Formarea limbii romane

7/30/2019 Formarea limbii romane

1/28

Razboaiele 101-102,105-106.

Imparatul Traian a pregatitindelung si cu mare grija, razboiul pentrucucerirea Daciei. A adus la Dunare zeci de miide soldati, inarmati cu sabii, cu sulite, cuarcuri, cu platose si coifuri din bronz, cu

masini de aruncat pietre si berbeci de spartzidurile cetatilor.Intelegand marea primejdie ce se

abatea asupra Daciei si a poporului sau,Decebal a intarit oastea si cetatile; a cautatprieteni si aliati printer vecini, sa-l ajute a tinepiept puternicei armate romane.

Intr-adevar, in anul 101, Traian adezlantuit razboiul impotriva dacilor. Armatalui a trecut Dunarea in Dacia si a inaintat, prinBanat, spre Sarmizegatusa. Cu Decebal in
http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.tibiscum.uvt.ro/foto%2520imparati/Decebal.gif&imgrefurl=http://www.tibiscum.uvt.ro/imagini.htm&h=203&w=180&sz=20&hl=ro&start=1&tbnid=r2kBZopqXm55CM:&tbnh=105&tbnw=93&prev=/images%3Fq%3DDECEBAL%26%20


2/28

frunte, dacii l-au asteptat aproape de intrareain munti, la Tapae. Batalia a fost, sangeroasa.Romanii au biruit, pentru ca erau mai multi

decat dacii si mai bine inarmati. Decebal aincheiat pace, lasand romanilor o parte dinOltenia si din Banat. Dar pacea n-a duratdecat trei ani. Traian a pus pe un vestitmaster, Apolodor di Damasc, sa construiascaun mare pod peste Dunare, la Drobeta-Turnu-Severin, peste care sa-si treaca mai usorarmatele in Dacia. Vazand pregatirileromanilor, Decebal si ostirea lui aveau unsingur gand: sa-si apere tara. In mare graba,dacii au sporit intariturile: au zidit noi cetati depiatra, de lemn si de pamant.

In anul 105, o noua si mare armata

romana trecea podul peste Dunare. In fruntese afla imparatul Traian, iar alaturi de el, ceimai buni generali ai imperiului.

Se spune faptul ca, vrand sa intarzieinaintarea romanilor spre Sarmizegetusa,Decebal a dat porunca sa se taie multi arboridintr-o padure care strajuia drumul. Au lasat

doar trunchiurile inalte cat un stat de om, le-au imbracat in camasi si le-au pus caciuli incapatul de sus. Apoi au rezemat arme decaste trunchiuri de copaci. Din departare,

2


3/28

romanii au crezut ca erau intr-adevar soldati.S-au temut de multimea lor si s-au retras.Curand, si-au dat seama ca era un viclesug al

dacilor si au reluat inaintarea.Una cate una, cetatile dacilor au cazut

in mainile romanilor. Decebal se afla tottimpul in fruntea ostenilor sai. Batalia cea maigrea s-a dat la Sarmizegetusa; pe zidurilecetatii au urcat s-o apere si femeile dace.

Totusi, dupa un indelung si sangeros razboi, inanul 106 Traian a zdrobit indarjita rezistenta adacilor.

Decebal s-a retras in munti, gandind sastranga iar oaste si sa-l infrunte, din nou, pe

Traian. Soldatii romani l-au urmarit sa-l iaprizonier si sa-l duca la Roma. Dar, mandru si

demn, Decebal nu a vrut sa fie umilit; si-ainfipt sabia in trup luandu-si viata.

Dupa biruinta, Traian a prefacut o partea Daciei in provincie romana ( Dacia Romana )si a alipit-o la Imperiul Roman. A adus multilocuitori din alte parti ale imperiului si i-aasezat in provincia Dacia. Pe cuprinsul ei a

putu sa construiasca drumuri apvate si sa sezideasca, din piatra, tabere pentru soldati. Deasemenea a intemeiat orase, cum au fostDrobeta, Apulum - Alba-Iulia- sau Napoca

3


4/28

Cluj-Napoca. Treptat, dusmania dintre daci siromani s-a stins. Muncind si vietuindimpreuna, dacii si romanii au imprumutat unii

de la altii obiceiurile, datinile, felul de viata.Dacii au invatat limba latina, asa dupa cumromanii asezati in Dacia au imprumutat multedin obiceiurile si felul de trai al dacilor.Romanizarea dacilor sta la baza formariipoporului roman. Din amestecul si inrudiriledintre daci si romani s-a format populatiadaco-romana.

