+ All Categories
Home > Documents > Foaia bisericeasca Blaj11

Foaia bisericeasca Blaj11

Date post: 05-Nov-2015
Category:
Upload: gogamircea
View: 16 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
Description:
Istorie
of 18 /18
 Anulu I. N r o  14. o i a basericesca Organu pentru  cultura  religi os a a c le ru lu i si  poporului. Redigeata  de I D r Alesandru  V. СЗтат а . 1 0  Juliu  1883. Cuprinsului Principiele  fundamentali ale  filosofiei  Sântului  Tom'a.  — Din  Ilomiletic'a  sacra.  Esplicarea psalmului 50 dupa P. Paulu  Segneri.   Teologii  si  ideile  liberali.   j i Poetulu  Schille r si i era rchi' a cato lica. — Unu C ah on u  Vechia-  din ainte de S .  Unire. Apare  in 10 si 25 st. n. a  fia-earei  luni. Pretiulu  pr e un u anu 3 1 1. v. a. Blasiu, 1883. i  TipograH'a  Seminariului  gr  .-cat. iu Bla si u. [ j
Transcript
  • Anulu I. N r o 14.

    Foi'a basericesca. Organu

    pentru cultura religiosa a clerului si a J poporului.

    Redigeata de I

    Dr. Alesandru V. '.

    10 Juliu 1883.

    C u p r i n s u l u i

    Principiele fundamentali ale filosofiei Sntului Tom'a. Din Ilomiletic'a sacra. Esplicarea psalmului 50 dupa P. Paulu Segneri. Teologii si ideile liberali. ji Poetulu Schiller si ierarchi'a catolica. Unu Cahonu Vechia- din ainte de

    S. Unire.

    Apare in 10 si 25 st. n. a fia-earei luni.

    Pretiulu pre unu anu 3 11. v. a.

    Blasiu, 1883. i TipograH'a Seminariului gr .-cat. iu Blasiu. [j

    - . - , .

  • Principiele fundamentali ale filosofeiSntuluiTom'a. Dupa-ce am vediutu, c Santulu Tom'a a demustratu cu evidinti'a lui

    indatinata, c a fostu tare convenientu, c Domnedieu se ni descopere noue si adeveruri de acele, ce trecu preste tote poterile mintei nostre, se nasee acumu intrebarea, c ore nu este credinti'a nostra usiora si nemotivata, cndu primimu de adeverate si lucrui'i de acele, cari trecu preste mintea nostra, si a caroru adeveru internu nu-lu potemu cuprinde nice odat? La obiectiunea acest'a respunde Santulu Tom'a, c credinti'a nostra in adeveruri, ce trecu preste tote poterile mintei nostre, nu este nice de cumu nice usiora, nice nemotivata. C noi cndu este vorb'a, c se primimu de adeverate lucruri, ce trecu preste captulu mintei nostre, nu avemu se intrebamu, c ore esistinti'a loru possibila este seau ba ? Ci avemu se intrebamu numai, c ore in adeveru Domnedieu le a descoperita seau nu? Si deca noi aflamu, c in adeveru Domnedieu le a descoperitu, atunci trebue se le primimu de adeverate, desi nu le potemu cuprinde, pentru-c Domnedieu nu ne pote descoperi noue dectu lucruri adeverate. Acumu Domnedieu, cndu a descoperitu omeniloru lucrurile aceste, atunci a aratatu prin semne evidente, c elu este descoperitoriulu, asia cta fora de nece un'a esitatiune le potemu primi si crede, fora c se ne tememu, c credemu ceva neadeveru. Minunele de tota speciea, profeie de tota categori'a, propagarea cea miraculosa a religiunei cretine, conservarea nu mai pucinu miraculosa a aceleia suntu pentru noi totu atte semne, prin cari Domnedieu a aretatu, c elu este descoperitoriulu. Tote aceste areta, c credinti'a nostra nu este usiora si nemotivata. Usiora si nemotivata este credinti'a in lucruri de genulu acest'a numai la religiuni de cele false, si inca la tote fora deosebire, fiendu-c acele nu au nice unu semnu, din care s'ar' pote conchide nice baremu cu probalitate, c Domnedieu le a descoperitu.

    Pusetiunea nostra facia cu Domnedieu in adeverurile, ce trecu preste mintea nostra se pote tare frumosu asemen cu pusetiunea unui fiu, cruia tatalu seu i-a tramisu din deprtare unele fructe. Fiulu st lng fructe, si nu scie, ce se faca, se guste din ele seau nu, fiendu-c se teme, c nu cumva se fie veninose. In urma nefiendu fiulu de locu in stare a cunosce, c ore veninose suntu fructele seau ba, cerca se-si ctige conviciune, c ore fructele in adeveru suntu tramise de tatalu seu seau nu? Si in urma din semne evideni afla, c in adeveru de tatalu seu suntu tramise, si atunci fiendu securu, c nu suntu veninose, pentru-c tatalu seu de securu nu i va tramite nemicu veninosu, le primesce, le gusta si le mananca liniscitu si cu multiumita, nu pentru-c elu a aflata, c in adeveru nu suntu veninose, ci pentru-c a aflata, c i le a tramisu acel'a, care de siguru, c nu i a tramisu veninu. Astu-feliu si noi, nu pentru ace'a primimu adeverurile, ce trecu preste mintea nostra,

    14

  • 218

    pentru-c suntemu convini despre adeverulu loru internu din raiuni interne, c-ce acest'a ni este cu nepotintia, ci pentru-c suntemu convini din raiuni esterne evidente, c ni le a descoperita Acel'a, Care nu ne pote descoperi dectu ce e adeveratu. Astufeliu potemu dice, c minunile, profetiele si celelalte semne evideni ale revelatiunei, suntu sigilulu lui Domnedieu imprimata pre adeverurile, ce trecu preste mintea nostra, c noi se le potemu primi si crede linisciti.

    Deca acumu adeverurile, ce trecu preste mintea nostra, suntu descoperite de insusi Domnedieu, atunci de sine se intielege, c intre aceste, si intre cele ce le afla si cuprinde si mintea nostra fora de nice un'a descoperire domne-dieesca, nu pote se fia nice un'a contradictiune. Acest'a, pentru-c Domnedieu este si autoriulu revelatiunei si si alu ratiunei, si Domnedieu nu pote se-si contradica. Deca inse totui s'ar' pare, c esiste in ver un'a privintia ore care contradictiune, atunci trebue se scimu, c acest'a este numai la prere, si tota contradictiunea aparenta se nasce de acolo, c seau deductiunile nostre suntu sofistice, seau principiele nostre, pre cari ne amu basatu suntu false, seau in urma conclusiunea jiostra a fostu greita.

    Din premisele aceste acumu se pote vede lamuritu, ce pusetiune trebue se aiba mintea nostra attu facia cu adeverurile, ce le pote afl si ea, ctu si facia cu acele, ce numai din revelatiune le cunoscemu. Anume antaiu, ce atinge adeverurile, ce le pote afla si mintea nostra de sine se intielege, c ehiamarea ei este a demustr cu tote argumintele posibili mai antaiu esistinti'a loru si dupa ace'a adeverulu loru internu, fiendu-c amendoue aceste i suntu posibile. Asia p. e. ce atinge adeverulu esistintiei lui Domnedieu, mintea nostra are se probeze mai antaiu esistinti'a unei fientie supreme, si dupa ace'a se arete adeverulu internu alu acesteia. Deca mintea nostra a facutu acest'a, atunci a satisfcuta chiamarei sale.

