1

Revista Scolii Nr.1 Flaminzi Anul 1 Nr.1

Cuvânt înainte

După apariţia numărului experimental, şi a publicităţii pe care ne-a făcut-o din proprie iniţiativă postul local de televiziune prin cablu, am primit numeroase sugestii, felicitări şi încurajări pentru continuarea editării revistei, care s-a bucurat de succes în rândul elevilor.

Mai mult chiar am primit promisiunea sprijinului financiar pentru editarea acestui număr din partea S.C. C. & E. Flămânzi şi mulţumim pe această cale managerilor acestei societăţi.

Acest număr vrem să-l dedicăm sărbătoririi în zilele de 3-4 septembrie a 400 de ani de atestare documentară a localităţii Flămînzi şi a 170 de ani de la înfiinţarea primei şcoli, de aceea în această ediţie am surprins aspecte legate de faptele înaintaşilor şi gânduri ale foştilor şi actualilor dascăli.

Gândul nostru plin de recunoştinţă se îndreaptă acum la ceas aniversar către foştii slujitori ai şcolii care în condiţii vitrege au reuşit să păstreze vie lumina cărţii în Flămînzi, aprinsă în 1835 de domnitorul Mihail Sturdza şi care au contribuit cu multă pasiune şi dăruire la dezvoltarea învăţământului local.

Respectul şi consideraţia noastră se îndreaptă şi către foştii elevi ai şcolii, astăzi oameni de marcă, ce fac cinste localităţii noastre şi constituie un exemplu viu pentru actualii şi viitorii elevi.

Dorim să activăm în prezent trăgându-ne seva din trecut şi privind cu optimism spre viitor.Rămânem deschişi colaborării cu toţi cei care vor să susţină editarea următoarelor numere.

Prof. Abăcioaei Rodica-directorul şcolii

2

Gânduri şi fapte

(1834-1849)

Întemeietorul primei şcoli din Flămînzi Mihail Sturdza a fost personalitatea cea mai interesantă a epocii regulamentare.

Contradictoriu ca timpurile în care a trăit şi a guvernat, a fost apreciat pentru spiritul său gospodăresc, pentru calitaţile intelectuale şi simţul politic, după cum în egala măsură a fost condamnat pentru felul în care a înţeles să-şi sporească averea, pentru atitudinea sa de extremă duritate faţă de acţiunile opoziţioniste ori de unde ar fi provenit. Peste meritele şi limitele sale, a colaborat cu cei doi domni regulamentari ai Ţării Româneţti conjugându-şi acţiunile cu ale acestora în multe situaţii, măsurile adoptate fiind de multe ori similare în cele două ţări. Încoronarea unor asemenea iniţiative-desfiinţarea vămii dintre Moldova şi Ţara Românească hotărâtă în 1847 dar aplicată în chiar anul revoluţiei de la 1848, deschidea perspectiva pieţei unice între cele două principate, conditie esenţială pentru unirea politică de mai târziu. A fost numit domn regulamentar în Moldova în aprilie 1834 şi a devenit efectiv domn în iunie după obişnuita călătorie de investitură la Constantinopol. De la bun început s-a confruntat cu mari dificultăţi. A preluat conducerea ţării după lungi ani de ocupaţie străină care afectase grav resursele şi suporta consecinţele sociale ale Regulamentului Organic intrat în vigoare în Moldova în ianuarie 1832. Mihail Sturdza a acţionat constant sensul modernizării instituţiilor şi societăţii, arătându-se interesat de îmbunătăţirea raporturilor dintre ţărani şi proprietari pentru consolidarea autonomiei ţării.

A construit şosele şi poduri, contribuind activ la înflorirea comerţului cu grâne. A pus bazele serviciului poştal, a ridicat spitale moderne, a reformat sistemul închisorilor, dezrobindu-i chiar pe ţigani in 1844. Este cel căruia i se atribuie înfiinţarea Academiei Mihăilene la Iaşi în 1835, acolo unde Mihail Kogălnicenu în noiembrie 1843 va ţine discursul de deschidere a cursului de istorie naţională. A promulgat legea pentru administrarea mănăstirilor neînchinate, a controlat bunurile Mitropoliei, a semnat atât convenţia vamală cu Ţara Românească cât şi cea de extrădare cu Austria.

În procesul de conducere a ţării i s-au opus atât marii boieri care se considerau egalii lui cât şi cei mici şi mijlocii care revendicau egalitatea cu marii boieri.O poziţie similară a adoptat-o şi tineretul studios, cu o atitudine mult mai fermă pentru interesul naţional.

