Fram, ursul polar - vocabularistiipentru+scoala.pdf · Ochii femeii străpungeau; ochii fiarelor...

FRAM,ursul polar

de Cezar Petrescu

Şi a fost odată... Fram :

http://www.trilulilu.ro/carmenviorica/b7389729017c8a

Angelescu Alexandru,

Cîşlianu Radu,

Ioan Adrian,

Vişoiu Răzvan

- Ploieşti 2011 -


FRAM,ursul polar de Cezar Petrescu

Angelescu Alexandru, Cîşlianu Radu, Ioan Adrian, Vişoiu Răzvan Pag. 2

Personaje :

tigrii de Bengal,

miss Elian,

spectatorii de la circ,

Petruş,

Rajah(tigrul),

Fram,

Lilica(fetiţa),

bunicul fetiţei,

cele două femei inţepate,

trapeziştii,

Pufuleţ(pisica Lilicăi),

ursoaica(mama lui Fram),

Lars,

directorul circului, clovnii Toto,

Tănase şi August cel Prost,

vânătorul bătrân,

băiatul cu briceagul,

băiatul cu Robinson Crusoe,

braconierul,

femeia tânără şi inimoasă de pe vapor,

călătorii de pe vapor,

Căpăţânosul (ursul cu care se luptă Fram),

ursoaica,

Mihai Stoican,

Zgăibărici(puiul de urs cu care se împrieteneşte Fram),

Ştirbul(urs cu care se luptă Fram),

Nanuc, Egon, Otto, Nansen



Moduri de expunere

Naraţiune :

Tigrii intrau in arenă unul câte unul . Pasul lor era mlădios pe nisip .

Moale, catifelat, fără vuiet . Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga, ochii lor

galbeni ca de sticlă .

După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teama

şi de nerăbdare .

Dar pentru tigrii de Bengal nu se află pe lume această mulţime . Nu

merită nici o privire . Pentru dânşii, acum, o singură făptură omenească era :

femeia din mijlocul arenei, înfaşurată în rochia cu solzi aurii şi cu pietre

scânteietoare .



Naraţiunea (subiectivă) :

“Am ajuns din ce în ce mai nepăsător la toate. N-aşteptăm decât un

singur lucru, spargerea gheţurilor-şi ea nu mai vine. Ce voi mai scrie oare în

carnetul meu? Mereu acelaşi lucru…”

“În timpul mesei unul dintre câini, Caifas, incepe să latre. Abia scot

capul din cort şi zăresc un urs.”

“Cu labele făcu semn de neputinţă în lături. Duse dreapta la frunte;apoi la

inimă; din nou la frunte şi din nou la inimă. Acolo era ceva stricat, care nu mai

mergea... Adineauri, când a ridicat perdeaua de catifea vişinie, încă tot mai

credea că totul are să fie ca înainte. Mulţimea, copiii, aplauzele i-au dat această

amăgire.”



Naraţiunea (obiectivă) :

“Fetiţa cu ochi albaştri şi căciuliţă albă uitase

emoţia de adineauri care-i tăiase răsuflarea. Îşi

descleştase mâna de braţul bunicului. Tropăia din

picioare şi se înroşise ca racul de atâta râs.”

“Unul câte unul, tigrii de bengal

se desprind de pe mingiile lucioase. Cu

un salt prelung trec prin cercul de hârtie,

abia atingând pământul şi se mai avântă

încă o dată, lin şi întins, prin cercul

celălalt de flacără.”

“Înţelegeau că Fram pregăteşte ceva nou.

Fără îndoială, un număr mai greu decât toate.

Altă dată începea mai repede. Cerea el să se

facă tăcere. Acum el părea mirat de această

tăcere.”

“A încărcat în trenul alb cuştile cu animale, pânza cortului, împachetată,

pereţii grajdurilor… În urmă a rămas un loc gol şi urât. Mai mirosea încă a

grajd şi a animale.”



Descrierea (portret) :

“Aşa e hipopotamul cu capul mare ca un

geamantan şi cu pielea lucioasă şi roză. Stă

aproape tot timpul în apă. Nu pricepe nimic.

Chiar după cap şi după privire se vede cât e de

tâmp.”

