UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE LITERE
ŞCOALA DOCTORALĂ „ALEXANDRU PIRU”
Rezumatul tezei de doctorat
Fondul mitologic din opera
lui Mircea Horia Simionescu
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: PROF. UNIV. DR. NICU PANEA
DOCTORAND: LUPŞOIU Victoria Ioana
CRAIOVA 2020
1
1. Cuprinsul lucrării
2. Prezentare generală. Metodologie și obiective
3. Concluzii generale
4. Bibliografie
1. Cuprinsul lucrării Argument .................................................................................... Error! Bookmark not defined.
1. Formarea şi vocaţia lui Mircea Horia Simionescu .............. Error! Bookmark not defined.
1.1. Portret şi autoficţiune ..................................................... Error! Bookmark not defined.
1.2. Anii de studenţie şi premisele destinului literar ............ Error! Bookmark not defined.
1.3. În intervalul cultural ceauşist. Debutul literar ............... Error! Bookmark not defined.
2. Şcoala de la Târgovişte şi o nouă viziune asupra literaturii Error! Bookmark not defined.
2.1. Atitudini etice şi estetice în „Şcoala de proză de la Târgovişte” . Error! Bookmark not
defined.
2.2. Omogenizarea prin postmodernism a prozatorilor târgovişteni ... Error! Bookmark not
defined.
2.3. Dimensiuni ale „Școlii” ................................................. Error! Bookmark not defined.
3. Ingeniosul bine temperat – rescriind în mitologiile literaturii ......... Error! Bookmark not
defined.
3.1. Preambul teoretico-metodic: grile de lectură ................. Error! Bookmark not defined.
3.2. Fondul mitic al literaturii lui Mircea Horia Simionescu Error! Bookmark not defined.
3.3. Repere interpretative ...................................................... Error! Bookmark not defined.
3.4. O altă grilă de lectură. Pornind de la elementele manieriste
şi cele baroce din opera lui M.H.S. .................................. Error! Bookmark not defined.
3.5. În labirintele şi reţelele Dicţionarului: Traiecte de lectură .......... Error! Bookmark not
defined.
3.5.1. Circuitele lecturii .................................................... Error! Bookmark not defined.
3.5.2. Procedeele sintezei şi jocurile ingeniozităţii ........... Error! Bookmark not defined.
3.5.3. Cvasi-dicţionar de obiecte literare .......................... Error! Bookmark not defined.
3.5.4. Structurări ale Dicţionarului ................................... Error! Bookmark not defined.
3.6. Bibliografia generală – o enciclopedie a simulacrului.. Error! Bookmark not defined.
2
3.7. Breviarul (Historia calamitatum) - despre limitele literare şi filosofice ale ficţiunii.
............................................................................................ ..Error! Bookmark not defined.
3.8. Dincolo de viaţă şi dincoace de ficţiune: Toxicologia ... Error! Bookmark not defined.
4. Ficţiune şi miteme în metaromanele lui Mircea Horia Simionescu . Error! Bookmark not
defined.
4.1. Tentaţia anarhetipului: dincolo şi dincoace de Nesfârşitele primejdii ..... Error! Bookmark
not defined.
4.1.1. Metaromanul Nesfârşitele primejdii ....................... Error! Bookmark not defined.
4.1.2. Mitul iubirii şi revelaţia cunoaşterii de sine ............ Error! Bookmark not defined.
4.1.3. Ramele visului şi spaima de boală .......................... Error! Bookmark not defined.
4.1.4. Procesul tatălui, Clement Pelimon .......................... Error! Bookmark not defined.
4.1.5. Tema scrierii romanului .......................................... Error! Bookmark not defined.
4.2. Redingota – simbol al demnităţii ................................... Error! Bookmark not defined.
5. Mitemele literaturii simionesciene în „laboratorul” prozei scurte şi a jurnalului Error!
Bookmark not defined.
5.1. Banchetul – parabola dramei artistului şi fenomenologia actului creator .............. Error!
Bookmark not defined.
5.2. Răpirea lui Ganymede – un altfel de jurnal de călătorie în lumea miturilor .......... Error!
Bookmark not defined.
5.3. Ulise şi umbra – un itinerariu în mitologia personală ... Error! Bookmark not defined.
Concluzii .................................................................................................................................... 9
Bibliografie .................................................................................. Error! Bookmark not defined.
2. Prezentare generală. Metodologie și obiective
S-a susţinut, pe bună dreptate, că opera lui Mircea Horia Simionescu ilustrează
trecerea, în proza românească, de la paradigma (neo)modernistă la paradigma postmodernistă.
Însă acest salt a fost instrumentat de scriitorul târgoviştean în moduri ce pot părea
surprinzătoare, dacă ne raportăm strict la criteriile stabilite de istoria şi teoria literaturii în
privinţa acestei mutaţii. Ipoteza noastră este că modul în care autorul Ingeniosului bine
temperat şi al Banchetului s-a raportat la lumea miturilor a fost fundamental în procesul de
întocmire a unui nou tip de contract de lectură cu cititorul român.
3
Jean-François Lyotard a afirmat că marea schimbare produsă de postmodernism a fost
„neîncrederea în metapovestiri”1, slăbirea şi fragmentarea acestora, reciclarea, rescrierea şi
resemantizarea lor pe fondul descentralizării tradiţiilor artistice şi filosofice şi în urma
atentării asupra ideii de canon. Or, mitologia presupune o serie de metapovestiri, ce au consti-
tuit, de-a lungul istoriei, principalul fond narativ pentru arte şi literatură, instituind un mod de
gândire specific, perceput ca fiind organic, determinant pentru evoluţia codurilor estetice.
Când vorbim despre fondul mitologic al literaturii lui Mircea Horia Simionescu, avem în
vedere mai multe reţele şi structuri mitologice: mitologia antichităţii, miturile modernităţii,
formele mitologice/ mitologizante à rebours ale postmodernităţii, miturile culturale, miturile
literare, miturile originalităţii etc.
În textele literare hibride ale lui Mircea Simionescu, ieşite din constrângerile de gen,
naratologice şi stilistice, precum şi din constrângerile ideologice, prin varii „strategii de
subversiune”, există mai multe straturi mitologice, fapt care ne determină şi motivează să
recurgem la un demers hermeneutic integrator. Mai exact, găsim necesară o abordare
generală, şi contextualizantă, dinspre antropologia culturală, care, prin diferitele sale şcoli,
oferă un cadru metodologic generos, compatibil cu metodele istoriei şi criticii literare. Istoricii
literari înşişi, mai ales Eugen Negrici, au analizat, identificând o serie de complexe şi structuri
imaginare, formele mitologizante impuse de comunism şi, deopotrivă, replicile, tot
mitologizante în cea mai mare parte, date de literaţii ce au aspirat la libertatea creatoare.
Deşi în anii dejişti s-a demarat un sistematic şi diabolic proces de „tabuizare a
patrimoniului cultural” (E. Negrici), scriitorii din diferite generaţii au continuat să asimileze
clandestin energiile tradiţiei şi să aştepte o fisură care să le permită evitarea realismului-
socialist, fisură ce avea să se ivească în 1964. Mircea Horia Simionescu a construit în aceste
aproximativ două decenii întunecate o literatură de sertar bazată pe un sistem livresc unic,
susţinut printr-o gândire deschisă spre structurile mitice ale culturii, în genere. Atitudinea sa
este, însă, când cea a unui avangardist, pregătit să fragmenteze până la deconstrucţia totală,
când cea a unui conservator, de factură joyceană.
Perspectiva antropologică ne oferă posibilitatea să confruntăm constantele şi
mecanismele creatoare cu tendinţele umane generale din epocă, să evaluăm gradul de
transfigurare a miticului, să înţelegem din ce consistă postmodernismul simionescian. În
concret, vom recurge la sugestiile de analiză oferite de mitocritică, aşa cum au fost ele definite
de Gilbert Durand, dar adaptate la specificul tranziţiei spre postmodernism. Vom identifica
1 Jean-François Lyotard, Condiţia postmodernă, traducere şi cuvânt înainte de Ciprian Mihali, Cluj, Idea Design & Print Editură, 2003, p. 13.
