FLOREMCE L. BARCLAY

MĂTĂNIILE(THE ROSARY)

Traducere de JUt. GIURGEA

îngrijirea lucrării VALERIU CÎMPEANTJ

ROMAN DE DRAGOSTE

EDITURA „TRIBUNA' CRAIOVA — 1990

Versiunea română a acestei cărţi a fostfăcută din originalul în limba engleză al roma-nului THE ROSARY, ediţie apărută în 1935 înEditura Putnam £t. Co. Ltd., Londra,

Prezenta versiune în limba română este sin-gura autorizată a fi difuzată în România şi con-tinentul european. Orice reproducere, compilaţiesau rezumat al acestei opere, fără autorizaţiascrisă a moştenitorilor legali ai autorului ver-siunii româneşti, va fi urmărită conform legii.

ISBN 973-9119-00-XT"

Copyright by Putnam £i. Co. Ltd., London

INTRODUCERE

Am fost solicitat să scriu o scurtă introducere la cea dinţiiediţie completă a romanului MĂTĂNIILE, pentru a explica felulfa care a fost realizată această carte şi motivul pentru care lt-a zis ediţie completă.

Cititorii care cunosc biografia scrisă de fiică-mea despre mamaei, vor fi auzit, şi probabil cunosc şi amănuntele care au de-terminat apariţia acestei cărţi, iar dacă în cele ce scriu eu acuma,voi repeta anumite lucruri, o fac mai mult pentru cei care nuGU avut ocazia să citească biografia aceasta care nu este altceva,decit un emoţionant tablou al strălucitei personalităţi a scriitoarei.

MĂTANIILE de acum sînt o dezvoltare mai amplă a unuivolumaş intitulat ROŢILE VREMII care s-a bucurat de o larciftfavoare din partea publicului şi a fost tradus In mai multelimbi. Cartea aceasta a fost scrisă prin anii 1905, fără inten ţiade a fi dată publicităţii > dar din moment ce a fost scrisă,autoarea ei nu a mai pierdut din vedere caracterul atît de bunşi sufletul atît de ales al Ioanei Champion, şi fără să mai în -trebuinţeze toc şi hîrtie, a elaborat dintr-însa întregul romanpe care vi-l dăm aici, fără să fi aşternut însă nici un cuvînipe hîrtie. în realitate aceasta era metoda ei de a-şi scrie căr -ţile, şi făcea romane — cu dialoguri precizate pină în celefnai mici amănunte, — ca pe urmă să le lase uitate undeval.ntr-0 celulă ascunsă a creierului, unde rămineau de multe orica anii, ca mai tîrziu să fie copiate şi reproduse ca de pe d

9.

placă de gramofon. Tot aşa şi MĂTĂNIILE au rămas uitatemai bine de un an, pînă cînd într-o zi, în t imp ce venea cutrenul de la Londra la Helford, a pus mina pe hirtie şi creionşi a scris complet cele zece capitole care cuprind dragostealui Garth pentru Jane şi descrierea terasei castelului Shen-stone. Cartea o avea completă în minte şi ar f i fost în staresă scrie orice parte ar fi vrut; de multe ori scria capitolelecare făceau sţirşitul unei cărţi, şi abia mai tîrziu aşternea pehirtie capitolele de la început sau cele intermediare. Felu.1acesta de a-şi memora în întregime cărţile înainte de a le scrie,pentru ea nu era nici un fel de dificultate.

Am insistat asupra acestui amănunt, pentru motivul căputerea ei de imaginaţie mi se pare ceva neobişnuit şi unic.Multe din cărţile ei au fost elaborate în felul acesta, şl imtemi-a fost dată deosebita plăcere să le ascult povestite, vhiarînainte de a le fi scris; am rămas însă înt otdeauna cu regre-tul că nu voi f i niciodată capabil să le reproduc. Cu toateacestea are şi cărţi pe care a început să le scrie din primulmoment, dar din nenorocire viaţa ei a fost atît de plină ă?obligaţiile zilnice şi de fiecare clipă, încît ar fi fos t peste pu-tinţă să se dedice unei preocupări sistematice şi mecanice,,cum este scrisul.

Libertatea si t impul veniră însă în mod cu totul neaş -teptat : căzu la pat şi zăcu multă vreme din cauza unei afec -ţiuni cardiace, contractate în timpul lungilor plimbări cu bi -cicleta. Boala ei fu o neaşteptată ocazie; romanul completgata, aştepta de mult să fie aşternut pe hîrtie, aşa că în lun -gile zile de zăcere, puse mîna pe creion şi începu să scriepagină după pagină, fără întrerupere. După opt luni de su -ferinţă pe care o îndură cu resemnare, graţie temperamen -tului energic cu care era dotată, se înzdrăveni şi îşi reltiSocupaţiile obişnuite în sinul familiei, al căminului ei conjugatsi al parohiei din care făcea parte.

In timpul convelescenţei terminase două manuscrise car»probabi l nu ar f i văzut niciodată lumina zile i , dacă nu s-arf i intîmplat ca pe cel mai scurt să-l tr imită doamnei Booth,o soră a ei care trăia la New York şi care insista să dea ma -nuscrisul la tipar. In acest scop ceru şi cealaltă variantă aromanului. Aşa s-a întîmplat că munuscrisul a ajuns în mînaeditorilor Putnam's Sons care conveniră să-l publice, fără *8

bănuiască de pe atunci, că foarte curînd cartea aceasta vaajunge să se vîndă pînă la un milion de exemplare şi să fietradusă în nouă limbi. Fără îndoială, dacă şi-ar fi dat seamade acest lucru chiar de la început, poate nu ar fi insistat camanuscr isu l să f ie redus la o l imi tă de 10 000 de cuv in te .Ca soţia mea să se poată decide la o astfel de amputaţie, atrecut printr-o încercare destul de grea: aşa cum se pre zenta,cartea era completă si definitivă, iar ca să taie o parte din ea,ar fi însemnat să o dezechilibreze. Cu toate acestea unuldintre prietenii ei literari — care nu ştia nimic despretratativele în curs — era de părere că anumite părţi ale ro-manului ar mai trebui cristalizate, şi pentru asta ar avea ne -voie de o prelucrare mai amplă. Părţ i le acestea din romanau fost mutilate fără nici o milă de creionul ei albastru.

Cred că editorului nu trebuie să-i fac nici un reproş dinaceastă cauză, căci de unde putea el să bănuiască marea va -loare umană a acestei cărţi, mai ales că după publicarea aces -tui roman al ei, s-au declarat dispuşi să primească de la eaorice manuscris, fără nici un f el de modificare, şi au primitchiar sugesti ile ei pe care le da întotdeauna cînd le credeautile. Cu toate acestea ea şi-a exprimat de multe ori dorinţasă reintegreze în roman mişcătoarele scene pe care le trăise,aşa că pentru mine este astăzi o adevărată plăcere să răsfo -iesc manuscrisul original, cu ajutorul căruia completez omi -siunile impuse la început. Acesta ar fi motivul pentru carevolumul de faţă reprezintă ediţia completă a MĂTANIILOR.

Ziarele au publicat o informaţie complet lipsită de oricetemei; anume că acest manuscris a colindat birourile tuturoreditorilor din Londra, dar nici unul nu l-a acceptat; realitateaeste că manuscrisul a fost propus unui singur editor dinAmerica, şi cred că de atunci acest editor a avut destulă ocaziesă regrete că a respins o carte care mai tlrziu a fost primităpeste tot globul cu triumf.

Romanul MĂTĂNIILE a fost publicat s imul tan in Ame -rica şi Anglia, în anul 1909, iar numărul ediţiilor a început săcrească chiar din prima lună. La începutul primului an sevînduseră 150000 de exemplare, şi a fost o mare satisfacţiepentru scumpa mea soţie să vadă miile de scrisori care ve -neau din toate părţile lumii, ca o dovadă despre împăcarea,înţelegerea şi mingîisrea pe care această carte o dusese î»

atîtea căminuri, A citit cu aceeaşi plăcere şi aprecierile entu -ziaste ale criticilor literari, căci toate cărţile şi le-a scris că -lăuzită de intenţia de a da mîngîiere şi nădejde celor deza -măgiţi şi nedreptăţiţi.

N-aş vrea să termin această introducere, iară să citeapropriile ei cuvinte care pentru toată opera pe care a scris-şau valoare de dogmă :

„Scopul pe care l-am urmărit întotdeauna a fost să n®scriu niciodată un singur rînd care ar putea îndemna pe ci -neva la păcat sau ar arunca un s t igmat de ruş ine asupracuiva > să nu descriu niciodată un caracter care ar putea în -tina idealurile personajelor cu care cititorul va face cunoş -tinţă în cărţile mele.

în lume sînt atî tea păcate, incit nu mai este nevoie ăttalentul ţi de imaginaţia unui scriitor ca să sporească numă -rul lor. Pămintul este plin de nenumărate caractere josnice,detracate şi morbide, de aceea nu văd motivul pentru careart istul ar mai contr ibui cu imaginaţ ia lui să inventeze şialtele şi să le introducă in viaţa oamenilor care poate au su -flete curate, mai ales cînd astfel de specimene sînt în modperemptoriu eliminate din viaţa de toate zilele".

Un mare savant şi scriitor francez spunea: „Singura scuzSa fanteziei este faptul că ştie creea viaţă , mult mai frumocuSdecît este în realitate".

Sjîntul Pavel a spus undeva: „Oriunde vel găsi oamenicumsecade, oriunde vei f i intîmpinat cu vorbe bune, şi ori -unde vei găsi obiceiuri sănătoase, să-ţi aduci cu plăcere amintede ele".

îmi face impresia că primirea entuziastă care s-a făcutMAT AN IILOR şi celorlalte cărţi cu atmosferă tot aţii de sâ-nătoasă, este o dovadă că publicul a admis cu toată conwia-gcrca acest percept divin, iar părerea lui favorabilă despr*scriitorii umili care îşi iau in serios rolul de îndrumători ţîeducatori, nu poate să fie decît o încurajare pentru a duc»înainte opera începută de ei,

C. W, Barclay

Iunie 1923,

CAPITOLUL l

Deasupra grădinilor şi a parcului din Overdene pluteapacea senină a unei după-amiezi din verile obişnuite aleAngliei- Lumina soarelui căzut în asfinţit, prelungea um-brele pe pajiştea verde a parcului si te îmbia să te odih-neşti sub coroana cedrilor bătrîni din faţa castelului.

Clădirea veche de piatră, trainică si masivă, dar fărăpodoabe exterioare, te făcea să bănuieşti că între pereţi!ei sînt camere încăpătoare şi liniştite, de unde nu lipseştenimic, iar aspectul lipsit de farmec al casei era îmblînzitde viţa sălbatică şi iedera care se căţărase în lungul fa-ţadei pînă sub acoperiş, învelind-o toată într-o hainăverde, plăcută la vedere, din mijlocul căreia clipeau florialbe şi ciorchine de petale însângerate.

In faţa casei, pe toată lungimea, se întindea o terasăcare Ia un capăt se termina cu o seră, iar la celălalt cuo curticică în care erau coteţele pentru păsări. De paterasă, din distanţă în distanţă, coborau trepte largi dapiatră pînă pe pajiştea mătăsoasă si verde a grădinii. Din-colo de aceasta era parcul cu aleile străjuite de copaciiseculari printre care, departe de tot, se arătau privirilesfioase ale cerbilor, în margine clipeau apele rîului caretrecea ca o panglică de argint deasupra căreia se plecauierburile şi în oglinda lui limpede îşi scăldau chipurilebulgării de aur ai florilor de păpădie si steluţele albe alamargaretelor.

Gadrul solar arăta patru după amiază.Era ceasul cînd păsările se odihneau. Frunza copacilor

tremura domoală si dintre ramuri nu se auzea nici untril, nici o şoaptă, nici un ciripit. Tăcerea era aproapematerializată şi te apăsa. Singurul punct sclipitor, ca opată de sînge în mijlocul acestui peisaj, era un papagalroşu care picotea somnoros în vîrful prăjinii lui aşezate!sub cedrii din faţa casei.

^Intr-un tîrziu se auzi deschizîndu-se o uşă. Pe terasaapăru chipul straniu al unei doamne bătrîne care aptrcă

spre dreapta şi traversînd terasa în lung, dispăru pe aleeatrandafirilor. Ducesa de Meldrum se ducea să taie un bra$de trandafiri.

Pe cap avea o pălărie de paie de modă veche, cunos-cută pe timpul Reginei Victoria sub numele de „ciupercă",legată pe sub bărbia în linii caracteristice, cu două pan-glici negre ; o manta largă din postav cafeniu şi o rochiade tweed foarte scurtă, iar în picioare bocanci de Enga-dine. Pusese nişte mănuşi foarte vechi cu crispin şi pebraţ avea un coşuleţ de nuiele în care se vedeau niştefoarfeci enorme, pentru tăiat florile.

Intr-un rînd cineva spusese că dacă s-ar fi întîmplatsă întîlneşti pe ducesa de Meldrum întorcîndu-se din gră-dină sau să o vezi hrănind păsările, şi mai ales dacă s-arfi întîmplat să fii şi bine dispus, cu siguranţă că ai tibăgat mîna în buzunar şi i-ai fi dat cinci parale de po-mană. Dar după ce reuşeai să-i atragi atenţia asupra tasi s-ar fi uitat la tine, te-ar fi aşteptat aceeaşi soartă casi pe bietul ceasornic al lui Şir Walter Raleigh : nu-ţ!mai rămînea decît să te prosterni în noroiul cărării si sălaşi bocancii ducali, cu tălpile duble, să treacă peste tine.Picioarele ducesei te-ar fi frământat cu vădită plăcere, peurmă ar fi ascultat cu bunăvoinţă scuzele pe care i leadresezi, dar cele cinci parale le-ar fi păstrat ca amintire,ca să le poată arăta invitaţilor ei, cînd le va povestiaceastă anecdotă,

Ducesa trăia singură, sau mai bine zis nu simţise nici-odată nevoia de tovărăşia permanentă în casa ei a niciunei rude, indiferent dacă era bărbat sau femeie, şi nicide zîmbetul constant şi atenţiile plătite ale unei secre-tare. Fiica ei, o femeie palidă, pe care o sîcîia necontenit,se măritase de mult, iar unicul fiu pe care îl adorase şise uita la el ca la un soare, murise prea devreme si îna-intea lui Thomas, tatăl lui, care fusese al cincilea duceîn familia Meldrum. Soţul ei, ducele Thomas, se sfîrşisepe neaşteptate şi, cum spunea de multe ori ducesa, în-tr-un fel complectamente conform caracterului său : ducelemurise chiar în ziua cînd îşi serba a şaizeci si douaaniversare, îmbrăcat în toată splendoarea costumului săude vînătoare ; frac roşu, joben şi pantaloni de catifea ; în-cepuse să galopeze ca o furtună, dar în faţa unui obsta-

£0

col pe care nu 1-ar fi putut trece, iapa pe care o înoile-icase se opri si contele repezit înainte, căzu cu capul înjos şi nici nu se mai mişcă, nici nu mai vorbi din clipaaceea.

Stingerea neaşteptată a vieţii lui tumultuoase şi mîn-dre însemna o transformare completă a felului de viaţă pecare îl trăia ducesa. Pînă aici trebuia să suporte prezenţatovarăşilor lui gălăgioşi de care casa era în permanenţăplină, sau să invite cunoştinţele ei, dar numai pe aceleacărora îşi putea permite să le explice toanele ducelui saucare îl suportau cu bunăvoinţă, şi uneori chiar foarte fe-ricite că pot petrece cîteva zile la castelul Overdene. Darnici atunci ducesa nu se bucura de plăcerea invitaţilopei în toată voia ; căci oricît ţi s-ar fi părut că este un dia-mant neslefuit, în vinele ei curgea cel mai pur sînge al-bastru si cu toate manierele ei cam necruţătoare si bruscafaţă de ciudăţeniile şi sentimentele altora, cum foarteadeseori se întîmplă să găseşti la doamne mai în vîj?stădin familii foarte nobile, în fond ea era totuşi adevăratafemeie din înalta societate, despre care puteai fi dinaiateconvins că va spune vorba si va face gestul indicat deimportanţa momentului, în orice clipă.

Defunctul duce avea un limbaj cam muşcător şi aia-nîcre din epoca Georgeană, si cînd ]-a aşezat pentru oc&h-nă de veci sub bolta criptei strămoşilor lui, ducesa oftaseînduioşată — „cît de puţin seamănă cu ei sărăcuţul ; ţise pare că te simţi mai bine cînd îţi dai seama că nu male printre vii" — şi privind în jurul ei, începu să-şi deaseama de frumuseţile şi plăcerile pe care i le putea oferide aici înainte castelul Overdene.

La început se mulţumi să se ocupe de grădinărie, paurmă construi coteţe pentru păsări si comandă tot felulde orătănii si animale ciudate, asupra cărora se revăesăprisosul ei de dragoste care în ultimii ani nu găsise nicio posibilitate să se manifeste faţă de oamenii din jurul ei.

După cîtva timp însă firea ei ospitalieră si plăceieaciudată de a vedea slăbiciunile altora, precum şi mîndfiade a-şi arăta proprietatea, aduseră la castel o serie per-manentă de invitaţi si Overdene ajunse foarte curînd olocalitate unde puteai petrece foarte bine, fiind sigur ca

vei întîlnî pe toţi cei pe care ai îi dorit să-î vezi, şl und«erai găzduit şi îngrijit curu nu se poate mai bine. Varaputeai petrece aici clipe minunate şi tot aşa în timpuliernii, fără nimic banal si fără plictiseală, bucurîndu-tade o completă libertate, aşa ca puteai veni si pleca atuncicînd îţi poftea inima, iar pe deasupra acestor plăceri, caun „sos picant", vorbele de spirit ale ducesei, despre carăniciodată nu puteai şti ce va spune în clipa următoare.

Seratele si le aranja singură şi dinainte, împărţindu-laîn trei categorii : „serate pestriţe, serate amicale şi seratapentru lumea bună". La castel tocmai avea loc una din-tre seratele pentru lumea bună, şi în această calmă dupăamiază de iunie, după ce ducesa îşi făcuse obişnuita siestă,întotdeauna foarte lungă, îşi luase echipamentul de gră-dinărie si ieşise sa taie trandafiri.

După ce traversă terasa şi ajunse la portiţa de fiej?care ducea în aleea trandafirilor, Tommy papagalul, des-chise un oclii si se uită după ea, iar în clipa cînd o' văzucă dispare pe poartă, plesni din limbă imitînd o sărutare,apoi începu să rîdă singur si după cîteva clipe adormi dinnou.

Dintre toate păsările ducesei, Tommy era primul „fa-vorit" şi el fusese pricina singurei concesii pe care o con-simţise contesa unei slăbiciuni sentimentale de care su-ferea. După moartea ducelui simţi că o deprimă atenţiiladelicate si suave ale cunoştinţelor ei. Dacă majordomuls-ar fi bîlbîit si preotul ar fi lăsat să-i scape cîteva cu-vinte mai pipărate cînd venea la castel, ducesa ar fi fostîncîntată. Dar aşa cura se prezentau lucrurile, asupra siplană o melancolie apăsătoare, pînă în ziua cînd citi unanunţ al unei agenţii care punea în vînzare lucrurile ră-mase de la un client defunct; între acestea şi un papagalpremiat, vorbitor garantat, cu un vocabular de peste cincisute de cuvinte.

Ducesa plecă imediat la oraş, vizită pe agent şi după«e ascultă papagalul să vadă ce ştie, îl cumpără fără săse mai gîndească prea mult, şi-1 aduse la Overdene,

In prima seară papagalul stătu îmbufnat tot timpul psprăjina unde-i aşezaseră colivia şi nu scoase nici o vorbadin cele pe care le cunoştea, cu toate că ducesa îşi pe-

12

trecu toată seara în hol, aşezîndu-se în diverse locur! şinozitii ' mai întîi aproape de el, pe urmă se mută într-unolt 'mâi depărtat, după aceea se aşeză într-un fotoliu îndosul unui paravan si-i întoarse spatele, prefăcîndu-se cănu se uită la el, sau fixîndu-1 din cînd în cînd cu toatăatenţia. Tommy plesnea cel mult din limbă cînd o vedeacă apare din ascunzătoare ; sau cînd se întâmpla ca va-letul să treacă prin hol şi dispărea >pe o uşă, îi trimiteao ploaie de săruturi si începea să rida cu ciocul închis,fa un ventrilog. Pierzîndu-si răbdarea ducesa încercă înşoaptă să-i aducă aminte de cuvintele pe care le pronun-ţase în magazin, dar Tommy se mulţumi să-i facă cuochiul si începu să se ciugule în talpa unui picioruş. Cutoate acestea ducesa era mulţumită de el, căci avea oculoare minunată, aşa că în seara aceea se duse să seodihnească, fără să regrete că dăduse banii pe el.

Dimineaţa următoare, fata din casă, care ştergea depraf prin hol, curierul care adusa scrisorile şi majordo-mul care sună gongul pentru a chema lumea la dejun,constatară în unanimitate că o noapte de odihnă redăduselui Tommy uzul complet al vocabularului său. Aşa că lazece minute după sunarea gongului, cînd ducesa apăru încapul scării, Tommy începu să bată supărat din aripi siţipă la ea : „Ei haide odată, fată bătrînă, nu te îmbiaatîta !" aşa că ducesa se aşeză la masă atît de bine dis-pusă, cum nu mai fusese de luni de zile.

CAPITOLUL 2

Singura rudă despre care se presupunea că va trăi înaceeaşi casă cu ducesa, era onorabila domnişoară IoanaUiampion, o nepoată şi fostă protejată ; în realitate aceastaconvieţuire se limita la faptul că Ioana era singurapersoana care putea veni la Overdene sau Portland Pa-lace m orice zi si la orice oră poftea, care putea sta cîtn Pjacea şi putea pleca oricând ar fi vrut. După morteatatălui ei, cînd anii copilăriei în Norfolk se terminară,

13

Ioana poate ar fi primit să ia locul de fată a ducesei care n-avea copii. Ducesa însă nu avea cîtuşi de puţină nevoiede o fată adoptivă ; afară de asta ea era o' fată cijpersonalitatea ei proprie, un caracter format, o talie înaltăfaţa rotundă şi mare, aşa că Graţiozitatea Sa, Ducesa deMeldrum, consideră această eventualitate drept o achizi-ţie puţin profitabilă. In consecinţă dădu Ioanei să înţe-leagă, că la castel putea veni si sta oricînd şi cît ar poftidar numai pe picior de egalitate cu ceilalţi invitaţi. Astaînsemna că era complet liberă cînd venea sau pleca, fărănici un fel de răspundere morală faţă de invitaţii mătuşiiei. Ducesa prefera să-si organizeze singură seratele aşacum înţelegea ea.

Ioana Champion era acum în al treizecilea an. Cinevacare nu judeca lucrurile numai la suprafaţă, spusese cîndvadespre ea, că este o femeie foarte frumoasă, închisă în-tr-un exterior realmente puţin simpatic, dar adevărul era căpînă acuma nu se găsise încă nici un bărbat care să fiavut curiozitatea să caute pe femeia perfectă, dincolo deacest exterior care poate era numai o mască. Cu toateacestea fata asta ar fi fost capabilă să aducă raiul pe pă-mînt pentru un îndrăgostit care n-ar fi văzut, imperfec-ţiunile obrazului ei ci s-ar fi apropiat de ea numai pen-tru a vedea pe femeia adevărată care se ascundea în- tr-însa, şi ar fi căutat să se bucure de toată bogăţia duioşieide care ea era capabilă, si să guste delicioasa linişte adragostei unei astfel de fete mulţumindu-se cu satis-facţia de a o cuceri şi a o lua de soţie. Pînă acuma însănu întîlnise nici un îndrăgostit care să fi văzut dincolo deceea ce vedeau oamenii de toate zilele. După toate apa-renţele îţi făcea impresia că ea era sortită să fie întot-deauna pe al doilea plan, chiar atunci cînd ar fi fost ca-pabilă să-si joace rolul la perfecţie pe primul.

Fusese de nenumărate ori domnişoară de onoare lanunţi, unde mireasa cu toată frumuseţea ei artificială, nuposeda nici jumătate din calităţile care se cer st le aibăo soţie, calităţi pe care ea totuşi le avea din belşug.

Botezase copii a o mulţime de prietene ale ei, tocmaiea al cărei simţ de maternitate ar fi putut să fie obiectulde admiraţie şi de extaz al tuturor.

14

Afară de asta avea un glas minunat, dar această ca-rtate nu i-o cunoşteau decît foarte puţine persoane, şiura se întîmplase să cînte foarte bine si la pian, i secerea întotdeauna concursul cînd cîntau alţii şi ea trebuia

numai să acompanieze.Intr-un cuvînt, Ioana îndeplinise toată viaţa ei numai

însărcinări de a doua mînă, dar pe acestea le îndepliniseîntotdeauna cu dragă inimă. Ea nu gustase niciodată sen-zaţia de a fi ea singură cea dintîi în viaţa cuiva. Mamaei murise pe vremea cînd ea era mică de tot, aşa că nu-simai aducea aminte ce înseamnă dragostea de mamă, nicide mîngîierile la care se gîndise de multe ori, fără să lefi simţit niciodată.

Camerista mamei sale, femeie credincioasă si devotată,fusese concediată puţin după moartea stăpînei, dar camla doisprezece ani după aceea, fiind într-o zi prin vecină-tatea casei lor, intrase să vadă, poate va mai găsi pe ci-neva care să-si aducă aminte de ea.

După ce se terminase ceaiul, în timp ce Frăulein simiss Jebb erau plecate, valetul o introduse în cameraunde Ioana îşi făcea lecţiile. Bătrîna cameristă deschiseuşa cu sufletul plin de amintirile anilor cînd împreunăcu fosta ei stăpînă se uitau la „păpuşica" lor ca la o ju-cărie fragilă. In locul acestei păpuşi, spunea cameristamai tîrziu, găsise însă o fată cu apucături băieţeşti, o fatămare care te intimida cu felul în care te cerceta cu pri-virea. Decepţia aceasta secă numaidecît izvorul duioa-selor amintiri ale bătrînei Sarah pe care le răspîndise cuatîta belşug cîteva minute mai înainte în camera perso-nalului de serviciu, şi se mulţumi să privească în jurulei cu ochii plini de lacrimi, îşi aducea aminte că ea ale-sese împreună cu stăpînă de altădată, tapetul de hîrtiecare era întins pe pereţi, şi de mulţumirea pe care a sim-ţit-o mama Ioanei cînd a văzut-o că întinde mîna să iaun buchet de flori zugrăvit pe tapet. „Dacă vrea domni-şoara, aş putea să-i mai arăt şi acuma buchetul de tran-dafiri spre care a întins mîna ca să-1 ia de pe perete".

Chiar înainte de plecarea bătrînei cameriste, Ioanaaflă o mulţime de amănunte nebănuite ; între altele Sa-

15

rah îi spunea că mama ei avea obiceiul să~i sărute mii-,nile : „Oh, domnişoară, vă săruta mîinile una după alta ;spunea că sînt trandafirii, ca petalele de floare, şi vi lgacoperea în fiecare zi de sărutări".

Fetiţa nu mai era obişnuită cu astfel de manifestăride simpatie, si se uită la mîinile mari cu pielea ca per-gamentul ale cameristei si începu să rîdă, în realitate dincauză că-i era ruşine de ceva care o făcea să se înece îngît, văzînd picurai de lacrimi pe care Sarah îl frămîntaîntre pleoape. Camerista plecă gîndindu-se că domnişoaraIoana a crescut mare, dar este fără pic de inimă. Jebbisi Frăulein însă nu putură să-şi explice, de ce începînddin ziua aceea mîinile Ioanei care le dădea multă bătaiede cap înainte, erau întotdeauna curate ; iar în ziua cîndse serba aniversarea fetiţei, după ce rămase singură prinîntunericul camerei ei pustii, se vîrî sfioasă sub plapumăşi-şi sărută ea singură amîndouă mîinile, căutând să maigăsească urma sărutului mîngîietor de mamă care se oprisepe aceste mîini întocmai ca un fluture uitat.

După cîţiva ani, cînd ajunse ea singură stăpînă, deteun anunţ în ziare pentru ca să regăsească pe Sarah Mat-thews si să o angajeze în calitate de cameristă a ei per-sonală si în condiţii care ar fi dat eventual posibilitatebietei femei să-şi procure o rentă viageră.

Pe tatăl ei Ioana îl vedea foarte rar ; în primul rîndpentru că omul acesta nu o putuse ierta niciodată, că senăscuse fată, cînd el ar fi dorit un băiat, şi în al doilea,pentru că născîndu-se fată, moştenise urîţenia lui, inlOQsă fi moştenit frumuseţea mamei ei. Părinţii nu-si dauseamă că sînt nedrepţi cu copii lor, cînd nu-i pot suportapentru însuşirile si defectele pe care ei înşişi li le-autransmis.

Eroul visurilor de fetită al Ioanei, şi mai tîrziu cama-radul ei de joacă a fost Deryck Brand, unicul fiu al preo-tului din parohia lor. Băiatul era cu zece ani mai maredecît ea. Dar chiar în această prietenie, oricît de multi-ar fi apropiat unul de altul, Ioana presimţea că nu ocupăprimul loc. Mai tîrziu cînd era student la medicină şivenea să-şi petreacă vacanţele la ţară, dragostea pentru

16

o lui si pasiunea pentru profesia pe care şi-o ale»m V interesau mai mult decît această fată care trăiaSeS f a ta aceas ta c ap ab i lă de un devo tament ca re Omrsingura, ^^ dg pg acum dădea dovada de o vomţa

impresiu * g ^ de o mentalitate care merita toată atenţia.eîC-G?&7iu însă se căsători cu o fată drăguţă, dar care se

?81Jhea de Ioana tot atît de mult cît s-ar putea deosebifomeie de cealaltă ; prietenia dintre ei însă continua şi

° mă si devenise mai profundă ; astăzi chiar, cînd erafnCUaoogeul carierei lui, aprecierea pe care-o arăta Ioana

? înţelegerea plină de duioşie pentru lucrările şi strada-Ş'a lui de acuma, era mai preţioasă pentru el chiar decît

însăşi generozitatea regală care îşi oprise atenţia asupra

lui. . .Ioana Champion nu avea nici o prietenă intimă între

femeile din lumea ei. Singurătatea în mijlocul căreiatrăise înainte de a ieşi în lume, dăduse caracterului ei o.nuanţă de sinceritate faţă de ea însăşi si faţă de cei dinijurul ei, si această sinceritate o făcea să accepte si săsuporte cu multă greutate artificiile sociale sau triviali -tatea slăbiciunilor propriului ei sex. Femei faţă de careea se arătase de o extraordinară bunătate, îi arătau o ad-miraţie plină de recunoştinţă, cît timp era de faţă, dar înabsenţa ei, dacă cineva se întîmpla să o bîrfească, tăceauca nişte laşe, fără să protesteze.

Intre bărbaţi însă avea o mulţime de prieteni, malales printre tinerii absolvenţi ai Universităţii care îi eraucamarazi : băieţi cumsecade care îi scriau despre petrece-rile si amărăciunile lor de la scoală într-un fel cum poateniciodată nu s-ar fi gîndit să scrie chiar mamei lor. Ştiadinainte că atunci cînd erau numai între ei, băieţii îi spu-neau „bătrîna Ioana" sau „frumoasa Ioana", uneori chiar„scumpa noastră Ioana", dar era convinsă de inocenţaacestor copilării si de sinceritatea sentimentelor lor pecare le răsplătea cu simpatia generoasă a sufletului ei.

Ioana ^Champion era tocmai în vizită la castelul Over-dfine, şi în după-amiaza acelei zile, cînd duceasa ieşi îna^ieea trandafirilor ca să aducă flori, ea era la golf cu Untmăr căruia de mult se pregătea să-i dea o lecţie. Ioanaînsă băgă de seamă că e foarte greu să începi o discuţie

2 — MătănUle — cd.

322 17

cu un om care împărtăşeşte întru totul părerile tale, ;ales cînd joci golf şi cînd acesta explică fără întreruner .•felul de joc pe care 1-a avut la penultima partidă, iar K întoarcerea de pe links vorbeşte cu entuziasm despre felyi/magistral în care ai jucat de astă dată tu însuţi.

Prin urmare Ioana începu să se gîndească la pi er,«derea complet inutilă a acestei după-amieze. în aceeaşi.seară în salonul de fumat, tînărul Catheart explică dinnou cîtorva prieteni aleşi partida de golf, pe care o j^,•-caseră, si adăugă : „Bătrîna Ioana a fost superbă ! J^jcj,-nu vă imaginaţi. A avut un drive ; închipuie-ţi că a făcut.iŞapte din trei, cu o indiferenţă absolută. M-am decis ime-

diat să nu mai trimit flori frumoasei Toutou. Ce săfaci .dragă, e peste putinţă să mai supezi o noapte

alături de •o cabotină, după ce o după amiază întreagă aicutreierat linksurile alături de onorabila Ioana. Pe

onoarea mea trebuie să ai cunoştiinţa foarte curată, ca sămai îndrăz-«ieşti să dai mîna cu o fată ca asta".

CAPITOLUL 3

Cadranul arăta ceasurile patru jumătate trecute. Cea-•sul de linişte completă trecuse. Păsările începuseră să ci-ripească şi într-o pădure vecină un cuc încerca din cîndm cînd cîte o notă cu vibratili de sticlă.

Casa începu să se trezească dintr-o dată. Dinăuntruveni zgomot de uşi care se închideau şi se deschideau. Doivaleţi îmbrăcaţi în livrele de culoare arămie si încărcaţide fireturile uniformelor personalului familiei Mei drum,traversară terasa grăbiţi, aducînd mese pliante .pentruservit ceaiul, si le aşezară alături de mesele ţărăneşti destejar care stăteau întotdeauna sub cedri. Unul intră dinnou în casă, iar celălalt începu să întindă feţele albe ca, zăpada, pe fiecare masă.

Papagalul se trezi şi întinzîndu-si aripile, începu să seplimlbe în sus şi în jos pe prăjină, pîndind cu coada ochiu-lui ce face valetul.

Prostule !" ţipă papagalul, văzînd că în timp ce în»fata îi căzuse un şervet în iarbă. - Tacă-ţi pliscul,

răspunse valetul hîşîindu-1 cu faţa masă, apoi aruncă o privire furişă spre aleea tranda-

finl°Tommy vrea o căpşună", ţipă papagalul din nou, re-pezîndu-se spre valet si legănîndu-se cu capul în jos pa

Nu cumva pofteşti să-ţi dau eu? se răsti valetul, Daţi-icareva şi lui Tommy" chihoti papagalul, imi-tînd glasulducesei.

Valetul se opri si se uită la el peste umăr, pe urmă LIspuse ceva printre dinţi ca să nu~l audă nimeni, si seîndreptă spre casă, petrecut de rîsul batjocoritor si in-sultele pe care Tommy le proferă pe urma lui cînd î!văzu că dispare în dosul unei uşi.

Peste cîteva minute mesele erau întinse si pe ele sevedeau tot felul de fructe şi băuturi răcoritoare, necesareşi obişnuite la ceaiul de după-amiază în Anglia. Ceaini-cul de argint masiv şi cestile luceau palid pe bufetul ală-turi de care trona majordomul ; piramide de cozonaci, decornurî, prăjituri şi tot felul de sandwichuri, alături despiralele untului proaspăt care plutea într-un castron cughiaţă, ias în mijlocul acestui peisaj alb cu luciri deargint, un vas imens de cristal în care se vedea însînge-rarea căpşunilo^ contrastînd cu transparenţa licăririlorblînde din jurul lui. Cînd totul fu gata, majordomul sunăun gong chinezesc care era agăţat într-o ramură a bătrî-nului cedru, înainte ca ecoul gongului să se fi stins înlargul aleilor parcului, din toate părţile se auziră glasuride oanaeni care se apropiau.

Invitaţii ducesei începură să se adune venind dinspremarginea rîului, de la corturile de tenis, din camerelecu obloanele lăsate şi de pe aleile grădinii, îndreptîndu-secu toţii spre umbra cedrului. Femei adorabile îmbrăcate. ? . GKre se apărau de arşiţa soarelui asounzîndu-se subpălării cu boruri largi sau umbrele pitoreşti, fete deli-cioase care nu se mai gîndeau că le arde soarele şi umblauPrin grădină în capul gol, gesticulînd cu rachetele si dis-cutmd cu animaţie ultimul set pe care îl jucaseră ; băr-

feaţi arşi de soare şi îmbrăcaţi în flanele albe, discuta^veseli şi vorbeau cu laudă despre calităţile sportive alecelor cu care jucaseră, fără să pomenească însă nîrnio-despre ale lor.

Grupul acesta pitoresc se aşeză la umbră, pe scaunele«soare de trestie şi alţii pe iarbă, servindu-se fiecare cu•ce dorea. După ce fiecare îşi bău ceaiul, cafeaua sau bău,-tura de la ghiaţă, conversaţia începu din nou.

— Va să zică astă-seară va avea loc concertul duce-.-şei, începu cineva. Cred că ar fi mai preferabil să apr în-•dem lampioane chinezeşti în grădină si concertul să aibăloc aici sub cedru. E prea cald ca să poţi sta în salon în/mijlocul mulţimii de oameni care vor fi de faţa.

— Sa n-aveţi nici o grijă din cauza asta, răspunsa«Garth Dalmain, căci eu sînt maestrul de ceremonii si vaasigur că toate ferestrele care dau pe terasă, vor fi largdeschise, aşa că cine nu vrea să stea în salon, va puteasta pe terasă. De văzut nu va vedea prea mult, dar con-•certul îl va putea auzi perfect.

— Bine, dar toată plăcerea este să poţi vedea, exclamă o tînără fată care jucase tenis. Cei de pe terasă nuvor putea să vadă pe ducesa, imitînd pe cei care au cîn-;îat, după ce se va termina concertul. Eu nu vreau săştiu de căldură, mie să-mi pui. un scaun în rîndul întîi.

— Şi care va fi pachetul cu surprize da astă-seară 7fntrebă Lady Ingleby care sosise în aceeaşi zi la amiază.

— „Velma", răspunse Marry Strathern ; vine pentruweek-end şi va fi o adevărată plăcere să o ştim printre>noi. Numai ducesa e capabilă să o decidă să se deplasezesi numai castelul Overdene ar fi putut să o ademenească.La concert nu va cînta decît un singur cîntec, dar sîntsigură că mai tîrziu ne va cînta cît vom pofti. Vom rugarpe Ioana să se aşeze la pian si să înceapă să cînte primele tacte ; vreo melodie care a făcut celebritatea lui"Velina. Sînt convinsă că imediat după aceea vom auzi şiglasul ei magic, căci este incapabilă să reziste tentaţieiunui acompaniament atît de perfect.

— Dar de ce i se spune doamnei Velm-a „pachetul cusurprize ?" întrebă o tînără fată care nu cunoştea încăobiceiurile de la castelul Overdene.

___ Aceasta, replică Lady Ingleby, este o glumă ino-t.- a

ducesei. Concertul de astă-seară este organizat 'Ji ntrudistracţia şi pentru manifestarea gloriilor loeal-^ve Toatălumea a fost invitată. Nu s-a cerut concursul "'mănuiadintre asistenţi, dar toate celebrităţile acestei *"" iîinise vor produce astă-seară. In realitate întregul re^ ram estecompus numai din producţiile acestora, pen-f-u plăcerealor proprie si a rudelor şi cunoştinţelor lor... dar în' acelaşitimp şi pentru distracţia noastră, căci imediat ce concertulse va termi-na, ducesa ne va oferi spectacolul unei repetiţiigenerale cu fiecare punct al programului imitat siinterpretat într-un fel al ei cu totul original. Iţi maiaduci aminte Dai cînd într-un rînd a luat o bucată dehîrtie, si după ce si-a tăiat din ea un guler, şi-a legatşervetul de gît şi a început să cînte, îmitîiîd pe diaconulparohiei noastre. Cînd serbarea e pe sfîrsite si amatorii —dintre care unii chiar foarte buni — şi-au' epuizatprogramul, contesa apare cu Velma sau cu alt artistcunoscut, pentru a le arăta cum trebuie să cînte sau săspună versuri, cînd vor să facă artă. Prin salon încep săplutească acordurile muzicii divine, iar peste auditori selasă o tăcere apăsătoare şi unul cîte unul încep să-si deaseama, că ceea ce au cîntat ei nu este muzică adevărată,si încep să plece acasă. Anul următor însă au uitatcomplet întîmplarea si apare un nou contingent de artiştiamatori care sînt gata să înfrunte publicul, si glumaducesei se repetă în fiecare an.

— Ioana nu este de acord cu felul de a proceda aîducesei, interveni Ronald Ingram, de aceea mai întot-deauna cînd află că invitaţiile au fost trimise pentruaceastă serată, ea pleacă de la Castel. Avînd însă în ve-dere că nimeni afară de ea nu ar putea să acompaniezepe Velma atît de impecabil la pian, ducesa a insistat caastă-seară să rămîie la concert. Nu cred însă ca „pachetulcu surprize" să fie atît de amuzant ca în anii trecuţi şinici efectul concertului nu va mai fi acelaşi. Ioana estedestul de energică pentru a-si impune voinţa chiar faţaae ducesă. Bineînţeles ea nu încearcă nici un fel de per-suaziune, dar e sigur că însăşi prezenţa ei aici, va fi su-

21

ficientă pentru ca glumele să fie de astă dată mai parate.

— Eu găsesc că domnişoara Champion are toată dretatea, interveni o tînără americană cu trăsături frurno/"şi ochii limpezi, ridicînd privirea de la cupa de cri.^1pe care Garth Dalmain i-o umpluse cu căpşuni. î n tarla mine ar fi o glumă de prost gust să rîzi de oarnen^pe care i-ai invitat în casă şi care au găsit de cuviinţa'să-şi dea concursul pentru succesul serii, după ce au'fojtsolicitaţi de asistenţă.

— Draga mea, ripostă doamna Myra Ingleby, în taradumitale nu există nici un fel de ducese.

— Se poate, dar cu toate acestea noi livrăm Europeiun stoc destul de important, răspunse fata cu înţeles, apoicontinuă să se ocupe de îngheţata pe care o începuse.

Discuţia aceasta anglo-americană fu acoperită de rîsulvesel al asistenţei.

— Unde este Ioana ? întrebă cineva.— S-a dus să joace golf cu Billy, răspunse Ronaîd

Ingram. lată-i că se întorc şi ei.La capătul terasei apăru Ioana care discuta animată

cu Billy Cathear ; după ce-si lăsară bastoanele la intrare,coborîră spre cei care se aşezaseră în umbra cedrului.

Ioana era îmbrăcată într-un costum cenuşiu, o bluzăde batist albă, cu guler si manşete scrobite, iar pe capo pălărie de fetru, cu pană neagră. Păşea sigură şi legă-nîndu-si puţin trupul, ca orice om voinic şi stăpîn petoate mişcările lui. înfăţişarea ei contrasta violent cugrupul de fete si femei frumoase adunate sub cedru ; cutoate acestea atitudinea ei nu avea într-însa nimic băr-bătesc ci fiecare linie era de cea mai pură feminitate. Ofată care caută să atragă atenţia asupra ei prin gesturiviolente si extravagante, are toate şansele să pară că sepoartă ca un băieţoi, Ioana însă era atît de feminină^ întoate manifestările ei, încît putea purta orice costum, fărăriscuri că ar dezavantaja-o, căci cea mai severă simpli"ţaţe convenea de minune staturii ei masive şi trăsăturilorfeţei.

Cînd se apropie de grupul aşezat în jurul meselor, »jumătate de duzină de bărbaţi se repeziră în calea ei Şi"1

22

locul lor. Acceptă un scaun pe care i-1 întins» " cu o simplitate de perfectă distincţie, cum

^^întotdeauna.ta ^_ Ce-ai făcut în timpul după-amiezii domnişoaraChampion ? întrebă cineva dintre bărbaţi.

___ Ce fac întotdeauna, răspunse Ioana că*utînd să elu-j 7e întrebarea.

Billy însă era gata să înceapă să le povestească cafăcuseră, dar fata îl opri cu un gest.

__ Te rog Billy, interveni ea, nu uita că între toţi cei.A iată. noi sîntem singurii care se pasionează de acest•oc Iviajoritatea invitaţilor n-au habar ce înseamnă un''bcgie" şi nici nu-i interesează să le expui motivele carete determină să te pasionezi pentru aşa ceva. Unde e mă-tuşa ? Bietul Simmons a căutat-o toată casa cu o tele -gramă. L-am văzut adineaori cînd am intrat ca să ne lă-săm crossurile.

__ De ce nu ai deschis-o dumneata ? întrebă Myra.— Pentru că mătuşa nu admite niciodată să i se des

chidă telegramele, îi plac emoţiile si o telegramă poateanunţa întotdeauna un eveniment neaşteptat. Spune cătoată plăcerea de a afla evenimentul îi este stricată, dacă-iaflă cineva înaintea ei si caută să i-1 comunice cu toatăprudenţa posibilă.

— Iată si ducesa, exclamă Garth Dalmain care de lalocul lui vedea portiţa spre aleea trandafirilor.

— Să nu-i pomeniţi de telegramă, insistă Ioana. Sîntconvinsă că nu i-ar face plăcere dacă ar bănui că eu ştiude ea. Ar însemna să-i stricăm plăcerea pe care i-ar pu-tea-o pricinui sosirea telegramei în această călduroasădupă-amiază, mai ales că nimic nu ar putea să o facăsă bănuiască ceva neaşteptat.

Toată lumea se întorsese si privea spre ducesa carăîncepuse să coboare terasa si venea spre ei. Această fe-meie imbătrînită îi chemase pe toţi la ea pentru ca săpetreacă împreună cîteva zile neuitate, dar cu toată re-

sf n° H ia Şl resPectul Pe care i-1 purtau cu toţii, nu se delocsă facă glume pe socotela ticurilor ei în timp se ospătau

din belşugul pe care li-1 putea oferi. La erea eibărbaţii se ridicară în picioare, dar după toate

23

aparenţele, nu atît de grăbiţi cum părea că se ridicas ••.-.»ca să întîmpine pe nepoata ei. 'c a

Ducesa purta pe braţ un coş plin de trandafiri m-nunaţi : fiecare boboc era perfect ca formă şi fusese tai'»tocmai Ia timp. '

CAPITOLUL 4

Ducesa puse coşul de trandafiri în mijlocul mesei.— Poftim dragii mei, zise ea respirând cu greutate

Serviţi-vă şi să nu văd în noaptea aceasta pe nimeni caresă nu poarte trandafiri la piept. Salonul va fi o mireasmăşi concertului nostru îi vom zice „La Fete des Rose's"...Nu Ronie, mulţumesc ! Ceaiul acesta aşteaptă cel puţinde jumătate ceas, si cred că ţii la mine mult mai multdecît să-mi ceri să primesc ceaşca pe care mi-o oferi; darafară de asta, eu nu beau ceai niciodată. După ee-YrJ facsomnul de după amiază, beau un pahar de whisky cusifon, şi asta îrni ajunge pînă seara la masă. Da, dragăMyra, e adevărat că am acceptat să asist la reuniuneaorganizată de tine şi am semnat si manifestul „pour en-courager Ies autres", dar plecînd de la tine, m-am dus de-adreptul la doctor şi mi-a dat o reţetă, sau mai bine zismi-a spus ca în fiecare zi după ce îmi fac siesta, sa iauun păhărel de whisky, dacă sirnt nevoia, ori eu simtaceastă nevoie invariabil si cotidian. Ascultă dragă .Dai,nu este admisibil, doar <?el mult în teatru, ca un Bărbatsă se îmbrace în culori atît de pitoreşti ; cămaşă cîe cu-loare violet deschis, cravată violet închis şi costurfl deflanelă. Dacă aş fi bunica dumitale, te~aş trimite imediatsă-ţi schimbi costumul. Dacă întorci capul pînă şi la fe-mei bătrâne ca mine, ce să mai zic de biete fetele acesteadin jurul nostru ?... Hîîîş, linîşteste-te Tommy... cuvântulacesta n-a fost tocmai la locul lui ; n-ai nici un motiv săfii gelos din cauza lui Dai. căci pe tine te admir maimult decît pe el. Dai, de ce nu vrei să-mi faci un portretal lui Tommy cu penajul lui în culoarea flăcărilor ?

24

Tînărul artist ale cărui portrete făcuseră senzaţie I*-07'tia trecută a Academiei Regale, şi a cărui cămaşăse criticată cu atîta lipsă de consideraţie, sta răstur-

t în fotoliul său de trestie, cu mîinile împreunate sub 03 fă si în ochii *L1* c^Pru* C^P* ° lummă de mulţumire. __ Nu dragă doamnă ducesă, răspunse artistul. Vă cej?

. cu tot respectul să refuz această comandă. Ar trebuiVA organizez un spectacol în toată regula ca Tommy să

'ta să-si expună atitudinile si expresiile. Afară de asta^red ca sînteţi şi dumneavoastră de acord că pentru untînăr bine crescut, nu ar fi convenabil să petreacă untimp prea îndelungat în societatea lui Tommy şi să-i as-culte expresiile în timpul ceasurilor cît va trebui să-i po-zeze. Sînt dispus însă să fac altceva. Sînt gata să fac por-tretul dumneavoastră doamnă ducesă, dar cu condiţia sănu pozaţi cu această pălărie. Din cea mai fragedă copi-lărie vederea unei pălării de paie, legate cu panglici negrasub bărbie, îmi face rău. Dacă ar fi să-mi ascult pornirilesi să procedez ca pe vremea cînd eram copil, mi-aş as-cunde faţa în poala domnişoarei Champion si aş începe sadau din picioare si să ţip pînă cînd vei scoate aceastăoribilă pălărie. V-as picta însă în rochia de catifea neagrăpe care aţi purtat-o aseară, cu gulerul Catherinei deMedicis si în cap cu boneta de dantele prinsă în dia-mante ; în mină cu o antică oglindă de cristal, încadratăin argint.

Artistul închise pleoapele şi începu să-si descrie ta-bloul pe care îl visa, iar glasul lui plin de o muzicalitatemisterioasă, plana ca o umbră de melancolie deasupraoamenilor din jurul meselor. Cînd Garth Dalmain începeasă-si schiţeze în cuvinte tablourile pe care avea de gîndsă le picteze, cei din jurul lui aveau impresia că le vădaievea si cînd se duceau la expoziţia Academiei Regalasau la New Gallery în primăvara anului următor, excla-mau emoţionaţi : „Uite portretul ! Este exact aşa cum ni

descris în ziua cînd încă nu trăsese nici o linie paPinză !"

.., .~~ °Sllnda o ţii în mîna stingă, dar nu te priveşti în- u-^sa? căci dumneata dragă ducesă nu te uiţi în oglinda

25

decît cel mult atunci cînd vrei să vezi, nu cumva rtetadin spatele dumitale a început să plângă din că te-airăstit la ea, căci prea umblă încet cu piepten»?* cînd îţiaranjează părul. Dacă se întâmplă să o vezi -plînge cuadevărat, îi făgăduieşti imediat o zi de conc^ diu ca săpoată să viziteze pe maică-sa, şi de emoţie ^ plăteşti şibiletul de tren. Dacă nu plînge, te mai răstesr o dată laea ; dar dacă aş fi eu în locul ei, aş plînge în fiecare zi,cu lacrimi cît pumnul care să se poată vedea prinoglindă, dar n-aş plînge cu sughiţuri, căci pe aces teale-aş lăsa pentru cazuri mai grave şi aş avea grija nucumva să-mi picure lacrimile pe ceafa dumneavoastră

— Eşti un caraghios dragă Dai, îl întrerupse ducesaTe rog să laşi în pace cameristele mele şi ceafa mea oilacrimile dumitale de crocodil. Termină descrierea portretului. Ce fac cu oglinda pe care o ţin în mînă ?

