Anul X X X I X B l a j , S â m b ă t a , 31 August 1929 N u m ă r u l 35

DIRECTOR: Dr. ALEXANDRU RUSU

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BLAJ - ]UD. TÂRNAVA MICĂ:

I N S E R A T E : Un şirgarrnond: 6 Lei. Laţ publicări repetate după

învoială

R E D A C T O R :

Dr. AUGUST1N POPA

ABONAMENTUL Pe un an . . . 200 lei Pe 6 luni . . . 100 Lei Pentru străinătate 400 Lei

Foaie biserieească-politieă — Apare în iiecare Sâmbătă

Spre o mare operă — Codificarea Dreptului Canonic Oriental —

Vorba ce ni se spune de atâtea ori, în ghinul, ori în serios: „Graeoi sine lege vagantur" cuprinde mult adevăr. Prin o adevărată nenorocire; ru-pându-se Orientul de Apus în ce priţeşte legă­turile canonice, el însuşi este rupt şi fărâmiţat în privinţa legislaţiei. Fiecare biserică na{ională a căutat să legifereze independent de celelalte; şi aceasta n'ar fi încă pagubă, dacă însăşi legifera­rea nu ar fi aşa de defectuoasă, încât pentru o mulţime de chestiuni foarte importante vechile şi noile canoane ale bisericilor orientale nu au nici o dispoziţie.

Adevărat, că in Bazilicale avem o normă: „Z)e quibus scripta lex noti est, in his morem et consuetudine.m custodire oportet. Si vero tt haec deficiat, scqui oportet ea, quae proxima sunt et similia ei, de quo quaeritur. Sin uutem nt([ue haec reperiantur, tune ius, quo Roma utitur, custodire oportet" (Liber II Ttt. I. Caput XLI). Dar, noi am rămas aşa de mult în urma bisericii

. romane cu toate: culturăLfiaţă sufletească,.şi orga­nizaţii încât in cele mai multe chestiuni, pentru cari canoanele noastre nu ne ajung, nu putem ţinea pas cu Apusul. In consecinţă, normativul Bazi-licalelor nu ne poate fi peste tot de folos.

Prin scrisoarea motu proprio „Cum iuris canonici", dela 15 Septemvrie 1917, răposatul Pontifice Benedict al XV-tea a promulgat Codicele Dreptului canonic pentru Biserica latină, o lucrare de rară valoare şi de un folos nebănuit, care face cinste bisericii catolice şi canoniştilor ce Iau pre­gătit sunt conducerea Cardinalului Gasparri.

Doritori de a avea şi pentru biserica lor un astfel de Codice, mulţi prelaţi orientali au rugat pe aetualul Papă să institue o comisie pentru a pregăti Codicele Dreptului Canonic Oriental.

Ascultând de această dorinţă, Sfântul Pă rinle are de gând ca încurând să numească Comi-siunea, care va lucra sub prezidiul Sacrei Con-gregaţiuni pentru Biserica Orientală. Din comi-siune vor face parte cei mai distinşi canonişti şi orienialişti ai bisericii romane şi câte un preot de fiecare rit, designat de Corul episcopesc respectiv. • In lucrare se va ţinea seamă de lipsele, necesităţile şi împrejurările fiecărui rit, cum şi de obiceiurile, tradiţiile, privilegiile şi limba lor, pentruca lucrarea sâcorăspundă pe deplin şi să fie în avantajul biserici- \ Ibr respective.

Fiecare rit îşi va delega pe reprezentantul tău încă înainte de 1 Octomvrie c. şi, probabil, că :

lucrarea va începe încă în toamna anului curent. I De pe acum ne bucurăm de această iniţiativă, i

care, dacă va ajuta Dumnezeu să fie dusă la bun \ sfârşit, va ridica nu numai nimbul bisericilor I orientale, ci va fi şi un imbold spre o viaţă bise- I ricească mai puternică, fiind de mare folos chiar i şi fraţilor disidenţi. Vor vedea aceşti fraţi, cât I de mult ţine Roma la toate lucrurile noastre şi I cât de serios doreşte progresul nostru.

â n ă s t i r i l e n o a s t r e | Rolul călugărilor în biserica Domnului — Mănăstirile trebuie să

fíe centre de înălţare sufletească de A. C. ALBINUS

E în de obşte cunoscut, că marea operă ! creţul sinodal de a se restaura ordinul călu-< de creştinare şi civilizare a popoarelor Eu- î găresc al Basiiianilor şi nizuinţele chiriarhilor : ropei au săvârşit-o călugării. Aceştia au luptat j de a reînvia trecutul glorios al mănăstirii Pri-I în primele şanţuri, doborînd idololatria îm- s slopului, de a împământeni noui ordine res-\ prăştiind din belşug lumina strălucitoare a evan- I pectiv congregaţii religioase, de a aduna ne-I gheliei. Preoţii seculari au stat, parecă, îna- I sfârşite cete de credincioşi la picioarele Prea-| poia frontului şi au luat locul călugărilor I curatei, la Bixad şi la Nicula, la Moisei şi la i numai dupăce a ' t recut furtuna şi societatea I alte mănăstiri din cuprinsul provinciei noastre l creştină s'a închiegat. \ bisericeşti.

Când după opera de evanghelizare, se j , [ impunea opera de civilizare a popoarelor ere- î I ştinate, călugării au fost cei dintâi muncitori La noi, în eparhia Gherlei, marele epis-

, . . . . i i i con Vasi e a fost celce, reînviind obiceiurile si pe acest teren. In privinţa aceasta e clasic I . , , , V , , M U u u i c c i u r n e

' , , c . r> i - străbune, mai întaiu a adunat, în 1913 nesfâr-exemplul Franţei. E ştiut, ca in vechea Galie, - ,'. . , ,. ' ' , J C B l d I

c- i S S l t e mulţimi de credincioşi a mănăstirea Ni-pe urma asprelor legiuiri fiscale romane, agri- ! ' , „ ' , , . . . ' " m

! . . , . - „ „ • i cula. Cuvântul Iui l-au ascu tat nu numai tă-; cultura a devenit foarte anevoioasă, ş i , mai * , n u m m ţ a apoi, pe u r r r a năvălirilor barbare, s'a ruinat |

