formelemuziciibarocului_priviregenerala

5/14/2018 formelemuziciibarocului_priviregenerala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/formelemuziciibaroculuipriviregenerala 1/12

Epoca denumită cu termenul “Baroc” începe în muzică mai târziu decât în alte arte şi asemenea “Ranaşterii” nu i se poate stabili limite precise în timp.

Începuturile elementelor stilistice”baroce” se regăsesc în

primele decenii ale sec.17, după cum sfârşitul acestei epoci mari se plasează către mijlocul sec.18.

Perioada este recunoscută sub denumirea de “preclasicism”



Sub aspectul general muzical stilul barocului a fost influenţat de o seamă de cuceriri care au determinat

concomitent naşterea unor structuri morfologice şi forme propriu-zise cu totul specifice acestei epoci astfel:

• Apariţia funcţionalităţii major -minore se face prin înlocuirea treptată dar fără înlăturare definitivă a modurilor;

• În consecinţă apare armonia consfinţită de tratatul lui Ph.Rameau (1721) .

• De armonie se leagă relaţiile tonale modulante, ambele generatoare de formă , la fel relaţiile între acorduri.

• Altă consecinţă a modului de a gândi este treptata înlocuire a “figurii” ca element de construcţie (ce ţine de lumea modurilor) cu motivul muzical care se aliniază mai ales lumii funcţional armonice



În baroc coexistă încă figura şi motivul ca două entităţi structurale.

• Polifonia şi omofonia două feţe ale scriiturii muzicale coexistă şi sunt la fel generatore ale unor structuri morfologice şi tipare formale. Astfel polifonia ca şi până acum dă naştere unor structuri morfologice asimetrice.

Până când omofonia va caracteriza forme, morfologii şi structuri simetrice – sub influenţa perfecţiunii instrumentelor muzicale ajunse acum la un stadiu tehnic foarte avansat.Instrumentele de coarde, pianul şi unele , instrumentele de

suflat toate acestea determină crearea unor ansambluri cum ar fi cele de 3 instrumente, şi apoi marele ansamblu al orchestrei de coarde, colorat cu timbrele instrumentelor de suflat.



Ansamblul ca şi orchestra ca şi instrumentele solistice (pian,vioară, violoncel…) constituie încă un mobil, pentru crearea

anumitor forme pe care le generează însăşi instrumentalitatea

Muzica vocală care cunoaşte împlinirea în forme mari ca :oratoriul, opera, cantata – se dovedeşte a fi tributara

scriiturii ornamentale, Este încă un argument pentru crearea anumitor genuri şi tipare.

• În consecinţă melodia barocului diferă în mare parte de cele precedente, cunoscând o bogăţie nemaiîntâlnită la toţi

parametrii şi mai ales la parametrul înălţime şi durată. • În consecinţă va apare metrul ca un principiu coordonator al

accentelor, care trebuie să cadă periodic, regulat.



Toate formele se vor încadra într-un anumit metru, care devine

specific anumitor tipare.

Deci între ritmică, metrică şi formă este o strânsă corelaţie .

Ex: - ritmică de ciaconă, ritmică şi metrică de gavotă, de menuet, de gigă – se vor încadra adesea în tipare bistrofice.

• Semnele de nuanţă, dinamică care sunt uneori, alteori lăsate la voia interpretului, rămân încă un element ce influenţează într- o mai mică măsură tiparul formal.

Totuşi dinamica contrastantă, altermanţa – forte – piano,

rămâne tipică pentru un important gen, cel al concertului instrumental preclasic.



O parte din muzicologia germană de la sfârşitul secolului trecut a denumit Barocul:” epoca

barocului cifrat” (Riemann) Secolul nostru repune în drepturi denumirea de “baroc”,

fiind mai adecvată unui întreg complex stilistic,

faţă de simpla tehnică a basului cifrat. Barocul se impune în trei epoci:

1. Barocul timpuriu instalat aproximativ în jurul anilor 1650

2. Barocul matur către 1700

3. Barocul târziu 1730-1740



Tabloul general al formelor din perioada barocului ne arată – o mare diversitate, concomitent cu preluarea creatoare a

anumitor tipare preexistente în perioada Evului Mediu, şi Renaştere şi crearea unor tipare noi aflate încă într -un stadiu

incipient.