— Nu te uiţi în ea, continuă Dalmain, pentru că eştiobişnuită să nu te priveşti niciodată în oglindă, nici chiar'cînd îţi pui această oribilă pălărie şi ţi-o legi cu panglici "•sub bărbie — domnişoară Champion, te rog ţine-mă de 'mînă — dar o ţii în mîna stingă, cu cotul sprijinit de o -masă de mahon, încrustată cu sidef. Faţa oglinzii este'1întoarsă spre un. fundal imaginar care reflectează ceva •spre care te uiţi înduioşată. In apa acestei oglinzi eu voipicta în toate amănuntele şi analizînd perfecţiunea formelor papagalului dumitale care te priveşte de pe prăjina lui. Portretului îi voi zice „în meditaţie", dar numaipentru că omul trebuie să dea întotdeauna un nume ta-bleurilor lui, fie oricît de stupid, afară de cazul cînd aidori ca să atragi atenţia publicului asupra dumitale.Pentru această eventualitate ar trebui trecut în catalogcu titlul „O poezie de Tennyson". In cazul cînd portretul ar trece posterităţii ca una dintre operele celebre contemporane, cu siguranţă că ar fi catalogat în muzeul Naţional Gallery : „Ducesa, Oglinda şi Papagalul".

— Bravo Dai ! exclamă ducesa încîntată. Vei aveagrijă ca acest portret să fie gata la timp pentru expc-ziţia din primăvara viitoare a Aeademiei, şi vom merg e

cu toţi să-1 vedem.

26

malmain făcu realmente portretul, si toţi invitaţii din• aceea se duseră să-1 vadă, iar cînd se opriră în faţa

Z"n ului ' Sigur că da, acesta este, acelaşi pe care 1-amta- t în ziua cînd ni 1-a descris sub umbra cedrului din

Overdene). . ____ja ţe uită, vine Simmons si are aerul ca aduce

va pe o tavă, zise ducesa. De ce tîndăleşte aşa ? Nu saC^ este nimeni să-i spună să umble mai repede ? loano.fn^omparaţie cu el tu umbli ca un grenadir. De oe nu-i-veţi si pe el să umble ca tine ?... Ei, ce este ; ce s-aîntimpiat? Hî, o telegramă. Ce grozăvie s-o mai fi în-timplat ? Ia ghiciţi ! Numai de nu ar fi vreun imbecilcaî-e a pierdut trenul.

In mijlocul unei tăceri solemne ducesa desfăcu pliculportocaliu. După toate aparenţele conţinutul telegrameifusese neaşteptat, căci ducesa se făcu roşie la faţă, dupăce o citi şi în primul moment nu putu scoate nici un.cuvint. Ioana se ridică încet de pe scaun şi trecînd înspatele mătuşii sale, privi peste umărul ei şi citi ce scria,apoi se întoarse si se aşeză din nou.

— Auzi creatura ! exclamă ducesa. Ce creatură ! Astadrept recunoştinţă pentru că-i consideri prieteni şi-i pofteşti în casa ta. Pusesem de o parte pentru ea un splendid şirag de perle care în orice caz făcea mai mult decîfi s-ar fi oferit de către un impresar pentru un întreg concert. Eu o rugasem să cînte un singur cîntec, si cînd colose contramandează în ultimul moment... Ce creatură î

— Dragă mătuşă, interveni Ioana, dacă doamna Velmaare un atac subit de laringită, atunci e peste putinţă săcînte o singură notă, chiar dacă ar fi poftit-o însăşi Regina Angliei. Telegrama ei e plină de regrete si de scuze.

Te rog Ioană, nu discuta, se răsti ducesa, şi nuamesteca pe Regină în afacerea asta, căci ea nu are nicio legătură nici cu concertul meu nici cu gîtul doamne!velma. Eu detest lipsa de politeţe a oamenilor, ştii foartebme. Cum se poate să se îmbolnăvească de... cum i-ai zis...ocmai în ziua cînd trebuie să vină să cînte în casa mea fe vremea mea nu se ştia de aşa ceva. Asta trebuie să

16 ° mventie nouă, ca si apendicita, pentru ca doctorii

27

să aibăocazieaşa ceva pevremeacu ceai de sunătoare.

3Sîyra Ingleby îşi ascunse faţa în dosul pălărieipe care o avea în mînă, iar Garth Dalmain se îspre Ioana şi-i şopti : „Eu detest lipsa de.politeţe amenilor, ştii foarte bine!", Ioana însă îl ameninţă ° a~degetul şi nu vru să zîmbească. ' CIJ

„Tommy vrea o căpşună", ţipă papagalul cînd auzi ncontesă că vorbeşte despre sunătoare. ^e

— Daţi-i careva o căpşună, interveni ducesa supărată— Dragă mătuşă, răspunse Ioana, nu avem căpşuni i— Nu discuta cu mine, ţipă ducesa înfuriată ; Garth

nu mai putea de rîs si întorcîndu-se spre Ioana dete dincap :

— Cînd Tommy cere căpşuni, înseamnă că vrea verdeaţă, cred că ştii şi dumneata obiceiul lui.

Jumătate duzină de băieţi se grăbiră să servească peTommy care cu ce avea la îndemînă. Garth Dalmainsmulse o mînă de iarbă si o întinse Ioanei dar aceastase prefăcea că nu bagă de seamă.

— De ce nu pleci Sirnmons, că nu este nici un răspuns, zise ducesa... Ia uită cum se împleticeşte omulacesta. De ce nu-1 învăţaţi careva cum să umbla ! Cefacem acuma, aceasta este întrebarea ? Toţi vecinii invitaţi de mine vor veni să asculte pe Velma ; si Velma esteia Londra, pe motiv că nu poate veni din cauza unei crizede apendicită... adică cealaltă meteahnă... cum îi zice.Lua-o-ar... cum zice Tommy.

— Tacă-ţi pliscul ! ţipă papagalul ; ducesa zîmbi si seaşeză pe un scaun.

— Dragă doamnă ducesă, interveni Dalmain încercîndm o îmbuneze, invitaţii nu ştiu deocamdată că va venişi doamna Velma. Chestia aceasta este pentru momentsecretul pe care încă nu-1 ştie nimeni si pe care dumneavoastră 1-aţi fi divulgat abia la sfîrşitul serbării. LadyIngleby tocmai vorbea adineaori despre „sacul cu surprize" pe care ni-1 pregăteaţi pentru astă-seară.

Myra se arătă din dosul pălăriei enorme si ducesa Jfăcu un semn de aprobare.

e să măcelărească oamenii după poftă vremea mea i se zicea „colici" şi-i t r;v,' ^iătnarp. ' ""oSaiî]

tură !acesta doamnă ducesă, continuă Dalmain ~~~ nsi toninvitaţii nu ştiu încă nimic şi nici nu vor . Ei vin

ca să se vadă şi să se asculte unu!p r e .

tl 1 1 l sau 'cel mult ca să bea vinul chihlimbariu şi să 'pe--nre îngheţată. Prin urmare vor pleca mulţumiţi si m -Hi de priceperea dumneavoastră de a descoperi ta-lente autohtone.1 __ Ah, ah, ah, se vaită ducesa, ce facem acum, şs• Mcă nas'ul de soim în vînt (doamna Parker Bangs dinrhicaco, care nu văzuse pe ducesă decît odată sau dedouă 'ori pînă acum, se gîncli că nasul acesta este nasulcaracteristic al „Plantageneţilor"). Nenorocirea este cătoţi vor pleca mulţumiţi de ei înşişi si de mediocritateacontribuţiei lor la succesul seratei, ceea ce nu este în in-tenţia mea, continuă ducesa. Eu voiam să-i las să se pro-ducă si pe urmă să le arăt ce înseamnă arta.

_ 'Mătuşă Gina, interveni Ioana, mi se pare că dum-neata uiţi că majoritatea acestor oameni au fost la oraş,aşa că au avut şi ei destule ocazii să asculte muzicăbună, chiar pe doamna Velma si pe toţi cîntăreţii deseamă. Prin urmare ştiu cu toţii că nu sînt în stare săcin te ca o primadonă ; cu toate acestea îşi dau toată si-linţa să facă tot ce pot, pentru că sînt invitaţii dumitale.Nu văd deci rostul lecţiei pe care vrei să le-o dai.

— loano, astăzi te rog pentru a treia oară să nu cauţidiscuţie cu mine, răspunse ducesa.

— Domnişoară Ioana, dacă aş fi bunica dumitale, te-aştrimite imediat la culcare, interveni Garth Dalmain._ — Ce facem fără ea ? se vaită ducesa. Trebuia să ne cinte romanţa Mătăniile si ţineam atît de mult să aud cum o cîntă, dragă loano. Decorul salonului este astfel lacut ca să corespundă atmosferei din această romanţă ;. pe pereţi si în jurul ferestrelor sînt ghirlande de trân-in albi, iar pe peretele din fund, în dosul estradei «sie o cruce mare făcută din trandafiri roşii. ~ Da mătusico i

T1 *

atrt rip in^g nu"mi spune »da mătusico" pe tonul acesta n de mdHerent ; mai bine fă şi tu o propunere.

Vste perfect exact, răspunse ducesa, dar tocmai" ^ partea cea mai interesantă a serbării. Ce crea-e r "

— Cotoroanţo ! strigă papagalul.— Auzi ce spune Tommy, exclamă ducesa î

Oaţi-i careva o căpşună ! Ei, ce zici Ioană, ai vreuniIoana Champion sta pe un scaun, aproape cu spat i

•spre mătuşa ei, picior peste picior şi cu mîinile aate peste un genunchi. Cînd o auzi, se întoarse spre ea si desîăcîndu-şi mîinile, privi spre ducesa se uita la ea stăruitor de sub pălăria largă de p aie care o avea pe cap. Cînd ghici în privirile ei această î grijorată întrebare care părea mai mult o rugăciune •• veni să zîmbească, apoi mai aşteptă cîteva clipe ca' s" vadă nu cumva s-a înşelat, pe urmă îi răspunse cu aerul eel mai liniştit din lume :

— Mătuşă dragă, dacă ţii atît de mult, atunci în searaaceasta în locul doamnei Velma îţi voi cînta eu Mătăniile

Dacă cei adunaţi la umbra cedrului ar fi fost pârtiei-panţi la „seratele pestriţe", ar fi rămas emoţionaţi; dacăar fi făcut parte dintre cei de la „seratele amicale", s-arfi mirat ; fiind însă dintre obişnuiţii „seratelor de lumebună" nici unul nu zise nimic, dar cu toate acestea sim-ţeai că asistenţa a rămas încremenită de mirare, între ceide faţă afară de ducesă nu era nimeni care să fi auzit peIoana cîntînd.

— Ai notele la îndemînă ? întrebă ducesa după ce-şlstrînse telegrama şi luă de pe masă coşul golit de trandafiri.

— Le am, răspunse Ioana. Ultima dată cînd am fostîa Londra am petrecut cîteva ceasuri în casa doamneiBlanche ; ea care nu se entuziasmează de romanţe moderne, a fost încîntată de aceasta, cînd a auzit-o. Amacompaniat-o aproape un ceas, si Ia plecare mi-am procurat si eu un exemplar de muzică.

— Foarte bine, aprobă ducesa. Prin urmare ne-am înţeles. Mă duc să dau bietei Velma o telegramă de simpatie, căci cu siguranţă trebuie să fie foarte mîhnită că n-aputut veni. Au revoir dragii mei. Să nu uitaţi, astă-searaîuăm masa exact la orele nouă. Ronny, fii băiat drăguţfi adu pe Tommy în hol, căci dacă vede că plec fără el,vă împuiază capul de ţipete. Păsărică asta ţine fo art

mult la mine.

cub cedru se făcu tăcere.wratoritatea invitaţilor se uita după tmarul Ronny cam

pe urma ducesei colivia cu papagalul ; Tommy se ca un acrobat pe prăjina lui si-i şoptea ceva la

he cel puţin aşa se putea deduce după mutra con-UreC ţă e care ° ' ^cea Ronny. Ducesa intră în casă,

aţă pe foarte mulţumită de întorsătura pe care o luaseră lucru-

ril60îtiva inşi dintre cei de faţă se uitau la Ioana :_ 'g foarte amabil din partea dumitale, zise Myra In-

eleby într-un tîrziu, că te-ai oferit să cînţi. Nu îndrăz-esc să-ţi propun să te acompaniez, căci pînă acuma nuam reuşit să cînt la pian decît Au clair de la lune şi.Three blind Mice, dar nici pe acestea nu pot să le cîntdecît cu un singur deget.

_ Dragă loano eu te-as acompania, dar numai dacă aiprimi să cînţi Allerseelen a lui Lassen, căci pe aceasta o-cint minunat si cu toate zece degetele, zise Garth Dai-ţnain. E o minune să mă auzi cum fac să răsune în timpulmelodiei, clopotele capelei cimitirului. Am văzut însămuzica romanţei pe care vrei să o cînţi, şi nu mă încu-met, căci pentru a te acompania, ar trebui să fiu completstăpîn pe mine şi să nu ascult la ce cînţi sau să ştiu dina-inte nota pe care o vei cînta şi cum o vei cînta ; altfel-rămîn de căruţă sau o iau înainte. Dacă ai insista să taacompaniez, ţi-aş răspunde şi eu ca fermierul de zileletrecute, căruia ducesa îi oferise a treia bucată de budincă :Madame, nu mai pot.

— Dai, nu fii caraghios, răspunse Ioana. Ştiu foartebine că dacă ţi-aş cere, ai putea să mă acompaniezi înmod ireproşabil, în realitate însă eu prefer să mă acom-paniez singură.

~ An> înţeleg, exclamă Lady Ingleby ironică. E mult,mai uşor să te acompaniezi singură, căci dacă vezi că numerge, sari un pasaj care ţi se pare mai greu sau dacă-vezi că ai greşit, schimbi cheia.

*„i - i . doi care erau singurii cunoscători de muzică,, schimbară cîte un zîmbet plin de înţeles. _.a 7~ Evident, la nevoie e mult mai practic, să te acom-Paniezi singur, răspunse Ioana.

3$,

— La rigoare aş putea si eu să sar pasagiile mai g rejşi să-ţi dau cheia, adăugă Dalmain, foarte serios. "'

—'Nici nu mă îndoiesc, răspunse Ioana, căci dum

neata eşti întotdeauna foarte amabil, dar vă spun în c-o~ dată, prefer să mă descurc singură.

— Bine dar dumneata poate nu-ţi dai seamă r e •semnează să cînţi într-o sală atît de spaţioasă, fără n"stai cu faţa spre public ? interveni Garth Dalmain de aspdată foarte serios. (Ioana era o fată la care ţinea foarf 3

mult si i-ar fi fost cît se poate de neplăcut, dacă n-ar fireuşit în încercarea pe care o făcea, de aceea părea foarteîngrijorat).

In privirile Ioanei trecu acelaşi zîrabet si i se opri P8

buze, exact ca în clipa cînd îşi dăduse seama că mătuşaei voia să o roage să-si dea concursul în locul doamneiVelma. Uitîndu-se în jurul ei, constată că majoritateainvitaţilor plecase în grupuri de cîte doi şi trei inşi, uniiîndreptîndu-se spre casă, alţii luînd-o spre rîu. Er'a' pro-priu-zis singură, căci nu mai rămăsese nimeni afară deDalmain si Myra. Intîlnind privirea îngrijorată a luiGarth, Ioanei îi veni să rîdă :

— îmi dau seama perfect de bine, dar condiţiile acustice ale sălii sînt desăvîrsite ; afară de asta am exersatmult timp. Probabil dumneata nu ştii, şi nici n-ai deunde, că la Paris am luat lecţii de canto cu Madame Mar-chesi şi că aceste lecţii le-am continuat şi la Londra cufiica ei care nu este mai puţin dotată decît ea. Prin urmare sînt la curent cu toate subtilităţile de nuanţare alevocii, căci mă obişnuisem să nu-mi pierd timpul de pomană în studiourile lor.

Myra habar n-avea despre ce este vorba, şi nici nu-mele celei mai mari maestre de muzică nu-i spuse nimio.Garth Dalmain însă se ridică în picioare.

— Am înţeles. De aceea nu mă mir că ai primit aceastăînsărcinare cu atîta indiferenţă. Doamna Velma aşi ea eleva lui Marchesi.

— Tocmai din cauza aceasta eu o cunosc foarte^răspunse Ioana, şi tot din cauza aceasta am rămas să asia*şi la serbare, căci astă-seară eu ar fi trebuit să o acoro-paniez la pian.

înţeleg răspunse Garth, dar de astă dată va trdbulP faci pe amîndouă. Chestie de gust, cum spună

să Parker Bangs cînd îi explici cine e cutare si cu-doamn e a venit la un garden party care se dă în Maî- tarS ehHouse. Pînă acum însă ştiam că preferi să acom-b°r(-zi pealţii cînd cîntă ; de cîntat nu te-am auzit cîn-

J

Un Toana zîmbi din nou.__ gu prefer să cînt, răspunse fata, dar acompania

mentul este mult mai util.— Asta e adevărat, mai ales că majoritatea oameniloF

ştie să cînte, cît de puţin, dar numai rareori se pricepsă acompanieze pe altul.

— loano, zise Myra ridicînd pleoapele grele si întor-cîndu-se spre ea, dacă ai luat lecţii de canto şi ştii padinafară citeva cîntece, de ce nu te-ai lăsat convinsă daducesă si nu ne-ai cîntat nimic de cînd sîntem aici ?

__ Motivul este destul de trist : probabil ştiţi că fiuîei, un băiat foarte drăguţ si plin de talent, a murit acumop't ani. Atît el cît si eu am moştenit cultul muzicii dala un bunic al nostru. La Universitate vărul meu a frec-ventat si o clasă de muzică si avea intenţia să se dediceacestei cariere. Intr-un rînd a făgăduit să cînte la uriconcert de binefacere la Londra ; tocmai se vindecase dao gripă, si ca să se poată achita de făgăduială, a ieşit dincasă prea devreme. Consecinţa a fost o recidivă a bolii,complicată cu o dublă pneumonie, şi peste cinci zile amurit din cauza unei defecţiuni cardiace. Mătuşa era dez-nădăjduită din cauza acestei pierderi, şi de atunci nu po-menesc niciodată în faţa ei despre cultul nostru pentrumuzică. La rîndul meu am vrut si eu să mă dedic acesteicariere, dar ea s-a opus din toate puterile, în casa aceastami se întîmplă numai rareori să cînt sau să acompanieape cineva.

Dar în altă parte de ce nu cînţi ? întrebă Dalmain.. avut de multe ori ocazia să fim invitaţi concomitenî ln

aceleaşi case, dar nici nu bănuiam că ai obiceiul să cinţi.

3 - Mâtâniile — Cd.K'i 33

— Nu ştiu nici eu, răspunse Ioana. In orice caziru mine muzica reprezintă o valoare de cea mai'jImportanţă. Este un fel de „Sfînta Sfintelor" pe altâ^sufletului meu, şi nu e atît de uşor să te destăicuiva, pe cît s-ar pare la prima vedere.

— Astă-seară însă vei avea ocazie să te destăinuiest'declară Myra. '• *•

— Da, răspunse Ioana şi zîmbi îngîndurată, cred C"astă-seară va fi o destăinuire.

— La care vom asista cu toţii, declară Garth Daimain.

CAPITOLUL 5

Pe pajiştea grădinii umbrele începeau să se prelun-gească. Gîrdurile de ciori se întorceau gureşe la cuibu-rile din ulmii înalţi care străjuiau cărările parcului.

Cadranul marca ceasurile sase.Myra Ingleby se îndreptă în scaun şi ridicînd privirea

spre soarele care cobora spre asfinţit, îşi împreună mîi-nile la ceafă. Garth îi examina cu atenţie liniile sinuoaseale siluetei juvenile.

— Ahaî, căscă ea întinzîndu-se ca o pisică, ce bine eaici afară, si cînd mă gîndesc că trebuie să intru în casăşi să mă dau pe mîna cameristei ca să mă gătească ! loano,ia aminte pînă mai ai timp. Să nu te apuci să-ţi faci masaj la faţă, căci devii sclava acestui obicei care îţi răpeştecele mai plăcute ceasuri ale zilei.

Cei doi se uitară la ea fără să înţeleagă nimic.— Pentru ca să mă îmbrac, ar fi suficient să încep

la şapte, dar din cauza masajului trebuie să pierd un ceaspe care 1-aş fi petrecut cu atîta plăcere aici în grădină.

— Cum se face asta ? întrebă Ioana. Eu nu cunoscprocedeul.

— Nu vreau să intru în amănunte, răspunse Lady I"'gleby, dar ai văzut ce bine arătam în cursul după-amie-

• bine dacă nu mă duc acum imediat să mă dau -i-a cameristei mele, în timpul mesei voi arăta

mult i- .mluVin bine, iar la supeu mă veţi găsi cu zece

ani mai

!)ătl^aDumneata vei arăta întotdeauna bine, răspunsa ioana

emoţionată, şi nu văd ce te face să spui că vei orăta cuzece ani mai bătrînă."' ___ Draga mea, un bărbat este atit de bătrîn, cît deătrîn se simte el însuşi, dar o femeie este atît de bă-

trînă, pe cît de bătrînă arată, declară Myra.J- Eu mă simt ca un copil de şapte ani.__ rjar arăţi ca unul de şaptesprezece, ripostă femeia

rîzînd.__ rjar cum am tocmai douăzeci si şapte, ducesa ar

spune că sînt un „copil caraghios". Te rog, dragă doam-nă în cazul cînd conversaţia noastră de acum ar însemnasă'prescurtezi ceremonia care te aşteaptă în mîinile ca-meristei dumitale, ceea ce te-ar face să fii astă-seară maipuţin drăguţă decît de obicei, te conjur să pleci imediatsă o cauţi, si să nu te grăbeşti deloc, căci altfel îmi stricitoată seara.' Să ştii că am să încep să plîng de deznă -dejde la masă, şi după cum ştii si dumneata, ducesei nu-iplac scenele.

Trecînd pe lîngă el, Lady Ingleby îl atinse în glumăcu pălăria de soare pe care o ducea în mînă.

— Stai binişor caraghiosule ; de ce asculţi la ce vor-besc cu Ioana ? In toamna aceasta va trebui să-mi faciportretul ; imediat după aceea mă voi lăsa de masajulfacial şi voi pleca în străinătate ; cînd mă voi întoarcedin nou în Anglia, voi fi o femeie bătrînă.

Ultimele cuvinte le aruncă în urma ei ca pe o ame-ninţare şi se îndreptă spre castel.

Ce femeie drăguţă, exclamă Garth uitîndu-se dupăea. Ce crezi, ce este adevărat din tot ce ne-a spus, dom-nişoară Champion ?

Habar n-am, căci în chestiuni de masaj facial sînîcomplectamente ignorantă, răspunse Ioana.

*n °rice caz nu cred să fie ceva prea serios, căcial«el nu ne spunea si nouă, adăugă Garth.

35

eizii p

— De astă dată mi se pare că te înşeli, căci ra est« fire foarte sinceră, şi nu caută să-si ascundă niciodatăslăbiciunile. A avut parte de o educaţie foarte curioasaFace parte dintr-o familie foarte răspîndită care a conskderat-o întotdeauna ca pe o oaie rîioasă între ei, nu atîtfraţii şi surorile cît mai mult mama ei. Niciodată nu erabine, orice ar fi zis sau ar fi făcut. Cînd a cunoscut-oLordul Ingleby şi a cerut-o în căsătorie, ea era o fetişcanăînaltă şi stîngace, cu ochii foarte frumoşi şi cu o înfăţişareîncă nedeterminată. Lordul era cu douăzeci de ani rnaîmare decît ea, si cu toate că mama ei i-a oferit la rînd petoate celelalte fiice ale ei, Ingleby n-a vrut să ştie de nimic, căci se îndrăgostise de ea de la prima vedere. Cîndi-a vorbit şi ei despre intenţiile lui, în primul momenti-a fost peste putinţă să înţeleagă ce vrea. Dar nu i-a trebuit prea mult timp ca să se dumirească si nici nu aezitat cu răspunsul. L-am auzit de multe ori necâjind-odin cauza asta. S-a uitat, la el cu nişte ochi în care jucajlacrimi de fericire şi i-a răspuns dintr-o răsuflare ^„Evident că primesc să mă căsătoresc cu dumneata şi găsesccă e foarte drăguţ din partea dumitale că ai început samă iubeşti. Dar ce lovitură pentru mama !" S-au căsătorit imediat şi a luat-o cu el la Paris, de aici în Italia şlEgipt, de unde după şase luni a adus-o înapoi, aşa cumo vezi. Intr-un rînd am fost invitată la ei, şi am găsitîn casă şi pe mama doamnei Ingleby. Eram în salon, vreojumătate duzină de femei, si nu era nici un bărbat defaţă. Doamna căuta prilej de cicăleală pentru orice motiv : „Mi se pare că Lordul Ingleby ţi-a spus de multeori să nu mai procedezi în felul acesta ?" Myra a ridicatochii blînzi şi a privit-o cu completă indiferenţă : „Dragămamă, tot ce fac eu, Lordul Ingleby s-a obişnuit să creadă că este bine făcut !" — „In cazul acesta bărbatul tăueste un nebun", scrîsni doamna. „Se poate, dar numai4in punctul dumitale de vedere, dragă mamă".

— Cotoroanţa ! Cum se poate ca unei astfel de femeisă-i mai zici si mamă, se miră Garth. Noi cei care amevut mame atît de bune şi atît de perfecte, ar trebui satăcem tot posibilul ca Parlamentul să voteze o lege, care

86

aceste femei fără suflet să profaneze nu-«*

ni m;c. Auzise şi ea despre copilăria feri-'"a're Garth o petrecuse sub supravegherea mamei

Cltâ P~duve si constatase de multe ori adoraţia pătimaşă ial

Va o avea tînărul acesta pentru memoria mamei lui. *r ivea de el cînd vedea că de dincolo de reticenţele im-

- u n u i tînăr din înalta societate, încep să se întrevadăpuSfinlentele emoţionante pe care şi le ascundea din faţa

)ra şi tocmai din cauza aceasta nu-i spusese niciodată, .-ea n-a avut ocazie să pronunţe înduioşătorul cuvînt deCmamă", căci mama ei murise prea devreme. " Garth seridică de pe scaun si ca şi Myra, se întinse îr, luminasoarelui care se apropia de fundul zării. Ioana se uită lael. Cum se întîmplă adeseori cu oamenii care nu au darulfrumuseţii fizice, înfăţişarea lui virilă o impresiona, darnu atît de mult încît să poată influenţa relaţiile lorprieteneşti, între prietenii ei, Garth era primulpreferat, înainte de toate era mult mai bătrîn decît mulţidintre ei, dar cu toate acestea din anumite puncte devedere părea mult mai tînăr decît alţii, iar manierele şiexuberanţa de care da dovadă, o făceau pe Ioana demulte ori să creadă că nu este destul de serios, deoareceva avea un temperament mult mai calm. Despre un omînsă nu poţi avea niciodată decît o singură părere şi înclipa aceasta se uita la el cum s-ar uita o mamă la pro-priul ei copil : cu o sinceră şi complet impersonală ad-miraţie.

Cu toate avantajele lui fizice si eleganţa înfăţişării,flarth nu era un tînăr închipuit, si tocmai în clipa aceasta,avînd soarele în faţă, nici nu băgă de seamă felul în careH privea Ioana.— Ce bine îmi pare domnişoară Champion că a plecattoată lumea, zise el, căci demult voiam să stau singur «evorbă cu dumneata. A început să mi se urască stînd cueîntregi fără să fac nimic. Toate vorbele de spirit şi°*1L'<dlstractiile încep să ţi se pară ca nişte baloane careplesnesc şi din ele nu mai rămîne decît elasticul , cumnu rămîne nimic din conversaţiile acestea Pe care leangajăm aici fără nici o intenţie. N-ai

37

oprească,!ff de

fost la Brighton, unde se vînd baloane ? Ce emoti este să vezi de departe negustorul cu norul de b; ^ colorate deasupra capului si cînd se opreşte în fata vrea să iei nu pe cel care ţi se oferă ci unul la care" aiu' *: mult mai greu, căci stă ascuns tocmai în mijlocul ^ rnezii,si e foarte greu să ţi-1 descurce. De obicei, cînd^" vedeam că ezită, eram întotdeauna gata să renunţ bu •' ros chiar la cel pe care îl alesesem la început. Ce ?^' — Eu n-am cumpărat niciodată baloane la Bright' răspunse Ioanacu indiferenţă. (Cînd " Q,,^ „_ , . n<

o auziGarth se simţi din nou ca un copil iar fata de sepăru plictisită).— Domnişoară Champion, mă simt grozav de obosi» dincauza inactivităţii, continuă Garth. Vino la rîu si 's's plecămcu barca. Masa se serveşte abia la orele opt si sîntsigur că dumneata te poţi îmbrăca într-o jumătate deoră, chiar atunci cînd trebuie să ţii locul doarnneiVelma. Te-am văzut că uneori nu pierdeai cu toaleta maimult de zece minute. Avem timp suficient ca să vîslimpînă la cotitura de unde se vede turnul bisericii si pînăacolo putem sta şi de vorbă, închipuie-ţi ce minunatspectacol : în fund turnul cenuşiu al vechii biserici cusoarele însîngerat dincolo de clopotniţă coborînd spre as-finţit si în planul din faţă livezile înflorite. Ioana nici nuse mişcă.

— Dragă domnule Dai, cred că-ţi va trece pofta săadmiri turla bisericii si apusul de soare după ce ai vîslito bucată atît de mare de drum, ducînd în barcă o fatăcare cîntăreste cît cîntăresc eu. Cred că ai cădea rupt daoboseală în mijlocul livezii înflorite. Dealtfel cred că mâcunoşti destul de bine, pentru ca să nu-ţi închipui că aşputea sta liniştită în fundul bărcii uitîndu-mă la dumneata,căci mi-ar veni si mie poftă să vîslesc. în situaţia în caresînt, nu mă simt însă deloc dispusă să pun mina pa vîsle,căci am jucat golf toată ziua. Afară de asta cred că nicipentru dumneata nu ar fi o plăcere, să mă vezi cura măuit la dumneata, si să-ţi închipui că poate fac anu miterezerve asupra felului stîngaci cum manevrezi lele.

38

•th se aşeză din nou şi lăsîndu-se în spătarul scau-,G.al'L 'împreună mîinile sub cap si se uită la ea cu