Formarea limbii romane:

Nu e nimic mai fascinant decat saprivesti in putul timpului si sa cauti originile. In

toate literaturile europene, cele mai vechimonumente de limba cunoscute, dupadestramarea universalei latine, nu suntniciodata cele dintai.

Scrisul. Caracterele paleografice alemanuscriselor rotacizante infatiseaza deasemenea un aspect arhaic al scrisului

romanesc. Este asa-numita scriptio continua,in care cuvintele sunt copiate unele dupaaltele, fara sa fie separate intre ele prin nici unspatiu.

4


5/28

Cuvinte de origine daca: Dunarea-Donaris, Mures-maris, struna manz, mistret,viezure, varza.

Cuvinte origine latina: om, frate, sora,parinte, mare, pamant, a ara, a semana, acanta, origine, secara, cetate.

Limba. Concluziile pe care le scoatemdin aspectul paleografic al textelor suntconfirmate prin studiul limbii, desi aiciproblema este ceva mai complexa, fiindcalimba acestor texte nu este uniforma;dimpotriva, ea infatiseaza doua straturidiferite.

Primul strat de limba reprezinta graiulvorbit in secolul al XVI-lea in sud-estulArdealului, de unde era copistul. Graiul acesta

reprezenta in structura generala a limbiiromanesti de atunci o faza mai evoluata,caderea lui n intervocalic urmat de i:intaiu;; j in loc de g: gios.

Al doilea strat de limba apartinetinutului in care au fost traduse prototipeleacestor texte si el are un vadit caracter

dialectal si arhaic. Cea mai interesantaparticularitate fonetica din acest strat delimba este rotacismul, adica trecerea lui nintervocalic, in cuvintele de origine latina, la

5


6/28

r: lumira


7/28

slave, si prin manastiri pisari sau diacicopiau cu frumoasa caligrafie texte bisericesti,mult mai numeroase decat se credea pana

acum, ornamentate cu ingenioase initiale delujeri impletiti, in preajma carora se lasacateodata un somptuos paun, si apoi legate inscoarte groase, invelite in catifea ori piele sauferecate in argint.

Aceste carti sunt in buna parte tipariri aunor texte religioase romane care incepuserasa circule in urma propagandei husite.

Faptul ca limba in structura si lexicul eifundamental este latina pare un fapt izbitor.Inraurirea slava, cam masiva, rataceste totusipe strainul grai neolatin nepregatitfilologiceste. Din punct de vedere estetic,

varietatea si specificitatea infiltratiilor daulimbii romane miresmele ei proprii si se potpana la un punct prevedea efectele literareale frazei prin simpla analia a lexicului subraportul originii. Astfel tot ce priveste situareaomului pe pamant si sub aster, ca fiinta libera,civila cu institutii si viata economica

elementara, categoriile existentei in sfarsit,intra in zona latina.

Romanul crede in Dumnezeu, in ingeri, inzane sia fost botezat de preot la biserica,

7


8/28

unde dumineca, mai ales batran, isi face crucesi se roaga. El nu e pagan, caci vede deasupralui, pe cer, soarele, luna si stelele, si nici

salbatic. E domn, om vechiu de cetate sitaran, avand o tara, o lege, ascultand de unimparat. Avand pamant, luceraza, facearatura, semanatura, manuieste sapa, secera,impinge boii. Seamana secara, trifoi, canepa.Barbatul face luntre si punte toate zilelesaptamanii, alerga, inseaua si inchinga calul,incarca carul, bate fierul, arama, e pacurar,vinde, cumpara, imprumuta. Femeia coaseavand ac, ata, foarfece, scarmana lana,toarce, mulge, scutura, sterge, merge prinvecini. Aceste fraze, prin vechimea lexicului,au o demnitate abstracta.

Alaturi de termenii de origine, slava,turca, sunt introdusi multi termeni de originelatina, precum: istoric, poetic, orator, ritor,comedie, filosofie, cosmografie, gramatica,silave, rapublica, consilium, pretorian,printipe, primani, secundani, tertiani, senat,tensor, monarhie, tiran, imperator, colonie,

obsides, testament, tractat, veterani, fantastiss.a.