C \?V , n * e

|

l e c t u

D

a l i l ; . " n i ^ ' ?' ortodocşi, din s cu desăvârşire. L a finele secolului V, pădurile, ? h " , , a ' D e j > C i u \ B , s t r ; î a ţ 1 a i t e o r a ? e - B ă r "

. ft . T .. - ,\ • x I batul genial urmaria p anu măreţ de a face intinzându-se din ce in ce mai mult, sfârşiră, I f „ "™,, v

r ' . . . . . , ' l din mănăstirile noastre ceeace fuseseră mână-îci si colo, prin a se împreuna. | : ., _ , . , . « c m m a u a ' i . , . . , •* x i , ştirile din Polonia, descrise cu atâta eăldură In aceste păduri seculare au venit călu- I i . • * « * * • 1 < " U U 1 ' 1

i , . . . , x i de Sienkevicz in romane e sale istorice: cetăţi j garu irlandeji, formaţi in aspra regulă a sfân- I . . . . . . . . . . , . " u " k r '

tului Columban. Aci au găsit, unul într'o co­libă de ramuri, altul într'o peşteră sau între ruinile vr'unui castru roman, loc de rugăciune. Şi iată, că oameni singuratici şi familii întregi, fugite de frica tâlharilor, la aceste rr.ici gru­pări de călugări caută şi găsesc puţină sigu­ranţă. Călugărul se transformă în şef de sat. Subt conducerea sa, se ridică locuinţe mo­deste; în mijlocul pădurilor se deschid poieni. Pluguri ordinare desţelinesc pământul. Satul I devine uneori oras

de întărire religioasă şi naţională. Am fost, în acest an, Ia hramul mănăstirii

din Nicula şi am văzut ce a făcut succesorul episcopului Vasile, în curs de zece ani. M'au uimit mulţimile nesfârşite, pe care abia le cu­prindea platoul larg din jurul sfântului lăcaş: zeci de mii de oameni, veniţi din împrejurimi şi din mari depărtări, din Săhj şi Năsăud, de pe Câmpie şi din Ţara Moţilor. M'a înduioşat atenţiunea cucernică cu care urmăriau credin-

! cioşii ceremoniile înălţătoare, sfânta liturghie, I i i • i • • « .

, c , I hirotonirea a trei preoţi, predica arhiereului. La fel a fost cu toate popoarele Europei. „, • ,7. r , » . " ^ l c u , m -e . . . ., . . . . . . . . . . ş i cate pilde de nebănuita bunătate, câtă mi-Si azi, in tenie occidentale, mănăstirile I , y . . . . . . , J y

. . . . . . . lostenie, cate fapte bune se săvârşesc Un sunt centrele cele mai importante de pietate , ' _ v ^ „ , , ' , \ " . , .. - i A t , * f exemplu: O văduvă săracă din Budus, de ângă si fervoare creştineasca. In Apus, satele sunt I _. , . L . , ; " s

.' . . . . . . , . I Bistriţa, vine an de an la Nicula, cu câteva înviorate prin misiunile poporale conduse, I * . ' , . . . 7 X 1 . . . . . . . . ., . , capre, singura sa avere. Ziua caprele se adă-peste tot, de călugări. Mănăstirile sunt loca- 1

şurile de închinare pentru zecile de mii de pe­lerini creştini. Cele din oraşe sunt cele mai j puternice cetăţui ale creştinismului; în ele îşi găsesc odihnă, an de an, miile de intelectuali care ţin exerciţii spirituale. Literatura religioasa pentru popor şi pentru clasa cultă, în cea mai mare parte, este opera călugărilor.

*

| postesc în pădurea din jurul mănăstirii. Seara şi dimineaţa le mulge, şi laptele îl dă pomană celor ce sunt mai nevoiaşi de cât dânsa. O re­petare a istoriei cu bănuţul văduvei sărace!

Altminteri, şi la noi a fost aşa. Leagănul culturii noastre, multă — puţină ce am avut» au fost mănăstirile. Dela unire încoace, întreg veacul XVIII, călugării din Blaj au fost purtă­torii culturii religioase în Ardeal.

începând cu secolul XIX, viaţa călugă­rească, Ia noi, decade. Opera călugărilor e continuată, trebuie s'o recunoaştem, cu glorie de către Capitlul bobiaa. Totuşi, lipsa activi­tăţii călugărilor s'a resimţit mult. De aci, de-

Conducătorii noştri să iea seama. Tre­cutul popoarelor creştine, exemplul ţărilor apu­sene cu admirabile instituţii călugăreşti ne arată limpede necesitatea imperioasă de a aşeza pe temelii trainice, la noi, viaţa călugărească..

Călugării nu sunt numai auxiliarii preo­ţilor seculari. Ei sunt muncitorii din linia din-tâiu. Ei străbat căile cele mai grele şi, cu munca lor, le fac practicabile şi pentru preoţii de mir. Ei stau în faţa involburării sufletelor până când se linişteşte furtuna, rămânând preo­ţilor sarcina mai uşoară de a conduce suflete liniştite şi împăcate.

U N I R E A Nr 3 5

Poporul şi lumea noastră intelectuală are • neapărată şi grabnică nevoie de călugări mulţi I şi buni şi sfinţi, care să umple mănăstirile | existente, să fondeze alte noui, să se aşeze la jj oraşe, spre a înviora şi lumina sufletele.

. I

Noui conferenţe episcopeşti. Marţi în I 27 August, s'au întrunit la reşedinţa mitropoli- g tană din Blaj episcopii catoiici de ambele | rituri, pentru a discuta în comun chestiunile I cari îi unese în legătură au dispoziţiile Coneor- I datului, care cere, în articolul adiţiona], că j pentru „delimitarea circumscripţiilor bisericeşti, I precum şi verificarea bunurilor cari vor forma I Patrimoniul sacru conform art. XIII" al aceluiaş I Concordat, să se formeze în termin de două I luni corni ,n'.ne.--l ce are să. decidă în cauză. Ea g se compune din un delegat al Sf. Scaun — con- I stituit deja în persoana Monseniorului Angelo i M. Doici, Nunţiul apostolic din Bucureşti —, I şi un delegat al guvernului, care încă nu ştim I să fie numit. Comisiunea aceasta va fi „ajutată" I de un delegat al episcopatului, designat de I această confereaţ i episoopească în persoana 1 I. P. S. S. Dr Valeriu. T. Frenţiu, episcopul nostru dela Orades.