În 1849, domnia regulamentară a lui Mihail Sturdza, care guvernase 15 ani în spiritul Regulamentelor Organice impuse de Rusia, a luat sfârşit prin numirea la 19 aprilie ca domn al Moldovei a lui Grigore Ghica de către Turcia şi Rusia în urma reglementărilor care au făcut obiectul încheierii Convenţiei de la Balta Liman. Prof. Butnari Liviu

Gânduri şi fapte 3

De numele lui Sturdza se leaga şi:

Palatul Culturii Edificiul, înãlţat în perioada 1906-1925, este creaţia arhitectului I.D. Berindei. Palatul este aşezat, în parte, pe ruinele curţii domneşti medievale, menţionate documentar la 1434. Apoi, au fost folosite parţial temeliile vechiului palat domnesc, construit de Alexandru Moruzi (1806-1812) şi refãcut de Mihail Sturdza (1841-1843). Lambriurile şi alte decoraţiuni interioare au fost realizate dintr-un material nou, inventat atunci de Henri Coandã şi numit bois-ciment. Cea mai faimoasã încãpere a palatului este Sala Voievozilor, aflatã la etaj. Numele sãlii provine de la galeria de portrete-medalion ale voievozilor Moldovei, la care se adaugã figurile regilor (din dinastia de Hohenzollern). La celebritatea palatului a contribuit şi orologiul cu carillon aflat în turnul central al clãdirii. Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate. Cele opt clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare orã exactã, acordurile Horei Unirii, imnul de la 1859. Astãzi este sediul Complexului National Muzeal "Moldova", adãpostind patru mari muzee: Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artã şi Muzeul Stiintei si Tehnicii.

Parcul Copou În veacul al XVIII-lea, domnul fanariot Matei Ghica a ridicat în Copou un foişor, care servea pentru odihnã şi recreere. Totuşi, în vremea aceea nu exista o grãdinã publicã, în care sã aibã acces liber toţi orãşenii. Hotãrârea de a o înfiinţa a luat-o domnitorul Mihail Sturdza la 1834. Locul ales a fost pe uliţa Podul Verde, pe locul unde odinioarã era staţia de poştã a oraşului. Grãdina a fost extinsã la 1849 şi 1852, prin cumpãrarea unor terenuri învecinate, iar din 1860 a fost luminatã cu felinare.

Rubrică realizată de Abacioaei Iulia Cezara clasa a VII-a A

Gânduri şi fapte

4

Din Flămînzi –Monografie

de Petru Munteanu- (legendă) fost învăţător al şcolii

În negura trecutului, pe la domnia lui Alexandru cel Bun, prin văile Miletinului, Stahnei şi Turbatei şi cât ţineau pădurile adânci stăpânea o mlădiţă din os domnesc, măritată cu tabuci, boier în sfatul ţării. Îşi făcuseră casa sub poala codrului şi venea aici din primăvară până-n toamnă, la aer curat, fiind o fiinţă firavă şi plăpândă. Satele erau rare, departe de drumurile bătute, ca cel dintre Hirlau şi Târgul lui Botoş. Se mutaseră prin râpi, pe la marginea codrilor pustii şi nepătrunşi, încă mai demult, de frica hoardelor. Chiar la vale de acea casă a stăpânei, unde venea însoţită de fiica ei Nasta, urma o silişte veche părăsită, iar Uricenii se ţineau mai încolo, ca şi alte aşezări. Mult se preumbla stăpâna cu fiica ei prin dumbrăvi şi poale de pădure, îmbătându-se de cântecul păsărilor şi de mireasma florilor. Nasta creştea ca din apa, se întrecea cu mierla şi cu privighetoarea, alerga după brebenei, lăcrămioare şi câte altele, spre bucuria desăvârşită a mamei sale-care bucurie se zice că i-ar fi lungit zilele s-o vadă şi fata de măritat-un trandafir scăldat în soare. Frumoasă era cu osebire joaca însufleţită a fetei cu un băiat din Uriceni, prin siliştea uitată, rămasă parcă anume pentru închipuirea lor. Aşa frumoasa, ca ajungând ei la vremea când sufletul se deschide iubirii, au simtit şi au înţeles că nu se vor putea despărţi niciodată. Venea toamna cu plecarea la târg a boiereselor, cu plecarea sorocită la oaste a flăcăului. Şi asta nu se putea nici suferi, nici opri, căci Ion-pe cât de iscusit şi îndrazneţ, pe atat de doborât era în inima lui de soarta hărăzită.Presimţea, se vede, că nu-i întoarcere.Iubirea, ca ceva scump, ghiceşte de multe ori primejdia.Frumoasa Nasta ştiu că asa este şi-o vor prinţi din alte ţări îndepartate, ca şi fiii de mamă, viţă din os domnesc, ce se şi stinse din viaţă după puţină vreme. Mult îi era dragă Nasta îi spatarului Coman, neîntrecut în luptele cu cavalerii teutoni.Numai iată, a venit şi el s-o ceară de nevastă. Nasta i-a spus că ar fi mândră să se însoţească cu asemenea viteaz, însă mai întâi ar trebui să iasă din doliu după moartea mamei, cum e obiceiul pământului.La asemenea vorbe, spătarul n-avea de ce să se supere, dar când timpul a trecut, s-a înfăţişat din nou la peţit. Tatăl i-a poruncit fetei că de-acum i-a venit vremea şi trebuie să se supună. Nasta însa i-a mărturisit hotărârea şi binecuvântarea mamei, că-i pare tare rău, dar inima sa e dată oşteanului Ion Starcea, ţăran sărman de pe moşia lor, însă vrednic în oaste ca alţi viteji. - Ai îndrăznit să încalci rânduielile, şi asta cât ai stat în preajma mamei tale! Cum ţi-ai îngăduit asemenea faptă? s-a mâniat boierul. -Am ascultat chemarea inimii. Mama, sărmana, a preţuit că dragostea noastră-i mai mare ca stânca şi mai presus decât orice. Atunci,Tabuci s-a gândit să-i despartă, lucru care s-a săvârşit fără zăbavă. Astfel, Ion Starcea nu s-a mai întors la oaste. Ba s-a zvonit că ar fi fugit în lume cu o frumoasă fată de curtean. Zadarnic îl aştepta Nasta şi ochii ei nu se uscau de lacrimi. Din nou a venit Coman la peţit. Şi iarăşi Tabuci i-a cerut fetei ca să-l urmeze. Dar Nasta, nu şi nu! Mai bine se omoară. Iar dacă a vazut că nu-i chip, şi-a luat o bocceluţă cu lucruri şi-a plecat de la casa boierului. Dar unde să se ducă, decât la siliştea şi conacul mamei? Făcu cercetare la părinţii lui Ion, dar nici aceştia nu-i ştiau de urmă. Mai apoi oamenii au văzut-o pe Nasta trecând cu un copil de mână. Dacă a intrat la casa lui Starcea, au zis ei ca voinicutul e din neamul lor, că prea aduce cu Ion, oşteanul. Iar mai pe urmă s-a aflat că Ion a lui Starcea a murit ca un viteaz într-o bătălie cu cavalerii teutoni, unde în mare taină a fost trimis prin mijlocirea boierului Tabuci. Nasta a chemat săracii de pretutindeni, să le dea loc de casă şi pământ.Dar au venit numai flămânzii şi goii satelor. Iar până ce-au izbutit să-nalte satul, cadeau pe drumuri leşinaţi de foame. Flămânzii le-a zis lor lumea, că aşa erau. Şi tot Flăminzi i-au spus şi aşezării, până azi.