nuli», ' v , ! strălucitori şi blînzi, privind-o cum priviseaf Sori si pe ducesa de Meldrum.3 Ce ai dragă prietenă ? întrebă el cu blîndeţe. Mi se

~~~ră eşti indispusă. Ce s-a întîmplat ? pa

Ioana "începu să rîdă şi-i întinse mîna.pragul meu prieten, ai un caracter extrem de bun.

N s?nt deloc indispusă ; dar adevărul este că detest con-tele acestea date de ducesă şi nu-mi face nici o plăcere

^Tfiu „pachetul ei cu surprize" pentru serata de azi._ Am constatat imediat, dar nu înţeleg ce te-a de-

terminat să te oferi, dacă nu-ţi face plăcere, ripostă Garth._ Trebuia numaidecît. Biata mătuşa numai rareori

imi cere cîte ceva, si am văzut cum mă implora cu pri-virea. Dumneata n-ai avut niciodată ocazia să constaţi ceirezistibilă este dorinţa de a face o plăcere cuiva, la careţii ? Aş fi în stare să-i lustruiesc si ghetele, dacă m-arruga. E atît de greu să stai aici la castel, săptămîni de-arîndul si să fii ţinut mereu la distanţă. Astă seară privi-rile ei m-au implorat pentru prima dată, cerîndu-mi ceva ;cum era să o refuz ?

Garth se simţi mişcat.— Nu draga mea, răspunse el gînditor, ar fi fost peste

putinţă să refuzi. Şi te rog să nu-ţi faci sînge rău dincauza glumei cu „sacul cu surprize". Dumneata în nici uncaz nu vei fi o surpriză. Nu mă îndoiesc nici un momentcă nu vei cînta cu nimic mai bine decît majoritatea acestor diletanţi, aşa că nici nu vor băga de seamă. Ar trebui să fie Velma de faţă, pentru ca să se poată emoţiona.Vor^ constata cel mult că Mătăniile sînt o romanţă drăguţă, te vor aplauda de politeţe şi nimic mai mult. Nuti supărată din cauza aceasta !

Ioana îl asculta gînditoare.— Afară de asta dragă Garth, nu-mi place să cînt în

«aţa unui astfel de auditoriu, îmi face impresia că mi-assi ? t Tfletul în faţa cuiva care nu trebuie să-1 vadă'-9^ gestul acesta mi se pare aproape o indecenţă. DupăPărerea mea muzica este mijlocul cel mai expresiv pen-

39

tru o revelaţiune. Mă înfior cînd mă gîndesc la romaceasta, si totuşi cînd va sosi momentul, sînt sigură c^^voi da toată silinţa să cînt cît se poate de bine. Voi ^complet pe cei care mă ascultă. Dă-mi voie să-ţi p0vUa

ţese o scenă întîmplată în timpul lecţiilor mele cu ]JS~dame Blanche : Cîntam melodia lui Bamberg Chant //•"'dou, invocaţia arzătoare a unei hinduse în fata st-, luiBrahma. Am intonat primele cuvinte Brahma < n^' descroyants, cîntîndu-le cum ai cînta de pildă do, re W" căcipentru mine Brahma nu însemna nimic. „Opreşte'te' ţipăMadame Blanche înfuriată, nu uita că Brahma ~^ unDumnezeu. „Ah, vous Anglais !" Ce faci ? Se poate SA nufie Dumnezeul dumitale şi nu este nici al meu H" cutoate acestea este un Dumnezeu în care cred alţii' esteDumnezeul acestei romanţe. Ascultă ! A ridicat capul «la început să cînte : „Brahma, Dieu des croyants ! Maîtredes ci ţes sairates !" Toată faţa îi radia de o credinţă car»te electriza si te cutremura în tot sufletul. Aceasta a fosto lecţie pe care nu o voi uita niciodată. Cred că nu «lipsă de modestie din partea mea, dacă îţi declar că dinziua aceea n-am mai cîntat nimic în felul acela atît dabanal.

— Foarte bine, declară Garth Dalmain. Mie îmi plac*entuziasmul în toate manifestările artei. N-am făcut niciodată un portret, dacă nu mi-a plăcut femeia care îmipoza.

Ioana începu să zîmbească, văzînd că între ei conversa-ţia lua exact întorsătura pe care ar fi dorit-o si ea.

— Dai, dragă băiete, dumitale îţi plac atîtea, mai alesfemei, încît noi adevăraţii prieteni care ne gîndim numaila binele dumitale, am început să credem că niciodatănu-ţi va plăcea cineva, în adevăratul înţeles al cuvîntulnl-

Garth începu să rîdă.— N-avea nici o grijă. Vrei să spui că si dumneata

eşti ca toţi ceilalţi ? Poate îţi închipui că adoraţia si admiraţia trebuie să sfîrşească numaidecît cu o căsătoriaCredeam că dumneata ai convingeri mult mai sănătoa*si mai îndrăzneţe.

40

ii meu, îl întrerupse Ioana, prietenii dumitale-nsi că ai nevoie de o soţie. Nu ai pe nimeni îngînt con vin ^ casâ minunată- in acelaşi timp ai. toatelume ; ai i ^.^ caracterul din cauza mulţimii de|anSele

nebune care aleargă după dumneata. Evident, ştim'eniei... că soţia dumitale trebuie să întrunească toate ca-CU-t°l care pot să existe sub soare ; dar se pare că lalilăţi e . a r e zeiţă Câreia îi faci portretul îndeplineştere aceste condiţii ; şi cine ştie dacă nu se va

vreuna care, înloc să pozeze pentru tablourile du-_, sg prefere să rămînă aceeaşi femeie şi după că-

Storia cu dumneata. _ , • - - • , ,Garth încruntase sprincenele şi părea ca se gindeşte

ia cg_i spusese.__ jn fond frumosul este o chestiune de suprafaţă,

răspunse el intr-un tîrziu. îl vezi şi îl admiri, eu 11 doresc«i îl pictez. După ce am terminat portretul, pentru mineacest frumos a devenit un fel de proprietate personală,ţi atunci încep să îmi dau seama că nu mă mai intere-sează. In timp ce fac portretul unei femei, sînt in cău -tarea sufletului ei pe care as vrea să-1 aştern pe pînză ;dar să ştii un lucru domnişoară Champion, că de cele maimulte ori o femeie frumoasă nu are şi sufletul frumos.

Ioana nu zise nimic, deoarece nu voia să puie în dis-cuţie sufletul celorlalte femei.

— Una singură mi se pare perfectă, şi portretul acesteia îl voi face chiar toamna aceasta, continuă Garth. Sîntconvins că sufletul ei este tot atît de frumos ca si fizicul.

— Şi această femeie este ?— Lady Brand.— Flower ! exclamă Ioana. Te-a impresionat atît de

mult ?— E o femeie minunată ! declară Garth cu entuziasm.

€red că nici nu este permis unei femei să fie atît deaproape de perfecţiune. Aportul perfectei frumuseţiaproape te doare cîteodată. Dumneata domnişoară Cham-P'on n-ai avut niciodată această impresie ?

— Nu, eu n-am avut-o niciodată, răspunse Ioanacrusc şi nici nu cred că soţiile altora ti-au putut produce«ceasta senzaţie '

41

— Dragă prietenă, exclamă Garth mirat, chestiaceasta nu are nimic a face direct cu femeile. Cred c

peisaj plin de brînduşe albastre şi bătut de soare t-Ul1

face aceeaşi impresie. Aspectul acesta mă chinuiest' 1^timpul lucrului si simt adevărată uşurare după ce ter -n

un astfel de tablou şi constat că am reuşit să redau t -'"^frumuseţea lui pe pînză. Pe doamna Brand nu am avocazia pînă acuma să o pictez, decît din memorie, darluna octombrie îmi va poza. ' *

— Din memorie ? se miră Ioana.— Da, eu lucrez foarte mult din memorie. Cînd con

stat pe faţa cuiva o anumită expresie şi reuşesc să văddincolo de ceea ce este la suprafaţă, sînt în stare să reproduc această expresie pe pînză chiar după săptămintde zile. O mare parte din cele mai bune studii ale melaau fost făcute în felul acesta. Nu-ţi mai vorbesc de satisfacţia pe care mi-o pricinuiesc, căci pentru mine cultulfrumosului este o adevărată religie.

— Mai bine zis o religie fără nici un Dumnezeu, zisaIoana.

— Din contră, ripostă Garth, căci adevăratul frumosvine întotdeauna de la Dumnezeu şi se întoarce la e!.Nu uita. „Tot darul si toată binecuvîntarea de sus este dela Tine Părinte al luminilor..." Odinioară aveam un prieten care spunea că toată boala şi toată suferinţa vine dela diavol. Mi-a fost peste putinţă să cred aşa ceva, deoarece în ultimii ani ai vieţii pe care i-a trăit mama mea,am avut ocazia să mă conving că suferinţa ei a fost dinmulte puncte de vedere, adevărată binecuvîntare, si a suportat această suferinţă pentru preamărirea lui Dumn»-zeu. Sînt deci profund convins că adevăratul frumos nupoate veni decît de la Dumnezeu si de aceea cultul frumosului este o religie pentru mine. Nimic ce este cu adevărat rău nu poate fi frumos şi nici frumosul adevăratnu poate fi rău.

Ioana zîmbi în timp ce-1 asculta : cum sta plecat inspătarul scaunului, cu mîinile încrucişate sub cap şi s cal"dat în lumina asfinţitului, părea el însuşi o personifica^a frumosului viril ; dar completa lui lipsă de închipui ^în acest domeniu, îi da posibilitatea să discute chestiune

42

_era mm

tQCmai acest amănunt dădea conversaţiei lor o |ui>

°fi- de humor care făcea pe Ioana să zîmbească. Atitu-nuanţacgasta Q impresiona mai profund decît evocarea dinea- 'Inr cubaloanele colorate sau decît oroarea lui faţă Kfăriile depaie ale ducesei.__ Prin urmare ar însemna că toţi oamenii care nu -nt frumoşi, să fie lipsiţi de orice virtute ? întrebă ea. 8 _Lipsa 'de frumuseţe nu înseamnă numaidecît urîţe-răspunse Garth. Aceasta am avut ocazia să o constat "h i 'ir de pe cînd eram copil. Mama mă luase la biserică centru ca să ascult pe un predicator celebru. Cînd 1-am văzut că se urcă în amvon, am tresărit, căci mi se părea că 'acesta este cel mai urît om din lume pe care îl vă-zusem pînă atunci, îmi făcea impresia că este o gorilă fioroasă şi mă gîndeam cu groază la momentul cînd se va întoarce spre noi şi va începe să vorbească, îmi zi-ceam că omul acesta ar trebui să fie închis într-o cutie cu gratii unde să-i aruncăm nuci şi portocale. Dar cînd a început să vorbească, toată faţa i se transfigurase ; bu-nătatea şi avîntul verbului îi dădeau înfăţişarea unui ar-hanghel. Din ziua aceea nu mi s-a mai părut urît, căci frumuseţea sufletului său îi transfigura sluţenia trupului. Prin urmare chiar atunci cînd eram copil, am fost în stare să fac deosebirea între urîţenia completă şi lipsa de frumuseţe trupească. După ce a terminat predica si a coborît de pe amvon, mi-a fost peste putinţă să evoc în amintire imaginea lui cu chip de gorilă monstruoasă, căci îl vedeam numai cu surîsul acela divin pe buze. Mi-a ră-mas însă pînă astăzi amintirea înfăţişării lui complet de-nudată de farmec. Fără îndoială nu' era o faţă pe care ţi-ai fi dorit-o si ţie si nici nu era omul a cărui prezenţă în faţa ta la masă în mod constant, ar fi putut să-ţi facă plăcere, dar în orice caz nu era nici cazna la care ar fi trebuit să te supui pentru a trece drept martir, căci pe vremea aceea eu aşa-mi imaginam că trebuie să fie mar-In mintea mea însă trăieşte mereu această ima-ca o dovadă vie a adevărului, că bunătatea inimii poate fi niciodată urîtă ; credinţa si inspiraţia, prin

43

cu ea carecunoştinele

liosit de orice preocupare străina, chiar*ceasta_iH frumoasă decît oricare dintre c

radiaţia lor, pot împrumuta farmec omului lipseşte această calitate, dîndu-i o frumuseţe şi lăsîndu-ţi dorinţa permanentă de a te gîn'di la — înţeleg, zise Ioana, si cred că experienţa pe care ai făcut-o în copilărie, a contribuit ca dumitale să fie mai tîrziu juste. Dar să revenim la vf^9 tiunea care ne interesează imediat ; anume la

TG o A f

ai prefera să o vezi în fiecare zi alături de dumneat • masă. Cred că nu poate fi vorba de Lady Brand si ^ •'*de Myra ; probabil ai aflat si dumneata despre o f^ suavă de fată despre care se spune că ar fi predestinu să îndeplinească acest rol.

— Te rog, nu pomeni nici un nume, o întrerupseGarth, căci nu-mi place ca într-o conversaţie ca aceastasă se pomenească de numele unei fete.

— Foarte bine, dragul meu, înţeleg si apreciez discreţia dumitale. Ai reuşit să o faci chiar de pe acuma celebră cu schiţa pe care ai făcut-o după ea, si aud că intoamna aceasta vei expune un portret al ei, studiat întoate amănuntele. Cred că îţi dai seama de admiraţia ceo ai pentru ea. Este o fată drăguţă, o fată minunată şivine dintr-o ţară ale cărei femei au o frăgezime de frumuseţe care nu se poate compara cu nimica, în anumitămăsură chiar dumneata eşti un om unic în felul dumitale, aşa că trebuie numaidecît să te căsătoreşti cu o femeie originală. Nu ştiu în ce măsură părerea prietenilordumitale ar putea să te intereseze, dar cred că nu te vasupăra dacă îţi voi spune că toţi aceştia sînt foarte mulţumiţi de — hai să-i zicem pe nume • — • de preferinţa dumitale pentru fata asta din ţara cu „steagul plin de stele".

Garth Dalmain îşi scoase tabachera şi luînd o ţigarăse uită la ea gînditor, fără să spună nimic.

— Aprinde-o ! zise Ioana.— • Mulţumesc.După ce şi-o aprinse, aruncă chibritul de la jarul că-

ruia se aprinseră cîteva frunze scuturate. Garth se repezi si le stinse, apoi îşi trase scaunul mai aproape de ea şi începu să fumeze, în timp ce urmărea rotocoalele cum urcau încet printre ramurile cedrului care le tăia şi destrăma printre frunze.

44

el cu atenţie, căci o interesa întot-^oCâ felul în carăprietenii ei îşi aprin-"ţigările. Ar fi fost în stare să-ţidescrîu • nnna^«ci°de feluri în care îi văzuse fumînd tcel Puţ\" Văţase de la Deryck Brand cît de preţioase sîattot aşa ^^j^jte^te m timpul unei conversaţii şi avaa-tăcerue ^ ^ tulbura impresia unei păreri cu un adaus

in°P^rpe'ce o fi oare fumul de ţigară atît de transparent • de albastru cînd tutunul arde singur şi de ce se fac« ^ siu cmd îi dai drumul după ce 1-ai inhalat ? zis® Sîmain într-un tîrziu.

Ioana ar fi putut să răspundă că fumul se schimbadin cauză că venea în contact cu umiditatea organică, dai?nu vru să facă si ea o deviaţie cum făcuse el cu baloa-nele si nici să încurajeze divagaţiile lui imediate, tocmaiin clipa aceasta. De aceea preferă să aştepte pînă ce gîn-durile lui se vor adînci, pentru ca să-i poată răspundăfără nici un fel de înconjur la întrebarea pe care i-o pu-sese. .In aceeaşi clipă Garth Dalmain ridiGă privirea spraea.

— E foarte drăguţ din partea dumitete domnişoarăChampion, că te gînd'eşti la aceste lucruri şi că îţi ie!osteneala să mi le spui. Dar îmi dai voia să-ţi spun şieu care sînt motivele ezitării mele 1 Pînă, eeuoaa mi-a fostpeste .putinţă să-mi dau complet seama d£ ele, dar pre-simt că în clipa aceasta în faţa dumitale aş putea să laexpun foarte limpede.

Urmă din nou o tăcere destul de lungp,. Garth fumasi se gîndea. Ioana aştepta liniştită. In jujcyi lor parcă s«ţeseâ o înţelegere plină de făgăduinţi si d£ mister. Gartlkîşi aduse aminte de un cîntec din secolul al, şaisprezecelea i

Aşteaptă să-ţi vină în fiecare seară,Cînd toate gîndurile fug de tine,Un prieten, ca acesta, un scaun şi o ţigară.*,

Io -at?- ^ara ' PQate scaunul confortabil sau prezenţa ™t - V tu" de ^ sau P°ate toti aceşti iaetori împreună» tunv -au

la ca lmu l complet ăl gîndurilor lui, la mul- . tmreainfinită şi la împăcarea cu sine însuşi pe care •

45

simţea în această clipă, dîndu-i certitudinea că tot ce imposibil înainte, acum devenise posibil căci dificult> rp

dispăruseră şi drumul spre idealul întrezărit, era IJK Tăcerea în jurul lor se materializase ca un păienjeniş ^ aur ţesut din razele soarelui care se apropia de asfinf dar păienjenişul acesta fu destrămat de cuvintele i, •

— Două femei — căci în viaţa mea n-au existatadevărat decît două femei — una a fost mama mea ^care mă leagă atîtea amintiri duioase, si a doua prieten6 şidădaca din anii copilăriei, bătrîna Margery Graen r 3

prezintă pentru mine soţia ideală dincolo de care visuril~mele nu trec si nici nu se coboară niciodată. DoamnaGraen este actualmente administratoarea casei mele sisfătuitoarea mea de fiecare zi. Prezenţa ei mă face s*,nu uit niciodată sfînta amintire a mamei mele care m-apărăsit tocmai în clipa cînd eram în pragul bărbăţieiMargery Graen trăieşte la castelul Gleneesh şi de cîte'orjmă întorc în casă, de cum deschid uşa de la intrare, înhol mă întîmpină femeia aceasta mică şi 'bătrîna, îmbră-cată în rochia neagră de mătase, cu boneta prinsă înpanglici sub bărbie şi răspîndind în jurul ei un mirossuav de sulfină. Cînd o văd, mă simt din nou copil si-isar de gît cum făceam altădată. Dumitale domnişoarăChampion nu pot să-ţi plac cînd mă simt ca un copilîn faţa dumitale, dar lui Margery îi plac întotdeauna. Euînsă tocmai aici voiam să ajung. Cînd mă voi căsătorisi voi duce pe soţia mea în castelul Gleneesh. ochii eibătrîni nu vor putea vedea în această femeie decît ceeace este frumos şi bun, şi vor căuta în toate felurile să [o iubească si să-i fie de folos. Eu însă as dori ca ea săfie convinsă ca şi mine că noua stăpînă este demnă deidealul pe care ni 1-am făurit amîndoi, despre femeiablîndă si bună, credincioasă tradiţiilor şi cultului pe caremama mea 1-a îndeplinit în această casă ; de aceea nuîndrăznesc şi nici nu am dreptul să fac o alegere greşită.Crede-mă domnişoară Champion, oricît de puţin verosimilţi s-ar pare, de multe ori, cînd, de dragul farrncculuf trecătorcare mă ademenea, eram pe cale să iau o deciziedefinitivă în privinţa relaţiilor mele sociale, ui- tîndceea ce este dincolo de zîmbetul unei femei şi carc

eternă, numai gîndindu-mă la Mar-si m-am oprit. Fără să-şi fi dat seama c'are o exercita asupra mea, vedeam ochii ~- uită la mine şi mi se părea că aază ~pe braţul meu, ca atunci ie copil, şi mi se părea

simt i"»"- ei

clnCl Tud spunînau-nii . „^.^ •--------, - .ca o * te femeia pe care ai aies-o ca sa ţma locul bu-accasta e mne ?ll Făra îndoială domnişoară Champion,nei mele ti la mentalitatea şi la sentimentele noas-010 de acum, dar mai ales la felul nostru de a ne purta, t^6 e va pare absurd să mă vezi aici alături de dumneata ămă auzi mărturisindu-ţi, că n-am îndrăznit să ce» ^n căsătorie singura femeie pe care am adorat-o mai mult decît orice în viaţă, numai din cauză că nu ştiam carg ar fi putut să fie părerea dădacei mele despre ea. Tre-buie să ţii însă seamă de faptul că părerea ei este înte-meiată pe amintirea ce i-a lăsat-o maică-mea. Cu atît mai mult deci această părere reprezintă pentru mine însăşi incarnaţia voinţei mele, cînd această voinţă nu este prea mult orbită de pasiune sau subjugată de cultul meu per-sonal pentru frumos. Nu doar pentru că Margery ar fi de părere că soţia mea nu trebuie să fie o femeie fru-moasă, căci nici n-ar admite-o dacă ar fi altfel, dar ştiu foarte bine că vederea ei ar pătrunde repede dincolo de suprafaţă, căci după cum spune Sf. Pavel în sublimele lui paradoxe : Ea este o femeie care vede si lucruri pe care alţii nu le văd, pentru că nu se văd... Mi se pare foarte ciudat că stau aici cu dumneata şi-ţi spun acesta lucruri, dar în realitate, astăzi este pentru prima dată cînd eu îmi dau seama si m-am gîndit la ele. Găsesc însă că este o dovadă de mare prietenie din partea du-rnitale^cînd te gîndesti la mine tocmai în scopul acesta şi cauţi să-mi dai un sfat care mi-ar putea fi de folos. _Garth Dalmain tăcu şi tăcerea care urmă, în închi-puirea Ioanei părea că devine ameninţătoare, căci îi fă-cea mipresia că este în faţa unui obstacol peste care tre-buia să freacă numaidecît. Se vedea pe sine dibuind în Părţile pentru a găsi o portiţă de ieşire, dar în Şi timp îşi dădea seama că trebuie să dea un răs-

47

totuşi am fluenţa p

puns la mărturisirea aceasta pe care nu o prevăzu tuaţia ise părea cu atît mai dificilă, cu cît vorbe? Garth oemoţionaseră şi de cîte ori se simţea ernoti Ui eraaproape incapabilă să vorbească. Conversaţia 'a°nat^' îidezvelea pe tînărul acesta — adorat de toate" pentrufrumuseţea lui fizică şi manierele lui alese pe un tînărpreocupat de amintirea mamei lui si de cepţia dădacei, cutoate că era om celebru în lume telor, adulat, apreciat şicăutat de cea mai aleasă ţaţe. Mărturisirea lui căsingura femeie a cărei conta pentru el în clipa cînd se vadecide să se rească, era bătrîna Margery, o miscaseprofund, si î vela pe Garth cu totul în altă lumină decîtîl cunoscus". pînă acum, şi tocmai din cauza aceastaacum îl întelepo-cum nu-1 înţelesese niciodată înainte.

Totuşi se simţi incapabilă să găsească un alt răspun-;— Aş vrea să cunosc pe bătrîna Margery.Privirile ochilor lui Garth se aprinseră de plăcere— Aş vrea şi eu să o cunoşti şi mi-ar face plăcere să

vii la castelul Gleneesh. Vederea de pe terasă e minunată, căci de acolo se vede toată regiunea pînă în poalamunţilor si jur împrejur sînt numai dealuri încununatede purpura însîngerată a soarelui. Sînt sigur că-ţi va plăcea pădurea de brazi si muşchiul copacilor. Mă gîr.descacuma, de ce nu aş organiza şi eu în luna septembrie oserată „pentru lumea bună" si să rog pe ducesă să vinăsă patroneze serbarea ? Cu ocazia aceasta ai putea venişi dumneata, împreună cu toţi cei pe care îţi va face plăcere să-i inviţi. Poate am putea invita si pe fata din ţara„cu steagul plin de stele" si pe mătuşa ei, doamna Parker Bangs din Chicago. In felul acesta am putea afla sice crede Margery despre ea.

— • Admirabil, răspunse Ioana. Eu voi veni cu toataplăcerea. Dar te rog să mă crezi, dragă Dai, eu sînt ron-vinsă că fata aceasta este dotată cu un temperamentfoarte delicat. Nici nu s-ar putea închipui ceva mai bine.Este o creaţiune perfectă şi sînt convinsă că si sufleteşteeste tot atît de bine.

— Ne-arn înţeles, exclamă Garth îneîntat ; dar ce vazice Margery de doamna Parker Bangs ?

"

w-avea nici o grijă, răspunse Ioana, căci dacă te r~ e sti cu nepoata, sînt sigură că mătuşa se va în-

fîcTla Chicago. . , . , . .As fi preferat sa nu fie din neam de milionari. Aici nu mai poţi schimba nimic. Americanii însă t"~oameniatît de amabili încît e peste putinţă să nu ftreci cu vederea că au milioane.le ___ fa fi preferat să fie si Miss Lister cu mătuşa ei, rlară Garth, dar ele vor fi invitate la Lady Ingleby, dva trebui să mă duc si eu marţea viitoare. Dumneata nu vii domnişoară Champion ?

__Ba da, răspunse Ioana, dar va trebui să mă ducmai întîi la familia Brand unde voi sta cîteva zile ; amfăgăduit însă Myrei că sîmbăta viitoare să fiu la ea, aşacă voi sosi la Shenstone pe la sfîrşitul săptămînii. îminlace să mă duc la ea, căci oamenii aceştia se potrivescde minune si se înţeleg foarte bine.

__ Evident, răspunse Garth, dar nu găseşti că e pesteputinţă să nu te înţelegi bine cu soţia, dacă pe aceastao cheamă doamna Ingleby.

— Ce limbaj înflorit ! exclamă Ioana rîzînd. înţelegce vrei să spui si-mi pare foarte bine că ai păreri atîtde bune despre Myra. Te rog însă să te grăbeşti si să-itermini portretul cît mai repede, ca să nu te mai gîndestila ea si să fii complet liber pentru Paulina Lister.

Cadranul arăta ceasurile şapte. Ciorile roteau în ju-rul ulmilor seculari şi se lăsau una cîte una în ramurileunde îşi aveau cuibul.

— Hai să plecăm, zise Ioana si se ridică de pe scaun,Sînt foarte mulţumită că am avut ocazie să stăm de vorbă, adăugă ea în timp ce traversau împreună pajiştea dinfaţa castelului.

Tot aşa si eu, mai ales că în timpul acestei con-veisaţii, am dat drumul şi la cîteva baloane de încer-care ' dar mi se pare că baloanele erau făcute din piele Se ' t- t â c a pent ru ming i le de fo tba l . Amîndo i am u . e un

gol : eu m-am ales cu promisiunea că vei tura1 d .en?es^' *ar dumneata cu un adevăr din ţesă-Gham ^ minc*un^care ne înconjoară. Ce zici domnişoară

- c d .

Se simţea din nou ca un copil de şapte ani, darastă dată Ioana îl vedea cu aceiaşi ochelari ca si' ibătr"Margery si nu i se mai păru plicticos. ' In*

— Ai dreptate, şi uitîndu-se la el îi zîmbi cu burr voinţă si plină de încredere. Conversaţia aceasta a 3" şi mai mult prietenia dintre noi. — Iţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai spus în după-amiaza aceasta.

Ajunsă în camera ei, Ioana îşi dete se,ama că mai o jumătate de oră pînă ce va trebui să înceapă să se brace. îşi scoase jurnalul. Conversaţia pe oare o avusese Garth Dalmain merita să fie trecută între amin tirile e^ mai ales episodul despre predicatorul a cărui frumuseţe sufletească te făcea să uiţi urîţenia lui fizică. Transcrise din cuvînt în cuvînt tot ce vorbiseră împreună.

După ce termină, chemă camerista şi începu să se îm-brace pentru dineu si concertul care urma după aceea.

CAPITOLUL 6

— Domnişoară Champion ; bine că ai venit! E rîndu!.•dumitale. Ultimul punct din programul organizat cu con-cursul localnicilor este în curs. Urmează ducesa care vaexplica asistenţei motivul pentru care Velma n-a pututveni din cauza laringitei de care suferă — să sperăm cănu va face confuzie între laringită şi apendicită — peurmă te voi prezenta publicului. Eşti gata ?

Garth Dalmain care fusese însărcinat să conducă ser-barea, venise să o caute pe terasă şi se oprise în picioareîn faţa ei, învăluit de lumina blîndă a lampioanelor chi -nezeşti. Garoafa roşie de la butonieră şi ciorapii de mă-tase de aceeaşi culoare împrumutau o notă artistică des -tul de îndrăzneaţă, culorii sumbre a fracului său nuanţatde albul plastronului si al cravatei.

Din fundul fotoliului confortabil de trestie în care era aşezată, Ioana ridică privirea spre el, văzîndu-1 cît es de agitat, zîmbi.

50

r- t gata ; şi se ridică în picioare. Cum s-a des-rogramul ? Publicul este amabil ? întrebă Ioana;

n?u-se de el.apr°pl Admirabil, răspunse Garth, şi ducesa petrece de-."""" Serbarea a fost mai reuşită decît alte daţi. Acum.

minune. ^^ evenimentul cel mai de seamă al seratei.,

î -nde'îţi sînt notele ? . . . . .^ __ Garth, n-avea nici o grija ; voi cinta pe dinafară.In feîul acesta scap de neplăcerea de a mai întoarce pa-dinile. . . „ „ .

Intrară amîndoi în sala de concert şi se opriră in dosul nui paravan acoperit de o draperie care îi despărţea de cele cîteva trepte ce urcau pe estradă.

_ Oh, ascultă pe ducesă, şopti Garth : Nepoata mea,.domnişoara Ioana Champion a avut amabilitatea să-şi dea,concursul la această serată... asta înseamnă că peste ju-mătate de minut va trebui să apari pe estradă, în oricecaz cred că ar fi fost mult mai prudent, şi mai util pen trudumneata, dacă ar fi vorbit mult mai puţin despreVelma. Dar nu face nimica, deoarece auditoriul va ac-cepta tot ce-i vom da. Ascultă, nu-ţi spuneam : Apendi-cită... Biata Velma ! să sperăm însă că ziarele locale nu,vor publica nici o dare de seamă. Aoleo, începe să vor-bească despre boli... în sfîrşit asta ne va mai lăsa cîtevaminute să putem răsufla. Ascultă domnişoară Champion,în timpul după-amiezii am făcut glume relativ la price-perea mea muzicală, dar dacă vrei, te acompaniez cuplăcere. Nu vrei ? Bine, treaba dumitale ! Nu uita însăcă-ţi trebuie un glas foarte amplu ca să te poată auzilumea din sală, mai ales că au venit atît de mulţi, încît.nici nu mai au loc. Ducesa a terminat, e rînclul 'nostru,haide ! Bagă de seamă să nu te împiedici de ultima treapta,_luale-ar naiba de trepte; în dosul acestei perdele e unîntuneric de-ţi dai cu degetele în ochi. D0 /*" Atinse braţulşi în clipa următoare Ioana era P estrada, m faţapublicului adunat în imensa sală de muzica a casteluluiOverdene. In timp ce traversă estradasi nv, a pînă la pian' statura ei înaltă o făcea să pară dedt în

rea l i t a te- Era îmbrăcată într-o ro- sPectacol din mătase neagră, foarte suplă, pe piept

51?

cu o garnitură de dantelă antică şi la gît purta un de perle. Cînd o văzu lumea din sală, se uită la ea si se auziră cîteva aplauze foarte discrete. Numele nei Velma care fusese trecut în program îi făcuse să o aştepte cunerăbdare ; cînd colo vine doni Champion carefără îndoială acompania foarte pian, dar eraincapabilă să cînte, si mai ales o roma t* pe care ar fi trebuit să o cînte Velma. Dacă ar fi v să fie mai amabili, cum s-ar fi si cuvenit, i-ar fi fj c o primire călduroasă, pentru a-i da un îndemn si o d vadă de apreciere a efortului pe care îl {acea în interesul seratei, înloc de această gratitudine însă, auditoriul părea foarte rece, exprimîndu-şi astfel mirarea -si puţina încredere pe care o avea în aptitudinile ei muzicale.

Ioana zîmbi publicului cu bunăvoinţă si se aşeză înfaţa Beehsteinului enorm. După ce examina cîteva clipeghirlandele de trandafiri albi si buchetele de garoafe ro-şii, fără altă introducere, înfiora clapele pianului cu de-getele ei fine, si începu să cînte.

Glasul amplu si profund al Ioanei vibra în largulsălii.

In mijlocul auditoriului se făcu o tăcere completă,parcă toată lumea si-ar fi reţinut respiraţia. Fiecare si-labă îşi făcea loc în mijlocul acestei tăeeri complete, mo-dulată atît de suav si de insinuant, încât cei care se pre-făceau indiferenţi, începură să se minuneze de emoţia ne-aşteptată pe care o simţeau. Ceilalţi care aveau o sensi-bilitate mult mai delicată tresăriră, prinşi în vraja acesteimuzici.

Petrecutele ceasuri, cu tine, svftet drag Slnt pentru mine perle plimbate de mătănii,

Le picur clte una, una cîte una, .Şirag de mărgele, mătăniile mele.

Ultimele două cuvinte plecară încet, abia simţite şi »pierdură în largul sălii, evocînd o lume întreagă de amin-tiri pioase ale unei femei care îţi dezgrepa trecutul. Au-ditoriul îşi reţinea respiraţia.

52

Cuvintele pe care le asculta nu erau dintr-o romanţă, • erau bătăile unei inimi, atît de încete si de emoţio- Cl te încît nu-ţi mai puteai reţine lacrimile. ° AP°i dintr-odată glasul care cîntase primele versuri un fel de sfială, începu să urce crescendo, într-o cascadă dureroasă :

Pe ceas clte o perlă, şi-o rugă în fiecare, Să liniştesc pustiul in suflet cuibărit,

Le picur cîte una, ctn.cZ şirul s-a sfîrsit, Se răstigneşte crucea de aur şi de rugă. Cel din urmă vers fu emis cu o forţă şi pasiune cară electrizară întreg auditoriul, aşa că în pauza scurtă cară urmă, puteai vedea pe feţele tuturor intensitatea emoţiei pricinuite. In clipa următoare însă glasul vrăjit se ridică din nou, domol, dar plin de energia pe care nu o poată incununchia nici un fel de suferinţă, si trecu triumfător peste notele tumultuoase care vibrară sulb tavanul sălii, înfiorînd-o cu emoţia indescriptibilă a credinţei nestrămutate pe care o simţeai în fiecare cuvînt :

O, amintiri ce ardeţi purificînd infernul Steril, de chin şi trudă, eu vă sărut pe rînd

Pe fiecare boabă, mătănii numărînd, Şi-nvăţ să răstignesc sărutul meu pe ofuce. In felul cu care Ioana Champion pronunţase ultimele cuvinte, era o pasiune retrospectivă atît de duioasă si de emoţionantă, atît de blinda, si plină de minunată resemnare, încît fermecaţi de magia muzicii, pînă si cei cară o cunoşteau de aproape, uitară complet de ea si rămaseră încremeniţi la locurile lor.

Acompaniamentul care începea cu un singur acord se termină cu o singură notă pe care Ioana o cîntă cu un îel de regret, pe urmă se ridică de la pian si traversînd estrada, era gata să iasă din sală, cînd dhitr-o dată începu un ropot de aplauze furtunoase care o făcură să se oprească în loc. Ioana ezită un moment, apoi întoarse privirea spre invitaţii mătusii ei, de care părea că abia acum îşi a seama, si în privire i se aprinse un zîmbet care cobori

53

rîncet spre buze. O clipă rămase nemişcată în rnijlo cuîestradei, puţin cam stîngace si sfioasă, pe urmă seîn toarse să plece, tocmai cînd din sală începură să seaud-" glasurile bărbaţilor care strigau fărăîntrerupere : ^p^ core, 'core !" In timpul acesta eaajunsese pe treptei" scării care cobora de peplatformă.

în dosul paravanului, ascuns de drapez'ia care odes partea de public, o aştepta însă o nouăsurpriză, mul mai emoţionantă decît entuziasmuldezlănţuit al sălii

în faţa scării era Garth Dalmain, palid la faţă caur. mort si cu ochii lucind ca două stele. La vedereaei nr< se mişcă ci o aşteptă pînă coborî şi ultimatreaptă ca st ajungă alături de el. In clipa următoare îipuse amîndou£ rnîinile pe umeri si o întoarse în loc.

— Intoarce-te în sală, ordonă el pe un ton care făcupe Ioana să ridice privirea spre el.

— Intoarce-te în sală şi cîntă melodia din nou,

de laînceput pînă la sfîrşit,notă de notă, cuvînt de cuvînt,aşa cum aicîntat-o adineaori. Cestai şi te uiţi la mine fPleacă odată ;

ce mai aştepţi ! Nu înţelegi că trebuie săte duci ?

Ioana îl privi în adîncul ochilor aprinşi, dar înfundul privirilor lui descoperi ceva care o făcu să uiteviolenţa cuvintelor lui. Fără să spună o vorbă, urcădin nou cele şase trepte şi traversînd estrada, seaşeză la pian. Publicul aplauda fără întrerupere sivăzînd-o că apare din nou, începu să aclame ;Ioana însă nu se mai gîndea la ei şi nici nu-i vedea.

In clipa aceasta încercă o senzaţie necunoscutăînainte : niciodată pînă acuma nu se supusese unuiordin direct şi atît de categoric. Chiar pe vremea cîndera fetiţă mică, Miss Jebb constatase, fără preamultă bătaie de cap, că de la ea nu se poate săobţii nimic, decît dacă o rugai frumos sau făceaiapel la sentimentele ei de generozitate si cauţi să-ţiîmbraci dorinţa în cuvinte emoţionante. Un ordin nela locul lui sau chiar atunci cîn» era justificat, darnu dădeai nici o explicaţie, era întâmpinatîntotdeauna cu un refuz categoric. Cu tot timpu»care trecuse de atunci, această notă a caracteruluiei ra-

54

si astăzi intactă ; aşa că şi ducesa cînd îi cerea ^ uitasă-i spună întotdeauna, „te rog Ioană", ţg jn să căastăzi s-a pomenit faţă în faţă cu un . - pa]id laobraz şi cu ochii aprinşi, care după ce i-a tllia mîinile peumeri, a oprit-o în loc si i-a poruncit să ^întoarcă în salăsi să cînte din nou romanţa, notă după S& ta cuvînt decuvînt, de la început. Ce a putut-o oars Determina să sesupună ordinelor lui ?

In timp ce se aşeza la pian, Ioana îşi zise că va fi maibine să nu cînte romanţa Mătăniilor încă o dată. In reper-tori'il ei avea ° mulţime ^e cîntece mult mai frumoase, învitaţiiprobabil aşteptau şi ei să le cînte altceva, prin urmare nuavea nici un motiv să-i dezamăgească, numai nentru căaşa-i poruncise tînărul acesta supra-ernoţionat,

începu să cînte preludiul unui cîntec de Haendel Wogehst du hin ? dar după primele acorduri se opri, căciîncepea să-şi dea seama de realitate. Se întorsese pe es-tradă ca să cînte din nou, nu minată de ordinul pe carei-1 dăduse un tînăr impulsiv ci la dorinţa unui bărbatcu sufletul răscolit de emoţia care nu putea fi un senti -ment de toate zilele, însuşi faptul că Garth Dalmain înemoţia lui putuse să uite de respectul pe care îl datoraunei fete, era dovada celui mai respectuos omagiu faţăde arta si talentul ei. în timp ce încerca tema Lieduluidin Haendel — cu un elan care îţi lasă impresia că de-geteîa ei alergînd pe claviatură, dezlănţuie o adevăratăfurtună, în minte i se limpezi dintr-o dată semnificaţiacuvintelor lui Garth „trebuie să te duci" si-şi dete seamacă trebuie să se supună acestui ordin. De aceea dupăce termină primele tacte ale cîntecului început, se oprio clipă, apoi făcu acordul iniţial al Mătăniilor şi începuea cînte ceea ce-i poruncise Garth :

Petrecutele ceasuri, cu tine suflet drag Sîntpentru mine perle plimbate de mătănii, Le picur cite una, una cîte una, Şirag de mărgele, mătăniile mele.

Pe ceas cîte o perlă şi o rugă în fiecare, Să liniştesc pustiul în suflet cuibărit, Le picur cîte una, cînd şirul s-a sfîrşit, Se răstigneşte crucea de aur si de rugă.

55

O, amintiri ce ardeţi, purificînd infernul Stern, ăe chin şi trudă, eu vă sărut pe rînd, f s ffa&Qre boabă mătănii numărînd. Şi-nvăţ să răstignesc sărutul meu pe cruce.

Cînd cob@rî de pe estradă, pe Garth îl găsi tot acol«emişcat cum îl lăsase, tot atît de palid, doar că privirii *îui nu mai aveau acea strălucire stranie şi neîmblînzit"care o determinaseră să se supună fără cîrtlre porunci'iui, în ochii tînărului clipea acum o lumină de nemăr-ginită adoraţie care mişcă pe Ioana, deoarece nu mai vâ-cu se niciodată înainte de asta un astfel de sentiment re-flectat în privirile cuiva, în timp ce se uita la ea. Zîmbifi în vreme ce cobora treptele, întinse amîndouă mîinilespre el, mînată de un val de prietenie neaşteptată si in-conştientă. Garth făcu un pas în calea ei si primi mîinilepe care i le întindea, fără să spună nimic, în timp ce ease oprise pe ultima treaptă. Cîteva clipe nu zise nimic,iar imediat după aceea glasul domolit vibra adînc şi sfiosca o notă de harpă :

— Doamne, Doamne Sfinte ; nu m-am aşteptat la aşaceva !

— Taci, zise Ioana, căci nu-mi place să aud că se pronunţă acest cuvînt în desert.

— In deşert ! Noaptea aceasta nu sînt capabil să vor-feesc despre nimic în deşert, ci cit se poate de serios, „căcitot darul desăvîrşit de sus este"... Cînd nu am şi nu găsesc cuvinte pentru ca să-ţi arăt toată recunoştinţa pentru plăcerea pe care mi-ai făcut-o, nu e de mirare că citezcu vin tul evanghelic.

Ioana privi pe Garth în adîncul ochilor şi in privirileei se aprinse o expresie de mulţumire :

— Dacă mi-a plăcut cum ai cîntat romanţa ? şi P^faţa lui Garth se răspîndi o expresie perplexă. N-aş puteasă-ţi spun cu certitudine dacă mi-a plăcut.

— Atunci ce înseamnă aceste demonstraţii ? întrebafaana şi începu să rîdă.

56

__ înseamnă că ai ridicat vălul care ne «tespârţaa gp*oi doi şi eu am trecut dincolo, zise GiKrth cu glasul

stins.anroa .Amîndouă mîinile ei erau încă într-ale lui ; cînd pro-nunţă ultimele două cuvinte, le întoarse îacet cu palmei*'n sus şi sărutîndu-i-le pe amîndouă, cu ael mai proluai t, se plecă în faţa ei şi Ioana ieşi singură pe tefasâ,

CAPITOLUL 7

Ioana nu se opri în seara aceea în saîan decît cîtersminute ; veselia gălăgioasă a invitaţilor HU cadra dek>«ou vederile ei şi complimentele cu care » mtunpina toatalumea începeau să o plictisească. Afară sie asta simţeanevoia să se vadă singură în camera ei, pentru ca să sepoată gîndi în linişte la scena petrecută diu seara aceaaîntre ea şi Garth, în dosul paravanului, îşi dădea seamacă motivul celor întîmplate era un sentiment pe care sanu putea încă să şi-1 explice si că gestul pe care Gartftîl făcuse complectamente spontan, fără să ştie de ce, tul-burase apele limpezi ale sufletului ei. Nu-i plăcuse feltiSîn care îi sărutase mîinile, dar cu toate acestea văzus*atîta respect si adoraţie manifestîndu-se în gestul lui, în~cit i se părea că este o consacrare, pentru a o ridica dea-supra celorlalţi pe care de aici înainte va trebui să-i mîa-gîie cu melodii divine şi înălţătoare. Palmele miiniJo?tnai trepidau sub arsura sărutului său : i se părea că lă -sase pe fiecare mînă o umbră tangibilă şi se surprinsade două ori examinîndu-si mîinile cu un fel de teamă icînd privirea i sa opri pentru a treia oară pe acelaşi îos,se decise să se întoarcă în camera ei.

Ducesa era în faţa pianului si cercul apraape compactv m

|YitaW°r care rîdeau cu hohote, o despărţea de ea.eseaa aceasta însemna că mătuşa ei îşi începuse seria

de glume pe socoteala diletanţilor care contribuiseră îa«ranjarea programului seratei, de aceea se întoarse încât

57

şi apucă spre scara care ducea Ia etajul de sus ; dar ode discretă ar fi fost plecarea ei, pentru ca nimeni săo bage de seamă, Garth totuşi ajunse pînă Ia uşă maipede decît ea. Ioana nu înţelegea cum de putuseaici înaintea ei, căci îşi aducea aminte precis, că în cî'°cînd se ridicase ca să plece, îi văzuse profilul alături TMyra Ingleby, în dosul unui grup care era la spatele di"'*^> iC'i n fio vf V^ î î j~l <-\ f f\ V\ î r<s-\ i ti-ii-, rti ,-•.»-. Z s l f __ _ 1 • *-lLi' •

cs vrei să fac, şi sînt gata să te ascult ca o roabă !" ^'Cu toate acestea nu zise nimic.Garth Dalmain o însoţi pînă în hol, .apoi după ca

aprinse o luminare si zvîrli lui Tomniy chibritul stins, îjdete sfeşnicul de argint cu făclia. Părea aproape ridicuîde exuberant ce era. Ioana se simţea jenată de aceastăsmoţie pe care o vedea întipărită pe faţa lui si care ţse datora ei, aşa că simţea inevitabila necesitate de arupe tăcerea asta apăsătoare care ascundea un sentimentca nu trebuia să prindă consistenţă, căci neputînd fi măr-turisit, nu putea fi exprimat nici în cuvinte.

— Noapte bună Dai, zise Ioana. Mi se pare că ai scăpat ocazia să asişti Ia imitaţiile pe care Ie face ducesa.

H văzu că-î strălucesc ochii cînd ridică privirea spreea, şi obrazul îi era luminat de flacăra făcliei.

— Nu domnişoară Champion, n-am scăpat nici o cea-Ele şi nici prezenţa mea nu este nimănui necesară. Amstat pînă acum, ca să fiu de faţă cînd vei pleca. 'Nici namă mai întorc în salon, ci voi ieşi în parc pentru ca săpot respira aerul răcorit al nopţii. Mă voi opri sub boltade frunză a stejarilor din grădină si-rni voi recita rugăciunile de fiecare seară. Pină azi nu ştiam că am si euun şirag de mătănii, dar am aflat acuma... am aflat căani şi eu mătăniile mele.

— îmi închipui că ai cel puţin o duzină, răspunseIoana cu indiferenţă.

— In cazul acesta greşeşti, ripostă Garth, căci nu^amdecît un singur şirag, cu o mulţime de mărgele. După ceTOÎ ajunge în grădină şi voi rămîne singur în

58

^-icului, voi încerca şi eu să „Ie picur isna cîte amaa totlT de mărgele al mătăniîlor mele. r crucea ? întrebă Ioana.

mele încă nu au cruce, căci ani ajuns atîl

câ-ţi :ă orice şirag de mătănii adevărate îşi lui

zise Ioana cu glasul domolit, şi mi-e tesrnl veni foarte greu să constaţi că şi -'~ J—-=i-1~ —

° C£?arth msă nu se intimida de vorbele ei şi confânuâplin de încredere.

— Cînd voi constata că şi ale mele au o cruce, —Ioana se uită involuntar la palmele mîinilor ei şi Garthzimţii, apoi simţi că tot sîngele îi fuge spre inimă — spercă voi avea curajul ca să o port.

Ioana se întoarse şi începu să urce scara, dar Garth @opri în loc.

.— Te rog, numai o singură clipă, domnişoară Cham-pion. Aş vrea să te întreb ceva. îmi dai voie ? Poate măvei găsi impertinent, chiar prea îndrăzneţ si prea curios ?

— Cred că nu te înşeli deloc. Astă-seară însă te-amgăsit prea din multe puncte de vedere ciudat, aşa că celetrei calificative pe care ţi le-ai ales singur, nici nu maicontează. Intreabă-mă ce vrei !

— Domnişoară Champion, ai şi dumneata un şirag demătănii ?

Ioana îl privi fâră să înţeleagă ce spune, apoi dintr-odată începu să-şi dea seama unde vrea să ajungă euaceastă întrebare.

— Nu dragul meu, eu nu am, căci slavă Domnuluipînă acum m-am ferit de „amintiri ce ard". Astfel de nimicuri n-au ce căuta în viaţa mea ordonată si calmă, şisici nu simt nevoia să le dau această ocazie.—-_ Atunci spune-mi cum de ai putut cînta această ro-manţă ca şi cînd fiecare cuvînt, fiecare notă ar fi expri-"T-ăt^o intenţie, un. sentiment, o amintire care nu putea fi a dumitale proprie ?

— Pentru că eu pun întotdeauna suflet în tot ce cînl.urtat că ţi-am povestit lecţia de muzică din ziua cînd

1 cmtat Chant Hindou ? Prin urmare în seara aceasta,

59

dumitale

In timp ce am cîntat romanţa, aveam si eu şiragul jj, de mătănii. Dar afară de cel pe care 1-am avut în timpulcîntecului, şi nici în sensul în care a fost pusă întrebare* dumitale, n-am avut altul niciodată.

Garth urcă două trepte ca să se apropie de ea.— Dar dacă ai iubi pe cineva, dacă ai vrea să iubeşti

întrebă el cu glasul aproape stins, care ar fi sentimentuldumitale adevărat ?

— Dacă aş iubi, răspunse Ioana, după o clipă de gîn.dfre, cred că aş iubi şi aş simţi exact ceea ce am simţiifi cum am simţit în timp ce cîntam.

•— Prin urmare romanţa, aşa cum ai cîntat-o, exprimasentimentele dumitale, cu toate că în realitate nu eravorba de dumneata.

— Da, dacă admitem că ne putem detaşa complect decircwms'tanţele care ne înconjoară, atunci eu eram, răspunse Ioana. Dar nici această explicaţie nu este altcevaiecît „baloane colorate". Noapte bună „stăpîne Garthie" {

— încă ceva, domnişoară Champion. N-ai vrea să-mlefnţi mîine şi mie ceva ? Coboară-te în sala de concert şirfată-mi toate cîntecele care mi-au fost întotdeauna dragi&& le ascult; şi să-tfni dai voie ca eu să te acompaniez iapian. Făgăduieşte-mi că vei veni şi că vei cînta ce-ţi voicere, şi ou asta s-a terminat pentru astă-seară : nu te veimai plictisi.

Rămase cu ochii ridicaţi spre ea, aşteptând răspunsul,Iar în privirile lui era iatfta duioşie muta încît Ioana s«simţi adînc tulburată, în clipa următoare i se păru caînţelege situaţia aceasta nouă pe care căută să şi-o ex-î/iice, în timp ce încerca să-i explice şi lui realitatea pecare o vedea ea,

— Dumneata, dragul meu, eşti.un artist în cel msi•îrict înţeles al cuvîntului, şi nici n,u-ţi imaginezi cît de.freu este pentru noi muritorii de rînd, să înţelegem temperamentul unui adevărat artist. Ca să spun adevărul,s.mt gata să-mi pierd capul, cu ţoale că-mi stă destul desolid pe umeri, văzîndu-te extaziat de felul în care aţereuşit să redau în muzică expresia perfectă a -unui sentiment pe care 1-ai perceput în mod auditiv, întocmai cumpercepi perfecţiunea formelor în mod vizual. Abia

- înţeleg cum de reuşeşti să scoţi pe femei din sa - °e le faci portretul. Dar să ştii că deşi îmi m. m j~cuţ sg văd entuziasmul dumitale, eu totuşi este !oa, f0arte obosită si trebuie să mă duc la culcare.™* birn it să-ţi cînt mâine cît vrei si tot ce vrei, dar acum jţj proffl ^ă '^L Nu sta prea mult în parc şi yezi gă nu

t? r°? 'ăprioarâle. Iţ' mulţumesc, este inutil să-^mi ducisperii ^'c^ S{ăni obişnuită să mi-1 duc singură, cîn'dsfeşmc 'culcare N_ai auzjt pe Tommy ce spunea în hol f n temaşter Garthi" şi vezi -ţi de mătănii, iar dacă o r ădai şi Peste ° c™06» să~^ aduci aminte, că această S

ce s-arputea în orice moment decide să se întoarcă la Chicago.

Ioana mai zîmbea încă în cl ipa cînd ajunse încamera ei ; aici aşeză sfeşnicul cu luminarea aprinsă, pemăsuţa de toaletă.

Castelul Overdene era luminat numai cu lămpi de gazsi cu luminări, căci ducesa refuzase să introducă luminaelectrică. Sfeşnice şi candelabre însă erau din belşug întoate camerele, aşa că Ioana căreia îi plăcea lumină multă,aprinse amîndouă candelabrele de pe masa de toaletă şicele care erau în faţa ei fixate în perete, apoi se duse lamasa de lucru şi mai aprinse si aici două făclii din sfcş-nicile de argint de pe birou. Se aşeză apoi într-un fotoliuşi .scoţmd jurnalul şi un stilograf, se pregăti să-si ter -mine însemnările din ziua aceea, începu cu fraza : Amcintat romanţa „Mătăniile" la concertul mătusii Gina, înlocul doamnei Velma care n-a venit (laringită), apoi pusepunct şi se opri.Ii era peste putinţă să-şi aducă aminte de toate amănuntele^scenei petrecute cil Garth si nu ştiu de ce i se părea casenzaţia pe care i-o lăsase conversaţia ei, era Pesteputinţă să fie aşternută pe hîrtie. Nu se ridică de amasă ci rămase multă vreme gînditoare în (faţa paginiicomplect albă.

î,nainle de a fi închis carnetul în sertar si sa se culce, îşi limpezi în minte motivul emoţiei-

«nent *' • dmdU"Şi seama în a^elaşi timp că tempera-artistio nueste un motiv destul de puternic pen-

et