Conferenţa, la care au participat în afară de episcopii noştri — minus Preasfinţitui Ale­xandru al Lugojului, reţinut de alte afaceri — şi Monseniorii Pacha de Timişoara, Mayer dela Oradea şi Floznik dela Alba-Iulia finlo-cuind pe P. S. S. Majlâth), s'a ocupat şi de principiile ce trebuie să prezideze la verifi­carea bunurilor ce au să formeze Patrimoniul sacru. Deodată a ales şi o comisiune de trei (episcopii noştri dela Oradea şi Gherla, plus administratorul apostolic latin din Oradea), care să elaboreze un proiect de statut pentru administrarea acestui Patrimoniu.

înainte de această conferenţa, Luni în 26 August, şi după ea, Miercuri în 28 August, a ţinut şedinţe aparte episcopatul bisericii noastre, în care s'au continuat discuţiile asupra pro­punerilor ce vor trebui făcute pentru noua arondare a eparhiilor provinciei noastre biseri­

ceşti, precum şi a sediului nouei episcopii dela Nord. In aceste şedinţe, la cari au avut acces şi membrii capitîufui mitropolitan, episcopii noştri au discutat şi diverse chestiuni referi­toare la autonomia bisericească, la reorgani­zarea Academiilor de teologie, la învăţământul religios, la retipărirea cărţilor litujgice epui­zate şi ta alte chestiuni importante ia ordinea zilei.

In tot cursul acestor eouferenţe, înalţii oaspeţi — intre cari ţinem să mai amintim şi pe Monseniorii Dr Iacob Radu, protonotar apostolic, şi prepozit capitular în Oradea şi Dr Iosif Pop, abatele de Szenljobb — au foBt oaspeţii I. Preasfinţiei Sale, făr . mitropolit Vasile al Blajului.

Spre un concordat între Sf. Scaun şi Iugoslavia. Agenţia telegrafiei Ceps anunţi , că Ia o conferenţa a episcopatului catolic iu­goslav, ţinută de ouiând ia Zagreb, s'a exa­minat, în mod amănunţit, chestiunea proiec­tului de concordat cu Vaticanul.

La această confereaţi s'a discutat şi con­cordatul încheiat între România şi Vatican. Episcopii iugoslavi su ajuns la concluzia, că Iugoslavia ar putea lua concordatul român ea bazl pentru tratativele cu Vaticanul, de oarece una din cele mai litigioase chestiuni, chestiunea şcolară este regulată în concordatul român înlr'ua mod echitabil. Conferenţa episcopilcr a botărît s i se trimită guvernului din Belgrad us exemplar al concordatului român, împreună cu observaţiile corespunzătoare. Episcopii iugo­slavi şi-au exprimat dorinţa de a se retnoi cât mai curând tratativele cu Vaticanul.

Din surse sigure se anunţă, că guvernul iugoslav a hetărlt să satisfacă această cerere. Guvernul iugoslav este dispus să treacă imediat la tratative pentru un acord definitiv cu Va­ticanul.

Citiţi şi răspândiţi; „ U N I R E A *

Un răspuns La cele publicate în ziarul >Cuvântul<, Nr. 1353,

sub titlul: >l)ela Saluen la Tibru<.

Nu are cu ce să lăuda „Cuvântui" pe»tru bazinul elefantului alb, pe care văzându-1 Sia­mezul în pădure, dându-se peste cap, cum scrie d. Ioan Conea, ori mai pe româneşte jucând „balar i ţul" strămoşesc — o uimă a „haruspicium a-ului roman, pe cars Nemţii îl numesc şi azi „hsirup"—, cum se poate ceti a-ceasta înti 'un subsol din Nr. 1358 ai ziarului „Cuvântul".

Urmând pe elefantul cel alb pe malul Saluenului în întreaga lui serbare —- până ce-1 bagi îa biserică, unde să locuiască până la moarte —, autorul sare deodată pe malul Ti-brului şi compară superstiţiile pigâneşti cu procesiunile religioase creştineşti, cu sute de mii de credincioşi evlavioşi, cu Papa dela Roma în frunte, cu câstărî liturgice şi cu sf. Cuminecătură, ca apoi „halaripul" s î revin! i a r î ş ia Saluen, scriind textual următoarele: „Aştept, Titan, răspunsul tlU, în care sâ-mi spui, ce deosebire găseşti între procesiunile de

i pe maîul Saluenului şi cele de pe ale Tibrului*! Substituîndu-ml lui Titaa, voiu încerca

j eu un răspuns, dle Conca. Numai s l nu fii 5 neînţelegător ca Bsiaam, când i-a vorbit ral-| garui pa care şedea. Căci ceea ce faci dta cu I scrisul, au făcut oarecftnd în fapt* Fiiisteiicu I Sicriul Legii, f<ii Dumnezeu le-a pedepsit ţara I şi poporui pentru profanarea ceior sfinte.

AfU deci, că Cei cântat şi adorat prin [ „Tsntum ergo" şi purtat de Papa în sf. Cumi-j necâtură, cu care a binecuvâstat poporul, este j Celce zisese şi Iudeilor că nu va rămâne! jj piatră pe piatră din Ierusalim. Iudeii eu râs l de El, când L-au rlstîgoit, dar în anul 70 s'a * împlinit această profeţie a lui Isus. Şi nu L-a î putut face de minciună nici Iulian Apostatul, ; când după 300 de ani încercă să reclădească I Ierusalimul, cSci foc şi pară din pământ au ri-{ sipit zidul şi pe lucrători.

Papa a făcut multe „procesiuni sacre*

m m v o i t » „UflEirf i" m m iiiiiiiiiiiiii:iiiiiiiiMii[i![iiiiiiiriiniitfiiiiii(iiMiffii:iiii.'ii!JiiiiJjiiJiiiiiiiuiiiiiii:iiiii.ia:

Xilografii dela Blaj de Prof. A. Lupeanu-Melin

bibliotecar arhidieceaan

II. Cei dintâi tipogravi şi gravori, despre cari

ştim, că au lucrat în vechea tiparniţă dela Blaj, sunt:

1. Vlaicul 2. Vasilie Kosiandin 3. Dumitru Rîmnicianul 4. Mihail Betskereki. Aceştia sunt cari îngrijesc primele tipări­

turi blăjene. Vlaicu apare pentru întâiaşi dată în Strast-

nicul dela 1753, pe care Bibliografia veche ro­mânească de Bianu-Hodoş îl semnalează numai, după preţioasa Dizertaţie a lui Vasilie Popp.*) Insă, neobositul adunător de vechi bucoavne, elevul marelui Cipariu, Ion Micu-Moldovanu, n'a dat odihnă stăruinţelor sale, până nu şi-a câştigat, cu bani grei, un exemplar complect, pe care l-a lăsat moştenire bibliotecii noastre centrale.

