+ All Categories
Home > Documents > Foaie ' blsericească-politică —• Apare în fiecare Sâmbătă...

Foaie ' blsericească-politică —• Apare în fiecare Sâmbătă...

Date post: 24-Feb-2020
Category:
Upload: others
View: 0 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
4
Anei Líll Blaj, la 24 iulie 1943 Cenzurat Numărul 30 PBOPRIETAR-DIRECTOR AUGUSTIN POPA Redacţia şi administraţia BLAJ, JUD- TÂRNAVA MICĂ INSERATE CI. regulamentului de a- picare a tarifului corner- dai, categoria V. REDACTOR DUMITRU NEDA Foaie înscrisă In Registrul de Publicaţii al Trib. Tarnava-MlcJ sub Nr. 2—1938. ABONAMENTE Pe un an . . . .300 Lei Pe 6 luni. .. . 180 Lei Pentru străinătate 900 Lei Foaie ' blsericească-politică —• Apare în fiecare Sâmbătă Secerătorii sunt puţini Veacul nostru e veac materialist. Viţelului de aur i-se închină mulţimi de ne- închipuit. Şi cu toţii se sbat să se procop- sească repede şi cât se poate mai fără oste- neală deosebită. In vâltoarea aceasta nebună sluga lui Hristos e îndatorat câştige suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu. Om fiind însă şi dânsul şi fiu al veacului său, se molipseşte uşor de duhul vremii. Levitul idealist şi tâ- nărul preot apostol fără de arginti pe înde- lete, cu trecerea anilor, se schimbă nu numai la faţă, ci şi în judecată, devenind, uneori, rob al materiei, în dauna duhovnictei. ••• ; Adevărat grija familiei e povară şi datorie mare. Asta însă nu înseamnă păs- torul sufletesc poate întrece în sgârcenie pe Harpagon. Patima aceasta doar' e cea mai rea dintre toate, după cum zice sf. loan Gură de aur, şi e boală fără leac. Şi nimic nu-1 face pe preot în ochii enoriaşilor mai respin- gător decât această meteahnă, •, Sub acest raport e nevoie de deosebită luare aminte. O mut e pofticios din fire după bunuri lumeşti. Slujitorul altarului trebue însă fie stăpân pe pornirea aceasta. El caută să-şi aducă mereu aminte că e părinte, nu om de afaceri şi că-i robul robilor lui Hrisios, nu stăpân, căruia să-l vină toate dea gata. Sf. Carol Borromeul când numea un preoţia parohie nu zicea: „Iţi dau parohia cutare";cl: „Te dau parohiei cutare". Fiii lumii acesteia pot zice de unul sau âe altul dintre semenii lor: S'a logodit cu mi- lionul. Despre slujitorii altarelor insă nu-i în- găduit să se poată suoni vânează mii- şoarele dela morţi şi dela vii, numai să se înstărească ei şi ai lor. Sunt, nu odată, cazuri că slujba cununiei, înmormântării, ş. a. tre- buesc făcute fără nici o plată, şi vai de o- brazul celui ce umblă scoată cu orice preţ ceeace i-se cade pentru osteneală. Ne cunoaştem preoţit de enorie. Şi-i do- rim pe toţi secerători desinteresaţi în holdă Domnului. Căci secerişul într'adevăr e mult şi cere muncitori destoinici şi ostenitori din conştiinţă, de dragul Stăpânului. Satele noas- tre freamătă de suflete dornice după soarele mântuirii. Şi aşa-s şi voinicii ce înfruntă ur- Sia câmpurilor de luptă: Vreau nu numai viaţa trupului, ci şi a sufletului. Binecuvântaţi sunt râvnitorii pentru ca aceste doruri să se împlinească! Un sfânt din Evul Mediu are un cuvânt nu se poate mai potrivit: Non pascunt boni Pastores ut comedant, sed comedunt ut Pas&ant. Spus cu alte cuvinte (în interpreta- rea p. Valuy): O parohie nu-i o turmă de ' n uls, ci o turmă de, purtat, la păşune bună. ~T E aşa de bun sufletul credincioşilor noştri. •°e/c-ne Domnul sămănători şi secerători vred- n 'ci de el! -l ' 1 „...Zilele rele sunt" S'ar părea banal a accentua din nou, că trăim vremi grele, nespus de grele şi ne- sigure, totuşi nu putem urma struţului, bă- gându-ne capul în nisip, ci siliţi suntem a constata realitatea. Se clatină totul împrejurul nostru, ceva necunoscut ne pândeşte, ceva ce ar putea să ne desorienteze. Ori în care parte am privi, nu vedem o licărire cât de minusculă de ajutorare din partea oamenilor, toţi fiind neputincioşi şi cuprinşi de aceeaşi nesiguranţă apăsătoare. Totuşi —- durere mulţi foarte, aşteaptă mântuire numai dela oameni! A uitat „omul" : şi ridice privirea spre Acel carele toate le ţine-cu a Sa mână... Ne vom înşira oare şi noi în rândul a- cestora? Nu! Un hotărît, nu! ci vom urma sfatul sfântului Augustin, carele ne ,spune: „Ţi-e sufletul zdrobit? —* ridicaţi privirea spre ceriu şi nu vei mai respinge jertfa, ce o pof- teşte Domnul dela tine! Dacă s'a înstăpânit în inima ta dragostea lui Dumnezeu, atunci vei privi cu dispreţ la ceeace mai 'nainte ai admirat. Priveşte păsărică, ridicându-se sus în văzduh n'o mai poate ajunge arma vână- torului. Asemenea şi tu, ridicându-ţi mereu privirea şi gândul către ceriu, vei fi imun împotriva deşertăciunilor lumii şi a indoelii...!" Privirea spre ceriu şi cugetul la fericirea viitoare înveseleşte, întăreşte şi mângăe inima întristată a omului cuprins în valurile lumii. nu uităm apoi nici cuvintele EclesiaStului: „şi nimica nu este nou sub Soare" (1-9). Toate se schimbă, pier, singur Dumnezeu rămâne. Nu ştim ce rie-a rezervat viitorul, şi încă poate prea apropiat...! una ştiu însă, că: slujim Domnului! Dela aceasta nu ne va putea abate ni- mica şi nimeni: „nici moartea, nici viaţa, nici îngerii... nici celea de acum, nici celea viitoare, nici orice altă făptură, nu poate ne despartă pe noi de dragostea lui Dumne- zeu, carea este în Hristos Isus Domnul no- stru". (Rom. 8. 39). Altfel ne-am pierde ra- ţiunea existenţei noastre. „Ci un lucru trebueşte": partea Măriei; sufletul nostru şi a celor încredinţaţi nouă, scopul primordial al slujbei noastre. In acest timp excesiv de materialist, fireşte că nu timpul ci omul e de vină oare vo.u depune armele? Ne vom face ca fiii lumii? Nu! ci dimpotrivă, acuma e mai mare nevoia de Cuvântul Domnului, de' învăţătura dumnezeiască: „Luptă-te lupta cea bună a credinţii, apucă-te de viaţa de veci la carea şi chemat eşti". Cauza „tuturor relelor" a definit-o Apostolul neamurilor de aproape 2000 de ani: „iubirea de argint, pe care unii f de Petru Domşa poftindu-o, au rătăcit dela credinţă şi s'au pătruns cu dureri multe. Iar tu omul lui Dum- nezeu fugi de acestea, şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, Mán- detele!" (I. Tim. 6, 10-12). Iuda a căzut pentrucă .avea pungă şi purta ce se punea într'ânsa", aceasta 1-a d u s la perire, nu dragostea de săraci, de aproa- pele ori de Dumnezeu. Oare nu e şi azi aceeaşi rădăcina rele- lor? Ce alta cauzează ură între fraţi — ru- denii, ţări şi popoare ? Care-i cauza războaie- lor? Un nebun aruncă peatra în fântână, şi zece înţelepţi nu o pot scoate! Porneşte stânca pe povârniş la vale; şi cei cari au îmboldit-o nu o mai pot opri, la locul unde, în orbirea lor, au crezut! Grea luptă avem de purtat încolţiţi adeseori şi din partea acelora dela cari am aştepta îmbărbătare dară avem cre- dinţă, căci întru răbdarea noastră vom do- bândi şi sufletele noastre şi a celor încre- dinţaţi nouă. Bineînţeles că nu o răbdare: inactivă leneşă — ci una lucrătoare, plină de râvna sfântă pentru împărăţia lui Dum- nezeu pe pământ! Da răbdare, multă răbdare ne trebue ca să putem păstori cu fruct, pentrucă şi astăzi sunt mulţi cari i-ar putea apostrofa orbul din naştere: „asta este minune, că voi nu ştiţi de unde este, şi el a deschis ochii mei"; (loan 9. 30) Caută mântuire la oameni — nu la Tatăl din ceriu; se depărtează tot mai mult, zicând cu fariseii: „Crezut-a cineva din domni într'însul Sau din farisei?" (Ion 7. 48). Lupta e grea, dar şi răsplata va îi mare. Nu la oameni însăi... încinşi cu armele lui Dumnezeu: platoşa dreptăţii, evanghelia păcii, pavăza şi sabia credinţii, vom birui. Astfel înarmaţi, să ne ridicăm, ca păsărică, sus în văzduh, către ceriu inima şi sufletul, peste efemerul zilei, şi vânătorul: îndoiala, slăbi- ciunea nu ne va putea ajuDge, va pieri. Sufletul va rămâne curat şi înălţaţi în cnget vom înălţa şi pe cei încredinţaţi nouă. Doar nu suntem singuri, Domnul e cu noi, şi atunci cine poate fi împotriva noastră? Iar acestea nu sunt vorbe goale, ci făgădu- inţa Mântuitorului şi învăţătorului nostru. fim deci trezi, mai activi ca ori când, mai zeloşi, tuturor toate fă'cându-ne, ca nu cumva evenimentele să ne treacă peste cap.; înecându-ne în întunecime!! Lozinca satanei: „Audacter calomniare, semper aliquid adhaeret", n'a perit, nici spri- jinitorii ei, ci stau ascunşi, mascaţi, pândind momentul oportun, ca cu mai multă furie, se asvârle asupra lui Hristos. — Nu putem rămâne în faţa acestor primejdii'„nici cald,
Transcript
Page 1: Foaie ' blsericească-politică —• Apare în fiecare Sâmbătă ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/38359/1/... · Anei Líll Blaj, la 24 iulie 1943 Cenzurat Numărul 30

