+.-a Y{t^

FRANZ I(NrrN

AsaxmrcA

Trad,ucere din limba germandPop Simion Si; Erika Voi,culescu

&c

lIltil 'ntit

Referinle critice

3gz

fie si pileascl in comparagie cu el, fie si radieze o luminiputernici, dar ardficiali.

VladimirNABOKOV

Poate cel mai interesant scriitor al generagiei sale... Un ge-

niu straniu gi deconcertant.EdwinMUIR

Cu cAt opera e mai desivirgiti, cu atit mai pulin ne crimiteea spre autorul ei. [...] Franz Kafka este scriitorul care si-a con-

sumat experienga de viagi in asemenea misurl, inclt referireala biografie devine superful.

Martin\IALSER

FOCHISTUL

nlJe pe vasul care intra in portul New York cu motoareleincetinite, tinirul Karl Rossmann, in virsti de gaispre-

zece ani, expediat in America de slrmanii lui piringipentru cI fusese sedus de o servitoare care ii fi.cuse uncopil, privea cu incAntare statuia zeigei LiberrLgii,zlriti,inci din larg, dar care se ivea acum parcl dintr-o luminisolari deveniti brusc incendiarl. Bratul cu spada se inil-ga drept, de parci atunci ar fi fost ridicat, in timp ce injurul corpului statuar adia vAntul.

,,Ce inaltl e !" igi zise el, 9i, cum nu se mai urnea dinloc, valul tot mai gros al hamalilor il impinse treptatpAni lAngi bordaj.

Un tinlr, pe care il cunoscuse fugitiv in timpul cili-toriei, il intrebi in rreacit:

- N-ai chef si cobori?

- Cum sI nu, sunt gata! rispunse Karl surAzind 9i,ca si parl cAt mai grozay, ffindci era un bliat puternic,igi arunci geamantanul pe umlr. Cu ochii la cunoscutulslu, care displrea in forfota pasagerilor cu un u;or legl-nat de baston, Karl igi didu seama, cu spaimi, ci igiuitase umbrela jos, in cabinl. Se gribi si-l roage pe acelcunoscut si aibi amabilitatea sI-i pizeascl o clipi gea-

mantanul, lucru care pe respectivul nu-l incAnti deloc,

'\ilir

o'y"*9"t4

igi roti privirea spre a;ti unde sl revini, dupi care o luila fugi. Avu ghinionul ca uga unui culoar, care i-ar fiscurtat considerabil drumul, si fie pentru prima oariincuiati, probabil din ragiuni privitoare la ordinea

debarcirii pasagerilor; fu deci nevoit si coboare un gir

nesfArgit de trepte, si parcurgi culoare care coteau in-

truna, si treaci printr-o incipere pustie, cu un birou la

care nu gedea nimeni, pAni se ritlci de-a binelea pe acest

drum pe care circulase doar in grup, cel mult de doui ori

in timpul cilitoriei sale. Cum nu intAlnea pe nimeni,

dar deasupra sa Puntea bubuia sub tropotul miilor de

pasageri gi in auz ii ajungeau, ca un zYon depirtat, ulti-mele pulsiuni ale maginilor, gata si fie oprite, Karl nu mai

stltu pe gAnduri gi bltu in prima u9i care i se ivi in cale.

- E deschisi! strigi cineva din interior, 9i Karl, risu-

flAnd ugurat, impinse uga.

- Ce bagi ca nebunuh il lul in primire un ins cu sta-

mri de uriag, abia aruncindu-gi privirile asupra lui.

O lumini obositl pitrundea prin hublou in cabina

mizerd, unde se aflau, inghesuite ca intr-o magazie, un

pat, un dulap, un scaun 9i omul acela.

- M-am rltlcit, spuse Karl. in timpul clhtoriei nici

n-am bigat de seami, dar vaporul e grozaY de mare.

- Asta cam aga e, recunoscu omul cu oarecare mAn-

drie, fbri a inceta si incuie un mic cufhr, pe care il apisa

cu amindoui mAinile, ca si audl broasca inchizdndu-se .

Dar intrl odatl, mai spuse el, doar n-o si rimAi afarl!

-Nu deranjez? intrebi Karl.

America

r5

- Pe dracu'deranjezi!

- Suntegi german? ciuti biiatul si se asigure, cdci auzi-se multe despre primejdiile care ii pindesc pe nou-sositiiin America, indeosebi din partea irlandezilor.