Deci barocul fiind în sine un splendid moment în dezvoltarea

formelor, îmbrăţişează tot trecutul, aducând tot ce este mai valoros în el; dar priveşte scrutător înainte, anticipând şi premergând o mulţime de idei şi scheme formale.

Ca o primă cucerire maximă rămâne perioada muzicală ca un element morfologic, care intră în componenţa celor mai importante forme strofice.



Existenţa perioadei se va reverbera până în zilele noastre în întreaga muzică. Ea va da naştere în epoca barocului la

forme începând cu cele mici – până la concert şi sonată.

Formele propriu-zise:

1. Formele mici concretizate în scheme monostrofice,

bistrofice, tristrofice şi rar pentastrofice prezente toate atât în genul vocal cât şi în cel instrumental.

2. Forme mari care se încheagă având în componenţă forme mici. Astfel amintim:

• Forma tristrofică mare ( tripatită complexă) prezentă în diferite genuri.

• Forma de rondo care în baroc cunoaşte o cristalizare primă,



interferându- se la început cu passacaglia şi ciacona.

• Derivat din principiul rondo-ului, concertul baroc, una din

marile forme instrumentale concertante ale vremii(concerto

grosso)

• Forme de variaţiuni devenite pentru prima dată de sine

stătătoare, ca piese aparte. Se cunosc 3 categorii de bază: a.) pe basso ostinato

b.) ornamentale

c.) pe coral • Sonata gen şi apoi ca formă derivată din vechii “ricercari”şi

“canzzone” – e o cucerire specifică timpului baroc

• Fuga barocului cunoaşte acum desăvârşirea punctului culminat al evoluţiei polifoniei imitative, de unde apoi nu



• Marile forme vocal şi coral simfonice: oratoriu, cantată,missa, “pasiunea”, operă – se arată ca înlănţuirea unor forme mai reduse ca întindere constituind aşa -zisele mari forme în

lanţ. • Muzica instrumentală definitivează genul improvizatoric reprezentat de :preludiu, toccata, fantezia, invenţiunea,aflată de multe ori în continuitate cu o formă severă precum

fuga.

Dicţionar:

Omofonia : factură a unei piese muzicale scrise pe mai multe voci, dintre care una ( de obicei vocea superioară) are rolul cel mai important, iar celelalte o acompaniază.

Monotematism : utilizarea unui singur element tematic (temă), într -o construcţie muzicală.

Exemplu : sonatele epocii baroce ( J.S.Bach, G.Fr.Haendel, D.Scarlatti) sunt aproape întotdeuna monotematice, forma bazându-se pe expunerea

şi dezvoltarea unei teme unice de - a lungul unei întregi mişcări.



În muzica romantică de la sfârşitul secolului 19, principiul ciclic, folosit pentru unificarea diferitelor părţi ale unei lucrări, tinde spre un nou monotemetism, în care materialul melodic derivă dintr - o singură idee generatoare.



• Herman.V : Formele muzicale ale clasicilor vieneziConsevatorul „Gh.Dima” Cluj 1973

• Herman V. : Bazele teoretice ale studiului formelor muzicale.Ed. Muzicală Bucureşti 1982

• XXX Dicţionar de termeni muzicali Ed. Ştiinţifică şienciclopedică Bucureşti 1984

• XXX Dicţionar de Mari muzicieni - Larousse, Ed.Universenciclopedic 2000

• XXX Mic dicţionar Enciclopedic, Ed. Univers 2002 •

XXX Dicţionar Enciclopedic, vol.II, Ed. Univers 2004 • XXX Istoria artei – Enciclopedia RAO, Istoria lumii în date, Ed.

Aquila 1993• XXX Encarta Enciclopedia 2000• XXX Arborele lumii Larousse 1993• Sappey.B.F Istoria muzicii în Europa Ed. Casa de Editură

Grafoart 2007• Hodeir .A Formele muzicii Ed. Casa de Editură Grafoart 2007 • Teodorescu – Ciocănea Livia : Tratat de forme şi analize

muzicale Ed. Muzicală Bucureşti 2005

Date post:	17-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	mariana-capatina
View:	21 times
Download:	0 times

formelemuziciibarocului_priviregenerala

Documents