Anei Líll Blaj, la 24 iulie 1943 Cenzurat

Numărul 30 PBOPRIETAR-DIRECTOR

AUGUSTIN P O P A

Redacţia şi administraţia BLAJ, JUD- T Â R N A V A MICĂ

I N S E R A T E

CI. regulamentului de a-picare a tarifului corner-

d a i , categoria V.

REDACTOR

DUMITRU NEDA

Foaie înscrisă In Registrul de Publicaţii al Trib. Tarnava-MlcJ

sub Nr. 2—1938.

ABONAMENTE Pe un an . . . .300 Lei Pe 6 l u n i . .. . 180 Lei Pentru străinătate 900 Lei

F o a i e ' b lser icească-pol i t ică —• Apare în f iecare Sâmbătă

Secerătorii sunt puţini Veacul nostru e veac materialist.

Viţelului de aur i-se închină mulţimi de ne­închipuit. Şi cu toţii se sbat să se procop­sească repede şi cât se poate mai fără oste­neală deosebită.

In vâltoarea aceasta nebună sluga lui Hristos e îndatorat să câştige suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu. Om fiind însă şi dânsul şi fiu al veacului său, se molipseşte uşor de duhul vremii. Levitul idealist şi tâ­nărul preot apostol fără de arginti pe înde­lete, cu trecerea anilor, se schimbă nu numai la faţă, ci şi în judecată, devenind, uneori, rob al materiei, în dauna duhovnictei.

• ••• ; Adevărat că grija familiei e povară şi datorie mare. Asta însă nu înseamnă că păs­torul sufletesc poate întrece în sgârcenie pe Harpagon. Patima aceasta doar' e cea mai rea dintre toate, după cum zice sf. loan Gură de aur, şi e boală fără leac. Şi nimic nu-1

face pe preot în ochii enoriaşilor mai respin­gător decât această meteahnă, •

•, Sub acest raport e nevoie de deosebită luare aminte. O mut e pofticios din fire după bunuri lumeşti. Slujitorul altarului trebue însă să fie stăpân pe pornirea aceasta. El caută să-şi aducă mereu aminte că e părinte, nu om de afaceri şi că-i robul robilor lui Hrisios, nu stăpân, căruia să-l vină toate dea gata. Sf. Carol Borromeul când numea un preoţia parohie nu zicea: „Iţi dau parohia cutare";cl: „Te dau parohiei cutare".

Fiii lumii acesteia pot zice de unul sau âe altul dintre semenii lor: S'a logodit cu mi­lionul. Despre slujitorii altarelor insă nu-i în­găduit să se poată suoni că vânează mii-şoarele dela morţi şi dela vii, numai să se înstărească ei şi ai lor. Sunt, nu odată, cazuri că slujba cununiei, înmormântării, ş. a. tre-buesc făcute fără nici o plată, şi vai de o-brazul celui ce umblă să scoată cu orice preţ ceeace i-se cade pentru osteneală.

Ne cunoaştem preoţit de enorie. Şi-i do­rim pe toţi secerători desinteresaţi în holdă Domnului. Căci secerişul într'adevăr e mult şi cere muncitori destoinici şi ostenitori din conştiinţă, de dragul Stăpânului. Satele noas­tre freamătă de suflete dornice după soarele mântuirii. Şi aşa-s şi voinicii ce înfruntă ur-Sia câmpurilor de luptă: Vreau nu numai viaţa trupului, ci şi a sufletului. — Binecuvântaţi sunt râvnitorii pentru ca aceste doruri să se împlinească!

Un sfânt din Evul Mediu are un cuvânt nu se poate mai potrivit: Non pascunt boni Pastores ut comedant, sed comedunt ut Pas&ant. Spus cu alte cuvinte (în interpreta­rea p. Valuy): O parohie nu-i o turmă de 'nuls, ci o turmă de, purtat, la păşune bună. ~T E aşa de bun sufletul credincioşilor noştri. •°e/c-ne Domnul sămănători şi secerători vred-n'ci de el! - l ' 1

„...Zilele rele sunt" S'ar părea banal a accentua din nou,

că trăim vremi grele, nespus de grele şi ne­sigure, totuşi nu putem urma struţului, bă -gându-ne capul în nisip, ci siliţi suntem a constata reali tatea. Se clatină totul împrejurul nostru, ceva necunoscut ne pândeşte, ceva ce ar putea să ne desorienteze.

Ori în care par te am privi, nu vedem o licărire cât de minusculă de ajutorare din partea oamenilor, toţi fiind neputincioşi şi cuprinşi de aceeaşi nesiguranţă apăsătoare . Totuşi —- durere — mulţi foarte, aş teaptă mântuire numai dela oameni! A uitat „omul" să : ş i ridice privirea spre Acel carele toa te le ţine-cu a Sa m â n ă . . .

Ne vom înşira oare şi noi în rândul a-ces to ra? Nu! Un hotărît, nu! ci vom urma sfatul sfântului Augustin, carele ne ,spune: „Ţi-e sufletul zdrobit? — * ridicaţi privirea spre ceriu şi nu vei mai respinge jertfa, ce o pof­teş te Domnul dela t i n e ! Dacă s'a înstăpânit în inima ta dragostea lui Dumnezeu, atunci vei privi cu dispreţ la ceeace mai 'nainte ai admirat. Priveşte păsărică, ridicându-se sus în văzduh n'o mai poate ajunge arma vână­torului. Asemenea şi tu, ridicându-ţi mereu privirea şi gândul către ceriu, vei fi imun împotriva deşertăciunilor lumii şi a indoelii...!"