“Un copil îmbodolit în straie de piele şi de blănuri, cu cizmele de piele

până peste genunchi, cu un cuţit pe măsura lui înfipt la toc, în cingătoare, cu o

bonetă de blană mai mare ca el, înfăşurându-i capul. Un copil negricios-arămiu

la faţă, cu ochii oblici şi mici.”(Nanuc)



Portret :

Ochii ei luceau tot aşa de arzători ca ochii tigrilor . Numai că ochii

fiarelor se citea o mare şi istovită supunere .

Privirile lor se căutau; se aşteptau, se întâlneau. Era destul atât ca să se

înteleagă .

Ochii femeii străpungeau; ochii fiarelor coborau în pământ . În mâna

întinsă se legăna un bici cu canaf de mătase .



Descriere :

Fram se îndreptă spre ţărm . La stânca pe unde urcase . Se

opri să privească de sus . Înaintea ochilor se desfasura oceanul

desert .

Vaporul plecase .

Îi cunoştea locul unde ancorase.

Acum nu mai era acolo nici o urmă .

Întinderea e pustie şi tristă de apă.

Numai departe de tot pluteau

sloiuri stravezii, ca tainice nave fără

pânze, fără vâsle, fără vâslaşi .

Dar toate erau prea departe.

Chiar oceanul abia le-ar fi desluşit, apărând şi numai apa adâncă,

sfărâmând în oglinzi tremurătoare privelişti răsturnată a stâncilor .

Pentru astăzi nu se arată nici o nădejde să părăsească insula goală .



Descrierea (peisaj)

“Oceanul era verde-cenuşiu, rece, spăimos, fără nimic din albastrul

molatic şi dulce al mărilor calde.”

“Soarele neclintit pe cer. Razele tremurând jucăuşe pe valuri mărunte, ca

razele de argint. De jur împrejur, zarea rotundă şi netedă, fără nici o dungă de

ţărm.”

“O noapte îngheţată şi

umedă într-o peşteră de

gheaţă.Sclipesc numai stelele pe

cerul îngheţat şi câteodata şi

luna. Dar de cele mai multe ori

domneşte o beznă adâncă,

fiindcă luna şi stelele sunt

acoperite de nori, iar viscolul

poartă zăpada în vârtejuri,

hohoteşte, şi chiuie, şi geme.”



Monolog :

„- Sunteţi nişte proşti! Spune cucoana cu

nas ascuţit. V-a înşelat. Aţi plătit şi v-a înşelat.

Nu-l mai cereţi pe Fram. Toată povestea cu

Fram e o păcăleală! V-a spus că e un urs alb,

dresat. Cel mai mare şi mai deştept şi mai

dresat urs alb. Acestea sunt nişte minciuni!

Fram e un urs prost. Un dobitoc, mai dobitoc

decât toate dobitoacele. Nu-l mai chemaţi. Nu

aţi văzut că mergea în patru labe, ca un câine?”

“- Aşadar, prietene Fram, ne părăseşti? Şopti uşor. N-are să-ţi pară rău de

nimic? N-ai să regreţi lumea noastră? N-are să-ţi fie urât singur, în pustietăţile

de acolo, reci? …”



Dialog :

“- Când să vin?

- Când vrei …

- Mâine se poate?

- Bine! Mâine … Ştii unde stăm?

- Nu ştiu…

- Hai să-ţi arăt… Avem şi un câine! Îl vesti fetiţa. Nu te temi? …

- Nu mă tem de câini. N-avea nici o grijă! Mă împac eu cu el …”



Dialog:

- Am mai văzut şi un urs alb într-o cuşcă ! spuse un copil în limba lui

străină . Un urs grozav de mare ... Am auzit de la tata ca la Circul Struţki se afla

ursul polar cel mai bine dresat din lume ... îl cheamă Fram, Pram, Riam, aşa

ceva ...

- Eu am citit afişul ! rosti alt copil . Am citit afişul cu de-amănuntul . Nu

există nici un urs pe afiş . Nici alb, nici cafeniu, nici negru . Nici un fel de urs .

- Nu se poate ... Pui rămăşag ?

- Pun .

- Pe ce ? Pe două prăjituri sau pe briceagul tău ?

- Nu aşa ! … Punem rămăşag la parte dreaptă . Dacă pierd, îţi dau

briceagul . Dacă pierzi tu, îmi dai povestea lui Robinson, cea legată în pânză .

- Bun ! Bate mâna ! ... {i acum să mergem şi să citim afişul .

STRUTKI



Antiteza :

Atunci Miss Elian îşi leapădă haina sclipitoare de reprezentaţie.

