Home >Documents >fractura mainii

fractura mainii

Date post:11-Jun-2015
Category:
View:2,526 times
Download:1 times
Share this document with a friend
Transcript:

DEFI NIT IE SI G ENER ALIT ATI Fractura este o discontinuitate la nivelul unui os ca urmare a unui traumatism . Mana omului a constituit obiectul a numeroase studii de paleontologie ,antropologie si embriologie. Aceste lucrari subliniaza in general un paradox:daca din punct de vedere morfologic mana pastreaza vestigii anatomice ancestrale (fiind derivata fara transformari prea mari dintr-un timp primitiv in filogenia speciilor ), in schimb , din punct de vedere functional, mana este apogeul proceselor de evolutie orientata catre prehensiune delicata si de forta cat si catre o perceptie senzoriala fina. Importanta functionala a mainilor pentru viata sociala si profesionala a omului este cosiderabila. Traumatismul mainii propriu-zise este un ansamblu al tulburarilor de ordin local si general produse prin actiunea unui agent voluntar a carui forta depaseste rezistenta tesuturilor asupra carora actioneaza producand printre altele entorse,luxatii ,fracturi,etc. Mana mai prezinta o serie de sindroame , boli disfunctionale , in a carei etiopatologie micro-traumatismul joaca un rol determinant. Traumatismul determina in fond abaterea de la normalitatea morfo-functionala a mainii.

Aceasta normalitate o putem defini prin urmatoarele criterii prezente atat in prehensiune cat si in alte miscari pe care le face mana:

- absenta dureii - echilibrul muscular - mobilitatea articulara . Tendonul "creer-mana "sta la baza intregii creatii umane. Ca urmare a inaltei specializari, a motricitatii si sensibilitatii, ansamblul cibernetic "creer-mana" organ de executie ,permite actul complex a prehensiunii si in plus,ca organ de informare,degetele sunt un adevarat receptor sensorial care permite omului sa palpeze obiectele din jur si sa interpreteze informatii vizuale. Progresele mecanizarii si automatizarii au dus la reducerea meseriilor manuale si artizanale fara a scadea prin aceasta importanta functionala considerabila a mainilor. Orice alterare a elementelor structurale ale mainilor poate compromite partial sau total una dintre functiile complexe cu consecinte dintre cele mai grave pentru activitatea profesionala, pentru viata sociala si chiar pentru comportamentul psihic al muncitorului manual sau intellectual. Tipurile lezionale ale macro-traumatismelor mainii sut cele mai obisnuite :plagi, contuzii, luxatii ,entorse,fracturi; care pot interesa articulatiile , oasele, vasele, nervii. Fractura este o intrerupere a continuitatii osului: uneori acesta intrerupere poate fi incomplete (fisura, fractura in "lemn verde" la copii infundari ale oaselor craniului) sau completa cu traiect (transversal, oblic, spiroid, longitudinal).De asemenea , fracturile pot fi : deschise cu distrugerea tegumentului si inchise cu pastrarea integritatii tegumentulu ETI OLOGI E In etiologia traumatismelor se intalnesc factori mecanici , fizici, chimici si biologici.

Factorii mecanici produc traumatisme prin obiecte taioase sau ascutite , prin caderi sau loviri. Factorii fizici produc leziuni traumatice diverse: arsuri , degeraturi, iradieri, electrocutari. Fatorii chimici produc leziuni traumatice numite coroziuni. Factorii biologici produc leziuni traumatice prin intepaturi, striviri, muscaturi, etc. Fracturile sunt produse de traumatisme prin actiune directa sau indirecta: - fracturile directe sunt cele produse cand agentul traumatic fractureaza osul, chiar la nivelul de aplicare a socului violent. Sunt mai frecvent intalnite la oasele neacoperite de muschi: clavicula, tibia : - fracturile indirecte sunt cele in care traiectul de fractura se afla la distanta de punctul de aplicare al traumatismului . Ele se produc prin flexie , rasucire , tractiune, presiune ,etc

AN OTOMI E PATOLOGI CA Fracturile mainii sunt: ale bazei metacarpului (capatul distal) ale diafizei falangelor , ale colului metacarpienelor (capatul proximal) si in al patrulea rand fractura policelui. Fracturile metacrpienelor difizare sau de col , sunt imobilizate cu atela pe fata dorsala pe o durata de trei saptamani. Doar fracturile colului si capului distal metacarpian pot da uneori(daca apar deplasari) redori in articulatiile metacarpofalangiene. Fracturile falangelor cele mai obisnuite sunt ale falangei proximale si mijlocii . Capul proximal al fracturii falangei proximale deviaza dorsal(tras de extensori), iar al falangei mijlocii poate devia

dorsal sau volal in functie de sediul fracturii , in raport cu insertia flexorului superficial al degetelor. Fracturile care intereseaza articulatiile interfalangiene, interesarea capetelor articulare ale interfalangienelor, cu lezarea consecutiva a capsulei articulare duce in marea majoritate a cazurilor la redoare articulara. Fractura poilicelui cunoscuta ca fractura Bennett, este o fractura a metacarpului - capatul distal - cu dizlocare carpometacarpiana. Fractura scafoidului este cea mai frecventa fractura a oaselor carpului .