- Sigur ci sunt, confirmi celilalt.Karl inci mai ezira. Atunci omul apuci. pe neasreprare

clanra 9i il trase pe bliat iniuntru, inchizAnd uga dinrr-omigcare.

- imi sare tandira clnd cineva se uiti de pe culoar incabina mea, vorbi omul, vlzindu-gi mai departe de cufb-rul siu. Togi au treabi pe aici, toti se holbeazi iniuntru;naiba mai poate suporra asa ceva!

- Dar pe culoar nu-i absolut nimeni, zise Karl, strivitin rama patului, intr-o pozigie deloc comodi.

-Ei, da, n-o fi acum, bombini individul.,,Doar despre acum vorbim", isi zise Karl. ,,Cu omul

Ista greu te pogi intelege!"

- Hai, urci-te in pat! Acolo ai mai mult loc, spuseomul.

Karl se citiri cum puru gi rXse cu hohote de neprice-perea sa de a1i face vint, dintr-o singurl miscare, ca siajungi in patul inalt. Abia ajuns acolo, exclami:

- Doamne, am uitat cu totul de geamantanul meu!

- Dar unde e?

- Sus, pe punre; l-am hsat in grija unui cunoscutde-al meu. Cum l-o fi chemAnd oare? si scoase o carte deviziti din buzunarul secrer pe care maic5.-sa i-l cususe,anume pentru cllitorie, in ciptugeala hainei: Butter-baum, Franz Butterbaum.

Franz Kafka

t4

igi roti privirea spre a gti unde si revini, dupi care o luila fugi. Avu ghinionul ca u;a unui culoar, care i-ar fiscurtat considerabil drumul, si fie pentru prima oariincuiati, probabil din ragiuni privitoare la ordinea

debarcirii pasagerilor; fu deci nevoit si coboare un gir

nesfirgit de trepte, si parcurgi culoare care coteau in-truna, si treaci printr-o incipere Pustie, cu un birou la

care nu gedea nimeni, pini se ritlci de-a binelea pe acest

drum pe care circulase doar ln grup, cel mult de doui oriin timpul cllltoriei sale. Cum nu intAlnea pe nimeni,

dar deasupra sa puntea bubuia sub tropotul miilor de

pasageri 9i in auz ii ajungeau, ca un zvon depirtat, ulti-mele pulsiuni ale ma;inilor, gata s[ fie oprite, Karl nu mai

stltu pe gAnduri gi bltu in prima ugi care i se ivi in cale.

- E deschisi! strigi cineva din interior, gi Karl, risu-flind us,urat, impinse u;a.

- Ce bagi ca nebunul? il lui in primire un ins cu sta-

turi de uriag, abia aruncAndu-gi privirile asupra lui.O lumini obositl pitrundea prin hublou in cabina

mizeri, unde se aflau, inghesuite ca intr-o magazie, un

pat, un dulap, un scaun gi omul acela.

- M-am rlticit, spuse Karl. in timpul cilltoriei nicin-am blgat de seami, dar vaporul e grozaY de mare.

- Asta cam aga e, recunoscu omul cu oarecare mAn-

drie, flri a inceta si incuie un mic cufIr, pe care il aplsa

cu amAndoui mAinile, ca si audl broasca inchizAndu-se.

Dar intrl odati, mai spuse el, doar n-o si rimii afarl!

- Nu deranjez? intrebi Karl.

America

r5

-Pe dracu' deranjezi!

- Suntegi german? ciuti biiatul si se asigure, cici a.uLzi-

se multe despre primejdiile care ii pAndesc pe nou-sositiiin America, indeosebi din partea irlandezilor.

- Sigur ci sunt, confirml celilalt.Karl inci mai ezita.Atunci omul apucl pe ne agreptare

clanta gi il trase pe bliat iniuntru, inchizAnd u9a dintr-omiscare.

- imi sare gandira cAnd cineva se uitl de pe culoar incabina mea, vorbi omul, vlzAndu-gi mai departe de cufb-rul siu. Togi au treabi pe aici, toti se holbeazi iniuntru;naiba mai poate suporta aga ceva!

- Dar pe culoar nu-i absolut nimeni, zise Karl, srrivitin rama patului, intr-o pozigie deloc comodl.

- Ei, da, n-o fi acum, bombini individul.,,Doar despre acum vorbim", isi zise Karl. ,,Cu omul

ista greu te pogi ingelege!"

- Hai, urc[-te in pat! Acolo ai mai mult loc, spuseomul.

Karl se citirl cum putu si rAse cu hohote de neprice-perea sa d.