iru ca să servească de temelie unei teorii sau unui ni de viitor, în lipsă de altceva, Ioana însă se mulţumi 9l} accepte chiar acest motiv, pentru a explica scenaei : deci emoţia lui Garth nu putea avea nici un f ejlegătură directă cu ea, doar cel mult cu impresia pe Cc, i-ofăcuse constatarea neaşteptată a calităţilor ei muzica]^Prin urmare purtarea lui se datora unei emoţii auditiv 6'•nu sufleteşti, întocmai cum se datora emoţiei vizuale !jneliniştea lui, de cîte ori descoperea întruparea frumo•sului, pe care după ce-1 aşternea pe pînză, se simţea dinnou liniştit si stăpîn pe sine. Cu toate acestea se gîndeacu plăcere la ziua următoare, mai ales acuma, cînd î sidădea seama că ceea ce se va întîmpla, nu putea avenici o legătură directă cu personalitatea ei. Emoţia lui arii fost cu atît mai mare, dacă ar fi auzit pe' doamnaBlanche cîntînd, mai ales că avea acelaşi timbru şi era-şi frumoasă, deci arta ei te încînta de două ori si auditivşi vizual. Va trebui să caute ca Garth să aibă ocazie să oasculte, mai ales că este atît de pasionat pentru muzică.începu să se gândească la această posibilitate, dar fără săvrea prin minte îi trecu numele frumoasei Paulina Listertînăra americană al cărei nume îl auzise în sezonul acesta^pronunţîndu-'se de nenumărate ori împreună cu al lui"Garth. Ioana era convinsă că aceasta era fata predestinatăsă devină soţia de care el ar fi avut nevoie. Frumuseţeaacestei tinere americane ar fi fost o perpetuă satisfacţiapentru el, iar felul ei de a vedea, în mod sincer si prac -tic, lucrurile din jurul lui, ar fi adus un echilibru în por-nirile temperamentului său de artist care era înclinat spreboemă. Prestanţa unei astfel de soţii i-ar fi asigurat şisuccesul, nu numai între prietenii lui ci si în lumea nouaîn care ar fi intrat. Odată căsătorit, s-ar fi terminat şlcu extazul pentru Myra si Flower, şi nici n-ar mai în-drăzni să sărute mina unei fete „într-un mod atît de a.-surd" cum făcuse cu ea în seara aceea ; „absurd" fu pri-mul calificativ oare-i trecu prin minte dar după un &ment de gîndire îşi zise că „extraordinar" era totuşi u»cuvînt mult mai convenabil.

•62

lecă puţin în fotoliu si sprijmmdu-si coatele în Se hi întoarse mîinile mari şi-şi privi palmele, cău-grenunc ^ gducă aminte de senzaţia care trecuse, apoi din-tîncl sa- ^ reculese, si ridicîndu-se în picioare începu să ir'° te singură din cauza acestei slăbiciuni : „Ioană, nu sc cer ^ ^ ^ ^ Q gresea}ă faţă de acest artist atît de co- fi.,!-r°t si îndrăgit de frumos, în toate formele lui de ma-P!lar? re dacă 1-ai lua în serios, si .greşeala pe care ai 0 ;te-o'faţă de el ar fi mult mai mare decît cea pe care C°a)mi"ti faţă de tine însăţi. Admiraţia pe care ţi-a ară-tat-o astă-s'eară aparţinepersonalităţii tale, exact pe cît outea aparţine mătuşii Ginasatisfacţia pe care i-â pro-a

urat-o masa servită invitaţilor. Evident, ai fost si tu in-rh'să în mulţumirea pe care i-a pricinuit-o romanţa cîn-tată de tine, dar asta nu înseamnănimic. Fii mulţumită de succesul artei tale şi nu tulbura acest succes cu expansiuni de inutilă sentimentalitate. Acum du-te si spală-ţi labele, si culcă-te". Acesta fu solilocul Ioanei din seara aceea memorabilă.

Sub stejarii bătrîni sta Garth, înconjurai; de covorul' desca o perie al ierburilor crude, iar în jurul lui aţipiseră căprioarele, somn uşor si zbuciumat, fără sa bănuiască prezenţa unui om în apropiere ; pe fundul cerului albaştri* şi nesfîrşit, ardeau stelele ca nişte luminiţe în lampioa-nele care atîrnau din ramurile cedrilor din faţa castelului; şi ca şi Ioana, începu să vorbească şi el singur. ,,Am găsit femeia ideală, murmură el cu glasul emoţionat, fe-meia între femei, adevărată podoabă pentru sufletul şi trupul bărbatului care va avea norocul să-i fie soţie, loano... loano ! Cît am fost de orb. Sînt ani de zile 'de cînd te cunosc, şi nici nu bănuiam că eşti o astfel de fe-meie. Ce suflet mare si generos ! De astăzi înainte însă niciodată nu vei mai reuşi să desparţi sufletele noastre cu perdeaua în umbra căreia te-ai ascuns pînă acuma. ^u are mătănii... nici un bărbat nu se poate mîndri cu aragostea ei... nimeni în lume n-a obţinut încă ceea ce eu îmi doresc mai mult decît orice pe pămînt. „Le picur ite una, şirag de mărgele, mătăniile mele"", într-o bună '-ie vom picura împreună, si să dea Dumnezeu să n« n unim numaidecît ca orice şirag de mătănii adevărate,

53

să aibă si o cruce ? Dar dacă totuşi va tedbui să aifa'voi avea puterea să o port singur. O, mîind adorate '• &11

fată cu ochi de stele care vor luci întotdeauna lumi '-^calea celui pe care îl vei iubi ! loano... loano... tu ai^^întotdeauna în faţa mea, dar eu nu te-am văzut, căci e °^•orb, dar acum te văd, cum nu te-am văzut niciodată ^1^cepînd din seara aceasta vei fi 'mereu lîngă mine te ?~simţi alături neîncetat şi în veci de veei !" ' v ° '

O boare uşoară de vînt îi mîngîie fruntea ridicată spsemnul de sus, si în lumina stelelor, ochii lui luceau Mei ca două stele.

*Ioana era pe jumătate adormită cîad auzi jaluzelele

ferestrei lovindu-se de cercevele si murmurând se trezi caprin vis : „Iţi voi cînta tot ce vrei si tot ee-mi vei cere !«apoi dîndu-si seama, se sperie de propriile ei cuvinte 'şise dojeni din nou : „Ce fată fără minte ; tocmai tu carete credeai aşezată şi înţeleaptă, ai ajuns să-ţi pierzi cum-pătul din cauza unor cuvinte pe care ţi le spune un tînărîntr-un moment de uitare. Revină-ţi în fire, sau dacă nuse poate, pleacă din Overdene cu primul tren, în zoriizilei!"

CAPITOLUL 8

Pentru Ioana zilele care urmară £u*ă legănate ca divise, căci nimic nu veni să tulbure senzaţia nouă şi stra-nie pe care o încerca.

Dimineaţa următoare în purtarea lui Garth nu se maivedea nimic din emoţia nestăpânită sare e tulburase atllde adînc în seara precedentă. Era foarte liniştit şi Ioaneii se păru mult mai bătrîn decît îi păruse altădată înainta.Nu rnai avea decît rareori ieşiri spontane de copil zbur-dalnic, chiar faţă de ducesă, iar dacă se întâmpla oa cineva,mirat de seriozitatea lui să-1 întrebe, mai mult în gwmjnu cumva a început să repete rolul de viitor „însurate tîi răspundea foarte grav :

Exact, e rolul pe care cant să-1 învăţ acuma în mod '," noate de serios.

'''" Va fi Şi ea înviată la Shenstone ? întrebă Ronald. "~~'ta că o parte dintre invitatele ducesei vor petrece ""i" -U-uf săptămînii Ia doamna Ingleby.

li" Da. va fi invitată şi ea, răspunse Garth foarte !i-

^^ Sfinte Sisoe, spune drept : putem lua în serios vor-•. „ie tale ? întrebă Billy pe un ton dramatic. 0° Ioana care se prefăcea că citeşte un ziar şi era în apro-• r

p de Garth, ridică privirea si întrebă în şoaptă, ca să n„ 0"poată auzi clecît el :

__ O Dai, nici nu-ţi închipui cît sînt de mulţumită lVa să zică te-ai hotărît seara trecută ?

'— Da, răspunse Garth întorcîndu-se spre ea ca nimenisă nu bage de seamă, seara trecută.

__ Conversaţia pe care am avut-o împreună ieri după-amiază a contribuit cu ceva la hotărîrea pe care ai luat-o ?

__ Nu, n-a contribuit cu nimic.__ Poate romanţa Mătăniilor ?Tînărul ezită, apoi răspunse fără să se uite la ea s— Revelaţia Mătăniilor ? Aceasta da !După această declaraţie Ioana începu să vadă limpede

motivul emoţiei lui şi se simţi foarte imulţumită de întorsătura pe care o luau relaţiile dintre ei, aşa că minutele pe care le petrecură împreună în sala de muzică, furăpentru ea un adevărat deliciu. Garth era muzicant multmai abil decît şi-ar fi putut închipui iar acompaniamentullui la pian era plin de energie tumultuoasă şi cu toată digitaţia lui virilă, avea acorduri de o fineţe nebănuită, fărăsâ^ recurgă la pedală pentru a tempera vibraţiile corzilor.Grindurile _ care se zbuciumau într-însul în timp ce eacinta.^nu i le mărturisi, căci în seara precedentă $e hotă-rise să mai aştepte o săptămînă şi rbia pe urmă să-i vor-oeasca. Din seara revelaţiei devenise mai puţin vorbăreţ,caa era hotărît să aştepte în linişte clipa cînd îi va mărturisi adevărul. '

- Ioana Senzaţia aceasta de a simţi că ocupă pri-"111

sufletul lui era ceya nou şi cu totul neobişnuit. u dăduse săînţeleagă acest 'lucru, fără să spună

5 -- cd. 322 65

r nimic. Nimeni nu băgă de seamă relaţiiledintre e' Ioana ştia că de aici înainte va fipeste putinţă-j»"' ^aî intre în vreo camerăfără ca el să simtă prezenta ^ nici nu vaputea să plece attt de neobservată, încît e,1 ?''nu simtă că golul s-a lărgit în jurul lui.Atenţiile i^j s^ de ea erau atît de discrete şipline de tact, încît nu del *• nimic de bănuit,aşa că nu se expuseră glumelor sar ^ tice aleprietenilor lor si nici întrebărilor curioase laie C?S~ ccsei. Ioana simţea pentru prima dată înviaţă că aCU" îi este dat şi ei Bă ocupeprimul loc în gîndurile cui1 Ceva o făcea să-si spună că de aici înainte omul acesta^'aparţine numai ei si se simţea mîndră detot ce spun " şi de -tot ce făcea el. Inceasurile pe care le petretură n\^ tîrziu în salade muzică, începu să-1 cunoască şi să înte'

leagăcumnuînţeleseseniciodatătemperamentulluide mentuziastsiîndrăgostitdefrumos.

Zileleerauminunate,iarseril

e cînd se despărţeau păreau vrăjite deaşteptarea dimineţilor cînd se vedeau dinnou ; dar cu tot farmecul zilelor, gîndulIoanei nu fusese niciodată înfiorat de pornireadragostei în înţelesul vulgar al cuvîntului.Ignoranţa ei în acest domeniu"'nu se datoraatît lipsei de experienţă, cît mai multpresimţirii că totul s-ar putea să nu. fie decîtiluzie, şi de aceea nu putea înţelege cădragostea, în forma ei cea mai ideală, e acumaproape de ea.

Ioana trecuse prin cel puţin o duzină desezoane zbuciumate de viaţă mondenă şi întimpul acesta auzise cel puţin tot atîteapropuneri de căsătorie. Dealtfel era şi firescsă primească diverse propuneri de căsătorie,căci era o moştenitoare complet independentă sila acfâpostul capriciilor posibile din partearudelor ei şi ale autorilor. Bărbaţi trecuţi deprima tinereţe, cu părul cărunt la tîm-ple sicu început de chelie, sătui de plăcerile uneiburlacii întîrziate, oameni care aveau la ţarăcastele somptuoase, dar le lipseau mijloacelenecesare pentru ca să le poată întreţine,veniseră să-i propună fără nici un fel deemoţie sentimentală, să o ia de soţie ;onorabila domnişoară Ioana Champion însăîi privise de sus în job^i de jos în sus, tot atîtde rece şi lipsită de emoţie ca şi el>

66

• ţii oameni înţeleseră imediat ca s-aii expus urmi

"i categoric. _'L •' «au trei tineri, cărora le ajutase într-un moment

t°"rntoare să se ridice din nou în picioare, se gîndirăe s\l\ - c£ iar fi bine să aibă la îndemînă o soţie ca ea

ldf să-i' împiedice la timp să facă prostii, şi din cînd în?rCi î IP mai plătească şi datoriile, şi să-i dădăcească,

î t i r l S" ^ , « J * T • ^ «• «" mponaseră ca nişte scaieţi de ea si o ceruseră si ei ' asătorie. Ioana însă se mulţumea să-i bată pe umeri " ne nişte prieteni buni, care au început sa-si ia nasul , a pUrtare, pe urmă îi trimitea să se plimbe.

Avusese parte şi de o propunere solemnă din partea mui pastor burlac al unei parohii vecine cu castelul Over-dene !n multe rânduri vorbiseră chiar mai îndelungat împreună, şi odată cînd pastorul găsi că a sosit momentul oportun să'o ceară în căsătorie, Ioana era tocmai în faţa biroului ei din camera în care locuia 'la castel, dar nu găsi de cuviinţă nici să se întoarcă spre el, căci de cîte ori pastorul devenea prea banal, ea se prefăcea că no-tea/ă cîte ceva într-un carnet. Pastorul se aşezase într-un fotoliu nu departe de ea şi trecmdu-si picioarele anchi-lozate de podagră unul peste altul, începu cu glas solemn să îngîhe o cerere în căsătorie. Ioana îşi ascuţise creioa-nele si" alegea peniţe dintr-o cutie, cînd prinse o frîntură de frazî care o făcu să se gîndească la ce spunea pastorul: „Nu din motive pur egoiste, dragă domnişoara Champion, ci" pentru binele parohiei mele, pentru bunăstarea credincioşilor mei şl promovarea operei eclesiastice în mijlocul poporului"... sfîrsi el cu glasul tărăgănat. Ioana întinse braţul şi deschizînd un sertar, scoase carnetul da cecuri.

— ^Imi face rrmltă plăcere să pot contribui şi eu cu cevadomnule Bilberry, zise ea. Ce vă lipseşte, odăjdii, o stranăsau un evanghelier nou, n-ai clecît' să-mi spui ? Scumpădomnişoară, răspunse preotul cu glasul tremurat. Mi separe că n-ai înţeles intenţia mea. Eu aş fi aont sa teconduc în faţa altarului.

Ph ^ .m;ut^ dragă domnule Bilberry, răspunse."'P1011- Cred că nu este numaidecît necesar să şi sa mă conving că altarul ar avea nevoia de o

67

r învelitoare nouă, căci îmi este de ajuns să-mî tru ca să te cred. Iţi dau cu cea mai mareplăcere ui de zece lire. Am vizitat de multe ori biserica din par r^ l durai tale, căci drumul care duce pînă acolo prin pâri ' îmi place foarte mult. Dar înainte de plecare sînt MP i că ţi-ar face plăcere să vezi si pe mătuşa. O gas est • curtea de păsări, dacă ieşi pe aici,apuci la stingă îrî ] '" gul terasei si sînt sigură că vei nimeri curtea unde "' .siguranţă găseşti şi pe ducesa. Să ştii însă că ea nu aptJ,:să cumperi o învelitoare preaîmpodobită şi dacă 'iine va dojeni pe amîndoi si va insis ta capentru ban-aceştia mai bine să cumperi ghete

spui.

copiilorsăracicar"merg laşcoală.Terogsănu-mimulţumeşti ,căcisîmfoartefericităcăamavutocazie săteajutînopera du

mitale eclesiastică.In cîteva rînduri Ioana se întrebase, ce va

face preo-tuî cu cecul, căci nu-i venea să creadăcă se va duce sâ-1 încaseze. Se aştepta să-1primească înapoi rupt în două cu primulcurier, însoţit de cîteva rînduri pline de îndig-nare. Cînd îl primi însă înapoi de la banca laordinul căreia îl emisese, cecul era andosat P.Bilberry cu caractere caligrafice şi fără nici ourmă de indignare, îl aruncă în coşul de hî rt i idin faţa biroului şi zîmbi cu dezgust .

Cam acestea fuseseră experienţele făcutepînă acum de Ioana în privinţa cererilor încăsătorie. Nimeni nu o iubise pentru ea însăşisi nu simţise niciodată să fi ocupat primul locîn gîndurile sau în inima cuiva. Acum Insăcîiid simţea cerîndu-se spre ea dragosteaplină de adoraţie a tînărului acestuia, eraincapabilă să înţeleagă motivul pentru care eraatît de mulţumită şi de calfhă. Se uita la elca la un adorator recunoscut al altei femeicu a cărei tinereţe şi frumuseţe ea nici nuîndrăznea să se compare şi în acest început deintimitate dintre ei, vedea o viitoare prietenie,atît de devotată, cum ea nici nu şi-ar f iînchipuit că ar mai fi posibilă între oameni.

Cam asta era si tuaţ ia dintre ei în ziua de marţi , c i n invitaţi i veniţi la Overdene începurăsă plece. Ioana l a Lon dr a c a s ă pe t r e ac ă c î t ev a z i l e î n f am i l i a Garth se duse de-a dreptul la Shenstone, unde fuseee

68

,.,•0^ ca să se întup.ească cu domnişoara Lister şl v-itat anu^e~'tejai doamna Parker Bangs. Ioana trebuia să '

Shenstone vinerea următoare, pentru a pe-i sfîrşitul săptămînii.

trr".

CAPITOLUL 9

Cînd trenul ieşi din ultima gară a Londrei, Ioana sei.âsî în spătarul fotoliului şi respiră uşurată. Nu ştia deco'dar de astă dată zilele pe care le petrecuse în capi -tală i se păruseră nesfîrsit de lungi. Se gîndi cu de-amă-nu'ntul la tot ce făcuse şi căută să-şi dea seama care poatesă 'fie motivul. Cu toate acestea, cele două zile le petre-cuse cu o mulţime de obligaţii şi vizite destul de intere-sante ; afară de asta, înainte se simţea foarte mulţumităcind putea petrece cîteva zile la Londra. De ce s-o fi sim-ţit oare atît de singură, de neliniştită si nemulţumită înacelaşi timp ?

Tocmai se oprise, cum făcea întotdeauna în faţa chioşcului de ziare de pe peronul gării, ca să-şi cumpere lectură pentru drum. Prietenii ei spuneau întotdeauna că eaeste incapabilă să facă doi paşi, fără să-şi cumpere celpuţin o jumătate duzină de ziare. De astă dată însă tottimpul drumului, nici nu se uită la ziare, ci număra îngînd zilele cîte au mai rămas pînă vineri, iar în momentul cînd se văzu din nou în tren şi apropiindu-se de Shenstone, se simţi înveselită şi complet, mulţumită că se putea ^întoarce. Ce se întîmplase cu ca? Flower fusese foarteoraguţă, iar Deryck extrem, de atent ; tot aşa copilaşul lorcare se purtase ca un înger. Ce-i lipsise oare ?. .~7. Abia acum îmi dau scama, zise Ioana într-un tîrzîiud™ ,Psea muzica. Cum ele nu rn-am gîndit la asta mă!•foart ltimeie zile petrecute la Overdene am făcut.

tre e multă muzică Şi aceasta mi-a lipsit în timpulpe--«lea !a L°ndra- Probabil senzaţia singurătăţii a fost atît,

"a numai din cauză că mi-am părăsit în mod subit

rocupaţiile obişnuite. Fără îndoială în oasaface muzică din belşug, iar dacă se va întimpla""acest -amănunt, Dai îi va aduce aminte. "*'«

Zîmbi mulţumită gîndindu-se la plăcerea pe carvor pricinui aceste concerte intime, si peste cîteva V' 0

se cufundă în lectura unui articol despre problemeleafricane, publicat de ziarul Spectator. ^

Myra o aştepta la gară cu un tandem ia care erau • hămaţi doi pony. Venise si un docar uşor care luă ba'^ ]ele si pe camerista ei, si fără să mai întîrzie, loan-/^ urcă, iar peste cîteva clipe trăsurica lor gonea în trao n! cărarea care ducea printre livezile bătute de lumina dun? amiezii.

Sub poala colinelor înfloriseră tufele de răsură si înziua aceea cîntecul păsărilor si miresmele cîmpului i S9

părură mai vrăjite ca niciodată. Respiră adînc si fără săvrea. exclamă : „Ce bine e să mă văd din nou alături davoi !"

— Eşti o fată foarte drăguţă ! răspunse Lady Inglebyrăspunzînd neîncetat la saluturile ţăranilor care lucrau înfînaţuri, alături de drumul pe unde treceau. Pentru noiîntoarcerea ta este mult mai preţioasă decît ţi-ai puteaînchipui, îmi faci întotdeauna impresia că tu eşti ca unacord de bas într-o melodie, ceva pe care te poţi sprijiniîn caz de nevoie. Nu-mi place niciodată să mă zbuciumpentru nimic, şi mă întreb de multe ori, de ce nu sîntemîn stare să primim lucrurile aşa cum sînt, căci în jurulnostru totul este aşa cum a fost si mai înainte, şi aşa vafi întotdeauna, dacă oamenii ar fi mai împăcaţi cu eiînşişi. Cu toate acestea sînt convinsă că e peste putinţisă fii -nemulţumit de ceva, atunci -cînd eşti si tu de faţă.

Myra strînse hăţurile înaintaşului care era obişnui*să-şi aştepte bucăţica de zahăr din mîna stăpînei, şi în-cepură să gonească mai repede pe cărarea în margineacăreia fîşîiau florile de cîmp. Ioana întinse mîna şi rups°din fugă o mlădiţă de clematite, apoi zîmbi mulţumită i

— Aceasta este plăcerea trecătorului, zise ea prinzi»du-si floarea albă ia butoniera taiorului.

70

• :i, continuă Lady Inglcby, petrec destul ştii loano, că numai încape de . în privinţa lui Dai. Aş fi foarte laijlg dacă lucrurue ar ajunge în formă definitivă "•" casa mea. Fata din America este pur şi sinspdu m C ' este atît de vioaie şi de drăguţă ! La rîndul , ai face pe caraghiosul ca pînă acum. La drept eu' nu 1-am considerat niciodată că ar fi copi-vorbina ^^ ^ ^ ^^ ^umitale n_a trecut niciodată !ătf5\ sau cel puţin din cînd în cînd ; pare foarte calm *• -n'npătat. Dacă n-ar fi vorba de el, poate te-ai gîndi ' --1 Tv,ată 7.iua stau şi se giugiulesc, iar

tnrjătat Dacă n-ar vor ,Ş1- ste un om banal. Toată ziua stau şi se giugiulesc,iar 03 aut să îndepărtez pe mătuşa ei, de teamă ca să mi fVmideze pe Dai. Mi se pare însă de multe ori insupor-t^Hilă de aceea i-am făgăduit luiBilly tot ce vrea, chiar lumăt'ate din regatul meu, dacă va sta tot timpul cu doamna Parker Bangs şiva asculta cuminte la tot ce 6 ane, va răspunde politicos şi va face tot posibilul ca să o tină cît maideparte de ei. Billy se poartă atît de atent cu' ea, încît a început să-mi fie teamă nu cumva să-mi ceară 'să-1 sărut în schimbul sacrificiului făcut pentru mine ; în cazul acesta va trebui să ţi-1 trec dumitale ca să-i dai o lecţie, căci dumneata te pricepi mai bine ca oricare dintre noi să linişteşti pe tinerii aceştia. Sînt convinsă că astă-seară Dai va cere pe domnişoara Lister în căsătorie. Nu ştiu de ce n-a cerut-o chiar seara trecută, Era o lună ca ziua şi au fost împreună cu barca pe lac. Ce arfi putut să ceară mai mult : o lună ca un ban de aur, lacul poleit ca o oglindă si o fată ca un vis. Billy plecase cu doamna Bangs într-o barcă de două persoane şi era cît pe aci să o înece, căci biata femeie nu mai putea. de ris din cauza glumelor lui desuchiate ; cînd s-au întors, m-a întrebat nu cumva Billy e văduv ? Ce crezi, ce rost a avut această întrebare ?Habar n-am, răspunse Ioana, dar îmi pare bine de

^f63 ce~mi spui în legătură cu Dai si domnişoaraListei-,

* e exact fata care se potriveşte cu el si cred căse va

apta foarte curînd feMui de'a vedea al lui Dai.Afară

;7î

î'h

de asta el are nevoie de o femeie perfect de f runa,şa cura este fata asta. ""

— E cu adevărat foarte frumoasă. As fi vrut să ni.:-ara trecută rn rochia albă de mătase şi în păr cu-nună de flori de răsură. Nu înţeleg cum de a putu°nU~să se stăpînească pînă acum ; dar probabil este un sbun că procedează cu atîta tact. Cu toate acesteaeste definitiv decis.

— Nu dragă, interveni Ioana, eu cred că el se hotăchiar de la Overdene, dar pentru ci căsătoria este unfoarte serios. Pe cine ai la Shenstone ? '

Lady Ingloby îi spuse numele celor care veniseră <ţ'Ioana constată că ea îi cunoştea pe toţi.

— Sînt încîntată ! exclamă ea, si nici nu-ţi imaginezicit sînt de mulţumită că m-am întors. La Londra începusem să mă sufoc din cauza căldurii şi a plictiselii •niciodată nu mi s-a părut atît de plicticos oraşul acesta'Iată şi bisericuţa voastră ; abia aştept să aud orga ceanouă. Sînt foarte mulţumită că pastorul vostru şi-a adusaminte şi de mine şi mi-a dat ocazie să contribui cu cevala procurarea ei. Are două rînduri de claviaturi sau trei ?

— Mi se pare că are o jumătate duzină, răspunse LadyIngleby, şi le manevrezi cu picioarele, dar duminica trecută cînd am cîntat la liturghia pentru copii, m-am gîndifccă va fi mult mai bine dacă nu mă ating de ele. Niciodatănu ştii dinainte ce se poate întîrnpla cînd pui mîna p?orgile acestea mecanice.

— Nu cumva vorbeşti de pedale ? întrebă Ioana.— Cred, că aşa ceva trebuie să fie, ceva în forma iabeţ

de picior care se uită urît la tine, dacă se întîrnplă >ă-ţipleci privirea în jos.

Ioana zîmbi gîndindu-se la hazul pe care îl va faceGarth cînd îi va reproduce conversaţia aceasta. Observa-ţiile pe care le făcea Lady Ingleby în privinţa muziciierau un deliciu nebănuit pentru cunoştinţele ei.

Trecură prin faţa bisericii acoperite de iederă şi^ aspectul pitoresc în haina ei de verdeaţă ; peste cuc\ clipe intrară în parcul castelului. In goană trăsunca era gata să se lovească de stîlpul porţii, aşa că io"

n.

care tocmaiccn-

56 U-iaiâcă"est'e la un kilometru sau laun teaza-s

CDunse ea rîzînd, în timp ce

gonea TJi'or bătrlni ai parcului. U Toi aşa îi spuneam mamei cind zilele trecute rn;-a

"^ o scenă din cauză că gonesc prea repede, continuăf'Ua Trebuie să-ţi mai spun dragă loano, că în ultimul *7o mama a început să se poarte foarte atentă cu rnine-, <rntconvinsă că în ziua cînd eu voi împlini şaptezeci de 'i şiea nouăzeci, va începe chiar să mă iubească. A-.n Bl\ns •te rog să te uiţi bine la Lawson, e străin In casa aJoastr'ădar este un băiat foarte cumsecade si cîntă admirabil,"maiales la orSă- Afară de asta dă lecţii la o şcoala de adulţi şitine cuvîntări destul de bune la adunările templierilor.Este extrem de pedant cînd este vorba de intîri'ireapeluzelor, şi camerista mea îmi spune că a început să ialecţii de limba franceză. Se pare că se pricepe la toate,afară de meseria pentru care a fost angajat; de aceea îmipare foarte rău că nu este valetul ideal pe care rai 1-aş fidorit. Michael spune ca de obicei, că am o slăbiciune săîncurajez oamenii să facă anumite lucruri -pentru care auînclinări speciale, înloc să le ordon să facă ceea ce estedatoria lor şi pentru care sînt plătiţi. Cred că arecompletă dreptate, dar mie îmi place să văd personalulmeu că este întotdeauna mulţumit.

Coborîră în faţa intrării şi Myra începu să urce scaracu mişcări atît de leneşe şi indiferente, încît nu-ţi veneasă crezi că fusese în stare să -m îi e caii cu atîta îndrăznea1 ăcum făcuse adineaori, ci-ţi făcea impresia că tocmai atuncise ridicase dintr-un fotoliu confortabil unde trîndăvisetoată după-amiaza. Ioana examina valetul care veni să lemtimpine. Nu prea avea aerul de servitor, dar în nici uncaz nu si-l putea imagina cîntînd la orgă sau ţinînd cu-^mturi la adunările templierilor, deşi părea că se achită

stul de bine şi de atribuţiile pe care le avea. — Ani uitat să te previn, şopti Myra, acesta nu este

uv«on, căci el a plecat să vorbească cu preotul parohiei)ntru vecernia ds astă-seară. Cel care ne-a

ieşit este Torn, căruia toată lumea de aici îi

privire speriată spre Lady Ingleby„Cînd treci pe lingă primejdie, nu mai

arunca* uita la ea

un deget de •tine'*iu pe sub boita

in

le

„Jephson". Pînă de curînd a fost groom în sonal al luiMichael, dar băiatul este logodit cu tj^ tre cameriste,aşa că am aranjat să ajute Iui Lawson f-^ mai vechi încasă. Voi vorbi despre asta şi cu "•' lltld după ce se vaîntoarce din Norvegia. Să mergem pe ţi-am aranjatcamera cea cu magnolii, căci ştiam face plăcerevederea spre lac. Am uitat să-ţi mai tocmai acuma sejoacă un campionat de tenis. Dai Ronnie sin t în curspentru un single între bărbaţi, Ja n ale, şi cred că va fi opartidă emoţionantă. Era' să înceapă pe la orele patru.Te rog nu-ţi mai timpul cu toaleta ; camerista dumitaleşi bagajul trebui* să sosească dintr-un moment într-altul.

— Mulţumesc, răspunse Ioana, mă duc să mă scutu*de praful pe care 1-am luat din tren şi te voi urma şi euimediat, căci după cum vezi, cînd plec la drum, mă im-brac întotdeauna în haine ca pentru ţară.

Peste zece minute, atrasă de aplauzele şi rîsetele asis-tenţei, Ioana apăru în faţa corturilor de tenis. Toţi invi-taţii doamnei Ingleby erau adunaţi aici si formau un grupcit se poate de pitoresc sub coroana castanilor cu., florialbe şi roşii. Partida începuse şi după ce se mai apropie,Ioana recunoscu pe Garth care era îmbrăcat în flanelă ştcu cămaşa de mătase violetă, iar în faţa lui statura her-culiană a tînărului Ronnie care căuta să contrabalansez»prin forţa cu care bătea mingile, agilitatea şi siguranţslui" Garth Dalmain care avea ochiul mai sigur şi loviturilemai fine.

Jocul era foarte animat ; primul set îl eîştigase Garthcu şase la patru, iar actualmente scorul era cinci Ia patruîn favoarea lui Ronnie ; în setul următor însă venea Garttila rînd să servească mingea si era convins că va cîştiga unpunct, aşa că situaţia va fi din nou „games aii".

Ioana trecu prin faţa scaunelor de grădină, îndreptte-du-se spre unul care era neocupat, alături de Myrar ve-nirea ei fu salutată de toată lumea, fără ca asistenţii" Ş a "scăpat jocul celor doi. In clipa următoare însă se auzi ustumult, ca o exclamaţie de mirare ; Garth făcuse dogreşeli neaşteptate si scăpase de două ori mingea. _

Ioana îşi ocupă locul şi se întoarse cu faţa spre ^ tori. In clipa următoare se auziră din nou aclamai

74

cu strigăte de mirare. Garth servise de douăo dată net şi a doua oară over : asta însemnaîn favoarea lui Ronnie.

" " nu 1-faţă jucînd în halul acesta ; în orice caz însă

var.ui. ..--- jgcerea să mai asistăm la un set. Amîndoi vo;n__ aVjmjrabil, Dai e ca fulgerul, iar Ronnie e tunet, joaca ^tor.j schuribară courtul, trecînd fiecare în locul t .Vc

]t Garth părea palid, cu toată faţa lui arcă de 'U1 Era extrem de nemulţumit de sine însuşi, din

••' că făcuse două greşeli una după alta, tocmai inCr'UZ'entul cel mai critic, nu atît pentru că pierduse jocul n?°j curînd din motiv că era convins că toată lumeaObservase tulburarea lui, pricinuită de apariţia unei si-luete care trecea încet prin faţa scaunelor înşirate subcastani, şi la vederea căreia i se păru că toate în jurul'ui înceo' să se învîrtească, amestecîndu-se pînă cînd numai poa'te distinge nimic. In realitate însă singura fiinţăoare observase imediat zăpăceala trecătoare a lui Garthşi o pusese în legătură cu apariţia Ioanei, fu fata dinAmerica despre care v-am vorbit si care era aşezată peun scaun în partea opusă. Garth îi aruncă un zîmbet si-ispuse ceva în momentul cînd îşi schimbă locul cu Ronnie,

Ultimul set fu cel mai emoţionant dintre toate trei ;Garth cîşMgă cinci puncte si Ronnie patru ; era rîndul îuiRonnie să servească mingea pe care o bătu cu atîta pu-tere încît Garth nu o mai putu ridica şi ajunseră din mmla „games aii". Din toate părţile porniră aclamaţii şi stri -găte „deuce", iar cînd Garth cîstigă cu „van'tage in", oindirectă a lui Ronnie reduse jocul din nou la „deuce a.

— Nu crezi că durează prea mult, zise doamna ParkerBangs întorcîndu-se spre Billy care părea emoţionat. Credca sînt amîndoi obosiţi şi abia aşteaptă să-şi poată beaceaiul. în locul domnului Garth eu as fi lăsat mingeasa-mi scape, ca să fiu amabil.

— Asta ziceam şi eu, răspunse Billy, clar Garth nuniciodată amabil cînd joacă ; de aceea în locul lui

,. a n\e< ^directa pe care i-a' trimis-o, eu aş fi dat-o „otit" ţi aşji terminat de mult.ca să Billy'_ zise^Myra, te rog du-te şi adu-mi umbrela nu

mă ardă soarele. Fără îndoială nu vei mai ave®

ori

ocazie să vez i cum se te rmină , dar meri ţ i aceasfdeapsă, căci nu-ţi mai tace gura. ' a P&.

— M-am decis ca de aici înainte să-ţi cer voie semea Regină, de cîte ori am de spus cîte ceva, şi întUlll.'>*du-se ca o sf îr lează, o rupse la fugă spre caste l p^cîteva cl ipe se întoarse gîf îind şi puse umbreluţa 'n ^nunohii doamnei Ingleby. Mi-ai. făgăduit o răsplată ^ e~poate merge pînă la jumătate din regatul dumitale -^**ce-ţi voi cere să-mi dai : capul doamnei Parker Baneo tavă de argint...

P*— Taci din gură Billy si dă-te la o parte, căci ne î

peidici vederea şi nu putem vedea tocmai partea cea m îinteresantă a partidei. Care este situaţia ? întrebă loan

Garth era în avantaj, dar în clipa următoare braţuliui Ronnie se ridică deasupra capului şi servi o mingaindirectă.

— Joacă o minge scurtă Dai, se auzi un glas carerăzbătu prin tumultul general, şi termină !

In sufletul lui Garth glasul acesta vibra ca o coardăatinsă de o mînă .măiastră ; recunoscu glasul, dar nu seîntoarse în partea de unde venise, iar în clipa următoar»braţul lui fulgeră în aer cu iuţeala unui curent electric.Mingea trecu o idee peste plasă şi lovindu-se în pămînt,făcu recul, fără ca Ronnie să o poată atinge. Lovitura pecare o încercase acesta se dovedise inutilă, căci jocul s»termină în favoarea lui Garth Dalmain.

Amândoi părăsiră terenul cu rachetele la subţioară şlaprinşi la faţă de patima jocului şi a victoriei care fusessatît de aproape de fiecare, fără să se decidă în ce parteva înclina, pînă în ultimul moment.

Paulina Lister luase în păstrare vestonul lui Garth,împreună cu ceasornicul pe care acesta i-1 dase la înce-putul jocului. Cînd îl văzu că vine spre ea, aşteptă cîtavaclipe ca să se îmbrace, apoi îl felicită pentru succesul p«care îl avusese si se uită mirată după el : Garth se în -drepta cu paşi grăbiţi spre Ioana.

— Bună ziua, ce mai faci domnişoară Champion îOchii lui căutau nerăbdători pe ai Ioanei în care cu»

Imediat mulţumirea revederii şi simţi certitudinea pe

76

i îi lipsise atît de mult, în timpul zile» o ;â uta' \recusera. Marţi, miercuri, joi fuseseră zile care lor cafe gă se termine pentru ca să înceapă vinerea. Nici nu V01f A nu i-ar fi trecut că lipsa cuiva e în stare să pro-prin Sin gţfei de gol, şi cu toate acestea se simţea foarte veac2 un ^ zfiQiQ fuseseră atît de goale si că în sfîrşit Jin. aceea cînd îi va putea spune că doreşte din tot ! i să rămînă toată viaţa lîngă el. Amîndoi presim-10 fericirea acestei clipe, căci fără îndoială Ioana venise u,vasi gol în suflet; era peste putinţă ca sentimentul -P°Tei să fi fost unilateral. Singurătatea aceasta îiînvă-"PT1 amîndoi ce înseamnă cuvîntul împreună si acum t buia să urmeze mărturisirea după care nici o despăr ţire nu mai este posibilă.

-\-estea erau gîndurile care trecură prin mintea lui Garth în timp ce se apropie de Ioana si o salută cu cel mai banal salut obişnuit în Anglia şi care de obicei nu aştepta nici un răspuns. Ioanei însă nu i se păru banal acest salut venit de la el, mai ales acum, de aceea îi răs-punse sincer şi cu toate amănuntele posibile, căci voia să afle tot ce făcuse cît a fost plecată, si la rîndul lui să-i povestească şi el tot ce făcuse si simţise în timpul celor trei zile care. i se păruseră interminabile, pentru ca să poată relua prietenia lor exact acolo unde despărţirea o întrerupsese. Ii întinse mîna şi strînse pe a lui cu aceeaşi senzaţie pe care ţi-o împărtăşea întotdeauna o strîngera demină venită de la Ioana.

— Mulţumesc Dai, foarte bine, şi de cînd sînt aici încep să mă simt şi mai bine decît pînâ acum.

Garth îşi propti racheta de fotoliul în care era aşezată şi se întinse în faţa ei pe iarba moale. ^ — S-a întîmplat ceva la Londra care nu ţi-a fost pe P^ac? întrebă el privindu-i vîrful pantofilor' care erau aproape de braţul lui., "7 Nimic deosebit, dar era cald şi zăpuşeală ; încolo Donară era tot atît de plăcută ca întotdeauna. S-a întîm-.^sa „ceYa cu mine si dacă îţi voi spune ce anume, ^«„„s. că vei rîde de'mine_

iu ridică privirea spre ea ci continuă să smulgă - iarbă pe care i le presăra pe vîrful pantofilor.

77,

Conversaţia aceasta ar fi fost admirabilă şi l a j0 dacă ar fi fost singuri. Era peste putinţă însă ca în .ei-aceastaIoana să înceapă să-i spună cu glasul ei car -'' suna ca o muzică divină, aici în faţa tuturor, cît d^ ^ nuitoare a fost această despărţire pentru amîndoi C^'~

— Ficatul ? întrebă doamna Parker Bangs.— Cozonac, răspunse Billy şi în aceeaşi clipă îm •

dicîndu-se de picioarele lui Garth, căzu cît era de l^'aruncîndu-i în poală feliile de cozonac pe care le adu"2'pe tava cu care venise în goană. Cea

Ioana privi spre Garth din care nu vedea decît trtetul capului, apoi întoarse privirea spre doamna 'Ban?~care îşi aduna feliile de cozonac din poală. ^

•— M-am plictisit, răspunse ea, m-am plictisit înir-unmod groaznic Dai şi să ştii că numai oamenii plicticoşi sepot plictisi. In timp ce veneam însă cu .trenul încoacemi-am dat seama de motivul acestei plictiseli. M-asculti'Dai ? v

Garth ridică privirea si se uită la ea. O clipă se gîndică probabil sentimentul pe care el îl crezuse reciproc, nuera decît unilateral. Privirile Ioanei scăpărau într-un re-flex de veselie prietenească.

— A fost din vina dumitale, dragă băiete, continuăIoana.

— Cum se poate ? întrebă Garth, şi cu toate că inimaîi zvîcni în piept, în glas nu se simţi decît o nuanţă demirare.

-— Din cauză că în cele cîteva zile pe care le-am pe-trecut împreună la castelul Overdene, am făcut împreunăun adevărat abuz de muzică şi tocmai aceasta mi-a lipsitîn timpul cît am fost la Londra, începusem să mă alarmezşi mă temeam să nu-mi fi deranjat echilibrul moral pecare îl ştiam atît de temeinic înainte.

—- In cazul acesta, atît tu cît si Dai veţi putea faceabuz de muzică în aceeaşi măsură şi aici. In salon am unpian de concert, altul mai mic este în hol şi un E e9n~stein uriaş In camera de biliard, interveni Myra 'jesin;din dosul umbrelei care o ascundea de razele soarelui-Mi-a fost peste putinţă să-mi dau seama care ar fi ^ ar^_pe care o prefer ; Erard, Broadwood, ColLard sau :Becn-stein, de jaseea încetul cu încetul am făcut o colecţie. P

78

i ,cîte un exemplar din fiecare. Cu toate acestea să cred că dintre toate cînt cel mai bine la pia-v'ne

care o aveam în camera mea de studii cînd eram '® care acuma este în budoarul meu. Sînt mai obis-acasâ Şi

tonuj acesteia şi probabil se potriveşte mai bina•f felul meu de a cînta.^

Iţi mulţumesc, răspunse Ioana, dar previţi ca eu. rnrt'h vom prefera Bechsteinul.

S1 r r ,jacă vreţi o muzică mai excitantă, continuăM ~~ n-aveţi decît să vă duceţi să asistaţi la repetiţiile

certului coral care se va da pentru acoperireacheltu-'eîilor pricinuite cu procurarea orgii. Toată lumease aşteaptă la lucruri extraordinare,

__ Prefer să plătesc eu orga decît să fac drum de unkilometru pentru ca să ascult nişte repetiţii corale, de-clara Ioana categoric.

__ Nu domnişoară Ioană, interveni Garth văzînd peIoana că este nemulţumită, eu cred că e foarte frumosdin partea oamenilor că încearcă sa-si plătească datoriapentru orgă din propriile lor puteri şi să-si procure" odăj-diiîe de care au- nevoia pentru biserică. Sînt convins căacest concert are să fie admirabil si e peste putinţă sănu fie; de vreme ce chiar personalul lui Lady Ingleby îşidă concursul. Lawson mi-a vorbit azi-dimineaţâ despreconcert şi mi-a fredonat toate melodiile care compun, pro-gramul. Eu cu toate acestea sper Domnişoară Championsă asistăm împreună la viitoarea repetiţie.

— Să merg ? întrebă Ioana fără să-si dea se'ama dezîmbetul cu care se întoarse spre el, căci în clipa aceastase_gînaea la seara aceea din Overdene, cînd îi răspunseseatiţjie spontan : „...Spune-mi ce vrei si eu voi face tot

ceri"7~ pŞuHna ar fi încîntată să se poată duce cu dum-

eata căci ei îi place foarte mult muzica rustică, inter-veni doamna Parker Bangs.Listp^ Mofturi mătuşica dragă, o întrerupse domnişoaraPârerp aş,ezmdu-se Pe scaunul de lîngă Myra. Eu sînt de salP^1?0^6! Champion, si nu-mi place decît mu-o^ ' p r i n

«mare nu am ce căuta la un astfel ds

îmi

Ioana se întoarse spre ea si-i zîmbi prieteneştenici un fel de gînd ascuns. fc'

— Nu domnişoară Lister, trebuie să vii cu noiveni Ioana. In felul acesta vom fi două victime sifi mai uşor. Cine ştie, poate Dai şi Lawson vor re x'âne convertească şi ne va place concertul. In ori ce'o^ S*fi destul de amuzant să ascultăm explicaţiile pe care n^ni le va da, căci el are curajul necesar pentru a-şiconvingerile.

— Am avut o conversaţie foarte emoţionantămuzicii, zise domnişoara Lister, în timp ce traversoceanul pe bordul vasului Arabic. Am venit cu unde cunoştinţe foarte simpatice care au organizat uncert într-o seară de miercuri pe la orele opt jumătate"Eram la nouă sute de mile de coasta Irlandei şi cincine-am urcat din salonul restaurantului, vaporul a intratîn ceaţă. La orele opt exact a început să mugească sirenapentru a semnaliza prezenţa vaporului în perdeaua deceaţă. Sirena mugea tot la jumătate minut şi era imposibil să-ţi auzi glasul în timpul acesta. Programul însăera imprimat si împărţit tuturor călătorilor, aşa că s-adecis să se ţină concertul. Ne-am coborît în sala de muzică si fiecare punct al programului a fost subliniat decîte un bvuuu prelung al sirenei. N-am auzit niciodatăceva care să fi intervenit mai precis si tocmai la timp,ca mugetul acestei sirene în timpul concertului. Un solistcu o voce de bas profund cinta îngropat adînc în leagănulde stlnci şi de fiecare dată cînd ajungea să cînte refrenul:,,Ca!m si plin de pace îmi este somnul", imediat se pornea mugetul sirenei bvuu şi te făcea să-ţi aduci amintecă noaptea care urma, va fi lipsită de pace si de somn.Un alt solist care avea o suavă voce de tenor începu ap01

să cînte De multe ori în nopţi cu lună, iar sirena continuasă răspundă tot de atîtea ori, adică tot la treizeci de secunde cu cîte un bvuu lugubru care se pierdea în larg1*apelor. Culmea a fost însă cînd o domnişoară a încep"să cînte la pian o bucată de Chopin. Vă puteţi încnip"ce a ieşit. Cu toate acestea domnişoara nu s-a lăsat cicintat bucate pînă la capăt...

80

întorsese în scaun şi asculta cu interes la ce ra americană. O găsea delicioasă si se gîndea ra fi pentru Dai cînd va privi pe fata aceasta 'inasă, care ştia să povestească cu atîta haz şi atît de graţioase. Se

întoarse spre el să-î °? ciin*'Mn extaz si uitîndu-se la ea, dar Garth era "U-upât de forma picioarelor ei pe care o desena pe L

)0." £ 0 ramură

care căzuse din castanul la umbra rula se opriseră. Cîteva clipe îl urmări cum trăgea gră-liniile parcă ar-fi stat în faţa unei pînze, apoi dintr-o H t" îşi retrase picioarele, căci se simţea vexată de indiferenţa şi completa lui lipsă de atenţie faţă de ce se petrecea în jurul lui.

__ Trebuie să fi fost foarte amuzant, zise Garth si seridică -în picioare, şi ai redat scena cu mult meşteşug, aşaincit îţi face impresia că auzi mugetul sirenei si vezidezamăgirea întipărită pe feţele diletanţilor. Asta îmiaduce aminte de un amănunt destul de caraghios cares-a întîmplat la un concert la care am asistat si eu. Uniînăr începuse să recite balada lui Tennyson : Charge ofthe Light Brigade, dar părea foarte emoţionat si încurcaversurile. La pasajul unde descrie elanul celor şase şute;de eroi deveni impresionant si începu să declame :

„Thairs noi to make reply, Theirs noi to do or ale, Thcirs but to teason why."

Intonaţia şi gesturile erau foarte la locul lor, aşa că-ii cred că cineva să fi băgat de seamă ce se întîmplase; versurile.

— Eu am păţit una şi mai bună, interveni Ronnie, cu.:azia unui serviciu divin care se oficiase la întoarcereapipelor din Africa de Sud. începutul serviciului se des-•Ue după cum ştiţi cu imnul naţional care se cîntă pinăJ siirşit. Probabil ştiţi de asemenea de variaţiunile nu-r^ l Ffsesiv care te încurcă de multe ori. In spatele meu,-•t sfh- tocmai Un vlăjgan care avea un glas ca de tu-

,1i „îi° Orn se căznea întotdeauna să pronunţe pose-

poate de răspicat;

cînd a ajuns la strofa a.

- c d .

°a

ivul --cmta ca un ieşit din

minţi :

"Oonfond hts politics, Frustrate his fcnavish triicSs l"

— Cred că Regele ar face mare ha'z dacă ar afla ••«sigur de exactitatea acestui fapt Ronnie ? întrebă T ^Ingleby ? Udy

— Absolut sigur ; la nevoie aş putea să-ţi spu n sj usserîca unde s-a întîmplat şi să-ţi citez cîţiva oameni fo /'serioşi care au fost de faţă. rt*

— Atunci îi voi povesti si Majestăţii Sale cu n rjocazie şi îi voi spune că dumneata ai asistat la aceasf-scenă. Dar cum stăm cu campionatele ? Ce urmează1 acum îFinalele pentru perechi ? Domnule Dai, dumneata si domnişoara Lister veţi juca azi contra colonelului Loraine sîa domnişoarei Vermount; cred că veţi cîştiga fără preamultă bătaie de cap, căci amîndoi jucaţi foarte bine. loano•'.partida aceasta face să fie văzută, ce zici ? '

— Despre asta sînt convinsă, răspunse Ioana cu entuziasm în timp ce se uita la cei doi care se ridicaseră în.picioare si îşi examinau rachetele, asteptînd sosirea adversarilor. Erau o pereche încîntătoare şi-ţi făcea impresia că natura îşi dăduse toată silinţa să înzestreze pe fiecare dintre ei cu toate calităţile posibile. Singurul amănunt care poate ar fi părut straniu era faptul că alăturida el fata asta părea ediţia feminină a lui Garth si cinenu i-ar fi cunoscut, poate i-ar fi luat drept frate si soră,ceea ce la urma urmelor nu este o greşeală de neiertat,sş gîridî Ioana. Admiraţia ei pentru Paulina creştea dafiecare dată cînd o examina mai cu atenţie, de aceea cîndst| uita acum la ei, începu să-si dea seama că dăduse luiGarth un sfat foarte cuminte şi se simţea mulţumită, căci-vedea că 1-a primit.

Ceva mai tîrziu, în timp ce se îndreptau spre casa -"•era singură cu Garth — Ioana se întoarse spre ei Ş'-'întrebă :

— Dai, nu te superi daca îmi permit să-ţi P'^ 11 ° trebare ? Te-aî hotărît ?

Lister ?c } te logodeşti cu domnişoara "~" i^cjdecum. Ce te

face să bănuiesti că aşa ceva ar

'' ]J~- Marţea trecută la Overdene — mi se pare că a tre-~~"t"ta timp de atunci, spuneai că trebuie să fii luat te

___ e mi ge pare că au trecut ani de atunci, răspunse th si îţi spun foarte sincer, sînt convins că dumneata. ? 'e\ "foarte serios, şi-mi place să cred că nu mă înşel "JMOC Gu toate acestea Insă n-arn cerut în căsătorie pe domnişoara Lister, şi tocmai de aceea as dori să vorbesc cu dumneata între patru ochi despre această chestiune. Astă-seară, după ce se va terminai masa, în timp ce glu-mele si distracţiile vor fi în toi, aşa că ne vom putea stre-cura neobservaţi, te rog să ieşi pe terasă unde sper că voi putea sta cu dumneata de vorbă, fără nici o teamă că ne va întrerupe cineva. Reflexul lunii pe apa lacului trebuie să fie un spectacol feeric, văzut de pe terasă. Seara trecută am stat un ceas... nu draga mea, greşeşti :.. am stat singur," după ce s-a terminat plimbarea cu băr-cile, şi m-am gîndit la ce vom vorbi astă-seară, exact în acelaşi loc.

— Voi veni cu siguranţă, răspunse Ioana, si te rog:să-mi spui tot ce vei avea de spus fără nici un fel desfială, iar eu îţi făgăduiesc să îţ i stau în ajutor din toateputerile rnele.

— Iţi voi spune tot, declară Garth în şoaptă, iar dumneata îmi vei da un sfat pe care nimeni altul nu ar putea-să mi-i dea.

Ioana se aşezase în faţa ferestrei si gusta ^în liniştevederea acestui peisaj delicat care se aşternfia în faţa eir

bucurîndu-se în acelaşi timp de completa linişte ce o ya«vea timp de o jumătate de oră, pînă cînd să vinăcarne-"sta ca să-i .ajute să se îmbrace. Exact subfereastra eî

• întreba ou nu mă supăr, răspunse Garthv' Orice-ate explici mai lămurit : ce să mă hotărăsc?

d

-era terasa si în marginea ei un parapet de piatră H-de care se aşternea grădina veche cu boschetele lnc°1()

•flori, cu alei umbrite şi havuzuri în care susura~. arf1 -c'-ginîndu-se în liniştea serii. In fund de tot se vede ' '"-jiştoa repezită spre lacul învelit de umbră şi luciu ^"oglindă de argint. Liniştea în jurul ei era completălotul ar fi adormit în aşteptare, îşi luase cu ea o câ•care o uită în poală, fără să o deschidă. Se uita larea care se vedea dincolo de Jac, pe urmă ridicăşi examina cerul limpede ca lacrima în fundulnouraşi albi tiviţi cu aur goneau încet şi leneşi. In sur]3

ii năvăli un fel de pace care o făcea să simtă o profund"mulţumire. a

In clipa aceasta auzi pe cineva trecînd cu paşi uşori,pe terasă si se plecă puţin înainte ca să vadă cine esteGarth tocmai ieşise din fumoar şi după ce se plimbă dacîteva ori în lungul ei, se aşeză într-un fotoliu. Parfumuljigării lui ajunse pînă la Ioana, amestecat cu mireasmamagnoliilor de pe terasă. „Acestea sînt Zenith—Marco-•vith, de doisprezece shillingi suta, împachetate frumos incutii de lux. Trebuie să ţin minte, dacă va fi cazul să-1fac o surpriză de Crăciun. E peste putinţă să-î cumpericeva la care nu s-ar fi gîndit nimeni afară de tine", îşizise ea.

Garth aruncă ţigara şi începu să fredoneze ceva abiasimţit, apoi încet, încet glasul lui dulce de bariton începusă se accentueze :

„N-am vorbe să te cint frumoasa mea, Nici nu te pot slăvi precum aş vrea..."

•Cu toate că pînă la ea cuvintele lui abia se auzeau,patima cu care cînta era atît de fierbinte încît Ioanei i sepăru că este adevărată Jndiscreţie să stea şi să-i ascultacînteeul. Rupse o frunză mare de magnolia şi plecîndu-s»pe fereastră, o lăsă să cada pe capul lui Garth. Tînărul seopri şi ridică privirea în sus :

— Bună seara, aici erai ?— Da, eu sînt aici, răspunse Ioana rîzînd foarte

•ca să nu fie auzită de cineva, căci ferestrele camersîo? a*

,€4

râu deschise. Ai venit să cînţi o serenadă, da» al '^fereastra,"tinere îndrăgostit. 7'" r bine eşti informată ! răspunse Garth ironic.~~ M i-i aşa ' -^ar ^e ro£> s^ nu ^ supărat din cauza•"" stăpîne Garthie, căci în absenţa bătrînei Margery' -a să-mi dai voie ca eu să-ţi fiu mentorul.r —th se ridică în picioare şi pe jumătate provocator,Sătate în glumă o întrebă :