Gânduri şi fapte

5

Monumentul se află pe partea stângă a intersecţiei Drumului European E 58 cu şoseaua ce duce spre satul Flămînzi.Obeliscul este cea mai frumoasă operă de artă ridicată în localitatea de unde s-a aprins flacăra marii răscoale din 1907,în care şi-au dat viaţa pentru pământ şi o viaţă mai bună 11 000 de ţărani. Reprezentând o furcă de tors stilizată, monumentul este creaţia sculptorului Florin Calafeteanu şi a arhitectului botoşănean Mihai Tulbure.Acest edificiu de artă s-a ridicat prin grija inginerilor Mircea Coste şi Eugen Enăşescu. Orientat cu faţa spre est, pe partea dreaptă a monumentului se află un basorelief reprezentând mişcarea ţăranilor în timpul răscoalei, înarmaţi cu furci, coase, ciomege, iar pe partea stângă,în trăinicia pietrei şi a bronzului, stă scris următorul text:

În memoria locuitorilor comunei Flămînzi de unde a pornit, în februarie 1907, marea răscoală revoluţionară a ţărănimii-pagina glorioasă a luptelor necontenite purtate de masele populare împotriva asupririi, pentru libertate şi dreptate socială, pentru progres şi civilizaţie.

6

Gânduri şi fapte

În anul 1977,când a început construcţia noului centru civic al localităţii noastre,preotul paroh Teodor Cişmileanu a scris frumoasa poezie:

Flămînzi, sătucul meu natal Să nu te ruşinezi de portCe urci acum pe vertical De cuşmă, boandă şi suman Ca un atlet naţional Cămăşi de bumbac, de in, de tortÎntr-un concurs original. Că-s marca noastră de ţăran. Ţăran de neam daco-romanNoi toţi susţinătorii tăi Răzeşi de-ai Marelui Ştefan.Te salutăm ca pe un erou Urându-ţi să iei locu-ntâi Noi îţi urăm noroc şi sporÎn lupta vechiului cu nou! În infinitul viitor !…………………………………………. Să ne trăieşti, să ne urci în sus Pe verticala lui Brâncuşi !Iubirea noastră cea dintâi Şi-acolo să rămâi un farTrimisă din bordei în bloc Pentru oraşul nostru agrarCu flori de mac şi busuioc, De mâine şi indrustial.De la mândruţa din cerdacPe banca ce va fi mâine în parc. Să vadă lumea că-n Flămînzi………………………………………………………. Se mai găsesc şi azi ţăraniTu eşti pământul cel mai sfânt, Care–s capabili de izbânziCe-ntruchipezi şi vis şi dor Chiar după şaptezeci de ani.Eşti Patria pe care-o cânt …………………………………………………….Trecut, prezent şi viitorEu, cel din urmă muritor.

Te-mbrăţişăm, frate ţăran,În portul tău naţional,Să-l porţi la orice festivalŞi totdeauna pe ecranCa-ţi face cinste şi urban.