Privirea spre ceriu şi cugetul la fericirea viitoare înveseleşte, întăreşte şi mângăe inima întristată a omului cuprins în valurile lumii. Să nu uităm apoi nici cuvintele EclesiaStului: „şi nimica nu este nou sub Soare" (1-9). Toate se schimbă, pier, singur Dumnezeu rămâne. Nu ştim ce rie-a rezervat viitorul, şi încă poate prea a p r o p i a t . . . ! una ştiu însă, c ă : slujim Domnului!

Dela aceasta nu ne va putea abate ni­mica şi nimeni: „nici moartea, nici viaţa, nici î n g e r i i . . . nici celea de acum, nici celea viitoare, nici orice altă făptură, nu poate să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumne­zeu, carea este în Hristos Isus Domnul no­stru". (Rom. 8. 39). Altfel ne-am pierde ra­ţiunea existenţei noastre.

„Ci un lucru t rebueş te" : partea Măriei; sufletul nostru şi a celor încredinţaţi nouă, scopul primordial al slujbei noastre.

In acest timp excesiv de materialist, — fireşte că nu timpul ci omul e de vină — oare vo.u depune armele? Ne vom face ca fiii lumii?

Nu! ci dimpotrivă, acuma e mai mare nevoia de Cuvântul Domnului, de' învăţătura dumnezeiască: „Luptă-te lupta cea bună a credinţii, apucă-te de viaţa de veci la carea şi chemat eşti". Cauza „tuturor relelor" a definit-o Apostolul neamurilor de aproape 2000 de an i : „iubirea de argint, pe care unii f

de P e t r u D o m ş a

poftindu-o, au rătăcit dela credinţă şi s 'au pătruns cu dureri multe. Iar tu omul lui Dum­nezeu fugi de aces tea , şi urmează drepta tea , evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, Mán­detele!" (I. Tim. 6, 10-12).

Iuda a căzut pentrucă . a v e a pungă şi purta ce se punea într 'ânsa", aceasta 1-a d u s la perire, nu dragostea de săraci, de aproa­pele ori de Dumnezeu.

Oare nu e şi azi aceeaşi rădăcina re le­lor? Ce alta cauzează ură între fraţi — ru­denii, ţări şi popoare ? Care-i cauza războaie­lor? Un nebun aruncă peatra în fântână, şi zece înţelepţi nu o pot scoa te !

Porneşte s tânca p e povârniş la v a l e ; şi cei cari au îmboldit-o nu o mai pot opri, la locul unde, în orbirea lor, au crezut!

Grea luptă avem de purtat — încolţiţi adeseori şi din par tea acelora dela cari am aştepta îmbărbătare — dară să avem c re ­dinţă, căci întru răbdarea noastră vom do ­bândi şi sufletele noastre şi a celor încre­dinţaţi nouă. Bineînţeles că nu o răbdare: inactivă — leneşă — ci una lucrătoare, plină de râvna sfântă pentru împărăţia lui Dum­nezeu pe pământ !

Da răbdare, multă răbdare ne trebue ca să putem păstori cu fruct, pentrucă şi astăzi sunt mulţi pé cari i-ar putea apostrofa orbul din naş te re : „asta este minune, că voi nu ştiţi de unde este, şi el a deschis ochii mei"; (loan 9. 30) Caută mântuire la oameni — nu la Tatăl din ceriu; se depărtează tot mai mult, zicând cu fariseii: „Crezut-a cineva din domni într'însul Sau din farisei?" (Ion 7. 48).

Lupta e grea, dar şi răsplata va îi mare . Nu la oameni î n s ă i . . . încinşi cu armele lui Dumnezeu: platoşa dreptăţii, evanghelia păcii, pavăza şi sabia credinţii, vom birui. Astfel înarmaţi, să ne ridicăm, ca păsărică, sus în văzduh, către ceriu inima şi sufletul, pes t e efemerul zilei, şi vânătorul : îndoiala, slăbi­ciunea nu ne va putea ajuDge, va pieri.

Sufletul va rămâne curat şi înălţaţi în cnget vom înălţa şi pe cei încredinţaţi nouă. Doar nu suntem singuri, Domnul e cu noi, şi atunci cine poa te fi împotriva n o a s t r ă ? Iar acestea nu sunt vorbe goale, ci făgădu­inţa Mântuitorului şi învăţătorului nostru.

Să fim deci trezi, mai activi ca ori când , mai zeloşi, tuturor toa te fă'cându-ne, ca nu cumva evenimentele să ne treacă peste cap.; înecându-ne în întunecime!!

Lozinca sa t ane i : „Audacter calomniare, semper aliquid adhaere t" , n'a perit, nici spri­jinitorii ei, ci stau ascunşi, mascaţi, pândind momentul oportun, ca cu mai multă furie, să se asvârle asupra lui Hristos. — Nu putem rămâne în faţa acestor primejdii'„nici cald,

Page 2: Foaie ' blsericească-politică —• Apare în fiecare Sâmbătă ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/38359/1/... · Anei Líll Blaj, la 24 iulie 1943 Cenzurat Numărul 30

P a f . 2 U N I R >-. A

nici rece*, căci vom fi lăpădafi de Domnul, ci să fim încălziţi de dragostea lui Dumnezeu, cu­răţiţi prin focul suferinţelor, saturaţi de focul dragostei lui Dumnezeu şi atunci căldura noastră va cuprinde şi pe alţii şi va lumina calea ce trebue să o urmeze ori ce creştin în toate împrejurările. Altfel: „pieriră ta din tine Israile!".

Să avem conştiinţa liniştită a datorinţei împlinite cu sinceritate, dragoste şi fără gân­duri ascunse! Cu Isus, în numele lui Isus şi pentru Isus!

D u r e r e a Sfân tu lu i P ă r i n t e . Bombar­darea Romei şi distrugerea vechei basilice a Sf. Laurenţiu au însemnat o lovitură deosebit de dureroasă pentru Vicarul lui Hristos. Pius XII a ţinut să vadă personal tragica acţiune militară. Dela ora 11 dimineaţa a urmărit necontenit sborul bombardierelor până la 14,10.

După încetarea alarmei, fără a fi incu-noştinţat pe nimeni, Papa aplecat cu maşina spre cartierul Sf. Laurenţiu, unde se află ve­nerabila basilică precum şi faimosul cimitir „Campo Verano". Ştirea s'a răspândit ca ful­gerul şi numai decât mulţimile au început a curge din toate părţile, adunându-se cu miile

_în jurul Părintelui. Călcând peste ruinele tu­rn egân de, Papa a îngenunchiat la altarul din mijlocul ruinelor basilicei, unde a rostit rugă­ciunea „De profundis", răspunsurile dându-le miile de credincioşi îngenunchiaţi în jur. Apoi Pontificele a adresat mulţimii cuvintele ace­s t e a :

„Astăzi mai mult decât oricând particip ia durerea celor loviţi de urgia şi sălbătăcia răsboiului. Această durere a poporului, rog pe Dumnezeu să o transforme în forţă spiri­tuală şi morală, pentruca fiecare să-şi înde­plinească datoria de creştin conformându-se în totul voinţei Celui de s u s 8 .

Dupăce a primit binecuvântarea, mulţi­mea s'a înghesuit să sărute inelul pontifical în număr aşa de mare, încât maşina Papei s'a deteriorat şi Sfântul Părinte a fost nevoit să se întoarcă la Vatican într'un automobil particular.

A doua zi Marţi, Sfântul Părinte a adre­sat Cardinalului Fr. Marchetti Selvagiam, vi­carul său general pentru eparhia Romei o scrisoare emoţionantă. Vibrează in.rândurile acestei adrese toa tă iubirea Sfântului Părinte pentru Cetatea eternă, sfinţită prin a tâ tea a-mintiri glorioase ale creştinismului şi împo­dobită toată cu bogăţie de artă incomparabila. Aminteşte multele strădanii ce le-a depus pentruca măcar acest centru de viaţă c reş ­tină să fie ferit de distrugeri. A trebuit să constate acum, cu multă amărăciune, că n 'a isbutit. Face acum un nou apel îndurerat la sentimentele de omenie şi caritate creştină ale beligeranţilor, îndemnând în acelaşi timp pe credincioşi să-şi intensifice ardoarea ru­găciunilor pentru adevărata pace atât de mult aşteptată.

