Prin metoda difracției electronilor s-a stabilit că moleculele P4 au forma unui tetraedru regulat,cu câte un atom la fiecare colț.Fiecare atom de fosfor este legat ,prin trei covalențe,de ceilalți trei atomi ai moleculei(Așezare piramidală).

Se cunosc două forme forme alotropice extreme ale fosforului:fosforul alb și fosforul negru și între aceste fosforul roșu.

*Răspândire în mediu*Fosforul nu poate exista liber în natură. Se găsește

numai sub formă de ioni de fosfat, PO43-,cea mai

stabilă combinare a acestui element.*Principalul mineral care conține fosfor este

apatitaapatita(fiind o soluție de fosfat de calciu și fluorură de calciu),care s-a format la solidificarea scoarței Pământului. *Totodată se află în corpul plantelor și animalelor

sub formă de combinații anorganice(carapacea scoicilor, oasele vertebratelor) și sub formă de compuși organici(sânge, creier, păr, fibre musculare, gălbenuș de ou, lapte).

* Structura tipurilor de

* fosforP

Alb Roșu

Negru

Fosforul alb Se prezintă ca o masă cristalină,transparentă,de consistența cerii,poate fi tăiat cu cuțitul(sub apă,din cauza pericolului de aprindere).Expus la lumină ,fosforul alb se acoperă cu o pojghiță de fosfor roșu.sunt compuse din rețele de molecule P4

Se dizolvă ușor în sulfură de carbon,în triclorură și tribromură de fosfor ,și în grăsimi;este însă insolubil în apă și în alcool,deacea fosforul alb se păstrează(conservează) în apă.Se topește la t ° 44°C,se aprinde la 60 °C și se fierbe la t ° 287° C.

Fosforul roșu Este de strucrută cristalină amorfă,care se compune din multe planuri duble. Se obține prin încălzirea fosforului alb,în absența aerului la 260-300°C.În industrue se realizează în vase de oțel. Transformarea este catalizată de iod în cantitate mică și are loc cu degajare de energie.

Pulberea de fosfor roșu nu este otrăvitor.Nu se dizolvă în apă și nici în sulfură de carbon.Nu are fosforiscență.Se aprinde la temperatura de circa 260°C.Se folosește la fabricarea chibriturilor și a unor substanțe explozive.

Fosforul negru Se obține din fosforul alb prin încălzire la 200°C și fără aplicarea unei presiuni înalte,sub acțiunea catalitică a mercurului.În cristalele fosforului negru,fiecare atom este legat prin trei covalențe de alți trei atomi,formând straturi duble.

Nu se aprinde în aer.Proprietățile lui sunt asemănătoare cu proprietățiile grafitului.

Descoperire

Fosforul a fost descoperit în anul 1669 de către alchimistul german Hennig Brand din Hamburg. Acesta a supus niște reziduuri de urină la un proces de calcinare în retortă, în absența aerului. Fosfații din urină au suferit un proces de reducere sub influența carbonului format prin pirogenarea resturilor organice conținute. Hennig a descoperit proprietatea fosforului de a lumina în întuneric cu lumina albastră, numindu-l ”foc rece”. Denumirea de ”fosfor” provine de la termenul de origine greacă ”phosphorus”, ce înseamnă ”purtător de lumină”. Ulterior, J.Kunckel în Germania și R.Boyle în Anglia redescoperă procesul de obținere. A. Lavoisier intuiește pentru prima dată că fosforul este un element chimic. I.Gahnn (1770), iar apoi Scheele (1777) semnalează prezența elementului în oase.

Fosforul ca OXIDANT Fosforul ca REDUCĂTOR

2P0 + 3Mg Mg3P2-3

3Li + P Li3P-3

4P + 3NaOH + 3H2O PH3 + 3NaH2PO2

4P0 + 5O2 –t 2P2+5O5

 2P + 3Cl2 2PCl3

2P + 5Cl2 2PCl5

2P + 5S –t P2S5

 3P0 + 5HN+5O3 + 2H2O 3H3P+5O4 + 5N+2O

Vă mulțumesc pentru atențieProfesorul de chimie,s. Elizaveta,mun. Bălți și ȘP-2;ȘP-4Ungureanu Iurie și UngureanuRodica,februarie,2012