E îmbracată într-o tunică veche de piele, cu o fustă scurtă şi plină de pete

zi polara - noapte polara, soare polar,

miazanoapte – miazazi

ocean-deşert,



Poziţia naratorului

Persoana I :

“Ori de câte ori mă urc pe punte, caut această stea şi o văd întotdeauna

acolo în nepăsarea-i radioasă. Ea mi se pare ocrotitoarea noastră.”

“Fără îndoială că niciodată nu vom scăpa de păţaniile noastre. De-abia

biruim un necaz şi dăm peste altul.”

“Acum n-am altceva de făcut decât să mă odihnesc şi să aştept sosirea

corăbiei care să mă ducă în patrie.”



Poziţia naratorului

Persoana III :

“Târziu de tot, când închidea ochii,

visul lui Fram era totdeauna acelaşi. Era

povestea întâmplărilor puţine şi tulburi

dintr-o copilărie depărtată, pe care multă

vreme o uitase.”

“Vorbesc în altă limbă copiii

aceştia. Dar bucuria lor şi neastâmpărul

sunt la fel cu ale copiilor din toată

lumea.”

“Îşi spuse, într-o fulgerare de gând, că, oricum, o fiară rămâne o fiară şi

se mustră că atât de necugetat a ieşit singură, în pustietatea nopţii, pe punte, să

se apropie de sălbăticiune.”



Figuri de stil

Comparatii :

un cucui roşu ca un bec aprins,

sa se tina dupa mine ca un catel .

priveau ca un singur om;

păsări mici ca insectele;

pielea ca de scrum;

saltul arcuit ca piatra azvârlită din praştie;

fluturii mari ca păsările;

picioarele groase ca stâlpii;

capul ca un gemantan;

ochii ca doi nasturi



Enumeraţii :

- o viaţă de răbdare, de curaj, de avântare, de

luptă

- nici lemn, nici tencuială, nici nisip, nici mistrie,

nici ciocan, nici cuie…

- râuri de aramă, de argint, de aur topit

- prieten mic, caraghios, isteţ, credincios

- au încărcat în sănii provizii, peşti, cartuşe

- ...răpus de oboseală, de frig, de scorbut

- întâmplări pline de suferinţă, de avântare şi de măreţie

- vulpile albe, iepurii albi

- viţelul de mare, calul de

mare

- Marea lui Ross,Marea

Barieră de Gheaţă

- Pereţii de gheaţă,în stânci,în sloiuri.



Epitete :

zvâcnire uşoară;

spaime caraghioase;

desişuri nepătrunse;

nori vineţii;

ochi rotunzi şi neştiutori;

experienţele amare;

oraşe luminoase şi calde;

lună sticloasă şi neclintită;

vânt molatic şi călduţ;

vântul sărat;

adierea rece şi aspră;

blana albă şi umedă;

poftă grozavă;

privirea verzuie şi atrăgatoare;

tigrul cel tânăr şi neastâmpărat;

cel mai nervos şi mai crud;

elefanţilor uriaşi;

nisipul bătătorit

izbească regulat,

nemiluita tălpii,

zăpada măruntă,

năprasnica dezlănţuire,

solzii aurii



Repetiţii :

- Vrem Fram! Vrem Fram!

Vrem Fram!

- (Totul era) alb, alb, alb …

- Înainte, mereu înainte

- …toate, toate

- Zor! Zor!

- … ţiric-ţiric! ţiric-ţiric!

- şase, şase

- reprezentaţie cu reprezentaţie

- zi cu zi

- după, după

- parte, parte



Inversiuni :

huruia văzduhul;

nemaipomenită ciudăţenie;

nemaipomenit chin;

orbitoare clipeau sloiurile



Expresii frumoase

ţărm înalt şi pietros;

suflarea vântului umed;

razele se frângeau în gheţuri;

senin sticlos;