4
mitemele şi „jocurile de miteme” din Ingeniosul bine temperat şi din celelalte scrieri ale lui
Mircea Horia Simionescu. Potrivit antropologului francez invocat, „în miezul mitului şi al
mitocriticii se situează «mitemul» (adică cea mai mică unitate de discurs cu semnificaţie
mitică); acest «atom» mitic este de natură structurală («arhetipală», în sens jungian,
«schematică» după G. Durand) şi conţinutul său poate fi un «motiv», o «temă», «un decor
mitic» (G. Durand), o «emblemă», o «situaţie dramatică» (E. Souriau)”2. Ipoteza noastră în plan
metodologic este că nici cele mai radicale încercări avangardiste nu scapă mitocriticii, mai ales
dacă introducem complementul „anarhetipal” propus de Corin Braga pentru a explica logica
plurivalentă a acestei literaturi, concept foarte util şi pentru înţelegerea mutaţiilor produse de/
prin postmodernism.
Aşadar, din punct de vedere metodologic ne vom plasa în interiorul teoriilor
antropologice ale imaginarului, cu convingerea că întotdeauna „mitemul intră într-un sistem
statistic de frecvenţe ce defineşte un mit” şi că există, în fond, mecanisme şi structuri mitice
inclusiv în iniţiativele antidogmatice şi anticanonice de literatură. Gilbert Durand a conchis
că se poate vorbi despre „o dublă utilizare posibilă a acestui mitem structural în funcţie de
refulările, cenzurile, moravurile sau ideologiile unei anumite epoci şi unui anumit mediu” şi
că
„un mitem poate să se manifeste şi să acţioneze semantic în două moduri diferite – în mod
«patent» şi în mod «latent»:// – în mod patent prin receptarea explicită a conţinutului sau
conţinuturilor sale (situaţii, personaje, embleme etc.) omoloage;// – în mod latent, prin
repetarea schemei sale intenţionale implicite într-un fenomen foarte apropiat de «deplasările»
studiate de Freud în vise”3.
Nu vom realiza analize tehnice, abstractizări şi generalizări pentru a obţine anumite
scheme ale creaţiei, ci vom propune grile de lectură in progress, conştienţi că scenariul
interpretativ avansat nu e unul definitiv, ci doar o deschidere a textelor compensatorii scrise
de un autor aflat în căutarea libertăţii prin creaţie sub un regim totalitarist inhibator, regim
pornit împotriva individualizării şi individualităţii. Fenomenul cenzurii şi autocenzurii a dus
la o literatură în regim de „replică”, în termenii lui Eugen Negrici. Adică, mai mult ca
oricând, literatura a jucat un rol compensatoriu, inclusiv în momentele în care n-a făcut decât
să deconstruiască, în spirit avangardist, prin revitalizarea absurdului urmuzian, prin jocuri
ludice şi ironie, cum este cazul în cărţile lui Mircea Horia Simionescu.
2 Gilbert Durand, Figuri mitice şi chipuri ale operei – de la mitocritică la mitanaliză, traducere din limba franceză de Irina Bădescu, Bucureşti, Editura Nemira, 1998, p. 303. 3 Idem, p. 304.
5
Atentatul la adresa categoriilor teoretice majore, cum sunt genul şi specia, dar şi la
adresa structurilor narative liniare este, în sine, un gest subversiv. Jocul referinţelor şi
polifonia, secvenţele parabolice şi cele alegorice, înscenate aproape întotdeauna cu ironie
şi autoironie, solicită din partea cititorului o atitudine creatoare. De altfel, cititorul ne
apare ca temă şi personaj, fiind invitat la comploturile imaginare dezvoltate din setea şi
dorinţa de libertate.
Analitică şi critică prin excelenţă, literatura lui Mircea Horia Simionescu ne provoacă
atât subiectiv, adică pur estetic, cât şi obiectiv, să spunem, adică ştiinţific. Din punct de
vedere antropologic, implică o frescă zugrăvită nonconformist, angrenând complexe structuri
simbolice. Adică motivaţia noastră este dublă, susţinută, pe de o parte, de afinitatea pentru
acest tip de literatură, pe care îl găsim şi valid estetic, iar pe de altă parte, o găsim
provocatoare din punct de vedere antropologic. Nu numai că a participat la strategiile de
supravieţuire a artisticului într-o epocă a utilitarismului şi a materialismului pe care
comunismul l-a dus la o extremă greu de imaginat, dar a fost şi în avangarda unei schimbări
majore de paradigmă, trecerea la postmodernism. Mai mult, această trecere, după cum s-a
observat în istoria literară postdecembristă, s-a făcut în absenţa unei postmodernităţi, adică în
absenţa unor realităţi care să certifice o astfel de literatură. Nu este un paradox propriu-zis,
pentru că fenomenul se explică, aşa cum afirmam mai sus, prin caracterul de „replică”.
Vom propune lecturi alternative, raportându-ne la structurile mitologice ale acestei
literaturi, structuri mai puţin evidente, având convingerea că această abordare relevă nu numai
structurile de adâncime ale unei creaţii literare de prim-plan din istoria literaturii autohtone, ci
şi o atitudine pe care o găsim, întrucâtva, paradigmatică sau, mai bine spus, simbolică.
Paradigmatică propriu-zis putem afirma că a fost pentru că au împărtăşit-o congenerii alături
de care au instituit, ca celulă a istoriei literare, „Şcoala de proză de la Târgovişte” şi întrucâtva
au adoptat-o, ca spirit, o bună parte dintre optzecişti.
Dată fiind dimensiunea autoscopică a cărţilor simionesciene, structurarea lucrării va
păstra anumite elemente de monografie, însă demersul hermeneutic se va concentra pe
identificarea mitemelor şi a anarhetipurilor. De altfel, mitocritica oferă posibilităţile unei
abordări integratoare, complexe, prin care să ne aplecăm atât asupra operei ca obiect în sine,
cât şi asupra relaţiilor acesteia cu autorul şi a autorului cu epoca şi codurile estetice şi morale
din perioada şaizecismului neomodernist şi a postmodernismului. Gilbert Durand propune
următoarea definiţie a acestei metode mai versatile, mai comprehensivă şi mai consistentă
epistemologic decât au lăsat să se înţeleagă reprezentanţii celorlalte şcoli:
6
„Mitocritica pune în evidenţă, la un autor, în opera aparţinând unei anumite epoci şi unui
anumit mediu, miturile directoare şi transformările lor semnificative. Ea ne permite să arătăm
cum contribuie cutare trăsătură de caracter personală a autorului la transformarea mitologiei
folosite sau, dimpotrivă, cum accentuează cutare sau cutare mit director folosit. Ea tinde să
extrapoleze textul sau documentul studiat, să ajungă, trecând dincolo de operă, şi la situaţia
biografică a autorului, dar şi la preocupările socio- sau istorico-culturale. Mitocritica cheamă
aşadar o «mitanaliză» care să fie pentru momentul cultural şi ansamblul social dat ceea ce este
psihanaliza pentru psihicul uman”4.
Ea ne permite, de asemenea, să înţelegem camuflările miturilor, să introducem coerenţă
şi acolo unde pare că singurul scop este cel al deconstrucţiei. Ne ajută să înţelegem că inclusiv
gândirea postmodernă funcţionează, în fond, în regim mitologic. Literatura lui Mircea Horia
Simionescu oferă un teren propice pentru o asemenea cercetare, atât prin specificul său, cât şi
prin reţeaua de influenţe pe care a luat naştere şi pe cea pe care a exercitat-o, la rându-i,
asupra mentalităţilor din ultima jumătate de secol.
Fragmentarea şi deconstrucţia sunt, însă, atât de puternice, împinse, cum am remarcat
deja prin mijloace avangardiste până la marginile absurdului şi auto-anulării, încât găsim
necesară o upgradare a mitocriticii. Vom apela, în această ordine de idei, la conceptul de
anarhetip, propus de Corin Braga, cu tot ce implică acesta din punct de vedere analitic.