Compararea unor vocabule insemnandprocese psihice elementare este instructiva.

8


9/28

Dorul autohton e o stare de elogie senina,cheful oriental e o exaltare monotona, jaleaslava e depresiva si dureroasa, aleanul ceresc

este exuberant, chinuitor. Cugetul latin estecurat, intalnindu-se la el notiunea larga deconstiinta, ungurescul e numai ascuns.

Mitul: Traian si Dochia

Avem acum o literatura indestulator debogata ca sa nu mai dam o exagerataimportanta poeziei populare. Din dorinta de aastupa golurile si de a stabili o traditie,istoricul literar roman, ca si cel rus dealtfel, adeschis un mare capitol folclorului. Faraindoiala ca acest folclor, oricat ar cuprinde inel elemente de circulatie universala, areindividualitatea lui inefabila si contine

momente de mare poezie. Insa e mai firesc sainregistram valoarea fondului traditional oralori de cate ori trece ca motiv de inspiratie side prelucrare in literatura culta.

9
http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.en.eun.org/eun.org2/db_images/MythPic_900_010225_094818im1.JPG&imgrefurl=http://www.amaryllidaceae.org/ethno/snowdrop.htm&h=500&w=360&sz=34&hl=ro&start=5&tbnid=ufbDCk9bBxoxvM:&tbnh=130&tbnw=94&pr%20


10/28

Mitul Traian si Dochia simbolizeazainsasi constituirea poporului roman. El aincantat pe romanticii nostri in frunte cu

Asachi, care e primul getizant. Propriu-ziscircula numele de Traian, de Dochia, Dochita,in colinde. Asachi a raspandit povesteaDochiei, fata lui Decebal, urmarita de Traian siprefacuta de Zamolxe, la rugamintea ei, instanca spre a scapa de urmaritor. Mitul pareapocrif, dar se pretindea ca in 1877-1878, inNeamt, cutare batran stia de Dochita luiDochel, fugita pe Ceahlau ca pastorita siprefacuta cu oitele ei in stanca de catre MaicaPrecista. Pe inaltimea Ceahlaului, aproape devarf se afla si astazi o stanca iesita in mijloculunei mici pajisti si avand in jurul ei cateva mici

bulbucaturi pietroase; pe acea stanca oinchipuieste traditiunea de Dochia, iar prinbulbucaturi inchipuieste oitele. De n-ar fiaceasta forma a basmului decat un rasunet allegendei lui Asachi si totusi mitul a luatconsistenta si stapaneste constiintele.

Geto-dacii.Ovidius Ponticele.

Se stie din marturii demne de toatacredinta ca poporul daco-getilor era bine

10


11/28

intemeiat si cu stravechi traditii. Era puternicsi temut chiar de cel mai mare imperiu de pevremea aceea.

Tristele si ponticele lui Ovidiusdemonstreza tocmai unitatea getilor, care nus-au lasat rupti de trupul cel mare al Daciei, cimereu s-au repezit asupra celui mai intinsdintre imperii, pentru distrugerea pacatuluiistoric, al trunchierii si pentru reunificarea lor.Ocuparea Scitiei Mici de catre romani siruperea ei de Dacia din nordul Dunarii sepetrecuse cu mult inainte de venirea lui Ovidiula Tomis.

Trebuie stiut insa care era starealucrurilor in acea vreme, la Tomis, si in toataScitia Minor. Cum s-a mai spus, romanii

cotropisera de un timp Dacia din sudulDunarii; cuprinsesera cetatile Histria, Tomis siCallatis, rupand aceste pamanturi de trupulcel mare al Daciei din nordul fluviului. Jignireasi crima fara iertare a sfasierii popoarelor auavut totdeauna rezultate dramatice si aveausa aiba rezultate dramatice si acum. Au fost

nimicite familii, mame au fost despartite de fii,fratii de frati, surorile de surori. Apa Dunarii adevenit frontiera odioasa, despartitoare deneam.