Gânduri şi fapte

7

Îndemnuri…

Ce e omul fără şcoală ? Bine-i ca-n astă lumeUn copac fără coroană Neuitat să-ţi laşi un nume.Trandafir fără corolă Scrie-l modest pe-o carte,,Lăcaş’’ sfânt fără cupolă. Sau pe-un op din alte arte!

Precum grâul fără spic, Pe pământ să ai urmaşiDe n-ai carte eşti nimic. Îmblânzeşte-i pe vrăjmaşi!Pari un pai bătut de vânt Sădeşte un copăcel Ce se culcă la pământ. Şi rămâi învăţăcel!

Gândeşte-te, copile drag, Cât e omul tinerel,Când păşeşti al şcolii prag Vede viaţa într-un fel. Că de-aspiri spre lumină, Când anii-n snop s-adună,Toată viaţa eşti grădină! O vede-ntr-altă lumină.

Cercetează şi învaţă, Oare care dintre noiPrin cultură te înalţă, N-ar da timpul înapoi,Căci ce aduni la tinereţe Să pornească iar la drum,N-ai să uiţi la bătrâneţe! Dar cu mintea de acum ?

Rubrică realizată din creaţiile doamnei profesoare Guraliuc Maria-care a slujit cu devotament şcoala până la pensionare

   Gânduri şi fapte

 

Despre inceputuri...

8

    In urma cu exact un an ca tanar absolvent al Facultatii de Litere ajungeam pentru prima oara in Flamanzi. Emotiile, amintirile dragi ale unei stundentii frumoase si - in mod sigur - putina teama de necunoscut imi rascoleau mintea dar mai ales sufletul. De nenumarate ori ma intrebasem in vara acelui an cum este sa fii profesor si mai ales de limba engleza. Pana atunci am fost cel care primea iar de aici in colo soarta imi harazise sa fiu ofer altora din farama de cunoastere pe care o aveam.    Veneam intr-un oras despre care stiam ca este in drum spre Iasi si ca la 1907 aici fusese o rascoala. 'Sase drumuri', Obeliscul Primaria apoi Scoala de la Cordun au intrat pe rand, ca pe filele unei carti in amintirea mea. Apoi am urcat... cu speranta si cu toate emotiile inerente unui nou inceput.   In sfarsit eram in fata Scolii nr 1 Flamanzi. Ma asteptam sa vad o cladire mica, cu geamuri mici si cand colo erau trei constructii intr-o curte generoasa, cu doua monumente ce stateau marturie unor fapte deosebite ale inaintasilor. Asadar prima mea impresie a fost una extraordinara . Eram incantat de corpul cel vechi - care imi zicea ca exista o traditie, de 170 de ani cum aveam sa aflu -  inalt, spatios, cu clase mari ca la liceul unde invatasem eu.      Colegii pe care i-am intalnit s-au dovedit pe parcursul anului ce a urmat a fi cadre didactice cu experienta, devotati cu trup si suflet meseriei lor. Nimeni si nimic nu m-a impedicat ca intr-un an sa ajung la concluzia ca invatatorii si profesorii Scolii nr 1 Flamanzi sunt ca o mare familie in care fiecare membru  este o individualitate, in care oameni inimosi lucreaza impreuna pentru a-i invata carte pe o mare parte a copiilor din Flamanzi.     Mi-e greu sa spun ca unul sau altul dintre dumnealor este mai bun decat celalalt dar d-ra Burecic, d-ra Atodiresei d-na Daniela Abacioaie, d-l Rebenciuc, d-l Mantaluta sau d-l Ciobanu mi-au ramas pentru totdeauna 'deep in my soul' adanc un suflet cum zice englezul. Din primele zile in mod clar cel mai cald suport l-am primit din partea d-nei director Abacioaie pe care in anul ce a trecut  nu am simtit-o ca pe un sef autoritar ci ca pe un adevarat leader ce stie sa isi ghideze echipa cu discretie, cu atentie si in acelasi timp cu mult pasiune. Toti colegii mi-au oferit sprijin si sfaturi neconditionat. Ei vor ramane ca primii si cei mai buni colegi profesori.     Cat priveste elevii.... ce sa spun despre ei decat ca sunt cei mai....dragi copii ai mei, vreo 175 de la clasa a treia la a saptea. La inceput cu emotii de ambele parti am stabilit treptat  o relatie profesor-elev, zic eu, deschisa, in care fiecare invata de la celalat. Nu constituie scopul meu cunoasterea la perfectie a limbii engleze de catre toti, eu preferand sa las fiecaruia libertatea sa invete cat poate dar bineinteles sa aiba un minim bagaj de cunostinte in ceea ce priveste limba lui Shakespeare.   Acum, la un an de la primul meu contact cu meseria de profesor, tragand linie si evaluand ceea ce a fost cred ca profesorul trebuie sa fie mai intai un om instruit care sa-i trateze pe elevi ca pe niste 'pui de oameni ' cum imi place mie sa spun, ca pe niste fiinte in dezvoltare. Menirea  si scopul meu este sa ii ajut sa evolueze in bine, sa imi aduc alaturi de colegii mei contributia la formarea unor Oameni.