Comparatistul clujean consideră această formă de structurare complementară celei bazate pe
arhetipuri, adică pe forme originare ce pot fi detectate la nivelul operei. El remarcă drept
dominantă, în ultimele decenii, tendinţa ruperii legăturilor logice tradiţionale:
„Logica operelor anarhetipice nu mai este o logică constructivă, în sensul de logică
cosmoidală, este o logică a asociaţiilor mnemotehnice, sinestezice, onirice sau de orice altă
natură, inclusiv mitică. În acest din urmă caz, trebuie spus că ele nu se bazează pe câte un mit
unic, ci pe fragmente de mituri, pe miteme care pot păstra, fiecare separat, un anumit sens, dar
nu se mai îmbină într-un scenariu total. Este cert că o asemenea artă, literatură, dramaturgie,
provoacă nemulţumire şi perplexitate. Creaţiile acestea dau senzaţia că scenele nu se leagă una
de alta pentru a construi un sens global, că nu reuşesc (sau că nici nu şi-au propus acest lucru)
să se împlinească într-o imagine totalizatoare, să se rezume într-un sens explicativ unic, lucru
ce riscă să îi frustreze pe critici sau spectatori”5.
Descrierea pe care o face acestei atitudini se potriveşte în procent foarte mare scrierilor
lui M.H.S. Aceste aderenţe teoretice ne motivează să încercăm un dublu demers analitic: (1)
4 Idem, p. 308. 5 Corin Braga, De la arhetip la anarhetip, Iaşi, Editura Polirom, 2006, p. 252.
7
prin care să identificăm coagulările mitice aşa cum ne-o recomandă mitocritica; (2) să
înţelegem mijloacele şi atitudinile ce conduc la poeticile postmoderne şi să detectăm
secvenţele de sens pe care o astfel de literatură se creează. Uneori nu numai că autorul se
bazează pe şi reciclează „fragmente de mituri”, dar aceste fragmente provin din sfere mitice
diferite, ceea ce face şi mai dificilă aşezarea lor într-un scenariu interpretativ.
În atare condiţii, „efectul pe care îl produce această artă nu mai este unul de revelaţie –
în sensul iluminării provocate de intuirea bruscă a operei în globalitatea ei – şi nici unul, ca să
folosesc un termen din vechea teorie aristotelică, de anagnoresis, de recunoaştere”. Regulile
jocului sunt într-atât de schimbate, încât percepţia şi (re)cunoaşterea estetică suferă modificări
fundamentale: „Scenele înlănţuite după o logică ce deraiază la fiecare pas sfârşesc prin a
genera, prin conglomerare, o nebuloasă emotivă, afectivă, senzorială, imaginativă”6.
Mircea Horia Simionescu a conştientizat că acest mod de a scrie literatură îi oferă şansa
unor zone de refugiu securizate în faţa cenzurii. Practic, nici de pe poziţiile politice cele mai
intransigente nu se puteau imputa senzaţiile şi sentimentele produse aparent fără implicaţii
ideologice. Mai mult, şi trebuie spuse inclusiv aceste lucruri, Mircea Horia Simionescu a
abordat critic unele teme agreate de ideologia oficială, teme care însă nu-i afectează
integritatea morală după nicio grilă: anti-nazismul, acuzarea războiului, critica consumeris-
mului, din ce în ce mai actuală azi, etc.
Aşadar, contribuţia noastră constă, în primul rând, în propunerea unei grile de lectură
inedite ce valorifică implicaţiile antropologice ale literaturii simionesciene, în particular, şi ale
literaturii postmoderne, în general. Prin acest demers mitocritic evidenţiem modul în care au
supravieţuit, s-au transformat şi perpetuat în literatură structurile mitologice/ mitologizante,
dar şi cum au jucat ele un rol determinant în reglajele ideologice şi în supravieţuirea spiritului
liber. Inclusiv contextualizările le vom face de pe această poziţie teoretică.
Potenţialităţile şi virtuţile analitice ale conceptului de anarhetip se dovedesc necesare
mai ales în cazul tetralogiei Ingeniosul bine temperat. Am dedicat capitolul cel mai amplu, ce
de-al treilea, creării unor grile de lectură pentru acest ciclu de cărţi care au surprins şi
bulversat critica de întâmpinare, propunând un altfel de contract de lectură.
Ne propunem, totuşi, un demers exegetic ce pare, la nivel structural, clasic. Vom porni
de la Formarea şi vocaţia lui Mircea Horia Simionescu, cum şi numim primul capitol, nu atât
pentru a înţelege factorul (auto)biografic, cât pentru a identifica, mai târziu, resorturile
autoficţiunii. Scriitorul târgoviştean are primele experienţe literare precoce, în anii războiului,
6 Idem, p. 254.
8
literatura având încă de la început pentru el semnificaţiile cele mai profunde ale ideii de
univers compensatoriu. Anii de studenţie coincid cu primii ani ai comunismului, însă acest
lucru nu-l va împiedica să continue cufundarea din ce în ce mai creativă în tradiţia literaturii
autohtone şi nu numai.
O pondere importantă în (re)construirea spiritului creator o joacă şi participarea sa la
formarea „Şcolii de la Târgovişte”, alături de Radu Petrescu şi Costache Olăreanu, scriitori cu
care are importante afinităţi şi alături de care îşi va cristaliza viziunea literară. Criticii literari
au făcut din acest grupeto o unitate în sine, un segment al istoriei literare, ceea ce ne
determină să interogăm şi noi acest fenomen, ridicând problema atitudinilor etice şi estetice
comune ale acestora. Mai mult, considerăm că se poate vorbi, cum o şi spune unul dintre
subtitlurile pe care le propune, despre Omogenizarea prin postmodernism a prozatorilor
târgovişteni. Există, într-adevăr, o „şcoală”, recunoscut de cei trei şi in interviuri, jurnale sau
articole, iar dimensiunile acesteia le vom descrie ca atare. Însă pe fondul acestei întâlniri
providenţiale dintre cei trei, care împărtăşesc inclusiv tehnici şi strategii creative, a apărut şi o
puternică tendinţă de individualizare ce intră în mitul originalităţii, cum îl vom numi.
Demersul nostru va avea şi un pronunţat caracter metacritic, stabilind care sunt
interpretările cele mai convingătoare şi solide care s-au dat literaturii lui Mircea Horia
Simionescu, iar în acest sens vom face numeroase referiri, analitice, la exegezele lui Ion
Bogdan Lefter, Ion Buzera, Carmen Muşat, Miahi Dragolea, Gabriela Gheorghişor etc. Un
reper vor fi mărturiile şi confesiunile scriitorilor, dar numai în măsura în care ele intră în
conturarea autoficţiunii. Altfel, deşi spirit critic şi lucid, nu ne putem încrede, cel puţin nu din
punct de vedere ştiinţific, în propriile analize ale lui M.H.S., dată fiind tendinţa automitologi-
zantă, irezistibilă pentru scriitorii din toate epocile.
Capitolele trei, patru şi cinci vor fi dedicate hermeneuticii textului. Vom încerca să
evităm abordarea tehnicistă, având, totuşi, în permanenţă în vedere reperele teoretice pe care
ni le-am fixat. Aşadar, pornim cu convingerea că mitocritica, dublată de alte modalităţi şi
tehnici de close reading, oferă dinamica metodologică prin care să înţelegem un mod literar
de raportare, pe care retrospectiv îl găsim paradigmatic, la fondul mitologic al literaturii şi
culturii, în genere.
3. Concluzii generale Incursiunile analitice pe care le-am întreprins ne-au condus, pe parcursul lucrării, la o
serie de concluzii parţiale, dar şi la unele cu caracter general, ce pot fi afirmate ca generatoare
ale unor chei şi grile de lectură inedite şi fecunde în istoricul exegezei operei lui Mircea Horia
9
Simionescu. Citită prin relaţiile sale cu lumea miturilor, literatura Ingeniosului bine temperat
ni se dezvăluie în toate profunzimile sale, camuflate şi/ sau adâncite de jocurile livreşti şi de
reţelele intertextuale instrumentate cu o măiestrie unică în literatura română.
