GEOMOFOLOGIE

STRUCTURALĂ

Titular curs: Conf. univ. dr. Marian ENE

Prelegerea

3

PĂMÂNTUL

Dinamica plăcilor litosferice

Formarea marilor unităţi morfostructurale ale Pământului

Să ne reamintim: Ce reprezintă litosfera?

Litosfera – învelişul superior al Pământului, relativ rigid, alcătuită din plăci de dimensiunidiferite, fiind constituită din scoarţă şi mantaua superioară, extinzându-se de la suprafaţăpână la 100 km adâncime în medie

http://www.blueplanet.nsw.edu.au/bi-the-lithosphere/.aspx

Limita inferioară a litosferei – contactul cu astenosfera

T – 1300oC

https://www.teachstarter.com/au/teaching-resource/tectonic-plates-geology-diagram-poster/

Limitele laterale ale litosferei

Plăcile litosferice (tectonice) – separate de zone înguste unde sunt înregistrate deformaţii alecrustei

https://www.nationalgeographic.com.au/science/a-tectonic-plate-may-have-peeled-apartand-that-could-shrink-the-atlantic-ocean.aspx

Plăcile litosferice (tectonice) – dimensiuni diferite

Placi majore (7) – subordonate: plăci medii, microplăci, dorsale, fose, falii.

Plăcile litosferice (tectonice) – compoziţie diferită

❖ în întregime oceanice: Pacifică, Nazca etc.;❖ în întregime continentale: Turcă;❖mixte: Europeană, Africană etc.

https://www.alamy.com/stock-photo-volcanic-activity-and-the-earths-tectonic-plates-27703728.html

Tipuri de margini

Marginile continentelor: 1. margini active (convergenţe);2. margini pasive (contactul unei scoarţe oceanice cu una continentală)

Marginile plăcilor litosferice: 1. margini active (convergenţele şi divergenţele)

DINAMICA ALINIAMENTELOR DE EXTENSIUNE SI FORMAREA

DORSALELOR OCEANICE

https://imgbin.com/png/fAS1f1Tn/asthenosphere-crust-terrain-seafloor-spreading-mid-ocean-ridge-png

La nivelul rifturilor – extensiunea bazinelor oceanice bombarea astenosferei – subţierea litosferei – apariţia riftului şi a faliilor laterale –acumularea de sedimente continentale – injectarea de magmă bazaltică – lărgirea zonei derift – îndepărtarea marginilor blocurilor continentale

Sub raport geostructural, prin dinamicaaliniamentelor de rift care au o dublăactivitate – magmatică şi tectonică – au luatnaştere unităţi tectono-structurale de diferiteordine:❑ culoare tectonice (rifturi) intracontinentale;❑ culoare tectonice (rifturi) pericontinentale;❑ bazine oceanice;❑ dorsale oceanice;❑ insule vulcanice.

http://www.asuntospublicos.org/post.html#c18xNTIz

CULOARELE TECTONICE DE RIFT – începutul fragmentării plăcilor litosferice continentale

✓ intracontinentale (Culoarul tectonic est-african);✓ pericontinentale (Culoarul tectonic al Californiei).

Evoluţia culoarelor tectonice de rift

Etapa I – bombarea plăcii continentale şi subţierea acesteia sub presiunea fluxului magmatic;fisurare; vulcanism alcalin.

Evoluţia culoarelor tectonice de rift

Etapa II – fracturarea plăcii continentale în aria de bombare şi subţiere; grabene alungite;revărsări de lave bazice de-a lungul fracturilor (riftului); fenomene asociate; formare de lacuritectonice.

Evoluţia culoarelor tectonice de rift

Etapa III – fragmentarea scoarţei continentale; debutul formării scoarţei oceanice şi a dorsalei;braţ de mare puţin adânc cu acumulări de sedimente (calcare, roci silicioase etc.)