"i;i face vAnt, dintr-o singurl migcare, ca sL

ajungi in patul inalt. Abia ajuns acolo, exclaml:- Doamne , am uitat cu totul de geamantanul meu!

- Dar unde e?

- Sus, pe punte; l-am lisat in grija unui cunoscutde-al meu. Cum l-o fi chemAnd oare? gi scoase o carre devizitl din buzunarul secret pe care maici-sa i-l cususe,anume pentru cilitorie, in ciptugeala hainei: Butter-baum, Franz Butterbaum.

Franz Kafka

fi

-Ai neaplrati nevoie de geamantanul acela?

- Desigur.

- Atunci de ce l-ai lisat in grija unui strlin?

- imi uitasem umbrela jos 9i, trebuind si alerg dupiea, m-am gAndit sI nu car 9i geamantanul dupi mine.Pe urmi m-am gi riticit.

- Egti singur? Nu te insogegte nimeni?

- Da, sunt singur.

,,Poate ar fi mai nimenit si mi gin de omul acesta", iididu prin minte lui Karl. ,,IJnde si gisegti, cit ai bate

din palme, un prieten mai bun?"

- $i, colac peste puplzi, gi-ai pierdut 9i geamantanul!Ce sI mai vorbim de umbreli?

Omul se aqezi pe scaun, ca gi cum incurcltura lui Karli-at fitrezit un oarecare interes.

- Cred, totugi, cigeamantanulmeu nu este incipierdut.

- Cu credinga ajungi in rai, zise omul ;i prinse a se

scirpina cu putere in crestetul nipidit de un plr scurt,

negru gi des. Pe vas, moravurile se schimbi odati cu por-

turile. La Hamburg, hai sI zicem ci Butterbaum al

dumitale ar fi intArziat lAngi un geamantan. Aici insilucrurile se schimbi; aproape sigur ci au dispirut gi el,

gi geamantanul.

- E de datoria mea totugi sI mI duc chiar acuma sus,

si mi conving, spuse Karl, uitAndu-se pe unde ar pu-tea si iasi.

- Stai locului! il opri omul gi, ingficinduJ de piept, iltrAnti de-a dreptul brutal inapoi p€ pat.

America

t7

- Dar de ce? intrebi Karl supirat.

- Pentru cI e in zadar, i-o retezi omul. Peste puginivreme ies 9i eu, a9a ci vom merge impreuni. Geaman-tanul ori a fost furat, cazin care nu mai e nimic de fXcut,

ori a fost lisat in plrisire de persoana aceea, deci va fi maiugor de gisit dupi ce vaporul va fi gol. La fel gi umbrela.

- Vl orientagi ugor pe vas? se interesi Karl neincre-ziror. Ideea de a-9i gisi lucrurile pe vaporul golit de lumeplrea convingitoare, dar, la fel de bine, putea ascunde

un viclegug.

- Las'pe mine! Sunt fochist, spuse omul.

- Suntegi fochist! exclaml Karl bucuros. I se plru cifaptul depigegte toate agteptirile sale 9i, rezemat intr-uncolg, il studie pe cehlalt in aminungime. Din cabinamea, unde dormeam cu slovacul, puteam privi printr-unhublou chiar in sala maginilor.

- Exact. Acolo am lucrat eu, spuse fochistul.

- Tehnica m-a atras dintotdeauna, mirturisi Karl,urmAndu-gi firul gAndurilor. Nu incape indoiali ci ag

fi ajuns odati gi odatl inginer daci n-ar fi trebuit si vinin America.

- Dar de ce a trebuit sl-gi iei lumea in cap?

- Eh! flcu Karl evaziv 9i, privindu-l mai departe su-

rizltor pe fochist, schigl cu mAna un gest de plicris, plrAnda-i cere ingelegere chiar gi pentru ceea ce nu-i mlrturisise .

- Neindoios, existi un moti% zise fochistul, gi nugtiai bine daci il indeamni astfel pe celilalt sI-i explicecazul sau, dimpotrivi, il inviti la ticere.

Franz Ka.fka

fi- Ai neapirati nevoie de geamantanul acela?

- Desigur.

- Atunci de ce l-ai lisat in grija unui strlin?

- imi uitasem umbrela jos 9i, trebuind si alerg dupiea, m-am gAndit si nu car gi geamantanul dupl mine.Pe urmi m-am gi ritlcit.

- Egti singur? Nu te insogegte nimeni?

- Da, sunt singur.