11


12/28

Imparatia romana a lasat si pe apaDanubiului o draperie de intuneric. Cea maiurata si mai neinduratoare dintre toate relele

firii umane e trufia; ea nu tine seama denimic; nu tine seama nici de ea insasi.Infruntand legile elementare si distrugandneamuri, trufia Romei isi pregatea de multcatafalcul. Crima ruperii si sfasierii poparelorcu drepturi sfinte pe meleagurile lor a fostrazbunata mai tarziu, fara indurare, caci dintrufia Romei s-a ales praf si pulbere subtopoarele barbarilor! Nici getii sfasiati nus-au lasat! Mereu navaleau peste apa Istrului,spre razbunare, asupra celor ce le rupseserabucata de tara!

Cu cat timpul trecea, getii din nord

adevereau ca nu se vor linisti pana nu-si vorlua inapoi neamurile si bucata de tara.Mandria lor se simtea jignita adanc, cu catveneau pe linia fluviului mercenarul roman inpatrulare. Aruncau pietre din prastii asupranavelor trufase care treceau in sus si in jos.Getii din nord, nu in prada veneau, ci manati

de mandrie si de durerea lor de popor sfasiat.Luptatorii omorau, jefuiau, luau sclavi. Aliatiigetilor din nordul Istrului nu-si puneau pieleala bataie doar din simpatie: ascultau de legile

12


13/28

barbare ale lui Marte, incat oameniisarmanului pamant pontic induraunenorocirile unei inspaimantatoare nedreptati

istorice. Ovidiu nu-i putea privi cu simpatie pegetii navalitori din nord! Ei ii rapeau linistea si-i amarau si mai tare traiul la Tomis. El iicompatimeste pe getii din sud, luati sclavi,deplange locuintele lor arse, se uita cu durerela ogoarele nelucrate.

Ovidiu descrie o navala a barbarilor,desigur vazuta cu ochii lui. Spre a izbuti s-oredea cat mai plastic in limba geto-romanilor,el insusi a umblat mult prin Istrul inghetat.

Din elegia a II-a trebuie sa desprindemun adevar ca asa de deasa era populatiagetilor la Tomis si in toata Scitia Mica, incat

pana si in limba vestitilor colonisti milesienirazbatuse accentul limbii gete, ceea cepresupune o exceptionala activitate astrabunilor in toate domeniile spiritului sibratelor.

In cel mai strict inteles, poezia esteactiune, destinata sa impinga cugetele

inainte. Dar dupa cum procesul vietii nu poatefi despartit de moarte, asa poezia nu poate fidespartita de ardere chiar pana laautonimicire. Cum e simtit ca nu s-a daruit pe

13


14/28

sine total, artistul e indepartat de la inimilesemenilor. Spre a reinvia mereu si spre a traimereu in cugetele generatiilor, artistul trebuie

sa-si dea la nevoie si sangele sau spreinariparea semenilor. Daca timpul e doarsenzatie, eternitatea e realitate palpabila, iarfauritorii ei sunt oameni cu gandirea siuneltele. Numai niste spirite inferioare auputut crea si promite o existenta viitoaredincolo de materie.

Lucian Blaga Zamolxe.

In piesa lui Blaga, Zamolxe,subintitulata Mister pagan, ne intampina olume prin care transpar vizibil fortele cosmiceelementare. Dacii se simt fulgere, izvoare,framantari de viata, fara alta finalitate decat

un imens clocot neistovit. Preotul Zamolxepredica religia Marelui Orb, adica a obscuritatiiabsolute care invaluie sensul existentei. Dacule putere smulsa din potirul uriasei firi,/ el n-are nici iubire pentru sine, nici iubire pentru

14
http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://irodalom.elender.hu/roman/blaga04.jpg&imgrefurl=http://irodalom.elender.hu/roman/blaga2.htm&h=354&w=236&sz=18&hl=ro&start=2&tbnid=SSL5nrRa0FHXtM:&tbnh=121&tbnw=81&prev=/images%3Fq%3DLUCIAN%2BBLAGA%26%20