Acest apel şi îndemn ne sună şi nouă şi tuturor creştinilor de pe glob, fiindcă toţi fără deosebire sângerăm în acest cumplit mă­cel şi dorim să se arate cât mai curând pes te lume curcubeul păcii.

Există dreptate în România! Şi lumina s fântă a dreptă ţ i i a r ă s ă r i t

şi la Cib, oda t ă c u z iua de 13 Mai a. c , când, d u p ă 19 an i de n e a g r ă n e d r e p t a t e Justiţia n e - a da t câş t ig de c a u z ă .

O b u n ă p a r t e a c leru lu i şi a i n t e l ec ­tualităţii n o a s t r e p o a t e îşi v a a d u c e a m i n t e că în că tunu l Cheile-Cibului, d e l a e x t r e m i ­t a t ea sud ve s t i c ă a jud. A lba , în a n u l 1924, ne-a fost r ă p i t ă b iser ica şi a v e r e a ei de 29 jug., în mod s a m a v o l n i c , c â n d c u î n v o l b u r ă r i l e de ac i , dela P o i a n a şi d e a iu rea . De a tunc i , d u p ă mul t e t ă r ă g ă n e l i şi n e n u m ă r a t e că lă tor i i şi e x p u n e r i a „c ru­dei real i tă ţ i" , d u p ă .ce "s'a tot t r e c u t c a u z a p r in toate foruri le just i ţ ie i , c â ş t i g â n d no i , s trălucit , în toa te i n s t an ţ e l e , p â n ă la u l ­t i m a : la î n a l t a C u r t e de C a s a ţ i e , c a r e p r in deciz ia Nr. 335—942, Sec. I, a î n c o ­r o n a t c a u z a în m o d defini t iv şi i n a p e l a b i l !

A ş a s 'a făcut că în Joia de 13 Mai a. c , am a v u t fericitul pr i le j de a p r i m i din

m â n a legii, c u g r a v i t a t e şi demni ta te ; I r id ică , b u n u r i l e ce n e f u s e s e r ă răn-f • Cinste şi r e c u n o ş t i n ţ ă Just i ţ ie i roman' c a r e a făcut p r i n a c e a s t a u n a c t deînanV şi r ă s u n ă t o a r e d r e p t a t e ! — Şi cinste C e i ce mu l t şi m u l t e a u s u f e r i t , - - d in t re . C a ° ! : unii-s în v i a ţ ă , i a r alţii c u ce i drepţi cât*' v e ş n i c i e s ' a u că lă tor i t , î n t r e c a r e cel din/-es te a r h i e r e u l Alexandru, c â n d v a Afao" lescu, c a r e l e a a v u t a c e a s t ă c a u z ă la inj^ sa p â n ă la u l t imu l m i n u t a l vieţii sale Mult a pă t imi t d â n s u l p e n t r u aceast" c a u z ă , s 'a r u g a t , a. l ă c r i m a t şi cu creşti, n e a s c ă r ă b d a r e a l u c r a t . Şi i a t ă că roa. de le n e a s e m u i t e i sa le t r u d e şi jertfelnicii s u n t az i î n c u n u n a t e d e l au r i i biruinţjj. cu d o u ă b i se r i c i şi d o u ă p a r o h i i la Cibul de a l t ă d a t ă . P e a u t o r u l b r o ş u r e i „Vă-zu t - am l u m i n a c e a a d e v ă r a t ă " , 1-a ţinut D o m n u l v i u s ă v a d ă c h i a r în zilele g. ces te , c ă Sf. U n i r e a ic i n u a î n c h i s ochii pe vec i e . . . !

U n d e e s t e p ă r . Dr. Ioan T. Marianescu cel c e fusese e sco r t a t c u jandarmii de a i c i ? D a r i n i m o s u l c a n t o r Irimie. Bocet cel ce fu se se t r a s p r i n j u d e c ă ţ i pentru c r e d i n ţ ă ? D a r fostul n o s t r u prigonitor p r i m a r u l Dionlsie Popa — g r o a z a şi spaima uni ţ i lor , — ş i - a p o i cel m a i pocă i t con­ver t i t la Sf. U n i r e ! ? Şi-apoi curatorul/, Cristea, I. Barb şi alţii, c a r e - ş i d o r m senin s o m n u l v e ş n i c s u b gl ie , — d a r sufletele lor v e g h e a z ă ş i se b u c u r ă d e învierea drep tă ţ i i a ic i , î n locul pă t imi r i i lor...!

D a r ce i v i i ! D e s i g u r Ex . S a Preasf-n o s t r u a r h i e r e u e p a r h i o t Dr. Ioan Băk, apoi s a v a n t u l şi i n i m o s u l p repoz i t caj? j' t u l a r Dr. Nicolae Brînzeu, cel c e dintre ci d ina fa ră m a i m u l t a suferi t şi s 'a obosii în c a u z a n o a s t r ă , c â n d p e n t r u noi era să-1 cos t e câ t p e aci v i a ţ a ! D a r păr. ca­non ic i I. l e n e a şi Y. P a v e l o n i u , fa TI. păi. I. T r a i a n , p r eo ţ i i S. Bug lea , i ra ţu Nicolae şi V ic to r Botici , şi a l ţ i ? !

La a c e s t loc c a d e - s e se pomenim cu l a u d ă a t â t ze lu l câ t şi i s c u s i n ţ a dd. avo­caţi Dr . A l e x a n d r u F â r c ă ş a n u ş i Dr. 0v. R a d e ş — Z l a t n a , Dr. G r e g o r i u German de­c a n u l c o r p . a d v . ftlba-Iulia, Dr . Ionel

| FOIŢA „UNIRII" | •AillMli:iHII!lt!llllllli!ll[IHIilIIII<]|!lllllllti:ii!a«l!iIlll!l|(llnil!|[tl(ll!llSllJlll!llltltlI!fll

(

Cultul biruinţei de sine — Convorbiri —

Melania: Am cetit împreună cu colegele mele, de mai multeori, finalul convorbirilor ce le-aţi avut cu părintele catehet, care a adus vorba despre instinctul sexual. Colegele mele m'au ales pe mine, ca pe fosta dv. elevă, să vă rog să spuneţi mai pe larg cum înţelegeţi „călcarea peste păcat" şi „spulbe­rarea lui în vânt" ? Ideea ne-a atras atenţia foarte mult.

Eu: Părintele catehet a atins problema tangenţial. E o problemă gingaşe, dificilă, îm­preunată cu primejdii şi cu răspunderi. Dar , nu e mai puţin adevărat, că e o problemă ce-şi aşteaptă resolvarea.

Melmia.: Ar vrea părintele catehet să fie distrus instinctul sexua l?

Eu: Nu, hotărît, n u ! Melania: Cine a sădit în om instinctul

sexual? Eu: Dumnezeu! Melania: Atunci, de ce atâta severitate

cu elevele? Eu: Fiindcă nu au libertate.

Melania Î Cum să aivă, dacă le este ră­p i tă?

Eu: Melania, văd că ţi-ai calculat b ine întrebările.

Melania: Pen t ru trei rânduri scrise cu­viincios unui băiat, v ine dojana şi pedeapsa. Asta nu mai e l ibertate.

Eu: Ţi-aduci aminte că Isus vorbea sa-marinencei despre o apă vie, care, dacă o bea nu mai însetoşază. Aşa este şi o l ibertate vie, care stăpâneşte instinctul sexual.

Melania: Avem o colegă, Victoria, care se ştie Înălţa cu spiritul. I-ar face plăcere să discute despre libertatea vie. Eu sunt mai realistă, mie îmi place să vorbesc în concret.

DV. admiteţi conveniri ale fetelor cu băeţi i?

Eu: Da, hotărît, da. Mai mult, preconi­zez conveniri organizate, cum ar fi de ex. a sta la masă, a merge la biserică, a vedea un spectacol, a face o excursie, băeţii cu fetele.

Melania: Direcţiunea şcolii nici n'ar vrea să audă de aşa ceva.