    Cu totulu altu-mintrule inse st lucrulu cu adeverurile, ce trecu preste captulu mintei nostre. Aci chiemarea principala a mintei nostre este a arata numai att'a, c cutare adeveru, desi trece preste tote poterile mintei nostre totui esiste, pentru-c este descoperitu de Domnedieu, va se dica ehiamarea mintei nostre este numai a arata, c adeverulu respectivu este in adeveru descoperita de Domnedieu. La demustrarea apodictica din raiuni interne a adeverului respectivu nu se pote dimite, fiendu-c acest'a totui i este cu nepotintia. Asia p. e. cndu este vorb'a despre misteriulu Sntei Treimi, mintea nostra are numai se probeze, c misteriulu acest'a in adeveru este descoperitu de Domnedieu. La demostrarea apodictica din raiuni interne, cumc misteriulu acest'a inaltu trebue se esiste, nu se pote dimite, cce si fora de ace'a i este cu nepotintia.

    Inse desi mintea nostra nu pote demustr apodictice adeverulu internu alu lucruriloru acestor'a, totui pote refrange tote argumintele contrarie aretndu, c desi lucrulu trece preste captulu mintei nostre, totui nu este in elu nemicu

  • 219

    contradictoriu Asia p - e. mintea nostra desi nu pote demustr adeverulu internii alu misteriulu Sntei Eucharistie cu raiuni interne, dara totui pote arata, c in totu misteriulu acest'a nu este nemicu contradictoriu. Afora de ace'a cu privire la adeverulu lucruriloru ce trecu preste mintea nostra, desi nu potemu aduce raiuni interne, totui potemu pre calea analogiei aduce unele arguminte nu stringente ci confirmatorie. Pre calea acest'a mintea nostra pote strbate totu mai adencu in essenti'a misterieloru. Numai ctu mintea nostra de cte ori este vorb'a de speciele aceste de arguminte, totu de a un'a se se feresca a-le atribui valore apodictica, seau valore mai mare dectu la nescari arguminte de probabilitate, pentru-c prein acest'a amu intari numai pre inimici in necre-dinti'a loru, cari usioru ar' pote resturn tote argumintele aceste.

    Astufelu chiamarea mintei nostre in demustrarea adeveruriloru, ce trecu preste mintea nostra, se restringe la probarea apodictica, cumc acele suntu revelate, si dupa ace'a la refrangerea obiectiuniloru si la aducerea unoru arguminte din raiune inse numai confirmatorie si pre calea analogiei.

    Din Homiletic'a sacra. (de Vasiliu Budescu, preotu gr. cat. de Sarcu).

    Prologii. E superfluu a spune, c sciinti'a si desteritatea homiletica chiaru asia e

    de lipsa pentru pastoriulu sufletescu, c si instruarea pentru poporulu credintiosu. Era detorinti'a de a inveti pre poporu se vede din mandatulu espresu alu ddiescului Invetiatoriu: Deci mergundu, invetiati tote poporele. . . Invetiandu-i se pazesca tote cte am mandata voue" (Mat. 28. 19. 20); asia si S. Paulu Ap. in ep. 2 catra Tim. 4. 2. scrie: Vestesce cuventulu, insista in tempu acomodatu si neacomodatu, mustra, certa, indemna cu tota paciinti'a si invetiatur'a". La aceste se pote adauge si impregiurarea, c unele indigintie spirituale ale poporului numai prin instruarea acestuia se potu suplini, cumu suntu d. e. nesciinti'a seau retacirea in cele ce se tienu de credintia. Cine din poporu ar' pote sustiene scus'a, c de ora-ce invetiandu in copilria cate-chismulu ar' ave deja cunoscinti'a perfecta a credintiei; ma ci suntu din poporulu nostru, cari pote nice nu au amblatu la scola, unde se fia avutu ocasiune de a inveti catechismulu; dar' de si au amblatu unii la scola intrebu: ore precepu copilii precum se cuvine totu ce au invetiatu din catechismu? Copilulu de multe ori si-ihavutiesce memori'a, dar' priceperea si semtrea lui remane necultivata. Ma unele adeveruri momentose ale credintiei, cari receru o meditatiune si esperintia mai mare, din caus'a fragedei faculti neci nu se potu propune copiiloru. Cu o astu-feliu de cunoscintia lasa copilulu scol'a si se apuca de economia, meseria seau diregatoria. Cu tempulu si acest'a pucina cunoscintia din ce in ce se stracora. De amu voi se scrutmu nesciinti'a crestiniloru, nu ar' debui se intrmu numai in bordeiele tiereaniloru, amu pote-o observa acest'a si la cei de o pusetiune mai inalta, cari nici densii nu posiedu mai multa sciintia, ma nu sciu nici diferi unele inchiature necesarie ale credintiei. Astu-feliu din indigintiele spirituale ale poporului de sine urmeza grandios'a detorintia a preotului de a vesti cuventulu lui Ddieu, ce debue se se anuncie poporului mai virtosu prin insu-si paroculu locului, c-ci

  • 220

    asia impunu canonele, asia recere autoritatea si desteritatea mai mare a parocului; inse prin acest'a nu vreu a dce, c capelanulu nici candu se predice. Reprobezu inse acea datina stracorata de la gr. orientali, ce esista in unele prti ale Ungariei, (dorerere si in Ardealu pre ici colo. Red.) c unii frai preoi, in cele mai multe cauri concredu cantorelui vestirea cuventului lui Ddieu, carele apoi sub Pricesna, cetesce poporului asia numit'a: cazania" din ceva cazanierie vechie, cari noi cei din prtle Ungariei le-amu eredtu de pre tempulu neunirii. In Ardealu nu sciu, de suntu asia ceva crti, (suntu dorere si prin Ardealu destule Red.) de suntu inse, credu, c acele voru fi ale lui Maioru. dar' ale nostre tote cte numai le-am vediutu an unulu si acel'a-si autoriu acatolicu si se vede a fi transpuse pre romnia de primii traductori, pote pre tempulu lui Rkoczy, c-ci gemu de barbarismi sloveni sub infiuinti'a limbei slavice. Abstragundu de la pucinulu pretiu literariu, acestu feliu de homilieriu invetia si eresu. Cine are in de mana vre o carte c acest'a, se caute homili'a pre du'a de Rosale, unde in totu decursulu, se incerca de a se demustr, c Spiritulu S. nu ar' purcede si de la Fiulu. Era in vieti'a Santloru, despre carea traeteza la serbatori, in unele locuri poti vede si cte o fabula ce mirosa a superstitiune, c si cum poporulu nostru nu ar' ave destule, superstitiuni eredte din mitologi'a strbuna. Deci nu e lipsitu de tota bas'a conceptulu poporului gr. or. din prtle Bihorene, prin carele Cazani'a" carea altu-cumu e venerata c unu clinodu santu se numesce de poveste", si ce e mai multu din convingere religiosa. Nepre-dicandu preotulu e mirare dara deca in unele prti poporulu si adi d mai multu crediementu babei vrjitorie de ctu preotului? Deca noi ins-ni nu vomu detepta poporulu, si nu vomu predica de ctu de doue seau trei ori in anu, unde vomu ajunge ore cu cazania"? Totu acolo unde amu fostu cndu ne-amu unitu. Acest'a se pote demustr si cu unu esemplu din dieces'a nostra oradana; asia d. e. in prtle Satu-marene unde nu se scie de cazania", si pote clerulu inca e mai diligentu, poporulu nostru are cu multu mai mare cultura religiosa de ctu in cele lalte prti ale diecesei. Cu ctu poporulu e mai .neinvetiatu, cu attu si detorinti'a nostra de invetiatoriu e mai ponderosa, si cu attu mai virtosu suntemu respundietori attu in aintea Superioriloru notri basericesei, ctu si in aintea lui Ddieu.