Prin demersul mitocritic întreprins, am reliefat un tip de literatură care nu şi-a trădat
cauza în vremuri totalitare, care a construit acele universuri compensatorii de care se face
responsabil, Mircea Horia Simionescu instituind, alături de Radu Petrescu, o nouă paradigmă
în proza românească. Deprinzând mecanismele cele mai subtile ale mitologiei, autorul
târgoviştean oferă o frescă a posibilităţii gândirii integre în comunism, prin varii strategii şi
diversiuni. Practică în întreaga tetralogie Ingeniosul bine temperat un fragmentarism ce ne-a
determinat să-l abordăm prin intermediul conceptului de anarhetip. Singurele elemente
coagulante sunt acelea care fac din toate cărţile sale metaromane.
Şi pentru că, de fapt, concluziile finale nu pot fi decât un bilanţ incomplet al
concluziilor la care am ajuns pe parcurs, reluăm câteva structurări pe care le-am introdus prin
cheile de lectură propuse.
Am remarcat, spre exemplu, că pe parcursul unei lecturi liniare a Dicţionarului
onomastic se sesizează câteva recurenţe la nivel structural în baza cărora putem reliefa o
tipologizare, însă nu prin intermediul unui singur criteriu, ci a unor categorii de naraţiuni,
dacă nu prestabilite, totuşi inerente acestui mod de a scrie. Adică, propunem comentarea
acelor intrări din Dicţionarul onomastic care reprezintă: (1) termeni cu rezonanţă mitologică;
(2) termeni ce primesc explicaţii de factură urmuziană; (3) termeni ce generează inserţii
livreşti şi, dintr-o categorie mai largă, (4) termenii ca obiecte literare. Nu există limitatoare
între aceste tipuri „explicaţii”, ele se amestecă şi tulbură sensul, deturnează legăturile logice,
conexiunile între aluzii şi sugestii, multiplică oglinzile referentului. Cu toate astea, am reuşit
să scoatem în evidenţă modul în care formează acea reţea de rezonanţe mitologice, practică pe
care o va relua, tot mai elaborată, în fiecare dintre cărţile sale. Miza unei astfel de lecturi
depăşeşte scopurile criticii literare, pentru că am căutat să identificăm un tip de raportare ce
avea să devină paradigmatic în postmodernism.
La nivelul întregului ciclu am întâlnit tematizări ce ţin de dimensiuni existenţiale mai
profunde, camuflate, de fiecare dată, în faldurile spectacolului metaromanesc. Într-adevăr,
formele de autoritate sunt deconstruite chiar şi când este vorba despre arhetipul patern, care-l
bântuie până îi dă o formă literară. Ironia şi ludicul îl ajută să atace aceste teme grave cu o
libertate de expresie rar întâlnită în literatură. Această pistă de lectură a primit interpretările
cuvenite, nu facem decât să o semnalăm şi să-i punctăm semnificaţia la nivelul lecturii
comprehensive, cu mai multe intrări.
10
Oglinzile acestor patru cărţi fiind atât de numeroase, am ales structurile de sens cele mai
ofertante şi actuale, cele care confirmă implicarea totală a lui Mircea Horia Simionescu în
mitologia literaturii. Capacitatea sa de a schimba registrele, de a crea perspective literare şi de
a crede în imperativul inovaţiei continue conturează figura unui spirit creator pe deplin
conştient de mitemele marii literaturi, de arhetipurile pe care le-a generat şi/ sau revelat în
istoria sa. Or, pentru a nu-şi trăda propria literatură, prin cufundarea totală în acest mit, a luat
calea metaromanului.
Am plecat de la premisa că o monografie scrisă de pe poziţiile metodologice de astăzi,
despre un scriitor de o asemenea complexitate, unul dintre cei mai originali, erudiţi şi livreşti
din literatura română, presupune un demers pentru care sintagma „viaţa şi opera” este
multistratificată: (1) pe axa biografismului negociat autoficţional; (2) pe axa istoriei sociale;
(3) pe axa istoriei literare; (4) pe axa evoluţiei cunoaşterii – de la recodificarea mitologicului
la o nouă relaţie cu realitatea; (5) pe axa paradigmelor literaturităţii.
Ne-am focalizat, însă, pe perspectiva mitocritică, adică vom depăşi cadrele monografiei,
supunând relaţia dintre (bio)bibliografia şi sursele mitice ale literaturii lui M.H.S. unei analize
demistificatoare. Am vorbit despre texistenţă şi despre strategiile autorului de a se cufunda în
text, de a-şi însuşi măşti narative, de a se autoidentifica cu varii instanţe narative.
Una dintre ideile pe care le-am introdus în susţinerea demonstraţiei a fost aceea potrivit
căreia demitizatorul convenţionalului este, înainte de toate, un mitizator al originalului.
Această premisă pe care o propunem necesită nuanţări cu bătaie teoretică şi consecinţe
metodologice. De aici încrederea că am formulat o nouă grilă de lectură, care a relevat o altă
deschidere a literaturii lui Mircea Horia Simionescu. Ea se bazează pe accesarea gândirii
literar-mitologice a autorului şi pe lumea miturilor pe care o deschide implicit, conştient sau
nu. Anarhetipurile consistă şi din fragmentele de mituri resemantizate şi sublimate literar.
Am constatat o consecvenţă structurantă în gestionarea anarhetipurilor, ceea ce ne-a
condus la o paralelă pe care o găsim interesantă, pentru că demonstrează o sincronizare la
nivel po(i)etic şi stilistic cu alte manifestări estetice ce au prefaţat postmodernismul. Mai
exact, am relevat că Mircea Horia Simionescu foloseşte din plin limbajul jazz-ului în
literatura sa. Modul în care creează episoade, puse într-o succesiune articulată doar prin
această inserţie de factură muzicală, ne determină să considerăm Toxicologia un jazz-roman.
Surprinde abordarea şi rezolvarea temelor, elementele principale putând fi explicate prin
corespondenţa cu principalele dimensiuni al jazzului:
(1) Tonalitatea – ce sugerează la M.H.S. întotdeauna ironia, conjugată ca o expresivitate
aparte, provenită dintr-un metaforism tare, atipic pentru că iese din sfera avangardelor;
11
(2) Improvizaţia – în aparenţă, există inconsecvenţe în textul Toxicologiei, însă sunt
numai efecte ale schimbărilor bruşte de perspectivă, ale rolului acordat improvizaţiei. Autorul
nu-şi impune constrângeri prin raportarea la codurile epocii sale, ci se învârte liber în tradiţia
literară, unde îşi găseşte varii puncte de sprijin pentru construcţia fiecărei secvenţe a piesei;
(3) Ritmul – prozatorul foloseşte şi negociază într-un mod foarte creativ sincopele,
obţinând tensiuni specifice jazz-manilor. Dacă în jazz pe fundal gravitează ritmurile de blues,
cu armoniile sale specifice, în cazul lui Simionescu putem identifica spiritul suprarealist şi,
deopotrivă, fantasticul de tip kafkian, etic şi extrem de tensionat.
Odată stabilită această relaţie cu jazz-ul, lectura devine mult mai uşoară, adică sincopele
devin explicabile. De fapt, improvizaţia constă doar în abaterea de la codurile existente,
efectele sale fiind, de fapt, atent calculate sau lăsate în voia unei libertăţi irigate cultural. Spre
exemplu, autorul declară, prin intermediul celei mai plauzibile voci narative autobiografice,
că încă din copilărie suferă de o curiozitate maladivă de a descoperi ce se află dincolo de
lucruri sau oameni, având iniţiative de cercetări psihologice şi sociologice empirice, susţinute,
mai târziu, prin lecturi, precum şi o atracţie pentru a descifra mecanismele lucrurilor şi ale
naturii. El îşi alimentează uneori proza dintr-o curiozitate ludică.
