1
CUVÂNT ÎNAINTE
O revistă a școlii era imperios necesară în acest context educațional în care se
dorește funcționalitatea relației profesor-elev, status-ul elevului modificându-se prin
adoptarea unei atitudini active, prin existența unei motivații superioare, prin
posibilitatea care i se oferă de a colabora nu numai cu profesorii, ci și cu colegii săi.
Această revistă se dorește a fi în special, o publicație pentru elevi, realizată de elevi în
colaborare cu cadrele didactice, un mijloc de informare și divertisment.
Ne-am dori să redactăm cât mai multe articole ale elevilor, care să ne
impresioneze prin gradul ridicat de cultura, prin ingeniozitate, prin candoarea
specifică vârstei dovedind prin aceste fapte scrise ca și scoala noastra are elevi talentați
în diverse domenii și că există interes, pasiune în cariera pentru care se pregătesc.
În paginile acestei reviste, elevii vor fi conectați în permanență la informații de
actualitate. Nu există pe lume o dorință mai firească, mai legitimă și mai puternică
decât dorința cunoașterii. Pentru tineretul avid de a cunoaște totul, interesat de a ști
cât mai multe în diverse domenii - de la literatura la fizica, chimie, etc.
Lansăm aceasta revistă cu ocazia Zilei Porților Deschise 2015 ca o încununare
a muncii și a talentului elevilor și dascălilor lor, ca o poartă deschisă spre atragerea de
noi condeie și noi suflete care să își deschidă aripile de pe băncile școlii noastre.
Dir. prof. ing. Gabriela Liliana Lăpădat
2
COLȚUL BOBOCEILOR
Particularităţi ale formarii noţiunilor gramaticale la elevii din
ciclul primar
Înv. Adina LUPȘOR
Noţiunile de limbă sunt însuşite prin reluarea pe un plan superior a celor învăţate anterior.
Un asemenea sistem de repartizare a volumului de cunostinţe în programele şcolare se numeşte
concentric. El ţine seama de particularităţile de vârstă ale elevului, de posibilităţile sale de înţelegere,
de caracterul concret intuitiv al gândirii lui. Elevii învaţă noţiunile gramaticale în mod gradat
adăugând cunoștinţe noi celor anterioare.
Formarea noţiunilor gramaticale implică operaţii de gândire ca: analiza, sinteza, comparaţia,
abstactizarea, generalizarea.
În însuşirea noţiunilor gramaticale se porneşte de la cuvânt sau
text şi nu de la obiecte sau imagini care menţin copilul în sfera concretului
, de unde nu poate ajunge la abstacţiuni.
Dumitru Logel în Sinteze de metodică a predării limbii şi
literaturii române în ciclul primar prezintă următorul algoritm în
învăţarea noţiunilor gramaticale:
Selectarea unui text care conţine fenomenul gramatical în discuţie; poate fi un text literar,
fragmente din mai multe texte literare, propoziţii spuse de învăţător, propoziţii spuse de copii.
Textul este scris pe tablă.
Analiza textului. Spre exemplu, pentru învăţarea noţiunii de substantiv se aleg din fiecare
propoziţie cuvintele care denumesc fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii. Se stabileşte
caracteristica substantivului comun, aceea de a se număra.
Se trece la generalizare, etapă în care elevii costată că toate cuvintele care determină fiinţe,
lucruri, fenomene ale naturii sunt substantive.
În momentul următor se comunică noţiunea şi se cere elevilor definiţia; acest fapt nu mai
presupune un efort.
3
Şi Vistian Goia în Ipostazele învăţării-Limba şi literatura română (Editura Napoca Star, 2001,
pag.39) prezintă cele patru faze ale procesului formării noţiunilor gramaticale: faza familiarizării
conştiente a elevului cu fenomenul gramatical dat; faza distingerii planului gramatical de cel logic ;
faza însuşirii regulilor şi a definiţiilor; faza operării superioare cu noţiunile de limbă însuşite.
A fost urmată astfel o cale logică, firească, inductivă. Noţiunile sunt consolidate prin
exerciţii. Exerciţiul constituie una dintre metodele de bază folosite în însuşirea noţiunilor
gramaticale.
O importanţă deosebită în vorbirea curentă o au achiziţiile din domeniul limbii, întrucât
treptat elevii vor transfera cunoştinţele dobândite în vorbirea cotidiană.