    Preoii aru ave strins'a detorintia de a se ingrig, c unele bazaconie c cazaniele susu numite se se puna in pensiunea meritata, era in locu de aceste se Se folosesca de auctori buni, si se se nesuiesca c dupa recerintiele pastorali ei ins-si se si-concipieze homiliele sale, amesuratu indigintieloru spirituali ale poporului, a locului si a tempului..

    Deci ar' fi de doritu c fraii preoi, cari se ocupa cu pstorirea sufletesca se convin mai adese-ori in colon'a acest'a, c si unulu si altulu se scria cte-ceva si din Homiletic'a sacra.

    Tractandu despre Homiletic'a sacra, am vediutu a fi mai nimerita a o imparti ace'a in doue seciuni: in Homiletic'a generala si speciala. (Va urma).

    Esplicarea psalmului 50 dupa P. Panlu Segneri. (Continuare).

    Nu e destulu inse a terge pecatulu, ci trebue spelatu, si inca adeseori: mai vertosu me spal de foradelegea mea si de pecatulu mieu me curatiesce".

    Domnedieu uresce pre pecatosu si pecatulu intru o forma. Distingerea

  • 221

    este numai: c pecatulu i uritu neconditionatu in sine si pentru sine insusi, inse pecatosulu numai c pecatosu. Pentru ace'a misericordi'a si dreptatea se intrecu asia dcundu a invinge attu asupr'a pecatului, ctu si asupr'a pecatosului; si in fapta invingu asupr'a amendoror'a, desi in modu forte diversu. Misericordi'a invinge asupr'a pecatului in pecatosu; pre cndu din contra dreptatea invinge asupr'a pecatosului in pecatu. Misericordi'a invinge asupr'a pecatului in pecatosu, pentru-c e lucru ei a terge, a nimici pecatulu, ce se afla in pecatosu si asia a mntui pre penitente. Din contra dreptatea invinge asupr'a pecatosului in pecatu, pentru-c e proprietatea ei a pedepsi pre pecatosu in pecatu, care nu se desparte de elu, si asia pre cerbicosu alu remite condamnarei.

    Davidu parendu-i reu de pecatulu comisu nu poftesce dreptate, ci se roga pentru misericordia, cerendu dela Ddieu, c se-i sterga, si nimicesca pecatulu: terge fora delegea mea!" Altu-cum vorbesce, cndu se considera pre sine c pecatosu, atunci se roga numai, c Ddieu se-lu spele de fora delegea sa: si mai vertosu me spal de fora-delegea mea". Pecatulu seau fora-delegea se terge, cndu se ierta, pecatosulu inse deodat se spal si se curia; elu se spal, cndu se silesce a deprta dela sine si cea mai mica adhesiune, seau cea mai pucina iubire, ce ' mai pote lega de pecatu. Mu se curatiesce cndu neindestulindu-se cu acestu succesu, se nesuesce a-si concepe una ura neimpacata contra pecatului, si face exercitia de vertuti cu totulu opuse, d. e. exercitia de umilintia, cndu se ivesce pecatulu superbiei, de blandetia, cndu pecatulu s'a facutu din mania s. a.

    Voesci se sci caus'a, de unde vine ace'a, c tu dupa-ce te ai spalatu, adese-ori forte curundu erasi te petezi ? pentru-c te speli, dar' nu te curatiesci, pentru-c te abai dela reu, inse nu asia c de odat se faci binele opusu in mesur'a corespundiatoria.

    Dar' ce motivu a avutu Davidu, de s'a rogatu lui Ddieu, c se-lu spele si se-lu curie; pentru-c ce e dreptu lui Domnedieu se cuvined a terge fora-delegea, inse splarea de ace'a s curatrea er detorinti'a propria a lui Davidu. Motivulu e : c de aci se se vedia preferinti'a gratiei in lucrurile, cari le amu indeplinitu prin ea.

    Nu e indoiela, c noi trebue se ne spalamu si se ne curatmu. Dar' ce potemu face de noi insine? Noi ne potemu numai pet pre fia-care d! Spre a ne curai, e de lipsa, c Ddieu nice odat se nu ne lase a lucr singuri, ci totudeun'a se opereze insusi in noi si cu noi. Pentru ace'a trebue se rogamu pre Ddieu totudeun'a, c nu numai ace'a se faca, ce e eschisivu opulu seu, dar' si ace'a se indeplinesca, ce avemu noi insne de a face: pSpalame de culp'a mea si de pecatulu mieu me curatiesce". Deci deca nu e densulu, care se ne faca a lucra, atunci nu vomu pote face nimicu dela noi, pre lenga tota libertatea nostra

    In fine fiendu-c tergerea pecatului din sufletulu nostru e unu opu, ce

  • 222

    se cuvine cu totulu numai lui Ddieu, de ace'a nu ni demanda Ddieu nice odat, c noi se indeplinimu opulu acest'a, ci numai c se implinimu pre-conditiunile, cari se poftescu din partea nostra, si se nu ne opunemu faptei sale: facei penitentia si ve intorceti, c se se sterga pecatele vostre". fapt. 3, 19. Din contra fiendu-c spelarea sufletului nostru de pecatu si curirea e una lucrare, ce se cuvine lui Ddieu "si noue de odat, inctu cooperamu cu ajutoriulu gratiei divine; asia rogamu cte odat pre Ddieu, c Densulu se perfaca lucrulu acest'a, precum s'a rogatu si Davidu aci in sensulu acest'a dcundu: Spalame de fora-delegea mea si de pecatidu mieu curatiesce!" si intorsu, cte odat, Ddieu .ne demanda noue, c noi se-lu indeplinimu.

    Pentru ace'a li sem'a bine, spre ce trebue se-ti indrepti nesuinti'a ta. Spre ace'a, c se te speli curatu si te curatiesci in modulu aretatu, pentru tergerea pecateloru, lasa se se ingrigesca Ddieu, fora de a face locu spiritului reu, cndu vre se te nelinistesca cu intimidri vane, c ore Ddieu te a iertatu ori nu.

    F cu zelu ace'a, ce se cuvine in comunu lui Ddieu si te; er' ace'a ce se cuvine numai lui Ddieu, concrede-o cu totulu lui Ddieu. Seau te temi c Ddieu nu-si va indeplin ale sale?

    A terge pecatulu din sufletu nu e unu opu, care se face pre incetulu, ci una fapta, care se intimpla de odat prin impartasrea gratiei sanctificante. Altu-mintrea st cu splarea si curatrea sufletului de ramasitiele pecatului, acest'a e unu opu, ce totu mai multu trebue se se faca.

    De aci se vede, c Davidu, cndu s'a rogatu lui Ddieu pentru tergerea pecatului dse simpliciter: terge fora-delegea mea!" Er' cndu s'a rogatu pentru splarea si curatrea de fora-delegea sa, nu s'a indestulitu cu cuventele: spalame, curatiesceme/" ciadause: mai vertosu" adec: mai vertosu spal de fora-delegea mea, mai vertosu curia!, de ora-ce elu in modulu acest'a se rog lui Ddieu pentru gratia, de a face fora incetare tote acele, ce le recunoscu c absolutu necesarie pentru sine.