,,Poate ar fi mai nimenit si m5. gin de omul acesta", iididu prin minte lui Karl. ,,LJnde sI gisegti, cit ai bate

din palme, un prieten mai bun?"

- $i, colac peste pupizi, gi-ai pierdut gi geamantanul!Ce si mai vorbim de umbreli?

Omul se agezl pe scaun, ca gi cum incurcitura lui Karli-ar fi trezit un oarecare interes.

- Cred, totugi, ci geamantanul meu nu este inci pierdut.

- Cu credinga ajungi in rai, zise omul gi prinse a se

scirpina cu putere in cregtetul nipidit de un pir scurt,negru gi des. Pe vas, moravurile se schimbi odati cu por-turile. La Hamburg, hai si zicem ci Butterbaum al

dumitale ar fi intirziat lAngl un geamantan. Aici insilucrurile se schimbi; aproape sigur cI au dispirut gi el,

;i geamantanul.

- E de datoria mea totugi si mI duc chiar acuma sus,

si mI conving, spuse Karl, uitAndu-se pe unde ar pu-

tea si iasl.

- Stai locului! il opri omul gi, ingficAnduJ de piept, iltrXnti de-a dreptul brutal inapoi pe pat.

America

r7

- Dar de ce ? intrebi Karl supirat.

- Pentru cI e in zadar, i-o retezl. omul. Peste puginivreme ies 9i eu, a;a ci vom merge impreuni. Geaman-tanul ori a fost furat, cazin care nu mai e nimic de flcut,ori a fost hsat in pirisire de persoana aceea, deci va fi maiugor de gisit dupi ce vaporul va fi gol. La fel gi umbrela.

-Vi orientagi ugor pe vas? se interesi Karl neincre-zitor. Ideea de a-gi gisi lucrurile pe vaporul golit de lumepirea convingitoare, dar, la fel de bine, putea ascunde

un viclegug.

- Las'pe mine! Sunt fochist, spuse omul.

- SunteEi fochist! exclami Karl bucuros. I se plru cifaptul depigegte toate a$teptirile sale gi, rezemat intr-uncolg, il studie pe cehlalt in aminungime. Din cabinamea, unde dormeam cu slovacul, puteam privi printr-unhublou chiar in sala maginilor.

- Exact. Acolo am lucrat eu, spuse fochistul.

- Tehnica m-a atras dintotdeauna, mirturisi Karl,urmAndu-;i firul gAndurilor. Nu lncape indoiali ci ag

fi ajuns odatl gi odati inginer daci n-ar fi trebuit sI vinin America.

- Dar de ce a trebuit sl-gi iei lumea in cap?

- Eh! flcu Karl evaziv 9i, privindu-l mai departe su-

rizltor pe fochist, schigl cu mAna un gest de plictis, pirlnda-i cere inEelegere chiar gi pentru ceea ce nu-i mlrturisise.

- Neindoios, existi un motiv, zise fochistul, gi nugtiai bine daci il indeamni astfel pe celilalt s5-i explice

cazul sau, dimpotrivl, il invitl la ticere.

qFranz Kafka

r8

- Acum m-as putea face gi eu fochist, zise Karl. Pirin-gilor mei pugin le pasl de ce mi apuc in viagi.

- Locul meu se elibereazl, spuse fochistul si, foartepitruns de importanga acestui fapt, igi vAri miinile inbuzunare, lungindu-gi pe pat picioarele imbrlcateintr-un pantalon bogit, de culoare gris-fer, din imitagiede piele. Karl fu nevoit si se ghemuiasci gi mai multlAngi perete.

- Plrisigi vasuh

- Exact, azi spll putina.

- Dar pentru care motiy? Nu vI mai place ?

- Astea sunt imprejuririle; nu e totdeauna hotiratordaci igi place sau nu ceva. De fapt, sI gtii ci ai dreptate -nici nu-mi mai place. BS.nuiesc cI intengia dumitale de a

deveni fochist nu-i ceva serios, degi tocmai in astfel de

cazaririgti si devii aga ceva. in ce mi prive ;te, te sfhtuiesccategoric s-o lagi baltl. Daci ai voit sl studiezi in Europa,

de ce n-ai face acelagi lucru aici? Universitlgile americanesunt incomparabil mai bune decit cele din Europa.