15/28

altii. Dumnezeul sau, confundat cu naturaseamana cu un Orb batran, fiecare e copilullui si fiecare il duce de mana. Dar, ca sa

ajunga la revelatia acestei credinte,corespunzatoare cu alcatuirea lor intima, daciiau trebuit intai sa-si lapideze profetul.Personajele piesei: Magul, Cioplitorul grec,Ciobanul, Ghebosul, Barbatul, Tanarul suntconcepute in stilul simplificarilor sinteticeexpresioniste. Zamolxe insusi, care a avut, sebanuieste, o existenta istorica, intruchipeazaaici un principiu profetic, vizionar, torturatde setea absolutului. Magul personifica, inschimb, spiritul practice preocupat sa dirijezenecontenit plasmuirile mintii umane catretinte utilitare. Pentru el, credinta e un mijloc

de conservare a ordinei teocratice cu care seidentifica. Atunci cand Zamolxe incepe sapropovaduiasca religia Marelui Orb, Magul ilacuza de erezie si-i indeamna pe daci sa-lizgoneasca din mijlocul lor. Raspunzand insafirii acestora, invatatura batranului preotcapata o mereu mai larga raspandire si

ameninta sa surpe autoritatea vechilor zei.Situatia care se creaza il decide pe Mag sa-sischimbe atitudinea, dar tot intr-o directieutilitara. El face din Zamolxe un zeu, pune sa i

15


16/28

se ciopleasca statuia, o instaleaza in templu siorganizeaza cultul noii divinitati. Din pesteraunde vietuise si dobandise, asemeni

muschiului jilav, salbaticiunilor, ploii sivantului, indiferenta senina a naturii, izgonitul,orb si batran, cu barba plina de funigei, revineprintre oameni. Afland ca acestia au ajuns sase inchine unui idol care are chpul sau,patrunde indignat in altarul templului, isisfarma statuia si piere ucis de multimeagrabita sa pedepseaca sacrilegiul. Moarteaprofetului ii face insa pe daci sa primeascaefectiv in suflet, abia acum religia Marelui Orb,aureolata de actul jertfei. Misterul pagan e,de fapt, un eres cu ecouri spiritualistecrestine. Dumnezeu, spre a se releva, trebuie

sa-si sacrifice cuvantul care-l face cunoscutoamenilor. Ca in teatrul expresionist, conflictule deplasat pe planul cosmic, personajele suntmiscate de marile puteri elementare, asistamnu la ciocnirea unor psihologii diferite, ci lainfruntarea stihiilor firii. Cioplitorul grectalmaceste invatatura lui Zamolxe in

reprezentari primordiale si pilde chemate sailustreze jocul energiilor tainice, din caretasneste viata:El nu zicea: sau , / ci ,

16


17/28

./ Si oare dumnezeul orb al saue altceva/ decat astfel al Firei si al dacilor-/salbatic, chinuit, orb, straniu si vesnic

framantat?/ O, nu. Aicia nu ma simtimprejmuit de oameni, / ci asa de mult inmijlocul naturii,/ incat ma mir ca ei nu aumanunchi de muschi pe cap/ in loc de par- castancile. Zamolxe, la fel, vorbeste intr-un stilvaticinar, plin de ecouri hauitoare, care parcaprovin din naruirea boltilor lumii: C-un bici defulger ii spune el Magului - / voi intoarcevremea inapoi - / si maine va fi ieri!/ Dintr-unadanc striga-voi pe tarmul meu stingher,/ sivremea se va trage inapoi/ ca marea cand ocheama luna/ Si-atunci m-apropiu deurechea ta / si-ti zic:/ grabeste-te ingroapa-ti

zeii, cioclule batran! E plin de hoituri cerultau.

Zamolxe se iveste intr-un moment degrava criza spirituala, cand zeii au murit,adica sacrul a lasat vide formele saleinstitutionalizate, si doar intoarcerea la surseleexistentei il pot resuscita.

Intreaga piesa, mai mult poem dramatic,creste dintr-o succesiune de viziuni extatice;in fata ochilor nostri avem numai intruchiparivremelnice ale ametitorului vartej care