    Prin urmare din cele espuse poti inveti, ce e necesariu spre ati spal bine si curat sufletulu, cndu mergi la petiorele confesariului. Cugeti c e de ajunsu a-ti spune pecatele ? nu; cea mai mare diliginfia se o puni, c se despretiuesci, se uresci acele pecate; deca nu, de abia te scoli dela petiorele confesariului, si erasi comii pecatele cele vechi. Si apoi nu e de miratu, pentru-c fia-care pecatu lasa in sufletu doue operaiuni forte infricosiate: aplecrile si datinele rele, produse prin fapt'a rea, cari curundu ducu la relapsu, si cupiditatea rebele, carea prin pecatu s'a facutu mai potente, si carea cu ctu o indestulesce mai multu pecatosulu, cu att'a capeta mai mare influintia asupr'a lui. Pana aci a adusu Davidu raiuni dela misericordi'a si buntatea lui Ddieu, de aci incolo aduce raiuni: dela sine insusi c pecatosu, dela pecatele sale si dela darurile, ce i le-a datu Ddieu.

    C fora-delegea mea eu o cunoscu,sipecatulumieuin aintea mea este pururea".

  • 223

    Regele Davidu dupa-ce a cerutu iertare dela Domnedieu pentru misericordi'a divina, aduce acum raiuni dela sine insusi, recunoscundu-se si marturisindu-se de pecatosu. Fiendu-c Davidu se roga pentru una iertare deplina a pecatului seu, s'ar' pare, c spre a-si ajunge scopulu, ar' fi trebuiii in ainte de tote se-si arete prerea de reu, carea a simttu-o in nim'a sa deja infranta pentru fora-delegea sa, er' nu cunoscerea fora-delegei, pentru-c iertarea are se urmeze dupa contritiune, er' nu dupa cunoscerea pecatului. Si totui Davidu aci nu aduce in ainte prerea de reu, ci cunoscerea fora-delegei. Pentru ce? pentru-c: cine cunosce adec cine scie: ce e pecatulu, cine vede si pricepe reutatea lui, acel'a de securu simte si prere de reu. Christosu in gradin'a Getsemanei asuda sudori de snge, pentru-c avu in aintea ochiloru reutatea pecatului, cu tote c nu l'a comisu Densulu.

    Scienti'a e dupla: cunoscerea binelui si a reului, un'a are de obiectu binele, alfa reulu. Pentru ace'a, cine adauge unui pecatosu cunoscerea binelui i adauge si dorerea, c-ci lu-face se intielega: ctu de mare e binele, ce-i lipsesce. Si cine i-immultiesce cunoscerea reului, i-immultiesce erasi dorerea, fiendu-c i areta mai chiaru, ctu de mare e reulu, celu porta in sine.

    Deci, deca voesci se-ti para reu de reulu facutu, nesuescete alu cunosce pana in fundamentul

    Lepr'a corporale trebuia ore-cndu se-o cunosca numai preotulu, inse nu asia este cu lepr'a sufletului; acest'a trebue se o cunosca si acel'a, care o vindeca, dar' mai multu acel'a, care doresce a fi vindecatu de ea. De lepr'a corporale se pote omulu vindeca, fora se porte in sine vre una ntristare despre morbulu acest'a; din contra de lepr'a sufletului nime nu se pote vindeca, deca nu simte dorerea ce'a mai mare; er' dorerea nice una data nu pote se premerga cunoscientiei, ci urmeza tptu deun'a cu unu pasiu dupa acest'a.

    Se nu ne miramu, c unu omu asia luminatu c Davidu in fine si-recunoscu de plinu fora-delegea; ci se ne miramu mai multu de ace'a, c acest'a cunoscintia avii lipsa de att'a tempu; au trecuii preste 9 luni, att'a adec pana ce s'a nascutu prunculu si profet. Natanu a venitu in aintea regelui, c se-i arete ce elu de sine nu vedea.

    Seau pote Davidu pre tempulu acest'a n'a sciutu se cunosca nice gresielele altor'a? m d; pentru-c indata ce aud dela profetulu asemenarea cunoscuta despre oie, a strigatu maniosu: fiulu mortiei e acel'a, care a facutu acest'a" si totui despre sine, care a lucratu cu multu mai reu, nu dse nimic'a; apoi de si in asemenarea ace'a si-ar' fi potutu vede fora-delegea s'a propria depinsa cu colorile cele mai vii, totui nu le-a vediutu, si nu le-ar' fi vediutu nice odat, deca nu i-ar' fi esplicatu profetulu sensulu asemenarei dcundu: tu esti omulu acel'a". Blastematu egoismu! la ce gradu de orbia pote aduce pre omeni, indata ce se ncuiba in ei.

    Esperinti'a ne inveti, c pucini si-cunoscu pecatele, pentru-c pecatosulu e orbitu in ele, cum se vede din ps. 39 v. 16 unde dce Davidu: apucatum'au

  • 224

    fora-delegile miele si nu potiu a le vede-'. Alta raiune este: iubirea propria, care se infiora a vede atta diformitate in sine, de ace'a pecatosulu si intorce ochii dela sine, adec dela examinarea s'a, si mai bine spioneza gresielele altora.

    Davidu avii lipsa de multu timpu, pana ce-si cunoscu cderea, inse atunci si-repar amnarea prin unu zelu si seriositate cu atta mai mare. Pentru ace'a de abia dse: eu cunoscu fora-delegea mea", si potu adauge cu totu dreptulu: pecatulu mieu in aintea mea este pururea", attu de tare a fostu petrunsu de dorere, cndu cugeta, ce a facutu prin pecatulu seu. Acest'a dorere nu a fostu trecutoria, ci permanente, si nefericitulu rege pana-ce trai, totu-deun'a port in aintea ochiloru sei icon'a revoltarei sale in contr'a lui Ddieu. Cuventulu ebr. negdi = insemna: in aintea mea, va se dca: Davidu si vediu pecatulu neincetatu plutindu in aintea ochiloru; mai insemna si contra mea, si sensulu va fi, c Davidu nu-si avea in aintea sa fora-delegea, c unu obiectu ce nu-i face nice o greutate, ci c unu obiectu, ce in continuu lu-persecuta; c unu inimicu neimpacatu, ce in atacu nu se ostenesce.

    (Va urma).

    Teologii si ideile liberali. Nu odat se intempla, de tare muli omeni se lasa a se conduce de

    cuvinte atragutorie, caror'a eli le substituescu cu totulu altu sensu diversu de acel'a, ce-lu au in adeveru. Acest'a inse nu s'a intemplatu nice odat in mesura asia mare, si n'a avutu nice odat urmri asia afundu taiatorie, c in tempulu nostru. Tare multe cuvinte se intrebuintieza si se porta astdi din gura in gura c totu atte idei moderne. Mulimea lia tote cuvintele aceste in sensu literalu, si se insufletiesce pentru ele, c pentru totu atte axiome moderne, fora se scie, c tote cuvintele aceste in sensulu loru adeveratu designeza unu sistemu ore care de idei, pre cari deca le aru cunosce, atunci aru fi gat'a numai dectu a se lepad de ele. Tota confusiunea acest'a se nasce de acolo, c autorii sistemeloru acestor'a de idei, pentru a castig mulimea in favorulu loru, le au imbracatu in cte unu cuventu, si in cte una sentintia, cari in sensulu loru literalu suntu tare atragutorie. Astu-feliu totu lucrulu este numai una manevra, care o amu pote asemen cu procedur'a medicului, care voindu a d pacientului seu nesce prafuri amare, le imbraca in una ingredientia dulce, c asia patientulu se le pota inghit.