Ce-ai zice să trec dincolo de tufele de magnolii îvrea sâ-ţi spun o mulţime de lucruri care nu pot fio în gura mare de aici, căci ne-ar putea auzi lumea.

— Sigur că nu, răspunse Ioana, si nici nu sînt de acord-ni vină Romeo la fereastră. Ceea ce vrei să-mi spuî v

«d ca mai poate aştepta pînă diseară, căci altfel am în-•zia'de la masă. Ce-ar zice mătuşa Gina dacă ar afla î

__ Bine, zise Garth, foarte bine. Dar astă-seară accepţi•. vii pe terasă ca să stăm de vorbă ? Am nevoie să mâ^uîn cu toată răbdarea domnişoară Champion, căci amu-te multe de spus.— Voi veni imediat ce voi scăpa din salon şi cred c§

şi eu sînt tot atît de nerăbdătoare să ascult ce ai de spus,ca şi dumneata. Ce suav e parfumul magnoliilor ! Ce zicide .potirele acestea albe ? Vrei să-ţi dau o floare să ţi-*pui la butonieră ?

Ii surise maliţioasă si întorcîndu-i spatele, intra la.să,

— De ce mi-o fi plăcînd să-1 necăjesc de o vreme tn-acs ? îmi face impresia că eu am început să fiu ridicolă

: timp ce el este foarte serios şi grav. Mi se pare că Myrse dreptate : începe să ia lucrurile foarte tragic. Dar eao fi zicînd ; să sperăm că se gîndeşte si ea destul d*

"os la el... Poftim domnişoară Matthews. Scoate-mi•rochia pe care am purtat-o în noaptea concertului de laverdene, şi s§ ne grăbim căci nu ne-au rămas decî*

Douăzeci de minute. Ce seară minunată ! înainte sie apuci de lucru, vino să vezi apusul de soare pe Iac |

e?-te o adevărată feerie.

CAPITOLUL 10

Oricît de nerăbdători ar fi fost invitaţii doam .igleby,mesele la castelul Shenstone ţineau întoW^ In" foartemult şi ar fi fost greu ca cineva, mai ales st^1 cei carese bucurau de atenţia tuturor convivilor l^re poatăstrecura din casă fără să-1 observe nimeni • 'a£a K° în turnulbisericii din satul vecin sunaseră de mult 3 C'~' şurile zece,cînd Ioana ,şi Garth ieşiră în sfîrsit am."0*!3" pe terasă,înainte de a fi ieşit din salon, Garth l u a ' ' şal şiînchise cu multă băgare de seamă uşa pe urma ^ pentruca nimeni să nu-i mai poată auzi, cu toate că d''"' holul dejos pînă în sufragerie era destulă distantă 1R

După zilele de despărţire care se aşezaseră între eierau acuma pentru prima dată complet singuri, cînd însfîrsit puteau respira uşuraţi de povara comună a înde-lungii absenţe.

Traversară alături, dar fără să-si spună nimic, .terasade piatră, pînă la parapetul care îi despărţea de parculcu ulmii bătrîni. Peisajul era scăldat în lumina aîbă delună si prin scăpărarea aceasta argintie puteau vedea tu-fişurile cu frunza înfiorată din marginile aleilor întorto-chkrte, boschetele de flori cu capetele apropiate, parca.şî-ar fi şoptit cuvinte de dragoste, iar deasupra lor co-roana sumbră a ulmilor uriaşi, dincolo de care In mijlocullacului ca o oglindă, încremenise imaginea rece ca un discde argint a lunii.

Garth întinse pledul pe parapet si Ioana se aşeză în.faţa lui ; el rămase în picioare, cu mîinile încrucişate pepiept si cu fruntea ridicată. Ioana se aşezase puţin la oparte, fără să se uite la el si întoarse şi mai mult .capulîn direcţia lacului spre care bănuia că se uită şi el. Garthînsă se uita la ea.

Era îmbrăcată în aceeaşi rochie de mătase neagră pecare o purtase în seara concertului de la Overdene, cudeosebirea că de astă dată nu avea şiragul de perle lagît şi nici alt colier, ci un buchet de trandafiri roşii P e

care şi-I prinsese la piept. In .toată atitudinea Ioanei era•e nobleţe inexprimabilă şi o vigoare saimă care făoo P*

,g se uite la ea emoţionat. Toată dragostea şi toata ' careo simţea pentru fata aceasta, îi strălucea pa..—1* priviri. Nu mai avea nici un motiv să-si ascundă acurn u ,cj6i c§ci aceste clipe erau numai -ale lor.

" ' se întoarse mirată spre el, căci nu înţelegea de^'ncepuse să-i spună ce avea de spus, despre Paulina:.1^ dar văzîndu-i privirile aprinse îndreptate spre eas

%c^ pal, exclamă ea emoţionată si încercă să se ridice, rog nu'spune nimica, nu încerca să-mi spui... Cu un gest uşor Garth o făcu să se aşeze din nou s __ Taci draga mea, şopti el, căci trebuie să-ţi spun t ce am de spus şi nu uita că mi-ai făgăduit să mă asculţi, să mă sfătuiesti şi să mă ajuţi din toate puterile. Voi'" avea nevoie loano de ajutorul tău; nici nu-ţi imaginezi cîtă nevoie am nu numai de ajutorul tău ci da tine însăţi. Am nevoie de tine mai mult decît ţi-ai putea închipui.' Cele trei zile care au trecut, pentru mine au fost zile de chinuri îngrozitoare, din cauză că nu te puteam vedea şi viaţa pentru mine n-a reînceput decît din clipa cînd te-ai-întors. Şi chiar acum după ce te-ai întors, ceasurile acestea de aşteptare, pînă să putem rămîne" sin-guri, au fost destul de grele. Am atît de multe să-ţi spun îoano, despre ce m-am gîndit în timpul acesta, despre tine si despre ceea ce ai început să însemni în viaţa mea, din: seara concertului. Nu găsesc nici cuvinte ca să mă pot exprima, căci în viaţa mea, n-a fost pînă acum nimic ce ar fi putut să însemne ceva, să aibă vreo consecinţă mai trainică, ci totul a fost trivial si trecător si a înfiorai numai suprafaţa, fără să răscolească adîncul. Dorinţa de -a te vedea, de a te simţi alături de mine, mă copleşeşte •Şi întunecă definitiv tot ce a fost în viaţa mea înainte da tine, şi va fi pentru mine cea mai mare bucurie pe care Poate să mi-o dea viitorul. loano, am admirat multe femei, •am alergat după ele şi le-am dorit, le-am făout portretele fUeram uitat- Nu mi-a fost dragă însă nici o femeie detine, si niciodată nu am înţeles ce înseamnă - -. un bărbat adevărata feminitate, decît în clipa cînd auzit glasul tău minunat, vibrînd în largul sălii ele Concert, cînd cîntai : „Şirag de mărgele, mătăniile mele«,

8?

Iubita mea, te rog să mă crezi, din clipa aceea am şi eu să picur cîte o perlă, pe ceas cîte una si în f?v^at-rugă, a ceasurilor din trecutul pe care îl împletesc -ie°are-cu prezentul ca să nu-1 mai uit niciodată şi nici sufUn'Ună

şi nici despărţire să nu mai poată fi e-curn în tAmintirile noastre vor fi de aici înainte mătăniile l 6

ne vom gîndi în fiecare clipă. loano, voi reuşi oare3

fac să înţelegi ce ai devenit pentru mine si' cît deţioasă eşti în faţa mea... loano, iubita mea l'

~Ntî-i venea să creadă, cu toate că-1 simţea atît

aproape de ea, dar în clipa următoare Garth se lăsă ! &

Peste u co-

.......................................... A Plinăde mărturisiri aecit orice cuvint.

Ioana nici nu se mişcă şi nici nu spuse nici o vorbă •i se părea atît de stranie şi de plăcută prezenţa lui neaş-teptată Ia picioarele ei, încît furtuna sentimentelor careîi răscolise sufletul pînă acurn, se domoli şi se simţi com-plet împăcată. Apoi dîndu-şi seama cît de chinuitoarefuseseră pentru el cele trei zile cît lipsise, înţelese că niciei nu îi lipsise muzica ci prezenţa lui, şi fără să-si deaseama, îi petrecu braţele în jurul gîtului. In- suflet simţitrezindu-i-se un sentiment, necunoscut înainte, conştiinţavie că sînt arnîndoi departe de lume, că ceasurile, grelede singurătate s-au dus pentru totdeauna, şi că dincolode ei, în toată lumea asta, nimic nu mai există decît eidoi, unul lîngă altul. In timp ce se gîndea tocmai laaceasta, el ridică privirea spre ea şi ţinind-o mereu îm-brăţişai ă, îi şopti abia simţii :

— Tu şi cu mine, amîndoi alături, pentru totdeauna, Kmea... Ioana mea !

Ioana insă era incapabilă să suporte strălucirea ochilor Iui, fără să se gîndească la urîţenia ei fizică pe care lu-mina acestor ochi minunaţi o puneau în faţa ei mai cru ca niciodată. Fără altă intenţie, deeîi să ascundă a»1

faţa lui secretul sufletului ei în această clipă gata de orice

88

• p îl strînse aproape de sîn şi-i ascunse faţa la ,-virturlsir 'Gestul acesta spontan al rruinilor ei adorate '!l tu l,el 'Pl un semn de acceptare şi cîteva clipe i se î>en- iifletul lui se desparte de trup şi începe să plu- ' car nlo destele. Apoi din nou îşi ridică fruntea şi A ,' ea încă o dată, vrăjit de duioşia clipei şi şopti - "- nnarjtea din jurul lor să nu-1 poată auzi : •=" "jflcano, soţia mea !

Privirile limpezi ale Ioanei se întoarseră mirate spre»i apoi simţi că tot sîngele îi fuge de la inimă în obraji ;'-e făcuse ca para la faţă si nu-şi mai auzi bătăile /bu-ciumate ale inimii.

Se desfăcu din braţele lui si ridicîndu-se încet, priviprin noaptea în fundul căreia ce vedea clipind oglindade argint a lacului bătut de lună.

Garth Dalmain era alături de ea, dar nu întinse bra -ţul să o cuprindă si nici nu spuse nici o vorbă. Presimţeacă acum cîstigase lupta si în suflet îi cîntau melodii perare nimeni nu le-ar fi putut înţelege. Se simţea fericitsi i se părea că tăcerea din jurul lor are o profundă sem-nificaţie. Orice cuvînt ar fi putut spulbera senzaţia pecare i-o pricinuiseră braţele ei în clipa cîhd îl strânsese lapiept. De aceea tăcu si aşteptă fără să spună nimic, în- tr-un tîrziu Ioana se întoarse spre el :

— Se poate Garth, e adevărat ? Vrei să mă ceri,., vrei^ă-ţi fiu soţie ?...

— Da dragă, şi glasul îi tremura de emoţia stăpînită,De aceea am venit în seara asta pe terasă ca să vorbesccu tine şi să-ţi cer să-nii fii ce nimeni alta în locul tău•n-ar fi putut să-mi fie. Dar în clipa aceasta, te rog saiT>a _crezi, sînt incapabil să-ţi mai cer ceva, căci nu potŞMi^ mai^cer să-mi devii ceea ce eşti de mult pentru

. ™ lna- Nici o îngăduinţă, nici o ceremonie şi nici inelele %. car.a te-am schimba împreună, nu te-ar putea face să ~: la

rmea mai cu adevărat, decît ai fost chiar în clipa

fermecată.

89

Se uită Ia el si i se păru că niciodată înainte euse . obrazul unui om rare să radieze atîta feric' îlU ^ ochii luica două stele i se păreau că o ardunei jsăbii. Ar fi vrut să-i acopere ochii cusă se întoarcă şi să privească peste vîrful întunpulmilor, în timp ce-i făcea această mărturisire p a 'picior pe marginea parapetului si lăsîndu-şi' canui Un

palma braţului sprijinit pe genunchi, începu să vorbe- -îneercînd să pară cît se poate de calmă : dSc^>

— .Dai, cuvintele dumitale m-au găsit nepregătit*Bineînţeles mi-am dat de mai înainte seama că din seconcertului eşti plin de atenţii faţă de mine, şi că !!!a

siunea noastră comună pentru muzică a contribuit la itensificarea intimităţii dintre noi şi la strîngerea relaţiile"noastre de sinceră prietenie. Ca să fiu sinceră, trebuiesă-ţi mai spun că pentru mine această prietenie a fatmai' preţioasă decît orice prietenie pe care am cunoscut-oînainte. Aceasta însă se datoreste în oarecare măsură sitemperamentului dumitale care te face să fii un "punctde atracţie pentru toţi care se găsesc în jurul dumitale.Cu toate acestea, cînd m-ai invitat să ies pe terasă, eramconvinsă că vrei să-mi faci cîteva confidenţe în legăturăcu Paulina Lister. Toată lumea este convinsă că drăgălăşenia acestei fete a reuşit în sfîrsit să te cucerească /deplin, şi erede-mă, chiar eu credeam toct aşa, zise Ioana.

— Ei bine 1 o întrerupse Garth si în glasul lui parcăvibra un elan de fericire fără margini. Acum te-ai convins că motivul este cu totul altul.

— Dai, mărturisirea dumitale m-a mişcat atît de multşi m-a surprins încît îmi este peste putinţă să-ţi răspundastă-ssară. Trebuie să-oni dai răgaz pînă mîine dimineaţă.

— Iubita mea, cred că este tot atît de puţin necesarsă-mi dai un răspuns pe cît de inutil a fost să-ţi cer euceva. Nu-ţi dai seama, că a'tît cererea pe care as fi vrut sao formulez, cît si răspunsul pe care aşteptam să mi-1 dai,s-au consumat în clipa care a trecut abia adineaori. Asea-ză-te din nou lîngă mine iubito, şi ascultă-mă.

Ioana rămase însă nemişcată.— Nu dragul meu, zise ea, nu pot accepta ca să con

sideri lucrurile în felul acesta ca definitive. M-ai luat

SO• lere şi mi-9"1 pierdut capul ca o proastă,într-um r,urPrirŢotul inadmisibil. Căsătoria,dragul meu, este o •fel cU - foarteserioasă, nu numai o pornire sentimen-P -T^ntru ca o căsătorie să fie durabilă,'trebuie să aibă tală. l ~ e un s€nrtimentprofund, esenţa însăşi a vieţii, 13 'f" ca săpoată rezista decepţiilor zilnice alevieţii * e Cunosc o mulţime de oamenioare s-.au eăsă-am fost invitată în casalor si le-am botezat copiii, care Q ^uc ace,gya,m-a determinat să' iau ca eu să nu

contractez niciodată o astfel de căsă-in clipa aceasta cînd te-am ascultat

fommlînd o atît de importantăpentru mine, nu trebuie să te r ^_ti cersă-mi laşi cîteva ceasuri de gîndire,înainta

e a-ţi răspunde.Garth o ascultă în linişte. Se aşeză pe

parapet cu spatele in direcţia lacului si sprijinindu-se cu spatele de leul de piatră care era alături de el, încercă să vadă faţa Ioanei; dar mina ei ridicată o ascundea complet, îşi aduna genunchii spre bărbie si-

si împreună mîinileîn jurul lors

apoi începusă se legeneînainte si înapoi,parcă

iri

s-,ar fi luptat să spună ceva. Pentru ca să nu fie determinat să răspundă ceva,- încerca să~si fixeze gîndurile asupra unui obiect din apropiere. Ciorapii lui de mătasevioletă contrastau cu sclipirea lespezilor albe ale terasei bătute de lună. Se gîndi căde aici înainte va purta întotdeauna numai ciorapi ca aceştia, si îşi zise că poateîi va croşeta şi Ioana cîteva perechi la fel. începu să numere ferestrele •casei în partea unde erau aşezaţi, şi făcu socoteala cîte •ferestre sînt de la ca-niera iui pînă la a Ioanei. După cîteva minute se simţi mai liniştit şi lăsîndu-se puţin pe spate -ncepu să vorbească foarte bîînd, sprijinindu-si capul de ;:oala rochiei ei :

— Iubita mea adorată, tu n-ai simţit adineori ?— Taci, răspunse Ioana, aproape răstit,

taci Dai, şi nu-iuta să-mi vorbeşti despre ceea ce simt acum. Căsătoria-sţe o realitate, nu un sentiment. Dacă vrei să faci cevaJW pentru amîndoi, întoarce-te imediat în casă şi nu-mîmai vorbi astă-seară. Te-am aiuzit sputifeid că mîine te

uce sâ încerci orga cea nouă de la biserică,pe la

91

•ţăran a cărui frumuseţe rustica se rezumă Ia de păr roşcat şi un obraz plin de pistrui,

cr°Ptc— Prin urmare este vorba do un turneu fi'ia --

întrebă domnişoara. " u

— Da, un fel de filantropie care mă costă ( • - ;.pe ceas. "" POIV

— Atunci cu siguranţă te duci să joci golf, exclcele două femei. ' amar;.

— De ce faci atîta taină dintr-un fapt atît de b-continuă doamna Parker Bangs. Am auzit că~n-1

anal'^osteneala unei plimbări pînă la linksurile din vecin"'t"'^.pentru ca să te putem vedea cum joci. Prin urmare tprevenim că vom sosi şi noi la momentul oportun. 6

Garth clipi şiret din ochi, căci nu se aştepta ia aceast;Intorsătură. In cuvintele care urmară, Ioana ghici aceas-'clipire plină de înţeles.

— Dragă doamnă, răspunse el, mi se pare că-mi exageraţi calităţile, cum de multe ori în amabilitatea dumneavoastră obişnuită exageraţi şi alte calităţi pe care euîpoâte nici nu le am. Cu toate a'cestea îmi va face plăcere,să ştiu că mîine la orele unsprezece veţi veni la golf'Plimbarea prin pădure este foarte plăcută şi v-aş fi luat-cu .mine, dacă nu se întîmpla ca datoria mea să rriă chemeîntr-o direcţie cu totul opusă. Să nu uitaţi însă că vatrebui să traversaţi parcul şi să ieşiţi prin poarta de lamiazănoapte, nu prin cea pe unde treceţi de obicei, cîndvreţi să mergeţi la gară. Sînt sigur însă că imediat ce seva afla despre intenţia domnişoarei L-ister, lumea se va•îngrămădi buluc spre linksuri, aşa că va fi imposibil sa-rătăciţi drumul, deci absenţa mea de lîngă dumneavoastră,nici nu mai contează.

Doamna Parker Bangs voia să insiste, dar nepoată-sa.0 întrerupse de la primul cuvînt.

— Ajungă mătuşico, nu mai insista în mod _inutiljam stat prea mult pe scară si domnişoara Champion aşteaptă să treacă, dar n-are loc din cauza noastră. Dum-raeata te duci mîine la golf domnişoară Champion ?

Garth se dete la o parte şi Ioana începu să urce scara:Nu se uită la ea dar Ioana simţi că ochii lui se oţ"' "r

-pe poala rochiei ei în clipa cînd trecuse pe lîngă

T tari de .depinişoara Lişter, perfect conştientă de-^ , k^tei dintre ea şi frumuseţea strălucitoare a- s,. pg aeeea ge întoarse .şi se uită ia el, căci îr«

acestei J _^ ^ea ca el să ridice privirea şi să le vad;?cli^3 Indouă. Aşteptă cîteva clipe pentru ca viziunea luipe al*77 s c'e poată concentra, să vadă realitatea şi să-si-ACartist b"* a iL seama de ea.

p 'virile lui Garth însă rămaseră prinse de poala ro~• • i în partea unde mătasea îmbrăţişa vîrf'ul picio--

ch!C- o/întf apoi se ridicară încet pînă la dantela de pe:*-1 l ILll ^ HJ-45' * f

iept Şi W u r mă c o b o r î r a d m no u 'P l __ Spune domnişoară Champion, te duci mîine dimi- tă să joci o partidă de golf cu domnul Garth Dalmain ?' jSrebă doamna Parker Bangs.

Ioana se roţi la faţă, pe urmă îi fu ciudă că s-a roşit ,căci presimţea 'ea situaţia neaşteptată în care se găsea, ii 1

porunceşte să aibă cu totul altă atitudine decît aceea pe'care ar fi dorit-o. Ezită cîteva clipe, gîndindu-se cuni sepoate preta Garth la jocul acesta. Lumea are să-si închi -puie că cine ştie ce are pe rochie ; simţea o imperioasănevoie să se uite şi să vadă nu cumva sărutul lui se ma -terializase pe mătasea neagră. Cu toate acestea se stăpînişi căută să răspundă cît se poate de liniştită :

— 'Mîine nu joc golf, dar cred că aţi face foarte bine?dacă aţi ieşi la linksuri. Noapte bună doamnă Parker'Bangs, somn uşor domnişoară Lişter. Noapte bună DaL

Garth era cu o treaptă mai jos decît ea şi se plecă ea*ridice o scrisoare pe care doamna Bangs o scăpase din-mină.

— Noapte bună domnişoară Champion, răspunse el şio clipă ochii lor se întîlniră, dar nu-i întinse mina şi nici ' 'nu păru că ar f i băgat de seamă mina ei pe jumătate întinsă spre el.

Cele t re i femei urcară scara împreună ş i după ceajunseră sus, apucară în direcţii deosebite. Domnişoare-UJ-ter o luă pe culoarul din dreapta împreună cu mătuşaei care o urma indiferentă.

— Mi se pare că au avut împreună o di scuţ ie , z ise-doamna Parker Bangs.

v 95*

Opri

— Sărăcuţa, zise domnişoara Lister în son- t-îîmi place foarte mult de ea, căci este o fată atu d 3j ^:Mi-am închipuit despre ca întotdeauna că este* m'6]?"'1'susceptibilă decît oricare dintre noi. ' ni:

— Este într-adevăr o fată foarte urîtă, adăugă doBangs care nu auzise tot ce-i spusese nepoata ei s\ f^-pare destul de comună. ' ""• ni

— Ea nu e vinovată cu nimic din cauză că _„,nu a făcut-o frumoasă, adăugă domnişoara Lister Irtoaire.

— E drept că nu e vinovată că Dumnezeu n-a făcutfrumoasă, dar nici ea nu mişcă nici un deget ca să-si rn*\repare această urîţenie. Fata asta este ceea ceWalter Scott : „Natura în toată urîţenia ei".

— Dragă mătusico, răspunse domnişoara Lister plj c

tisită, te rog cînd sîntem numai amîndouă, nu căuta să-micitezi fraze din autorii clasici. E pierdere ele vreme îrmod complet inutil, căci eu ştiu că ai citit toate operei:clasice. Am ajuns în faţa uşii camerei mele ; te rog* intn-şi stai frumuşel pe canapea, ca să putem vorbi în linişteEu stau în fotoliul din faţa dumitale, ca să ne putem în•ţelege mai bine. Fotoliile acestea parcă te-ar lega cu lanţuri de picioare, de nu-ţi mai vine să te mişti, după cete-ai aşezat; sînt foarte bune, dar se vede că oamenii depe aici n-au habar ce înseamnă un fotoliu turnant. Uitece, aş vrea să-ţi spun cîteva cuvinte despre domnişoaraChampion. Fata aceasta este realmente foarte cumsecade,şi mie îmi place. Nu este o frumuseţe, dar are o înfăţişarefoarte distinsă şi se îmbracă foarte bine. Afară de asta are omulţime de parale şi şi-ar putea permite gustul să poarteun colier de perle mult mai frumos clecît al meu ; cutoate acestea este mult mai inteligentă ca să nu-si deaseama că pielea ei brună nu s-ar armoniza cu o astfel de•podoabă. Mie îmi plac femeile inteligente care ştiu întotdeauna pînă unde trebuie să meargă, fără să întreacămăsura. Toţi băieţii se dau în vînt după ea, nu după frumuseţea ei, ci după ceea ce bănuiesc că este femeiaaceasta cu adevărat, si crede-mă mătuşico, aceasta P'_e~ţuieşte mult mai mult decît frumuseţea trecătoare, caccasa ce este ea acum, e trainic. Peste zece ani I° an

96

va fi exact cum este astăzi, iar eu voi încercaChartiP10 s„nţ. cee,a ţ-e ,am încetat demult să mai fiu. Insă arăt c1 Garth 'Dalmain, băiatul acesta se uită la^ PriveŞ t€' .(jar pentru nici una nu simte nimic. Cuvin-noi lf i frumoase şi privirile pline de admiraţie, nu în-tele Wfcţtuşi de puţin o apropiată cerere în căsătorie, seaŢnna acesta are un anumit ideal despre feminitate căci om ^ ^^^^ g_ar pţjţeg. Decide să renunţe la acest ?' Î0i "reductibil, din cauza unei căsătorii. Dacă Madona ^ r ă s-ar putea co:borî din cadrul ei şi ar putea în- S.ixje

n femeii din stînga ei copilul pe care îl poantă în h te poate Garth ar fi capabil să o ia în căsătorie ; dar b r'aşa tare mi-e teamă că nu m,ai departe de a doua C-1 va începe să se gîndească la părul ei eatrn dezordonat Z''se va întreba oarepiciorul ei va arăta tot atît de bine lg covoarele persane din 'castelul lui, cum .arăta .pe albastrul norilor care îi servesc de tron pe cupola Sfintei Capele l Omul acesta nu se va căsători niciodată pentru bani, căci bani are şi el destui ; în orice caz, chiar dacă n-ar avea nimic, sînt sigură că banii cîştigaţi pe urma comerţului cu fructe 'conservate, lui nu i-ar putea spune nimic.' De căsătorit nu se va căsători ou o femeie frumoasă, deoarece în jurullui roiesc atîtea femei frumoase, incit e peste putinţă să aibă certitudinea unei alegeri definitive, de vreme ce el de seara pînă dimineaţa uită pe care dintre ele ar prefera-o celorlalte. Este acelaşi lucru ca şi cu fructele : cele care sînt lingă tine, nu-ţi plac ci preferi pe cele care stau pe o ramură atît de sus, încît nu le poţi ajunge niciodată cu mîna. Nu se va căsători nici cu o femeie bună, demnă şi virtuoasă, .pentru, că în •această privinţă pentru el idealul îl reprezintă Onorabila Domnişoară Ioana Champion oare la rîndul ei este mult mai deşteaptă, decît să accepte; propuneri de căsătorie ve-nite de la un epicurian cum este el, mai ales cînd ea este Perfect conştientă de urîţenia ei. Afară de aceasta ea se consideră drept bunica lui, deci nu are nici un motiv să

!?^faScă de la el nid ^ fel de 1<acţie în 'aoe&t domeniu. 1 Dalmainînsă este de o inconştienţă atît de sublimă, TIU s-aîndoit nici un moment că va reuşi să cuce-" acestideal. Sufleteşte este convinis că e a lui, dar

- Mâiănlile - cd.

322 97

cît de dureroasă va fi trezirea pentru el, cînd ea -• un răspuns negativ, despre ceea ce sînt sigură, toc^ —9 c' motivele pe care ţi le-am expus adineaori, în t'irrmu^ ^'' tor trei zile din urmă, cînd omul acesta se învîrt3Cţ>

jurul meu, iar dumneata şi toate celelalte doarnn ^ 'l' nu vă ocupaţi decît de căsătorii, probabil eraţi con ^ că sîntcm îndrăgostiţi unul de altul. In realitate el PH"'' urma paşilor lăsaţi de această femeie pe aleile gră-'''0'-'-sinumăra clipele grele care trebuiau să mai treacă n-11'' cîndo va vedea din nou venind să se plimbe pe acel -<•• alei. Prefera să stea cu mine, din cauză că eu făceam totul ca să aduc vorba despre ea, pentru eă-1 înţelegeam si eraconvins că imediat ce ea va apare la orizont ev voi dispare sub pretext că te caut pe dumneata sau că mi-'am adus aminte de cîteva scrisori urgente pe care tre-buie să le scriu. Asta este toată legătura dintre mine şi Garth Dalmain, fără nimic altceva ; de aceea dacă ţii cît de puţin, la mine, fă tot posibilul şi inventează un pretext oarecare, ca să putem pteoa mîine dimineaţă cu primul tren la Londra. Te mai rog, să nu începi o discuţie în jurul acestei chestiuni, pentru că eu ţi-am spus despre asta tot ce aveam de spus şi poate chiar mai mult decît ar fi trebuit. Acum du-te la culcare şi nu încerca să-mi mai spui cu ce caracter sucit din operele lui Dickens m-ai putea asemăna, căci dacă mă condamni să mai stau cîteva minute înţepenită în rochia asta de spectacol, nu mai răs-pund de consecinţe... iDa, Josephine... intră !... Noapte bună înătuşico dnagă şi vise plăcute !

Ou toată oboseala, după ce plecă camerista, domni-şoara Lister stinse lumina electrică, şi deschizînd fe-reastra, contemplă îndelung peisajul parcului bătrîn, .po-leit de argintul lunii. Intr-un tîrziu îşi sprijini capul/1 eerceveaua ferestrei şi murmură încet, ca nimeni î n-auidă :

—- Nu prea meriţi, cu toate că ţi-am pledat cauza des-tul de bine. De săptămîni de zile... Te voi lăsa să oftezinetulburat în nopţile acestea cu lună şi fără îndoială in-vitaţii doamnei Ingleby îşi vor da curînd seama, că nuoftezi din cauza mea. In clipa cînd vei recunoaşte ca n-

98

sînt sigură cănu te

să cauţi o compensaţie într-unul mai aproape rt te Şi zîrobi prin -întuneric, căcisarcasmul ei vi-1 • " singurătate eu- .aceeaşi intensitate ca si în faţa Ş1 1^ pe contpropriu cît şi pe socoteala 'celorlalţi, ! : 'a ^tru nimic în lume n-ar fi 'admis ea decepţia pe \ ^încercase acum, să influenţeze bunia ei dispoziţie.

T timpul acesta Ioana care o luase pe culoarul din ta aiunse fără să pară deloc grăbită în faţa uşii de

' ei. Garth nu primise mîna pe care i-o întinsese

din ce cauză : omul acesta ar fi fost incapabil

. stingă mîna ca unui simplu prieten, iardacă ea ar f ''"refuzat să i-o întindă într-un felcare să fie o certitudine a completei

posesiuni, niciea n-ar fisimţitstrîn-nereaafectuoasă amîinii luicarei sedădea cutoatădra-gosteaumui

. «e pînă la idealul dumitale, sî1 3 caui o compensaţie într-

tovarăş nedespărţit. In seara aceasta Garthera un tigru care a mirosit sînge. Ii veni săzîmbească aducîndu-si aminte de întîlnirea lorde pe terasă eînd îl văzuse în 'faţa ei, corect înfracul lui impecabil, dar în realitate dincolode omul calm în aparenţă, ghicise pasiunea luidezlănţuită pe care şi-o stăpânea cu putere su-praomenească, şi parcă auzea mugind într-însulecoul unor instincte primitive de posedare şide stăpînire : „Nimic nu mă poate împiedicasă iau cu forţa, să stăpînesc şi să păstrez ceeace vreau, chiar dacă ar trebui să oanor..."înţelesese din prima clipă, şi sufletul ei ar fifost gata să accepte, clacă... dacă...

Ceea ce se întâmplase în seara aceea însănu trebuia să se mai întîmple niciodată.Bărbatul al cărui cap îl culcase pe sinul ei,nu se va mulţumi de aici înainte numai cusubtilităţi sentimentale şi eu o prietenie camtre^ frate şi soră. Ioana îşi dădea seama căpentru a stă-pmi jnstinctele sanguinare aletigrului, va trebui să-1 des-Partă de ea cubarele de oţel ale cuştii. In clipa eînd seDespărţise de al, depărtîndu'-l de ea, 'atitudinealui fusese reproşabilă, dar îşi dădea seama căaceastă atitudine era numai trecătoare. El oconsidera deja ca femeia lui şi certitudinea

aceasta îldeterminasesă-iacorde oclipădeaSaz.Cutoateacestea,chiaracumeîndrăspunsuleiîncă

99

r nu era cu nimic definitiv, el refuzase să primeasc-" pe care: i-o întinsese în semn de prietenie.

încuie uşa caimerei pe dinăuntru, căcitrebuia gândească la această problemă pentruviitor, în foc cu ei doi. Ce bine ar fi fost,dacă .ar fi putut încuia ^ oa pe o uşă, sigraiurile ei care se concentrau numai ' pradragostei lui minunate pe care i-o punea lar>i oa pe un dar nepreţuit. Cel puţin penitruicîteva căci avea şi ea dreptul la un ceas defericire, iar aceea se va putea gîndi în liniştenumai la ea, l;a r, turife viitoare dintre ei, iaposibilităţile şi consecinţei" pe care le-arputea avea căsătoria lor. In orice eaz'n° sepunea chestiunea semnificaţiei pe oare el iar fiputut-U avea în viaţa ei. Ioana era o fatăconştientă de valoarea ei, dar ca oricetemperament loial, în calculele ei nu intra niciun fel de egoism.

Nu aprinse nici lumina şi apropiindu-se defereastră ridică jaluzelele, apoi luînid un scaunse aşeză cu coatele pe pervaz si îşi lăsă bărbiaîn (palme strutînd cu ochii tetunerieul de peterasă. Fereastra era exact în faţa "loculuiunde stătuse 'ou el de vonbă, şi prin întunieriemai putea distinge leul de piatră şi vasul demarmoră în care era o tufă înflorită de geranii.Distingea precis locul unde se oprise şi înmintea ei începură să învie clipele pe cate letrăise, cu o irezistibilă putere de vocaţie...

Ioana se lăsă pradă amintirii acestei scenefermecate. Era o fată ou multă voinţă, darspusese că are şi ea drep-fcul la un ceas de

fericire şiacumaveadegîndsă-1tră-.iascăîntoatăintensitatea, înimaginaţie

i se părea că stă în faţa tigrului şi nu maisimte nici un fel de frică. Nu se întrebase dacăîl iubeşte şi ea, si nici nu simţea nevoia să-şipună această întrebare, ci se uita la el supusă si-şi simţea mîndrila inge/nunchiată, gata desupunere, de ^dragoste şi de cinstire. Suportaaculm privirea lui plină de adoraţie, fără săclipească, căci sufletul ei se degajase de trup şiîntre sufletele lor nu mai era acum nimic.

Anii chinuiţi de singurătate se topiseră dinfaţa l°r $' viaţa începea abia acum. El aveanevoie de ea, de aceea va sta întotdeauna gatasă răspundă la chemarea lui : -bine aşaiubitul meu ?" şoptea ea prin întuneric, şi

100

laşul tînăr si fericit al lui Garth răspunzîndu-i :. uzca &• încît nu-imi vine să cred că poate fi aievea !"•••'^ îmbi si în privirile ascunse de perdeaua întuneri-joana z ^e un reflex necunoscut, iar zîimbetul acestacului se ^ încărcat de conştiinţa unui sentiment adus latăinuit , ^^_ Q ^^ secretă a sufle tului e i de femeie

'_ £i e ai meu si eu îi aparţin. Sînt fericită că elu şi el e mulţumit că mă ştie a lui". T ana se oferea

întreagă, învăluinidu-1 sub aripile dra-°. e- ap0j se trezi înea instinctul de mamă, împletit fi°S dragostea de soţie, căci ea îşi dădea seama cît de 011 ape de firea copilărească este un bărbat îndrăgostit si "ftă nevoie are deocrotirea plină de înţelegere a unei

mame.__ Garth, şopti ea, duicîndu-si mîinUe la piept, înţeleg

•it de greu a fost să suporţi gestul meu de astă-seară,cînd te-ara depărtat de mine, dai- în clipa aceea eram ata întreagă si nimeni nu mă va mai putea lua înapoi de]a tine. In locul acesta unde te-aim ţinut la piept, indife-rent de ce vom deveni aimîrudoi în viitor, nu se va maiodihni niciodată capul unui bărbat. E locul tău. si în astă-seară sînt si eu a ta, de aici înainte mereu şi în veci deveci.

Ioana îşi culcă fruntea pe cexeeveaua ferestrei şi lu-mina de lună căzu pe capul ei cu părul castaniu, în juruld pluteau miresmele florilor grădinii, iar din pădureavecină picurau notele unui cîntec de privighetoare ca ocascadă de mărgele. Toate amintirile clipelor pustii, totzbuciumul prezentului şi toate grijile de viitor se topirădintr-o^dată. Alături de Garth plutea depante spre locuriiHide jtimpud nu are hotar, căci dragostea este singurăeternă şi în clipa cînd se naşte, sufletul scapă pentoru tot -deauna de cătuşile trupului.

Dar departe se auzi ceasornicul din turnul bisericii sa-ui bătînd miez;ul nopţii. Sunetul metalic al clopotului t recu Pe sub bolta întunecată a ulmilor parcului si intră

101

pe fereastră în camera Ioanei, în jurul ei timpul rdin nou consistenţă, şi gîndurile ei care pluteau înse întoarseră din nou pe părnînt. ;

începea o nouă zi, ziua cînd făgăduise lui Garth •-dea răspunsul pe care-1 aştepta. Cînd ceasul va bate *?""'nou orele douăsprezece, ea va trebui să fie în bise - 1

alături de Garth şi răspunsul va trebui dat. ^Se ridică de la fereastră şi fără să o închidă, trase '

luzelele cu grijă, apoi aprinse lumina şi după ce se d^~brăcă de rochie şi-şi puse un capot verde, se aşeză "~faţa 'biroului, îşi scoase jurnalul si începu să citească Ai •era însemnată conversaţia pe care o avusese cu Garth î'după-amiaza concertului de la Overdene. Se opri îndelunasupra frazei : „Chipul lui era transfigurat... în privirilelui strălucea bunătatea si inspiraţia care îi împrumuta oaureolă îngerească... Din clipa aceea mi-a fost peste pu-tinţă să mai văd într-însul pe omul hidos... Oricît de copileram, ştiam chiar de atunci care este deosebirea între unom urît şi unul hidos. Din ziua aceea nu m-am mai pututgîndi la el, fără să fac o legătură între faţa lui şi frumu -seţea sufletului pe care ni-1 revelase în timpul predicii.Cind s-a dat jos de pe amvon, nu mi se părea că sea-mănă cu caricatura unui cimpanzeu. Zîmbetul lui (divinrn-a urmărit multă vreme. In adevăr nu era un om cucare ai fi preferat să locuieşti în aceeaşi casă, nici să-1 veziîn fiecare zi la masă în faţ'a ta, cu toate (că sânt convinscă n-ar fi fost un martiraj ca să-1 suporţi. De atunci 41am perpetuu în faţa mea, ca o dovadă vie că bunătateasufletească nu poate fi niciodată urîtă şi că dragostea di-vină şi inspiraţia care o radiază chiar chipul unui om acărui vedere, în împrejurări normale, nu ai putea să osuporţi, îi împrumută o aureolă de frumuseţe care te facesă-ţi aduci întotdeauna cu plăcere aminte de un astfel deom.

Ioana citi întregul pasaj, pe urmă reveni din nou asu-pra frazei în care spunea : în adevăr, nu era mi om cucare ai fi preferat să locuieşti în aceeaşi casă, nici să-l veziin fiecare zi la masă în faţa ta... fapt care pentru m in

fi fost adevărat martiraj. Ioana închise jurnalul si apri«se toate luminile din faţa măsuţii de toaletă,

fără să ui

102

ar

,„ doua becuri din a

_ccit'.- pe scaun şi privi calma spr a?

CZaflpcta în cristalul din faţa ei. se i"elie

Ceasul din turnul bisericii bătuunu după miezul ţii' Garth erala fereastră si privea în noapteasenină î afară care începuse săaibă o semnificaţie atît de pro-f6

dă pentru el. Zîmbi cînd îşiaduse aminte că în timp ' sta peterasă, ca, să-si poată stăpîninervii, înbepuse c-sj admireciorapii si să numere ferestreledintre camera lui şi a Ioanei.Erau cinci şi acum recunoştea fe-reastra ei'după tufa de magnoliiînflorite si scaunul de alături deea, pe care stătuse, fără săbănuiască prezenţa lui atît deaproape de ea. Se plecă pestepervazul ferestrei şi se uită lacamera ei luminată şi cujaluzelele lăsate, în clipa.următoare lumina se stirise.

Ridică, ochii şi se uită spreterasă/ Prin întuneric se maidistingea leul de piatră si tufa degcranii roşii. Cunoştea cuprecizie locul unde stătuse lapicioarele ei şi unde... Apoi selăsă în genunchi si ridică frunteaspre cerul înstelat.

Mama lui Garth trăise de-ajunsca să-1 înveţe ce înseamnă tainaresemnării si a îndelungiirăbdări, în -clipele de emoţie îşiaducea mai uşor aminte decitatele pe care marna lui le făceadin biblie, decît de cuvintele pecare le-ar fi putut găsi el însuşipentru a exprima aceste emoţii.De aceea cînd privi cerul,buzele lui rostiră aproapemaşinal : „...că tot daruldesăvîrsit de sus eStc\ , /a,Tme

Părinte al luminilor, fără prihanăşi f ară de umbră. Gcroteste-ne prenoi întru lumina ta şi îndreaptăarumurile noastre ca pre Tine săTe lăudăm si' preamărim Jn veac..."

Se ridică în picioare şi dinnou se uită spre leul detău Ş1 ?ar'aipetui care înconjuraterasa. Intr-însul cîn-au melodii nebănuite siîncrucisîndu-si braţele pe piept,$°Pti cu sfială : '

- Soţia mea! Tu, soţia mea !-

103

ambele părţi ale oglinzii, apoi sehipul ele fată care

Clopotul din turnul bisericii bătu ceasul U!mi în clipa cînd Ioana luase hotărârea definitivă. Se încet de pe scaunul din faţa oglinzii şi după ce K " ' toateluminile, căzu în genunchi în faţa -patului Si Q pîndu-şi obrazul în cuvertura de mătase, începu să domol, cutremurată de suspine.

CAPITOLUL 11

Ctad ieşi din aleile umbrite ale parcului, Ioana văzunumaidecît biserica satului pe vîrfuil calinei scăldate desoare. Ceasul din turn sunai unsprezece jumătate, dar nugrăbi pasul, căci ştâia dinainte că pînă la amiază nu oaştepta riifnreni să sosească. Ferestrele ibteericii erau des-chise şi uşa grea de stejar descuiată.

Ioana Se opri în pridvorul umbrit de iederă şi ascultă.Glasul orgii părea că vine din mari depărtări şi o înveleaîn imelodiile lui ; îi făcea impresia că cineva respira ală-turi de ea şi respiraţia aceasta se prefăcea în acorduri de•muzică de o suavitate nebănuită.

împinse uşa ca să poată intra şi în clipa aoeea îşi aduseaminte că băieţaşul cel cu panul roşu şi pistruiat era akiîmpreună cu Garth, dar a/mîndoi putuseră intra prin des-chizătura uşii care era prea -îngustă penitau ea. împinseuşa mai cu putere şi trecu pragul bisericii.

După ce ajunse înăuntru, simţi în suflet o profundăîmpăcare. Sentimentul că asupra ei se îndreaptă ochiiunor fiinţe stranii şi invizibile, pe oare îl încerci ide multeori cînd intri într-o biserică unde nu e nimeni decît tusingur, o făcu să se liniştească şi să uite motivul pentrucare venise, apoi plecîndu-şi fruntea începu să se îrtchi'Hftca atîtea generaţii dispărute oare de secole se prosterna-seră în faţa acestor pereţi goi, pe lespezile reci care

104

ă urmele celor oare îşi găsiseră aici liniştea şi"

area.r th tocmai cînta Veni, Creator Spiritus la orgă şi în e

eta se apropia nesimţită de strană, începu să in- j doilea verset. Cînta în şoaptă, diar glasul lui bariton ajungea pană la ©a :

Dă-ne nouă lumina cea adevărată Si noaptea orbirii noastre lumineaz-o ;Şterge, lacrimile noastre şi împarteMilă cu mina Ta care ne-a zidit, Veghează asupra noastră şi călăuzeşte Drumurile noastre rătăcite, cu dreapta Ta".

Glasul se stinse şi pe suib bolta bisericii vibra sunetulmetalic al orgii acompaniat de şoapta Ioanei : „...că -lăuzeşte drumurile noastre rătăcite, cu dreapta Ta"... Ce-ruse lumina şi era sigură că o va primi.

Se opri alături de strană în timip ce Garth înlcepu dinnou să cînte acelaşi verset, acompaniat de orgă : „Dă-nenouă lumina cea adevărată..."

Intră în strană şi privi în largul bisericii. Lumina amiezii se cernea prin ferestre, lăsînd pete colorate ca un joc de fluturi pe lespezile naosului. Ce minunat de po-trivit i se părea versetul : Lumina cea adevărată... Din-colo de perdeaua care ascundea orga, Ioana vedea creş-tetul lui Garth şi se gîndi cu frică la clipa cînd se va întoarce spre ea şi o va privi în luminile ochilor. Cum va primi oare cuvitele ei, si gâsi-va oare destulă putere pentru ca să-i poată spune ce avea de spus ? „Călăuzeşte drumurile noastre rătăcite"... probabil va discuta şi va încerca să o convingă. Avea-vor amîndoi tăria ca să în-frunte această încercare : „Şterge lacrimile noastre !" Ce va răspunde el la ce-i va spune ea acum ? Curn să-i mo-tiveze răspunsul negativ pe care va trebui să i-1 dea şi Pe care el va trebui să-1 considere ca ceva definitiv !

. Garth termină imnul şi făcînd cîteva acorduri impro -vizate, începu să cînte altă melodie.

Ioana îşi simţi inima că nu mai bate • Garth cînta ro-orsii r,^ni i lo r- Glasul lui nu se auzea, dar cîntecul

K sublinia fiecare cuvînt, cu o intensitate pe care n-ar

105

»

pe fereastră în camera Ioanei. In jurul ei timpul, n r-din nou consistenţă, si gîndutrile ei dare pluteau în st»"^'9

se întoarseră din nou pe părnînt. ^aţiu,începea o nouă zi, ziua cînd făgăduise lui Garth -

dea răspunsul pe care-1 aştepta. Cînd ceasul va bate !?"'nou orele douăsprezece, ea va trebui să fie în bise •alături de Garth şi răspunsul va trebui dat. ric^>

Se ridică de la fereastră şi fără să o închidă, trase •luzelele cu grijă, apoi aprinse lumina şi după ce se <•]brăcă de rochie şi-şi puse un capot verde, se aşeză " 2"faţa biroului, îşi scoase jurnalul si începu să citească A i"1

era însemnată conversaţia pe care o avusese cu Garth î'după-amiaza concertului de la Overdene. Se opri îndelunasupra frazei : „Chipul lui era transfigurat... In privirilelui strălucea bunătatea si inspiraţia care îi împrumuta oaureolă îngerească... Din clipa aceea mi-a fost peste pu-tinţă să mai văd într-însul pe omul hidos... Oriicît de 'copiieram, ştiam chiar de atunci care este deosebirea între imom urît şi unul hidos. Din ziua aceea nu m-am mai pututgîndi la el, fără să fac o legătură între faţa lui şi frumu -seţea sufletului pe care ni-1 revelase în timpul predicii.Cînd s-a dat jos de pe amvon, nu mi se părea că sea -mănă cu caricatura unui cimpanzeu. Zîmbetul lui divinm-a urmărit multă vreme. In adevăr nu era un om cucare ai fi preferat să loouiteş'ti în. aceeaşi casă, nici să-1 veziîn fiecare zi la masă în faţa ta, cu toate ta sânt convinscă n-ar fi fost un martiraj ca să-1 suporţi. De atunci 41aim perpetuu în faţa mea, ca o dovadă vie că bunătateasufletească nu poate fi niciodată urîtă şi că dragostea di -vină si inspiraţia care o radiază chiar chipul unui om acărui vedere, în împrejurări normale, nu ai putea să osuporţi, îi împrumută o aureolă de frumuseţe care te facesă-ţi aduci întotdeauna cu plăcere aminte ide. un astfel deom.

Ioana citi întregul pasaj, pe urmă reveni din nou asu-pra frazei în care spunea : în adevăr, nu era un om cucare ai fi preferat să locuieşti în aceeaşi casă, nici să-l ^ ezl

în fiecare .zi la masă m faţa ta... fapt care pentru mine ar fifost adevărat martiraj. Ioana închise jurnalul si apn^5 toateluminile din faţa măsuţii de toaletă, fără să ui e

102

u r-nri din ambele părţi ale oglinzii apoi se-ele două becuri di ^ ^ ^ ^ . ^ d f i f o t a c a r e

tL„,r, pe scaun:^i„i din faţa ei.

se

Teasul din turnul Disencu uauu u,^ ~„.r„ ------V" Garth era la fereastră si privea în noaptea senină

n°P'fară care începuse să aibă o semnificaţie atît de pro-'°V»'pentru el. Zîmbi cînd îşi 'aduse aminte că în timp;im'sta Pe terasă, ca, să-si poată stărpîni nervii, începuse C-si admire ciorapii si să numere ferestrele dintre ca-.Vralui şi a Ioanei. Erau cinci si acum recunoştea fereastraei'după tufa de magnolii înflorite şi scaunul de alături deea, pe care stătuse, fără să bănuiască prezenţa lui atît deaproape de ea. Se plecă peste pervazul ferestrei si seuită la camera ei luminată şi cu jaluzelele lăsate, în clipaurmătoare lumina se stinse.

Ridică, o'chii şi se uită spre terasă. Prin întuneric semai distingea leul de piatră si tufa de geranii roşii. Cu-noştea cu precizie locul unde stătuse la picioarele ei siunde... Apoi se lăsă în genunchi si ridică fruntea sprecorul înstelat.

Mama lui Garth trăise de-ajuns ca să-1 înveţe ce în-seamnă taina resemnării si a îndelungii răbdări, în cli-pele de emoţie îşi aducea mai uşor aminte de citatele PCcare marna lui le făcea din biblie, decît de cuvintele pecare le-ar fi putut găsi el însuşi pentru a exprima acesteemoţii. De aceea cînd privi cerul, buzele lui rostirăaproape maşinal : „...că tot darul clesăvîrsit de sus este,de laJTine Părinte al luminilor, fără prihană şi fără deumbră. Ocroteşte-ne pre noi întru lumina ta si îndreaptădrumurile noastre ca pre Tine să Te lăudăm si preamărimin veac..."

. ^? ridică în picioare si din nou se uită spre leul de^atra şi parapetul care înconjura terasa, într-însul c'în-au melodii nebănuite şi încrucisîndu-si braţele pe piept,Şopti cu sfială : '

— Soţia mea ! Tu, soţia mea !

103

Clopotul din, turnul bisericii bătu ceasul unuîn clipa eînd Ioana luase hotărârea definitivă. Seîncet de pe scaunul dan faţa oglinzii şi după cetoate luminile, căzu în genunchi în faţa .patului sip5ndu-şi obrazul în 'cuvertura de mătase, începu s'ădomol, cutremurată de suspine.

CAPITOLUL 11

Cînd ieşi din aleile umbrite ale parcului, loania văzunumaidecît biserica satului pe vîrful colinei scăldate desoare. Ceasul din turn suna unsprezece jumătate, dar nugrăbi pasul, căci ştia diinainte că pînă la amiază nu oaştepta riilmeni .să sosească. Ferestrele bisericii erau des-chise si uşa grea de stejar descuiată.

Ioana se opri în pridvorul umbrit de iedieră si ascultă.Glasul orgii părea că vine din mari depărtări şi o înveleaîn melodiile lui ; îi făcea impresia că cineva respira alia-turi de ea şi respiraţia aceasta se prefăcea în acorduri demuzică de o suavitate neibănuită.

împinse uşa ca să poată intra şi în clipa aceea îşi aduseaminte că băieţaşul cel cu părul roşu şi pistruiat era aiciîmpreună cu Garth, dar amândoi .putuseră intra prin des-chizătura uşii care. era prea îngustă pentru ea. împinseuşa mai cu putere şi trecu pragul bisericii.

După ce ajunse .înăuntru, siniţi în suflet o profundăîmpăcare. Sentimentul că asupra ei se .îndreaptă ochiiunor fiinţe stranii şi invizibile, pe oare îl încerci ide muKeori cînd intri într-o biserică unde nu e nimeni decîtsingur, o făcu să se liniştească şi să uite motivul .pentrucare venise, apoi plecmdu-si fruntea începu să se încnH1 .ca atîtea generaţii dispărute oare ide secole se prostern»

' TTlîil

seră în faţa acestor pereţi goi, pe lespezile reci care

104

facă urmele celor oare îşi găsiseră aici liniştea şi

r th tocmai cînta Veni, Creator Spiritus la orgă şi în ea se apropia nesimţită de strană, începu să in-,doilea verseit. Cînta în şoaptă, dar glasul lui aiun'Se1a pană la ea :

Dă-ne noua lumina cea adevărată Si noaptea orbirii noastre lumineaz-o ; Şterge lacrimile noastre şi împarte Milă cu mina Ta care ne-a zidit, Veghează asupra noastră şi călăuzeşte Drumurile noastre rătăcite, cu dreapta Ta".

Glasul se stinse şi pe sub bolta bisericii vibra sunetulmetalic al orgii acompaniat de şoapta Ioanei : „...că-lăuzeşte drumurile noastre rătăcite, cu dreapta Ta"... Ce-ruse iuimina si era sigură că o va primi.

Se opri alături de strană în timp ce Garth începu dinnou să cînte acelaşi verset, acompaniat de orgă : „Dă-nenouă lumina cea adevărată..."

Intră în strană si privi în largul bisericii. Luminaamiezii se cernea prin ferestre, lăsînd pete colorate ca unjoc de fluturi pe lespezile naosului. Ce minunat de po-trivit i se părea versetul : Lumina cea adevărată... Din-colo de perdeaua care ascundea orga, Ioana vedea creş-tetul lui Garth şi se gîndi cu frică la clipa eînd se vaîntoarce spre ea si o va privi în luminile ochilor. Cumva primi oare cuvitele ei, şi găisi-va oare destulă puterepentru ca să-i poată spune ce avea de spus ? „ Călăuzeştedrumurile noastre rătăcite".,, probabil va discuta si vaîncerca să o convingă. Avea-vor amîndoi tăria ca să în-frunte această încercare : „Şterge lacrimile noastre !" Ceva răspunde el la ce-i va spune ea acum ? Cum să-i mo-tiveze răspunsul negativ pe -care va trebui să i-1 dea şipe care el va trebui să-1 considere, ca ceva definitiv !

Garth termină imnul şi făcînd cîteva acorduri impro-începu să cînte altă melodie.

inima că nu mai lbate J Garth cînta ro~ n ^tăniilor- Glasul lui nu se auzea, dar cîntecul sublima fiecarecuvînt, cu o intensitate pe care n-ar

105

lj~ r !"n "fi putut să i-o dea nici un glas omenesc. Preţioase] ale amintirilor se înşirau una cîte una în melodia rilor orgii care cobora scara melancolică a unui calea crucii unde se termina şiragul. Pentru Ioana î aceasta viaţa începu să aibă o nouă semnificaţie îngrijorată în jurul ei, ca şi cum ar fi vrut să' mreaja acestei muzici melancolice care vibra, >• sorieuţa.