Eu: Direcţiunea şcolii aplică metoda re­presivă cu rezultate mulţumitoare numai Ia aparenţă. îndată ce încetează ameninţarea, elevii şi elevele , nu mai sunt capabili de a resista, nu pot lua atitudini în mod liber fiindcă la formarea lor nu au libertatea vie! Atat elevii cât şi elevele caută ocazii să calce peste dispoziţii, ce le face mare plăcere.

Melania: Voinţa dv. e să fim supuse ri­gorilor toată v i a ţ a?

Eu: Dar voinţa mea nu are important Voiaţa mea şi voinţa d-tale nu sunt certitu­dini. Eu aş vrea ca substituindu-mă unui edu' câtor, să găsim legea naturii, care e legea lui Dumnezeu, legea religioasă şi să ne îndrep" tăm nu voinţa, ci viaţa după ea. Voinţa noa­stră e atât de fragilă! Viaţa e o realitate p«f* manentă.

Tolstoi meditând asupra naturii omeneştii în legătură cu instinctul sexual, a ajuns | !

convingerea, că prea mult desechilibreaz* prin turburările lui, oamenii, încât îi du«e

;

până să-şi pue capul la roata trenului ca f Ana Garenina. Drept remediu preconizează»; pur şi simplu, extirparea instinctului sexU"1' J ca să fie silită natura să-şi găsească altăi e ' | şire. Această extravaganţă ar vrea să supriif hlamida smălţuită a insectelor, ornamentat 1 8

păunului, ar vrea să nu mai fie flori cu P6' tale, ca să nu aivă unde ateriza albinele, v e ' hicole de polen. Chiar în aceste metafore 0» j revarsă creaţia lui Dumnezeu.

Freud, un evreu, vrea să fie mult maj realist când pune in viaţa noastră P r i H i a ! U . sexualităţii, ca să fie combătut de însuşi e'e

vul său vestit Adler. Doctrinele lor n " a

învaP »<»'

accepţiuni generale, dar ambii ne-au ,că viaţa noastră spirituală nu se petrece i mai in cercul luminos al conştiinţei, unde

Page 3: Foaie ' blsericească-politică —• Apare în fiecare Sâmbătă ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/38359/1/... · Anei Líll Blaj, la 24 iulie 1943 Cenzurat Numărul 30

30 U N I R E A P a g 3

p o p - Cluj, Dr . F a b i u s G e l e j e a n u - L u g o j i Dr. S e v e r A n d r u — Bucureş t i , a c e s t a

lin u r m ă , deş i o r todox , d a r v ă z â n d o r

cauza d r e a p t ă , a a p ă r a t - o cu însufleţ i re . £ât p e n t r u p la ta a c e s t o r a p ă r ă t o r i ai dreptăţii, ţ in s ă î n c r e s t e z faptul, că toţi dcl. a d v o c a ţ i c r ed inc ioş i ai noş t r i , p e n t r u multele obose l i şi che l tue l i a v u t e cu a p ă ­rarea jus te i n o a s t r e c a u z e î n toa te ins t an ­ţele j u r id i ce , n ' a u p r e t i n s nici o a l tă r e ­muneraţ ie , nici de la no i nici de la a d v e r s a r , decât d o a r ca s u b s e m n a t u l s ă ce lebrez £ âte o sf. L i tu rgh ie p e n t r u familiile Dior,

s i pen t ru morţi i familii lor lor . B u c u r i a n o a s t r ă e m a r e , s ince ră şi

curată. Şi n u ne î n d o i m că v a fi şi a altora. — A tu tu ro r ce lor d e bine. P e n t r u

,ca s 'a făcut încă o d a t ă d o v a d a că în Ro­mânia ex i s tă d r e p t a t e !

P r . S a b i n O l e a

Un om de ispravă Cu c â ţ i v a ani în u r m ă , cu pri lejul

c o n g r e s u l u i Ast re i la Tg. M u r e ş , î n t r ' u n a din săl i le Pa la tu lu i C u l t u r a l , u n h a r n i c dască l d in Porceş t i i M u r e ş u l u i îşi î n jghe ­base u n muzeu c a r e e r a o p e r a vieţii lui de p â n ă a tunc i . A m t r ecu t şi no i pe d ina­intea l uc ru r i l o r e x p u s e v e d e r i i pub l icu lu i şi n e - a m m i n u n a t î n t â i de bogă ţ i a şi v a ­r ie ta tea m a t e r i a l u l u i a d u n a t de t â n ă r u l dască l , c a r e ver i d e a r â n d u l a c u t r e e r a t pe jos , d in sa t în sa t , a p r o a p e tot A r d e a ­lul, ca o a lb ină h a r n i c ă , a d u n â n d tot •cceace d o c u m e n t a v e a c u r i l e de v ia ţă r o ­mânească p e a c e s t e m e l e a g u r i , apoi de splendorile a r te i ţ ă r ă n e ş t i . Ca şi noi, s ' au minunat mul ţ i . (L-am auzi t p e d. Em. Bu-

'•cuja s p u n â n d : „E u imi to r ce a p u t u t strânge b ă i a t u l a c e s t a p r in m o d e s t e l e lui mijloace ma te r i a l e " ) . D a r pu ţ in i a u ş t iu t să d e a g l a s admira ţ i e i lor . In t re ele , cel mai a u t o r i z a t a fost al d. H. Sthal în „Sociologia Românească1', r ev i s t a Inst i tutului Soc ia l R o m â n de s u b c o n d u c e r e a d. prof. univ . D im. Guşt i . A sc r i s f r u m o s şi simţit , a şa c u m mer i t a t r u d a u n u i t â n ă r idealist ,

i - a m pu tea s p u n e , scorn i to r de i z v o a d e r o m â n e ş t i . D e z a s t r u l ţăr i i prin p r ă b u ş i r e a h o t a r e l o r din t o a m n a lui 1940 a fost u n d e z a s t r u şi p e r t r u s t r ă d a n i a de 12 an i a n e î n t r e c u t de s â rgu inc iosu lu i da scă l de p e V a l e a Mureşu lu i d e sus . Muzeul lui, o a d e v ă r a t ă bogă ţ ie na ţ iona lă , a r ă m a s î n m â i n i l e d u ş m a n i l o r . . . Dască lu l fusese c o n c e n t r a t , iar s u p e r i o r i i lui l -au de scon -c e n t r a t p r ea t â rz iu c a s ă mai poa t ă s a l v a c e v a .

Multă v r e m e n ' a m mai auz i t n imic d e s p r e î n t r e p r i n z ă t o r u l dascăl Iustin Han-drea — ştim că în e x a g e r a t a lui modes t i e a r fi vrut s ă nu- i s p u n e m numele .

A n u l t recu t , p e t impul acesta , a p r o -p i i n d u - n e de l u n c a Donului , a m poposi t î n t r ' u n sat de tă ta r i în reg iunea dunelor de n i s ip . Aici n e - a c ă z u t , din î n t â m p l a r e , în mâin i un n u m ă r din „Ardealul", gaze ta refugiaţ i lor a r d e l s n i ac iuaţ i în Cap i t a l a ţăr i i . In co loane le ei a m citit mai mul t u n a r t i co l decâ t o d a r e d e seamă, în ca r e s e r e l e v a i m p o r t a n ţ a căminu lu i cu l tu ra l al refugiaţ i lor a r d e l e n i d in Bucureşt i , şi v o r ­b e a în t e r m e n i e logioş i de nume le celui de c a r e se l e a g ă a c e a s t ă extrem de uti lă şi f r u m o a s ă r e a l i z a r e a r d e l e n e a s c ă .