    Cuvinte s sentintie de aceste dulci la prere, inse amare in essenti'a loru suntu astdi forte multe, era numerulu acelor'a, ce se insiela prin ele este enorau. C se tacemu de altele, amintimu de o cam data numai axiom'a ace'a alui Cavour relativa la relatiunea basericei facia cu statulu, carea suna: baserica libera in sttu Uberu. Ci omeni nu suntu, cari si intipuescu, c in sentinti'a acest'a se cuprinde relatiunea cea mai naturala a basericei facia cu statulu, asia in ctu ar' fi gata a o aper c pre una axioma neresturnabila.

  • 225

    Si totui celi ce cunoscu cuprinsulu si ideile adeverate, ce le esprim sentinti'a acest'a, aceia sciu, c de cndu e lumea, baseric'a nu s'a degradatu nice odat asia tare c prin ideile cuprinse in sentinti'a acest'a. C dupa ideile aeeste baseric'a in vieti'a publica este considerata numai c una simpla societate de agricultura, literatura seau de comerciu, precum n'a fostu considerata nice chiaru la pagani. De cte ori nu amu fostu silii se vedemu cu dorere sentinti'a acest'a espusa in foi de ale nostre, c pre intieleptiunea cea mai mare a secuiului nostru, vedi bine c fiendu seduse mai multu de poterea cea atragutoria a cuvinteloru, dectu de intielesulu ei adeveratu. Ma ni s'a intemplatu, de amu vediutu odat in una foia de ale nostre propusa sentinti'a acest'a c unu principiu metafisico-politicu neresturnabilu, si indata dupa ace'a sensulu ei adeveratu combatutu forte bine, fora c serman'a foia se fia sciutu, c ea combate ce'a ce mai in ainte a redicatu pana la ceriu.

    Confusiunea acest'a de idei si. cuvinte inse nicairi nu este asia mare, c in cuventulu si in ideile esprimate prin terminulu: liberalismu. Ci omeni nu suntu, cari vinu in focu, cndu audu, c cineva cuteza a combate liberalismului Si ore pentru ce? Pentruc eli in naivitatea loru sub liberalismu si intipuescu opusulu despotismului, asia inctu celu ce combate liberalismulu dupa eli eo ipso este unu amicu si partinitoriu alu despotismului. Si apoi numai ace'a i trebue cuiva astdi, c se partinesca despotismulu, c atunci pote fi securu, c va fi timbratu de unu obscuru din evulu mediu. Numai pucini suntu aceia, cari sciu si intielegu, c sub liberalismu in sensulu adeveratu se intielege unu sistemu politicu, care in ultimele lui consecintie este mai despoticu, c ori si ce despotismu pre lume; numai pucini suntu aceia, cari se scia, ce abusu se face in sistemulu acest'a cu libertatea omenesca, asia ctu in sistemulu acest'a s'ar' pote dce: summa libertas, summa injuria; numai pucini suntu aceia, cari se scia, c totu sistemulu acest'a este basatu pre filosofi'a materialista, si c nu este altu ceva dectu sistemulu luptei selbatice si netiermurite pentru esistintia strapuse de pre terenulu animalu pre terenulu socialu; numai pucini suntu aceia, cari se scia, c suntu forte muli brbai de simiri forte bune si nobile, cari l'au combatutu si-lu combtu si astdi din punctu de vedere alu umanitatei si alu binelui publicu, fora c pentru ace'a se fia nice pre departe amici ai despotismului. Nefericirea cea mai mare inse este, c sistemulu acest'a se designeza prin cuventulu: libe~ ralismu, care in sensulu lui literalu are potere prea atragutoria pentru multme, era la sensulu lui celu subtilu politicu si socialu, care este celu adeveratu, suntu numai forte pucini cari potu strbate. 4

    Cuventulu liberalu in sensulu lui politicu s'a intrebuintiatu mai antaiu in Spani'a, de unde apoi pre incetulu s'a lattu preste tota Europ'a, si astdi este la ordinea dlei pretotindene. Prin elu se designeza sistemulu acel'a politicu, a crui principiu este nzestrarea individului c cetatianu alu statului cu libertatea cea mai mare in tote miscrile sale. Spre scopulu acest'a

  • 226

    sistemulu din cestiune si eonsidera de prim'a s'a chiamare delaturarea toturoru piedeciloru, ce ar' st in contr'a libertatei individului, c asia individulu in societate se se pota misc ctu se pote mai liberu. Sistemulu acest'a purcede din principiulu revolutiunei francese, c unulu fia-care omu se nasce pre lume independenta, si prin urmare nimene nu are dreptu a-lu impiedec in miscarile sale libere si independente.

    Prim'a consecintia a sistemului acestuia este invetiatur'a despre suveranitatea poporului, dupa care poporulu este absolutu liberu si independentu, si tota poterea de stata este in mn'a poporului, care are dreptu a o intre-buinti dupa cum voiesce elu, fiendu-c este a-lui, si elu este si trebue se fia absolutu liberu in intrebuintiarea ei. A dou'a consecintia este egalitatea politica a toturoru cetatianiloru, fiendu-c unulu fia-care cetatianu se nasce in una forma de independentu, si prin urmare toti egali. A trei'a consecintia este tergerea toturoru privilegieloru, asia ctu unulu fia-care cetatianu in sttu se pota intreprinde, ce va voi elu. A patr'a consecintia este dreptulu absolutu alu individului asupr'a proprietatei sale, dupa-care elu c independentu pote face cu averea sa ce va voi, uti et abuti, fora c pentru ace'a se fia cuiva responsabilu.

    Aceste suntu in nucleo principiele sistemului liberalu. Aceste suntu pre scurtu principiele liberali, cari privite pre de asupr'a i se pru omului attu de frumose, attu de bune, si de unele, cari se intielegu de sine, ctu mai c i vine se se mire, cum mai potu se fia omeni, ce le combtu, si e aplicatu a crede, c numai ver unu tiranu seau despotu aru pote fi in contr'a loru. Si pre langa tote aceste tota frumseti'a principieloru acestora dispare c fumulu din aintea unei cugetri practice si filosofice.

    Asia c se incepemu cu principiulu fundamentalu alu sistemului liberalu, care suna, c individulu in sttu are dreptu la libertate deplina in tote miscarile sale, se ne intrebamu, ore este individulu singuru in societate, seau traiesce la olalta cu alii? Da va respunde ori si cine, individulu traiesce in societate cu alii! Atunci inse de sine urmeza, c unulu fia-care individu numai la att'a libertate are dreptu in miscarile sale, cta pote se aiba fora c prin ace'a se sufere ceva celilalti. Prin urmare macsim'a politica nu pote se fia nice decum libertate absoluta pentru individu, ci chiaru din contra: numai att'a libertate pentru individu, cta se pote, fora c binele publicu se sufere ceva. Era intieleptiunea politica in urm'a acestora nu pote se stee nice decum in delaturarea toturoru piedeciloru, ce stau in calea libertatei individului, ci chiaru din contra in cercarea conscientiosa, cumc cta libertate se pote concede individului fora c se sufere binele publicu. Unu esemplu concreta! Intrebamu ore ce este mai consultu a concede libertate absoluta de uura, numai pentruc individulu se fia deplinu liberu in tote miscarile sale, seau a concede numai att'a, cta este compatibila cu binele publicu?