- Se poate, admise Karl, insl eu nu prea am bani pen-tru studii. Am citit cAndva despre cineva care lucra ziuaintr-un magazin si noaptea studia, gi care a ajuns in felulacesta medic, ba, mi se pare, chiar medic primar. Dar pen-tru asta igi trebuie multi perseverentl, nu-i aga? $i mi temcI e tocmai ceea ce imi lipsegte mie . Unde mai pui ci nicin-am fost cine stie ce elev sXrguincios si mi-a fost clt se

poate de ugor si mi despart de gcoali. Cele de aici sunt,probabil, gi mai severe. Eu nu gtiu aproape deloc engleza.

America

r9

La urma urmelor, cred ci strlinii nu sunr bine vizuti inaceasti tari..

- O gtii 9i pe asta? Atunci e bine. inseamni ci egti

omul meu. Ia asculti la mine! Suntem noi pe un vaporgerman? Apargine el liniei Hamburg-America? intreba-rea e: de ce n-am putea fi oare numai intre germani? Dece masinistul-gefeste un romAn? il cheaml $ubal. Sivezisi sI nu crezi! $i canalia asta scoate untul din noi, care

suntem nemgi, pe un yas nemgesc! Si nu-Ei inchipui - de

furie, fochistul se ineci gi ficu un gest agitat cu mAna -sI nu-gi inchipui cI mi plAng de florile mirului! $tiu cin-ai nici un fel de trecere pe niclieri gi cI nu egti decito biati seciruri. Mie insl mi-a ajuns cugitul la os!

$i fochistul izbi de cAteva ori in masi cu pumnul, fIrIs5-l slibeascl din ochi pe celilalt. Si doar am lucrat pe

nenumirate vapoare - ingiri vreo doulzeci dintr-o ri-suflare, incAt il nluci pe Karl - ;i m-am ficur remarcar,

am fost felicitat, am fost un lucritor pe care te pori bizui,comandangii mei au fost mulgumigi, ba chiar am perrecur

cAgiva ani pe acelagi velier de comerg - aici omul gAgni inpicioare, dAnd a ingelege ci acela fusese apogeul viegiilui -, in timp ce aici, pe aceasti troaci, unde totul merge

de la sine 9i unde meseria nu-!i cere cine gtie ce, aici,tocmai aici, cici nu fac doul parale, srau mereu indrumul lui $ubal, lenevesc, trebuie sI fiu dat afarl pentruci ag lua - auzi! - leafa de pomani. Pogi inplege ceva dintoate astea? Eu unul, nu!

I'.q

Franz Kafka

r8

- Acum m-as purea face gi eu fochist, zise Karl. Pirin-gilor mei pugin le pasl de ce mi apuc in viagi.

- Locul meu se elibereazl, spuse fochisrul si, foartepi.truns de importanEa acestui fapt, igi vXri miinile inbuzunare, lungindu-9i pe pat picioarele imbrlcateintr-un pantalon bogit, de culoare gris-fer, din imitagiede piele. Karl fu nevoit si se ghemuiasci 9i mai multlAngi perete.

- Pirisigi vasul?

- Exact, azi spll putina.

- Dar penru care motiv? Nu vi mai place?

- Astea sunt imprejurlrile; nu e totdeauna hotlratordaci igi place sau nu ceva. De fapt, sI gtii ci ai dreptate -nici nu-mi mai place. Binuiesc ci intengia dumitale de a

deveni fochist nu-i ceva serios, degi rocmai in astfel decazuri risti si devii asa ceva. in ce mi privegte, te sfttuiesccategoric s-o lagi balti. Daci aivoit sI studiezi in Europa,de ce n-ai face acelagi lucru aici? Universirigile americanesunt incomparabil mai bune decAt cele din Europa.

- Se poate, admise Karl, insi eu nu prea am bani pen-tru studii. Am citit cindva despre cineva care lucra ziuaintr-un magazin si noaptea studia, gi care a ajuns in felulacesta medic, ba, mi se pare , chiar medic primar. Dar pen-tru asta igi trebuie multi perseverengi, nu-i aga? $i mi temcI e tocmai ceea ce imi lipsegte mie. Unde mai pui ci nicin-am fost cine gtie ce elev sArguincios si mi-a fost cAt se

poate de usor si mI despart de gcoali. Cele de aici sunt;probabil, gi mai severe. Eu nu gtiu aproape deloc engleza.

America

r9

La urma urmelor, cred ci strlinii nu sunr bine vizuti inaceasti garl.