E al lui Iust in H a n d r e a . Ne-am bu­c u r a t , ba , să fim s i n c e r i , am înce rca t u n s e n t i m e n t de orgol iu r e g i o n a l . . Ya s ă zică, n u s 'a a s t â m p ă r a t o m u l până n 'a a d u s î n mi j locul Capi ta le i m i r o s n a de is tor ie şi a u t o h t o n i s m a r d e l e n e s c ; ceeace făcuse în t r 'o al tă fo rmă p r in muzeul s ă u . Nu ş i -a p u t u t a d u c e p o d o a b e l e şi ra r i t ă ţ i l e m u ­zeulu i , d a r a a d u s d r a g o s t e a şi do ru l p e n ­t r u ace leaş i p r e o c u p ă r i . Graţ ie s â rgu in ţ e lo r lu i Iust in H a n d r e a , în f iecare d u m i n e c ă şi s ă r b ă t o a r e în p a r c u l de la „Muzeul S a t u l u i " (fostă „Luna Bucureş t i lo r" ) p e ş o s e a u a Kisseleff, se a d u n ă mii d e ţ ă r an i şi inte­l e c tua l i a rde len i . A c e s t e în t run i r i ale lor a u deven i t a t â t de i m p u n ă t o a r e încâ t a u a t r a s şi a t r a g p e mul ţ i b u c u r e ş t e n i , c h i a r şi p e s t reini , c ă c i cel d in capu l c ă r u i a i e ş i se ideea a c e r t u i c ă m i n , a a v u t gr i jă s ă - i fixeze ro s tu l şi p r o g r a m u l de ac t iv i ­

ta te , n o r m e pe c a r e şi le-a în suş i t şi F u n ­da ţ i a C u l t u r a l ă R e g a l ă „Regele Mihai I " :

a) de a î n d r u m a v ia ţa locală a re fu­giaţi lor ; b) de a s t r â n g e r â n d u r i l e î n t r e toţi refugiaţii d in toa t e c lasele soc ia le , fo rmând o p e r m a n e n t ă l egă tu ră în t r e e i ; c) de a a l ina s u f e r i n ţ e l e ; d) de a ţine trează conştiinţa asupra drepturilor noastre vremeU nic încălcate; e) d e a face o p e r ă c u l t u r a l ă şi e d u c a t i v ă p e n t r u t inere tu l re fugia t ; l) d e a face c u n o s c u t specificul r e g i u n i i : port , joc, c â n t e c , l imbă , da t ină , l i t e r a t u r ă , a r t ă , e t c , î n c e r c u r i câ t mai l a rg i ; g) de a lup ta p e n i r u m e n ţ i n e r e a sănă tă ţ i i t r u ­pu lu i şi sufletului şi al specif icului a r d e ­l enesc .

Act iv i ta tea a c e a s t a , pr in u r m a r e , e g r u p a t ă şi o r i e n t a t ă în t rei m a r i d i r e c ţ i i : I Cu l tu ra s ă n ă t ă ţ i i ; II Cu l tu r a minţi i şi a suf le tului ; III C u l t u r a munc i i (act ivi tă ţ i i prac t ice) .

Mai n o u aflăm că tot dsa , în c a d r u l activităţi i a c e s t u i c ă m i n , a i n a u g u r a t ed i ­t a r e a u n o r că r ţ i c u p r i n z â n d figuri m a r i de c ă r t u r a r i a r d e l e n i , des igur d e s t i n a t e ţ ă ran i lo r , refugiaţ i .

Ce b i n e a r fi, d a c ă a m a v e a în fie­c a r e colţ de ţ a r ă c â t e u n Iustin H a n d r e a !

N. Aibu

Duh cu d u h n e a l ă . In a r t i co laşu l n o s t r u Poate c'aşa-l mai academic, d in t r ' un n u m ă r t recut , a m ţ inut s ă s p u n e m şi no i u n c u ­v â n t în l e g ă t u r ă c u o ieş i re a d. Blaga . Cetitorii îşi v o r a d u c e amin t e că- i v o r b a de o j ignire n e c u v i i n c i o a s ă a m e m o r i e i p reo tu lu i - sc r i i to r b l ă j an Alex. G r a m a .

Nici p r i n m i n t e n u ne-a t r ecu t s ă fa­cem judeca tă a s u p r a opere i comple t e a celui căruia- i s u n a u r â n d u r d e n o a s t r e . Arm pomenit câ ţ iva c a r i a u făcut ace s t l u c r u , t r ecând in t en ţ iona t pes t e ce lea s c r i s e d e d. Nichifor Crainic în „Gândirea" (Nr. 3 d in 1943), soco t indu- Ie de - ad rep tu l v ă t ă m ă ­toa r e p e n t r u d. Blaga . Mai a les c â n d n e g â n d i m că şi a c e s t a e unu l t ocma i d i n t r e gândir iş t i . Şi î n c ă d in t r e cei de f runte .

A m v r u t a t â t a : s ă î nc re s t ăm o i e ş i r e

asociază, se combină şi se impletesc repre­zentări, ci forţele noastre zac latent în sub­solul conştiinţei noastre, în inconştient. Dacă sondăm subsolul conştiinţei noastre, ne îm­bogăţim cu câştig de puteri nouă, care ajută eului nostru d. ex. să învingă sexualitatea şi să o stăpânească.

In lupta ce o dă eul cu turburările, cu impulsiile ce le provoacă instinctul sexual, normal este şă învingă eul, şi atunci nu e departe călcarea peste păcat şi spulberarea lui în vânt, cum ar spune religia, într 'un avânt generos şi entusiasmat pentru binele tinerimii. 'Ştiinţa psihologică constată, că sexualitatea e învinsă şi îndrumată de eu. Dacă învingerea n'ar reuşi, fiinţa omenească e bolnavă cu spiritul.

Melania: Trebuia să fie aici şi Victoria, •Poate ar avea şi ea ceva dez is .Noi de multe ori vorbim, că ni-se face o educaţie plină de 'Pocrizie. Par'că noi nu ş t im şi nu vedem silnic, cum tocmai aceia, care ne antrenează m e r e u la supunere către legile religioase, chiar ei şi ele le calcă.

Mă simt şi eu în luptă cu instinctul S e xual , dar trebue să mărturisesc, că nu mi-a ^uşit s'o duc la bun sfârşit. Ne trebue razim

, n afară, nu numai din interiorul nostru — C U W spuneţi dv. > Eu: Melania, nu urmăresc să am un

C c e s oratoric ori dialectic, ar însemna să

schimb fondul pentru o formă oarecare. — Te rog să fii încredinţată, că ori de câteori vei căuta vini pentru propriile insuccese în afară de fiinţă proprie, de atâtea ori ai apu­cat drumul greşit.

Te mai rog să-ţi aduci aminte de păcă­toasa alungată cu pietri, care s'a refugiat la Isus. — „Numai acela să ridice piatra, care se simte nevinovat" — a spas Isus şi toate pietrile au căzut din mâni.

Cu evocarea acesiui episod din viaţa Mântuitorului, vreau să spun că toţi oamenii au fost vinovaţi şi suntem toţi şi azi şi pro­babil vor fi şi în viitor urmaşii noştri. De aceea nu putem ridica peatra unul contra altuia, nu ne putem face paraşi unul contra altuia, dar ne putem ajuta unul pe altul. In acest spirit de colaborare între generaţii, sun­teţi ajutate de părinţi, de cateheţi din mo­mentul în care aţi întrat în epoca puberă până dincolo de adolescenţă, adecă în trecerea peste vrâsta ingrată, cum au numit-o psiho­logii şi în care acum vă găsiţi, când sufletul, băiatului şi al fetei deopotrivă, este asemănat cu o barcă pe care o poartă valurile în fur­tună şi cârmaciul nu e destul de destoinic.

Ca o viitură de ape ce rupe pomii şi împinge bolovanii în cale, aşa vine instinctul sexual. Nenumărate tendinţe îşi produc efec­tul şi o dorinţă nebună de a procura fiinţei plăpânde plăceri până la distrugere, Îşi face Ioc în sufletul băiatului «i f«taK

In epoca aceasta de răsvrătire a orga­nismului şi a simţurilor, apar semne care pot pune în gardă pe conducătorii de conştiinţe. Băiatului i-se schimbă vocea, fetei i-se modi­fică corpul. Dar, nici semne morale nu în­târzie să apară. Fata aici e de o tandreţă ne ­obişnuită, aici e morocănoasă îngrijorător. Este cutropită de o curiozitate faţă de sexul celălalt, care o roade şi, chiar de aceea să fie sigură, că Dumineca viitoare va sta la masă faţă în faţă, îl va vedea cum mănâncă, cum bea şi se va convinge că se găseşte în t re aceiaşi camarazi de joacă din copilărie, numai instinctul sexual i-a pus pe ochi un păienjeniş, care o sileşte să exagereze însuşirile băiatului, să şi-1 închipue altfel, sâ-1 vadă cu ochii ima­ginari, aşa cum deseori îi apare fermecător în vis. Visul, în cazul acesta, nu e altceva decât nişte imagini vizuale, în clipe lipsite de con­trol. Atracţia nu e o tatalitate, cum îi place fetei să creadă şi ca urmare să împrăşt ie superstiţii în jurul său.