Evoluţia culoarelor tectonice de rift

Etapa IV – continuă expansiunea fundului oceanic şi îndepărtarea celor două marginicontinentale; alături de rift şi dorsală se formează şi alte componente ale fundului oceanic (şelf,taluz, câmpie abisală, insule vulcanice etc.).

BAZINELE OCEANICE – rezultat al expansiunii crustei oceanice de o parte şi de alta a riftului, fapt rezultat din vechimea din ce în ce mai mare a bazaltelor dinspre rift către marginea continentală.

https://www.esc.cam.ac.uk/research/research-groups/cambridge-volcano-seismology/images/seafloor-spreading.png/image_view_fullscreen

Etape ale procesului:❖ magma bazaltică se ridică prin rift şi falii transformante;❖ prin consolidare, rocile bazaltice sunt magnetizate în direcţia câmpului magneticdominant;❖ noile generaţii de fluxuri ce apar pe măsura deplasării în lateral a rocilor dejaconsolidate, înregistrează şi ele direcţia dominantă

htt

ps:

//w

ww

.pm

fias

.co

m/c

on

tin

enta

l-d

rift

-th

eory

-tec

ton

ics-

evid

ence

s-co

nti

nen

tal-

dri

ft/

https://en.wikipedia.org/wiki/Indian_Plate

DORSALELE OCEANICE – ansambluri muntoase submarine de dimensiuni foarte mari, cu poziţie medio-oceanică.

relief puternic accidentat; lăţimi: 30-1500 km; înălţimi: depăşesc 2000 metri alt. relativă; lanţ aproape continuu; lungime totală: 84.000 km; în partea centrală: rifturi (ad. – 2000 m; lăţime – 1-2 km); activitate tectonică de o parte şi de alta a riftului; la peste 30 km distanţă de rift – lipsă activitate tectonică; grosimea sedimentelor creşte dinspre rift spre marginea dorsalelor; uneori, dorsalele ies de sub apele oceanului – Islanda;

https://qcostarica.com/the-major-tectonic-plates/

dorsalele lente: vale axială bine conturată (rift).

Dorsala atlantică

dorsalele rapide: vale axială slab conturată sau înlocuită de un horst;

Dorsala pacifică

Camera magmatică explică evoluţia în domuri a dorsalelor rapide.

LANŢURI VULCANICE ŞI INSULE VULCANICE ÎN ARIILE DE EXPANSIUNE A FUNDULUI OCEANIC –reprezintă forme de relief majore dezvoltate în lungul dorsalelor, de-o parte şi de alta a rifturilor şi în lungul faliilor transformante

• Insulele vulcanice din lungul dorsalelor – se datorează în cea mai mare parte activităţii domurilor vulcanice. Frecvenţa şi cantitatea mare a topiturilor magmatice au pus în loc edificii vulcanice ale căror înălţimi depăşesc cu zeci sau mii de metri suprafaţa oceanului. Multe din aceste edificii vulcanice, raportate la fundul oceanic, depăşesc, în general, amplitudinile reliefului terestru, raportate la nivelul oceanic.

https://www.scientificamerican.com/article/what-causes-a-volcano-to-erupt-and-how-do-scientists-predict-eruptions/

ex. – dorsala atlantică:insulele Jan Mayen – cualtitudine de 2.277 m;Islanda – un podiş delavă bazaltică (cca 600m) din care se înalţăaproximativ 100 devulcani, unii dintre eiactivi; arh. Azore – situatpe ridicarea maximă adorsalei medio-atlantice;Tristan da Cuhna (2.520m).

https://www.jan-mayen.no/geology.htm https://www.jan-mayen.no/geology/1970-4.jpg

ex. – dorsala est-pacifică: arh. Galapagos –pe aliniamentul riftului care separă plăcile litosferice Cocos şi Nazca; Insula Paştelui –platou bazaltic.