- O gtii gi pe asta? Atunci e bine. inseamni ci egtiomul meu. Ia asculti la mine! Suntem noi pe un vaporgerman? Apargine el liniei Hamburg-America? intreba-rea e: de ce n-am putea fi oare numai intre germani? Dece maginistul-gefeste un romAn? il cheaml $ubal. SIvezi

9i si nu crezi! $i canalia asta scoate untul din noi, care

suntem nemEi, pe un vas nemresc! Si nu-gi inchipui - de

furie, fochistul se inecl gi flcu un gest agitar cu mAna -sI nu-gi inchipui ci mi pllng de florile mirului! $tiu cin-ai nici un fel de trecere pe niclieri si ci nu egti decito biati seclturi. Mie insl mi-a ajuns cugitul la os!

$i fochistul izbi de cAteva ori in masi cu pumnul, firlsl-l sllbeasci din ochi pe celilalt. $i doar am lucrar penenumirate vapoare - ingirl vreo doulzeci dintr-o ri-suflare, incAt il niuci pe Karl - si m-am flcut remarcat,am fost felicitat, am fost un lucrS.tor pe care te poti bizui,comandangii mei au fost mulgumiti, ba chiar am petrecurcigiva ani pe acelagi velier de comerg - aici omul gAgni inpicioare, dind a ingelege cl acela fusese apogeul viegiilui -, in timp ce aici, pe aceasri troaci, unde totul mergede la sine si unde meseria nu-ti cere cine gtie ce, aici,tocmai aici, cici nu fac doul parale, stau mereu indrumul lui $ubal, lenevesc, trebuie si fiu dat afari pentruci ag lua - auzi! - leafa de poman5. Pogi tngelege ceva dintoate astea? Eu unul, nu!

Franz Kafka

- Trebuie si vl apiragi intr-un fel sau alml! exclamiKarl cu inflIcirare . Uitase cI se afla in spagiul nesigur al

unui vas, acostat Ia girmul unui continent necunoscut,

intr-atAt se simgea ca la el acasi pe patul fochistului. V-agi

infiqigat clpitanului? I-agi cerut si vi faci dreptate?

- Dreptate? Ia cari-te mai bine de aici, gterge-o! Si nu

te mai vid! N-apuci si asculgi bine ce gi se spune gi incepi

sI dai sfaturi. Cum ag putea eu si mI infbgigez cipitanului?Epuizat, fochistul se agezi din nou, proptindu-gi capul

in mAini.

,,(Jn sfat mai bun nu pot si-i dau", mediti Karl. igizise apoi ci ar fi fost mai nimerit si se duci si-;i ia geaman-

tanul, decdt sI imparti sfaturi care, oricum, erau socotite

proaste. Atunci cAnd tatll siu iJ pusese in miini, ilintrebase in glumi: ,,Cit timp il vei pistra oare?" $i uiteci geamantanul acela trainic pirea cL s-a gi pierdut pen-

tru totdeauna. Karl se consoli cu gAndul ci tatll siu, orice

ar ff intreprins, n-ar fi putut afla nimic despre situagia luiin momentul acela. Societatea de navigagie i-ar putea cel

mult confirma sosirea la New York. Se intristl la gAndul

ci nici nu apucase a se folosi cAt de cAt de lucrurile dingeamantan; ar fi avut de mult nevoie, de pildl, sI-gi schim-

be cima;a. Ficuse, prin urmare, o economie nelalocul ei;

tocmai acum, la inceput de carierl, cind ar fi fost normal' r' ^ I ' va trebui sI se arate intr-o cimasisa tle rngrurt rmDracat, va EreDul sa se araEe lnl

jegoasl. Altminteri, pierderea geamantanului n-ayea pre a

mare importanfi, deoarece hainele de pe el erau mai bune

decAt cele din geamantan, care erau de rezervd;i pe care

America

2.r

fusese nevoie ca maicl-sa si le cirpeasci in ajunul ple-cirii. igi aduse aminte cI mai avea acolo o bucati de sa-

lam veronez, pe care maici-sa i-l pusese ca trufanda 9i dincare gustase foarte pugin, pentru cI in timpul cilltorieiii pierise pofta de mAncare, a9a cI supa care se seryea pepuntea intermediari ii fusese prea de ajuns. Acum i-arfi fost de mare folos salamul acela pentru a-l cinsti pefochist. Pe astfel de oameni ii cigtigi ugor dacl le strecoriun fleac oarecare; gtia asta din spusele tatllui siu, care