Şi, dacă în dormitorul din internat mai umblă din mână în mână o carte soioasă cu descrieri fiziologice, nu-i mirare pentru plă­pândul corp omenesc, prins de simţuri şi maltratat de instinctul sexual, ca de un iup flămând cu rânjet de fiară, că se sbate o-trăvit.

(Va urma). T o m a C o c l ş l u

Page 4: Foaie ' blsericească-politică —• Apare în fiecare Sâmbătă ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/38359/1/... · Anei Líll Blaj, la 24 iulie 1943 Cenzurat Numărul 30

í

Pag 4 U N I R E A Nr JO

nenoroc i tă a u n u i o m pe c a r e l -au hăr ­ţuit des tu i fraţi d e s t r a n ă p â n ă mai ier i -alal tăier i , şi al ţ i i c e v a mai depăr ta ţ i de orice s t r a n ă c u propr ie tar i de bă rb i şi s inghel ie , şi c a r e cuminte şi dem l u c r a dacă r ă s p u n d e a aces to ra d u p ă cuvi in ţă , n u să s e r e p e z e a s c ă la cinva care-i m o r t de mult şi ca a t a r e n u mai poa te da l ămu­riri celor ce a r m a i avea lipsă de ele şi după câ te s 'au da t p â n ă a c u m . Un aca ­demician şi sc r i i to r fecund pe a tâ tea tă-r â m u r i n u m a i a ş a s e cădea se purceadă , ca lea a l e a s ă de d. Blaga nefiind nici glo­r ioasă nici conv ingă toa re . D i m p o t r i v ă ; s t â rneş te desi luzie şi ind ignare .

Filosof ia a c e a s t a e simplă de tot. Un înţelept dela o gaze tă de sub T â m p a nu î n ţ e ­l e g e (?) î n s ă f o n d u l chestiunii , s a r e ca pros­tul din tufă şi, d u p ă ce confundă subti t lul ar t icolului cu ar t icolul însuşi, c i tează din el cu greşe l i ce-i a r a t ă gradul d e cu l tu ră (pentru dânsu l bogos lovie = teo log ie / c u m a m scr is noi , e blagoslovie) , şi face s p i ­r i te de Mitica în m a r g i n e a scr isului nos t ru . Ca s ă î n c h e i e ; „Âşt ia discută, a ş a dar , p e Lucian Blaga şi v o r să-1 p u n ă la punc t . £ o jale şi u n haz , în t reg" .

A d e v ă r a t : e ja le să vezi pe Prostă-n a c h e . î n p o s t u r ă de judecător". Da r h a z n ' a re d e ie i .

Ş t i r i m ă r u n t e

Ş c o a l a se î n c e p e la 1 Septemvrie. Ministerul culturii naţionale, al cultelor şi artelor, direcţia în­văţământului secundar, aduce la cunoştinţă urmă­toarele: Cursurile şcoalelor vor începe in ziua de 1 Septemvrie 1943, orele 8 dimineaţa. Pentru a-ceasta se vor face următoarele lucrări premer­gătoare: 1. Examenele particulare se vor da între 15-30 August a. c. 2 Examenele de corigentă, de diferenţă şi de admitere în clasele I şi V se vor da" între 20-25 August a. c. 3. înscrierile şi reîn-scrierile elevilor se vor face între 25-30 August a. c. — Cererile de înscrieri pentru elevi sunt a se a-dresa direct şcoalelor respective, unde se vor face înscrierile între 25-30 August a. c.

Prima sî. împărtăşanie la Bucureşti. Tânăra organizaţie marianistă a Bucureştilor a ţinut ca să organizeze şi anul acesta serbarea primei împăr­tăşanii a copiilor din parohia VII Bucureşti. Dato­rită colaborării dintre parohul I. Greabu şi inimoasa preşedintă a reuniunii „Sf. Măria" din Bucureşti, dra Măria Angelin, această serbare din din ziua de Sf. Treime a fost, caşi cea din anul trecut, la înăl­ţime, în toată puterea cuvântului: Capela romano-catolică dela Bucureşti-Costeasca, unde deja e în al treilea an că se îndeplinesc funcţiunile sacre pen­tru credincioşii greco-catolici, a fost arhiplină. In faţa altarului împodobit frumos stau în primele bănci sfioşi cei ce se vor cumineca pentru prima dată, îmbrăcaţi în alb şi cu luminări în m&ni. Răs­punsurile la sf. liturghie sunt date de ei, fapt care a impresionat foarte mult. O simţită cuvântate ţine apoi păr. /. Greabu, arătând însemnătatea sf. euha-, ristii respectiv a sf. împărtăşanii pentru cimentarea şi trăinicia legăturii dintre Dumnezeu şi om. Apoi intr'o tăcere adâncă şi ordine desăvârşită „cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste" se a-propie un şir lung de miri şi mirese a lui Isus de Sfintele Taine. Urmează apoi ceilalţi elevi şi, cea ce a fost mai mult decât impresionant, urmează împărtăşania părinţilor tuturor elevilor. După rugă­ciunea de pace şi unire se împart elevilor cărţi de rugăciuni şi alte aminliri de prima împărtăşanie precum şi o gustare, servită de doamnele Popa' Pop şi dra Trifan, cari au dat concursul drei pre­şedintă, în această neuitata zi de 14 Iunie 1943.

Fapte de laudă. Comitetul judeţan (Tr. Mică) de Patronaj şi-a ţinut, în 28 Iunie c , la Blaj, şe­dinţa obişnuită, sub presidiul d. Dr.losif Pop, prefect judeţan. Cu acest prilej s'a luat la cunoştinţă, qu plăcere de înţeles, că s au înfiinţat 10 cămine de zi pentru copii dela 2-7 ani; s'au format trei pre­mii 5000 Lei, 3000 Lei şi 2000 Lei pentru premierea celor mai distinse conducătoare de cămine; s'au

organizat 6 colecte care au avut ca rezultaJdm, prfună cu ceeace a dat apelul d. prefectAr.toamna anului trecut) 4.403.045 Lei; s'au dat _ « m j t o ^ tele câştigate „în natură": s'au mpărt, ™ 0 P«je ta de opinci, şi s'a făcut şi mult alt bme, mai ales cantinelor mai sărace din judeţ.

Câţi studenţi şi studente avem la univer­sitatea din Sibiu? Numărul studentelor şi studen­ţilor români uniţi dela Universitatea „Begele Fer-

, dinand 1" din Cluj-Sibiu în anul şcolar 1942-1943, a atins cifra de 550. Repartizaţi pe Facutâţi: Me­dicină: 286; Drept: 194; Litere şi Filosofie: 70.

Serbarea „Astrei" la Oroiu. Duminecă 18 Iulie a. c. a avut loc o reuşită serbare în cadrul „Astrei" în localul şcoalei primare de Stat din O-roiu, sub conducerea păr. local Maxim Pop, preşe­dintele, cu concursul elevului Roman Ioan şi a ti­neretului local. După Imnul Regal, păr. Maxim Pop arată în cuvinte alese rostul „Astrei* în susţinerea naţionalismului mai ales în acest colţ de ţară. S'a jucat apoi cu mult succes piesa „Gura lumii" de Nic. Ţânţaru, de către tineretul din sat, instruit şi condus de Roman Ioan, elev al l ic .Titu Maiorescu Aiud. Serbarea s'a încheiat cu un însufleţit „Deş-ieaptăte Române", cântat de întreaga asistenţă.