Apoi deodată melodia se opri. Garth se ridicăcioare şi văzînd-o în faţa lui, tot chipul i selumină dmulţumire neaşteptată. ° °

— Pentru astăzi Jimmy, cred că va fi deajuns ziel. Uite o băncuţă nouă, ca să ş-tii că am fost foarte 'niul^ţumit de tine. Ia te uită, mi se pare că este un shi]]jnp~Nu face nimic, ia-1 căci azi ,am avut cea mai frumoas-â zidin viaţă şi vreau să te bucuri şi tu. Hai pleacă mairepede, şi închide uşa, după ce ieşi.

Expansivitatea acestui glas în care vibra atâta feri-cire o făcu să tresară.

Băieţaşul ieşi din dosul orgii, arătînd un cap zbîrlitcu părul roşu şi obrazul pistruiat, strălucind de mulţu-mire ; dete fuga spre ieşire, dar scăpă banul din mînă şise opri să-1 caute. După cîteva clipe uşa grea de stejar seînchise cu zgomot pe urma lui. Garth se oprise alături deorgă, fără să se anişte şi fără să ridice ochii spre ea. Auziuşa închizîndu-se şi-şi dete seama că erau numai ei sin-guri, dar nu se mişcă nici a;ouim ci aşteptă. Ioanei i sepăru că aşteaptă de zile, de săptămîni, de luni întregi, deo veşnicie. Apoi făcu un pas şi ieşi în mijlocul bisericii,cu fruntea sus, cu ochii scăpărînd ca o flacără şi drept caun lujer tînăr prin trupul căruia ţîşnea viaţa cu toatăvigoarea tinereţii. Pe urmă se urcă pe cea dinţii treaptaa altarului şi făcu semn Ioanei să se apropie.

— Vino alături de mine iubito, zise el, căci aici estelO'CU'l unde se cade sa-mi dai răspunsul tău.

Ioana se opri alături de el şi cîteva clipe rămaseră unul lîngă altul cu privirea îndreptată spre altar. Aici e ^ mai întuneric decât în cealaltă parte a bisericii, căci mima pătrundea prin trei firide înguste cu ferestre CQ rate. Pe eea din mijloc era zugrăvit Mîntuitoruî pe (--ru

106

în

ridicară ochii spre el şi-1 priviră ou evlavie, fără :, apoi Garth se întoarse spre Ioana, tea, sîntem în faţa mărturiei sfinte într-un •nu poate fi nimic mai sfînt decît ceea ce să"ne spunem noi acum, şi Atotputernicul în care amîndoi, va binecuvînta îşi sfinţi hotărîrea noastră. „ răspunsul tău. Toana tuşi încetişor ca să-şi dreagă glasul şi-si băgă

- ijc în buzunarele hainei, ca să nu le mai vadă tre-

mu^_ p^ zise ea, răspunsul meu începe cu o întrebare : citi ani ai '

' Simţi pe Garth că tresare mirat si văzu că toată bucu-ri] i se şterge de pe faţă, apoi după o scurtă ezitare îlauzi- spunînd :

__Draga mea, eu credeam că tu ştii de mult acestamănunt. Douăzeci şi şapte.

__ Ei bine dragul meu, continuă Ioana cu glas domoldar sigur, eu am treizeci, arăt ca o femeie de treizeci şicinci, iar în realitate mă simt ca de patruzeci. Dumneataai douăzeci şi şapte, dar arăţi ca un băiat de nouăspre-zece ani şi te porţi de multe ori ca unul de zece. M^amgîndit foarte bine şi am ajuns la concluzia că nu ană potmărita cu un copil.

Se făcu tăcere absolută.Apucată de groază, abia îndrăzni să ridice privirea spre el.Era palid ca un mort, iar pe faţa lui era întipărită olinişte de piatră care îl făcea să arate mai bătrîn cu anide zile decît fusese Sn clipa trecută. Tăcerea din jurul lorpărea o fiinţă ascunsă în umbră, pîndind agonia visuluicare murea. Intr-un tîrziu se întoarse spre ea şi vorbi :~ Nu on-am gîndit la mine, zise el încetişor. Nu ştiu c"mse face, dar de cînd tot sufletul mi-e plin de dum- eata, lamine nu rn-alm gîndit deloc. Tocana! din cauza i numi^am dat seama nici de puţinele calităţi pe !~aş avea şioare m-ar putea face demn de iubirea J- Am crezut că şidumneata ai simţit exact ca si

- ca noi doi sîntem făcuţi unul pentru altul.ouroa hna+„i i~- ridijcgj parcă ^ f] vrurt gă pună

J~ ' " " ;ceea îi căzu

107

treceau, Ca sa o ! a r e S e *a ™** & J«rui ei

-uic vsa n vi<sf3 • , J"° *n urarh; ^ — "- ia rost.t e t e r f n d m u J t S d 6 ^ ^ ^ Tsi * 1 ^? ? * 1 - 1 M u ;

«ine, si voi fT^ m nou •• lubîtni ÎŞ1 auzi 'cuvin-SP .m,',,;, V01 fa'ce tot ce'îmi ,^ ™ul.^u, întoa^P-fe ]a

6a Care

„vea

o

se mai ce să se mai

108e>st;e

rea-

- ceea ce făcuse era bine făcut, căci e mal bine să c „jimne acum cîteva ceasuri, decît să-şi facă un ohin 0 ,-rs^iCjj in viaţa pe care va trebui să o trăiască ală-de el. De ^^ ™iainte viaţa ei va fi tristă şi grea de jri ratate, de aceea pierderea definitivă a fericirii pe i71^' o întrezărise, o făcea să sufere mai mult deoît ar fi S!rfiii bănui, dar recunoştea că altitudinea ei faţă de el " cjt se poate de dreaptă : prin ormare zbuciumul •€ care va trece eia însăşi, nu via 'avea nici o importanţă. Tocmai din cauza aceasta se simţea acum complet liniştită, într-un tîrziu se ridica de pe lespedea rece şi ieşi din biserică, în lumina strălucitoare a soarelui de afară.

în fata porţilor panoului un grup de copii veseli încercau să înalţe un zmeu. între ei era şi Jimimy, în jurul căruia se învîrteau toţi ceilalţi, căci el era fericitul stăpân al zmeului. Băieţaşul se bucuria de ziua aceasta rare era cea mai fericită dintre toate pe cîte le cunoscuse, căci Garth îi spusese în biserică : „Păstrează-l ca să fii şi tu mulţumit". Cînd îşi aduse aminte de tonul cu către pronunţase aceste cuvinte, îşi simţi ochii plini de lacrimi. Cînd intră pe aleeaparcului si se îndreptă spre oaste], întîlni un docar care se apropia în trap de ieşire. Docarul era condus de Garth, iar laspatele, lui era un groom şi o valiză. Cînd trecu pe lîngă ea,îşi scoase pălăria, dar nu se uită să o vadă, căci ochii iui rămaseră fixaţi drept înainte. In clipa următoare dispăru la o cotitură şi nu-1 mai văzu. Chiar dacă ar fi vrut să-1 oprească, i-ar fi fost imposibil, căci docarul gonea prea repede. Nu se gîndi insă nici o clipă să-1 oprească în drum, căci era convinsă ca procedase cum nu se putea mai bine şi era mulţumită °a afară de ea, nimeni nu pierduse inimic. Poate foarte nnd va găsi o femeie care va putea să fie pentru el tot sfrf Cf cr îezuse despre ea., că ar putea fi în viaţa lui fje

P° . Sh.iiar mai mult decît atît şi deoît ar fi putut să ii tr^ - lns^şi Pentru el. îşi duse mîna la piept şi în minte ţase s^arira-°-UlV™*e;'e ^e oare n!0'aPtea trecută ie pronun-se Va

I^S!5ă în camera ei : „Aici a fost obrazul tău şi orice ^kttipla de iadici înainte, locul acesta nu-1 va mai obrazuj 'altui toărbaft". în clipele acestea de presian-Agurătăţii anilor pustii ce se vor scurge de aici

109

înainte în viaţa ei, îşi dete seama de profundul adev" pe care îl ascundeau aceste cuvinte pronunţate în r

prin întunericul camerei ei de fecioară.în hol se înitîlni ou domnişoara Pauiina Lister.— Domnişoară Champion ! Nu ştii noutăţile, exclam *

tînăra americană : Domnul Garth Dalmain a fostpe neaşteptate la Londra si a plecat, ca să poată lua tre nul de unu şi un sfert. Afară de asta mătuşica în tina ce-si făcea toaleta, si-a scăpat dinţii pe placa de marmor' a lavaboului îşi s-au fărâmat, aşa că va trebui să plecânî imediat la un dentist, să-i facă o nouă proteză. Plecăm cu trenul de orele două jumătate. Nu ţi se pare stranie viata aceasta care ne încurcă pe neaşteptate toate planurile, din cauza unui accident ou o proteză dentară ? In orice caz epreferabil să distrugi o dantură falsă decît o inimă iubi-toare, căci dinţii se pot repara oricînd, dar inima nu se mai repară niciodată. Masa ni se va servi foarte devreme. în apartamentul nostru, aşa că nu voi mai avea ocazia s te văd, de aceea e cazul să-ţi spun rămas bun, clomnişoar Champion !

CAPITOLUL 12

Domnişoara Ioana Champion se oprise în vîrful pira-midei şi privea în lumina zărilor care se înfrăţeau foartedeparte cu nisipul desertului.

Cei trei arabi care o ajutaseră să se urce pînă aici, seodihneau acum la câţiva paşi de ea, în atitudinile pitoreştiatît de obişnuite la aceşti oameni ai desertului, si se gân-deau la bacşişul gras care îi aştepta. Alt grup de patruarabi care purtau burdufuri de apă pentru excursioniştiiînsetaţi, cînta încet o mclopee care îţi aducea aminte demelodia unui cîntec de leagăn, în care un cuc venea dinceas în ceas să-ţi amintească de vremea care trece şisă-ţi spună că ai mai îmbătrînit cu o zi.

Trecuseră aproape trei ani din noaptea aceea cînd încamera ei clin castelul Shenstone auzise ceasul din turnul

110

.. .; cij satului bătînd unu după miezul nopţii şi luase'7ărîrea fa" ta^ care ° despărţise pentru totdeauna de ,° j-j-j îşi aducea aminte că răspunsul pe care îl aştepta 'ane*

care îl primise altfel decît îşi închipuise, nu putuse r'zdrobească mîndria lui, căci după câteva clipe de gîn-3 c

ca şi cînd s-ar fi opintit să-si ridice de bună voie •u-c'ea pe umeri, trecuse pe lîngă ea cu fruntea sus si .'ipaşi siguri, lăsînd-o singură în mijlocul bisericii, co-•.ieşită Şi înfiorată de viziunea pustiului care începea să-.''lărgească în jurul ei. Mai simte şi astăzi fiorul de

Aliată care îi oprise inima în loc, în clipa cînd ecoulpa-,'ilor' lui pe lespezile Ibisericii, s-a stins pentru

totdeauna. Ce s-ar fi întîmplat dacă la chemarea eideznădăjduită s-ar fi întors din nou în biserică si s-ar fiapropiat de ea. Garth însă nu era bărbatul care după ces-a închis o uşă pe urma lui, să mai aştepte dincolo de

prag, în nădejdea că poate totuşi va fi chemat înapoi, înclipa cînd a auzit răspunsul pe care i-1 dăduse şi aînţeles că răspunsul ei este definitiv, omul acesta se

supusese unei porunci care îl îndemna să iasă pentrutotdeauna din orbita preocupărilor ei. Cînd ea tocmaiintra în camera ei din castelul de la Shenstone, el era lagară, şi din ziua aceea nu s-au mai văzut niciodată. De

altfel Garth recunoştea că este datoria lui să evite oriceîntîlnire posibilă între ei doi, şi pînă acum reuşise fărăprea multă bătaie de cap. O daltă sau de două ori seîntîmp'lase să se ducă în vizită la cîte o cunoştinţă carevenise Ia castelul pe care îl aveau la ţară şi undeştia dinainte că va trebui să dea de el; dar dacă se

întîmpla ca ea să sosească la amiază, el găseaîntotdeauna pretext ca în dimineaţa aceleeaşi zile săia primul tren care îl ducea spre Londra. Avea grijă

chiar în astfel de cazuri să evite eventualitatea -uneiîntîlniri pe peronul gării, la plecare sau la sosire, căci tre-buia să evite un salut penibil care i-ar fi obligat să treacăcu feţele împietrite unul pe lîngă altul. Ar fi fost pesteputinţă ca o astfel de întîlnire să nu evoce trecutul du-reros şi să atragă atenţia celorlalţi asupra lor. Ioana segmdea cu oarecare sfială că aceasta era exact imagineaPitorescului tragic pe care şi-1 închipuise că ar putea fiîntemeiată viaţa lui Garth. Dar omul care o mirase cu

111

ar

atitudinea lui de piatră, în .clipa cînd se resemnase ~ mească răspunsul ei ca ceva definitiv şi ireonedi5)! mira cu atât mai mult astăzi, prin resemnarea şi tatea cu care purta consecinţele acestei dureroase rîri desprecare ea nu şi-iar fi închipuit niciodată putea aduce astfel de transformări în viaţa Jui.

Cu toate acestea nu se întâmplase niciodată ca cin săfacă vreo legătură între plecările lui neaşteptat 6Va sosireaei, căci avea grijă să inventeze întotdeauna %?i un motivdestul de plauzibil, care să facă lumea să grete plecareaiui neaşteptată ; aşa că de fiecare dar Ioana aveaocazia să audă cîte o nouă „aventură" de lui Dai careînainte de plecare avea grijă să lase pe urma lui cîte unpretext sentimental care o făcea să recunoască, chiar înprimul moment, pasiunea lui de a se simţi mereuînconjurat de femei frumoase. De obicei de fiecare datăîntre invitaţi, antîlnea si cîte o fată şi aceasta eraîntotdeauna cea roaii drăguţă dintre toatte ; asupraacesteia i se atrăgea atenţia în mod discret, spunîndu-i-secă ar fi ultima slăbiciune a lui Dai. în fond însă fataaceasta, afară de sentimentul unei preţioase prietenii side amintirile trecătoare pe care i le lăsase, nu avea ideede ce se vorbea pe socoteala ei, căci Garth se ferea în-totdeauna să lase femeilor din jurul lui amintiri durabiledin cauza cărora ar fi avut motive tsă-1 regrete.

în timpul acesta aptitudinile lui de artist se mani-festau din ce în ce mai viguroase, iar portretul PaulineiLister, făcut la şase luni după vizita din Shenstone, fuuna dintre realizările lui cele mai desăvîrsite. Tabloulaceste reprezenta pe tînăra americană îmbrăcată într-orochie aibă de satin, st'înd în picioare pe treptele uneivechi scări de stejar, eu un braţ sprijinit de balustradă,iar pe celălalt cu un buchet de trandafiri galbeni, pri-vind pe cineva care s-a oprit în josul scării, dar care nuse vedea, în spatele ei şi din diverse părţi ale pereţilorsticleau ferestrele ale căror ochiuri colorate formaustema unei vechi familii care stăpînea de secole aceas acasă. în acest portret reuşise să prindă în mod des<i-vîrşit farmecul şi vioiciunea acestei fete. înfăţişai"63 'era de sus pînă jos perfect mondenă si cu toate ^ înîntregime americană, iar contrastul dintre moder

112

i ei şi mediul străbun şi aristocratic englez în care îi 17111 e

nu erau decît resursele inspiraţiei lui care totuşi r°use'pe mulţi să bănuiască posibilitatea apropiată a i căsătorii între el şi tînăra fată. Cu toate acestea regiile dintre ei se opriseră la o prietenie trecătoare şi •fnjc mai mult. Poate însuşi proprietarul acestei case "/ăvechi fusese cel care sugerase la început americanei vteea de a se fixa definitiv într-un mediu care se potri-1 ea atît de mult cu toată înfăţişarea ei. Ioana auzise mai V\s multe ori vorbindu-se despre tabloul acesta, în cercurile cunoştinţelor lor comune. La început Paulina Lister îi pozase cu şiragul de perle pe care îl purtase în seara aceea la Shenstone, şi Garth pierduse ceasuri întregi ca să redea minunăţia aceea de culori, dar după ce termină tabloul, puse mana pe cuţit şirase de pe pînză colierul de perle, spunîndu-i că pentru. a putea armoniza culorile portretului trebuie să poarte colierul de topaze trandafirii. In ziua cînd Ioana 1-a văzut la Expoziţia Academiei, portretul era cu topazele trandafirii ale căror reflexe erau minunat redate. Cu toate acestea cei care văzuseră portretul în atelierul lui Garth, spuneau că şiragul de perle distrus de cuţit era o operă desăvîrşită care ar fi fost senzaţia sezonului artistic din anul acela. Se mai spunea că Paulina Lister, după ce Garth a şters colierul, ar fi afirmat : „Pretextul armonizării culorilor este destul de verosimil. Cu toate acestea ştiu că cineva care 1-a vizitat la atelier, în timp ceprivea portretul, a început să fredoneze o melodie. Aş fi foarte mulţumită, ' dacă de aici înainte cei ce vor veni să viziteze atelierul, se vor abţine să mai fredoneze şi alte melodii, căci te pomeneşti că-i mai trece prin minte să-imi şteargă şi topazele, sub pretext că smaragdele ar arăta mai bine. Cred că aş fi în stare să ofer o recompensă celuicare mi-ar Putea spune care este melodia cu pricina, căci aş vrea să Ş iu ce legătură ar putea să existe între aceasta şi armonia de culori din portretul meu".ioana tocmai venise pentru cîteva zile la familia deîn Wimpole Street cînd auzi pentru prima dată <j0Pre .acŞastă întîmplare. Erau la ceai în buduarul (3in

n?ei ?inimeni nu-şi mai aducea aminte de concertul verdene,căci de atunci trecuse vreme lungă. Se

. Î22

113

împlinise aproape un an de cînd ea cînlase Mătăniilor la acest concert şi astăzi era pentru dată că auzea ceva care să-i dovedească, persiste ? tistului. JVu mai încăpea nici o îndoială că cel car f ar naşe în atelierul lui Garth, îşi adusese aminte de .niile din seara aceea :

„Petrecutele ceasuri cu tine suflet dragSini pentru mine perle, plimbate, de mătăniiLe picur cite una, una cite una,Şirag de mărgele, mătăniile melc".

I se părea că vede pe Garth alături de ea pe t •şi-1aude spunîndu-i : „Şirag de mărgele, mătăniile vă număr cite una... iubito". Ioana îşi simţi inima î

-ţaţă de pustiul care era în jurul ei. întâmplarea din 'ate-lier îi aduse o liniştire trecătoare, după cane însă durereafu cu atît mai acută. După ce invitaţii doamnei Brandplecară şi ea însăşi se urcă în camerâcopiilor, Ioana seaşeză la pian şi începu să cînte în surdină acompania-mentul romanţei Mătăniile. Melodia aceasta blîndă, cîn-tată numai de coardele care vibrau încet, umpleau toatăcamera, şi în clipa următoare aiuzi un gîais alături de ea :

— • Cîntă-mi această melodie loano lEra doctorul care intrase nesimţit şi se aşezase foarte

confortabil într-un fotoliu, cu mîinile încrucişate subceafă.

— Mi-e imposibil Deryck, răspunse ea fără să SGoprească, deoarece nu ani mai cîntat de luni întregi...

— • Bine, dar ce ai făcut în timpul acesta ?Ioana ridică mîinile de pe claviatura pianului şi se

întoarse cu o mişcare aproape violentă spre el.— Dragul meu, mi se pare că mi-am stricat definitiv

fericirea, răspunse ea, şi cu toate acestea presimt- că ceeace am făcut a fost bine făcut. Cred că astăzi aş fi gata săprocedez din nou aşa cum am procedat atunci... cel puţin.aşa-mi închipui...

Doctorul se uită la ea în tăcere şi se gîndi la cuvin-tele scurte şi nelămurite pe care le pronunţase. ^Aştepta însă o mărturisire mai completă, convins că va _ trebui sa vină si aceasta, de aceea tăcu aproape ostentativ ; Ş1 n

•se înşelă deloc.

i.;'?t

Determinată de interesul ce-1 aveam pentru cinevan a e . ă nu crezi că te trimit la

Paris ca de aici să, te întorci înapoi, sau ca să petreci vara în Elveţia şi toamna care va urma pe coasta de Azur. Du-te şi vezi cataractele Niagarei şi alte lucruri demne de văzut în. America. Iar mai tîrziu oînd vei fi asaltată din nou de amintirile dureroase care te chinu-iesc astăzi, îţi vei aduce aminte întotdeauna cu plăcere de spectacolele la care vei asista ; vei auzi mugetul ca de tunet al apelor repezite în cascada dintre stînci şi te vei însenina la amintirea undelor limpezi si înspumate. Vei zîmbi întotdeauna de cîte ori ne vei turna ceaiul şi ne vei spune : „Acesta este torentul Niagarei". Opreste-te la un hotel din apropiere ca să poţi auzi zi şi noapte mu-getul apelor cîntîndu-ţi imnul de biruinţă al forţei şi al progresului. Vei sta ceasuri întregi pe maluri ca să poţi •*n vezi furia apelor în forma lor primitivă. Du-te şi vi -tează Peştera Secolelor si apropie-te de misterul ei ne-inoscut, închide în suflet tumultul acestei cascade unice ni recunoscătoare vieţii că ţi-a dat posibilitatea să vezi -est fenomen.

^ „Du-te apoi şi vizitează şi alte minunăţii ale Ame- ' "ioperele ei umanitare şi religioase, care reprezintă "gostea de viaţă îşi de muncă. Caută să întâlneşti şi să a "oşti pe doamna Ballington Boothe „mama cea bună" bine\Ur°-r de^nutilor din America. Eu o cunosc foarte Şi smt

___ pragul meu, am renunţat la ceva care pentru minemai de preţ decît însăşi viaţa. Această renunţare a

^ toate acestea nu mă pot linişti. Sînt convinsă că amî1 C

cec[at cum nu se putea mai bine si totuşi nu mă pot

' ' R Doctorul se plecă puţin înainte şi îi luă mîinile în-3 le lui •'__ Povesteşte-mi tot loano. Spune-mi ce s-a întîm- t !

__ Nu pot spune nimănui, nici chiar ţie Deryck. _ Făgăduieste-mi că atunci cînd te vei decide ea vorbeşti cuiva şi să-i faci vreo mărturisire, vei veni la mine. '_ Cu plăcere !

_ Bine draga mea ; şi în cazul acesta uite ce te sfă -iesc : pleacă în străinătate. Să nu crezi că te trimit laris ca de aici să, te întorci înaoi sau

tu

mîndru de această favoare; dacă vrei, îţi pot

da o scrisoare de recomandaţie. Spune-i să te duc"ziitezi Sing-iSingiU'! sau Oolumbus oaire este o închiso3 Vi"Startului şi ascultă predica pe care o va ţine în făt ^ a

două tmii 'de condamnaţi, cău'tînd ca .prin credinţa ^° r

'spiriaţia ei să dea nădejde şi credinţă chiar celor' m' 1- ^calaşi dintre ei. 'ai ^

„Du-te la New York City si vezi ce face un om c" arenumai o palmă de pământ pe oare sănşi ridice cum oridică pînă în poala norilor. Invaţă-te să ei. După cepoporul american te va entuziasma cu nitatea şigenerozitatea lui, vei trece în Japonia unde ve găsi unpopor mic care face eforturi supraomeneşti pen •tru adeveni o mare naţiune. Te vei duce apoi în Palestina undevei căuta să găseşti urmele celei mai glorioase vieţi care afost dată cuiva să^ trăiască pe pământ. La întoarcere te veiopri în Egipt ca aici să-ţi aduci aminte că chiar în epocanoastră modernă mai sînt încă vestigii rămase dintr-olume foarte veche. De pildă un om de lemn foarte bineconservat, cu ochii de cuarţ alb foarte opac în mijloculcăruia o bucată de cristal indică pupila şi adu-ţi amintecă ochii aceştia au contemplat lumea cu mult înainte deAibraam, din dosul pleoapelor lor de bronz, îl găseşti înmuzeul de la Cairo şi dacă vrei să faci sport adevărat,încalecă pe un măgăruş şi du-tepînă la moschee sauurcă-te pe piramide. Caută pe un arab cu numeleSchehati şi spune-i că ai vrea să ajungi sus cu cîtevaminute mai repede decît oricare femeie care s-a urcatînaintea dumitale.

„Te vei întoarce apoi acasă şi mă vei chema la tele-fon ca să ne dăm o întâlnire, sau dacă vrei, încearcă-ţinorocul şi vino la calbinetul meu, poate mă vei găsi toc-mai atunci liber, ca să-mi poţi spune ce efect a avut re-ţeta pe care ţi-o prescriu acum. Sînt convins că niciodatăn-am prescris una mai bună şi otiu-ţi cer nici parale pentruea, căci pe vechii mei prieteni îi îngrijesc în m°d gratuit.

Ioana începu să rîdă si-i strînse mîna cu efuziune .— Dragul meu, mi se pare că ai dreptate. Ideea P

care o am eu despre lume este limitată la orizonstrimt în care trăiesc şi toate preocupările mele de ^ acum au fost con/centrate asupra propriilor mele zibu-c

116

Iată pe Flower, continuă ea întoreîndu-se spre soţia torului care tocmai intră în cameră şi aprinse toate ^minile electrice în drumul ei. Ascultă dragă, ştii că l!"rbatul tău m-a sfătuit foarte serios să mă duc în Egipt, - văd piramidele şi spune că această călătorie e foarte hună pentru liniştirea nervilor, mai ales cînd e vorba de n om prea bine hrănit şi care nu este nici tocmai tînăr. u __ Dragă, răspunse soţia doctorului aşezîndu-se pe braţul fotoliului în care sta Daryck, de cine vorbeşti că nli mai este la începutul tinereţii ? Probabil de doamna Parker Bangs, iar în cazul acesta află că americancele sînt totdeauna tinere, tocmai din cauză să sînt americane. Poate să aibă nevoie de o liniştire a nervilor, dar asta numai din cauză că după ce Garth Dalmain a făcut por-tretul nepoatei ei, a scăpat ocazia să o ceară în căsătorie. Cu toate acestea nu cred că i-ar folosi să-i recomanzi să se urce pe piramide, deoarece mu mai departe de-cît ieri, îmi spunea că atîta t imp cî't fiii lui Israel sau indiferent cine dintre băştinaşi nu ia măsuri pentru con-struirea unui ascensor, ea nu se va urca pe piramide, cu toate că iarna aceasta o va petrece în Egipt.

Ioana si doctorul încăpură să rîdă, iar Flower secuibări mai strîns lîngă soţul ei care îi, trecuse un braţîn jurul mijlocului, şi continuă :

— loano, adineaori te-am auzit cîntînd la pian ro-manţa Mătăniilor. Acesta este cîntecul meu favorit sinu 1-am auzit de luni întregi ; te rog ,cîntă-mi-l.

Ioana întîlni privirea doctorului care îi zîmbi înţele-gător ; se aşeză la pian şi începu să cînte ; reţeta îşi fă -cea efectul chiar de pe acum.

La ultimele cuvinte ale romanţei, Flower se plecăsPre soţul ei si4 sărută pe tîmpla înflorită de ghioceiivirstei; Deryck însă se gîndea la Ioana şi în clipa aceastaera sigur că diagnosticul lui era just : ,,Cu toate acesteaeste rnai bine să plece în străinătate. Plimbarea o vay

ace s^ nu se mai gîndeaisică la zbuciumul ei de acum ;a avea alte orizonturi şi va vedea ou totul altfel, atîtvT63'01111 Jurul ei cît şi'pe cea din sufletul ei. El nu sesch' H 1 0* 3 în t impul acesta, iar dacă totuşi se vaaşa atunci înseamnă că ea a avut dreptate să decidă

• cum a decis şi va fi foarte mulţumită. Dar dacă ea se

117

zbuciumă atît de "mult, cît trebuie să se M-am tot gînditce-1 preocupă atît de mult si ceT'0 terminat să-şi pună frîupornirilor lui nebuneşti ~V ^ e~ zică dragostea pentruIoana te face să fii cuminte • 3 S^ fi oare în stare să facăpentru ea ca să-1 iubească si î°e ar pe el ! Cred că trebuieca cineva să aibă nervii de pentru ca să poată suportagîndul că fata aceasta pierdută definitiv din viaţa lui.Care este motivul c' tre aceşti doi tineri s-a aşezat ocruce pe care o de bună voie ? Mai bine să plece ; poateapele vor lua cu ele crucea şi de la cataracte îi va săvină după ea".

Doctorul luă mîna soţiei sale care se spriiinise neumărul lui, si o sărută înduioşat. Avuseseră şi ei "crucealor, dar acum era uitată $ clipele pe care le petreceauîmpreună erau de o îngerească armonie.

Ioana primise sfatul lui Deryck si după doi ani deplimbări ajunsese acum la etapa din urmă a călătorieiei : Piramidele. Vîmturile stepei americane si soarele desertului îi biciuiseră obrajii deopotrivă, căci ea nu erafata care sănşi ascundă obrazul în văluri, nici ochii îndosul ochelarilor cu sticle fumurii, pentru ca să se ferească de arşiţa soarelui. Auzise odată pe Garth spunîndcă nimic nu desfigurează mai mult o femeie, decît vălurile care o acoperă în timpul călătoriei, si se gândiseatunci că avea completă dreptate. Ioana nu se simţiseniciodată atît de bine ca in această zi de martie cînd dinvârful piramidei contempla zările nesfîrşite din jurul ei.Reţeta doctorului aşi făcuse efectul; zâmbetul ei mulţumit era o dovadă a echilibrului perfect atît fiziceşte cîtşi moraliceşte. Bătrâneţea si oboseala prematură pe careo prevăzuse Deryck dispăruse acum cu desăvîrsire de peobrazul ei. îţi făcea impresia unei femei calme care ^putea să aibă cel mult treizeci de ani, gata să primească cuplăcere fiecare an ce vine până cînd va împlini patru-zeci, si care se gândeşte fără regrete la cei cincizeci carevor veni şi o vor găsi tot atît de senină. n .

Viaţa o primea cu tot calmul necesar si cu acelea.,_păreri cumpănite, izvorâte dinitr-am suflet fără elanurprea mari, dar plin de generozitate.

118

privea liniştită la peisajul care se asternea în jurul ei. „parte delta fertilă a Nilului cu verdele închis al pal-•ieril°r> a^ măslinilor si al portocalilor, iar de cealaltă arte desertul care îşi asternea pînă departe în zări co-hrul de nipis rătăcitor, ca o pulbere de aur : nici o urmă copac, nici o frunză, nici un fir de iarbă ci libertatea jhotar şi în fundul cerului o aureolă de aur a celor urmă raze de soare care se stingeau în asfinţit. __ Aicie răscrucea între două lumi : deoparte liberele cealaltăbelşugul. E greu să te decizi încotro să fktci. Ar trebui să întrebi Sfinxul, acest bătrîn paznic veacurilor scurse între cele două lumi, care priveşte ră să clipească la ce îi aduce timpul izvorît din infinit. -i r o Schehati să ne dăm jos, căci înainte de apusul scaii as vrea să ne oprim cîteva minute la picioarele îxului.

CAPITOLUL 13

Luna se ridica deasupra desertului. Ioana îşi termi-nase masa si ceruse să-i aducă pe terasă cafeaua, căcinu voia să piardă nimic din farmecul pitoresc al nopţiiinstelate care se asternea ca un covor întins spre infi -nit. Piramidele păreau mai gigantice decît în timpul zi-lei şi mult mai masive, iar Sfinxul înfăşurat de şi maimjlt mister. Se gîndi că înainte de culcare va trebui

mai facă o plimbare pînă la piramide, pentru ca să•ta fiorul mistic al acestei nopţi fermecate. Cu toate

stea nu se grăbi deloc ci îşi sorbea cafeaua în tihnă '•-•-onjurată de viziunile acestea de vis.

în seara aceea gîndurile îi alergau grăbite spre GarthŞi liniştea din jurul ei îi aduse aminte de imnul pe care11 auzise cîntat de el.

„Dă-ns nouă lumina cea adevăratăŞi noaptea orbirii noastre lumineaz-o..."

119

•Siav^seS"»-™;?';-y-f e-«ă .bin^/tr fi «Pus :*£t <^or f*? ^Ui

120fa*a ei

J> i

ne : dacă ? e r e u ' î m i ^ f i e &L Treb«e samă Se uit^ la Sfinxul şi încrucişindu-şi

^

braţele pe piept

^ * ' K ,în clipa aceasta din Sa]

r a ™ e ? t e î n t o tenglezi veseli si se aW? resteu^ntului iesiă

si cuni s i d s cu p

de militar. PrezenS ^ mn mai ^ vîrsS n, - ^.^P^-

"- 3 ŞES *»

„l ,'Umau «taifl

fadurâ

,

w vîrstă. aiat-' ce Păcat ! exoSmâ do ^ 2i'ar-

121

de

una cu doi

nantaceeanu sesimţea niciodată emoţionată cînd auzea'pre accidente de vânătoare, şi cînd se rntîmpla săpe cineva pe targa, sau să vadă pe cineva mort dintr-iastfel de accident, avea senzaţia că este o dreaptă r' ^plată pentru suferinţele şi viaţa micilor vietăţi care i-T~căzut victime ; de aceea nu se simţea deloc miscai-U

Tocmai din cauza aceasta zîmbise acum fără nici o pa'rere de rău si complet indiferentă, căci cei doi ochi nuvor mai privi niciodată pe ţeava armei aducătoare demoarte.

Domnul cel ou aere de militar îşi potrivi ochelarii siridică scrisoarea în bătaia luminii.

— N-a fost, răspunse el după un moment de gîndirecăci vînătorile s-au terminat demult. De altfel el a renunţat demult la vînători, căci moartea în toate aspecteleei i s-a părut întotdeauna insuportabilă. După cum ştiţiel are o admirabilă proprietate în nordul ţării şi tocmaiieşise pe cîmp ca să picteze, în drum a întîlnit cîţiva vînători care trăgeau după iepuri. Oamenii răniseră peunei si, adunaţi în jurul lui, făceau haz pe socoteala suferinţelor bietei victime. Văzînd spectacolul acesta nco-menos, s-a repezit la ei să protesteze contra acestei cruzimi inutile. Unul dintre vînători s-a speriat şi fără săvrea, a apăsat pe trăgaciul armei, încărcătura a lovit uricopac pe urmă a ricoşat de la cîţiva metri. N-a fost lovitîn plin obraz, căci nu are decît zgîrieturi i;soare ; creierul nu a fost atins, dar lumina ochilor a fost perforatăşi va rămîne orb pentru totdeauna.

— Asta este o nenorocire cum numai rareori sepoate cuiva întîmpla, declară unul dintre tineri.

— Mie îmi este imposibil să înţeleg aversiunea oamenilor pentru vînătoare, adăugă tînărul cel care pînă acumtăcuse.

— Cu siguranţă nu ţi-ar fi atît de greu să o înţelegi,dacă ai fi cunoscut pe acest tînăr care era atât ele plin "ţviaţă, răspunse militarul. Ar fi fost peste putinţă săţi-Iimaginezi, omorînd, sau murind el însuşi. Afară de astepentru el cultul frumosului era o a doua religie. Nu Şţ lU

cum, dar avea darul să te facă să vezi frumosul cttiaracolo unde ar fi fost peste putinţă să bănuiesti existent*

122

cum era si pentru Garth cultul frumosului nnu se simţea niciodată emoţionată cînd an?*»-,' j

De astăzi înainte însă băiatul acesta va fi incapabilnai vadă ceva....__ Mama lui trăieşte ? întrebă doamna.__ Nu are pe nimeni, mama lui e moartă demult. Are

însa o mulţime de prieteni. Era cel mai popular om dinLondra si era suficient să trimită o carte poştală în caresă 'anunţe că soseşte, pentru ca să fie primit în orice casă£3 un rege. Mi se pare însă că nu are nici rude şi nici n-avrut să se căsătorească niciodată. Bietul băiat! Poateacum îşi va da seama că ar fi fost mai bine dacă era maipuţin dificil. A avut ani de-a-rîndul ocazia să aleagă printre'cele mai frumoase fete care frecventau societatea bună.N-a ales însă nîciuna, ci s-a mulţumit cu simple prieteniişi cu mulţumirea pe care i-o putea procura arta lui.Astăzi, cum spune doamna Ingleby, zace singur în'mijlocul întunericului veşnic.

— Te rog, vorbeşte despre altceva, zise una dintref.jte şi se ridică de pe scaun. Mi^e paste putinţă să mămai gmdesc la această nenorocire. Trebuie să fie extrem'de dureros să te trezeşti din somn si să nu-ţi poţi daseama dacă e zi sau noapte, şi să stai ceasuri întregi înmijlocul întunericului si să te gândeşti la nenorocirea ta.Haideţi, vorbiţi despre ceva mai vesel !

Se ridicară cu toţii şi tînărul profitînd de emoţia fe -tei, o luă la braţ.

— Uită toate lucrurile acestea, draga mea, şopti el cuglas biînd şi vino să admirăm Sfinxul sub lumina de lună.

Apucară înainte şi ceilalţi după ei. Bătrînul însăaruncă ziarul pe masă şi oprindu-se câteva clipe, îşiaprinse o ţigară. Ioana se ridică în picioare şi se apropie<le el.

— îmi daţi voie să văd ziarul dumneavoastră ? întrebă ea fără nici un fel de introducere.

— Cu multă plăcere, răspunse bătrînul curtenitor,apoi privind-o mai de aproape : Sigur că da, domnişoarăChampion. Ce faci pe aici ; nici prin gînd nu mi-ar fitrecut că as putea să te întâlnesc M Egipt ?

— Ah, domnul general Loraine, îmi păreaţi si miecunoscut, dar mi-a fost peste putinţă să vă identific.

123

Mulţumesc foarte mult, vă rog nu am Intenţia să pese tovarăşilor dumneavoastră ; sper că ne vom astă-seară.

Ioana rămase în picioare pînă când grupul disn"din vedere şi glasul lor. vesel se stinse în noapte, apoi q.Uîntoarse din nou spre fotoliul alături de oare' simţi8'6prezenţa lui Garth. Se mai întoarse o dată spre Sfinxulşi piramida uriaşă care străluceau în bătaia lunii Purină deschise ziarul şi începu să citească : ' e

„Dă-ne nouă lumina cea adevăratăŞi noaptea orbirii noastre lumineaz-o..."

Da, era Garth Dalmain, Ghart al ei care zăcea întinsîn casa lui din ţara depărtată... şi ochii lui plini de ex-taz şi adoraţie erau stinşi pentru totdeauna în întuneri-cul şi pustiul din jurul lui.

CAPITOLUL 14

în fundul zărilor se distingea litoralul stîncos al in-trării portului Dover, limipezindu-se din ce în ce maimult, pînâ în clipa cînd apăru ca un perete de stîncă ie-şit din mare. Pe urmă se văzu fortul care domina intrareastrălucind în toa/tă splendoarea reflectată de luminaacestei după amiezi senine de primăvară. Ioana îşi simţiinima tresărind de bucurie la vederea acestui peisaj cu-noscut, apoi dintr-o dată îşi aduse din nou aminte de ul-timele evenimente care o chinuiseră tot drumul, şi în-chise ochii.

Din seara aceea la Cairo, cînd citise ştirea din ziarîn timpul siesitei pe terasa de la Mena House Hotel, îşisimţea inima strînsă ca într-un cleşte de fier.

La un ceas după ce se despărţise de generalul Lx>rain, era în maşină spre Alexandria, de unde se îmbarcaa doua zi dimineaţa. Se oprise în drum la Brindisi, casă ia trenul şi de atunci gonise neobosită, până în aceastaclipă cînd în zare se conturau limpezi coastele AnglieJ-

124

peste cîteva minute va simţi din nou sub picioare pă-j^întul ţârii ei de unde nu mai avea de făcut decât un singur drum. Căci din clipa în care plecase din Egipt,, ştia că acuma se va opri în mod definitiv, în camera aceea copleşită de veşnic întuneric, unde dorinţa de a trăi se zbuciuma în ghiarele suferinţei şi unde întune-ricul nopţii eterne luase locul luminii, câutînd să întu-nece pînă şi mintea chinuită de deznădejde a iubituluiei.

Ioana presimţea că va trebui să se ducă la el, dar nu se gândise la dificultăţile pe care Ie implica această ho-tărîre şi nici nu găsise pretextul acceptabil cu oare şi-ar fiputut asigura accesul în casa lui Garth. Prevedea că va trebui să înlăture o mulţime de dificultăţi, cu toate .că de fiecare dată căuta să se consoleze : „Situaţia mi se pare foarte simplă. E orlb şi singur, că/ci nu are pe nimeni. Garth, iubitul meu !"

în timpul acestui zbucium însă începu să-şi dea seama, că o judecată mult mai calmă decât a ei, va găsi mijlocul cel mai practic ca să o scoată din încurcătură şi recunoscu, fără nici un fel de înconjur, că pentru a ajunge în camera de suferinţă a lui Garth, va trebui să treacă prin cabinetul de consultaţie al doctorului. De aceea, cum ajunse la Paris, telegrafie lui Deryck si în aceste clipe ale întoarcerii, mintea ei chinuită era inca-pabilă să se gîndească la altceva decît la apartamentul din Wimpole Street al acestuia.

La Dover cumpără un ziar si în timp ce răsfoia pa-ginile, căutîhd o informaţie, supraveghea comisionarulcare îi luase bagajele si pledul. La rubrica mondenă găsiexact ştirea pe care o căuta cu atîta înfrigurare :

„Anunţăm cu cea mai mare părere de rău că starea domnului Garth Dalmain este destul de gravă, din , cauza accidentului pe care 1-a avut acum două săp-tămîni. Bolnavul se află 'la proprietatea sa din De-eside, Aberdeenshire. Vederea este iremediabil pier-dută, dar rănile exterioare sînt pe cale de vinde-care, cu toate ca în ultimele zile anumite tulburări nervoase au făcut necesară intervenţia celebrului speciaEist, doctorul Deryck Brand care a fost dtie-

3125

mat la patul bolnavului. Cu toate acestea se pare temerile de o eventuală complicaţie cerebrală definitiv înlăturate. Celebrul neurolog a avut consult cu medicul oculist şi medicul curant al r" nituCui. în cercurile mondene şi artistice domnul Garth Dalmaln era o figură foarte cunoscută foarte populară, de aceea ştirile primite de la De ' eside sînt aşteptate cu mult interes şi starea bolna vulul urmărită cu toată simpatia de către prietenii lui".

Ioana deschise uşa unui compartiment si se aşeză în-tr-un colţ. Comisionarul făcu o reverenţă adîncă, după cevăzu moneda de cinci shillingi pe care i-o întinseaceastă femeie care părea foarte emoţionată în timp ce-răsfoia ziarul. Pe sub ferestrele trenului trecu un băiat îngoană care se auzi strigînd în gura mare : „HonrubbleJain Champyun !" întinse mina pe fereastra deschisă şichemă băiatul :

•— Vino încoace ; e pentru mine !Deschise 'telegrama cu mîinile treimirînd de emoţie.

Era de la doctor.„Bine-ai venit! Abia acum m-am întors şi eu dinScoţia. Te voi aştepta la Charing Cross, şi sînt cutotul la dispoziţia dumitale. Ia o cafea la Dovre.Deryck".

Ioana oftă recunoscătoare şi încercă să-si stăpîneascălacrimile care dădeau năvală. O clipă i se păruse că nurnai are pe nimeni. Apoi se apropie de fereastră :

— Comisionar, te rog du-te la restaurant şi adu-mio ceaşcă de cafea !

N-avea nici o poftă de cafea, dar pentru nimic în.lume nu i-ar fi trecut prin minte să refuze recoman-daţia doctorului, chiar de la distanţă.

Comisionarul care era în apropierea vagonului, serepezi la bufet si în clipa c'înd trenul tocmai se punea înmişcare, sosi cu o ceaşcă fierbinte de cafea si cîteva fe-lioare de pîine cu unt.

— Iţi mulţumesc foarte mult pentru serviciul pe

care mi 1-ai făcut, zise Ioana după ce puse ceaşca p e

126

rnăsuţâ din faţa ferestrei, nu e nevoie să~mi dai restul,,adăugă ea, văzîndu-1 că se scotoceşte prin buzunare. Inanumite împrejurări o ceaşcă de cafea merită să fie plă titămai mult decît face. La revedere !

Ioana se cuibări în colţul fotoliului şi simţi că e din nou gata să plîngă, apoi bău cafeaua fierbinte, în cl ipa aceasta mai mult decît oricând simţea nevoia unui prie -ten care să-i dea o mînă de ajutor si un sfat. Deryck...-cît de frumos din partea lui să-i recomande o cafea fier -binte şi cită atenţie să vină să o aştepte la gară. Desfăcu telegrama şi după ce o mai citi o dată, zîmbi si închise ochii.

îşi scoase pălăria şi se lăsă în spătarul fotoliului.Drumul îl făcuse zi şi noapte, într-o grabă halucinantă, iaracum ajunsese în sfîrşit în apropiere de Deryck. Se- mailinişti si i se păru că încrederea în ea însăşi a re venit dinnou. După o bucată de drum legănatul trenu lui o adormi, i

Cînd trenul intră în gara Charing Cross, Ioana era în faţauşii compartimentului. Deryck aştepta exact în faţa vagonului ei în cl ipa cînd trenul se opri în gară . Era o simplă întîmplare că se găsea aici , dar ca întotdeauna, Deryck Brand era mereu acolo unde se simţea mai multă nevoie de el. Cîît ai clipi , trecu pri ntre comisionari i şi hamalii care asaltau trenul si î i deschise uşa. Ioana recunoscu imediat faţa smeadă a prietenului ei din copilărie, luminată de extazul acestei revederi ne aşteptateşi de elanul lui plin de sinceră afecţiune, în mijlocul mulţ imii recunoscu şi pe valetul măt 'uşii ei şi camerista căreia îi găsise loc în absenţa ei la castelul Overdene.

~ în sfîrsit, bine că te-ai întors, zise Deryck. Arăţiadmirabil. Dă-<mi te rog cheile de la cufere... cred că nuai_ninuc de contrabandă. Am trimis vorbă ducesei să -tri-1711 ta pe cineva să-ţi ia bagajele şi am rugat-o să nu tesştepte^ decît la roasă, deoarece vei lua ceaiul cu noi .1 e^ că eşti de acord ? Să mergem pe aici ca să trecem

.127

bariera. Ce înghesuială .' Toată lumea dă buzna să iasăcîi mai repede ; e de mirare că nimeni nu vrea să i apildă de la funcţionarii trenurilor care niciodată nu seenervează ci aşteaptă liniştiţi să le vină rîndul.

în timp ce vorbea, doctorul scoase pe Ioana din mij-locul mulţimii oare forfotea în jurul lor, se opri în faţaunei maşini şi după ce-i ajută să se uree, trecură repedespre Ştrand şi apucară spre Tnafalgar Squaire.

— Ei, spune drept, nu e aşa că .Niagara e magnifică ? Ce zici de portul din New York ? Cred că nu ai rămas dezamăgită... E peste putinţă să găseşti un spetdta-col care s-ar putea compara cu un apus de soare înjportul Hobocken.

Ioana nu zise nimic ci oftă stăpânită şi se întoarseispre el.

— Spune Deryck, nu mai e nici o speranţă ?Doctorul îi puse o mână -pe braţ şi se uită la ea.— Draga mea, va rămîne pentru- totdeauna orb. Dar

viaţa, afară de vedere, mai are îşi alte binefaceri, şi credcă nu trebuie să renunţăm definitiv la orice speranţă.

— Va scăpa cu viaţă ?— Nu văd nici un motiv; pentru ce să nu trăiască.

Preţul care îl va avea însă de aici înainte viaţa pentruel, depinde în mare măsură de ceea ce vom putea faceîn interesul Im" în timpul primelor luni ale acestei dureroase încercări. Eu cred că pentru el această loviturăa fost mai mult morală deoît fizică.

Ioana îşi scoase mănuşile, apoi întinse mîna şi o lăsăpe genunchii doctorului, cutremurată de un fior :

— Deryck, pe omul acesta eu îl iubesc.Crteva clipe doctorul nu răspunse nimic ci se gîndi

la mărturisirea ei neaşteptată. Apoi întinse braţul şi ri-dicînd mîna frumoasă care se odihnea pe genunchii lui,o duise la buze cu uai gest de profund respect, ca unsemn de omagiu pe dare îl d'atora bărbatul curajuluisincer si plin de încredere al femeii.

,— în cazul acesta draga mea, răspunse doctorul, desj

ţinui a rezervat lui Garth Dalmain atâtea binefaceri înorse va putea foarte uşor lipişi de vederea pe care a pier-dut-«. Bănuiesc însă că vei avea să-mi spui multe lu-|cruri şi în acelaşi timp e dreptul dumitale să afli toate

128

amănuntele acestei en r,relata. Iată c-am sositw e T » Ie~a? Putea netul meu, căci Stoddart are S" f~ treet Vi"o în şi sub mă un motiv să ne deranjeze "" Iase

CAPITOLUL 15

Cabinetul doctorului era o cameră foarte liniştită şideparte de zgomotul străzii. Ioana se lăsă in spătarul fo-toliului de piele şi-^şi încleşta amândouă mîinile de braţele'doctorului. Deryck era la biroul său în scaunul turnantanume comandat, căci acesta îi d;a voie să se întoarcăsubit spre pacientul care venea la el, şi în acelaşi timpputea să facă o mişcare aproape imperceptibilăpentru a coborî ochii pe hîrtiile sau cartea deschisă dinfaţa lui.

Povestise Ioanei tot ce ştia despre accident şi-i ra-portase în toate amănuntele despre vizita pe care o 'fă-cuse cu o seară înainte la castelul Gleneesh. Stase timp de cinci ore la patul lui Garth şi se gîndi că e mult mai bine să-i spună întregul adevăr, în timp ce vorbea, pri-vea drept înainte, căci bănuia că Ioana nu-si mai putea stăpîni lacrimile oare puteau izbucni contra voinţei ei în fiecare clipă, şi ar fi vrut ca ea să fie convinsă că nu se uită la ce face.

— Te rog să fii convinsă că rănile provocate de accidentsînt în curs de vindecare, aşa că orice complicaţie este exclusă. E de mirare însă că deşi retina a fost perforată de alice, totuşi n-a fost distrus nici un ţesut mai important şi nici creierul n-a fost atins. Starea lui actuală se datoreşte mai mult şocului de nervi si groasei pe care i-o inspira nenorocirea care I-a 'copleşit, îmi închipui că suferinţele lui fizice şi morale trefbuie să fi fost groaznice mai ales în primele zile şi nopţi care au urmat după accident. Bietul băiait, pare completamente zdrobit. Din fericire are o constituţie foarte robustă si a aus o viaţă calmă şi normală aşa că are toate şansele

9 — Mâiănille — cd. 322 J9g

îndoiesc şi eu că cineva dintre noi 1-ar fi cunoscut plrrăacum cu adevărat. Nici unul dintre noi nu a bănuit su-fletul care se ascunde în omul acesta. Ioana ridică privirea şi se uită la el.

— Eu 1-am cunoscut doctore, zise ea fără să maiadauge nimic.

— Ah, înţeleg, exclamă doctorul. Cum ţi-^am spus adineaori : prieteni nepoftiţi nu cred că ar avea acces !a elIn orice caz Lady Ingleby cu felul -ei Adorabil de intern-'pestiv, s-a repezit imediat ia drum şi fără să anunţe căsoseşte, a plecat de la Shenstone fără cameristă şi fără săfie însoţită de cineva, doar cu un singur geamantan. .Domnul Robert Mackenzie, medicul circumscripţiei care dealtfel este un misogin înveterat s-a temut la început căare de a face cu o soţie necunoscută si nebănuită & JuiDai. Pentru el o femeie 'care vine cu o maşină de piaţănici nu putea fi altcineva decât o soţie a cărei prezenţăera indezirabilă. Cred' că între eli a avut loc o scenă destul de caraghioasă. Lady Ingleby însă are un dar de afermeca pe toată lumea, aşa ca nici ibătrînul Robert n-aputut să-i reziste. Cu toate acestea n-a îndrăznit să ointroducă în camera lui Dai, aşa că doamna s-a mulţumit numai cu consolarea / adusă bătrînei menajere alui, care a plîns pe umerii ei fermecători. Este o scenă,de farsă pentru cel care aude despre cele întîmplate şi-icunoaşte,pe toţi, mai bine diecît s-ar cunoaşte ei în parte.Dar să revenSm la ce ne interesează. Pfnă acum a avut,un infirmier şi pe valetul lui care îl îngrijeau. A refuzatcu încăpăţînare să (primească o infirmieră pe care 1-aşfi putut-o trimite de îa un spital din Londra si carepoate ar fi adus în camera lui de suferinţă o atmosferăde-intimitate feminină ; dar spunea că nu vrea să punănici o femeie mîna pe el, aşa că lucrurile au rămas cumerau la început. Actualmente ne putem lipsi de serviciileinfirmierului şi am insistat,să-i trimit o infirmieră pricepută pe care o voi alege eu, nu atît ca să-1 îngrijeascăsau să aibă grijă de tot ce are nevoie, ,căci de astfel denimicuri se poate ocupa şi valetul lui — mi s-a părut unom îndemânatic — ci una care să-i ţie tovărăşie, să-i citească si să-i ţină loc de secretară căreia să-i diatezescrisori, căci sînt mormane de scrisori care aşteaptă ras-

J 32

l

lpunsul şi stau încă nedesfăcute. Cu un cuvînt o femeie care să readucă viaţă în noaptea întunericului său de acum. Această însărcinare nu o poate satisface decât o femeie cu experienţă, o femeie cu tacit, si cred că în după-amiaza aceasta am reuşit să găsesc singura persoană indicată să îndeplinească aceste obligaţii. E o persoană de cea mai bună familie care a mai lucrat pentru mine şi care cunoaşte cazuri de -boli nervoase care se aseamănă cu -boala lui Dai. Afară de asta este tînără, elegantă si foarte drăguţă, aşa că i-ar face plăcere să o poată simţi în jurul lui, căci i-a plăcut întotdeauna ca mediul în care trăieşte, să fie şi elegant si frumos, căci |n acest domeniu eJ era cunoscător. Am trimis doctorului Mackenzie o scrisoare în care i-am descris-o în toate. amănuntele şi el îşi va da toată silinţa să pregătească pe Dai pentru primirea ei. Va pleca poimîine dimineaţă si te rog să mă crezi, a fost pentru noi un noroc neaşteptat că am putut-o găsi, căci abia a terminat cu unul dintre fcştii ei bolnavi ,şi era gata să se angajeze undeva in străinătate. După cum vezi dragă loano, totul merge cum cuse poate mai bine. Cred însă că vei avea şi