SI MPT OM ATOL OGIE Organismul raspunde la actiunea agentului traumatic prin manifestari locale si generale, in care este implicat in primul rand sistemul nervos. Manifestarea generala cea mai importanta este socul traumatic care se instaleaza in traumatisme de o anumita intensitate . Pe plan local , prin acelas mechanism complex se produc modificari neuro-vasculare in general manifestarea locala comuna esta necroza tisulara ,care este rezultatul actiunii directe a agentului traumatic asupra celulelor si rezultatul ischemiei tisulare prin distrugerea capilarelor intercelulare. Necroza tisulara este urmata de hiperemie, locala , edem , exudat si infiltrate celular. Indiferent de amplasarea leziunilor locale , fracturile neglijate sau iuncorect tratate lasa deseori o serie de sechele suparatoare, uneori foarte grave.

ISTORICUL BOLII Din interogatoriu e necesar sa rezulte data , ora , conditiile accidentului (trafic rutier, caderi, sport ) si modul debutului brusc in accidente , sau lent in complicatiile tardive ale fracturilor.Se mai inregistreaza dureri subiective si caracterul lor, intensitatea ,traiect , importanta functionala , deformare loco-regionala , evolutie. Se precizeza tratamentele efectuate pana la internare(primul ajutor)si modul transportului(salvare, trecatori).

ANAMNEZA GENERALA Anamneza ne furnnizeaza date importante privind etiologia afectiunii iar in cazuri de traumatism deseori mecanismul de producere al acestuia . Sexul : la cel feminin pot predomina luxatia congenitala a soldului , poliartrita reumatoida , fractura soldului , entorsele; la cel masculine hemofilia este exclusive , predomina traumatismele. Varsta : la copii pot fi gasite frecvent boli congenitale , infectii osoase , rahitism , distrofii osoase ; la adolescenti , dezlipiri epifizale , cifoscolioze ,tumori osoase; la adulti predomina fracturile, luxatiile entorsele si complicatiile lor; la varstnici se intalnesc fracturile soldului si sechelele lor; necroza de cap femoral , coxartroza, fracturile epifizei radiale distale, fracturi patologice , osteoporoza generalizata. Profesia : cei ce fac eforturi fizice pot prezenta frecvent leziuni meniscoligamentare , osteoporoze , discartroze .

STARE PREZENTA In fracturi bolnavul , acuza dureri vii intr-un punct fix,impotenta functionala , prezinta deformarea si scurtarea segmentului respectiv, echimoze locale , mobilitate anormala a unui segment , iar la palpari si imobilizari se percep erepitatii osoase si intreruperea reliefului osos. Sechelele fracturilor mainii nu sunt altele decat descrise in partea generala a acestei monografii si anume : - durerea - edemul - redoarea articulara - scaderea fortei musculare - pierderea abilitatii miscarilor . Adugam alegoneurodistrofia care este discutata separat . Dintre toate insa ,redoarea articulara reprezinta elementul sechelelor central motiv pentru care sechelele fracturii mainii intra in sindromul "mainii rigide". Semnele clinice in cazul unei fracturi: prin comparatie cu membrul sanatos ,cel fracturat apare rasucit in afara sau inauntru.In caz de incalecari ale fragmentelor de fractura,membrul traumatizat poate sa prezinte si o scurtare. La incercarile de mobilizare a fracturilor se constata o senzatie rugoasa (aspra) sau eruptie osoasa. Fracturile pot fi: -inchise -deschise -fracturi unice sau multiple -fracturi cu sau fara deplasari ale fragmentelor osoase. La examenul clinic al traumatismelor trebuie avut in vedere urmatoarele elemente:localizarea,forma,dimensiunea,directia,aspectul,culoare, relief,profunzime,prezenta si tipul hemoragiei,alte particularitati

in raport cu felul traumatismului eventual prezenta corpurilor straine.

CRITER II DE SU STI NERE A DIA GN OSTI CUL UI EXAMEN CLINIC Examinarea mainii bolnave se bazeaza pe culegerea de date in numar cat mai mare,necesare pentru stabilirea diagnosticului si conditia tratamentului. Examenul va cuprinde pe de o parte investigatiile anamnezice,clinice,neurologice,vasculare si examene paraclinice. Se va acorda atentie miscarilor posibile pe care le poate efectua bolnavul si felul cum reactioneaza la comenzi. Vor fi notate modificarile tisulare din imediata apropiere a leziunii traumatice: -echimoze -edem -hemartroza sau hidrartroza. EXAMENUL RADIOLOGIC Semnele radiologice completeaza examenul clinic si orienteaza conduita de tratament. Se pot produce tulburari functionale trcatoare,solutii de continuitate in diverse structuri anatomice pana la distrugeri locale.

In fracturi examenul radiologic precizeaza diagnosticul,evidentiaza felul fracturi si constituie un ajutor pretios in stabilirea conduitei de tratament. EXAMEN DE LABORATOR -testele biologice de inflamatie sunt intotdeauna negatve: V.S.H.ul, fibrinogenul sunt normale. A.S.L.O. este normal testul Whaler-Rese si testul fixari latexului sunt negative, iar anticorpii antinucleari lipsesc. Testele de studii ale metabolismului fosfo-calcic sunt normale. Lichidul sinovial extras din articulatie, are caracterle unul transudat: clar, vascos, sa