In aeeastă carte, în incadratura tipografică a titlului, la partea de jos, un mic chenar xilo-grafic poartă semnătura „Vlaicu". Tot aici, sub incadratura, citim numele meşterului: „Vasilie

• ) Bibliografia, tom. II, p. 126.

Kostandin".*) Titlul Strastnicului are, ca fron- i tispiciu, clişeul cu trei cruci, publicat de Veress, I în opul citat p. 39.

Pe verso, cunoscuta gravură a Vlaicului, I care reprezintă Mănăstirea dela Blaj în forma j ei primitivă, cu o singură turlă în faţă şi cu tarla cea mică deasupra cupolei. Icoana poartă, I de astă dată, semnătura „Vlaicul", iar ca legendă I următoarele stihuri, pe cari, fiind celea dintâi I încercări de versificaţie cărturărească în limba I noastră la Blaj, le transcriem în întregime:

Trei feafe văz in 7roiţă, Un Dumnezeu în credinţă. Tatăl, Fiul, Duhul sfânt Un gând, ţi o voe sânt. Iroitii s'au numit Hramul Ca să păzească tot Neamul. •Şi cei dintr'această vie % Un gând şi o voe să fie.

Acelaş Vlaicul mai are în Strastnicul delà I dela 1753 încă trei xilografii, cu liniatura pro- | nunţată şi cu o mare duioşie în atitudinea fi­gurilor. Acestea sunt: Răstignirea, Ia pag. 94, Punerea lui Isus în mormânt p. 124 şi Învierea Domnului p. 171.

Pe Vlaicu îl mai întâlnim în Evhologionul dela 1757, Doctrina Christiana 1757 şi Orolo-gionul dela 1766.

In Doctrina Christiana, pe care a îngrljit-o meşterul Betskereki, pe verso titlului, găsim icoana Maicii Domnului cu Fiul în braţe, având legenda: „[con Beatae Mariae Virginis ad Claudiopolim lacrymaniis*. Gravura are şi anul, în colţul stâng, de jos: 1751. Acest an, pecare-1

*) A se vedea şi scrisoarea lui T. Cipariu din 1 Apr. 1835, către V. Popp, în Ditirtaţie p. 43.

aflăm şi în alte gravuri ale Vlaicului, ne di temeiul să credem, câ autorul xilograf, este la Blaj chiar dela începuturile tiparniţei noastre.

In nepreţuita colecţie de plachete a biblio­tecii noastre, Vlaicu are următoarele exemplare: Maica Domnului cu Fiul în braţe, 1751; Isus în grădina Getsimani, 1751; Prinderea lui Isus; Punerea pe cruce; Răstignirea; Luarea de pe cruce; Aşezarea în mormânt, 1755; învierea Domnului; Mănăstirea dela Blaj. Şi chenăraşul amintit, din Strastnicul dela 1753.

Dumitru Rîmnicianul este meşterul care a tipărit „învăţătura creştinească prin întrebări şi răspunsuri", la 8 Maiu 1756. Altă dată, după cunoştinţele pe cari le avem până acum, nici nu se mai iveşte în jurul tiparelor dela Blaj.

Mihail Betskereki, pe care îl întâlnim la Blaj în Dumnezeeştile Liturgii dela 1756 şi I Doctrina christiana din anul următor, este ace­laş, care a tipărit, la Cluj, Bucoavna dela 1744, Prezenţa lui aci, a făcut pe harnicul adunătoi de hrisoave Vasilie Popp, să creadă, că tipar­niţa noastră, înainte de-a ajunge la Blaj, ar fi stat un timp, după unire, în slujba Iesuiţilw dela Cluj.

Seria se continuă cu: 5. Petru Tekeld şi 6. Diaconul loanichie. Tekeld se întâlneşte în admirabil tipăriţi

„Votiva apprecatio", dela 1760, în care, dii prilejul zilei onomastice a episcopului Aron „umiliţi servi", tipografii dela Blaj, îi închin patronului, cu sărutări de mâni, simţirile lor de cea mai supusă gratitudine. Pe verso titlulu se găseşte interesanta plachetă cu blazonu

I Nr. 35 U N I R E A Pag 3

Sine gândim la Attila, când a vrut să deva­steze Roma, şi păgânul a cedat în faţa lui Leo tel mare. Ori să privim la marele Napoleon, care a pretins delà Papa să lase Vaticanul şi stmearg» la curtea împărătească drept eiemo-aiar. RefuzâEd Papa, Napoleon îl acuză de nijmaş al catolicilor, fiindcă sufere în ţara lui Eigltzi eretici şi Ruşi schematici . Inzadar îi «punta Papa, că Englezii Ş i Ruşii nu-i-au făcut nici un rău şi că deci nu are motive sâ-iafu-riseascî, ori să le declare răsboiu, Napoleon totuş 1-a prins pe Papa şi 1-a dus în prinsoare, clei doară nu va cădea baioneta din mâna soldatului francez do anatema Papei . . . Şi cine g iieşit biruitor din această lupt??! Napoleon [fârşi pe insuia Sf. Hslena, iar Pap* f*tu „o procesiune glorioasă*, venind acasă din exilul forţat ce i-se impusese.

Dar să venim mai aproape! In 1908, pe la Crăciun un gazetar din Sicilis, mai „isteţ" decât cei dela „Cuvântul", a scris o poezie cu refrenul: „O Isuse, de eşti Fiul lui Dumniz-u, trimite-ne în gn.b un cutremur". Şi dorinţa i-s'a împlinit dup* două zile, în 27 Dec. 1908, pria vestitul cutremur din C?labria, unde &u J murit 600,000 de oameai. Ia insula Martinique a s'a întâmplat că în 1903, în Vine rea Mare, au restignit pe cruce un porc, iar în z ua de Paşti a erupt Mont-Peké îngropând sub ce-nuşa-i peste 28,000 de oameni. Sau uitaţi-vi. la statuia lui Iuda din ţara vecini, şi socotiţi ce ferisire-i acolo, sub umbra „ocrotitoare* a acelei statui. . .