îngheţau stelele;

viscolul aleargă năuc;

pustietatea aspră a oceanului polar;

bomboane sticloase;

viscolul clădea troiene;

singurătatea deşerturilor albe;

minunea cea rea şi înfricoşată;

izvorul de lapte cald;

gheţurile copilăriei;

troienele rostogolite în albe talazuri;

pulberea gheţoasă a ninsorii;

cerul rămăsese gol;

munţii plutitori de gheaţă;

colpeşi de obidă;

foamea îi rodea crunt măruntaiele;

ochii lui cereau pocăinţă



Toponime

- Localităţi: Spitzburg

- Ţări: Norvegia,

Canada,

Alaska

- Continente: America de Nord, Europa

- Munţi: Munţii Stâncoşi, Pirinei, Carpaţi

- Deşert: Obi

- Insule: Sumatra, Groenlanda

- Ape: Marea lui Cara,

o Marea lui Nordenschild,

o Marea lui Baffin,

o Oceanul Îngheţat de Sud,

o Marea lui Ross,

o Baia lui Hudson

- Regiuni: Polul Nord,

o Polul Sud,

o Siberia, Iova, Ienisei, Lena,

o Noua Zemlie,

o Strâmtoarea lui Behrin,

o Marea Barieră de Gheaţă,

o Strâmtoarea lui Drake,

o Capul Horn,

o Ţărmul lui Charcot



Nume

o Fram,

o Petruş,

o Lilica,

o Lars,

o Nansen,

o Robinson Crusoe,

o Rajah,

o Coco,

o Jack,

o Colos,

o Nichi,

o Pichi,

o Mihai Stoican,

o Lăbuş,

o Amundsen,

o Krik,

o Johanson,

o Fishes,

o Jackson,

o Struţki



Locuţiuni:

o zbughii la goană;

îl înalţă copăcel;

te înveţi cu nărav;

dădu buzna

Proverbe

Nevoia învaţă pe om.

Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.

Ce ţie nu-ti place, altuia nu-i face.

A se da de ceasul morţii (A se strădui în zadar).

Adevărul este întotdeauna la mijloc.

A lua plasă (A fi păcălit).

Are minte de găină ( E fraier, uşor de păcălit).

A strica orzul pe gâşte ( A da cuiva care nu preţuieşte ce primeşte).

A vorbi cu tâlc (cu subînţeles).

A vorbi în doi peri ( A vorbi aiurea).

Bine faci, bine găseşti.

Vorbele trec, faptele rămân.



Dicţionar explicativ

ALÁMĂ alămuri f. 1) Aliaj de cupru şi zinc, maleabil şi dur, utilizat în tehnică. 2) la

pl. Obiecte din acest aliaj. Vas de Î. şG.-D. alameiţ /cf. it. lama. 2. Fig. Inimos,

curajos. – Amar + suf. -nic.

ALEAN, aleanuri, s. n. 1. (Pop.) Suferinţă, durere sufletească (din cauza unei dorinţe

neîmplinite). 2. Sentiment de duioşie; melancolie, dor

AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦

(Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens

ARMONICĂ, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acţionat prin

intermediul butoanelor

ARÁREORI adv. (Numai) din când în când; arar; rareori; rar. şSil. -re-oriţ /<a + rar

+ Îori

ARŢĂGÓS, -OÁSĂ, arţăgoşi, -oase, adj. (Pop. şi fam.) Certăreţ. şVar.: (reg.)

harţăgós, -oásă, hărţăgós, -oásă adj.ţ – Arţag + suf. -os

ATLÁZ, atlazuri, s. n. Ţesătură pentru căptuşeli şi feţe de plapumă, mai groasă decât

satinul, lucioasă pe o singură faţă. şVar.: atlás



BANCHÍZĂ, banchize, s. f. Întindere de gheaţă formată în regiunile polare, de-a

lungul coastelor mării. – Din fr. banquise.

BĂJENIE, băjenii, s. f. Fugă (vremelnică) a populaţiei din cauza invaziilor duşmane,

a persecuţiilor politice sau a asupririi; timpul petrecut în această situaţie

BÂRLIGÁT Îtă (Îţi, Îte) 1) v. A BÂRLIGA. 2) fam. (despre nas) Care are vârful

întors în sus; cârn. /v. a bârliga

BEJENIE -. Băjenie

BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheţi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belşug,

abundenţă. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belşug, din abundenţă. 2. S. n. Noroc,

prosperitate (neaşteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belşug, noroc. – Din tc.

bereket.

BOCCEA, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o

pânză, ale cărei capete se leagă cruciş; boccealâc. 2. (Înv. şi reg.) Şal mare pe care îl

purtau femeile pe spate.

BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Ameţit (de somn, de beţie, de frică etc.); zăpăcit,

năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.

BUMB, bumbi, s. m. 1. (Pop.) Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică.

3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh.

g o m b .



CANÁF, canafuri, s. n. Ciucure. şPl. şi: (m.) canafiţ – Din magh. kanaf.