Etapele învăţării noţiunilor gramaticale
În procesul formării cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor de limbă se disting două
etape:
Etapa pregramaticală (clasa I – a II-a) – este etapa în care elevii sunt
familiarizaţi cu noţiunile de limbă fără a le defini şi denumi. ,,Este etapa
noţiunilor empirice de gramatică, bază pentru însuşirea noţiunilor
ştiinţifice” (Norel,M.,-Didactica limbii şi literaturii române pentru ciclul
primar, pag.186).
Etapa gramaticală (clasa a III-a – a IV-a) este etapa formării noţiunilor
propriu-zise de limbă, prin ,,formularea de reguli şi definiţii, prin operarea superioară cu
noţiunile însuşite” (Norel, M.,-Didactica limbii şi literaturii române pentru ciclul primar,
pag.186)
În Limba şi literatura în gimnaziu. Structuri didactice deschise Alina Pamfil prezenta structura
propusă de J.R. Andersen pentru însuşirea noţiunilor de limbă. Astfel există trei etape:
Etapa cognitivă, prin care elevul înmagazinează conştient cunoştinţe de natură statică;
Etapa asociativă, în care elevul asimileză progresiv reguli de folosire a cunoştinţelor pentru a
efectua sarcini de lucru complexe;
Etapa de autonomie, în care operaţiile sunt automatizate şi permit elevului să facă apel la aceste
cunoştinţe pe măsură ce are nevoie de ele.
Alina Pamfil prezintă mai multe demersuri de învăţare a noţiunilor gramaticale astfel:
Demersul inductiv-presupune un demers de la particular la general; pornind de la exemple
concrete şi analiza lor, elevii descoperă definiţii, reguli, apoi rezolvă variate tipuri de exerciţii;
4
Demersul deductiv-indică un parcurs de la general la particular; întâi se formulează definiţia,
sunt date exemple pentru ilustrarea ei, urmate de diferite tipuri de exerciţii în vederea
recunoaşterii noţiunii gramaticale studiate şi a exemplificării ei;
Demersul analogic-presupune transpunerea într-un context nou a unui fapt deja cunoscut;
utilizarea acestui tip de demers necesită evidenţierea asemănărilor şi deosebirilor dintre noţiunile
studiate;
Demersul dialectic-utilizat mai mult în ciclul gimnazial deoarece necesită deprinderi formate în
utilizarea noţiunilor gramaticale.
Lecţiile de limba română au o importanţă deosebită în formarea elevilor întrucât prin
intermediul acestora elevii se deprind cu tehnici ale muncii intelectuale şi totodată acestea contribuie
la dezvoltarea gândirii divergente libere.
GÂNDURILE DASCĂLILOR NOȘTRI – Rodica Simona Țăruș
Să fii învățător înseamnă să trăiești în fiecare zi o
experiență nouă alături de elevii tăi. Această profesie este aspră
și plăcută, umilă și mândră, exigentă și liberă, o meserie care
epuizează și în același timp înviorează, o meserie în care
mediocritatea nu e permisă.
Invățătorul trebuie să fie un profesionist, să demonstreze competență, dăruire și umanism
pentru că lucrează cu un material atât de prețios și de sensibil precum omul în devenire. El,
învățătorul, începe lungul drum al formării calităților necesare omului de mâine (instruiește, educă,
îndrumă, dirijează, cultivă, corectează, perfecționează și evaluează). Pentru aceasta este nevoie în
primul rând de multă răbdare, dar și de stăpânire de sine, dăruire, amabilitate, dorința de a ajuta,
deschidere spre ceilalți, încredere, capacitate de a înțelege problemele.
Un bun învățător trebuie să-și cunoască bine copiii, să-i înțeleagă, să pătrundă în lumea lor
interioară, să le cunoască potențialul, dar și trebuințele, interesele și aspirațiile.
Și pentru a fi iubit de micuți, orice învățător trebuie să fie plin de viață, inventiv și entuziast,
să știe să râdă și nu în ultimul rând să se joace, lucru esențial la vârsta școlară mică.
5
CIUDĂȚENII
Peștele cu plămâni
Maria Alexandra Baiulescu
De când suntem mici, învățăm faptul că peștii respiră prin branhii... Dar oare cât de adevărat
să fie?