dumneata ceva să-mi spui; începeşi te voiasculta 'outoată aten-

ţia, înainte de toate însă cred că e mai bine să dau ordin să ne aducă ceaiul aici, şi dacă îmi dai voie pentru citeva minute, mă duc pînăsus, să spun cîteva cuivînte lui Flower.

In timpul cît doctorul lipsi din cameră, prin mintea înfrigurată a Ioanei defilară imaginile grăbite iale copilăriei ei petrecutealături de Deryck ; se gîndi la încrederea cu care se uitau unul la altul şi la prietenia care In anii clin urmă după ce se căsătorise cu Flo\ver, devenise între ei şi mai strînsă. Cu toate acestea, cînd doctorul dete la o parte măsuţa aşezată între ei pe care îi se servise ceaiul şi rămaseră singuri faţă în faţă înaintea, căminului, amîndoi îşi deteră seama că în atitudinea lor de acum era ceva caracteristic şi neaşteptat.

^loana se aplecă puţin înainte în scaun, cu coatele sprijinite pe genunchi şi cu bărbia în podul palmelor, Ooetorul aştepta în tăcere şi din toată atitudinea lui, se vedea că îi urmăreşte gîndurile care începuseră să se de-Pene tăcute.

— Ascultă Deryck, începu Ioana, vreau să-ţitot adevărul, îţi voi vorbi despre zbuciumul sufletuluisneu, despre gândurile si durerile mele, cum ţi-aş vorbiIa o iecţie de anatomie despre ţesuturile muşch'iularedespre oase si arterele în care se zbate sângele meuacum an clocot, căci vreau să-mi fii nu numai doctor curant în clipa aceasta, ci şi duhovnic căruia vreau să mă.spovedesc. \

Doctorul care pînă acum îşi examinase degetele de la mină, se întoarse spre ea şi făcu un semn de aprobare apoi întoarse capul din nou şi se uită la flacăra care pîlpîia în cămin.

— Deryck, eu am trăit o viaţă puţin cam singuratică. N-am însemnat nimic în viaţa nimănui şi nimenînu a încercat să sondeze adâncimile in care se zbătea sufletul meu pe care eu le bănuiam, clar de cunoscut nicieu nu Ie cunoşteam si nici altcineva.

Doctorul căscă gura, parcă ar fi vrut să spună ceva,dar nu zise nimic ci dete din cap şi tăcu din nou.

— Pe mine nu m-a iubit nimeni cu dragostea aceeacare te-ar face să fii singura şi cea dintâi dintre preocupările cuiva şi nici eu n-am iubit în felul acesta pe ni-meni. Am ţinut foarte mult la unele persoane, dar a ţineIa cineva, nu înseamnă să iubeşti ; astăzi însă ştiu ce vasă zică iubirea.

Profilul doctorului se detaşa limpede pe spătarul fo-toliului de piele şi părea ceva mai palid cînd se întoarsaspre ea ca să-i răspundă.

— Ai dreptate draga mea ; între aceste două sentimente este o distincţie şi o deoseibire.

— Am avut o mulţime de prieteni dintre care ceimai mulţi erau mai tkieri decîit mine şi care îmi spuneau„domnişoară Champion" cînd eram de faţă, iar cînderam absentă, mă numeau „bătrîna noastră Ioana".

Doctorul zîmbi,icăci îşi aducea aminte de aceste ex-presii pe care le auzise de atîtea ori pronunţate cu toatăafecţiunea de cei care trăiau în intimitatea ei.

— De obicei, continuă Ioana, cu bărbaţii m-am înţeles întotdeauna mai bine decît cu femeîle. Fiind înaltăşi soiiclă, prezenţa mea intimidează femeile care mă sre<iindependentă şi încăpăţînată. Băieţii însă au ştiut că ia

134

mine pot avea oricînd toată încrederea ; am fost întot-deauna confidenta lor şi m-au privit ca pe o soră mai-nare care este mai puţin la curent cu nebuniile fraţilorei si deci dispusă să le asculte cu mai mult interes,aventurile pe care cred că e util să le mărturisească,înr-,t re băieţii care mi-au fost prieteni era şi GarthDal-

Ioana făcu o pauză şi doctorul .aşteptă în tăcere ca jjă-şi continuie povestirea.

— Omul acesta m-a interesat întotdeauna, parte din cauză că era atît de original si vioi în felul lui de ansi exprima părerile, şi parte pentru că (o uşoară ro'şeaţă i seurcă în obrajii arşi de soare) poate fără să-mi idau seama, îl găseam de o frumuseţe fascinantă. Afară de asta situaţia noastră se asemăna foarte mult : eram amîndoi orfani şi bogaţi, fără să datorăm însă cuiva răs-pundere pentru ceea ce făceam ; amîndoi aveam o mul-ţime de prieteni i comuni si ne întîlneam foarte adesea in aceleaşi case. încetul cu încetul am ajuns la un fel de intimitate care m-a determinat să îmi închipui că dintre toţi prietenii meii S prefer pe el, pentru că mi se părea „mai bărbat şi -mai apropiat sufleiteste de mâne decît un frate". Vorbeam împreună despre femeile nenumărate care i-au plăcut şi aşteptam cu mult .'interes să văd care vafi aceea asupra căreia interesul lui se va fixa în mod de-finitiv. înitr-o bună zi toate aceste sentimente s-au schimbat ca la un gest magic. Fuseserăm amîndoi invitaţi laîOverdene unde mătuşa Georgina avea o mulţime de lame şi cu această ocazie organizase un concert la care participa cel puţin jumătate din populaţia din partea lo-cului. în ultimul moment Madame Velma a teîegrafiat că mu poate veni. Mătuşa Gina era foarte plictisită şi o mai fctitărîtase şi papagalul, îţi aduci aminte ? Trebuia să: luăm a hotărîre imediată, aşa că m-am oferit eu să ţin locuî doamnei Velma, si am cîntat. — Ah ! exclamă i doctorul.

• — Am cîntat Mătăniile, romanţa pe care mi-a cerutFlower să o cânt cînd am fost ultima dată aici. îţi aduciaminte ?

135

— Da, îmi aduc, răspunse .doctorul şi făcu un semnafirmativ.

— Imediat după aceea relaţiile dintre mine şi Garths-au schimbat complet. La început nu am înţeles. Bănuiam că muzica i-a pricinuit io profundă emoţie, căci ştiamcă farmecul sunetelor exercită asupra îui aproape acelaşiefeot ca şi frumuseţea culorilor ; îmi închipuiam însă căpînă a doua zi iefecitul .acesta va dispare complet. Zileleinsă 'treceau şi el era mereu sulb aceeaşi impresie ; de altceva nu mi-am dat seama, dar presimţeam pentru primadată în viaţa i mea, <că însemnam şi eu ceva în viaţa cuiva,îmi era peste putinţă să pătrund într-o cameră fără să-midau seama că el a simţit imediat prezenţa mea ; nu puteam nici;pleca fără să simit că el îşi dă seama de plecareamea şi că o regretă. Am înţeles toate acestea şi oricît daimposibil ţi s-ar pare, la început nu mi-am dat seama căaceasta,este dragostea. Credeam că este o îegătură cit sapoate de strînsă care ne apropia în mod reciproc, graţiaunei simpatii şi profunde înţelegeri comune. Am petrecut ceasuri întregi împreună în sala de;concert a caste-Jului dar eu credeam că această apropiere se datora pasiunii noastre comune pentru muzica.; Cu 'toate acesteaicînd privirile lui se opreau asupra mea, îi simţeam ochiică mă atingea o rnînă oare încearcă un gest;de mângâiere«şi mă înfioram de plăcerea acestui contact imaginar. Şitotuşi nu m-am gîndit nici un,'moment că ar putea să i'edragoste, căci eu nu sînt decît o fată lipsită de farrneoşi destul de vîrstnică, iar el era un;tînăr atît de frumos :era ca un semizeu a cărui apropiere făcea să-mi tresalteinima în piept. Ca să fiu isinceră, .trebuie să-ţi mărturisesc că acestea erau sentimentele mele din zilele careau urmat imediat după concert. La rîndul lui el mi-aspus că după ce m-a auzit cîntînd romanţa Mătăniile, aavut o revelaţie neaşteptată. Spunea că pînă atunci nus-a gîndit la mine decîit ca la o bună camaradă ; din,clipa aceea însă avea impresia că s-a ridicat .vălul caremă ascundea din faţa lui, şi a început să mă vadă ca peo femeie, o realizare,a concepţiei despre feminitate. Probabil ţi se va pare tot atît de straniu cum mi s-a părut•şi mie la început, dar spunea ică de,atunci a început săsimtă irezistibila dorinţă de a mă face soţia lui pentru

totdeauna .şi mă dorea cum nu dorise nimic în viaţa luiţje pînă atunci.

Ioana făcu o pauză şi se uită la flacăra care pîlpîia încărnin. Doctorul se întoarse încet în fotoliu şi se uită laea căci presimţise de .multă vreme duioşia feminină caredormita în sufletul acestei fete. De aceea îi răspunse :

— Nu mi se pare deloc straniu, draga mea.Ioana uitase de mult prezenţa doctorului care era ală-

turi de ea, şi cînd îl auzi vorbind, se trezi ca din vis şireveni la realitate.

— îmi pare foarte bine de ceea ce spui. Cu toate.acestea mie mi s-a părut cât se poate de straniu. Ei bine,am plecat iamîndoi, şi în aceeaşi zi, din Overdene. Eu arn;venit la voi, el s-a dus la Shenstone. Era într-o marţi.Vinerea următoare im-am dus şi eu la Shenstone şi ne-arn,întîlnit din. nou. Absenţa de câteva zile dădea acestei revederi o semnificaţie şi o duioşie, necunoscute înainte.între inivitaţii de Ia Shenstone era şi americana aceeadrăguţă, domnişoara Paulina Lister. Garth era entuziasmat de frumuseţea ei şi începuse să-i facă portretul.Toată lumea era convinsă că o va cere în căsătorie. Totaşa credeam şi eu dragă Deryick, si chiar 1-arn sfătuit•să o ceară. Eram chiar foarte mulţumită la gîndul acesta,.cu toate că îi simţeam mereu privirile oprite asupra meaşi presimţeam că zilele nu începeau pentru el decît înclipa cînd ne întîJneam şi se terminau imediat ce nespuneam „bună seara" ca să ne despărţim pînă a douazi. Sentimentul acesta de a însemna ceva în viaţa cuiva,.•dădea vieţii mele o consistenţa plină de emoţii, cu toatecă nu atribuiam acest sentiment decît unei profund L;prietenii. In seara sosirii mele la Shenstone însă m-a ruga t ca după masă să ies pe terasa casei, căci ar vreasâ~mi vorbească. Deryck, te rog să mă crezi, bănuiamf-ă^sînt obişnuitele confidenţe pe care de astă dată trebuia să le ascult in legătură cu domnişoara Lister şi cărai va vorbi despre intenţiile lui de a o lua de soţie.Convinsă despre aceasta, am ieşit foarte liniştită şl£r~am aşezat pe parapetul terasei. Era o noapte cu lună...

, îmi este peste putinţă sa -ţi reproduc aimănun™. Nu ştiu nici eu cum s-a întâmplat. Am simţit la pî-

137

cioarele mele freamătul dragostei Jui ea un val delimpede şi toată indiferenţa mea s-a topit în faţa elanu-lui lui Garth. L-am văzut dinft^odată îngenunchiat lapicioarele mele :şi i-am simţit capul pe pieptul meu. Mi-atrecut braţele în jurul mijlocului şi am stat aşa înlăn-ţuiţi, în jurul nostru cu zidul greu al -tăcerii. Eram a Juiîntreagă şi el era eo-mplet conştient de această consim-ţire. Poate am fi stat ceasuri întregi aşa, dacă nu s-ar limişcat si nu ar fi ridicat ochii spre mine. Mi-a apus nu-mai două vorlbe pe care nu pot să ţi le repet. Acestadouă vorbe însă m-au readus în simţiri şi mi-am daîseama de realitate. Garth Dalmain dorea să mă ia î»căsătorie.

Ioana făcu o pauză şi aştepta să vadă cum îşi vaexprima doctorul mirarea în faţa acestei mărturisialneaşteptate.

— Ce altceva ar fi putut să dorească în clipa aceea fzise Deryck Brand cu glas domol, apoi cu un gest isttrecu palma peste buzele 'care îi tremurau. Mărturisireaîoanei îl emoţionase mai mult decît s-ar fi aşteptat. P«urmă oe-a mai fost ?

— M-am ridicat în picioare, continuă Ioana, eâcia ti ta vreme cît eram alături de el şi-1 vedeam îngenua-chiat, presimţeam că îmi stăpâneşte nu numai sufletulci şi trupul. Instinctiv îmi dădeam seama că pentru aaccepta această propunere, ar fi trebuit să o accept înainte de toate cu raţiunea şi numai după aceea cu restulrj/ornirilor mele. In vi'aţa omului contează întîi spiritul,sufletul şi numai după aceea trupul, nu cum greşit s®interpretează invers, şi cred că am dreptate.

— Ai dreptate loano, răspunse doctorul care tresârîşi se întoarse spre ea, ai afirmat un mare adevăr la car*m-am gîndit de multe ori, dar niciod'ată nu am găsi*formula potrivită pentru a-1 exprima.

Toana îl privi în luminile ochilor si zîmbi cu tristeţe.— Crezi ca am dreptate ? în .orice caz acest adevă?

m-a costat foarte mult. Am dat pe Garth la o parte fii-am spus că arn nevoie de douăsprezece ore pentru «®să mă pot gîndi în toată liniştea. Era atît de sigur, sigo?de mine şi sigur de el, în cit s-a învoit fără să protestezs.L-am rugat să mă lase singură. Mi-e peste putinţă ss-#

Descriu senzaţia pe

biserica. D z fel d«

- n ,

lntr-

„

139

vorbea, înfăţişarea lui era complet transfigurată, în con-cluzie însă mi-a spus : „Cu toate acestea nu era un orn cu care să poţi să trăieşti în aceeaşî^casă şi nici nu 1-ai fi dorit să-1 ai în fiecare zi în faţa ta la masă • «e a drept această chestiune .nu se putea pune pentru mine căci ar fi fost un adevărat martiriu". Ei bine dragul meu, spune singur, cum era să leg pe Garth de urîţenia mea ? Cum aş fi putut suporta să văd în fiecare zi 'chi-nul acestui om îndrăgostit de natură şi de frumos f E adevărat că „dragostea este oarbă". El însă mă văzusa cu mult înainte de ce ar fi început să, mă iubească, şi nu.trebuie să uiţi că dragostea conjugală nu este delos oarbă, căci dragostea care trezeşte dorinţa e foarte lu-cidă. Am trăit prea mult în societatea prietenelor mela oare s-au măritat, pentru ca să nu-mi dau seama de fe-lul în care se privesc doi soţi, după ce s-a risipit iluzia primelor dorinţe realizate. Ştiu de asemenea că în zilei» •acelea de vrajă Garth era incapabil să vadă urîţenia mea,, din cauză că era orbit de dorinţă. .Dar după ce s-ar H.săturat de tot ce i-a'ş fi putut da si aş fi epuizat complet resursele mele sufleteşti, cînd viaţa de toate zilele ş!~a» fi I u alt înfăţişarea obişnuită, şi vraja eu oare mă încon-jurase s-ar fi risipit, crezi că aş fi putut -suporta sâ-1 văd că întoarce capul ca ea nu vadă urîţenia1 adevărata) mele înfăţişări ? îţi închipui că aŞ fi putut Indura UB astfel de chin ? Fără îndoială dezamăgirea şi chinuri]» geloziei ar fi contribuit şi ele la augmentarea urîţeniei mele care ar fi devenit cu atît mai 'insuportabilă şi mal respingătoare. Te întreb acum pe tine : as fi putut su-porta oare această încercare ?

Doctorul se întoarse spre ea şi o examina cu inte-resul pe care îl poate trezi un pacient cînd se găseşte î»faţa doctorului său.

— Abia acum îmi dau seama că diagnosticul meudin ziua cînd ţi-am recomandat să pleci în străinătate,era cît se poate de just, zise el gânditor,, si cu tea l»acestea cunoşteam foarte puţine amănunte din viaţa dăruit ale care să mă îndreptăţească să-ţi dau aceasta &&-comandaţie.

— Deryck, te rog nu vorbi cu mine cum ai vorbiuna dintre pacientele tale. Vor'beşte-mi cum ai

S40

ari cărui om care are nevoie de un sfat, şi spune-mi eutoată sinceritatea : aveam eu dreptul să Jeg pe GarthDalmain de faţa mea atît de urîtă... căci tu ştii foartebine că eu sînt urîtă.

Doctorul începu să rîdă cu poftă, căcî simţea o mul-ţumire deosebită să o tachineze.— Dragă fetiţo, dacă ar fi să vorbim ca de Ia om la

om, cum vorbeso bărbaţii între ei, cred că aş avea să-ţi spun cîteva cuvinte destul de severe, dar cum se întim-plăcă eu nu uit niciodată că am de-a face cu o femeie na care o respect şi o stimez de foarte multă vreme, ca pa un suflet de elită, îţi voi răspunde cu toată sinceri tatea : Tu nu eşti o fată frumoasă în înţelesul obişnuit, al cuvîntului, si sînt sigur că un altul dacă te-ar iubi cu-adevărat, ţi-ar răspunde tot aşa, deoarece nimeni care arţine la tine nu ar fi capabil să-ţi spună o minciună.. La nevoie sînt gata să admit că eşti chiar o fată urîtă, deşi sînt sigur că se găsesc cel puţin o duzină dintre tinerii care ţin la dumneata, care nu ar admite pentru nimic în lume aşa ceva. Evident, ar trebui să caut un pretext de scuză în faţla lor şi 'deci le^aiş spune că nu m-au înţeles, în fond tu eşti Ioana, şi cu asta am spus totul. Atfta timp cît rfcu vei fi tu însăţi, prietenii tăi nu au nimic de obiectat. Poate ar mai trebui să-ţi spun,' fiindcă vorbim despre faţa ta iubită, că au fost (timpuri .cînd aş fi făcut cu plăcere douăzeci de kilometri pe jos,-numai pentru ca să o pot vedea ; cînd nu te-am ştiut aproape de mine, te doream întotdeauna aproape, iar cind 'te ştiam aproape, nu mă gîhdeam niciodată că vei mai pleca.

— Mărturiseşte Deryck, că n-ai fi dorit cu toataacestea să mă vezi mereu la aceeaşi masă în faţa ta, in-•sistâ Ioana cu convingere.

— Din nenorocire n-a fost cazul, dar mesele mi-aufăcut multă plăcere de cîte ori erai şi tu de faţă, răspunse doctorul rîzînd.

— Deryck, nu uita că tu n-aveai niciodată obligaţia,-sS. mă săruţi.

Doctorul dete un hohot de răsuna cabinetul, aşa că*lower care tocmai atunci trecea prin hol, se întrebă

141

Sa Z ff Ce«-ea Ju? ?"aj S^ ^otivu] care te d ,

'^ j-a» întrebat ce vîr t- dete"runâ— loano f Cum Irsta are

ani. Pe sigura ca Ca un Ca

242 copiL cu el, dacă ÎI ca.se gîndeste

pentru prima dată la acest lucru şi că se închină în faţa notărîrii mele, apoi s-a întors fără să mai spună nimic şi a ieşit din biserică. De atunci nu ne-am mai revăzut. — îoano, răspunse doctorul, eu mă mir foarte mult cum de el nu şi-a dat seama că era un simplu pretext. Tu nu erai obişnuită să minţi, şi e peste putinţă ca omuluipe care îl iubeşti să-i fi debitat o minciună în faţa al-tarului.

Ioana simţi că i se urcă tot sîngele în faţă. — Ascultă Beryek, n-aş putea afirma că răspunsul meu era în întregime o minciună. Era una dintre acele minciuni „care fac parte integrantă din adevăr" si despre care Tennyson spunea că e foarte greu să le rezişti i O minciună, cînd e minciună adevărată Să scapi de ea, s-o birul' nu e greu Dar cînd din adevăr ea face parte Povară grea rămîne în caleata mereu. declamă doctorul Deryck.

— Exact, continuă Ioana, de aceea nici n-a încercat să mă contrazică, pentru că înţelegea că este şi o parte de adevăr în ceea ce-i spusesem. Este cu trei ani mai tînăr decît mine şi dacă ţii seamă de temperamentul lui, este chiar mult mai tînăr. în parte poate tocmai din cauza acestei delicioase tinereţi a lui 1-am refuzat, căci nu doreamca maturitatea mea să-i fie povară. Era un adevăr1 ceea ce-i spusesem eu, dar predominat de minciună, căci nu putea fi decît minciună îndrăzneala de a-i spune în faţă că este uncopil, tocmai lui care era atît de băsbat şi-1 simţeam complet stăpîn pe mine. N-a fost în stare să-mi răspundă nimic, dar numai din cauză că răspunsul nieu îl găsise complet nepregătit. Tot timpul el nu se gîndise decît la mine si plutea ca într-un vis, cîtă vreme eu mă gîndisem şi la mine... şi la el.

— îoano, tot ce ai suferit din clipa despărţirii voas-tre, cred că ai suferit pe bună dreptate, răspunse doc-torul.

—• Ştiu, răspunse Ioana şi-şî plecă privirile în pâ-niînt. ' '

—• Te-ai minţit pe tine însăţi şi te-ai purtat cît sapoate de urît faţă de omul care te iubea. Tu ţi-ai Ibătut

CB t(

3«.ss

Q)

« 3 '3 gfi g 3 <u <a oo

•s-~s,ss&

y cu '£8

CU

*-* _

c a *

g

«3-2 a& -S ^ CU~ t. TI

3 .i

!/"* c73

'CB

CB 'CB iy

0 y w 3 tB

^ S £« f

go y

c3D, w

o m"3,

••-(

S

'CB w

.t? -3S | ,<u

t)

<3J 3 ,

y^cB.O)

03(D W'

-a.2

CO SH

y

143

3, s

3 ^

F °J-rf .r_(

C3 t,O

a

CB

^QJ

CB

3 -S'-,-,t « 3

r ~ CB „ H-lc W

CBti

CB'CB W C B

S S

'n, g R

-S 'S

CB

3OJ

c<0G 3

a

• a,

cu ."o

'— W O,CB OJ «t-<

S « od) «tel ,

,

3 «•O

QJ Q J _40. CBCi) -ti CB -p

" QJ

)C8

3

S'ca .n '

CBaj >

2. S <23'

^ ^ 1

î .s|â_ y C B q j

O CUCB yO QJ

S"«l

• -T O) C' '

yD,

S-1-3

yo

t3

' 3

CU

CO

'S3G 3. G

^'3

<S 'CBft "a, ^-r-H rQ

"D ÎCB -^ c

<? f l ' ' 0 ^rg s« C B .. ^ js5 s

.5 .o-£ ?'T: M J? ««• Sfeg

-a-o^^.!ca > £V£-d'2 g_ «

a >O)

ti

y w ,- .

.„."P C C

c *-" .S

o«M

'CB Ca, «C 8 ^

«'•R f

3 ci «8

•CB,

\Q >CB

ew- a

— Cred că m-ai biciuit destul, răspunse ea ; cuvintele" tale au fost ca nişte bice care mi-au sângerat trupul, dar sufleteşte mi-au făcut mult bine. Trebuie să-ţi mai spun insă, că în clipa cînd eram pe vîrful piramidei lui Keops, arnvăzut prin faţa ochilor mei defilînd trecutul sub o altă înfăţişare, înainte de toate mi-am dat seama că libertatea de a trăi pentru tine însuţi, nu este decît un. fel de sclavie, căci eşti sclavul singurătăţii, si în clipa aceea mi-am adus aminte că îl condamnasem şi pe el să ducă aceeaşi viaţă deşartă pe care o duceam eu. M-am co'borît depe piramidă si din depărtare am căutat să-dezleg enigma Sfynxului cu ochii aţintiţi în viitor. Acesta părea, că-mi spune : „Adevărata viaţă o trăiesc' numai cei care se iubesc". In seara aceea m-am hotărît să renunţ la călătoria pe care voiam să o fao în susul Nilului, să mă întorc imediat acasă, să anunţ pe Garth şi să-primesc toate condiţiile lui, să-1 rog să reîncepem viaţa exact de acolo de unde o lăsasem cu trei ani în urmă, pe terasa castelului Shenstone,

— Roata- vremii trece mereu înainte, niciodată înapoi, zise doctorul, trecîndu-şi mîna peste faţă şi cu privi rea pierdută îh gol.

— Deryck, exclamă Joaina, tu ş-tîî foarte bine catimpul se opreşte cîteodată în loc sau se întoarce înapoi.

Doctorul zîmbi înduioşat şi trist.

— Da loano, asta însă este o excepţie care confiz^măregula, apoi adăugă repede : Fără 'să vrei însă mi-aimărturisit un amănunt care îmi face sarcina mai uşoară ;înainte de ai fi avut cunoştinţă de nenorocirea care1-a lovit pe Dai, ţi-ai recunoscut greşeala pe care ai co-mis-o şi te-ai decis să o repari.

— N-aş putea să-ţi spun cu certitudine, dacă rni-amrecunoscut greşeala, răspunse Ioana ; eram însă convinsăca mi-e peste putinţă să mai trăiesc o singură clipă de-parte de el. De aceea m-am decis să fac orice pentru a-îregăsi. Orice ezi-tare însă în această clipă nu-şi mai areJocul; din moment ce bietul băiat a suferit acest acci-dent, situaţia este mult mai simplă decît o credeam la

început.

'— Cum arK,-."

145

Văzînd că Ioana nu-i dă nici un răspuns, se ridicaIn picioare şi întorcîndu-se d|>re cămin, privi cîteva clipeîn tăcere la flăcările focului. După ce se aşeză din nouIn fotoliu, glasul lui părea neobişnuit de calm, vioiciu-nea întipărită pe faţa lui însă făcu pe Ioana să-şi închi-puie că au ajuns la punctul critic al conversaţiei lor diaseara aceasta.

— Spune-mi ee ai de gînd să faci ? întrebă Derycbintr-un tîrziu.

— Ce-am de gînd să fac ? Nimic altceva deci t să măduc de-a dreptul la Garth. Nu-mi mai rămîne decît să teîntreb cum să-i trimit vorbă că am sosit şi dacă potsă-mi permit riscul unei emoţii pe care i-ar prîcinui-oprezenţa mea. In acelaşi timp nu mi-ar conveni nici săfiu oprită de doctori sau de infirmiere ea să intru la el.Jboeul meu este alături de el, şi nu cer vieţii nici o altă-binefacere decît să pot sta întotdeauna lîngă el. Oameniicare îngrijesc un bolnav sînt capabili să-ţi facă tot felulda mizerii, de aceea cred că o scrisoare de la tine aj?putea să aranjeze chiar de la început situaţia. Poate a*fi bine să le telegrafiez!.

— Da, este adevărat, zise doctorul cu sfială. O telegramă dată de mine ar putea să-ţi deschidă drumul spracamera de suferinţe a lui Garth. Dar odată ajunsă acolo,ce ai de gînd să faci ?

Pe faţa Ioanei trecu un zîmbet de nesfîrsită bunătate.Doctorul văzu, dar întoarse capul în altă parte, căci îşidete seama că zîrnbetul acesta nu era nici pentru el şJaiici pentru altul, iar cel căruia îi era destinat, nu-1 vamai putea vedea.

— Ce voi face pe urmă ? Dragostea îmi va deschidă <drumul, şi .după ce toate piedicile vor fi înlăturate,Garth şi cu mine vom fi din nou alături.

Doctorul îşi ridică mîinile şi apropiind vîrfurile dege-telor unul de altul, începu să vorbească cu glasul Iblînd ş*plin de bunătate.

— Dragă loano, acesta este un punct de vedere absolut feminin ; fără îndoială este şi cel mai simplu şi poatecel mai bun. Dar în faţa patului de suferinţe al lui Garthva trebui să înfrunţi punctul de vedere masculin. Ar însemna să nu apreciez încrederea pe care mi-aî arătat-»

146

aclresîndu-te mie, dacă nu te-aş preveni dinainte, ca dacă te duci acum la Garth, să-i oferi dragostea pe care el ţi-a cerut-o zadarnic acum trei ani, ca pe cel mai preţios tezaur, ar fi peste putinţă ca în gestul tău să nu vadă o pornire de milă. Garth Dalmain însă nu este oniui care să primească dragoste de milă, mai ales cînd s_a gîndit odinioară să cucerească această dragoste, pe care totuşi a pierdut-o. Afară de asta Garth Dalmain nu aradmite pentru nimic în lume ca o femeie, fie ea chiar aceea pe care a crezut-o mai presus de oricare alta, să fie legată prin căsătorie de orbirea lui perpetuă, doar în cazul cînd ar fi convins că această căsătorie ar putea să fie şi pentru ea suprema fericire. Cum ar putea el crede că aşa ceva se mai poate, de vreme ce atunci cînd băiatul acesta reprezenta tot ce ar fi putut visa o femeie, tu 1-ai refuzat şi i-ai depărtat de tine. In cazul cînd ai încerca, să-i explici, şi nu mă îndoiesc că o vei face, motivele care -te-au determinat să-1 refuzi, el ţi-ar putea răs-punde : „Cînd aveam vederea ochilor, n-ai crezut în mine, iar acum cînd sînt orb si nu-ţi mai pot dovedi cre-dinţa mea, te-ai întors la mine. Resemnarea nu este o . virtute, şi îmi va fi peste putinţă să cred că primeşti cu convingere credinţa ce mă leagă de tine de vreme ce a-trebuit să intervină un accident care să înlăture temeri] e şi îndoiala ta". Draga mea, din punct de vedere masculin situaţia se prezintă aşa cum îţi spun, si sînt sigur că tot aşa va judeca şi el lucrurile, mai ales că pe Garth Dalmain îl ştiu un caracter mult mai ferm decît sînt, eu. Dacă în ziua aceea aş fi fost eu în biserică în locul lui, eu ţi-as fi căzut la picioare si te-aş fi implorat, Garth Dalmain însă a fost un caracter de fier şi a putut pleca fără să spună o vorbă de protest contra femeii care eu o seară înainte pe terasa din Shenstone îl pri -mise, iar în faţa altarului îl refuza. Nu mă îndoiesc nici 0 clipă că şi el Ta judeca situaţia din acelaşi punct de-vedere ca şi mine.

Ioana întoarse faţa consternată spre el :• Bine Deryck, dar el mă iubeşte, murmură ea dez-

nădăjduită.

147— Tocmai din cauză că te iubeşte, nu. va

admit»aîieiodată ca să-1 primeşti numai din milă pentru neno-Tocirea Iui de acum.

— Te rog ajută-mă, găseşte o posibilitate ; spune-mice să fac l

în glasul Ioanei vibra o deznădejdechinuitoare şj •doctorul stătu multă vreme pegînduri.

— Nu văd decît o singură posibilitate de scăpare.Dacă Dai ar putea ajunge într-o stare de spirit care să-]facă să înţeleagă starea ta morală în clipa cînd 1-ai refuzat, şi după ce-şi va da seama că judecind lucrurileaşa cum le-ai judecat, aveai deplină dreptate, şi în cazul cînd ar recunoaşte aceasta, ar vorbi cu cineva, dapildă ou mine, cred că situaţia s-ar putea întoarce îafavoarea ta. In orice caz însă nu va fi atît de

uşor saprovoci la el o astfel de stare de spirit.Dacă ai putea satrăieşti aproape de el, fără ca el să te vadă — oriaceasta

e foarte uşor acum — vreau să spun că dacă te-ai puteasubstitui infirmierei-secretare pe care vreau să i-o trimit, pentru ca să poţi trăi un timp în intimitatea Iul,fără să bănuiască nimie. In urma 'Contactului ootidîaaconversaţia dintre voi poate s-ar putea îndrepta asupraaeestui subiect care la rîndul lui să aducă o mărturisire.

Ioana sări în picioare.— Deryck, aceasta este o posibilitate

nebănuită iirimite-mă pe mine în locul infirmierei. Va fi peste putinţă să bănuiască cine sînt. Au trecut trei ani decîndnu mi-a auzit glasul şi el mă crede în Egipt. Ziarele deacum cîteva săptămîni, cînd el le mai putea citi, scriancă voi petrece iarna în Egipt şi în Siria, unde voi rămînapînă In luna mai. Nimeni în lume nu ştie că m-am întors acasă. Tu eşti în măsură să ştii mai bine decît oricare altul, dacă sînt o bună infirmieră sau nu, căci amfăcut războiul împreună şi am lucrat mină în mînă. Terog recomandă-mă ; mai am încă uniforma pe care spurtam atunci şi în douăzeci şi patru de ore aş putea figata de plecare. M-aş duce ca simplă soră de caritate şiIa nevoie sînt gata să iau masa şi la bucătărie.

— Draga mea, răspunse doctorul calm, nu se poat*sa pleci ca <o soră oarecare; din nenorocire asta esfa situaţia, căci azi-dimineaţă eu am angajat pa lBffpmie.FS

l

Gray şi am trimis o lungă scrisoare dectoru-juj jviackenzie in care i-am descris-o. La rîndul lui, e 5i£Ur că el a citit această scrisoare lui Dai. Nu intră în obiceiul meu ca să retrag însărcinarea unei infirmiere trimisă la un .bolnav, decît In caz de incapacitate, ceea .„e nu este cazul cu Rosemary Gray. Pînă acum nimănui nu i-a trecut prin gînd să-i ceară ca ea să mănînce la bucătărie, pentru că este o fată din lumea bună şi prin urmare va trebui tratată ca atare. Aş dori din toata inima să-i iei locul, cu toate că măîndoiesc că ai putea să o înlocuieşti din toate punctele de vedere. Dar aş vrea să-ţi mai spun ceva : înainte de a mă întoarce acasă, Dalmain m-a întrebat despre tine. A avut grijă 1 să te plaseze ca pe un sandwich, între ducesă şi Flo-wer, dar nu s-a gîndit la roşeaţa din obrajii pe care nu

0 mai putea ascunde cînd vorbea despre tine, şi mîinila1 se crispaseră pe cearceaful patului, ca să-şi stăpâneascăemoţia. I-am răspuns că eşti tot în Egipt. M-a întrebatcind te vei întoarce acasă. I-am răspuns că de Paşti velfi la Ierusalim şi că te vei întoarce pe la sfîrşitul luiaprilie sau începutul Iui mai. S-a interesat cum îţimerge. I-am răspuns că nu prea eşti o corespondentăconştiincioasă, dar din cărţile poştale pe care le-ai trimis si telegramele pe care le-am primit, se pare că tedistrezi bine şi că eşti mulţumită. Am adăugat că eusin t cel care te-a îndemnat să pleci în străinătate, dincauză că erai în plină decreptitudine. A făcut un gest dinmină, ca şi cînd ar fi vrut să mă lovească pentru că amîntrebuinţat o astfel de expresie, pe urmă a adăugat •„în plină decreptitudine" pe un ton de profund dispreţ

•a£it pentru cuvintele mele, cît şi pentru mine. Pe urmă a început să se intereseze de Flower. Despre ducesă în-trebase deja tot ce ar fi vrut să întrebe despre tine. Cînd aaflat că Flower este acasă şi se simte destul de bine, ffl-a rugat să mă uit la mormanul de scrisori care aşteptau nedeschise, pînă în clipa cînd va fi în stare să pună pe cineva să i le citească, şi m-a rugat să mă uit laela ?' sa-i spun dacă recunosc scrisul cuiva pe adresă, îţi fă-*-ea impresia că toată lumea i-a trimis scrisori de sirn-P3'!e, Am recunoscut aproape o du/ină, între altele 9! «Jsoarea primită de la un prinţ regal. M-a întrebat

dacă nu este nici una din străinătate ; erau două sau trei şi ştiam de la cine sînt, aşa că i-am spus. N-a vrut însă să-i citesc nici una ; pe a prinţului a luat-o în mînă si i-a pipăit coroana ; pe urmă m-a întrebat dacă este vre-una de la ducesă ? Era una şi de la ea. Pe aceasta mi-a cerut să o deschid şi să i-o citesc. Era scrisul tipic şi pjjn de curtuazie caracteristică a ducesei. Pe la mijlocul scri-sorii spunea : „Cînd va afla Ioana, va rămîne conster-nată. Ii voi scrie imediat ce-mi va comunica noua adresă unde se află acum. Ultima dată cînd mi-a scris, spunea că este pe cale să se mărite cu un japonez si să se stabi-lească în Japonia. Jdeea nu e rea, ce zici dragă Dai ? Cu toate acestea, dacă Japonia este aşa cum o cunoaştem noi din cărţile ilustrate, nu ştiu unde se va găsi o casă care să poată primi pe Ioana, şi un /bărbat care să se po-trivească cu o fată de statura ei". Evident, cu oarecare îndemînare, am trecut peste pasajul cu japonezul, dar după ee am terminat scrisoarea, nu a mai putut răbda şi m-a întrebat dacă nu a sosit ceva de Ia tine. I-am spus că nu este nimic, deoarece probabil încă nu ştii despre accidentul lui, dar e sigur că vei scrie îndată ce vei afla. Sînt convins chiar, că acum îi vei scrie şi in-firmiera Rosemary îi va citi toate scrisorile pe care le va primi pînă la sosirea ei.

— O, Deryck, îngînă Ioana, îmi este peste putinţăsă mai aştept. Trebuie să mă duc imediat la el.

Aparatul telefonic de pe masa doctorului începu săsune cu furie. Deryck se ridică 'din fotoliu şi luă re-ceptorul :

— Allo .'... Da, doctorul Brand... Cine e acolo ? A,dumneavoastră doamnă .' (Ioanei îi părea rău că doamnacare vorbea, nu putea distinge zîm'betul captivant al luiDeryck prin .telefon). Da ?... N-am înţeles numele... Evident... chiar azi-dimineaţă. Un caz extrem de important.Trebuie să vină chiar astă-seară să-mi vorbească... Poftim ? O greşeală în registre ?... Unde a plecat ?... Unde ?...Vă rog silabisiţi euvînlul... Australia .'... Va să zică nuo mai putem ajunge... Da, am auzit că a fost angajatăundeva, dar nu ştiam... Nu face nimic doamnă... Dumneavoastră nu aveţi nici o vină... Nu cred, deoarece am găsit pe rineva care i-ar putea ţine locul... Cred că da..

350

î„ orice caz vă voi informa, dacă va fi nevoie Bunăseara, şi va mulţumesc J... na

Doctorul închise aparatul, apoi se întoarse spre Ioanape buze cu un zîmbet abia schiţat ioana,

- loano, în destin n-am crezut niciodată, dar am-crezut imr-o providenţă divină care face si desfac* t^îplanurile omului. Acum ai ocazia se pleci ' "

CAPITOLUL 16

— înainte de toate să ne ocupăm acum de planulnostru strategic. Va trebui să pleci poimâine noapte cutrenul din gara Euston. Crezi că vei putea fi gata pînă-atunci ? întrebă doctorul.

— Eu sînt gata chiar de acum, răspunse Ioana.— Va trebui să pleci ca infirmiera Rosemary Grav.— Asta nu prea îmi convine, interveni Ioana, aş pre

fera un nume oricare altul. Inchipuie-ţi că într-o bună.zi apare infirmiera sau întâlnesc pe cineva care a eu-noscut-o.

— Dragă fetiţo, ea este acum în drum spre Australia,si nu vei avea ocazia să întîlneşti pe nimeni decît personalul casei si pe doctorul curant. Ai avea motive să tatemi cel mult de un vizitator neaşteptat care te-ar putea cunoaşte. Va trebui să ţinem seama de un astfel deriso, dar pentru orice eventualitate îţi voi da o scrisoarecare să te ferească de orice complicaţii,- si voi explicasituaţia spunând că la cererea mea ai primit să iei numele infirmierei plecate, pentru a evita pacientului oric-aexplicaţii inutile şi primejdioase pentru starea lui actuală. Cred că am tot dreptul să scriu această scrisoare.™ai ales că este un adevăr mult mai adevărat, decît s-a?Părea la prima vedere, în consecinţă va trebui să-ţi joairolul cât se poate de !bine şi în limita posibilităţilor du-rnitale fizice ; în orice caz te rog să nu uiţi că eu te- am's doctorului Mackenzie ca pe „o fetişcană foarte

151

*ăguţ£i, foartee «"« c,ar

tea pare jfl „ ai

g .contră ^ «escris-o Iat ca eu n

- - - U Va f j cfH+ , . "J" J-dCl

^ «a Şes ca T" e L C ^ ^ ^ f l l n ^>ste esS

vor să dai

__ In cazul acesta ar trebui să ne gîndim chiar de peacum ce avem de făcut. Hai să zicem că eu sîntRose-'rjjary Gray şi că am o voce care seamănă cu a meacea adevărată.

___ Să nu te miri deloc dacă pacientul nostru va constata o asemănare între glasul tău şi cel al uneia dintrecunoştinţele noastre comune. De multe ori, chiar eum-arn mirat de această ciudată similitudine.

— JNTu mai spune, exclamă Ioana. Al cui esta glasulcare seamănă cu al infirmierei Gray ?

— AI onorabilei domnişoare Ioana Champion, râs-ounse doctorul şi zîmbi cu aceeaşi bunăvoinţă, ca întotdeauna cînd vorbea cu infirmierele iui. Dumneavoastrăo cunoaşteţi domnişoară ?

— Foarte puţin, dar sper ca în decursul anilor cavor veni, voi cunoaşte-o din ce în ce mai bine. (începurăamîndoi să rîdă). Iţi mulţumesc Dicky pentru că m~aiînvăţat ce să răspund bolnavului nostru. Ce nenorociresă fii determinat să minţi pe Garth în felul acesta. Voiavea oare curajul să-mi joc rolul pînă la sfîrşit ?

— Dacă te vei gândi că e în joc fericirea ta şi a luî,cred că vei reuşi. Acum însă va trebui să chem o maşină să te ducă la Portland Place, căci altfel vei sosiprea tîrzîu la masă : impoliteţă pe care ducesa nu o iartănici unui călător, chiar dacă s-ar întoarce tocmai de iacapătul pămîntului. Dacă vrei să mă asculţi, atunci povesteşte mătuşii tale tot ce am vorbit acum, fără să pomeneşti însă nimic despre seara aceea cu lună şi despreterasă, şi intreab-o ce zice de planul nostru. Sfatul ei vaputea să-ţi fie mai tîrziu de folos.

Se ridicară amîndoi în picioare şi se priviră îndelung.•— Băiete, începu Ioana emoţionată, ai fost atît de

""n cu mine şi atît de credincios prieteniei noastre, in-cit orice s-ar întâmpla, îţi voi rămâne recunoscătoare.

• Taci, o întrerupse doctorul, nu încape nici o re-cunoştinţă atunci cînd cineva îşi plăteşte o veche da-9ne- Mîîne nu voi avea nici un moment liber, şi prevăd catot aşa va fi şi poimâine. Seara la orele şapte insă vomputea lua masa împreună la Euston, căci viu să te con-U5 *a Jfară, aşa că la Gleneesh vei ajunge tocmai pe ia i-1 az. Iţi vor face multă plăcere peisajele pe care le vei

153

,găsi şi aerul rece al dimineţii te va recrea... Mulţu -mesc Soddart. Domnişoara Champion e gata de plecareNu uita să-ţi cobori voaleta ca să nu te recunoască ni-meni ; dar am uitat că nu porţi aşa ceva. Ar fi bine dacaar face toate femeile ca tine. în brice caz aşează-te adîncîn scaun, dacă vrei să nu fii văzută de lumea carg tecrede şi astăzi la Cairo. Nu uita, cît imai puţin bagaj, omică valiză, despre care infirmierele spun întotdeauna„cutioara mea", şi cu două iniţiale uşor vizibile : R. G

— îţi mulţumesc Deryck, că te gîndeşti la toate, şoptiIoana.

— Mă gîndesc numai la tine, răspunse doctorul.In timpul zilelor de cumpănă grea care urmară, Ioana

se gîndi de multe ori ca la o mîngîiere, la aceste ultimecuvinte pe care le pronunţase doctorul în clipa cînd sedespărţiră.

CAPITOLUL 17

următoare infirmiera Rosemary Gray sosi la Gle--eeesh.

Cînd se pomeni singură pe peronul acestei gări pustii,în mînă cu „cutioara", i se păru că a căzut din nori şică prietenii şi identitatea ei au rămas pe altă planetă.

In faţa gării aştepta o maşină şi în primul momentse gîndi cu groază că s-ar putea întîmpla ca şoferul să ocunoască. Acesta însă era un băiat căruia îi plăcea să-şivadă de treabă, şi nu se uita la ea nici atît cît se uitase lageamantanul pe care i-1 luă din mînă. Pentru el venireaia gară însemna o infirmieră pur şi simplu şi un geaman-tan, pe care avea ordinul să le ducă la Gleneesh. Aşezatîn faţa volanului privea indiferent înainte şi nici nubăgă în seamă comisionarul care ajută Ioanei să se urceIn maşină. Cînd se închise portiera, dete drumul maşinii,cu gesturile precise ale unui manechin purtat de un rne-eanism nevăzut, şi maşina începu să gonească pe drumulcare şerpuiau printre coline.

t54

Cînd ajunseră sus între stîncile

vedea decit cerul şi peretii

care trecuseră peste ei, Ioana sedata ca a căzut din noVşoferului care nu o găsisecozorocul şepcii, i Se păruplin în noul ei rol.

Ioana auzise dp mnu care îl avea Garth £ oa'teT ,V°r'bind^e de castel, nu se aşteptase niciodafâ la P miazănoapte a ţări fionant. Cînd trecură de o cotS *** de "*** *&' lor apărură turnurile sure a^' ?,a drun™lui 'si fr ^3 aiiHo ^I^„,.T i. . ~ °<-UL. aie cas-tpbiii-,; T_ . • "•

___ . xoi aaucea aminte de^.^^a ^c "care-i avea, să organizeze aici o serată

sub patronajul ducesei, şi ea acceptase invitaţia, în clipa aceasta însă ea venea la castel în calitate de simplă infirmieră a celui care nu se mai putea bucura de vederea acestor frumuseţi. La Overdene primise invitaţia, d»r acum intra în acestcastel cu un nume care nu era al ei; el nu s va recunoaşte şi nimeni nu va şti de ce a venit.

Simpson, valetul lui Garth o aştepta în capul scării

si din nou avu presimţirea că trece printr-^-------mejdie. Omul ,arp«^ "~~~ ' '3â PnVe^ă^^.^ocul holului străvh - , ^^u

pr l ma 1 1 ^ ^ U m ^cea în toM^n/ , ^^i. ' - • -

155

la

<*™ ™ se mai '6 mu^hiuj anilQp

maimult • nouă, ia"

^ d U C ă ca va reuşi .De

'

— -•* "<= unae o

diat în camera ei şi începu să-i vorbească cu glasul ea săo facă să se simtă ca la ea acasă; îi ură «t şi seinteresă de călătoria pe care a făcut-o din LoiT dra pînăla castel, exprimîndu-si nădejdea că aceasta nu i-apricinuit nici o nemulţumire, fără să uite însă sâ-ivorbească de nenorocirea care dăduse peste stăpînul ejşi care făcea indispensabilă prezenţa unei infirmiere. Bâ-trîna îi zicea „Soră Gray" si vorbea cu atîta afecţiune jnglas, încît Ioanei îi veni foarte greu să se stăpînească sănu o ia în braţe şi să-i mărturisească enorma plăcere pecare i-o pricinuia întîlnirea aceasta neprevăzută. f sjaduse însă aminte că un gest care ar fi fost primit cusatisfacţie din partea Ioanei Champion, putea fi consi-derat drept impertinenţă din partea „infirmierei Rose-mary Gray". Intră deci în tăcere în camera pe care i-apregătiseră şi răspunse cu toată atenţia la întrebărileDătrînei, iar la sfîrşit îi mărturisi că o masă frugală i-arface plăcere, dar înainte de toate ar prefera o baie fier-binte.

Terminase de mult baia şi dejunul, si aştepta în faţa•ferestrei cu ochii pierduţi în zările noi care se deschi-deau înaintea ei, gîndindu-se că doctorul va trebui săsosească dintr-un moment într-altul ca să o introducăîn camera lui Garth.

îmbrăcase o uniformă nouă de pînză albastră cu man-şete albe şi un şorţ cu buzunare largi, fără să uite bonetareglementară a institutului unde îşi făcuse practica. Cutoate că nu avea intenţia să poarte această bonetă înmod constant, se gîndise că pentru introducere nu tre-buie să neglijeze nici un amănunt care ar putea impre-siona pe doctorul Mackenzie, iar ei i-ar da o înfăţişaresever profesională. Prevăzuse că simplitatea liniiloracestei uniforme va accentua şi mai mult statura ei, cutoate că încălţase o pereche de pantofi cu tocuri joaseşi tălpi de cauciuc, de aceea aştepta emoţionată întîlni-rea cu doctorul, fiind convinsă că el va raporta lui Garthimediat impresia pe care i-o va face noua infirmieră.

In timp ce privea pe fereastră, văzu apropiindu-se decasă o trăsuri că în care era un om mai în vîrstă, iar l*spatele lui un băieţaş. Clipa cea mare se apropia.

156

Ioana căzu în genunchi în faţa ferestrei şi imploră».Providenţa să-i dea curaj şi s-o lumineze. Se gîndise atît de mult la această clipă, încît nu-şi mai aducea aminte de nimic din tot ee-i spusese Deryck. Uitase pînă şi» trăsăturile feţei lui Garth si nu o preocupa decît un sin-oar gînd •' Pes^e cîteva minute va trebui să intre în ca-j^era unde era patul lui de suferinţă. Va revedea fătat aceea pe care nu o mai văzuse din ziua cînd se opriseră*, amîndoi în faţa altarului.

„Şterge lacrimile noastre şi împarte Milă cu minaTa care ne-a zidit, Veghează asupra noastră şi călăuzeşte Drumurile noastre rătăcite cu dreapta Ta".

Va revedea chipul lui adorat, dar el nu o va putea*,vedea pe ea, aşa că îi va fi uşor să-1 facă să creadă că e-altcineva alături de el.

Trăsurica dispăru la o cotitură a aleii şi se opri în faţa casei. Ioana se ridică în picioare şi aşteptă, în clipa aceasta îşi aduse aminte de ultimele fraze pe care ie-schimbase cu Deryck : „Voi avea oare curajul să-mi jos rolul pînă la sfîrşit ?" si răspunsul doctorului : „Dacă te vei gîndi că e în joc fericirea ta şi a lui, cred că vei reuşi", în clipa următoare se auzi o bătaie în uşă. Ioana *e duse repede să deschidă. In prag apăru Simpson :

— Soră, doctorul Mackenzie este în bibliotecă şi vă"aşteaptă.

— In cazul acesta te rog domnule Simpson să m㻕onduci pînă la el, răspunse infirmiera Rosemary Gray..

CAPITOLUL 18

157/

Ioana se pomeni dintr-o dată în faţa unui omuleţ campîntecos, îmbrăcat îhtr-o hăinuţă de lutru cam tocită şi:pe deasupra cu un macferlan care atîrna de pe el. Omu-leţul acesta luase o atitudine napoleoniană, care te-ar fiîndreptăţit să crezi că are o privire de vultur, nasul puţinadus, bărbia proeminentă ca a unui profil grec şi liniafrontală pe acelaşi plan cu proeminenţa maxilaruluiinferior. Dar afară de umerii repeziţi înainte, doctorul n-avea nimic comun cu atitudinea clasică de imperator doarochii mari şi albaştri în dosul sprâncenelor stufoase' dinmijlocul cărora clipeau din cînd în cînd cu lumini depietre rare.

Din primele clipe Ioana îşi dădu seama că deşi doc-torul se uita la ea cu toată atenţia, nici nu băgase deseamă cît era de înaltă. La intrarea ei, doctorul tocmaicitea o scrisoare pe care o primise fără îndoială de la.Deryek, aşa că nu se uită imediat la ea, cînd ridică însăochii, Ioana îşi dădu seama că pe faţă i se întipărise unsemn de întrelbare. Bătrînul Robbie vru să spună ceva,dar probabil se răzgîndi, căci continuă să citească scri-soarea pe care o avea în mînă. Aşteptă în tăcere şi întimpul acesta îşi aduse din nou aminte de vorbele luiDeryek : „Scoţienii nu sînt spontani ; mintea lor este în-ceată, dar în orice caz lucrează cu destulă precizie".

într-un tîrziu bătrînul ridică din nou ochii de pe•scrisoare, dar nici de astă dată nu-şi dădu seama cît de•sus trebui să-i ridice :

— Soră ?... începu el întrebător. Ioanei i se păru înclipa aceasta că ochii din dosul sprîncenelor erau ca• două cioburi lucioase de porţelan albastru.

— Rosemary Gray, completă Ioana cu amabilitate, şii se păru că e în sala de concert la Overdene şi aude peducesă invitînd-o să vorbească mai tare.

— Ah da... văd că... (doctorul 'tăcu din nou şi o prividin cap p'înă în picioare. Ioana se întrebă care ar fi atitudinea cea mai indicată în timpul acestei conversaţii intermitente. Doctorul Deryek ar fi înţeles chiar de la început că o infirmieră care stă în picioare cît e ziua delungă, poate s-ar simţi îndemnată să ia loc într-un fotoliu cît mai confortabil posibil. Cu bătrînul Robbie însă

158

a altceva, căci nici el nu se apropiase de fotoliu şi niciprin gînd nu-i trecuse să o invite să ia loc, ci începuse sase plimbe cu paşi mărunţi prin cameră), ţ_ Va să zică ai sosit, zise el într-un târziu.Ioana îşi dădu seama că Robbie nici nu băgase deseamă cu cine are a face şi răspunse uşurată :

___ Da domnule doctor, am sosit.După o nouă pauză doctorul adăugă.__. îmi pare foarte bine c-ai venit Soră Gray.___ Sin t foarte mulţumită c-am putut veni, răspunse

Ioana si i se păru că aude cascada de rîs a ducesei în faţa acestei comedii reuşite care se desfăşura cu atîta în-cetineală. Deodată însă îşi dădu seama îngrozită că bă-trînul Mackenzie începuse să se gîndească la ceva cu toată intensitatea, căci în clipa următoare îl văzu că se întoarce spre ea si o cercetează foarte atent cu privirea. —Dacă am înţeles bine domnişoară Gray, prezenţa dumitaleaici se datoreşte în primul rînd intenţiei de a exercita o influenţă binefăcătoare asupra moralului pacientului nostru şi numai în al doilea rînd intenţiei de a-1 îngriji fiziceşte. Nu e nevoie să-mi dai nici un fel de explicaţie, căci pe aceasta mi-a dat-o doctorul Brand care a crezut de cuviinţă să angajeze o infirmieră pentru bolnav şi din cauza aceasta te-a trimis pe dumneata. Sînt completamente de acord cu el şi dacă-mi dai voie, îţi voi spune că admir procedeul recomandat de el.