            Prof.       Stefan-Catalin Horodinca  

Gânduri şi fapte

9

Azi e ziua ta, Cu multă bucurie, Frumoasa mea şcoală. Pragul ţi-l păşim. Un secol şi ceva Clopoţelul sună, Nu-l simţi povara. Ce mult îl îndrăgim!

Tu nu îmbătrâneşti, Noi toţi, elevii tăi, Ci cu trecerea vremii, Îţi spunem : ,,La mulţi ani !’’ Mai frumoasă eşti,      Să dăruieşti lumină Mai mulţi elevi primeşti      Încă o mie de ani ! Să-i înţelepţeşti.

Azi te-ai înnoit, Haina ţi-ai albit, Banci noi ai primit Abăcioaei Iulia Cezara Şi calculatoare, Elevii să-nveţe clasa a VII-a A Câte nu-s sub soare!

Noaptea Primăvara

Se-aşterne liniştea… A venit doamna verdeaţă,Copacii şoşotesc… Cu papucii ei de aţăŞi fâlfâie miriştea Cu ochi mari ca de sclipiciPe pământul regesc. Care- adună gâze mici.

Din când în când A venit cu soareleMai trece-o furnică Cu luna şi steleleŞi-mi vine-n gând Cu o rochie-n culoriSă-i spun că mi-e frică Curcubee şi cu flori.De norii ce tac.

Şi tac pomii,cerulŞi pământul,Iar noaptea mai visează…Şi tac şi eu.

Panainte Andreea-Alexandra Clasa a VII a B

Gânduri şi fapte

10

Pădurea

Primele raze de soare au începuse a se ivi de după deal, vestind o zi senină de toamnă. M-am trezit de dimineaţă când tata a strigat la mine: - Azi vom merge la pădure .Eşti în vacanţă şi trebuie să vezi cum arată pădurea toamna. Când am ajuns în apropiere, pădurea arăta ca un tablou colorat cu multe culori. Pe jos se aşterneau, una câte una, frunzele aurii luate de adierea vântului .Toate vieţuitoarele pădurii s-au pregătit pentru iarnă. Acum pădurea e desfrunzită Ea aşteaptă noua haină argintie de iarnă.

Abăceoae Constantin cl.a IV –a

Tânărul copac neştiutor

Astăzi este o zi de toamnă mohorâtă şi ploioasă.Pădurea este acoperită de o mantie de frunze în diferite nuanţe.În mijlocul pădurii, alături de mulţi copaci bătrâni se află un tânăr copac neştiutor.Teama l-a pus pe gânduri. Văzându-se fără frunze întrebă pe fraţii lui:

- Este normal ce ni se întâmplă?- Desigur, răspund fraţii săi.Noi am mai trecut prin toate acestea.

Toamna târzie şi ploioasă ne lasă fără frunze, ne alungă păsărelele iar animalele îşi caută culcuşuri. Apoi vine iarna cu o plapumă albă şi călduroasă. Dar să nu te sperii! După câteva luni de iarnă soarele ne va zâmbi, va alunga plapuma de zăpadă, ghioceii vor râde prin cele câteva fire de iarbă, cântecul păsărilor va începe iar noi ne vom îmbrăca în frumoasa haină verde a primăverii. Aşa se va întâmpla în fiecare an. Stoica Ana-Maria Cl .a IV -a

Gânduri şi fapte Povestea limbii române

11

În străvechime, pe primele trepte ale evoluţiei, după desprinderea de maimuţe, cei dintâi oameni nu puteau vorbi. Cu timpul, a fost necesară adaptarea la vorbire a aparatului lor anatomic. Laringele se afla prea sus, cavitatea bucală era prea lungă şi forma limbii omului primitiv, asemănătoare cu cea a cimpanzeului, nu i-au permis lui Homo habilis si lui Homo erectus să poată pronunţa sunete distincte, articulate. Însa mai apoi Omul de Neanderthal începe să vorbească , deşi nu putea pronunţa vocalele ,,i’’, ,,u’’ şi ,,a’’. Adică vorbea ,,pe nas’’ şi debitul era de zece ori mai lent decât astăzi . Imaginaţi-vă cât de prelung striga el ,,Ajutor!’’ în faţa unui urs, care-l ataca la gura peşterii. Gândiţi-vă când ispravea acel om primitiv de strigat. Dacă mai termina în faţa fiarei flămânde. Descoperirile antropologice recente, dintr-o peştera din Banat, a unor cranii şi oase de oameni primitivi sunt senzaţionale . Pe teritoriul actualei Românii, trăiau în străvechime oamenii care, desigur, comunicau între ei prin cuvinte, având încă de atunci limba lor. E o dovadă ştiinţifică limpede că strămoşii dacilor şi, apoi, ai românilor existau pe acest teritoriu şi vorbeau între ei .