In anul 2006 oamenii de știință de la Institutul de
Paleontologie a Vertebratelor din Beijing au făcut o descoperire
remarcabilă, ca urmare a studierii unor fosile ale unui pește care a
trăit acum peste 400 de milioane de ani în Yunnan, China. Acesta
reprezinta conexiunea dintre două ramuri de vertebrate: una care a
condus la apariția majorității peștilor de astăzi și alta care a condus
la peștii cu plămâni și care, în cele din urmă, s-a transformat în vertebratele terestre de azi
(tetrapodele), combinând caracteristicile ambelor ramuri de pești. "Meemannia eos", așa cum a fost
numită creatura este probabil stramoșul comun al animalelor care astăzi sunt extrem de diferite,
peștii și tetrapodele și, fără doar și poate și strămoșul lui Protopterus aethiopicus.
Protopterus aethiopicus reușește să supraviețuiască secetei frecvente din zonele în care
trăiește ieșind la suprafața apei ca să respire, lucru pe care îl poate face datorită organelor
asemănătoare plămânilor, cu care sunt înzestrați și care sunt conectați cu gâtul.
Pestele cu plămâni din Australia are un singur plămân, alții au doi. Atunci când iau “o gură
de aer”, acesta trece prin gât în așa-zișii plămâni, permițând oxigenului să ajungă în sânge. Dacă
adăpostul în care se află începe să sece, peștele se izolează în mlaștină, într-o “vizuină” de 50-60 cm
adâncime, lăsând un mic orificiu prin care să treacă aerul, pentru a putea respira.
Cel mai interesant lucru pe care îl fac acești pești cu plămâni este faptul că se pot urca în
copaci și pot respira timp de 2 zile în aproape același mod în care o facem noi.
Astfel, nouă ne rămâne o singură întrebare: câte lucruri misterioase înca ne ascunde lumea
în care trăim?
6
ENGLISH CORNER
Ireland in the English Classroom
Teacher Angela Eleonora HANEȘ
Why teach Irish culture and civilisation? Why teach culture and civilisation at all? Why is
there a need to teach anything about other cultures when we do not know enough about our own?
Why should we promote the values of other countries instead of our own? All these questions
show not only a lack of respect and tolerance for other countries and cultures but also a narrowing
of our perspective and, in the end, of our minds.
Why Ireland? Not only because it is part of a very large
family (the English-speaking world), but also because its
features (the music, the dances, the literature, the history, etc.)
make it stand apart from all the other English-speaking nations.
The Irish are famous all over the world for their music
and dancing, a characteristic that has resulted in people going to concerts or shows featuring Irish
traditional music and dancing. Even in Romania, Rhythm of the Dance, one of the most famous
Irish musicals, has had enormous success. Did you know that tap dancing originated from Irish
traditional dancing? Just watching Michael Flatley during a performance is enough to make you
want to stand up and dance just like he does.
But Ireland is not only
about dancing: it is about story-
telling, and anyone who calls
himself/herself an avid reader
should be able to name at least
a few Irish writers. James Joyce,
G.B. Shaw, Oscar Wilde, W.B.
Yeats, Seamus Heaney and
many others have changed the
7
course of literature in so many ways and their contribution to the world cultural heritage is
invaluable.
However, despite its richness and importance, Irish culture and
civilisation is often left out when teaching culture and civilisation in the
English classroom, or it is only mentioned in relation to the troubles in
Northern Ireland, thus making many students think it has nothing else to
offer, except stories about sectarian violence.
But even that can be turned to the advantage of Romanian students who can learn valuable
lessons from the violence that once swept the tumultuous history of Ireland: they learn to be more
tolerant with one another, to communicate better in order to avoid conflict, and to find solutions to
problems. They might realise that the world around them is more than meets the eye and there are
lessons to be learnt from any culture. It is a first step towards real communication, and respect for
community. It gives students and people outside the school system an opportunity to discover
themselves and the world they live in, and endows them with the necessary drive and skills to
succeed and to make the world a better place.