    otu asia st lucrulu si cu pretins'a suveranitate a poporului. Ea este

  • 227

    unu lucru asia de abstractu, ce nu lia forma concreta nice odat, ctu este mirare, cum pote cineva se calculeze cu ea. Poporulu este suveranu, dce sistemulu acest'a, c atare elu are o vointia, si cndu elu si manifestez* vointi'a acest'a, atunci ace'a trebue se se implinesca, fienduc ce'a ce voiesce elu trebue se fia bunu, c nimene nu-si voiesce reulu seu. Prin urmare cndu poporulu voiesce, atunci pote schimba si form'a de sttu din monarchia in republica si viceversa, dupa cum i place lui, si pote face in sttu ce voiesce. Totu sistemulu acest'a presupune, c unu poporu are una vointia, si ace'a una manifesteza chiaru asia c si unu individu. Acest'a inse este numai una fantasia. Nu vei gasi doi omeni, cari unulu si acelai lucru se-lu voiesca chiaru in una forma, necum se poti gasi pre toti cetatianii unui si aceluia sttu. De aci urmeza, c in sttu esistu nenumerate vointie individuali neegali, cari c neegali nu potu forma nice odat una vointia comuna, si prin urmare tota asia numit'a vointia a poporului este numai una cnimera de a secuiului alu 19-le la olalta cu suveranitatea poporului, pre care se baseza. Adeverulu acest'a se pote vede mai cu sema atunci, cndu la prere s'ar' vede, c in adeveru esiste una vointia comuna a poporului cu privire la unu punctu ore care. Cndu este vorb'a inse, c punctulu acel'a se se realiseze in detaiu, atunci numai dectu mergu toti in tote prile, .si se nasce una specie de: quot capita, tot sensus, chiaru pentru ace'a, pentru c vointi'a poporului este numai una chimera. Apoi ci individi nu suntu, cari cu privire la nenumerate cestiuni publice nu au nice una vointia, fiendu-c nu le cunoscu precum se cuvine, pentru c se-si pota forma una vointia. Din vointiele aceste neesistente, cum se pote forma una vointia comuna? De aci de sine urmeza, c intieleptiunea politica nu pote se ste in cercarea vointiei suverane a poporului, care in sine nu esiste, ci in cercarea, c ce este bunu pentru poporu. Intieleptii celi mari politici, Solonu, Licurgu, Num'a si alii nu au amblatu cer candu vointi'a cea chimerica a poporului, ci au cercatu si au aflatu ce este bunu pentru poporu, si prin ace'a au devenitu nemoritori.

    Nu mai pucinu curiosa este si egalitatea politica a toturoru cetatianiloru. Vieti'a statului are lipsa de mai muli factori, cari cu ctu suntu mai buni si mai poternici, cu att'a si vieti'a statului este mai regulata si mai plina de potere. Acum din aceste de sine urmeza, c intieleptiunea de gubernatu nu st in ace'a, c ori si cine se pota fi ori si ce factoru in sttu, ci st in

    unulu fia-care factoru se fia compusu din elementele cele mai naturali si mai capabili, si acel'a va fi politiculu celu mai intieleptu, care fora a se las se fia condusu de sentimentalismulu egalitatei, tote clasele cetatianiloru le va asiedi la loculu loru naturalu, si le va provede cu atte si cu atari drepturi politice, cte si cari suntu de lipsa pentru prosperarea cea mai inalta possibila a intregului.

    Ce'a ce se poftesce in sttu si in ori si ce societate este dreptatea facia cu toti, inse nice decum egalitatea in sensulu acel'a, ctu toti se aiba drepturi

  • 228

    egali in privinti'a cuantitativa si calitativa, ci egalitatea ace'a, dupa care una fia-care clase se indeplinesca in vieti'a publica funciunile acele si se aiba drepturile si datorintiele acele specifice, cari suntu conforme naturei ei, si prin urmare singure compatibili cu binele publicu. Prin acest'a devine societatea unu ce organicu, in care c si in corpulu omenescu, fia-care organu si are funciunile, drepturile si detorintiele sale specifice si diverse de ale celorulalte, '.fiendu-c astu-feliu poftesce prosperarea intregului. Din contra prin egalitatea prima societatea devine unu conglomeratu de atomi. Deca ni este iertatu a asemena societatea cu objecte fisice, atunci amu pote asemena societatea, in carea domnesce egalitatea prima cu unu corpu compusu numai din atomi homogeni, pre cari numai poterea mechanica i tiene laolalt, pre cndu societatea in carea domnesce egalitatea a dou'a, cea adeverata, cu unu corpu compusu din atomi heterogeni, pre cari poterile chemice i tienu legai de olalta si producu una consistintia si potere multu mai mare c cea mechanica. Producerea egalitatei prime numite liberali este forte usiora, pre cndu cea de a dou'a este forte grea, si numai brbai geniali au fostu in stare a se apropia celu pucinu de ea. Egalitatea cea de a dou'a o va afla omulu intrupata la legislatorii cei mari din istoria si in tote epocele splendide ale poporeloru, precndu cea de antaiu s'a ivitu numai in periodele de deca-dintia, cndu spiritele moleite nu mai suntu capaci de nice una cugetare profunda politica. Despre adeverulu assertiunei acesteia se pote convinge ori si cine din opulu celu classicu a jurisperitului si istoricului celebru francesu Montesquieu numitu L'estprit des lois".

    Totu asia st lucrulu si cu pretins'a cassare a toturoru privilegieloru. Fora privilegie nu a esistatu si nu va esist nice odat nice una societate. Aci inse nu intielegemu privilegiele capritiose date numai pentru binele privatu, ci intielegemu privilegiele date in interesulu binelui publicu. Unu esemplu. Europ'a cea democratica de astdi mai pretotindene a trebuitu se conceda statului preotiescu unele privilegie facia cu servitiulu militariu, si acest'a nu pentru comoditatea preotiloru, ci pentru-c astu-feliu poftesce binele publicu. A visa de una societate fora privilegie in favorulu binelui publicu este una adeverata nebunia.

    In urma despotismulu ideiloru liberali in nice unu punctu nu este asia evidentu, c in punctulu despre dreptulu si libertatea absoluta a individului a supr'a proprietatei sale de a face cu ea, ce va voi, uti et abuti, dupa principiulu dreptului romanu. Eu am in adeveru dreptu de a folosi proprietatea mea spre folosulu mieu. Inse mintea sanetosa ni spune, c dreptulu acest'a nu pote fi nemarginitu, ci in folosirea proprietatei miele pre langa binele mieu trebue se am in vedere si binele publicu. Cndu inse binele mieu devine reu publicu, atunci portarea mea din punctu de vedere moralu este inescusabila. Deca p. e. eu folosindu capitalulu mieu in una ntreprindere prin ace'a ruinezu pre una mulime de familii, atunci mintea sanetosa mi

  • 229

    spune, c am facutu reu, si eu trebue se folosescu capitalulu mieu asia ctu s eu se potu trai, dara si alii, leben und lejben lassen precum dce germanulu. Acest'a este principiulu celu crestinu adeveratu.

    Numai pre scurtu amu atinsu sistemulu numitu liberalu si critic'a lui. Din aceste inse se pote vede, c cineva si in specie unu teologu chiaru din punctu de vedere alu umanitatei si morali tatei pote se fia inimicu alu liberalismului fora c pentru ace'a se fia amicu alu despotismului seau unu obscurantu din evulu mediu*). De alta data vomu vede pre scurtu principiele contrarie celoru .numite liberali si istori'a desvoltarei ambeloru.