CHÍNGĂ, chingi, s. f. 1. Fâşie de piele sau de ţesătură de cânepă, cu care se fixează

şaua pe cal. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) în chingi = a constrânge, a lua din scurt (pe

cineva). A slăbi (pe cineva) din chingi = a lăsa (pe cineva) mai liber. A-l ţine (pe

cineva) chingile = a fi, a se simţi în putere, a fi în stare. 2. Cingătoare din piele sau de

pânză. 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părţile componente ale unui obiect,

solidarizându-le şi mărind rezistenţa obiectului. – Lat. *clinga (= cingula).

CHIRCIT, -Ă, chirciţi, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat bine;

pipernicit; sfrijit.

CIOT, cioturi, s. n. 1. Parte rămasă dintr-un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt.

♦ Parte mică rămasă dintr-un obiect (de formă lungă). Un ciot de creion. ♦ Nod

proeminent într-un trunchi, într-o ramură, într-o scândură etc. 2. Parte rămasă dintr-un

picior, dintr-un braţ sau (la animale) din coadă, după ce restul a fost tăiat, rupt. şVar.:

cioátă s. f., (rar) ciótur s. n.ţ – Et. nec.

CIUNG, -Ă, ciungi, -ge, adj. 1. (Despre mâini) Care a fost retezat; (despre oameni;

adesea substantivat) care are o mână retezată; ciunt. 2. (Despre copaci) Cu crengile

rupte sau tăiate.

CLIPOT, clípote, s.n. (reg.) murmur, susur (de apă)

CONSIMŢÍ, consímt, vb. IV. Tranz. şi intranz. A fi de acord cu ceva, a-şi da

consimţământul; a aproba, a încuviinţa. – Con1- + simţi (după fr. consentir).



CONVOI, convoaie, s. n. Grup, şir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.)

♦ Mulţime (încolonată) care merge în aceeaşi direcţie (şi cu acelaşi scop); coloană;

spec. cortegiu.

COTLÓN, cotloane, s. n. 1. Loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziş. ♦ (Reg.)

Scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei. 2. Construcţie de zid, suport solid de fier

sau înjghebare simplă de pietre, în care se face loc şi pe care se aşază cazanul la fiert.

3. Firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei ţărăneşti. ◊ Expr. A sta (sau a zăcea) pe

cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi. ♦ (Rar) Adâncitură făcută în zid; firidă,

ocniţă. – Din magh. katlan.

COŞCOGEÁ adj. invar. (Fam.) (Foarte) mare; coşcogeamite. – Din tc. koskoca. Cf.

bg. koskodža.

CRAVÁŞĂ, cravaşe, s. f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la

călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciuşcă (1). – Din fr.

cravache.

CUŞMĂ, cuşme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână.

DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre fiinţe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneţ, curajos,

cutezător. ◊ Aprig, înverşunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext.

îndărătnic, încăpăţânat. 3. Mândru, semeţ, ţanţoş

DEMON, demoni, s. m. 1. Diavol, drac. ♦ Fig. Om rău. ♦ Fiinţă imaginară

considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului,

a curajului, a răzvrătirii şi uneori a frumuseţii fizice. ♦ (În gândirea mitică şi în

poezie) Geniu al neliniştii, care stârneşte dorinţe, pasiuni etc.



DESCLEŞTÁ, descleştéz, vb. I. Tranz. şi refl. 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr-o

strânsoare, dintr-o încleştare. ◊ Expr. (Tranz.) A-i descleşta cuiva fălcile = a face pe

cineva să vorbească. (Refl.) A i se descleşta cuiva fălcile = a începe, în sfârşit, să

vorbească. 2. A (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat. –

Des1- + şînţcleşta.

DESTÍNDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei

încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de

încordare; liniştire. 2. Creştere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V.

destinde.

DETUNĂTURĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o

explozie, de o armă de foc etc.

DIMON s. m. v. demon

DOGORÍ, dogoresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A răspândi

o căldură puternică, arzătoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzaţie de căldură arzătoare; a

încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni şi despre părţi ale corpului lor) A fi

aprins, încins, înfierbântat de o emoţie, de boală etc. şVar.: dogorî vb. IVţ – Din bg.

dogorja, scr. dogoreti.

DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. Bară de fier sau de lemn având

diverse întrebuinţări (în lucrări de construcţii). ♦ (Înv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre

cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau

corpul războiului de ţesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemănător cu festonul,

prin care se obţin pe cusătură linii (dese şi) pline. – Din scr. drug.



FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care

cântă la instrumente de suflat (din alamă) şi de percuţie. 2. (Rar) Instrument muzical

de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziţie muzicală executată de o

fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare.

FIÓRD, fiorduri, s. n. Golf maritim îngust, sinuos şi intrat adânc în uscat, cu maluri

abrupte şi înalte. şPr.: fi-ordţ – Din fr. fjord.

FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie din stofă neagră, în faţă scurtă

până la talie, iar în spate terminată cu două cozi lungi şi înguste. – Din fr. frac.

FRIGORIFER Îă (Îi, Îe) - Care produce şi menţine frigul artificial

GUREŞ, -Ă, gureşi, -e, adj. (Despre oameni) Guraliv; (despre păsări) care ciripeşte

mult (şi vesel).

HALCĂ, hălci, s. f. Bucată mare de carne sau (mai rar) din alt aliment; hartan.

HÂTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. şi f. (Reg.) 1. (Om) glumeţ, mucalit, poznaş. 2. (Om)

isteţ, deştept. ♦ (Om) şiret, viclean.

HURUI, vb. 1. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruţă, când se

rostogoleşte un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a

hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui.



INGRAT, -Ă, ingraţi, -te, (Persoană) care nu-şi manifestă recunoştinţa pentru

serviciile şi avantajele primite, (om) nerecunoscător.

ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa

(aor. lui istoró).

ÎMBODOLIT- adj. (Reg.) Înfofolit

ÎNFOFOLIT- adj. Îmbrăcat, acoperit cu (prea) multe haine groase

ÎNMĂNUŞAT, -Ă, înmănuşaţi, -te, adj. Care poartă mănuşi; cu mănuşi.

LÓJĂ Îi f. 1) Compartiment în jurul unei săli de spectacole separat printr-un perete

subţire, având locuri numai pentru câteva persoane. 2) Cavitate a florii unei plante în

care se află ovulele sau polenul. 3) Cavitate în fructul unei plante unde se află

seminţele. şG.-D. lojiiţ /<fr. loje



MUCALIT, -Ă, mucaliţi, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care ştie să

stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaş.

MUŞTRULUÍ, muştruluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A deprinde soldaţii cu exerciţiul

militar; a instrui. ♦ P. ext. A instrui, a învăţa cu asprime; a struni. 2. (Fam.) A mustra,

a dojeni, a certa; a bate. – Mustru + suf. -ului.

NĂRĂVIT, -Ă, nărăviţi, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele: prost

crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaş. ♦ Care este deprins,

obişnuit cu ceva

NETEZI, 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a

uşura cuiva ceva. 2. A călca uşor (cu fierul de călcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a

îndrepta părul, penele; p. ext. a mângâia, a dezmierda. ◊ (Glumeţ) A lovi, a bate.

NESĂŢIÓS, -OÁSĂ, nesăţioşi, -oase. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se

mulţumeşte cu ce are, care caută să obţină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid,

nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saţ la mâncare, la băutură;

p. ext. lacom, + (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi

astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaţ, cu

plăcere, cu voluptate. şPr.: -ţi-osţ – Ne- + săţios.



ODRASLĂ, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmaş; progenitură. ♦ (La animale)

Pui, prăsilă. 2. (Înv. şi pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiţă, vlăstar

OGOI, vb. (Pop.) A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ A menaja,

a cruţa

OPÁIŢ, opaiţe, s. n. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil

introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. 2. Numele a două plante

erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar

trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense),

iar alta cu frunzele păroase şi cu florile albe (Melandryum nemorale). şPr.: -pa-iţ. –

Var.: opáieţ s. n., opáiţă s. f.ţ – Cf. sl. o p a j e c ĩ , rom. v ă p a i e .

OSẤNZĂ, osânze, s. f. 1. Grăsime crudă de porc din regiunea abdominală. 2. P. ext.

Grăsime depusă pe diverse părţi ale corpului omenesc. ♦ Fig. Bunăstare, avere,

bogăţie. – Din lat. absungia.

OSTRÓV, ostroave, s. n. 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui

proces de acumulare. şAcc. şi: óstrovţ – Din sl. ostrovŭ.