8
LE MONDE FRANCOPHONE
Les cadenas de l’amour
Sonia – Tea Voila
L’histoire des cadenas de l’amour date au moins d’une centaine d’années. Elle est née d’une
histoire serbe de la Première Guerre Mondiale sur un pont de la ville Vrnjacka Banja, nommé « Le
pont de l’amour ». Il s’agit de Nada, la directrice d’une école de Vrnjacka Banja, qui tombe
amoureuse d’un officier nommé Relja. Ils se sont fiancés, mais Relja a dû partir à la guerre en Grèce,
où il s’est épris d’une autre femme. Par la suite, Relja et Nada ont rompu les fiançailles, mais Nada
n’a jamais réussi à surmonter le coup terrible donné par son fiancé et, après peu, elle est morte à
cause de la souffrance.
Après cet événement, les jeunes filles ont voulu protéger leur amour et elles ont commencé
à écrire leur nom et le nom de ceux qu’elles aimaient sur les cadenas qu’elles ont attachés sur les
balustrades du pont sur lequel Nada et Relja avaient l’habitude de se rencontrer.
En France, les amoureux ont l’habitude d’attacher les cadenas de l’amour sur le Pont des
Arts. Le Pont des Arts est une passerelle qui traverse la Seine et qui offre une vue merveilleuse vers
le centre de la ville.
Aujourd’hui, des amoureux de tout le
monde viennent à Paris, ils achètent un
cadenas, ils écrivent quelques mots d’amour
sur lui, ils le lient de la grille du pont et
après, ils jettent la clé en Seine.
Comme on peut voir, il y a beaucoup
d’épris dans le monde, compte tenu que
700000 de cadenas ont envahi les ponts de la
Seine.
9
MICUL CHIMIST
Chimia – esența vieții noastre
Ioana Viorica RÂPEANU
De-a lungul anilor, încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat modalităţi prin care
să ajungă la rezultate mai bune în toate domeniile. In domeniul chimiei, deşi ei nu puteau înţelege
ce au realizat, oamenii preistorici descoperiseră îmbălsămarea mumiilor, arte ale tămăduirii, iar
alchimiştii se iveau cu teorii şi studii noi.
In jurul nostru dar şi în noi, totul este chimie. Chimia este una din ştiinţele fundamentale,
care studiază substanţele cu structura şi proprietăţile lor, urmărind în acelaşi timp modificările
produse asupra acestora de reacţiile chimice. Structura obiectelor pe care le folosim zi de zi şi
proprietăţile materiei cu care interacţionăm sunt consecinţe ale proprietăţilor substanţelor
chimice şi ale interacţiunilor lor.
Însuşi scriitorul Andrei Pleșu aminteşte într-
un articol de-al său din ziarul Adevărul despre
importanţa chimiei în viaţa omului: „Afară sau în
casă, zi şi noapte, ger sau caniculă, purtăm
necontenit haine, fără să ne mai punem problema
materialului din care sunt ţesute. Poliester, poliacril,
poliamidă, licra, tergal, elastan, nylon sau relon,
într-un cuvânt, plastic, sau cotonul cel mai fin, le numim - dacă ne vin bine, ne încântă ochiul şi
se calcă uşor – haine.”
Nu ne gândim aproape niciodată la cât de mult descoperirile şi inovaţiile din domeniul
chimiei tind să ne condiţioneze viaţa de zi cu zi: aceste realizări determină calitatea şi cantitatea
alimentelor de care dispunem, precum şi diversele modalităţi de transport. Mai mult, căldura din
casele noastre şi viteza cu care ne recuperăm după o boală depind şi ele de realizările obţinute în
activităţile de cercetare şi dezvoltare din domeniul chimiei.
10
Acum, când posibilitatea de a studia
chimia este sporită, elevii își pierd interesul din
cauza lejerității și dezinteresului care a câștigat
proporții sau pentru că nu vor să urmeze pe viitor
ceva pe chimie. Nu conștientizează că asta nu e
o scuză valabilă să nu înveți de ce se înegrește
oala de aluminiu a mamei sau de ce are apa
minerală bule.
Totul se rezumă la a vedea mai departe de niște simboluri și ecuații chimice, să vezi ce
rol are cu adevărat acea reacție chimică, la ce te ajută pe tine ca persoană, ca organism viu.