Am constatat, în cele din urmă, că dimensiunea mitologică l-a ajutat pe Mircea Horia
Simionescu să scrie despre legăturile interumane cele mai puternice, oferindu-i toposurile în
care a articulat principiile şi formele culturale prin intermediul cărora omul actual, înzestrat cu
capacitatea de a rememora din înţelepciunea antică, reuşeşte să comunice la un nivel foarte
profund. Astfel de secvenţe de sens, grefate pe structuri mitice, confirmă ipoteza lucrării de
faţă, potrivit căreia, o grilă de lectură mitanalitică a prozei lui Mircea Horia Simionescu se
poate dovedi extrem de fertilă, relevând una dintre fibrele cele mai puternice ale literaturii
sale.
În această ordine de idei, capătă amplitudine şi alte teme. Între acestea, călătoria, fie ea
reală sau virtuală, potenţată sau nu mitic, este un act compensatoriu şi o strategie de
subversiune, un exerciţiu de libertate.
În ultimul capitol, am sesizat că pentru un postmodern, în toate puterea cuvântului, cum
este Mircea Horia Simionescu, un postmodern înaintea postmodernităţii, inclusiv literatura
diaristică (şi) de călătorie devin palimpsest. Este concluzia integratoare, ce confirmă
conştiinţa critică şi postmodernă a autorului.
4. Bibliografie
12
Bibliografie generală
1. Ardeleanu, Virgil, „Mircea Horia Simionescu: Ingeniosul bine temperat. Dicţionar
onomastic”, în „A urî”, „a iubi”. Puncte de reper în proza actuală, Cluj, Editura
Dacia, 1971
2. Balotă, Nicolae, Lupta cu absurdul, București, Editura Univers, 1971
3. Barthes, Roland, Mitologii, București, Editura Vellant, 2015
4. Basarab, Neagoe, Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, București,
Editura Roza Vânturilor, 1996
5. Bârna, Nicolae, Puntea artelor, București, Editura Ideea Europeană, 2015
6. Beckett, Samuel, Așteptându-l pe Godot, București, Editura Univers, 1970
7. Braga, Corin, De la arhetip la anarhetip, Iaşi, Editura Polirom, 2006
8. Borges, Jorge Luis, „Ficţiuni”, în Proză completă 1: Moartea şi busola, traduceri şi
note de Irina Dogaru, Cristina Hăulică şi Andrei Ionescu, Iaşi, Editura Polirom, 2006
9. Borges, Jorge Luis, Cartea de nisip, București, Editura Univers, 1983
10. Bradbury, Ray, Fahrenheit 451, București, Editura Art, 2013
11. Buzera, Ion, Școala de proză de la Târgoviște, Pitești, Editura Paralela 45, Colecţia
„Deschideri”, 2007
12. Cantemir, Dimitrie, Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea, București, Editura
pentru literatură, 1969
13. Cantemir, Dimitrie, Istoria ieroglifică, Iași, Editura Junimea, 1988
14. Calvino, Italo, Orașele invizibile, București, Editura Allfa, 2011
15. Calvino, Italo, Castelul destinelor încrucișate, Iași, Editura Polirom, 2002
16. Caillois, Roger, „Les themes fondamentaux de J.L. Borges”, în Cahiers de l’Herne:
Jorge Luis Borges, Paris, L’Herne/ Fayard, 1999
17. Călinescu, Matei, Cinci feţe ale modernităţii: modernism, avangardă, decadenţă,
kitsch, postmodernism, ediţia a II-a, Iaşi, Editura Polirom, 2005.
18. Călinescu, Matei și Vianu, Ion, Amintiri în dialog, București, Editura Litera, 1994
19. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, București, Editura Humanitas, 1993
20. Cervantes, Miguel, Don Quijote de la Mancha, Pitești, Editura Paralela 45, 2009
21. Cornea, Paul, „Deplasări canonice în romanul românesc al secolului XX. Comentarii
pe marginea unei anchete revelatoare”, în Delimitări și ipoteze. Comunicări și eseuri
de teorie literară și studii culturale, Iași, Editura Polirom, 2008
22. Crăciun, Gheorghe, „Între modernism și postmodernism”, în vol. În căutarea
referinţei, Pitești, Editura Paralela 45, Colecţia 80, Seria Eseuri, 1998
13
23. Cristea, Dan, „Nesfârșitele primejdii”, în Faptul de a scrie, București, Editura Cartea
Românească, 1980
24. Cristea, Valeriu, „După douăzeci de ani”, în A scrie, a citi, Cluj, Editura Dacia, 1992
25. Crohmălniceanu, Ovid S., „Când Ingeniosul bine temperat face mărturisiri complete”,
în Al doilea suflu, București, Editura Cartea Românească, 1989
26. Culcer, Dan, „Nesfârșitele primejdii. Mircea Horia Simionescu”, în Serii și grupuri,
București, Editura Cartea Românească, 1981
27. Dimisianu, Gabriel, „Dinamitarea clișeelor”, în Valori actuale, București, Editura
Eminescu, 1974
28. Dimisianu, Gabriel, „Papirofagul impenitent”, în Lumea criticului, București, Editura
Fundaţiei Culturale Române, Colecţia „Critică și istorie literară”, 2000
29. Durand, Gilbert, Figuri mitice şi chipuri ale operei – de la mitocritică la mitanaliză,
traducere din limba franceză de Irina Bădescu, Bucureşti, Editura Nemira, 1998
30. Dragolea, Mihai, În exerciţiul ficţiunii, Eseu despre Școala de la Târgoviște, Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1992
31. Drăghicescu, Dumitru, Din psihologia poporului român, Bacău, Editura Vicovia, 2013
32. Eco, Umberto, Vertigo. Lista infinită, traducere de Oana Sălişteanu, Georgian-Monica
Iorga, Bucureşti, Editura RAO, 2009
33. Eco, Umberto, De la arbore spre labirint: studii istorice despre sens şi interpretare,
traducere de Ştefania Mincu, Iaşi, Editura Polirom, 2009
34. Eliade, Mircea, Insula lui Euthanasius, București, Editura Humanitas, 2003
35. Frye, Northop, Marele Cod. Biblia şi literatura, traducere de Aurel Sasu şi Ioana
Stanciu, Bucureşti, Editura Atlas, 1999
36. Frye, Northop, Anatomia criticii, în româneşte de Dominica Sterian şi Mihai Spăriosu,
Bucureşti, Editura Univers, 1972
37. Genette, Gérard, Figuri, Selecţie, traducere şi prefaţă de Angela Ion şi Irina Mavrodin,
Bucureşti, Editura Univers, 1978
38. Gheorghișor, Gabriela, Mircea Horia Simionescu. Dezvrăjirea și fetișizarea literaturii,
București, Editura Muzeul literaturii române, 2011
39. Glodeanu, Gheorghe, „Experimentul literar sau nevoia sincronizării cu marele roman
european - Vocaţia experimentului literar (Mircea Horia Simionescu)”, în Dimensiuni