Dar să mai piiduim puţin cu istoria! In 1439 s'a făcut sf. Unire în soborul ecumenic delà Florenţa. Şi ce au fâcut inimicii sf. Uniri dinŢarigrad? In curs de 14 ani încontinuu strigau — ca şi odinioară Iudeii: „sângele lui asupra noastră şi asupra fiilor noş t r i 6 —, Cfl mai bine să fâlfâie pe biserica sf. Sofii semi-luaa turcească, decât să r îmânâ catolică umtă. Dorinţa li-s'a împlinit în 1453. Turcul a pus pe ea semiluna unda stă până în zilele noastre...

Mai slăbiţi-ne deci eu asemănările dintre ! Saluen şi Tibru. Căci steaua delà Bethléem au

vlzut-o şi boii şi oamenii. Dar ce folos de oa­menii cari au văzut-o. Ei au auzit bine, îa re­petate rânduri, semnificaţia acelei stele: Sâm-bî ta în biserică, apoi dela păstori, dela filosofi, dela profetul Simeon şi profeteasa Ana, dela plânsul neîntrerupt al Rachilei din mormânt. Ei toate acestea le-au clasat numai d rep t su­perstiţii, după cum face şi „Cuvântai" cu pro­cesiunile euharistice dc lângă Tibru, c o m p a -râisdu-lecu superstiţiile elefantului alb de l â B g ă Saluen. Insă bucuria ceior din Bethleems'a ter­minat odată cu spaima lui Irod, catv. înfrico-şânâu se de vestea cea nouă socotită de Iudei numai o „superstiţie proastă", nu s'a mul: omit decât cu sângele tuturor pruncilor „de 2 ani şi mai mici".

In legaturi cu „elefantul alb" de pe ma-l uri Ie Saluenului, d . Conea dela „Cuvântul" trebuia s i -ş i amintească poate mai curând — şi paginile ziarului „Curestut" ar putea s i l ajute — de o altă „stea minuMKţă", de acel „elefant alb" de pe malul Dâmboviţe după care au plecat, nu chiar demult, o seamă de „filosofi" să i-se închine, j ' K â n d u - i „hslaripu*. Noi nu cu-BOaştem decât steaua care a stat în Bethkem „deasupra unde era pruncul", şi biserica Ro­mei şi iumea civilizată — inclusiv .Cuvântul", care datează ziarul: 1929 August 13—, dela apa­riţia acelei steie îş i număra anii. Această s t e a u a

a erei creştine a inaugurat-o Papa d e l a Roma pe malurile Tibrului, eră care se înseamnă azi cu anul 1929. Încercat au filosofii revoluţiei franceze s i fixeze altă steaua pe cerul civili­zaţiei, dar abia a parcurs 10 aai aceia încă num:A în Franţa, şi a dispărut. Dar d . Conea, împreună cu ziarul „Cuvântul" liberi suut să se ataşeze la care vor vres. —

Acesta îmi est ; răspunsul. Şi aoums aş vrea să m i s e răspundă şi mie, că .steaua „ele­fantului alb" apărută la malurile Saîuenului şi văzut;' atât de strălucitoare de d. Conea cine o va fixa pe firmamentul civilizaţiei de lângă malurile Dâmboviţei, aşa cum steaua „Celui botezat în Iordaa" fu odată stabil fixată pe fir­mamentul civilizaţiunei, prin instaurarea erei

creştine iângă Tibru, prin Papa dela Roma, care a intonat de curând acel... „Tantum ergo"i

Aştept răspunsul dlui Conea dela „Cu­vântul".

Preot Oeorge Moody

nobilitar a! vladicăi şi cu imaginea Blajului de demult. Este singurul chip, rămas până în tim­purile noastre, care înfăţişează orăşelul româ­nesc dela îmbinarea Târnavelor, în zilele înce­puturile sale. Icoană preţioasă, fiindcă arată şi forma originală a vechiului castel princiar dela Blaj, cu foişorul de sub coperlş,*) abandonat în reparaţiile ulterioare. Durere, placheta s'a pierdut, însă ne-a rămas imprimarea, în folianta de închinare a lui Tekeld.**)

Mai multe amănunte avem despre Diaconul Ioanichie, cel cu viaţa sbuciumată, pentru care oraşul Dobritin a avut atâta de furcă cu însuşi împăratul Iosif al II-lea. De unde a răsărit la Blaj acest frumos călugăraş, n'am putut stabili încă. Probabil că era ungur de origină, căci purta pronumele de Endrédi sau Endrôdi. Ştim însă, că a avut o viaţă foarte romantică şi vije­lioasă, din cauza inimii sale aprinse, care 1-a făcut să părăsească într'o zi cucernicele ziduri m mănăstirii şi să se refugieze în Ţara ungu­rească, la Roma calvină, dimpreună cu bălaia Catiţa, fiica nobilului ardelean Borhidy Kâzmér. Dar superiorul dela sf. Treime, Ignatie Darabant, nu-i poate ierta grozava impietate şi, pe urmele fugarului, pleacă zdrobitoare denunţuri la îm­părăţie.

Nervoasa sentinţă dela Viena îl află pe Ioanichie la Dobriţin, unde trecuse la calvinism şi lucra în tipografia municipală de acolo, sub scutul magistratului. Intre timp soseşte la Dobri-|in Iosif al II-lea, care face aspre imputări

*) Urbariul domeniului epp. din 1772—3. **) A se v«dea şi Bibliografia, tom. II, p. 153.

superintendentului Samuel Szilâgyi, pentru ocro­tirea fugarului.*)

Sub povara unor atât de înalte intervenţii, apostatul călugăraş scapă cum poate şi pribe­geşte prin comitatul Heves, la Agria şi aiurea, unde însă mânia împărătească îl ajunge degrabă âi este încarcerat cu făcătorii de rele. Oamenii episcopului Atanasie Rednic, în frunte cu Matei Raţiu**), trimişi cu mandat de aducere în regulă la 24 Februarie 1772, se pare că au bătut zadarnic drumurile prin Ungaria, căci Ioanichie nu revine decât la 1775, îmbrăcând hai na pocă­inţei si intrând din nou sub ascultare.***)

Ci nostalgia libertăţii şi, poate, neastâm­părul sângelui turanic, nu-i dau odihnă să rămâie între pacinicele ziduri ale mănăstirii, îmbrăţişează pentru a doua oră calvinismul şi pleacă spre ai săi, pe cunoscutele drumuri bă­tute.