cAgtiga bunivoinga funcgionarilor mlrungi cu care ayea

afaceridAndu-le gigiri. Acum, Karl n-avea altceva asupra

sa decAt banii, de care - deocamdati - nu voia si se atin-g5, mai ales ci geamantanul ii era ca gi pierdut. GAndurileii fugiri iar la el; nu putea ingelege de ce il veghease cuati* zeltot timpul cilitoriei, renungAnd la somn, de vre-me ce acum se impica atAt de ugor cu disparigia lui. i9iaduse aminte de cele cinci nopqi in care nu-l pierduseo clipi din ochi pe slovacul mic de staturi ce dormea ladistangi de doui paturi, in stinga sa. il binuia cl pusese

ochii pe lucrurile lui. Slovacul acela nu pAndea, se pare,decit clipa cind Karl, rlpus de istoveah, ar fi agipit nigel,pentru a inhiga geamantanul cu ajutorul unui druglung,incirligat, cu care se juca sau exersa cAt era ziua de mare.in timpul zilei, avea un aer destul de nevinovat, insi,odati cu venirea nopEii, se tot ridica in capul oaselor 9i se

uita cu jind spre geamantanul lui Karl. Bliatului ii era

ugor si-gi dea seama de acest lucru ori de cite ori vreunuldintre pasagerii cupringi de nelinistea emigrlrii ignora

I

{

Franz Kafka

LO

- Trebuie si vi apiragi intr-un fel sau altul! exclamiKarl cu inflicirare. (Jitase ci se afla in spagiul nesigur alunui vas, acostat Ia girmul unui continent necunoscut,intr-atAt se simgea ca la el acasl pe patul fochistului. V-agi

inflgigat cipitanului? I-ati cerut si vi faci dreptate?

- Dreptate? Ia cari-te mai bine de aici, gterge-o! Si nute mai vid! N-apuci si asculgi bine ce gi se spune gi incepisi dai sf*uri. Cum ag putea eu si mI infbgigez clpitanului?

Epuizat,fochistul se agezi din nou, proptindu-gi capul

in miini.,,lJn sfat mai bun nu por s[-i dau", mediti Kad. igi

zise apoi ci ar ff fost mai nimerit si se duci sl-si ia geaman-

tanul, decit si imparti sfaturi care, oricum, erau socotite

proaste. Atunci cind tatil siu i-l pusese in miini, ilintrebase in glumi: ,,CA't timp il vei pistra oare?" $i uiteci geamantanul acela trainic pirea ci s-a gi pierdut pen-

ffu totdeauna. Kad se consoli cu gAndul cI tatll slu, orice

ar ff intreprins, n-ar {i putut afla nimic despre situaEia luiin momentul acela. Societatea de navigagie i-ar putea cel

mult confirma sosirea la New York. Se intristi la gAndul

ci nici nu apucase a se folosi cit de cAt de lucrurile dingeamantan; ar fi avut de mult nevoie, de pildi, sl-;i schim-

be cimaga. Ficuse, prin urmare, o economie nelalocul ei;

tocmai acum, la inceput de carierl, cAnd ar fi fost normalsi fie ingrijit imbricat, va uebui si se arate intr-o cimagijegoasi. Altminteri, pierderea geamantanului n-avea prea

mare importangi, deoarece hainele de pe el erau mai bune

decit cele din geamantan, care erau de rezervd";i pe care

America

2t

fusese nevoie ca maici-sa sI le ci.rpeasci in ajunul ple-cirii. igi aduse aminte ci mai avea acolo o bucati de sa-

lam veronez, pe care maici-sa i-l pusese ca trufanda 9i dincare gustase foarte purin, pentru cI in timpul cilltorieiii pierise pofta de mincare, aga ci supa care se serv€a pepuntea intermediarl ii fusese prea de ajuns. Acum i-arfi fost de mare folos salamul acela pentru a-l cinsti pefochist. Pe astfel de oameni ii cAgtigi ugor dacl le strecoriun fleac oarecare; gtia asta din spusele tatilui slu, care

cigtiga bunivoinga funcgionarilor mirungi cu care avea

afaceri dlndu-le gigiri. Acum, Karl n-avea altceva asuprasa decit banii, de care - deocamdatl - nu voia sI se atin-gi, mai ales ci geamantanul ii era ca gi pierdut. GAndurileii fugirl iar la el; nu putea ingelege de ce il veghease cuatdtzeltot timpul cilitoriei, renungind la somn, de vre-me ce acum se impica atit de ugor cu disparitia lui. igiaduse aminte de cele cinci nopgi in care nu-l pierduseo clipi din ochi pe slovacul mic de staturi ce dormea ladistangi de doui paturi, in stinga sa. il binuia cl pusese