ale romanului contemporan, Baia Mare, Editura Gutinul, 1998
40. Goethe, Johann Wolfgang, Afinităţi elective, București, Editura Univers, ediţia a II-a,
1978
14
41. Goethe, Johann Wolfgang, Faust, traducere de Lucian Blaga, postafaţă de Tudor
Vianu, București, Editura de stat pentru literatură și artă, 1955
42. Heym, Ștefan, Relatarea despre regele David, București, Editura Univers, 1978
43. Hocke, Gustave Rene, Manierismul în literatură, București, Editura Univers, 1977
44. Holban, Ioan, „Mircea Horia Simionescu”, în Profiluri epice contemporane,
București, Editura Cartea Românească, 1987
45. Holban, Ioan, „Mircea Horia Simionescu”, în Literatura subiectivă. I. Jurnalul intim.
Autobiografia literară, București, Editura Minerva, Colecţia „Momente și schiţe”,
1989
46. Holberg, Ludvig, Călătoria subpământeană a lui Niels Klim, București, Editura
Univers, 1975
47. Huxley, Aldous, Minunata lume nouă, Iași, Editura Polirom, 2011, traducere de
Suzana și Andrei Bantaș
48. Iorgulescu, Mircea, Arhipelag. Proză scurtă contemporană (1970-1980), București,
Editura Eminescu, 1981
49. Iorgulescu, Mircea, „Despre romane și romancieri, Romanele dintr-un roman”, în
Firescul ca excepţie, București, Editura Cartea Românească, 1979
50. Iorgulescu, Mircea, „Mircea Horia Simionescu”, cap. „Estetismul senzual și
intelectualist”, din Rondul de noapte, București, Editura Cartea Românească, 1974
51. Iorgulescu, Mircea, „Mașina de scris povești”, în Prezent, București, Editura Cartea
Românească, 1985
52. Ilisei, Grigore, Portrete în timp - Mircea Horia Simionescu: Adesea îmi pare a avea
invitată la cină pe însăși doamna Omenirea, Iași, Editura Junimea, 1990
53. Kernbach, Victor, Dicţionar de mitologie generală, București, Editura Albatros, 2004
54. Kun, N.A., Legendele și miturile Greciei Antice, București, Editura Lider, 2003
55. Lăzănescu, George, Dicţionar de mitologie, București, Casa Editorială Odeon, 1992
56. Le Bon, Gustave, Psihologia mulţimilor, București, Editura Cartex 2000, 2016
57. Lefter, Ion Bogdan, Primii postmoderni. Școala de la Târgoviște, Pitești, Editura
Paralela 45, 2003
58. Lefter, Ion Bogdan, Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicaţii), Piteşti,
Editura Paralela 45, 2001
59. Lyotard, Jean-François, Condiţia postmodernă, traducere şi cuvânt înainte de Ciprian
Mihali, Cluj, Idea Design & Prin Editură, 2003
15
60. Lovinescu, Monica, Est-etice, Unde scurte IV, București, Editura Humanitas, Colecţia
„Memorii/Jurnale”, 1994
61. Mann, Thomas, Moarte la Veneţia, București, Editura Univers, 1993
62. Manea, Norman, „Breviar”, cap. „Colegiale (I)”, în Pe contur, București, Editura
Cartea Românească, 1984
63. Mann, Thomas, Moarte la Veneţia, în Povestiri 2: 1904-1912, Traducere de Ion
Roman, note şi comentarii de Thomas Kleininger, Bucureşti, Editura Univers, 1993.
64. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, vol. I-III, Bucureşti: Editura 100 + 1 Gramar, 2001
65. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Piteşti, Editura Paralela 45, 2008
66. Manolescu, Nicolae, cap. „Comedia literaturii”, în Arca lui Noe, Eseu despre romanul
românesc, Corinticul, vol. III, Colecţia „Momente și sinteze”, București, Editura
Minerva, 1983
67. Marino, Adrian, „Antiliteratura”, în Dicţionar de idei literare, Vol. I, București,
Editura Eminescu, 1973
68. Micu, Dumitru, „Mircea Horia Simionescu”, în cap. „Proza estetă, autoreferenţială,
parodică”, din Scurtă istorie a literaturii române. III. Perioada contemporană. Proza,
București, Editura Iriana, 1996
69. Mincu, Marin, „Inautenticitate”, în Textualism și autenticitate, Constanţa, Editura
Pontica, Colecţia „Hermeneus”, 1993
70. Mitru, Alexandru, Legendele Olimpului, Chișinău, Editura Hyperion, 1990
71. Montanelli, Indro, Istoria grecilor, București, Editura Artemis, 1995
72. Moraru, Cornel, „Romanul romanului”, în Semnele realului. Secţionări critice
convergente, București, Editura Eminescu, 1981
73. Moraru, Cristian, Poetica reflectării. Încercare în arheologia mimezei, București,
Editura Univers, 1990
74. Mușat, Carmen, Strategiile subversiunii. Incursiuni în proza postmodernă, ediţia a II-
a, București, Editura Cartea Românească, 2008
75. Negoiţescu, Ion, Mircea Horia Simionescu, în Scriitori contemporani, Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1994
76. Negrici, Eugen, „Expresivitatea involuntară”, cap. „Figura spiritului creator (1978)”,
Expansiunea clișeului, București, Editura Universalia, 2000
77. Negrici, Eugen, Simulacrele normalităţii, Piteşti, Editura Paralela 45, 2011
16
78. Negrici, Eugen, Iluziile literaturii române, București, Editura Cartea Românească,
2008
79. Negrici, Eugen, „Proza livrescă, autoreferenţială și parodică. Literatura exerciţiilor de
stil. Literatura literaturii. De la mimesis la poesis”, în Literatura română sub
comunism, București, Editura Fundaţiei Pro, Colecţia „Cartea fundamentală”, 2002
80. Nemoianu, Virgil, cap. „Morala și stilul. Simionescu și posibilul”, în Utilul și plăcutul.
Comentarii asupra literaturii și culturii, București, Editura Eminescu, 1973
81. Nietzsche, Friedrich, Dincolo de bine și de rău, București, Editura Humanitas, 2016
82. Olăreanu, Costache, Dragoste cu vorbe și copaci, București, Editura Cartea
românească, 1987
83. Olăreanu, Costache, Cu cărţile pe iarbă, București, Editura Militară, 1986
84. Olăreanu, Costache, Avionul de hârtie, București, Editura Cartea românească, 1983
85. Olăreanu, Costache, Fals manual de petrecere a călătoriei, București, Editura Cartea
românească, 1982
86. Olăreanu, Costache, Ficţiune și infanterie, București, Editura Cartea românească,
1980
87. Olăreanu, Costache, Ucenic la clasici, București, Editura Cartea românească, 1978
88. Olăreanu, Costache, Confesiuni paralele, București, Editura Cartea românească, 1978
89. Olăreanu, Costache, Vedere din balcon, București, Editura Eminescu, 1971
90. Oprea, Nicolae, „«Dicţionarul» și «Bibliografia»”, în Timpul lecturii. Selecţie de
cronicar, Cluj-Napoca, Editura Dacia, Colecţia „Alternative”, 2002
91. Orwell, George, 1984, București, Editura Polirom, 2012
92. Papahagi, Marian, „Un roman hypertextual” și „Un jurnal”, în cap. „Lumea ca
literatură”, din Cumpănă și semn, București, Editura Cartea Românească, 1990