Dar, în timpul cât sărmanul om, certat cu sufletul său şi cu soarta, se sbate între temniţă şi mănăstire, Catiţa Borhidy ajunsese în neagră mizerie, căci fiscul împărătesc îi sechestrează averea părintească, drept osândă pentru nesoco­titul ei pas din junie. Neajunsurile şi sărăcia o macină curând, şi ea moare, nenorocită şi uitată. Ioaniche, reîntors târziu în căutarea ei, se prăpădeşte şi el, fără nume şi fără sălaş, jelind un mormânt iubit.****)

Un mic apropos la chestiunea vieţii călugăreşti. Gazetele au anunţat săptămânile trecute, că un călugăr dela mănăstirea orto-

j doxă Cetăţuia, lâsgâ Iaşi, a împuşcat un soldat surprins asupra unui furt de pepeni. Comen­tând acest fapt, d. Nichifor Crainic publică ta numărul dela 25 August c. al ziarului „Cu­rentul" următoarele reflexii de mare actua­litate, cari merită a fi reţ inute:

„Făptui, oricât de divers pentru servibi-litatea contimporană, obicinuită cu orice fel de cntne, e catastrofal.

„El desvăîuie încă odată cumplita deca-I denţă a mănăstirii ortodoxe de azi, caricatură I a nioaahîsmului. De câţiva ani combatem pe | această temă scumpă nouă, şi câte duşmănii

episcopale ae-am a t ras ! Nenorocirea dela Ce-tăţuia asvârle ua fulger satanic peste toată paragina morală a mănăstirilor. Cine e v i iova t? Cu durere trebuie s'o repetăm episcopatul, singur episcopatul! Printre episcopii noştri s t i ruie convingerea intimii, că monahismul azi nu-şi mai are rost, a apus odată cu marele trecut care, istoriceşte, a fost creştinismul insuş. Creştinismul, ca viaţă exemplară, cuge­tare, elan misstic, faptă ce depăşeşte veacul, a fost in primul rând monahul.

„Că nu mai avem mănăstire, Înseamnă că numai e posibilă? Dar mănăstirea catolică, acolo în Occidentul bântuit de plăgile ateis­mului modern} Dar acele mii de călugări misionari ai Romei, cari cutreeră planeta şi cad sfâşiaţi de canibali pentru slava lui Hristos ? Nu e acela martiraj ca în vremea cruntelor prigoniri: nu e acela monahism

! în toată puterea cuvântului? Cum e posibil j acolo, cum e posibil ca monahismul să stră­

lucească asi tocmai în Franţa convulsio­nată de aberaţiile laicismului ateu, iar la noi nu mai e posibil? Ar putea episcopatul nostru să ne dea altă explicaţie decât cea indicată de noi? De ce călugării catolici merg de bună voie să moară, predicând, între sălbatici şi dece ai noştri împuşcă un om pentru un pepene? E singur vinovat cri-minalui imbecil dela Cetăţuia sau, la crima lui, e complice moral însuş episcopatul care, î-a rânduit pâadar la pepeni, provăzut cu puşcă, in loc s l - î pregătească a fi rob al lui Hristos?

„Va fi, în sfârşit, crima groaznică dela Cetăţuia un avertisment pentru Sfântul Sinod?

•) 11 lotstf is a debreceniek, în »Magyar Si6< din 25 Martie 1900.

••; Protocolul lui Rednic, 5 p. 75. ***) Samuil Clain în Atte fi fragmente de Cipariu,

p. 123. **••) Continuarea şi sfârşitul articolului, în nr. viitor.

Stiri m ă r u n t e Person&.Je . C« bucurie anunţăm, că la

prtpunerea P. Ven. Ordinariat de Oradea, Sf. Scaun al Romei a numit pe Mgr. Dr. IACOB RADU protonotar apostolic, treapta cea mai a-propiată de arhierie între prelaturile romane.

— »Monitorul Oficial* din 28 August (Nr. 190) publică numirea păr. Dr Emil Iuga din Roma de consultor eclesiastic al legaţiunii române depe lângă Sfântul Scaun, făcută de ministerul afacerilor străine.

— P. Ven. Ordinariat arhidiecezan a numit pe păr. Mihail Borgovan, adm. parohial la Te -lecul Bicarului, pe păr. Victor Gizdavu adm. pa­rohial la Vaidacuta, pe păr. Iacob Tuluş adm. parohial la Meşcieac, pe păr. Ioan Coman adm. parohial la Oieşdea, pe păr. Jraian Ştefu adm. parohial la Poiana Aiudului, pe păr. Gavril Borz adm. parohial la Popteleac, pe păr. Du­mitru Pop, adm. parohial la Ocnişoara, pe păr. Ioan Cismas adm. parohial la Qlodeni, pe păr.

P a g . 4 Nr. 35

Iustin Cozma adm. parohial la Muntele Băişorii, •iar pe păr. Vasile Porime adm. parohial la Le-pindea.

— Odată cu clericii arhdiecezani pregătiţi pentru hirotonire, I. P. S. S. păr. mitropolit a preoţit Dumineca trecută şi pe profesorul Efti-miu Pandrea delà Satu-Mare, aparţinător clerului eparhiei de Lugoj.

S'a p r o m u l g a t l e g e a p e n t r u r e g i ­mul ş c o a l e l o r s e c u n d a r e e o n f e s i u » » l e . Numărul delà 2 7 August ( 1 8 9 ) al »Monitorului Oficial* publică legea asupra raporturilor dintre şcoaleie secundare confesionale române din Bra­şov, Biaj, Beiuş, Arad şi Ministerul Instrucţiunii, întronând prin această promulgare noul regim al acestor scoale în toate drepturile lor. Noul an şcolar va începe deci în atmosfera binefă­cătoare a acestei legi, care sperăm, că îşi va căpăta, în timpul cel mai scurt şi Regulamentul său de aplicare.