17


18/28

insufleteste formele vietii si se lasa presimtitindaratul lor. Zamolxe il aude pe Orb in glasulunei mierle galagioase, chemand dinspre

paduri; cand rasare luna, ciobanul cade catransit de-o maciuca, se preface in fiara si-sisfasie oile; Ghebosul fura suflete si de aceeanu imbatraneste niciodata; in strugurii viei luise incalzeste la soare sangele mortiloringropati sub lastarii de vita; Zemora, fiicaMagului, iubeste iarba si are picioare agile totatat de verzi ca lacustele sau ca lintea baltilor.Nu lipseste nici strigatul care singur poateexprima intensitatea trairilor, atunci candacestea ating oceanul anonim al existentei. Obacanta cu glasul ei trezeste din izvoarele luieterne duhul vietii la arderea dionisiaca: Din

coarne de zimbri eha/ va chemam,/ coborati-va toti cei de maine,/ voi, prunci, luati-vasoarta de lut!/ Ugerii lunei sunt plini,/ prindeti-i, stoaceti-i!/ Spre azi, nenascutilor, curgetispre azi!/ Miros de moarte adie din brazi,/Lapteaza-va soarele - / treceti prin scrum,/strugurii-s copti/ si pamantul intreaba: sunteti

pe drum?/ E-ha! E-ho!Blaga il imaginase in piesa Zamolxe ,

pe Profetul excelat de experienta anahoretica,care se intoarce printre oameni. Zamolxe

18


19/28

spune: tie, pestera, nu-ti las decat acesteurme de calcaie tari, si daca vrei un strigat,/Un strigat de izbanda ori de cadere-/ cine ar

putea sa spuna?/ Zarile s-aseamana asa demult cu-amurgul./ Oameni, Zamolxe paciniculreintra-n patimile voastre!/ Lume si copac/ aunaparlit sub ochii mei-/ si-am vazut ca-i cheagin haos/ si ce-i sambure in orice fruct/ cazut inpoala vremii./ Sant satul de vis./ O, stanci, demult ce v-am privit,/ m-am prefacut si eu instanca./ Vajnic ma topesc/ si ma revars dinmatca mea, nebun/ spre sesuri si spreoameni.

Am staruit asupra misterului paganZamolxe, pentru ca el este opera lui Blaga decea mai izbitoare factura expresionista si

permite din capul locului surprindereaprincipalelor trasaturi ale teatrului sau.

19


20/28

Eminescu si operele sale.

In lumea rotirii muzicale de zodii, timpul si el rotitor se reintoarce ritmic spremomentele sale aurorale, revitalizandu-se

intr-o perpetua tinerete. Timpul echinoxialeste timp cosmic, cel in care grecii vedeauimaginea mobila a eternitatii, cel pe careEminescu il vede masurat, in adancul codrilorvesnici, de cantul monoton al greierilor,orologii cosmice:pe cand greierii, ca orlogii,ragusit in iarba suna Memento mori.

Marile crize istorice ale umanitatii (vazute catot atatea amurguri ale zeilor) sunt inscrise deEminescu, in Memento mori, sub semnulpunctului de solstitiu inteles ca rupturatragica in raport cu continuitatea perpetua atimpului echinoxial:si-astazi punctual de

solstitiu a sosit in omenire./ Din marire lacadere, din cadere la marire.Tema din Gemenii, este cea a

timpului intors, a caderii in varsta pacatului.Brigbelu, dublul demonic al tanarului crai get

20
http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.bar.acad.ro/Eminescu.gif&imgrefurl=http://www.bar.acad.ro/Eminescu2.html&h=318&w=247&sz=23&hl=ro&start=1&tbnid=RUwPJmoypsyFlM:&tbnh=118&tbnw=92&prev=/images%3Fq%3DEMINESCU%26svnum%3D10%26hl%3Dro%25%20


21/28

Sarmis, ii rapeste fratelui sau domnia silogodnica. Infrant, Sarmis vede in victoria luiBrigbel pacatul care tulbura ordinea strabuna

a tarii, inceputul unui timp al prabusirii: Eulumii trebuit-am, dar tie-ti trebui ea, / Sa fierea, smintita, corupta, cum o vrea, / Tu estidin a ei mila stapan si s-o urmezi/ Tu trebui, camai bine in scaun sa te-asezi;/ Ca nu de vrosuflare pe dansul sa te clatini/ Cata-vei sa ieiochii prostesti cu noua datini./ Din Sybaris veistrange batrani cu barbi boite, / Ca neamuluisa-i deie naravuri mai spoite. Vina lui Brigbeleste, in primul rand, aceea de a nu-si fi intelesconditia de geaman, adica de dublu alfratelui si victimei sale Sarmis, cu care Caumbra cu fiinta sunt amandoi asemeni.