PẤSLĂ s. f. Material textil obtinut din fire de lână sau de păr de animal netoarse

bătute în piuă, întrebuinţat la confecţionarea pălăriilor, a încălţămintei călduroase, ca

izolant etc.



PIEZIŞ adj. v. duşmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic.

PODÍŞCĂ, podişti, s. f. 1. Podeţ. ♦ Punte suspendată (mobilă) la o cetate sau la un

castel medieval. ♦ (Pop.) Bac. 2. Platformă de scânduri care serveşşte ca loc de lucru

sau de observaţie. ♦ (Rar) Estradă. ♦ (Rar) Palier. – Pod + suf. -işcă.

POSTÁV, postavuri, s. n. Țesătură de lână groasă, adesea păroasă, din care se

confecţionează îmbrăcăminte, pături etc.

PRIETEŞUG, prieteşuguri, (Pop.) Prietenie

RESORT, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate

REVERENŢĂ s. f. 1. plecăciune, salut în semn de respect, de veneraţie.2. respect,

consideraţie, stimă.

SCORBÚT, scorbuturi, s. n. Boală datorată lipsei de vitamină C în alimentaţie, care

se manifestă prin slăbirea forţei musculare, anemie, sângerarea gingiilor, căderea

dinţilor, apariţia unor plăgi deschise etc.

SFICHI s.n. (reg.) vârful biciului, pleasnă



SIDÉF, (2) sidefuri, s. n. 1. Materie dură, albă, lucioasă şi cu irizaţii, care formează

stratul interior al cochiliei unor scoici şi din care se fac nasturi, mânere, ornamente

etc.; nacru. 2. Ornament, incrustaţie, obiect de sidef (1). – Din tc. sedef.

SLOVĂ, (1) slove, s. f. (Pop.) 1. Literă (chirilică). ♦ Scriere; alfabet. 2. Scrisul cuiva,

cu caracteristicile lui, după care poate fi identificat. 3. Ştiinţă de carte; învăţătură.

STÂRV, stârvuri, s. n. Cadavru (de animal); leş, hoit, mortăciune.

STERP, STEÁRPĂ, sterpi, -e, adj. 1: (Despre pământ, locuri etc.) Care nu rodeşte

(suficient), care nu este productiv; neroditor. 2. Fig. Care nu produce nimic, care nu

dă nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fără conţinut; steril

STINGHEREÁLĂ, stinghereli, s. f. 1. Faptul de a stingheri pe cineva; deranj,

incomodare, stânjenire. 2. Faptul de a se simţi stânjenit, incomodat; stânjeneală. –

Stingheri + suf. -eală.

TACT s.n. Simţ, manieră deosebit de grijulie şi plină de măsură în purtarea şi

acţiunile cuiva

TĂLPIGĂ - călcător, talpă

TÂNDĂLI, vb. A-şi pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra

încet, fără spor (şi cu lene).

TIPSIE, tipsii, s. f. (Adesea fig.) Tavă mare, rotundă, de metal, uneori artistic

ornamentată.



URGIE, urgii, s. f. (Pop.) Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva

VĂPAIE, văpăi, s. f. Flacără mare; pară. ♦ Arşiţă, dogoare. ♦ Fig. Lumină

strălucitoare.

Şi a fost odată... Fram :


Angelescu Cîşlianu Ioan Vişoiu

Alexandru Radu Adrian Răzvan




Dacă ai citit „Fram , ursul polar” de Cezar Petrescu ,

completează aritmogriful : A

1

3

4

5

6

8

9

B

1)În coliba eschimoşilor , puiul de urs a văzut pentru prima dată ...

2)Dresoarea tigrilor de Bengal

3)Cum îl cheamă pe bătrânul marinar de pe nava Fram a lui Nansen

care l-a botezat pe puiul de urs ?

4)În limba norvegiană “Fram” înseamnă ...

5)Fram a rămas fără mamă deoarece aceasta a fost ...

6)Cum se numesc locuitorii din ţinuturile polare ?

7)Cu cine se întoarce Fram în lumea civilizată ?

8)Câţi ani a stat Fram la circ ?

9)Vânatul cel mai de preţ pentru urşii albi

10)Fram era vestitul urs polar de la Circul ...

Date post:	31-Jan-2018
Category:	Documents
Upload:	nguyenkhue
View:	325 times
Download:	0 times

Fram, ursul polar - vocabularistiipentru+scoala.pdf · Ochii femeii străpungeau; ochii fiarelor...

Documents