Z e p p e l i n n l d i n n o n în A m e r i c a . După 5 zile petrecute la Tokio, în capitala Ja­poniei, Zeppelinu! german a decolat pentru a trece Oceanul Pacific, o distanţă de aproape 1 0 , 0 0 0 Klm, pe care de asemeni a biruit-o, ate- j

risând în 2 6 August în Los Angelos, capitala Californiei. Aceasta a fost cea mai grea etapă a acestui raid aerian în jurul globului şi cu toate că Oceanul a fost bântuit de furtuni, tre­cerea s'a făcut fără dificultăţi mai deosebite. Drumul delà Los Angelos până la New-York (Lakehurst), o distanţă de 4 5 0 0 Km. s'a făcut şi el în condiţii perfecte, ajungând la New York Joi, în 2 9 August, la ameazi. Iar mâine, Dumi­necă în 1 Septemvrie, e vorba cu Zeppelinul să decoleze şi de aici pentru a mai parcurge odată drumul de 7 8 5 0 Km, peste Oceanul Atlantic, până la Fiiedrichshafen, de unde a plecat.

L o c a l e . Dumineca viitoare, la Sf. Măria-mică, va predica în catedrală păr. Ioan Moldovan, profesor la liceul de băieţi.

— Mâine, Duminecă, în 1 Septemvrie c. se va ţinea la şcoala primară de stat o confer en fă cooperatistă, la care sunt Invitate să participe, prin delegaţi, toate unităţile cooperatiste şi de bănci populare din jurul Blajului. Conferenţa va fi condusă de oameni ai centrului cooperatist delà Bucureşti şi delà Federala apropiată din Luduş, având de scop să iniţieze pe toţi coope­ratorii în mehanismul în care a întiat mişcarea cooperatistă prin noua lege a ministrului Ră-ducanu. începutul conferenţei e fixat pe orele 2 după masă.

— Azi, Sâmbătă, în 3 1 August, se ţine în saloanele hotelului «Central* o petrecere dansantă, aranjată de tinerimea universitară din Blaj pentru sporirea fondului «Clubului sportiv*.

O m ă s u r a c u m i n t e . După cum s'a anun­ţat, ministerul instrucţiunii e decis să reducă numărul şcoalelor normale, fiindcă după ultimele date s'a constatat că avem azi mai mulţi învăţă­tori decât posturi vacante în şcoaleie primare. O parte din aceste scoale se disfiinţează integral, iar altele se vor desfiinţa treptat, suprimâudu-li-se anual câte o clasă. Sunt desfiinţate integral delà 1 Septemvrie şcoaleie normale de fete din Dorohoi şi Braşov şi cele de băieţi din R.-Sărat şi Fălticeni. Se suprimă clasa I-a a şcoalelor normale de băieţi din Alexandria, Abrud, Satu-Mare, Călăraşi şi Tecuci. Se suprimă clasa I-a la următoarele scoale normale de fete: Caracal, Slatina, Piteşti, R.-Vâlcea, Botoşani şi Chişinău (eparhială). Elevii şi elevele delà şcoaleie supri­mate se vor repartiza ia celelalte scoale normale, iar membrii corpului didaetic vor face cereri de transferare.

O bursă pentru studii istorice. Conform regula­mentului de administrare a fondului V. Adamschi, Aca­demia română publică concurs pentru o bursă de 7 0 0 0

Lei pe lună, plus,cheltuieli le de drum la Paris, menită pentru studiul preistoriei. Ea se dă pe t imp de 2 ani,

începând cu 1 Octomvrie c , putând fi prelungită pe încă un an. Concurenţi i t rebuie să fie români, din părinţi români, lipsiţi de mijloace şi licenţiaţi ai universităţii din Iaşi. Terminul de concurs este 1 5 Septemvrie c.

C o m i s i o n } j u d e ţ e n e p e n t r u a p l i ­c a r e a n o n e i l e g . â d m f n t s t r H t i v e . La pro­punerea ministrului de interne s'au constituit de curând pe toată ţara comisiuniie judeţene, cari sunt chiemate să pună în aplicare noua lege administrativă. Pentru judeţul nostru Târ-nava-mică ea se compune din următorii: d. Iean Zileriu, subprefectul judeţului, d. Ilarie Holom, deputat, d Ioan B i a n u , advocat şi d. Iosii Boiiă, advocat.

+ P ă î \ G*».srge Groz.>, paroh în Doh (eparhia Gherlei), s'a stins la 1 8 August c. in anul abia 4 8 al etăţii, şi 2 0 al preoţiei sale cinstite. A fost un preot din cei mai de seamă ai generaţiei lui şi înmormântarea-i frumoasă — la care a participat şi prefectul judeţului Sălaj — sunt o dovadă grăitoare, că adormitul în Domnul a ştiut să se impună şi în afară de cer­curile bisericeşti. -— F i e - i partea cu drepţii!

t V a d . T e r t n l i a T ă m a ş n. Se l f tg au , o soră a păr. Camil Selăgian, directorul liceului din Beiuş — căruia îi transmitem, şi pe această cale, condoleanţele noastre —, s'a stins la 2 1 August c. în anul 7 0 al vieţiii şi 8 al văduviei saie cinstite. — Odihnească în pace!

7 V a s t l e G r a m » , pictor, un fiu al păr. Partenie Grama din Miheş (arhidieceză), s'a stins la 1 2 August c. In anul abia 3 2 al vieţii. — Fie-i partea cu drepţii!

A v i z şcolar . Direcţiunea gimnaziului de stat pentru băieţi şi fete din Diciosânmârtin aduce la cuno­ştinţa elevilor şi părinţilor următoarele dispoziţiuni: Înscrierile, reînscrierile şi examenele recerute se fac până la 5 Septemvrie a. c. Începerea cursurilor va fi la 1 6 Septemvrie . — Având în vedere, că avem locuri va­cante în internate elevii şi elevele cari vor reuşi la bursă, pe lângă taxa şi alimentele cerute vor fi primite în internat , fie ca bursieri, fie ca solvenţi. Pentru elevii şi elevele neburs iere se vor acorda diferite ajutoare de cari dispune şcoala, fie în bani, cărţi sau scutiri de ta­xele şcolare. Aceste sume ni-s'au acordat de Onor. Mi­nister. — Pentru a veni in ajutorul elevilor săraci, co­mitetul şcolar în înţelegere cu Reuniunea femeilor române din localitate a luat măsuri pentru a primi prânzul cât mai mulţi în cantina societăţii în modgia tu i t .