93. Pavese, Cesare, Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950, ediţia a III-a, București, Editura
Allfa, 2001
94. Petrescu, Radu, Prizonier al provizoratului, Jurnal 1957-1970, Pitești, Editura Paralela
45, 2002
95. Petrescu, Radu, Catalogul mișcărilor mele zilnice, București, Editura Humanitas, 1999
96. Petrescu, Radu, Matei Iliescu, București, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1996
97. Petrescu, Radu, Ocheanul întors, București, Editura Allfa, 1996
98. Petrescu, Radu, A treia dimensiune, București, Editura Cartea românească, 1984
99. Petrescu, Radu, Meteorologia lecturii, București, Editura Cartea românească, 1982
100. Petrescu, Radu, Părul Berenicei, București, Editura Cartea românească, 1981
17
101. Petrescu, Radu, Ce se vede, București, Editura Eminescu, 1979
102. Petrescu, Radu, O singură vârstă, București, Editura Cartea Românească, 1975
103. Podoabă, Virgil, „M. H. Simionescu – Lumea de mucava și fuga substanţei”, în
Metamorfozele punctului. În jurul experienţei revelatoare, Colecţia „Deschideri”,
Pitești, Editura Paralela 45, 2004
104. Popescu, Simona, Autorul, un personaj, Piteşti, Editura Paralela 45, 2015
105. Popescu, Titu, „Mircea Horia Simionescu. Răpirea lui Ganymede”, în Cărţi cu ieșire
la mare. Critică, memorialistică, literatură de călătorie, Cluj-Napoca, Editura Dacia,
1980
106. Protopopescu, Alexandru, „Epic și comunicare”, în Volumul și esenţa. București,
Editura Eminescu, 1972
107. Rotaru, Ion, „Școala de la Târgoviște”, în O istorie a literaturii române de la origini
până în prezent, București, Fundaţia Academia Dacoromână, ed. a-II-a, 2009
108. Sasu, Aurel și Vartic, Marian, Romanul românesc în interviuri. O istorie
autobiografică, vol. III, partea a II-a, București, Editura Minerva, 1988
109. Simion, Eugen (coord. general), „Simionescu, Mircea Horia”, în Dicţionarul general
al literaturii române, vol. VI (S-T), Academia Română, București, Editura Univers
Enciclopedic, 2007
110. Simionescu, Mircea Horia, Bibliografia generală, Bucureşti, Editura Humanitas,
2007
111. Simionescu, Mircea Horia, Toxicologia sau Dincolo de bine şi dincoace de rău,
Bucureşti, Editura Humanitas, 2007
112. Simionescu, Mircea Horia, Dicţionar onomastic, ediţia a III-a, definitivă, întregită cu
volumul Jumătate plus unu şi o prefaţă a autorului, Bucureşti, Editura Humanitas,
2008
113. Simionescu, Mircea Horia, Breviarul. Historia calamitatum, Bucureşti, Editura
Humanitas, 2007
114. Simionescu, Mircea Horia, Versete de unică folosinţă, Târgoviște, Editura
Bibliotheca, 2010
115. Simionescu, Mircea Horia, Vârstele, Târgoviște, Editura Bibliotheca, Colecţia „Proză
contemporană”, 2007
116. Simionescu, Mircea Horia, Rătăcirile unui caligraf. Mircea Horia Simionescu în
dialog cu Mihai Stan, Târgoviște, Editura Bibliotheca, Colecţia „Istoria literară”, 2006
18
117. Simionescu, Mircea Horia, Literatură dus-întors, Târgoviște, Editura Bibliotheca,
Colecţia „Eseu”, 2005
118. Simionescu, Mircea Horia, Cum se face, Târgoviște, Editura Bibliotheca, Colecţia
„Romanul contemporan”, 2002
119. Simionescu, Mircea Horia, Dicţionar onomastic, ediţia a II-a, București, Editura
Allfa, Colecţia „Romanul românesc contemporan”, 2000
120. Simionescu, Mircea Horia, Febra – file de jurnal (1963-1971), București, Editura
Vitruviu, 1998
121. Simionescu, Mircea Horia, Fărădelegea vaselor comunicante, București, Editura
Cartea Românească, Colecţia „Biblioteca București”, 1997
122. Simionescu, Mircea Horia, Paltonul de vară, București, Editura Albatros, 1996
123. Simionescu, Mircea Horia, Povestiri galante (Antologie), București, Editura
Minerva, Colecţia „Biblioteca pentru toţi”, București, 1994
124. Simionescu, Mircea Horia, Îngerul cu șorţ de bucătărie, Cluj-Napoca, Editura
Clusium, 1992
125. Simionescu, Mircea Horia, Bibliografia generală. Ingeniosul bine temperat, ed. a II-
a, București, Editura Nemira, 1992
126. Simionescu, Mircea Horia, Asediul locului comun, București, Editura Militară, 1988
127. Simionescu, Mircea Horia, Trei oglinzi, București, Editura Cartea românească, 1987
128. Simionescu, Mircea Horia, Licitaţia, București, Editura Albatros, 1985
129. Simionescu, Mircea Horia, Redingota, București, Editura Cartea românească, 1984
130. Simionescu, Mircea Horia, Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău,
Ciclul Ingeniosul bine temperat, București, Editura Cartea românească, 1983
131. Simionescu, Mircea Horia, Banchetul, București, Editura Eminescu, 1982
132. Simionescu, Mircea Horia, Ulise și umbra, București, Sport-Turism, 1982
133. Simionescu, Mircea Horia, Breviarul (Historia calamitatum), Ciclul Ingeniosul
bine temperat București, Editura Cartea românească, 1980
134. Simionescu, Mircea Horia, Învăţături pentru delfin, București, Editura Albatros, 1979
135. Simionescu, Mircea Horia, Nesfârșitele primejdii, București, Editura Eminescu, 1978
136. Simionescu, Mircea Horia, Jumătate plus unu (alt dicţionar onomastic), București,
Editura Albatros, 1976
137. Simionescu, Mircea Horia, Răpirea lui Ganymede, București, Editura Sport-Turism,
1975
19
138. Simionescu, Mircea Horia, După 1900, pe la amiază, București, Editura Eminescu,
1974
139. Simionescu, Mircea Horia, Dicţionar onomastic, București, E.P.L., 1969
140. Simuţ, Ion, „Mircea Horia Simionescu: Nesfârșitele primejdii”, în cap. „Proza
intelectualismului ironic și artist”, din Diferenţa specifică, Cluj-Napoca: Editura Dacia,
1982
141. Spiridon, Monica, Melancolia descendenţei. Figuri și forme ale memoriei generice
în literatură, București, Editura Cartea Românească, 1989
142. Stănescu, Constantin, „Mircea Horia Simionescu: Ingeniosul bine temperat.
Dicţionar onomastic”, în Cronici literare, București, Editura Cartea Românească,
1971
143. Șăineanu, Lazăr, Mitologie clasică, Credinţele religioase și legendele eroice ale
grecilor și ale romanilor, București, Editura MondoRo, 2011
144. Șăineanu, Lazăr, Basmele române în comparaţiune cu legendele antice clasice și în
legătură cu basmele poparelor învecinate și ale tuturor popearelor romanice, studiu
comparativ, București, Lito-tipografia Carol Gobl, 1895
145. Ștefănescu, Alex, „Elogiul vieţii în cărţile lui Mircea Horia Simionescu”, în