ex. – dorsala medio-indiană: ins. Kerguelen şi Heard – cu înălţimi de peste 2000 m (Mt. Mawson, 2746 m). https://www.bbc.com/news/world-latin-america-44627725

https://earthobservatory.nasa.gov/images/81024/lava-flow-on-mawson-peak-heard-island

Insulele vulcanice situate în lungul faliilor transformante - au ca bază socluri din scoarţa oceanică; prezenţa lor pune în evidenţă creşterea scoarţe oceanice şi îndepărtarea aliniamentelor de falie

de zona activă a dorsalei; sunt mai puţin numeroase.

https://www.sciencedirect.com/topics/earth-and-planetary-sciences/plate-boundary

Insulele vulcanice situate pe faliile care fac trecerea de la scoarţa oceanică la scoarţacontinentală - sunt mai numeroase decât cele din lungul faliilor transformante, segăsesc în arealul platformelor continentale şi au ca bază socluri din scoarţacontinentală; sunt plasate pe faliile platformei cotinentale care fac trecerea de lascoarţa oceanică la scoarţa continentală; activitatea vulcanică legată de dinamicaplăcilor litosferice a avut un paroxism în timpul Paleogenului şi Neogenului, în uneleinsule fiind încă în desfăşurare; caracterizează îndeosebi coastele pasive alecontinentelor, mai ales coasta vest-africană.

https://volcano.si.edu/volcano.cfm?vn=224010

Insulele vulcanice punctiforme situate pe crusta oceanică – sunt răspândite înbazinele oceanice. Se constată procese magmatice active, izolate, dispersate în lunguloceanelor, având ca suport crusta oceanică de pe platourile şi câmpiile abisale dintredorsalele submarine şi coastele continentale. Produsele vulcanice sunt formate dinbazalte alcaline. Locurile acestei fuziuni parţiale, punctuale la scară planetară, nu aulegătură cu limitele plăcilor care sunt rifturile. Asemenea construcţii vulcanice segăsesc adesea pe porţiuni vechi ale plăcii oceanice (pentru unele acumulări vulcanicechiar 60-65 milioane ani)

Topirea parţială a mantalei ar fi provocată de anomalii termice locale numite„puncte calde” situate în partea inferioară a mantalei. Faptul că asemenea construcţiivulcanice izolate, sub formă de insule izolate sau guyoti, se găsesc dispuse sub formaunor aliniamente, mai mult sau mai puţin curbate, fiecare aliniament terminându-secu un vulcan activ, au dus la concluzia că aceeaşi sursă vulcanică ar fi alimentatsuccesiv fiecare edificiu vulcanic în parte. Există deci o deplasare relativă a surselormagmatice (a punctelor calde) din manta şi a crustei oceanice pe care se instaleazăvulcanii. T. Wilson (1965, 1973) şi W. Morgan (1972) admit că această dispoziţie liniarăşi punctiformă a vulcanilor rezultă din deplasarea plăcilor litosferice deasupra„punctelor calde”, situate mai adânc în manta şi a căror deplasare proprie este nulăsau foarte slabă. T. Wilson (1973) a identificat 21 puncte fierbinţi (puncte calde) caresunt active în prezent, dar se consideră că în trecutul geologic ele ar fi fost mai multe.

Asemenea aliniamente vulcanice intraplacă se găsesc cu precădere în parteacentrală a Oceanului Pacific, dar şi în Oceanul Atlantic şi Oceanul Indian.

ex. – Oceanul Pacific: lanţul insulelor vulcanice Emperor – Hawai; InsuleleTuamotu; lanţul Gilbert – Marshal – I-le Australe;

ex. – Oceanul Indian: lanţul Reunion – Maurices – Seychelles;ex. – Oceanul Atlantic: Platoul Rio Grande.

https://flashbak.com/22-great-photographs-kilauea-volcano-eruption-hawaii-1969-1974-400162/

MULŢUMESC

PENTRU

ATENŢIE!