    Poetulu Sohiller si ierarchi'a catolica. Apretiarile si prerile nepreocupate ale barbatiloru mari, ce au sttu

    afora de gremiulu basericei, cu privire la credinti'a, institutiunile si istori'a sntei nostre baserici, s'au considerata din puncte de vedere apologeticu totu de a un'a c totu atte arguminte plausibili pentru adeverulu credintiei nostre. Intre brbaii celi mari, ce au datu directiv'a evului modernu pre dreptulu se numera si genialulu poetu germanu Schiller. Avuti'a cea mare si frumseti'a Cea estraordinaria a ideiloru lui, cugetarea-i tare profunda, splendorea dictiunei, eleganti'a si perfeciunea formei, aventulu celu rapitoriu alu limbei lui, au facutu din elu unulu din primii classici nu numai a natiunei germane, ci a lumei intregi. In faci'a unui geniu asia estraordinariu, de sine se intielege, c pentru noi este unu lucru momentosu a sci, c ce a cugetatu elu despre sant'a nostra baserica.

    In vieti'a lui Schiller avemu se deosebimu doue periode mai momentose. Periodulu celu de antiu alu tineretieloru seau alu fantasiei, si periodulu alu doile alu brbiei seau alu reflesiunei. Betranetiele Schiller nu le a ajunsu fiendu-c a muritu in florea brbiei in etate de abie de 49 de ani. In periodulu tineretieloru cugetarea lui facia cu baseric'a catolica nu numai c er indeferenta, ci chiaru inimica. Acest'a inse s'a schimbata cu totulu in periodulu brbiei seau alu reflesiunei. Edificiulu celu imposantu dogmaticu alu basericei catolice, oonstitutiunea ei cea magnifica, ceremoniele ei cele elevatorie de inima din resaritu si apusu, istori'a ei cea plina de tota speciea de eroisme pana atunci necunoscute lumei a fosta cu nepotintia se nu atrag asurpr'a sa ateniunea unui barbatu asia mare si a unei naturi asia grandiose c alui Schiller. Si in adeveru la inceputulu periodului brbiei observamu mai antiu in Schiller apretiari juste ale basericei catolice, dupa ace'a simpatia sis iubire facia cu ea, si in urma la capetulu vietiei admiratiune, care o si esprim de multe ori in unu stilu poeticu sublimu, ce imple de bucurie pre

    l ) Literatur'a europeana, ce combate ideile numite liberali este forte vasta. Amintimu aci inse numai doi autori din cei mai celebri, anume pre francesulu Le Play, ce le a com-batutu mai multu din punctu de vedere socialu, si pre germanulu Stahl, ce le a combatutu din punctu de vedere juridico-filosoficu.

  • 230

    ori ce fiu alu basericei. Schiller inimiculu celu mare alu basericei catolice din tineretie, asia de tare s'a fostu schimbatu, ctu muli -lu considerau de catolicu ascunsu. Si cine scie, deca nu ar' fi devenitu catolicu, deca cumva Domnedieu in sfaturile sale cele necuprinse nu ar' fi aflatu de bine alu chiam la sine in florea vietiei.

    Credemu dara, c nu va fi fora folosu a aud cu ocasiunea acest'a, pre ctu ierta spaciulu foiei nostre celei mici, una apretiare alui Schiller facia cu caracterulu Papiloru, si altele facia cu eroismulu caritativu si linitea sufletesca a orduriloru caiugaresci din sant'a nostra baserica.

    I . In unu opu alu seu ) vorbindu Schiller despre Papi recunosce, c-eli au fostu brbai de caracteru, cari nu s'au condusu de ctu numai de principie pre cari unulu fia-care Papa se semtie indemnatu a le urm cu postpunerea toturoru relatiuniloru personali. S'au vediutu in istoria imperati si regi, brbai de sttu luminai si strategi neinvinsi jerfindu drepturi cndu erau silii de impregiurri, parasindusi principiele si plecandusi capulu in aintea necesitatei, inse asia ceva nu s'a vediutu nice cndu la ver unu Papa. Capacitatea loru, temperamentulu loru, modulu loru de cugetare se pare c suntu absorbite cu totulu de oficiulu loru celu inaltu. Person'a loru se pierdea in demnitatea loru si tote patimile omenesci se stingeau sub eoron'a cea tripla" 2 ) . De sine se intielege, c Schiller aci nu vorbesce de Papii aceia, cari nu au avutu ocasiune a pasi in vieti'a basericei universali, ci numai de aceia, cari au pasitu c primii factori ai intregei baserici. Dela acetia inse potemu conchide, c si acelia li ar' fi fostu asemene, deca cumva ar' fi traitu si eli in atari inpregiurari.

    Schiller, c unulu, ce a fostu afara de gremiulu basericei a sttu in aintea caracterului acestuia attu de inpunetoriu alu Papiloru, c in aintea unei enigme. Noi inse scimu, c totu caracterulu acest'a eroicu si infrangibilu alu Papiloru nu este altu ceva dectu implinirea promisiunei Mantuitoriului fcuta Sntului Petru si urmatoriloru lui legitimi, cari suntu Pontificii Romani: si eu am rogatu pre tatalu mieu, c se nu scad credinti'a ta"!

    I I . Cu cuvinte farmecatorie descrie Schiller eroismulu orduriloru cavalereti din evulu mediu, a caroru chiamare er liberarea captiviloru din prinsori'a musulmana, precum si caritatea loru facia cu deapropele celu necagitu, doseditu si asupritu. Cuvintele aceste alui Schiller suntu epitafiulu celu mai frumosu ce s'ar' pote pune pre mormintele eroiloru acestora a toturoru vertutiloru cretine.

    Sub flamur'a crucei" dce Schiller despre ordurile cavalereti, i vedemu noi implinindu datorintiele, cele mai sacre si cele mai grele ale umanitatei Candu cet'a acest'a de eroi, dupa ce a indeplinitu minuni de eroismu, ostenita de lupta cu necredintiosii, consumata de lucrulu celu greu a dileloru sangerose, se reintorce acas, si in locu de a-si ncorona fruntea cu laurulu meritatu, o

    1 ) Universalhistorische Uebersicht der merkwiirdigsten Staatsbegebenheiten zu den Zeiten Kaiser Fridrichs I .

    2 ) Schiller intielege aci mitr'a Papiloru provediuta cu trei corone, simbolulu celoru trei potestati, a magiateriulu, ministeriului si a gubernarei.

  • 231

    vedemu cum schimba fora murmuru lucrurile cele cavaleresci cu servitiulu celu de diosu alu unui grigitoriu de morbosi, candu leii acetia in lupta deprindu acas langa patulu morbosiloru una pacientia, una resignatiune, una misericordia, ce ntuneca si meritulu celu mai mare alu unui erou de pre campulu de btaia, candu mn'a ace'a, ce cu una ora mai in ainte invertie sabi'a in aprarea cresti-netatei, si conducea pre peregrinulu infricatu prin midloculu sabieloru inimice o vedemu intindiendu pentru Domnedieu mncare unui morbosu plinu de rane, si nu se subtrage dela nice unulu din servitiele cele vile, in contra crora se revolta semtirile nostre de astdi cele desmierdate, cndu vedemu pre eroii cmpului de btaia in spitalele din Jerusalimu in form'a acest'a si ocupai cu atari serviii, o! atunci cine este acel'a, care se nu se semtiescapatrunsu pana in adenculu inimei de admiratiunea). .