Totul este chimie, noi suntem propriul nostru univers chimic, precum spunea și Neil
deGrasse Tyson: „Acceptă că tocmai moleculele care alcătuiesc corpul tău, acei atomi care
construiesc moleculele, pot fi urmăriţi până la cazanele care au fost cândva centrele stelelor cu
mase mari care şi-au explodat măruntaiele bogate în elemente chimice în galaxie, îmbogăţind
nori de gaz virgini cu chimia vieţii. Astfel, noi toţi suntem conectaţi unul de celălalt biologic, cu
pământul chimic şi cu restul universului atomic. Asta e destul de mişto! Asta mă face să zâmbesc
şi mă simt destul de mare la finalul acestui raţionament. Nu e vorba că suntem mai buni decât
universul, noi suntem o parte a universului. Noi suntem în univers şi universul este în noi.”
11
SECRETE BINE ASCUNSE
I L L U M I N A T I
Maria Alexandra Baiulescu
Cine nu a auzit măcar o dată în viață de Illuminati? Celebra societate secretă, în mod
tradițional înființată în 1776, despre care se crede că, de fapt, conduce lumea. Dar ceea ce puțini știu,
este că o societate secretă a existat din totdeauna.
Cu mult înainte de apariția Masoneriilor sau a oricărei organizații oculte, undeva printre
nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspirație al cărei scop final era dominarea întregi
lumi: Frația Șarpelui. Inainte de apariția religiilor monoteiste, cei grupați în Frăția Șarpelui oficiau
un cult în care îl venerau pe Cel Rău, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon
trimis pe această planetă. Liderii acestui cult de origine sumeriană își spuneau ei înșiși Iluminati,
deoarece în cadrul ritualurilor primeau lumina cunoașterii direct de la stăpânul lor din Intuneric. Au
străbătut astfel veacurile fără să fie descoperiți de nimeni. Au privit din umbră nașterea și decăderea
Greciei Antice, a Imperiului Roman, răspândirea Creștinismului și Islamului, consolidarea primelor
state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, apariția prafului de pușca și a Renașterii.
Totul a mers perfect pentru iluminatti, până când, în
anul 1885, un curier al Illuminatilor bavarezi străbătea călare
distanța dintre Frankfurt și Paris. Providența a făcut ca acesta
să fie trăznit în timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit
un document care este cunoscut în cercurile oculte sub numele
de „Noul Testament al Satanei". Primul punct al documentului
conținea o serie de directive uimitor de actuale: „Primul secret
necesar conducerii oamenilor este strict legat de supremația
asupra opiniei publice. Astfel se poate provoca atâta vrajbă, îndoială și păreri contradictorii, încât
oamenii de rând nu se pot orienta în acestă harababură și sunt convinși că este mai bine să nu aibă
vreo opinie personală cu privire la politică. Trebuie aprinse și ațâțate pasiunile poporului. In acest
scop, trebuie creată o literatură murdară, facilă, lipsită de spirit și dezgustătoare. Mai departe ține de
datoria presei să demonstreze neputința non-Iluminatilor în toate domeniile activităților umane."
12
Dar ce vor ei de fapt?
Se crede ca ei vor să creeze o Noua Ordine Mondială, formată de fapt din mai multe etape
de orânduiri sociale care își succed una altora până în momentul în care absolut toți oamenii vor fi
controlați, însemnați și folosiți după bunul plac al celor care conduc lumea. Ultima formă a Noii
Ordini Mondiale ar fi aceea în care Illuminati vor restrânge numărul oamenilor de pe planetă de la
câteva miliarde la câteva milioane. In acest scop vor crea razboaie, crize alimentare, noi boli și
virusuri fără leac.
Se mai crede ca Illuminati sunt, de fapt, fructul păcatelor noastre, deoarece dacă ar avea acces
la bogăție și putere absolută, peste 90% din oamenii din prezent ar acționa la fel ca actualii Illuminati.
Nu este vorba în ultima instanță decât de o trăire inferioară izvorâtă din frică și mândrie care-i face
pe oamenii de la toate nivelurile societății să-și controleze, să abuzeze, să folosească și să-și mintă
semenii aflați într-o stare de vulnerabilitate și inferioritate. Trăire care, din păcate, a devenit o
trăsătură de caracter definitorie pentru specia umană din prezent.
Ce putem spune cu siguranță este că Iluminatii și orice altă societate secretă nu ar fi reușit
totuși să ajungă atât de puternici dacă oamenii nu s-ar fi lăsat folosiți și nu le-ar fi permis să le
controleze destinele… Deci… nu te lasa niciodata manipulat de nimeni!