Conditia de gemeni a doua fiinte (aici, subraport etic, antinomice) nu defineste statutulbiografic, ci statutul lor ontologic. Brigbel egeaman cu Sarmis, dar el e, totodata, Sarmis,el e celalalt. Calaul si victima sunt una siaceeasi fiinta si, lovindu-si fratele, Brigbel seloveste pe sine: loveste crud o data si cade

mort Brigbel. Dorinta de putere face dinBrigbelu expresii exacerbate ale vointei de afi, care-i impiedica sa vada identitatea deesenta (conditia de gemeni) a fiintelor

21


22/28

umane. Brigbelu devine rau pentru a se plasa,invingator, in miezul existentei. Sarmis este, siel, un demon. La nunta lui Brigbel unde sunt

invitati zeii dacici (ca pentru a consfinti nouaordine, a nelegiuirii), apare si Sarmis, nebunratacitor in umbra codrilor. Craiul dezmostenitisi blesteama fratele (De propria ta fata,rebel, sa-ti fie teama) si se opreste in fatalui Zamolxe, cu regretul ca zeul nu poate fiatins de nici un blestem: Te-as blestema, petine, Zamolxe, daca vai!/ De tronul tau sesfarma blestemul ce visai.[]/ Invata-ma darvorba de care tu sa tremuri, / Samanator destele si-ncepator de vremuri.

In variante, momentul este urmat de oredactare aproape definitiva a textului

publicat antum sub titulul de Rugaciuneaunui dac. Rugaciunea unui dac indeplinesteasadar, in Gemenii, functia de substitut alblestemului neputincios impotriva zeului. Invarianta autonoma, poezia incepe imnic, cu unelogiu al creatorului, celebrat ca invingator alhaosului si invingator etern al mortii: Sus

inimile voastre! Cantare aduceti-i!/ El estemoartea mortii si invierea vietii. Dar zeul ecelebrat, de asemenea, pentru imensabunatate cu care si-a revarsat darurile asupra

22


23/28

dacului ce i se inchina: Si el imi dete ochii savad lumina zilei/ Si inima-mi implut-au cufarmecele milei. Dupa toata aceasta

celebrare imnica, urmeaza rugaciuneapropriu-zisa; pe langa toate darurile ce i-aufost harazite, dacul mai cere cu adancaumilinta, unul singur dar unul care, in ciudatonului umil, le anuleaza pe toate celelalte: Sitot pe lang-acestea cersesc inc-un ados:/ Sa-ngaduie intrarea-mi in vesnicul repaos!. Si totrestul rugaciunii desfasoara, cu o imensavoluptate a mortii, imaginea vesniculuirepaos, cucerit prin martiraj, prin rupereatuturor legaturilor cu viata: Gonit de toatalumea prin anii mei sa trec, / Pan ce-oi simti caochiu-mi de lacrime e sec,/ Ca-n orice om din

lume un dusman mi se naste,/ C-ajung pemine insumi a nu mai cunoaste,/ Ca chinul sidurerea simtirea-mi a-mpietrit-o,/ Ca pot sa-miblestem mama, pe care am iubit-o-/ Cand uracea mai cruda mi s-a parea amor/ Poate-oiuita durerea-mi si voi putea sa mor.

Rugaciunea e un autoblestem, care

culmineaza ironic, prin negarea darului divinal vietii, pentru care dacul nu poate multumidecat refuzandu-l, refuzandu-l cu patima, cudorinta de a-l distruge, de a-l profana,

23


24/28

indirecta profanare a creatorului in creatia sa:Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc/Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc./ Sa

cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,/Spre ura si blestemuri as vrea sa teinduplec.

Moartea Daciei este, pentru Eminescu, otema predilecta, la care se opreste in proiectesuccesive. In stadiul de proiect a ramas planulunei epopei, Decebal, in care luptele daco-romane se impletesc cu destinele bardului dacOgur, cantaretul lor care traieste, cea maimare parte a vietii sale, alaturi de zeii Daciei,pentru a cobora, dupa infrangere, inadancurile marii inghetate, in Vallhalasubacvatica a zeilor nordici. Decebal e, mai

degraba, un poem dramatic de tip romantic,dominat dupa cat se pare de bocetulDochiei, Casandra vizionara cu ochi de copil,care jeleste suferinta de a fi si exalta,nostalgic, repaosul varstelor precosmice :-Sunt un copil. Am ochii de copil,/ Ved lucrurileastfel prcum sunt./ Ah! Decebal, cat chin e-n

asta lume,/ Viata ei este un spasm lung,/ Totule marginit, durerea nu.