Astăzi sunt în circulaţie circa 7.000 de limbi. Acestea se pot clasifica, după anumite asemănari, în familii de limbi. Aceste limbi vii provin din altele, care nu se mai vorbesc , adică din limbi moarte . Toate aveau o origine comună. Strămoşul comun, adică ,,bunica’’ limbilor de astăzi (inclusiv româna), era limba indo –europeană, care nu mai există, dar e vorbita acum prin ,,nepoatele’’ ei din India, în Asia de Sud-Est, în Europa, dar şi pe continentele de peste oceane.

Majoritatea limbilor europene provin din vechea indo-europeană. Sunt clasificate în trei grupe mari :

1) popoare de limbi romanice sau latine (Franţa,Spania,Portugalia,Italia,România);2) popoare de limbi germanice (Germania,MareaBritanie,Danemarca,Norvegia,

Suedia,Elveţia,Austria); 3) popoare de limbi slave (Rusia,Ucraina,Polonia,Cehia,Slovacia,Croaţia,Serbia, Bulgaria). Limba maghiară, vorbită de vecinii din Ungaria, dar şi de ungurii din România şi alte ţări, nu este o limbă indo-eoropeană, ci din ramura fingo-ugrică, ca şi limba finlandeză, a estonilor sau laponilor.Originari din mijlocul Asiei, ungurii au emigrat în anul 896 în câmpia Tisei şi s-au creştinat sub regele lor Ştefan cel Sfânt (1001) ; apoi războinicii lor au pătruns şi în voievoadele din Transilvania , unde existau de multă vreme romanii şi slavii, pe care coroana maghiara i-a subjugat prin forţă. Rubrică realizată de Abăcioaei Bianca cl. aVII-a A

Gânduri şi fapte Omagieri-2005 anul George

Enescu

12

La 19 august 1881 vedea lumina zilei la Liveni, în judeţul Dorohoi (azi Botoşani), George Enescu cel mai de seamă muzician român, compozitor, dirijor şi pianist de renume mondial. Ca şi în cazul atâtor mari personalităţi ale artei universale, şi în viaţa şi activitatea lui George Enescu meleagurile natale au ocupat un loc primordial. Muzicianul se naşte în satul Liveni, apoi, la vârsta de trei ani familia se mută într-o localitate alăturată, Cracalia. ,, În prima mea copilărie nu am trăit într-o ambienţă muzicală –va mărturisi Enescu.- fiindcă, vă închipuiţi ce viaţă muzicală putea să existe într-un satuleţ pierdut, în fundul Moldovei.’’ Cu toate acestea, imboldul de a cânta a venit de la parinţii săi, ambii modeşti interpreţi ,,de familie’’ , şi de la un taraf de lăutari. Copilul construieşte din joacă la vârsta de trei ani o vioară , apoi primeşte cadou una adevarată, pe care va învăţa să cânte.Consultarea cu profesorul Eduard Caudella de la Conservatorul din Iaşi determină părinţii să se ocupe serios de pregătirea muzicală a copilului care între timp învăţase singur să cânte şi la pian şi compuse primele lucrări, deprizând repede notele muzicale. La vârsta de 7 ani, copilul minune este trimis la studii la Viena. Zicând adio copilăriei, Enescu nu a uitat meleagurile natale. Elevul Conservatorului din Viena şi apoi tânărul care-şi desăvârşea studiile la Paris, preocupat de marea muzică a lui Beethoven şi Wegner, se reîntorcea, vară de vară, să simtă, ca Anteu, pământul de unde plecase, să primească noi forţe, uşor de recunoscut în mai tot ce compunea. În vara anului 1896 se produce cea dintâi compoziţie, determinată de călătoria la Cracalia: Poema română. La 1900 George Enescu termină studiile la Paris. Dorinţa de a face cunoscut străinătăţii geniul popular românesc îşi drămuie timpul anilor care vin în două: o parte din vreme rămâne la Paris de unde îşi organiza concertele simfonice în Europa şi America. O altă parte se află în ţară, cotribuind la impunerea muzicii naţionale, la sporirea valorilor interpretative şi la răspândirea culturii muzicale Dar poate că întoarcerea sa cea mai semnificativă, o întoarcere cu genunchi plecaţi o pioşenie spre copilărie –care semnifică legătura puternică şi niciodată dezminţită cu ţara care l-a văzut, prin colţul de lume al Livenilor şi imprejurimilor- a făcut-o Enescu prin Impresii din copilărie. Acest colţ de ţară i-a fost pururi ca un izvor de apă vie. Condeiul său, de autentic memorialist şi moralist, va evoca neîncetat, în ultimii ani ai vieţii, ,,locul meu natal unde vreau să mă întorc odată şi odată pentru odihna cea mare’’. Dar locurile natale îi perpetuiaza memoria ducându-i numele, mai departe, pentru urmaşi.Satul Liveni a primit numele lui George Enescu . A luat naştere Concursul şi Festivalul International de interpretare George Enescu şi Muzeul cu acelaşi nume din Bucureşti. La Liveni şi la Dorohoi s-au constituit muzee cu săli grăitoare despre om şi artist. De pretutindeni autorul lui Oedip ne priveşte cu ochii săi iscoditori, ne primeşte cu măsurile atât de cunoscute ale creaţiilor sale. În Şcoala Nr. 1 Flămînzi s-a organizat o expoziţie dedicată geniului muzicii simfonice româneşti George Enescu. Aceasta a cuprins fragmente din partituri celebre,aspecte din biografia compozitorului, timbre omagiale. Gânduri şi fapte