13
HOMO LUDENS
Alea jacta est ( Zarul a fost aruncat)
Alina Daniela COZMA
Termenul zar simbolizează soarta, iar culorile alb și negru evidențiază adevărul, claritatea,
obscuritatea și tristețea pe care le întâlnim în viață, un fel de amestec ce stă la baza Legității
Universale. Legându-ne de aceasta, afirmația blagiană conform căreia omul pendulează între liniște
și tensiune capătă sens. Componența zarului sugerează faptul că zarul deține atât obstacolele care
pot fi integrate în bulinele negre, cât și plăcerile și satisfacțiile integrate în spațiile albe care se
întâlnesc în viața cotidiană. Zarul se poate introduce în combinația Ying și Yang care dezvoltă ideea,
„unde este un bine există un strop de răutate și unde este răutate există și puțin bine”.
Forma zarului, cubică, cu cele 6 fețe simbolizează cele 6 cicluri ale vieții: Nașterea,
Copilăria, Pubertatea, Adolescența, Maturitatea și Bătrânețea. Asemenea frunzelor ce provin din
aceeași plantă și au o soartă diferită, tot așa și în cazul oamenilor diferă destinul care este dat de
Zarul Vieții.
Legătura dintre un zar și un joc creează norocul care deseori ne salvează atât în jocurile
copilarești cât și în viață. Considerând verbul a trai echivalent cu orice acțiune a materiei vii rezultă
viață care este un joc care se joacă dupa propriile reguli. Rotirea și aruncarea zarului reprezintă omul
ce urmează un curs firesc al acestei lumi. Ani de-a rândul acest proverb fost folosit pentru a exprima
o decizie ce este luată și nu se mai poate găsi drumul de intoarcere pentru a reflecta pentru o altă
posibilitate de sentință. Atât în viață, cât și într-un joc, durată este determinată de zarul care se
bazează pe noroc.
Zarul asemănat cu destinul și îmbinat cu timpul ne creează viață , acel lucru pe care-l prețuim
cu atâta îndârjire, dar neștiind de ce. Același lucru îl observa și Schopenhauer care menționează că
orice forma de viață vine cu o dorință nemarginită de a trai, dar nici el nu explică acest lucru…
probabil că nu a fost încă analizat ...
Alea jacta est poate fi tradus și ca „Soarta este hotârătă”, este vorba de o soartă care ne este
dată de la naștere, un destin ce intervine prin iluzia de viață ce nu se oprește decât atunci când zarul
decide asta, e un subiect care le dă filozofilor, poeților, nopți lungi de insomnii uscate și mistuitoare.
14
COLȚUL MĂRTURISIRILOR LITERARE
Bacovia – de la zenit la crepuscul
Mădălina Tănase
Dimineață. O fetiță se trezește cu un volum de-al unui barbat cu nume de rusoaică pe pat și
un bilețel: "Cică o să ai nevoie la bac de ăsta. Mama".
Plumb - George Bacovia. Un volum roșu stacojiu cu supracopertă desenată parcă de Edvard
Munch ce se deschide cu o cronologie, citită mai mult din plictiseală decât din interes.
Prima impresie - un bătrânel nevrotic închis in turnul bisericii în tinerețe și rămas cu sechele
Răsfoire: Tablou. Tablou de vară. Tablou de
iarnă: "Ninge grozav pe câmp la abator/ Și sange
cald se scurge pe canal/ Plină-i zăpada de sânge
animal"
Prima reacție: "Mamiii, ăsta-i nebun!"
Secunde. Minute. Ore. Moarte. Fata se
întoarse la același volum prafuit si cu paginile îngălbenite. Cartea i se deschise ca stăpânită de o forță
necunoscută, ca ușa ce duce spre Narnia. Un întreg univers cu un spectru de culori nemaivăzut: alb,
roşu, galben, verde, gri, negru. Versurile ieșeau din strânsoarea prozodiei, a cuvintelor, dezvăluindu-
și frumusețea nudă, dansând în cerc, unindu-se în noi poezii, devenind culoare, sunet, aromă, parfum.
Cufundarea în universul bacovia continuă până când veni primăvara, "o pictură parfumată
cu vibrări de violet". Întrebată "cine este Bacovia?" fata a răspuns sec: nu ştiu.