Locale, Dumineca viitoare, a Vll-a după Ru­r a l i i , ua predica în catedrală păr. Ioan Popa, pro-îfesor de religie.

— Dumineca trecută, după sf. liturghie, P. S. Ioan al Lugojului, a slujit, în sobor de preoţi, un parastas pentru sufletul celui ce a fost Regele Fer-dinand I al României şi a soţiei sale Regina Măria.

— Marţia trecută, de praznicul Sf. Ilie, pa­tronul aviaţiei române, /. P. S. Valeriu, a asistat la solemnităţile aviaţiei pe Câmpul Libertăţii.

Regele Suediei joacă tenis c u o echipă ro­mână. Faptul s'a petrecut la Stockholm unde re­gele Gustau V al Suediei — ca tenisman Mister Gustav — a jucat tenis în echipă c u Tănăsescu şi ai lui. Rezultate: 6:1, 6:2 şi 6:1, pentru Mister G.— Tănăsescu. După terminarea jocului, Suveranul suedez a lăudat „frumosul joc al Românilor în ca­drul campionatului internaţional".

Sicilia a fost invadată. Sâmbăta trecută, în zorii zilei, Puterile aliate, au isbutit, prin surprin­dere, să-şi pună piciorul pe pământul Siciliei. Şi anume în partea sudică a insulei. S'au dat şi se dau lupte grele cu duşmanul care s'a stabilit la Licata, Gela, Pachino, Siracuza şi Augusta, aflân-du-se acum în faţa Cataniei. — Intre timp au fost cumplit bombardat Torino, unde au fost distruse vestite aşezăminte culturale şi şapte biserici, între cari s'a nimerit şi celebra biserică Sf. Dominic.

Domul din Koln a fost bombardat. Minu­nea arhitectonică, asemenea căreia nu prea cu­noaşte lumea, domul dinKoln.a căzut jertfă aviaţiei engleze. Mari părţi din cupole s'au prăbuşit la pământ. Orga din baptisteriu a fost distrusă. A-semenea şi naosul din stânga domului. Se spune că actualul Sf. Părinte, pe când era nunţiu papal în Germania, a declarat nu odată că, alături de San Pietro din Roma, domul di • Koln e cel mai preţios monument arhitectonic al lumii catolice.

Sugest ie nu tocmai duhovnicească.. Cum scriu gazetele, arhiepisconul anglican Cyril Barbet al Newyorkului, apăsând, cu tâlc pe cuvântul că: „In vieaţă adesea e cu neputinţă să se aleagă dintre două rele, răul mai mic", ş i - a dat cu pă­rerea că „răul mai mic" în actualulrăzboiu ar î i . . . bombardarea mai straşnică a Germaniei şi Italiei. In felul acesta crede „I. P. S. S." că s'ar găta mai repede prăpădul ce bântue lumea.

f Măria Moldovanu născ. Negruţiu, soţia păr. Aron Moldovanu din Găneşti, a trecut la cele veşnice în ziua de 4 Iulie c.,. într'al 54-lea an al vieţii şi 34 al fericitei sale căsătorii. Fie-i partea cu drepţii!

Telefonul „ U n i r i i '

Am primit 400 Lei, abo­li. Radu. Iiupeni. nament pe 1941 şi 1942.,

Gh. Moldovan. Ocna Mureş. Am primit 500 lei, din care sumă 100 lei s'a contat pe anul curent

M. lonaşcu Făgăraş. Primit 400 Lei. Achitat până la 30 VI 1943.

Oficiul parohial Petrila. Am primit 1250 Leh cari san coutat în felul următor: 250 Lei r> Dna T N i c g ^ l L g L P : . D l - . I- Liber. 350 Lei rim

Seminarului rBlaj.. "*~

fiind achitată până la 31 XII 1943, şi 400 l • | Păr. I. Hangea fiind achitat până la 3i. xu mulţumim.

D r . E. C o s g a r e a , F ă g ă r a ş . Vă

1943.

tru suma de 1000 Lei, ce ne-aţi trimis în namentului pe 1943. contu¡

C . C o p o s u B u c u r e ş t i . Confirmăm n • ! sumei de Lei 500 în contul abonamentului ! i I mătatea a doua a anului curent şi V ă m u l ţ u r n i m

P e i suprasolvire. ^ \

O f i c i u l p a r o h i a l V i n t i r e . Suma ce aţi • f am primit-o şi s'a contat conform scrisorii din 20 Vr î

I . M u r e ş a n , P r i s a c a . Am primit 300 Le' V s'au contat 100 lei pe 1941 şi 200 lei p e 1942. V'1/ t d e 250 Lei despre care scrieţi că aţi trimis-o î n

1942 cu ricipisa N . 22, n'am primit-o. Vă rugam 5 5 j avizaţi pe ce adresă aţi trimis-o. " Y

G h . C a z a n , L u p e n i . Confirmăm primirea ' mei de Lei 700 abonament pe 1941—1943. Sl

G r . M a n o i l ă . O c n e l e - m a r i . Am primit abon, mentul pe lit an. i

A . B i n d e a , B r a ş o v . Am primit abonament)'! pe anul curent. K

C . S o m e ş a n . B u t e n i . Am primit 600 Lei ¡1 contul abonamentului pe 1942 şi 1943. j

D . S t ă n u l e ţ , C i n c u l . Am primit 400 Lei ^ contul abonamentului pe 1943. Vă mulţumim penfr| suprasolvire. |i

N o t r e D a m e de S i o n , B u c u r e ş t i . Coniirmăr primirea abonamentului pe T/« an 1941 şi pe 1942 . \, a

N M a n i u , C a c i c a . Chităm primirea sumei | ! a

d a o

s <

Ci

I t r

cl s e

Lei 550, abonament pe 1942 şi 1943. N . C h i c i u d e a n , S u a t a . Am primit abonamen­

tul pe 1942. I n g . C . V l e j a , B a c ă u . Am primit suma trimişi

Liceul teoretic de fete „Sf. Ecaîerina" Blaj Nr. 1473/1943

Aviz Direcţiunea Liceului teoretic de \i î

„Sf. Ecater ina" din Blaj, aduce la ci» t tinţa tuturor elevelor că, în conformitate c, ordinul Nr. 130.456/1943 al Onor. UMste al Culturii Naţionale şi al Cultelor, cursurile anului şcolar 1943/44 vor începe la 1. Sept. 19&;

Cererile de înscriere se vor înainta cel mai târziu până la data de 15 August a.c. Actele pe care fiecare e levă trebue să aibă sun t : 1. Extras de naştere . 2. Extras de botez. 3 . Certificat de origine etnică. 4. O tificat pentru ultima clasă promovată. 5. Bu letin de revaccinare . 6. Buletin de domiciliu-7. Dovadă de muncă de răsboi. 8. Fişa ttfr dicală, fără de care nu va putea fi înscrisa nici o elevă, conform ordinului Nr. 15.803'19$ al Onor. Inspectorat.

Examenele particulare încep în ziua de 16 Augast a c . ora 8 dimineaţa.

Examenul de admitere în cl. I-a se vs ţinea în ziua de 20 August. I

Examenul de admitere în cl. V-a, î»" ziua de 22 Aug.

Examenele de corigentă şi de diferent se vor da între 20—25 August a. c.

Elevele care au dat examenul de ad' mitere în cl. I. în sesiunea Iunie şi vor s' urmeze cursurile la liceul nostru, vor trebuit să ceară aceasta printr'o cerere timbrată nexând toate actele de mai sus. Numai aeelf eleve vor fi primite care au obţ inut cel put'": media 7 (.şapte). Cererile t rebuesc înainta'6' cel mai târziu până la data de 15. Aug. altfel locurile se vor complecta cu cele ' care ?° r

da examenul în 20 August. Direcţiunea

Contribuind pentru P a l a t u l I t i v a l i z i l o ^

nu dai un dar, ci plăteşti o datori»'

ş e ţi IV

$ s c

ti

p t l ri P t i

h

d

V

c F t d

11 (i i

T>p»ersí¡a

r


Recommended