Preludiu, București, Editura Cartea Românească, 1977
146. Titel, Sorin, „Un dicţionar insolit”, în În căutarea lui Cehov și alte eseuri, București,
Editura Cartea Românească, 1984
147. Titel, Sorin, „Un prozator de excepţie”, în Pasiunea lecturii, Timișoara, Editura
Facla, 1976
148. Tomuș, Mircea, „Mircea Horia Simionescu: Nesfârșitele primejdii”, în Mișcarea
literară, București, Editura Eminescu, 1981
149. Ulici, Laurenţiu, „Mircea Horia Simionescu (Nesfârșitele primejdii)”, în Confort
Procust, București, Editura Eminescu, 1983
150. Ungureanu, Cornel, „Mircea Horia Simionescu”, în cap. „Pretexte și subtexte.
Parodiști și umoriști”, din Proză și reflexivitate, București, Editura Eminescu, 1977
151. Vernant, Jean-Pierre, Universul, zeii, oamenii - Mituri grecești ale originilor,
Chișinău, Editura Cartier, 2013
152. Vlad, Ion, „Polivalenţa comicului. Mircea Horia Smionescu, Ingeniosul bine
temperat. Dicţionar onomastic și Bibliografia generală” (I-II), în Convergenţe
(Concepte și alternative ale lecturii), Cluj, Editura Dacia, 1972
20
153. Vlad, Ion, „Interferenţe. Un fantazist: Mircea Horia Simionescu”, în Lectura: un
eveniment al cunoașterii, București, Editura Eminescu, 1977
154. Vulcănescu, Romulus, Mitologie română, București, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, 1985
155. Wilde, Oscar, Portretul lui Dorian Gray, București, Editura Polirom, 2013
156. Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Sasu, Aurel, „Simionescu, Mircea Horia”,
Dicţionarul scriitorilor români, București, Editura Albatros, 2002
157. Zemiatin, Evgheni, Noi, București, Editura Polirom, 2014
Periodice, interviuri, confesiuni
1. Alexandrescu, Matei, „Dialog cu Mircea Horia Simionescu”, în Ramuri, nr. 6, 15 iunie
1970
2. Baltag, Nicolae, „Mircea Horia Simionescu: După 1900, pe la amiază”, în Luceafărul,
nr. 25, 22 iunie 1974
3. Bârna, Nicolae, „Învăţături nu numai pentru delfin”, în Steaua, nr. 3, martie 1980
4. Bârna, Nicolae, „Sensurile unei metafore”, în România literară, nr. 6, 5 februarie 1981
5. Bârna, Nicolae, „Mircea Horia Simionescu: Banchetul”, în Steaua, nr. 8, august 1983
6. Bârna, Nicolae, „Mircea Horia Simionescu: Licitaţia”, în Steaua, nr. 6, iunie 1986
7. Boerescu, Dan-Silviu, „La umbra clasicilor în floare”, în Luceafărul, nr. 30, 6
septembrie 1995
8. Bogdan, Cornel, „Mircea Horia Simionescu: Ulise și umbra”, în Orizont, nr. 25, 25
iunie 1982
9. Boldea, Iulian, „Mircea Horia Simionescu. Dimensiuni ale prozei”, în România
literară, nr. 28, iulie, 2011
10. Bugariu, Voicu, „Mircea Horia Simionescu: Ingeniosul bine temperat. Dicţionar
onomastic”, în Astra, nr. 1(44), ianuarie 1970
11. Cărtărescu, Mircea, „Textualism, biografism, sincronie stilistică”, în Cronica, nr. 25,
1985
12. Chelu, Marin, „Școala de la Târgoviște nu înseamnă, literatură ca un bloc, ci prietenie
ca un bloc”, în Familia, nr. 2, februarie 1995
13. Constantinescu, Claudiu, „Castelul de cărţi”, în România literară, nr. 19, mai 1993
14. Corniș-Pop, Marcel, „Mircea Horia Simionescu sau virtuţile homeopatice ale jocului”,
în Orizont, nr. 11, noiembrie 1971
21
15. Crăciun, Gheorghe, „Școala ludică și miza autenticităţii”, art. în Calende, nr. 11-12
(35-36)/1993
16. Creţia, Petru, „Am fost oameni legaţi de lumea interbelică, cu amintirile și nostalgiile
ei”, art. consemnat de Dumitru Augustin Doman, în Calende, nr. 11-12, (17), 1993
17. Cristea, Dan, „Mircea Horia Simionescu: Nesfârșitele primejdii”, în Luceafărul, nr. 1,
6 ianuarie 1979
18. Cristea, Valeriu, „Mircea Horia Simionescu: Bibliografia generală, în Flacăra, nr. 22,
29 mai 1971
19. Cristescu, Maria-Luiza, „Povestea în poveste”, în România literară, nr. 45, 10
noiembrie 1983
20. Crohmălniceanu, Ovid S., „Mircea Horia Simionescu: Ingeniosul bine temperat”, în
Viaţa românească, 23, nr. 10, octombrie 1970
21. Crohmălniceanu, Ovid S., „Când ingeniosul bine temperat face mărturisiri complete”,
în România literară, XVII, nr. 14, 5 aprilie 1984
22. Culcer, Dan, „Raport cu privire la activitatea antirăzboinică a prozatorului Mircea
Horia Simionescu”, în Vatra, nr. 3, 20 mai 1981
23. Culcer, Dan, „Școala de la Târgoviște. Dialog cu Costache Olăreanu”, în Vatra, nr. 11,
20 noiembrie 1985
24. Dragolea, Mihai, „Farmacistul și curierul”, în Steaua, nr. 9, septembrie 1986
25. Drăgan, Daniel, „Mircea Horia Simionescu. Legătura de sensuri cu tradiţia literaturii
naţionale”, interviu în Astra, nr. 6, ianuarie 1986
26. Dugneanu, Paul, „Virtuozitatea procedeelor”, în Luceafărul, nr. 36, 6 septembrie,
1980
27. Dumitriu, Dana, „Metamorfozele. Breviarul”, în România literară, XIII, nr. 40, 2
octombrie, 1980
28. George, Alexandru, „Nu cred că se poate vorbi de un «program» al Școlii de la
Târgoviște”, interviu consemnat de Ștefan Ion Ghilimescu, în Calende, nr. 11-12, (10),
1993
29. Gheorghiu, Mihai Dinu, „Mircea Horia Simionescu: Învăţături pentru delfin”, în
Cronica, nr. 42, octombrie 1979
30. Glodeanu, Gheorghe, „Mircea Horia Simionescu. Toxicologia”, în Tribuna, nr. 24, 14
iunie, 1984
31. Iorgulescu, Mircea, „Mircea Horia Simionescu. Ingeniosul bine temperat”, vol. II, în
România literară, nr. 9/1971
22
32. Iorgulescu, Mircea, „Portretul falsului artist. Învăţături pentru delfin”, în România
literară, nr. 17, 24 aprilie 1980
33. Ivanovici, Victor, „Ingeniosul bine temperat-Dicţionar onomasctic”, în Amfiteatru, nr.
1, ianuarie 1970
34. Lefter, Ion Bogdan, „Lumea într-o carte”, în România literară, nr. 3, 1988
35. Mateescu, Anca, „Altfel de povești cu Mircea Horia Simionescu la 80 de ani”, interviu
în revista Acolada, nr. 4, ianuarie 2008
36. Manolescu, Florin, „Mircea Horia Simionescu: Banchetul”, în Contemporanul, nr. 20,
13 mai 1983
37. Manolescu, Nicolae, „Ingeniosul bine temperat”, în Contemporanul, nr. 48, 1969
38. Manolescu, Nicolae, „Artistul în șorţ de ucenic”, în România literară, nr. 19, mai 1993
39. Moraru, Cristian, art. „Postmodernismul și precarităţile mimesisului”, în Caiete
critice, nr. 1-2/1987
40. Olăreanu, Costache, „Modelul nostru a fost George Călinescu” (a consemnat Al. Th.
Ionescu), în Calende, nr. 11-12 (35-36), 1993
41. Pârvulescu, Ioana, „Cartea cărţilor”, în România literară, nr. 3, februarie 1993
42. Piru, Alexandru, „Debuturi interesante: Mircea Horia Simionescu și Radu Petrescu”,
în Ramuri, nr. 5, 15 mai 1970
43. Poantă, Petru, „Mircea Horia Simionescu: Breviarul”, în Steaua, nr. 9, septembrie
1980
44. Podoabă, Virgil, „Breviarul”, în Familia, nr. 1, ianuarie 1981
45. Podoabă, Virgil, „Banchetul”, în Familia, nr. 11, noiembrie 1983
46. Pop-Corniș Marcel, „Ucenicul neascultător ca povestitor: metaromanul românesc
contemporan” (1), în Orizont, nr. 24, iunie 1981
47. Pop-Corniș Marcel, „Mircea Horia Simionescu sau virtuţile homeopatice ale jocului”,
în Orizont, nr. 11, noiembrie 1971
48. Popa, Mircea, „Romanul și convenţiile sale”, în Steaua, XXXI, nr. 3, martie 1980
49. Regman, Cornel, „Școala de la Târgoviște reprezintă corespondentul pe plan epic al
roboţilor din generaţia a doua”, interviu consemnat de Nicolae Oprea, în Calende, nr.
11-12, (20)/1993
50. Regman, Cornel, „Mircea Horia Simionescu încheie ciclul”, în Viaţa Românească, nr.
6, iunie 1984
51. Revnic, Ioana, „Mircea Horia Simionescu”, interviu în România literară, nr. 8, 29
februarie, 2008
23
52. Scarlat, Grigore, „Ulise și umbra”, în Steaua, nr. 5, mai 1982
53. Simionescu, Mircea Horia, „Secvenţe ҆55 (II) ”, confesiuni în Transilvania, nr. 5, 1983,
p. 20-24
54. Simionescu, Mircea Horia, „Fac consecvent politica scrierilor mele egoiste și
inactuale” (a consemnat Nicolae Oprea), în Calende, nr. 11-12 (14-15), 1993
55. Ţion, Alexandru, „Posibilul nelimitat. Licitaţia”, în Astra, nr. 3, martie 1986
56. Ţopa, Tudor, „Eu am fost un scriitor precoce”, interviu consemnat de Claudia Tiţa, în
Calende nr. 11-12 (11), 1993
57. Ulici, Laurenţiu, „Romanele unui roman”, în Contemporanul, nr. 24, 16 iunie 1978
http://tgvliterara.blogspot.com/2013/03/strada-mircea-horia-simionescu.html
http://www.romlit.ro/uploads_ro/Pdf/18659/21.pdf
24