Am reușit să dezvolt un sentiment de empatie față de Bacovia. Pe când ninge și plouă și plouă
si ninge recitesc poeziile lui şi caut fragmente din universul bacovian, care mi-au scăpat sau care au
apărut ulterior. Căci așa cum universul nostru este într-o continuă expansiune, tot așa universul artei
poetice este infinit, poezia acumulând noi interpretări cu fiecare cititor și cu fiecare lecturare.
Cum arată universul bacovian?
15
Un oraș într-o zi ploioasă de toamnă. Cu pene
albe, pene negre, o pasăre cu glas amar străbate parcul
secular; o uzină părăsită, un cimitir, un abator,
geamuri triste, oameni bolnavi. Iar deasupra tuturor
domnește moartea.
Interesant la Bacovia este modul în care
percepe culorile. S-ar putea dezvolta o întreagă
lucrare pe baza teorii culorilor în poezia bacoviană. George Bacovia dezbracă cuvintele de sensul
lor, le desemantizează, pentru ca apoi să le resemantizeze, transformându-le în adevărate simboluri.
Astfel, roșu devine simbol al sângelui ce se scurge pe canal, verdele devine culoarea nevrozei,
galbenul - culoarea boli.
Iar nonculorile devin din actanți pentru cadru, protagoniștii tabloului.
Revenind la ideea scoaterii de sub tutela cunoscutului, Albul si Negrul își modifica relația
cunoscută de opoziție într-una polivalentă: de succesiune și îngemănare.
Într-o notă subiectivă, albul îmi pare o culoare infinit mai tristă decât negrul. Pentru ca în
fiecare dintre noi exista un Pip, cu Mari Speranțe (Great Expectation - Charles Dickens), Pip, cel
care zace înăuntrul meu, e iubitor al conceptului de spațiu mioritic. Pip știe ca alternanța deal-vale
stă la baza oricărui lucrul. Astfel, albul devine trist, pentru ca în spatele său sta Negrul. Moartea.
Liniștea.
Negrul în schimb... Negrul aduce cu sine două posibilități certe: Nimicul și Totul. In spatele
negrului poate fi Liniștea. Sau Reîncărnarea. Albul, în deplinătatea semnificației sale: cunoaștere,
har, Viață.
Albul bacovian e albul murdar, albul de o tristețe
infinită. E albul care seduce și păcălește moartea, se
contopește cu ea, o pângărește, devenind Gri: blazare,
plictiseală, monotonie. Latență indusă. Moarte clinică. Iar
în universul bacovian, deconectarea de la aparate refuză
să apară. Intregul univers (comprimat fie la nivelul unui
16
parc, fie la nivelul unui oraș) se scaldă în nisipuri mișcătoare gri, prea bătrân pentru a se zbate să
iasă, prea ușor pentru a se cufunda în Noaptea deplină.
Dupa Comedii în Fond, Plumb si Scântei galbene, imaginea fixată pe retina cu bătrânelul
nevrotic se topește ca într-o pictură de-a lui Dali, descoperind adevăratul tablou: George Bacovia -
poetul greu de digerat și mai greu de înțeles. Poetul ce oferă complexitate tocmai prin simplitatea
cuvintelor alese. Melancolicul ce a descoperit Lumina în Gri și a atins-o prin versuri.
Seară. Aceeași fetiță îl elogiază pe cel care i-a schimbat viața într-un articol prea scurt, prea
mediocru scris pentru a putea reda cumulul de sentimente resimțit în „Amurgul violet”.
Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orasul e tot violet.
Amurg de toamnă violet ...
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.
Amurg de toamnă violet ...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.
17
REDACȚIA REVISTEI LICEULUI TEORETIC I.C. DRĂGUȘANU
VICTORIA – jud. BRAȘOV
Gamma Times – mai 2015
Coordonator : dir. prof. ing. Gabriela Liliana LĂPĂDAT
Redactor – șef : prof. Anda Laura Silea
Redactori : Adina Lupșor, Rodica Simona Țăruș, Angela Eleonora Haneș, Ioana
Delia Câmpean, Mariana Ciuculescu
Colaboratori: elevii claselor X U, X R, XI U
Tehnoredactare și copertă : Anda Laura Silea, Alexandru Onciu
ISSN-2284-6522