    Ar' fi fostu mirare in adeveru, cndu unu sufletu attu de nobilu c Schiller pre langa tote retacirile lui, nu ar' fi fostu in stare a pretiui divinulu, ce respira in caritatea orduriloru calugaresci.

    I I I . Inca si mai adencu a fostu Schiller patrunsu de frumseti'a, poesi'a si linitea cea angeresca a vietiei monachali contemplative si caritative. Acest'a o a si esprimatu elu cu multa elegantia in bucat'a sa teatrala: die Braut von Messina = Mires'a din Messin'a. Tare frumosu produce aci Schiller pre Beatrice, mires'a din Messin'a, cum si face ea siei imputri, c s'a invoitu c se fuga din mnstire: O pentru ce am parasitu eu cel'a mea cea linitita", dce ea, unde traiem fora dorintie si fora necadiuri. Anim'a mea er acol linitita c unu isvoru de campu, gola de dorintie inse avuta de bucurii" s).

    Era la capetulu dramei cnta corulu acelesi idei in una frumsetia admirabila de stilu: si si acel'a si a asternutu bine, care facutu atentu de tem-puriu s'a mntuita din valurile cele viforose ale vietiei in cel'a cea pacinica a monastirei; care a aruncata diosu de pre sine amblarea nebuna dupa onori, si a adormiii in .pieptulu seu celu linistitu voi'a cea desierta si dorintiele, ce in eternu dorescu. Pre acel'a poterea cea selbatica a patimei nu-lu mai cupririnde nice odat in confusiunea vietiei, si in asilulu seu celu linistitu nu mai vede figur'a cea trista a omenimeii)

    Ma Schiller a compusu anume bucat'a Kampf mit dem Drachen = lupt'a

    ' ) Schiller intielege aci pre peregrinii, ce e fric'a Musulmaniloru nu poteu merge la Jerusalimu.

    2 ) Vorrede zur Geschichte des Maltheserordens. s ) Pentru celi jce cunoscu limb'a germana lasamu se urmeze si testulu originalu rimatu,

    ce mai multu desfeteza cu frumseti'a si naturalitatea limbei, c ori si ce versiune. 0 Warnm verliess ich meine stille Zelle? Da lebt' ich ohne Sehnsucht, ohne Harm! Das Herz war ruhig, wie die Wiesenquelle An Wunschen leer, doch nicht an Freuden arm!

    4 ) Und auch der hat sich wohl gebettet, TJnd die Wunsche, die ewig begehren Der aus der sturmischen Lebenswelle, Eingeschlfert in ruhige Brust. Zeitig gewarnt sich heraus gerettet Ihn ergreift in dem Lebensgewuhle In des Klosters friedliche Zelle. Nicht der Leidenschaft wilde Gewalt; Der die stachelnde Sucht der Ehren - Nimmer in seinem stillen Asyle Von sich warf, und die eitle Lust Sieht er der Menschheit traurge Gestalt.

  • 232

    cu balaurulu pentru a pregti' in ea virtutei celei frumose a umilintiei unu triumfu splendidu, era poem'a cea frumosa die Johanniter" pentru a pregti unu asemene triumfu vertutei trfei si a eroismului crestinu, asia ctu la capetu patrunsu de poterea cea mare a cretinismului cant din adenculu inimei-:

    O Religiune a crucei, numai tu esti in stare a mpleti in una cununa laurulu celu duplu alu umilintiei si alu triei!1).

    Unu Ganonu vechiu din ainte de S. Unire. S'a amentitu odat in foi'a nostra, c efectele culturali ale Sntei Uniri

    numai atunci se potu judeca dupa merite, cndu vomu asemen starea base-ricesca a Romaniloru ardeleni din ainte de unire cu cea de dupa unire. Spre scopulu acest'a publicamu de asta data pentru celi ce nu-lu cunoscu unu canonu dein sinodulu dela 1627 tienutu sub Metropolitulu Dositeiu inainte de S. Unire. Canonulu vorbesce despre serbatorile cele legate, si este attu de imprudentu si de neghiobu cu privire la mulimea serbatoriloru, ctu trebue se presupunemu, c pre atunci Romanii in privinti'a basericesca in Ardealu au fostu decadiutu pona la gradulu infimu. Canonulu suna: Dositeiu vldica de Belgradu cu totu soborulu nostru isvoditm dilele cele mai mari de preste anu, carele nime se nu cuteze a lucr nice sie nici in claca, c cine va lucr, se fia de gluba 6 florinti, era pop'a de nu va spune serbatori'a birsagu 12 florinti.

    Septembre 1, 7, 8, 14, 23, 26. Oct. 6, 9, 14, 18, 23 26. Noem. 1, 8, 13, 14, 16, 21, 30. Dec. 5, 6, 9, 13, 25, 29. Januariu 1, 6, 7, 25, 27, 30. Febr. 2, 3, 24. Mart. 9, 25, 26. Sambat'a lui Lazaru. Apr. 23, 25. Mai 7, 8, 21, 25. Jun. 15, 24, 29, 30. Jul. 8, 15, 17, 20, 23, 25, 27. Augusta 1, 3, 6, 15, 25, 29. Vineri mari: 1 in ainte de 40 mucenici, 2 in ainte de bun'a vestire, 3 in ainte de pasci, 4 in ainte de inaltiarea Domnului, 5 in ainte de rusali, 6 in ainte de Sanpietru, 7 in ainte de Santamari'a cea mare, 8 in ainte de taiarea capului lui Joanu, 9 in ainte de inaltiarea crucei. Aceste, ce suntu despre vinerile mari, fiendu scrise pre slovenie, le am intorsu pentru intielesu pre romnie". (Baremu de nu le ai fi intorsu, c Romanii n'au avutu lipsa de ele ! Red.)

    Sieptedieci de serbatori a introdusu sinodulu acest'a pentru bieii Romani ardeleni. Mai adauge la aceste 52 Domineci, si 9 dile serbatorile cele schim-batiose a Pasciloru, Rosalieloru, Ispasului, si inca si a dou'a si a treia di de Craciunu si ese sum'a de 131 de dile serbatori legate pre anu. Apoi mai adauge la aceste si serbatorile cele multe paganesci, ce le tiene poporulu si astadi, si in urma impregiurarea ace'a, c fiendu pre atunci poporulu iobagiu, unulu fiacare avea pre langa serbatorile cele multe se lucre cte 2, 3 si chiaru si 4 si 5 dile pre septamana la domnii de pamentu. In urm'a acestor'a apoi de securu nu se va mira nime, c poporulu a fostu asia de seracu, cndu baseric'a in locu de a-lu ajuta, i incarc sute de serbatori pre capu fora de nice unu folosu. Si sant'a nostra baserica inca demanda tienerea serbatoriloru, inse ea este moderata in numerulu acelor'a, si nu prescrie dectu att'a ctu e posibilu si prudentu. Baseric'a cea infloritoria" din ainte de unire se vede, c nu a ajunsu nice pana acolo, ctu se scia aduce unu canonu cu privire la serbatori moderatu si conformu inpregiurariloru, in cari traie pre atunci poporulu 2).

    ') O Keligion des Kreuzes, nur du verknupftest in eincm Kranze, er Demuth und Kraft doppelte Palme zugleich!

    2 ) Canonulu din cestiune se afla in istori'a lui P. Maioru publicaii in acte sifragmente pg. 153

    Editoriu si redactoriu responsabilu Dr. Alesandru V . Gram'a. Tipografi' Seminariului gr.-cat in Blasiu.


Recommended