13

100 de ani de la moartea marelui scriitor Jules Verne

1827 La 8 februarie ,se naste primul fiu al lui Pierre verne şi Sophie Allote de la Fuye ,Jules Verne

1848 In aprilie, Jules Verne se inscrie la Drept, la Paris. Jules compuneO piesa si o citeste prietenilor sai din Nantes.

1850 Jules Verne isi ia licenta in Drept,dar socoteste ca adevarata lui vocatie ramane teatrul.Scrie primele sale nuvele de tip aventurossi fantastic:Primele vase ale marinei mexicane si O calatorie in balon.

1851 La sfarsitul anului ,este numit secretar al fostei Opere nationale, devenita Teatrul liric.

1853 Face studii de mecanica, pentru care cere concursul lui H. Garcet.1854 Inceteaza slujba sa la Teatrul liric, dupa moartea lui J. Seveste.1861 In august, se naste fiul sau, Michel Verne.1863 La inceputul lunii ianuarie, apare primul roman al stiintei, Cinci

saptamani in balon.1864 Apare opera Calatorie in centrul Pamantului.1865 Scrie prima parte a romanului De la Pamant la Luna.1867 La16 martie,Jules se imbarca , impreuna cu fratele sau , in directia

Liverpool. La 9 aprilie , dupa o traversare cu peripetii a Atlanticului, pe uriasul Great-Eastern, ajunge in America. Viziteaza Niagara. La sfarsitul lui aprilie ,revine la Brest. Apare Geografia ilustrata a Frantei.

1868 Apare romanul Copiii capitanului Grant.1869 In februarie,Ferdinand de Lesseps cere sa i se acorde lui Jules Verne

Legiunea de onoare. Se tiparesc: partea a doua a romanului De la Pamant la Luna(Imprejurul Lunii) si 20.000 de leghe sub mari.

1871 J.Verne este premiat de Academia Franceza.Publica Aventurile a trei rusi si trei englezi.

1873 Apare Ocolul pamantului in 80 de zile.1874 Publica Doctor Ox.1878 Apare Capitan la 15 ani.1883 Este publicata lucrarea Cristofor Columb.1884 Publica Steaua Sudului si Arhipelagul in flacari.1888 Publica Doi ani de vacanta.1895 Publica Insula cu elice.1905 Jules Verne moare, dupa o paralizie, la 24 martie.

Elevii noştri au omagiat personalitatea marelui scriitor prin participarea la concursul european de matematică aplicată ,, Cangurul” dedicat lui Jules Verne.

Gânduri şi fapte

14

…cele mai celebre monumente ale antichităţii sunt cunoscute în lumea întreagă drept cele 7 minuni ale lumii antice. Folosindu-şi imaginaţia şi inteligenţa, numeroşi sculptori şi arhitecţi ai acelor vremuri au creeat opere de o valoare inestimabilă. Oamenii de ştiinţă de mai târziu, uimiţi de complexitatea cunoştinţelor tehnice pe care aceşti artişti le-au deţinut, le considera, în unanimitate, drept adevărate minuni ale artei şi ştiinţei . Cele şapte minuni ale lumii sunt:

1. Piramidele egiptene de la Gizeh –Au fost construite in timpul celei de-a patra dinastii egiptene de catre cei trei faraoni-Kheops, Khephren si Mykerinos. Cea mai renumita dintre acestea este Marea Piramida de la Gizeh, inaltata de catre faraonul Kheops, in jurul anului 2.580 i. Hr. Aceasta piramida are latura de 233 m si inaltimea de 148 m.

2. Templul zeitei Artemis (Diana) din Efes (Grecia, actualmente pe teritoriul Turciei). A fost construit,se pare, in decursul a peste 200 de ani. In anul 655 i. Hr. constructia templului este inceputa de catre arhitectul Chersiphon din Cnossos si continuata de catre fiul sau, Metogene iar, mai tarziu, de Palonius si de Demeterios.Incendiat in anul 350 i. Hr., templul este refacut de vestitul arhitect Deinocrates, devenind una din cele sapte minuni ale lumii antice.

3.Gradinile suspendate din Babilon. Aceste gradini au fost construite in vremea domniei regelui

NnNabu Nabucodonosor, in jurul anului 600i. Hr. Initiativa construirii lor a avut lor a avot-o regina Semiramida, despre care se spunea ca era fiiica fiica unui muritor si a zeitei siriene Derkoto.