Fragmentele dau impresia ca in piesa nuse vor infrunta osti si popoare, ci idei. Dacii si

24


25/28

romanii reprezinta forme de existenta de oegala noblete. Dacia lui Decebal traieste subsemnul unui ideal eroic, dominat de ideea

libertatii si simbolizat prin furtuna:Tu ai gasit-o vorba ce ne-nseamna/ Furtuna, da!Oceanul! Vijelia..

Roma cezarilor prefigureaza o forma deexistenta tragica, asumandu-si rolul decreatoare a destinelor lumii:.cu cedrept/ Va incarcati cu soarta lumii-ntregi?

Idealul roman e cel al ordinii,materializata prin lege, si impusa prin putere.Puternici, identici cu ei insisi, nepasatori labucurie si suferinta, indiferenti si singuriasemenea zeilor, romanii din Decebalprefigureaza imaginea de erou tragic, pe care

o va reprezenta mai tarziu cezarul. InDecebal se infranta astfel nu numai douaforme de civilizatie, ci si doua infatisari alespiritului: vocatia dionisiaca a furtunosilordaci, iubitori de libertate, si gandireaordonatoare a Romei. Daca privimfragmentele ramase din perspectiva bocetului

Dochiei, Decebal ni se infatiseaza mai putinca o drama istorica si mai mult ca un mistermedieval. In Decebal si in Traian, in daci siromani, unicul, smuls repaosului precosmic,

25


26/28

se viseaza si se autodevora in ciocnireaacestor doua infatisari ale sale. In lupta dacilorcu romanii, fiinta neinteleasa, se intelege pe

sine, cu pretul distrugerii si al durerii. Indurerile lumii, in cutremul ei apocaliptic sedesfasoara, sub infatisarea eroilor istoriei,drama sacra a Unicului, care se cunoastedistrugandu-se. In istoria neamului sau,Eminescu citeste astfel destinele Spirituluiuniversal.

Aceeasi opozitie intre realitate siuniversul liber al gandirii apare tematizata sicultivata programmatic in marele poem alnasterii si mortii civilizatiilor, Memento mori.

Istoria umanitatii apare ca o succesiunede interpretari mitice ale divinului,

incorporate, fiecare, intr-o civilizatie care senaste odata cu mitul ei central si moare inclipa cand mitul isi pierde valoarea activa,incetand sa mai reprezinte credinta vie a uneiepoci. Mai mult decat o imagine a mortiisuccesivelor civilizatii, Memento mori e oimagine a nasterii si a mortii miturilor, a

credintelor, adica e o meditatie asupraincorporarilor a spiritului in istorie.

Poporul roman se mandreste custramosii lui, dacii si romanii. Se mandreste cu

26


27/28

frumusetea limbii, a portului si a obiceiurilormostenite de la ei. Se mandreste ca s-anascut si a trait permanent pe acest pamant

bogat, pe care, de-a lungul veacurilor, l-amuncit, l-a infrumusetat si l-a aparat decotropitori. In vremurile cele mai grele si celemai tulburi, poporul roman a stat neclintit,cum neclintita sta stanca in mijlocul furtunilor.

BIBLIOGRAFIE: GHEORGHE ASACHI TRAIAN

SI DOCHIA

GEORGE CALINESCU ISTORIA LITERATURIIROMANE

NICOLAE MANOLESCU ISTORIA CRITICA ALITERATURII ROMANE

NICOLAE CARTOJAN ISTORIA LITERATURIIROMANE VECHI

27


28/28

ZBURATORUL BALADECULTE ROMANESTI

OVIDIUS TRISTE OPONTICE

IOANA EM. PETRESCU EMINESCU, MODELECOSMOLOGICE SI VIZIUNEAPOETICA

OV. S. CROHMALNICEANU LITERATURA ROMANA INTRECELE DOUA RAZBOAIEMONDIALE

Date post:	04-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	ulinici-ramona
View:	299 times
Download:	0 times

Formarea limbii romane

Documents