ochii pe lucrurile lui. Slovacul acela nu pindea, se pare,decXt clipa cind Karl, ripus de istoveali, ar fi agipit nigel,pentru a inhiga geamantanul cu ajutorul unui druglung,incArligat, cu care se juca sau exersa cAt era ziua de mare.in timpul zilei, avea un aer destul de nevinovar, insi,odati cu venirea nopgii, se tot ridica in capul oaselor 9i se

uita cu jind spre geamantanul lui Karl. Biiatului ii era

uqor si-gi dea seama de acest lucru ori de cAte ori vreunuldintre pasagerii cupringi de nelinistea emigririi ignora

I

il"?

Franz Kafha

regulamentul vasului 9i aprindea vreo luminirici, spre

a descifra incAlcitele prospecte ale agengiilor de emigrare.

CAnd apirea cAte o astfel de lumini mai in preajma sa,

Karl i9i permitea luxul si agipeascl pugin; cAnd aceasta

era insi mai indepirtatl ori stiruia intunericul compact,

el veghea cu ochii deschigi. Aceasti veghe neintrerupti ilepuizase, si iati eforturile sale duse pe apa sAmbetei!

Daci ar mai da cumya, undeva, de acest Butterbaum!in linigtea deplinl de pAnI acum, ii rizbi in auzzgo-

motul indeplrtat, foarte indepirtat, al unor bitii slabe

gi sacadate; ai fi zis ci sunt pasi de copii care se amplificipe misuri ce se apropie. Se adeveri, in cele din urmi, cisunt pagi linigrigi birbitegti. Cei de afari mergeau, evi-

dent, in gir indian, cum e gi normal pe un astfel de culoar

ingust; se auzea gi un soi de zinginit, ca de arme. Lungitpe pat, eliberat de grija geamantanului gi a slovacului,

Karl era pe punctul de a agipi in dulce pace, cAnd zgo-

motul acelei coloane, ajunsi, pare-se, in dreptul ugii, 1l

ficu si tresari; inspiimintat, didu un ghiont fochis-

tului, spre a-i atrage intr-un fel atengia.

- Este orchestra vasului, zise acesta. A cAntat pe co-

verti gi acum se intorc oamenii si-gi stringi lucrurile.Acu'totul e gata. Putem pleca. Vino!

il apuci de mAni pe Karl, scoase in ultima clipl de pe

perete o iconiEi inrimatl a Maicii Domnului care atar-

nase deasupra patului siu, o vAri in buzunarul bluzei, i;iinhlgi cufhrul gi plrisi repede cabina, insogit de Karl.

w*_23

-Acum mI duc la birou; le voi spune acesror domnice pirere am despre ei. Nu mai existi picior de pasagerpe aici, deci nu mai trebuie si gin seama de nimic.

Fochistul repeti aceste spuse in fel gi chip, in vremece - cu o miscare laterali a piciorului - vru s5 striveasclun gobolan care tocmai ii iegise in cale, dar nu reugi sl-idea decit un sut, proiectAndu-l astfel mai repede in gaurala care animalul apucase sI ajungi la timp. Migclrilefochistului erau tn general incete; avea, ce-i drept, pi-cioare lungi, insi.erau prea greoaie.

Traversari un colt al bucitiriei, unde un grup de fetecu gorguri murdare - plreau c5. se stropesc dinadins -spllau vase in ni;te putini mari. Fochistul o strigi pe ooarecare Line gi, cuprinzAnd-o de mijloc, o purti cu sinecAgiva pagi, timp in care aceasra nu inceti si se prindlcu cochetS.rie de bragul lui.

- Se di leafa, vorbi el. Vii cu mine?

- De ce si mI deranjez? Adu-mi banii incoace! i-ointoarse fata gi, abili, se strecurl pe sub braEul lui gi fugi.Unde l-ai pescuit pe biiatul i.sta frumos? mai strigl ea

firl sI astepte rispunsul.Fetele, care igi inrrerupseseri lucrul, izbucniri in rAs.

Ei i9i vizurl insi de drum gi ajunserl in faga unei ugicare ayea un fronton susginut de mici cariatide aurite. Pen-tru interiorul unui yapor, asta plrea de-a dreptul risipi.Karl i9i dldu seama ci nu cilcase pe aici in timpul clli-toriei; nu incipea indoiali ci erau locuri rezervare pasa-gerilor de clasa intii gi a doua. Acum ugile desplrgitoare