4.Mormantul regelui Mausol.A fost construit la Halicarnas de catre arhitectii Pytheos si Satyros. Mormantul regelui Mausol – Mausoleul a fost realizat din dorinta sotiei regelui, pe nume Artemisa, care i-a urmat la tron pentru o scurta vreme(353-351 i.Hr). Constructia, inalta de 42 metri , avea sa ramana cea mai de seama realizare a reginei Artemisa . Din pacate, acest monument a fost distrus in secolul XIV.

Gânduri şi fapte

5.Statuia lui Zeus. Aceasta statuie a fost construita in

templul cu acelasi nume din Olimpia, in anii 437-432 i.Hr. de catre sculptorul grec Fidias. Statuia, cu inaltimea de 12,2m, il infatisa pe Zeus, asezat pe un tron de aur si purtand pe cap o coroana care et imita frunzele de maslin.Tronul era decorat cu imitatii

15

pietre si picturi, si era realizat cu foite de aur si placi de fildes.Din pacate si acest monument a fost distrus de un incendiu in seculul al V-lea d.Hr.

6. Farul din Alexandria reprezinta chiar si la acea vreme o constructie, care, prin noutatea si inzdraneala sa, starnea admiratia si interesul tuturor. Descrierea Farului a fost facuta de numerosii scriitori antici, mai ales de catre cei arabi. Farul era realizat din marmura alba si era compus din mai multe turnuri suprapuse, cu retrageri care creau terase. Turnul prezenta si numeroase incaperi unde era gazduita numeroasa garnizoana care trebuia sa intretina focul si sa pazeasca Farul (aproape300 de camere situate in partea inferioara a turnului), pana la nivelul primei terase. Se pare ca in varful constructiei se gasea faimoasa oglindaconcava care indica aparitia la orizont a unei nave si care ajuta noaptea si la intensificarea puterii luminoase a Farului.

7. Colosul din Rodos.A fost ridicat in amintirea victoriei pe care rodienii

(locuitorii orasului Rodos (locuitorii orasului Rodos,din Grecia)au inregistrat-o impotriva frigienilor. In acest scop,rodienii au construit o statuie uriasa,in cinstea protectorului cetatii,zeul Helios (zeul Soarelui),simbol maret al eliberarii. Statuia masura aproximativ 32-35,5 metri si a fost ridicata in decurs de 12 ani. Cutremurul de pamant din anul 224 d.Hr. a distrus in intregime Colosul.

Rubrică realizată de Abăcioaei Bianca Olimpia şi Colipcă Roxana Monalisa

Gânduri şi fapte

Învăţătura e cea mai mare avuţie. Cine ştie carte are patru ochi. Repetiţia e mama învăţăturii. Nu e învăţat cel ce citeşte cărţi, ci cel ce ştie ce citeşte. Rădăcina învăţăturii e amară, dar rodul ei e dulce. Omul care ştie carte, de toate are parte.

16

Omul învăţat are stea în frunte. La un sac de învăţătură trebuie un car de minte. Banii nu aduc învăţătura, dar învăţătura aduce banii. Cine nu învaţă la tinereţe, va plânge la bătrâneţe. Nu e orfan cel fără tată şi fără mamă, ci cel fără învăţătură.

☺ Mama: Cristi, de ce nu te duci afară, să te joci cu băieţii? Cristi : Nu pot , mamă. Sunt nevoit azi să stau în casă. Mama: De ce ? Cristi : Trebuie să-l ajut pe tata să-mi facă lecţiile.

☺ O pisică alerga după un şoarece care se ascunse intr-o gaură în podea. După un timp, auzind un lătrat, şoarecele ieşi afară, convins că pisica fugise de teama câinelui.Dar aceasta îl inhăţă, spunându-i :

-Vezi ce bine-i să ştii limbi străine ?!

☺ Ionel : Ce-ai făcut la teză ?Săndel : Nimic! Am dat foaia albă.

Ionel : Şi eu la fel. Săndel: Vai de mine! O să creadă că am copiat de la tine !

Întrebare :De ce latră câinele ? (Că nu poate vorbi)Întrebare :Când stă iepurele şi nu fuge ? (In frigare)Întrebare :Când e noaptea mai mică ? (Când te culci noaptea târziu)Întrebare :Când e ziua cea mai lungă ? (Când n-ai ce să mănânci)Întrebare :Ce este mai dulce decât toate în lume ? (Limba , când vorbeşti vorbe dulci)

Gânduri şi fapte

17

Aranjati cuburile din piramida alăturată astfelîncat să formeze un cuvânt care înseamnă în acelaşitimp : răsplata; plata; compensaţie; despăgubire;gratificaţie.

Aranjaţi cuburile din piramida alăturata astfel încâtsă formeza un cuvânt care înseamnă în acelaşi timp :naturaleţe; neafectare; credulitate; naivitate.

Aranjaţi cuburile din piramida alăturată astfel încât literele să formeze un cuvânt care înseamnă în acelaşitimp: gologani; bani; monede; lovele; biştari;

18

Colectivul de redacţie: Coordonatori:inv.Ferariu Elena prof. Burecic MarinelaAbacioaei Iulia Cezara prof.Abăcioaei DanielaAbăcioaei BiancaColipcă Roxana Monalisa Pitorac Elena

19