T e l e f o n u l „ U n i r i i "

C. Gher la . Conferenţa episcopească din săptămâna trecută a hotărî t definitiv, că Acadtmii le noastre de teologie îşi ridică, începând cu noul an şcolar, cursurile la 5 ani, urmând ca delegaţii acestora să stabilească de comun acord materiile ce sunt a se Introduce pe întâiul an al Academiei reorganizate. Pe cât ştim, aceştia se vor întruni aici la Blaj, acum Joia viitoare, în 5 Sep­temvrie c.

M. S i b i i u . Aveţi dreptate . Faptul , că autorul ob­servărilor ce se fac rnai nou in »Lumina satelor» asupra «sfintelor taine a 'e bisericii ortodoxe» este, cum se pare, »un simplu preot de ţară, fără nici o cultură teologică» nu poate să fie o scuză pentru publicarea unor inepţii atât de patente , cum sunt cele referitoare la taina spo­vedaniei din numărul ultim. Prostia că «în biserica ro-mano-catolicâ se face mărturisirea în faţa (!) unui sicriu (sic! numit confesional, în apropierea (?) căruia stă un preot, care dă deslegarea păcatelor, şi că astfel păcatele mărturisite pot fi ascultate şi de altul, afară de preot», nu este anume întrecută decât de reeditarea neruşinată a vechiului clişeu răsuflat, că indulgenţele acestei bise-lici ar fi numai «nişte bilete eliberate de Papa». A pu­blica într 'o gazetă pentru popor prostii şi minciuni ca acestea, este în adevăr «o operă nu de luminare, ci de curată întunecare a marilor masse ţărăneşti», şi este — adaugem noi - şi o adevărată crimă la adresa bisericii ce se insultă în felul acesta. In cât ne priveşte, nu suntem capabili să le opunem afirmaţii similare; ne vom restrânge deci şi pe viitor la propovăduirea aderă-rului şi aceasta fără să ne temem, că pe urma acestui lucru am putea avea vre-o scădere în orice direcţie. Mai curând, ori mai târziu, minciunile tot se demască, iar inepţiile şi prostiile nu mai prind azi nici între ele­mentele cele mai înapoiate în cultură. Să nu Vă inchietaţi deci prea mult de exhibiţiile de acest soiu ale straşnicilor luminători dela DVoastră.

P. Cluj. Schimbul documentelor de ratificare a Concordatului s'a făcut, cum se ştie, la 9 Iulie şi astfel cele două luni prevăzute în articolul adiţional, ca' termin pentru alcătuirea comisiunii concordatare, se împlineşte la 9 Septemvrie c. Până atunci neapăra t va trebui să fie numit şi delegatul guvernului, care împreună cu Nunţiul papal din Bucureşti (delegatul Sf. Scaun) va avea să procedeze, cu ajutorul episcopului nostru de Oradea (delegatul corului episcopescl la delimitarea circum­scripţiilor bisericeşti şi la verificarea bunurilor cari vor

forma Patrimoniul sacru. Lucrările aces tea — fiind terialul pregăti t înainte — nu pot să dureze prea şi astfel încă în cursul acestui an se va putea pun ţa organizarea nouei noastre eparhii dela Nord.

C. Lugoj . Ultimul număr al »Telegrafului*sii - - care nu ştie cum să-şi arate mai mult bucrrria, t ruca s'a întâmplat să aibă de partea sa şi în coi unei legi a actualului guvern şi o publicaţie a bisi noastre —, este o nouă dovadă, că nu «interesele riceşti» sunt acelea, cari au făcut ca Sibiiul să se sească în aceeaş t?bără cu directorul acelei publici! Repioducând scrisul mai recent al »Telrgrafiştilor<4 :

Sibiiu, am putea învedera şi mai deplin acest lucrul nu o facem anume pentru a păstra în această chestie până in capăt »anonimatul« ce ne-am impus I

S Ba ia maro . Confirmăm primirea sumei de §( 4 0 0 , din cari jumăta te s'au t ianspus »U. P«.

trecut. I. Culce». Chităm primirea abonamentului pe •

F L E G L E R întreprindere de tapefâne şi zugr&

vire arfisfică Cluj, sfr. 1. Rafiu

Zugrav modern de odăi. Specialităţi de tip tărie, asort iment din cele mai bogate

întreprinde renovări, în stil. de biserici castele; văpsiri de edificii şi mobile,

precum şi lustruiri de email.

Execută, pe răspundere, stârpiri de insecte

Devize gratuite! — Comande din provincie ti aranjează în cond ţiile cele mai favorabile

14-• f I I « • I «

Vasile Hoza j V I a g a z i n d e ornate bise rieeşt i . V e s m i n t e d in cel

m a i b u n e ştofe. P r a p o r i de mătasă din Damasc. C a n d e l a b r din bronz auriu de 6 până la 2 4 lumini. Potin

c ă d e l n i ţ e , p i c s i d e , e p i t r a f i r e .

Fabr ica de c lopote T u r n ă t o r i e de fon tă şi m e t a l . L a co m a n d ă fabric c lopo te or/ce m ă r i m e di: cel m a t b u n m a t e r i a l cu g a r a n ţ i e de 5 ani şi se află în depoz i t dela 10—500 kgr

P r e ţ u r i l e cele m a i sol ide .

Vasile Hoza Sib i iu , P i a ţ a P r i n ţ u l C a r o l N r 6

¡. <sm &m WSÎ m& < ^ ^ s i

Ws T U R N A T O R I E D E C L O P O T E

FRITZ KAUNTZ fost

SCHIEB & KAUNTZ S i b i u — S t r . M o r i l o r 2

L i v r e a z ă c l o p o t e d e b i s e r i c ă p e g a r a n ţ i e d e a n i î n d e l u n g a ţ i , t u r n a t e d i n m a t e r i a l d e p r i m a c a l i t a t e ca î n a i n t e d e r ă s b o i u e f e p -t u a t e în m o d a r t i s t i c . E x p e r i e n ţ a î n d e ­l u n g a t ă , d e a n i d e z i l e , a s i g u r ă o m u n c ă

i r e p r o ş a b i l ă şi u n s u n e t a r m o n i o s .

Cereţi oferte speciale! Pe scrisori rog a se indica adresa precisă

(999) 3 1 - ?

Cetiţi şi răspândiţi „UNIREA'

Tipografia Seminarului Teologic greeo-catol ic - B l 2 j