Ioana făcu o uşoară reverenţă şi se gîndi că ducesa s-ar prăpădi de rîs dacă ar vedea-o. In timpul acesta doctorul se apropie de masă si începu -să examineze o patăveche de cerneală alături de care descoperi o picătură căzută de la luminarea din sfeşnic pe care începu să o rîcîie cu unghia degetului arătător, ca pe urmă să arunce în focul din cămin stearina închegată pe care o ridicase ; în clipa următoare. se întoarse din nou spre ea Şi o privi îndelung.

~— Cred domnişoară Gray, continuă el, că nu am prea multe instrucţiuni de dat în legătură cu tratamentul de-care va avea nevoie bolnavul, deoarece bănuiesc că Şir" eryck t*-a spus ce trebuie să faci. Esenţialul este să "suflăm bolnavului interes pentru ceea ce se întâmplă în «urul lui. Oamenii care îşi pierd vederea în mod subit.

-se simt ademeniţi să trăiască într-o lume a lor interioară o lume plină de închipuiri, de amintiri şi vedenii pe care' le de^roapă din trecut; în fond aceasta este singură lume care se mai poate potrivi cu el.

Ioana se uită la el cu multă atenţie, căci începusesă-şi dea seama că de la omuleţul acesta ar putea în-văţa cîte ceva, numai de ar lăsa o dată în pace modelulcovorului şi picăturile de luminare sleite pe masă.

•— E adevărat ce spuneţi ? întrebă ea. Acestea sîntindicaţii foarte preţioase pentru mine, de aceea vă roosă continuaţi.

— Ei bine domnişoară, continuă doctorul Mackenzietocmai aici e marea greutate pe care o întâmpinăm acumcu domnul Daimain. Pînă acum ne-a fost peste putinţă,să-l facem să se intereseze de lumea din jurul iui, căcirefuză să primească vizitatori în camera lui şi nu vreasă i se citească nici scrisorile pe care le-a primit. Ceasuriîntregi trec fără ca el să spună o singură vorbă. Dacănu 1-ai auzi vorbind cu mine sau spunând câteva cuvintevaletului său, cred că nu te-ai îndoi nici un moment căa pierdut complet facultatea de a vorbi. De se va în-tîmpla să-mi spună că doreşte să-mi vorbească între pa-tru ochi, te rog să nu pleci din cameră, deoarece vreausă te convingi că atunci cînd vrea să vorbească sau săfacă un efort oarecare, este perfect capabil să-I şi facăDatoria noastră de căpetenie Soră Gray este să-1 facemsă prindă din ce în ce mai mult gust de viaţă, — e ade-vărat că aceasta este o viaţă de om lipsit de vedere —dar asta nu înseamnă că trebuie să fie numaidecât lipsită•<îe orice interes şi activitate. Acum după ce primejdia deinflamare a rănilor a trecut, va putea părăsi patul şiva încerca să umble, orientîndu-se după auz şi pipăit. A.fost un artist profesionist, dar de pictat nu va mai pu-tea picta niciodată ; omul acesta însă are şi alte calităţi-care dau posibilitate de manifestare temperamentuluisău de artist.

Bătrînul Robbie se opri pe neaşteptate, şi se îndreptăspre masă, căci probabil descoperise o nouă picătură deluminare ; în clipa următoare însă se întoarse cu iuţealafulgerului şi surprinse pe Ioana cu o întrebare pe careea nici nu o putea bănui.

160

___ Cîntă la ceva ?.__. Ioana însă avu destul sînge rece ca să se stăpî-

n '.___. Din întîmplare Şir Deryck nu mi-a pomenit nimic despre aşa ceva, aşa că n-am de unde şti dacă domnul Dalmain este muzicant sau nu.

__. Foarte bine, răspune doctorul Robbie oprindu-sedin nou în mijlocul covorului, va fi deci datoria dumi-tale să afli. Dar dumneata cînţi la pian Soră Gray ?

___ Foarte puţin, răspunse Ioana.__. Aşa, prin urmare dumneata cu siguranţă şi exersezi puţin ?Ioana făcu un semn de aprobare.__. în cazul acesta dragă domnişoară, trelbuie să-ţi

spun foarte limpede, că va trebui să eviţi să mai cînţi şi să te acompaniezî la pian în faţa domnului Garth Dal-main. Noi cei care avem vedere, putem suporta mai uşor cînd vedem pe cineva că se aşează la pian ca să ne arate puţina pricepere în domeniul muzicii, mai ales atunci cînd cîntă „foarte puţin". Un om lipsit de vedere, dar înzestrat cu un suflet de artist foarte sensibil, poate înnebuni din cauza unei astfel de experienţe. Prin ur-mare trebuie să te fereşti de aşa ceva. îmi pare foarte rău că în această privinţă trebuie să fiu complet lipsit de curtuazie, dar sănătatea pacientului meu este mai presus de orice consideraţie.

Ioana zîmbi şi îşi dădu seama că începe să-i fie dragbătrânul acesta.— Voi evita cu cea mai mare băgare de seamă, şi

nici nu voi cîntă, nici nu mă voi aşeza la pian cînd dom-nul Garţh Dalmain va fi ele faţă.

— Bine domnişoară, încuviinţă doctorul Mackenzie. Şi acum îţi voi spune ceea ce va trebui să faci din cînd în cind. Condu-1 în faţa pianului si aşează-1 pe un scaun unde se va simţi bine ; dar nu în scaunele acestea fragile pe care leaveţi în casă. Cu un deget vei atinge claviatura aşa *Şl ca el săpoată ghici, imediat unde este do şi la;să-l apoi să plutească pe undele de armonie. Vei avea foarte eurînd ocazia să constaţi că îşi petrece ceasuri întregi în faţa Pianului, şi dacă este realmente muzicant, după cît pare a ne spună pianul imens pe care n-am văzut nici un fel

11 - Mătănille -

161cd. 322

de note, va începe foarte curînd să prindă interes de vi atgchiar înainte ca noi să facem apel la sistemul Braille sâncelelalte mijloace care se practică faţă de oamenii lipsiţi d e

vedere. Atît însă şi nimic mai mult, căci îi va fi suficientpentru ca să găsească scara lui do. Nici o altă notă nu inte-resează, pe celelalte le va găsi el singur. Cred că dinpartea unui scoţian recomanidaţia nu este tocmai proastasfîrşi el rîzînd.

Ioanei însă nu-i venea deloc să rîdâ, cu toate că i Se

părea că aude rîsul vesel al ducesei care asista la aceastăcomedie tragică, si pe Tommy ţipînd : Tacă-ţi pliscul .'Daţi-o afară l

— • Iar acum primul lucru pe care va trebui să-1 facern(

este că mergem să vedem ce face bolnavul, continuă bătrî-nul Mackenzie.

Ioana îşi simţi tot sîngele fugindu-i spre inimă, dar nufăcu nici o mişcare, ci aşteptă în toată liniştea. DoctorulMackenzie sună după valet şi Simpson apăru în pragul uşii.

— Simpson, adu o sticlă de sherry, un pahar şi cîtevapişcoturi, porunci Robbîe. Valetul dispăru numaiclecît.

( — • Ia te uită la bătrîna canalie, ce gusturi are, dimi-neaţa la orele unsprezece), gîndi Ioana. Bătrînul începusă-şi răsucească mustaţa roşcovană, tăiată scurt şi sa uitanepăsător pe fereastră. Peste cîteva clipe Simpson apărudin nou şi după ce puse pe masă o tăviţă, plecă spre uşăşi-o închise fără zgomot pe urma lui.

Bătrînul turnă vin în. pahar şi după ce apropiescaun de masă, se întoarse spre Ioana.

— Ia loc Soră Gray şi bea paharul acesta de vin,urmă să mănînci si un pişcot.

— Domnule doctor, eu niciodată... protestă Ioana.• — • Nu mă îndoiesc deloc că „niciodată", răspunse doc-

torul Robbie, mai ales la orele unsprezece înainte de masă.Astăzi însă vei face o excepţie, prin urmare nu mai pierdevremea cu vorba ; pînă aici ai făcut un drum destul delung şi acuma ne vom urca sus, unde ne aşteaptă un spec-tacol foarte trist, care probabil îţi va pune nervii la în-cercare. Ai suportat şi un interogatoriu inchizitorial decare slavă Domnului ai scăpat destul de bine. Vei fi şimai mulţumită după ce vei bea un păhărel de vin

162

un

pe

stat douăzeci şi trei de minute în picioare Am ,t * - în

timp ce am vorbit cu dumneata dar in rc,i t ' ! rcfcr

ca lumea care mă ascultă s; steae mai uşor dacâ

ede înţelegere, în timp ce bău paharul f "•" S^6 t plin

pişcotul, doctorul îşi păşi de Vi" ŞI termină

CU .a:bun'tă- ne-batista lui imensă începu să mâind eîte ceva ca un bondar uitat demult că nu e singur

e?.

Nu rse zbate bolnavul, îi face S tresar?!. " îf nebrele în

se pca ţe de pu ţ in . Dum'nS eS Tti a u te l ^uzeasca ! v ajute si sa te cală-

ap^^iSăTsrSd1 în t;mp ce-! — d-vorbelor lui bătrînesti a cfrnrcl de™mia'tea V încrederea^ cuminte îi răsuna înc? "6 *

te şi să te călăuzească !

CAPITOLUL 19

pes că

163

""' Părea Că a

D "Dumneze« să-ţi

Bolnavul ceruse să-i aşeze patul în colţul cel mai dppartal de uşă, de cămin şi de ferestre, si să i-1 lipessc""de perete, aşa că dacă se întorcea pe partea stingă îl putea

ajunge cu mîna şi astfel se putea simţi ferit din calea privi,rilor indiscrete care ar fi încercat să-1 cerceteze de ]a

distanţă, în clipa cînd intrară, era întors cu faţa la peretesi nici nu se mişcă.

In primul moment Ioana nu-i văzu decît capul, pe urmăbraţul drept îmbrăcat într-o pijama albastră de mătasecăzu fără putere în dosul lui, peste plapumă. Ioana îsîduse mîinile Ia spate, căci simţea că e gata să cadă î n

genunchi şi să strîngă braţul acesta slăbit cu mîinile eivoinice şi să-i acopere mîna de sărutări. Probabil în cazulacesta faţa lui adorată întoarsă spre perete, s-ar întoarcespre ea şi i-ar cădea pe piept, în clipa aceasta însă îşiaduse aminte de vorbele lui Deryck : „Dacă ţii la feri-cirea ta si a lui...". De aceea îşi încleşta mîinile mai tareîn jurul trupului, ca să nu facă nici o mişcare imprudentă.

Doctorul Mackenzie se apropie de pat şi puse o mînape umărul lui Garht. Apoi începu să vorbească aitît de blîndşi de nesimţit, inert Ioanei nu-i venea să creadă că omulacesta îi luase adineaori un interogatoriu atît de sever.

—• Bună dimineaţa domnule Dalmain. îmi spune Simp-son că ai avut o noapte foarte liniştită, cea mai liniştitădin cîte au fost pînă acum. îmi pare foarte bine. Fără în-doială trebuie să fii mulţumit că ai scăpat de Johnson, ori-cît de capabil ar fi fost, şi ai revenit la credinciosul dumi-tale valet. Infirmierii profesionişti nu se mulţumesc nicio-dată să facă numai ceea ce este necesar, ci caută întot-deauna să facă mai mult decît le ceri ; ori tocmai acestceva plictiseşte pe un bolnav. Acum ţi-am adus pe cinevacare va face pentru dumneata numai ceea ce eate necesar,fără să te plictisească cu nici un fel de atenţie sau exa-gerare. A sosit Sora Gray despre care ne-a vorbit ŞirDeryck Brand, şi sînt pe deplin convins că-ţi va fi untovarăş preţios, o secretară care la nevoie va face lecturipentru dumneata şi orice i-ai cere : ou alte cuvinte o nouapereche de ochi pentru dumneata domnule Dalmain, ofată inteligentă, blîndă, simpatică şi sensibilă. Sora Gray asosit azi-dimineaţă, domnule Dalmain.

164

! Bolnavul nu răspunse nimic, dar braţul lui căzu din noujn lungul plapumei.

Ioana încă nu începuse să-şi dea seama că de-acum ea estenumai Sora Gray si în clipa aceasta ar fi dorit din totsufletul, ca omul acesta care suferea în faţa ei, să nu simtăintimidat de prezenţa străinei care se apropie de patul lui.Doctorul Mackenzie însă continuă aproape simultan.

— Sora Gray este aici în cameră, domnule Dalmain.Din fundul întunericului nepătruns, curtuazia obişnuită

a lui Garth păru că se trezeşte, dar nu se întoarse spre eici făcu un semn de bună venire cu rnîha, apoi glasul luiprofund si limpede articula abia distins :

— Bine ai venit! E foarte amabil din partea dumitalecă ai venit atîta drum pîhă aici. Sper că această călătorienu v-a obosit prea mult.

Ioana ar fi vrut să spună ceva, dar îi fu peste putinţăsă articuleze vreun cuvînt. Robbie însă fără să se uite laea, răspunse fără să ezite :

— Domnişoara Gray a călătorit destul de bine si aratătot atît de vioaie ca şi când ar fi petrecut noaptea aceastanu într-un compartiment de tren ci în pat. îmi face impresia că este o fată care nu se sperie de apa rece.

— Sper că bătrîna mea menajeră va face tot posibilulca domnişoara să se simtă ca Ia ea acasă. Te rog doctore, sădai dispoziţiile necesare, continuă Garth obosit.

Doctorul Robbie îşi duse mîna la mustaţă si cîteva clipese uită în tăcere la iimărul învelit în mătasea albastră apijamalei. Apoi se întoarse spre Ioana :

^—• Apropie-te de fereastră Soră Gray, căci vreau să-ţi arăt un scaun pe care l-am adus pentru domnul Dalmain si in care se va simţi cît se poate de bine, din ziua cînd se va decide să părăsească patul. Uite, aici este un suport ajustabil pentru cap. Planşele acestea si sprijinul clin părţi P°tfi schimbate în orice poziţie doreşti, la cea mai mică atingere a resorturilor. Cred că este c'rt se poate de bine acut şi Şir Deryck a fost de acord cu mine. Ai mai văzut un astfel de scaun Soră Gray ?

165

— Am avut şi noi unul ia spital, dar acela nu era atîfde perfect, răspunse Ioana.

Prin camera luminată de soare glasul bolnavului tunacu o violenţă care îi încremeni pe amîndoi. îţi făcea irnpre sia ca este ţipătul unui om trezit din fundul întunericuluişi aşteaptă chinuit de groază răspunsul pe care îl cerea •

— Cine este cu dumneata în cameră, doctore ?Era mereu cu faţa la perete, dar se înălţase pe cotul

mîinii drepte si părea că ascultă ou toată atenţia la g] a_şurile care se auzeau alături de el.

— In cameră nu este nimeni domnule Garth Dalmairiafară de mine si de Sora Gray, răspunse doctorul Macken-'eie.

— Mai este cineva cu dumneata, ripostă Garth răstit.Cum de îndrăzneşti să-mi spui astfel de minciuni .' Cine avorbit adineaori ?

Ioana se apropie grăbită de patul bolnavului ; mîinile îitremurau, dar glasul îi era complet liniştit.

— Eu sînt cea care a vorbit, eu sora Bosemary Gray,declară ea. Bănuiesc care este motivul că glasul meu v-amirat atît de mult căci doctorul Brand m-a prevenit dinainte despre această posibilitate. Mi-a spus că nu trebuiesă mă mir deloc dacă dumneata vei găsi o similitudineîntre glasul meu si al unei persoane pe care o cunoşti şîdumneata şi el. Doctorul a remarcat demult acest amănunt.

Garth nu zise nimic, ci părea că se gîndeşte ; într-untîrziu întrebă : '

''— Nu ţi-a spus cu al cui seamănă glasul dumitale ?-— Mi-a spuis, căci 1-am întrebat. Cu glasul unei domnişoare Champion.

Garth îşi lăsă din nou capul pe pernă, apoi cu un glasîn care Ioana ghici imediat o umbră de zîmbet, răspunse :

— Domnişoară Gray, te rog să mă ierţi că m-am pututsperia într-un mod atît de stupid şi să treci cu vedereaenervarea mea inexplicabilă. Fără îndoială însă, dumneataştii ca şi mine că pentru un om lipsit de vedere, oricesunet nou care trece prin perdeaua eternului întuneric din{jurul lui, trezeşte ecouri mult mai puternice decît şi-afputea imagina cel care a fost pricina acestui sunet. Glasuldumitale seamănă atît de mult cu cel al domnişoarei des-

266

are ţi-a vorbit doctorul Deryck, încît deşi actualmente Pre cg ea este în Egipt, totuşi în primul moment mi-a î ţ peste putinţă să cred că nu se găseşte în aceasta meră. Trebuie să-ţi mai spun de asemenea, că în această Cfl niirnic în lume nu mi-ar putea fi mai puţin agreabil decît prezenţa ei în casa mea. Prin urmare mă consider blkfat să-ţi cer scuze, atît dumitale cit si doctorului Mackenzie pentru enervarea mea neaşteptată şi neîncre-derea pe care v-aim arătat-o.

Garth Dalmain întinse braţul cu palma deschisă spreea dar Ioana îşi ascunse mîinile la spate de teamă să nufie tentată.

__ Acum domnişoară Grav, interveni doctorul Robbiecare nu se mişcase de la fereastră, as mai avea să-ţi dau citeva explicaţii. Te rog vino mai aproape.

Cîteva minute vorbiră amîndoi in şoaptă, iar în clipacînd Garth îl auzi spunînd :

— Cred că a sosit momentul ca cu să plec, se întoarsespre el şi-1 opri.

— As vrea să vorbesc cîteva minute cu dumneata doctore, numai singuri.

— Eu vă voi aştepta jos domnule doctor, zise Ioana şise îndreptă spre uşă. Un gest mut al doctorului Mackenzieînsă o făcu să se oprească în loc, si se îndreptă spre cămin.Intervenţia lui neaşteptată o supără puţin, căci nu vedeanici un motiv de scuză pentru această viclenie inutilă.Scoţianul însă se duse pînă la uşă, ca şi cînd ar fi conduspe cineva, aipoi după ce o deschise, o închise la loc. De aici£e întoarse din nou la patul bolnavului si luînd un scaun,se aşeză alături de el.

—• Să auzim domnule Dalmain.

T Garth se ridică în capul oaselor şi se întoarse spre el. *oana îl văzu de astă dată pentru prima dată la faţă. • Doctore, începu Garth, povesteste-mi tot ce ştiî espre fata asta. Descrie-mi-o cum arată.-rărea extrem de agitat, îşi împreunase mîinile întinse rit*"*

oct°r Şi părea că ar fi vrut să implore mila şi since-atea lui. Obrazul lui slăbit de suferinţe, era crispat da «Heptare şi palid ca varul.

167

— Spune-mi cum arată această infirmieră căreia d uniaeata îi zici Rosemary Gray ?

— Dragul meu, acesta nu este un nume pe care i ]_aindat eu, răspunse foarte calm doctorul Roibbie, ci este numele ei adevărat şi chiar unul cit se poate de frumos. , u„rozmarin, ca să-ţi aduci aminte", este o citaţie din Shakespeare.

— Spune-mi cum arată, insistă Garth pentru a treiaoară.

Doctorul Mackenzie se uită pe furiş la Ioana, care stacu spatele la el, căci lacrimile începuseră să-i curgă şiroaiepe obraji şi nu dorea ca bâtrînul să o vadă plângând. Doc-torul Robbie scoase scrisoarea lui Deryck din buzunar.

— Ei bine dragul meu, află atunci că este o fetişoanâfoarte drăguţă şi foarte distinsă : o femeie elegantă şi inteligentă din genul celor care ţi-ar face plăcere să le ştii iiijurul dumitale, dacă ai putea s-o vezi.

— E brunetă sau blondă ?Doctorul se uită din nou spre Ioana şi-i examina pro-

filul, atît cit se putea vedea, şi mîinile cu care se sprijiniseîn consola căminului.

—• Blondă, răspunse Mackenzie, fără să ezite.Ioana tresări şi vru să se întoarcă. De ce o fi minţind

oare omuleţul acesta, fără nici un motiv.— Ce e drept de sub boneta pe care o poartă, se veda

foarte puţin din pârul ei, dar bănuiesc că trebuie să fieun păr buclat şi vaporos, cum îi sade bine unei femeidrăguţe.

Garth îşi lăsă capul pe pernă ; trupul începuse să-itremure şi-şi acoperi faţa fără vedere ou palmele manilor.

— Doctore, începu el, ştiu că ţi-am pricinuit multăbătaie de cap, dar mai ales astăzi ai toate motivele să crezică mi-am pierdut mintea. Dacă vrei însă cu tot dinadinsulsă nu înnebunesc de-a binelea, ascultă-mă ce-ţi spun !spune-i fetii să plece1 din casa asta, sau spune-i să nu malintre niciodată în camera mea.

— Domnule Dalmain, interveni doctorul Mackenzie cuglasul domol, să judecăm lucrurile în toată liniştea .' Dupăcît mi se pare dumneata nu ai avut nimic contra acesteifete, decît faptul că glasul ei seamănă cu al personei

spuneai că lipseşte din ţară. Spune-mi, persoana aceeacar

ti_a fost deloc agreabilă ?nl Garth începu să rida cu amărăciune, şi rîsul acesta"sună în largul camerei ca un hohot de plîns.''___ NLI doctore ; fata asta era adorabilă !

_- „Rozmarin, ca să-ţi aduci aminte"... repetă doctorul,prin urmare prezenţa Sorei Gray îţi trezeşte o amintirenlăcută. Afară de asta era un glas foarte plăcut si bBnd,,mlădios ca o mîngîiere, ori asta e mare lucru, mai a<!e,sacum cînd majoritatea femeilor cîriie toată ziua ca nişteciori.

______ Bine, dar dumneata nu înţelegi doctore, îl întrerupse Garth, că tocmai amintirea şi asemănarea aceastaeste ceva insuportabil pentru r'ine în situaţia în care măgăsesc ? Dumnezeu mi-e martor că nu am nimic contraglasului ei. Dar adineaori cînd aan auzit-o, mi s-a părut căeste ea, cealaltă persoană... glasul i se înecă şi se opri.—• Domnişoara aceea care e plecată ? Ei bine domnuleDalmain, doctorul Deryck Brand parcă spunea că nimic nuar putea să fie mai binefăcător pentru domneata decîtvizita cîtorva prieteni dragi. Am mai aflat că numeroşiidumitale prieteni nu aşteaptă decît un semn de la dumneata, ca ,să vină să te vadă şi să-ţi poată fi de folos. Dece adică nu ai consimţi să-i telegrafiem să vină imediat ?Sint sigur că ar veni. In ziua cînd vei simţi-o alături depatul dumitale şi veţi putea sta în linişte de vorlbă, glasulinfirmierei nu te-ar mai supăra deloc.

Garth se ridică din nou şi pe faţa lui se citea conster-narea. Ioana se întorsese şi se uita ia ei.

— Nu, doctore, pentru numele lui Dumnezeu I în toatăJuinea aceasta ea este singura persoană pe care nu o dorescsă treacă pragul acestei camere.__ Doctorul Mackenzie se plecă spre el, ca şi cînd ar fi vrut

Sa examineze o greşeală aproape invizibilă pe care o des-coperise în ţesătura iplapuanei.Adică de ce nu ? întrebă el foarte calm. (j Pentru că

aoeastă persoană agreabilă cum o numeşti iar i"6 ~ta -P6

kună dreptate, are un suflet nobil şi generos, să n a°^ m~ar

vejfea în starea aceasta, ar fi peste putinţă aiar^ Ie sîmtă^mişcată, şi eu sînt gata să primesc Oîiee, «e mila ei.Aceasta ar fi poate cea din urmă încer-

169

care prin care ar trebui ,să trec şi pe care nu mă simt • stare să o suport, îmi duc crucea cu toată resemnarea * ou timpul cred că o voi putea suporta cu itoaită bărbaţi"dar mila eim-ar rînbnri rlpfinîHv si zt^ rfvăirlna >^„.-,' '

totdeauna in niciodată.

— înţeleg, zise doctorul cu blîndeţe. Biata femeie ; prjn

urmare ea nu tre'buie să mai intre niciodată în casa aceastaCîtcva minute nu spuse nimic, apoi împinse scaunul la 0

parte şi se ridică în picioare. Sper însă că vei căuta domnule Dalmain să fii cît se poate de amabil cu domnişoaraGray, a cărei sarcină este şi aşa destul de grea. A trirnis-odoctorul Brand, dar afară de asta, gîndeşte-te ce jignire arfi pentru ea. închipuie-ţi ce ar zice lumea, dacă ai con-cedia-o după ce a petrecut cinci minute în camera dumi-tale, numai din cauză că te enervează glasul ei. Biatafată ; Pe urmă ce notă ar fi aceasta în statele ei de serviciu. Gîndeş'te-ite cum s-ar mai putea prezenta în faţasuperioarei. Trebuie să treci cu vederea orice neplăcerepe care ţi-ar putea-o pricinui această ciudată coincidenţă.Crezi că vei fi destul de tare pentru asta ?

— Doctore, zise Garth, după oarecare ezitare, jură-mlcă tot ce mi-ai spus despre ea este adevărat, pînă în celamai mici amănunte.

— De jurat nu jur dragul meu, căci mama mea a fosto femeie evlavioasă şi m-a crescut în frica lui Dumnezeuşi a dragostei de adevăr. Iţi voi spune însă altceva : eunu mă pricep să judec femeile şi tocmai de aceea cîndti-am descris pe Rosemary Gray, ţi-am citit scrisoarea pecare am primiî-o de la Şir Dcryck. Cred că admiţi si dumneata că el are toată autoritatea pentru a recomanda ofemeie. Cunoşti pe Lady Brand ?

—- Cum să n-o cunosc, răspunse Garth roşindu-se lafaţa. O cunosc foarte bine, căci i-am făcut si portretul.Mi-a pozat în faţa unei mese, în timp ce aranja floriSntr-iun vas, şi soarele se juca în părul ei. Poate ai văzuttabloul la expoziţia organizată de New-Gailery, doctore •Acum doi ani...

— Nu dragul meu, căci eu nu vizitez nici un fel &e

galerii, nici noi nici vechi, dar infirmîera mi-a povestit —

m-ar dobori definitiv, şi aş recădea pentr 'întunericul din care nu m-aş mai putea ridi-

£1 întorcîndu-se spre Ioana — că 1-a văzut în^i expoziţiei. (Ioana dete din cap în semn de apro-timpul l

__ Nu mai spune ; mi-e peste putinţă să fac vreo legă-.jintre inî'irimiera mea şi-o expoziţie de tablouri. ___ Nu

văd de ce n-ai putea face o legătură, interveni Robbie.Infirmierele trebuie să se distreze şi ele în orele libere.

Toată ziua nu pot sta cu nasul în vitrinele magazinelor,prin urmare se mai duc şi pe la expoziţii. Afară rîe asta

infirmiera Rosemary este ceva aparte. Şir Deryck spune căeste de familie foarte bună, că e o fată foarte culta şi

foarte citită ; prin urmare dragul meu, spune ce ai de gîndsă faci ?

Garth se gîndea la ce spusese Robbie. Ioana se întoarsecii faţa sPre cămin şi aşteptă să treacă această clipă decare depindea situaţia ei şi poate chiar mai mult decît atît.

Intr-un tîrziu Garth începu să vorbească si în glasullui se simţea oarecare sfială.

— Dacă aş putea să uit asemănarea acestui glas cuglasul celeilalte persoane, sau dacă as fi cel puţin pedeplin convins, că deşi există o asemănare atît de vădităîntre ele, ea tot nu este aici. (Ioana simţi că inima îi încetează să mai bată, căci se temea să nu înceapă să o descrieîn faţa doctorului). Dacă m-aş putea convinge că deşiglasul lor se aseamănă atît de mult, între ea si amintireatare trăieşte atît de vie în faţa mea nu este realmente niciun fel de legătură.

— Ei bine dragul meu, eu crecî că e foarte simplu să taconvingi ; infirmierele ştiu că de obicei ele trebuie să sasupună tuturor capriciilor unui bolnav. O voi chema în«ameră şi o voi ruga să îngenuncheze în faţa patului dumi-tale. Cred că fiind si eu de faţă nu va refuza ; aşa că veîavea ocazia să-i treci mîinile peste obraz, să-i pipăi părulŞi să-i treci un braţ în jurul mijlocului, ca să te convingi«t este de drăguţă în rochiţa ei albastră si cu sorţul alb.

Garth începu să rîdă şi în glasul lui răsuna o veselia"eobişnuită pînă acum, în'timpul bolii.

Ceva mai deşuchiat nici n-ar fi putut să ne treacă minte. Ferească Dumnezeu ; nici prin minte nu-ml

171

trece să mă fac de rîs in halul acesta, încep să-mi dai seama că am exagerat asemănarea glasului ei şi poat peste cîteva zile aceasta va începe să devină complet im-perceptibilă. Ascultă doctore, unde te duci, vino încoace i Spunea că a interesat-o tabloul meu ?

— Nu mă duc nicăieri, răspunse doctorul, am dus un

scaun în apropierea căminului şi mi-am turnat un paharde apă. începi să auzi foarte bine de un timp încoaceTe-asoult însă cu toată atenţia. Ce spuneai de tablou ?

—. Voiam să-ţi spun că dacă ei, adică infirmierei, i-a

plăcut portretul pe care 1-am făcut după doamna Brandatunci în atelierul meu poate găsi mai multe studii dupăel pe care le poate examina. Dacă se duce să mi le aducăaici, pot să-i dau toate explicaţiile de care va avea nevoie.Ce zici doctore ? Mi se pare că nu este tocmai convenabilca eu ,să stau în pat în faţa unei fete tinere şi drăguţe. Cear fi adică dacă m-aş scula şi aş încerca scaunul pe caremi 1-ai adus ? Te rog cheamă pe Simpson si spune-i să-miaducă îndată costumul cel cafeniu de lucru şi o cravatăportocalie. Doamne sfinte, ce noroc că mi-a mai rămasamintirea .culorilor şi felul de a le armoniza. Ce să mai zicide cei care s-au născut orbi. Pînă mă îmlbrac, spune dom-nişoarei Gray să se ducă să facă o plimbare prin pădureade brazi, sau pe platou, să ia maşina, sau să se odihnească ;în sfîrsit să facă ce-i va plăcea. Spune-i că doresc să sesimtă ea la ea acasă şi că o rog nu cumva să se întoarcăîn cameră la mine înainte de i-ar spune Simpson că m-amîmbrăcat.

— Cred că poţi conta pe absoluta discreţie a domnişoarei Gray, răspunse bătrânul Robbie al cărui glas păreaacum cam răguşit. Cu toate acestea cred că nu e bine săpărăseşti patul aşa dintr-o dată. Nu cred să ai destulăputere ca să umbli ; în orice caz însă nimic nu se poateopune intenţiei dumitale de a părăsi patul, dacă te simţiîn stare.

— La revedere doctore, răspunse Garth îrutinzînd mînaspre el, şi să ştii că-mi pare extrem de rău că nu mai pot£ace portretul doamnei Macken-zie.

— Păcat, căci e o femeie care este adevărată bine-cuvîntare în casa omului. De cîn>d sîntem împreună n-a

172

niciodată să-mi ureze bun venit de cîte ori mă în~ .acasă ; nu m-a contrazis niciodată şi nici nu a spus l!-'.C

o răutate. E o femeie cum ţi-ar fi treouit si dumitale nu La

revedere, şi Dumnezeu să te aibă în paza lui. Să ""'temiri clacă la întoarcere mă voi abate cîteva clipe pe la !nmneata, ca să mă conving dacă îţi place fotoliul pe care ti i-am adus.' Doctorul Mackenzie deschise larg uşa şi Ioana trecu-'naintea lui, apoi îi făcu semn să coboare. După ce ajun-seră în bibliotecă, Ioana se opri în picioare şi se întoarsespre el. Doctorul o pofti să ia loc si se înfipse în faţa ci.Ochii albaştri ai bătrînului erau umezi de emoţie.

__ Dragă domnişoară, mă simt un caraghios si te rogsă mă ierţi. Nu puteam bănui că te voi expune la o astfelde încercare. Inii dau seama că dumneata trebuie să fitrecut prin nişte chinuri grozave în timpul conversaţieimele cu el, mai ales cînd ai constatat că era în joc totviitorul dumitale de infirmieră. Văd că ai plîns, dar te rogsă nu te impresioneze prea mult enervarea prietenuluimeu din cauza asemănării glasului dumitale cu al domni-şoarei Champion. Peste cîteva zile va uita complet acestincident şi pentru el dumneata vei valora mai mult decîto duzină întreagă de domnişoare Champion. Ai văzut cîtbine i-a făcut prezenţa dumitale ; e gata să-ţi explice stu-•diile de desen pe care le are în atelier. Să n-âi nici oteamă. Cred că vei reuşi să te obişnuieşti foarte repedecu el, aşa că voi putea raporta lui Şir Deryck succesuldumitale neaşteptat. Acum eu trebuie să mă duc să dauordine precise valetului, iar pe dumneata te sfătuiesc săfaci o plimbare prin împrejurimi, ca să-ţi vie pofta demîncare. Imbracă-te însă mai gros. Sînt convins ele apti-tudinile dumitale în această uniformă, dar pentru climaacestor munţi, ar trebui să îmbraci o rochie mai căldu-roasă. Ai adus aşa ceva ou dumneata ?

_• Profesia noastră ne obligă să purtăm întotdeaunauniforma, dar ou toate acestea am adus cu mine şi orochie de lînă cenuşie.

. "7" Atunci te rog să o îmbraci ; paste vreo două ceasuri întorc din nou, ca să mă conving corn îi convine bol-nostru schimbarea aceasta neaşteptată.

173

— Doctore Mackonzie, îl întrerupse Ioana, îmi dai vo'să te întreb, ce te-a făcut să spui că eu sin t blondă sj ,-.fam un păr vaporos, cînd eu am o clădărie de păr nedi.s'.'f1

plinat în cap ?Doctorul Robbie întinsese mîna spre sonerie, dar

opri şi întorcîndu-se spre Ioana, o privi cu ochii lui albaştri— Sigur că-ţi dau voie, Soră Gray, dar mă mir ce te

face să mai întrebi. Mi-a m dat seama imediat că doctorulDeryck o fi a vin d motivele lui ca să te descrie altfel decîteşti, probabil ca să semeni unei fiinţe imaginare care îjeste dragă .bolnavului nostru, de aceea m i-am zis că vafi mai bine să procedez ia fel şi am completat portretulde la mine. Dar dacă îmi dai voie... şi întinse din noumina spre sonerie.

— Dar cum de ţi-a putut trece prin minte să-i propuisă mă pipăie în faţa dumitale, cînd ştiai foarte bine că arputea băga de seamă, că tot ce-i spui este curată invenţie.

— Pentru că ştiam dinainte că Dalmain este un ombine crescut şi nu va face aşa ceva, se răsti doctorulMaekenzie. Haide Simpson si închide uşa în urma mea, sidă slavă Domnului că în înţelepciunea lui ne-a făcut peamîndoi bărbaţi şi nu femei...

Peste un sfert de ceas Ioana îi văzu de la fereastră do-părtîndu-se cu trăsurica lui, şi se gîndi că Deryck avusesedreptate să i-1 descrie aşa cum îl descrisese. „Cu toatăciudăţenia lui însă moşuleţul acesta ne-a fost de marefolos".

Ioana s-ar fi mirat şi mai mult dacă ar fi auzit pebătrînul Robbie monologînd, cum avea obiceiul, cînd plecasă-si viziteze bolnavii. Obiceiul acesta era un fel de con-fruntare a constatărilor pe care le făcea, şi avea aerul căvrea să verifice experienţele lui în calitate de spectator,cu cele constatate de doctor :

•— Ce o fi determinat-o pe onorabila Ioana Championsă se deplaseze pînă aici ? se întrebă doctorul.

— Să fiu al naibii daca ştiu, răspunse tot el.— Să nu juri băiete, să nu juri pentru nimic în lume-

Nu uita că tu ai avut o mamă evlavioasă.

174

CAPITOLUL 20

Castle Clcneesh N.S.

„DRAGUL MEU DERYCK, telegramele si cărţile poştale pe care ţi le-am trimis nu ţi-au adus altă ştire decit' că am sosit cu bine. Dar am împlinit cincisprezece zile de cînd sînt aici şi cred că va trebui să-ţi trimit un raport amănunţit. Nu trebuie să uiţi însă că eu nu mă pricep deloc să scriu scrisori. De cînd eram fată mică, n-am fost In stare să încep o scrisoare altfel decit cu următoarea formulă : Sper că tu te simţi foarte bine... De aceea mă angajez acum cu maximul sforţărilor de care sînt capabilă, ca să-ţi fac o descriere cit se poate de amănunţită. E poate singura dată cînd doresc şi eu să fiu o bună scriitoare, căci îmi dau seama că am trecut prin clipe de încercare cum numai rareori se pot intîlni în viaţa unui om, dar mai ales a unei femei.

Infirmiera Rosemary Gray începe să devinădin ce în ce tot mai mult o personalitate indis-pensabilă în viaţa bolnavului care îi acordă pezi ce trece toi mai multă încredere, fapt care îiumple inima de bucurie şi mulţumire projesio-nală.

Biata Ioana a trebuit să audă chiar din guralui, că ea ar fi cea din urmă persoană din lumepe care ar dori să o ştie în acesta clips aproapede el. Cînd i-am spus că ar fi bine să o invitarăsă vină, a protestat cu toată energia. Biata Ioanaa trebuit să se resemneze. Dragă doctore, trebuiesă recunosc că nu te-ai înşelat deloc în preve-derile tale, căci după cum spunea singur: milaar fi ultima povară pe lingă crucea pe care -opoartă, pentru ca să-l doboare. Cum să-l jad

175ţs

. v n u W vo n *ST)3™

â'??:,; rf.s-j-y.S-:?,,

"'

le-ani spus, că din motive pe care nu mi le potexplica, domnului Dalmain i is-a dat despre în-făţişarea mea o descriere care nu corespundedeloc realităţii. El mă crede o fată mititică,foarte drăguţă şi foarte blondă. Pentru a nu-ldecepţiona si a înconjura orice explicaţii inu-tile, e mai bine să nu-l decepţionăm, comuni-cîndu-i realitatea aşa cura este. Pe faţa luiSimpson n-am surprins nici o schimbare, dar atrebuit să vorbesc foarte mult pentru ca să con-ving şi pe bătrîna care la urma urmelor mi-arăspuns că „tot mai bine va fi, aşa cum spuneţidumneavoastră. Stăpînul Garthie a fost un omcăruia i-a plăcut întotdeauna să se \uite numaila ce se vede şi nu şi la /ce nu se \vede. De multeori cînd aveam invitaţi, văzîndu-l că examineazăcu cea mai mare grijă argintăria si porţelanu-rile, i-am adus aminte de vorba din Scriptură:Stăpîne, stăpîne, tu 'nu te uiţi decît la -strălucireavaselor, dar nu te gîndeşti niciodată la bunătă-ţile care sînt într-insele. Prin urmare domni-şoară Gray, eu cred că va fi bine să continuămşi de aici înainte, aşa cum am procedat pînăacum. Simpson însă i-a dat iun ghiont uşor, aşacă bătrîna a adăugat pentru ca să mă îmbuneze :Vezi dumneata domnişoară, oricîtă bunătate arascunde sufletul acoperit de o înfăţişare care nueste întotdeauna atrăgătoare, astfel de lucruritotuşi e foarte greu să le spui \şi să faci pe unom lipsit de vedere să le înţeleagă". Prin ur-mare dragă Deryck, bătrînica aceasta care acunoscut pe Garth din cea mai fragedă copi-lărie, aprobă în întregime alegerea făcută detine şi este de acord cu hotărîrea pe care amluat-o eu acum trei ani.

Să-mi continui deci raportul început. Glasulmeu aşa cum ai prevăzut, mi-a pricinuit la în-ceput destulă bătaie de cap, căci după ce Garthm-a poftit să ies din cameră, i-a spus doctoru-lui că amintirea asemănării glasului meu cuacela de care el îşi aducea, atît de bine

— cd. 322

177

^ ^ ^ ' s i ! ° ^ f ' ?

~«ea ocazia sn + at de vi*if„ u Sltuatie efl r°9 consnrrx l? re e°,

ca .^ „.Cel nai r ău f .

r°9, ta. reali-

n 78 ziuade

c? neesi

part:e dm duminică »lacu <

dar va trebui să mă întorc foarte devreme, ca luni dimineaţa să fiu la Londra.Voi face tot ce-mi va sta în putinţă, dar nu

trebuie să uiţi că eu nu sint Moise şi n-am nici toiagul cu care el făcea minuni. Sint foarte •mulţumit că infirmiera Rosemary Gray s-a do-vedit atît de capabilă si sper că de aici înainte nu se vor mai ivi nici un fel de complicaţii. Dar săzicem că pacientul dumitale se va îndrăgosti de infirmiera aceasta. Ce se face biata Ioana ? Credcă trebuie să ne gindim de pe acum şi la eventualitatea unei astfel de catastrofe. Ar fi teribil; dar nu trebuie să uiţi că majoritatea bărbaţilor sînt nebuni sau orbi, iar prietenul nostru este şi una şi alta. Ai însă toată încre-derea în mine, căci voi face totul, atît pentru tine cît si pentru mulţumirea mea. Al tău întotdeauna devotat,

DERYCK BRAND"

Scrisoarea iui Şir Deryck Brand către doctorul Robert Mackenzie :

„DRAGA MACKENZIE. Găseşti că ar fi binesă mă duc la Gleneesh pentru cîteva ceasuri casă văd cum progresează pacientul nostru ?Cred că la sfîrşitul acestei săptămîni aş putea face

un drum pînă la dumneavoastră, îmi înclii-pui că trebuie să fii foarte mulţumit de infirmiera pe care ţi-am trimis-o. Al dumitale cu toată prietenia,

DERYCK BRAND"către Şir

DERYC

179

— Pentru că era pe o ţi-iirfi scris desp mai multe pagini, primii-o acum,

ai

. Os-arf

; Jar sc"soarea imPortantă

Va

macin

cre.

CAPITOLUL 21

Infirmiera Kosemary

Robe„

probabil

era tocmai în biblioteca plină da lumina soarelui de afară, alături de bolnavul pe care îi îngrijea. Se aşezaseră pe cîte un fotoliu faţă în faţă şi între •ei era o măsuţă pe care valetul lăsase un maldăr de scri-•sori ned'eschise, sosite cu poştade dimineaţă.

Fotoliile lor erau tocmai în faţa ferestrei care da pe •-terasa din grădină ; un vînt căldicel aducea miresme de flori şi zvonul primăverii de afară. Garth purta un costum •de flanelă albă şi o cravată verde, iar la butonieră o floare. 'Se aşezase cît putuse mai comod în fotoliu şi gusta mires-;mele de afară şi căldura binefăcătoare a soarelui.Ioana tocmai terminase

de citit o scrisoare pecare p primise; oîmpături şi după ce obăgă în buzunar, respiră•«surată. Deryckspunea că vine, prinurmare prietenul ei nu olăsa nici de astă dată,cînd avea nevoie deprezenţa lui, — Aiprimit scrisoare de laun bărbat, domnişoara<3ray, zise Garth peneaşteptate.

—• Exact, răspunse infirmiera Rosemary, dar cum&e .ai ghicit ?

180

uşurată ; pe urmă ai oft^ ? ^ Primele rînduri ni ff scrisoarea şi ai băaat-o în l °Ua °ară cînd x?'' a\oîiat

Infirmiera Rosemar vbu2unar-^patur i t- Faci

progresTSj d^ . U S ă ^ă . foarte curînd nu t v Ulmiio^, domnul m m

progreseldar

• -'ea nî' uoctoruluî "R "eCJ '?J °Pt de ore • 7n ""?# da vo^

|s|ţ^S*^^»ss^^I^s^rr-rS-^-^ ' ^ ^ ^^ s « s

P S I c u Adevărat d eT a ^.P^ta.In Ia serviciuj meu

181

.,/"*"<j

decît o singură zi; în afară de asta doctorul Brand u^va putea înlocui în mod util şi în alte privinţe. a

— Foarte bine, răspunse Garth încercând să nu arat«ă este dezamăgit din cauza acestei plecări. Cu toate acestea mi-ar fi făcut plăcere să putem sta de vorbă toţi treiîmpreună. Nu mă mir însă deloc că dumneata simţi nevoiaunei recreaţii. Pleci departe ?

— Nu tocmai ; am cîţiva prieteni prin apropiere, Jvu

vrei să începem cu cititul scrisorilor ?— Ba da, răspunse Garth întinzînd braţul. Stai un

moment, mi se pare că este şi un ziar printre scrisori, căciam simţit după mirosul cernelii de tipar. Pe acesta să numi-1 dai; dă-mi numai scrisorile.

Infirmiera Rosemary luă ziarul, pe urmă împinse mor-manul de scrisori spre el, p'înă le putu ajunge cu mina casa le pipăie.

— Ce multe sînt, exclamă Garth, luîndu-le una cîteuna şi zi'mbi de plăcere. Domnişoară Gray, sînt convins cădacă vei căuta să profiţi de experienţa pe care ţi-o oferăfeetura acestor scrisori zilnice, redactate în tot felul deforme şi în toate variaţiile stilului, dumneata ai să deviifoarte eurîhd cea mai perfectă corespondentă, îţi mai aduciaminte de condoleanţele pe care mi le-a trimis doamnaParker Bangs ? Mi se pare că aceasta a fost prima ocaziecă am rls şi noi odată ou poftă împreună. Biata femeie!Ar fi făcut însă mai bine dacă nu pomenea despre Barti-maeus cel orb care a intrat de şapte ori în dulbina de laSileam. E mult mai bine să nu faci aluzie la texte din autorii clasici, mai ales atunci când nu-i cunoşti suficientAcum... Garth făcu o pauză.

începu să-i întindă scrisorile una cîte una. pipăindu-tecu multă atenţie înainte de a le pune pe masă în faţa lui.Ajunse la una care era scrisă pe o hîrtie străină şi crs Şisigilată. Cîteva clipe o ţinu în mînă şi nu zise nimic, apoi upipăi sigiliul. Infirmiera Rosemary se uita la el îngrij^rată. Garth nu zise nimic şi după ce o lăsă din mînă, luăpe cea următoare. Cînd termină însă cu toate, împinse îfl"cetişor şi pe cea asupra căreia se oprise, alături de cele-lalte, ca pe aceasta să o desfacă la urmă de tot.

182

începu apoi obişnuitul ritual al-lecturii cotidiene. Garth, . aprinse o ţigară —• acesta era primul gest pe care îi •%ătase să-1 facă singur fără să ceară ajutorul nimănui — 1

începu să fumeze foarte calm, scuturîndu-şi din timp .,• tjmD cenuşa ţigării, fără să greşească niciodată nici docul scrumierei şi nici momentul oportun cînd cenuşa trebuiescuturată.

Infirmiera Rosemary luă prima scrisoare, citi localitatea de unde venise, imprimată pe marcă, si-i descrise carac-terul scrisului. Garth ghicea imediat de la cine este si era foarte mulţumit dacă bănuielile lui se confirmau după ce deschideau plicul. In, ziua aceea veniseră nouă scrisori, din-tre care unele destul de interesante, unele de la prieteni, două sau trei de la femei foarte drăguţe care se afereau să vină să-1 vadă imediat ce ar fi dispus să primească vizite ; era şi una de la un Azil al Orbilor care solicita o ofrandă ; cîteva rînduri de la Deryck care îi anunţa apropiata lui vizită şi o notă pentru cravatele livrate de un magazin de pe Bond Street.

Infirmiera Rosemary începu să tremure cînd puseînapoi în plic a opta scrisoare. Ultima scrisoare era pemasă. Cînd o luă în mînă, Garth îşi aruncă pe fereastradeschisă mucul de ţigară, cu un gest de surprinzătoareprecizie, apoi lăsîndu-se în spătarul fotoliului, îşi acoperifaţa cu mîna.

— Am aruncat bine ţigara ? întrebă el.Infirmiera Rosemary se ridică în picioare si văzu

Şuviţa de fum albăstriu ridicîndu-se din mijlocul cărăriiprunduite a grădinii.

— Foarte bine, răspunse ea, apoi continuă : scrisoareaaceasta, domnule Dalmain, vine din Egipt si poartă ştam-Pi'la poştei din Cairo. E sigilată cu ceară roşie şi sigiliulreprezintă un coif cu penaj si vizorul închis.

_~ Dar scrisul cum este ? întrebă Garth foarte liniştitŞi în aparenţă indiferent.- ~. Scrisul este simplu, cu caractere energice şi fără nţlorituri în litere. Se pare că a fost scrisă cu o peniţă rondă.

— Fii amabilă si deschide-o ca să-mi spui de la cineVlne, înainte de a citi.

183

dau apr°ape

apus>-

s? rfs *<*** Plăcere £• ° Dal> rtcin^Ţ1™* ^ot-

. Clnd am alVln sa te v *

184 mă aşezasen p,

terasa restaurantului. Lumina lunii mi-a răsco-lit amintirile, si tocmai mă hotărîsem să renunţ la călătoria pe care aveam de gînd să o fac spre izvoarele Nilului, si să mă întorc acasă, de unde să-ţ i scriu să vi i să mă vezi; exact în cl ipa aceasta pe terasă a apărut generalul Loraine, în mină cu un ziar şi cu o scrisoare de la Myra, şi... l-am auzit ce spunea.

Spune Garth, ai fi ascultat chemarea mea ? Astăziînsă, cînd tu nu mai poţi veni la mine, te rog să-mi dai voie să vin eu să te văd. Dacă-mi vei spune : Vino, nu voi ezita nici un moment să plecla drum, indiferent în ce parte a globului mă va găsi chemarea ta. Să nu te gîndeşti la adresa acestei scrisori care îţi vine din Egipt, căci eu nuvoi mai fi acolo cînd ea va ajunge la tine. Scrie-mi pe adresa de la Londra a mătuşii mele, căci toate scrisorile îmi sînt adresate acolo şi de aici îmi vin nedeschise. Dă-mi voie să vin la tine şi crede-mă că în oarecare măsură îmi dau seama de greaua încercare prin care treci tu acum. Dumnezeu însă îţi va da puterea ca să treci cu binepeste ea.

Crede-mă, că sînt şi astăzi pentru tine maimult decît as avea curajul să-ţi scriu în aceastăscrisoare.

IOANA CHAMPION"

Garth îşi desfăcu mîinile şi rămase cu obrazul des -coperit.

—O»"" - ' sori _„. răspuns

"«err,

185

Prea „ntft lectura acestor serl"

cată din partea dumitale să-mi scrii din tarea unde te găseşti acum şi unde sînt atltea /;, cruri care te-ar fi putut determina să uiţi de prietenii dumitale".

Urmă o lungă pauză. Infirmiera Rosemary Gra}' aşteptacu tocul în mînă si tremura de teamă ca bătăile inimii careîi răsunau ca nişte ciocane în urechi, să nu se audă si din.colo de masă, pină la fotoliul unde era el.

„îmi pare foarte bine că nu ai renunţat la

călătoria pe care aveai de gînd să o iaci spreizvoarele Nilului, dar..."

Din stratul de flori de sub fereastră SG ridică o albinaşi umplu toată camera cu zumzetul ei, tulburind tăcereacare părea încremenită.

„..dar te rog să mă crezi, că dacă ai fi trimisdupă mine, aş fi venit".

Albina bîzîia în jurul ferestrei, lovinclu-se cu capul desticla transparentă, pînă cînd găsi ochiul deschis pe undeintrase, apoi cu un zumzet sonor, ca un chiot de triumf serepezi spre libertate.

Se făcu iarăşi tăcere profundă, pînă cînd glasul limpedeal lui Garth veni să o tulbure din nou.

„E mai mult decit amabil din partea dumi-tale să-mi propui să vii să mă vezi, dar..."

Infirmiera Rosemary lăsă tocul din mînă.— O, domnule Dalmain, dă-i voie să vină, zise ea.•— Nu vreau să vină aici, răspunse Garth pe un ton care

părea definitiv.— Bine, dar închipuie-ii cit de greu trebuie să fie

pentru cineva care vrea să vină la un prieten care esteîn nevoie, si totuşi se vede refuzat,

—• Domnişoară Grav, gîndeşte-te că pe ea o îndeamnănumai bunătatea sufletului ei nemăsurat de bun, să seofere să vină la mine. SJntem prieteni si camarazi demultă vreme, si cred că ar fi profund mâhnită să mă vadăîn starea în care sînt.

__]\|U mi se pare deloc, continuă infirmiera Rosemaryronvingere. Dumneata nu poţi citi printre rînduri ?

CU c nevoie de uh suflet de femeie ca să poată înţelegesoarea trimisă de altă femeie ? Poate am citit în mod

SCrsjt această scrisoare ? îmi dai voie să o mai citesc

° pe obrazul lui Garth se întipări o expresie de plicti-alâ iar în 'clipa următoare răspunse pe un ton de o vio-Tnta'neobişnuită pînă acum în relaţiile dintre ei si o cută ise sapă adînc între sprîncenele negre.

__ Ai ci'tit-o foarte bine, zise el, dar faci. rău că insişti.Cred că am dreptul să dictez secretarei mele scrisorile pecare vreau să le trimit, fără să-i dau nici un fel de ex-plicaţie.

___ Te rog să mă ierţi domnule Dalmain, zise infirmiera umilă. Am greşit.

Garth întinse braţul paste masă'şi cît'eva clipe îl lăsănemişcat, clar văzînd că nu se întinde nici o mînă deîmpăcare spre el, şi-l retrase.

— Să nu mai vorbim de asta, zise el cu un zîmbetcurtenitor, şi să uităm ce a fost, mica mea sfătuitoare.Sfaturile dumitale îmi pot fi în multe privinţe de folos,dar nu în aceasta. Unde am ajuns ? Da... „să-mi propuisă vii să mă vezi". Oum ai scris : „E fbarte amabil" Sau„E mai mult dccît amabil ?"

— „E mai mult decât amabil", răspunse infirmiera cuglasul stins.

— Just, căci realmente este mai mult decît amabildin partea ei. Numai eu şi ea sîntem în stare să ne dămseama de aceasta. Să continuăm.

„...Eu însă nu primesc vizitatori cîită vremenu m-am refăcut după 'accidentul întâmplat, înaşa măsură ca prezenţa mea să nu fie penibilăşi nici să nu-şi dea prea mult seama de ea ceidin jurul meu. în timpul verii voi căuta ca aicila Gleneesh, în completă izolare, ..să mă obişnu-iesc cu noua viaţă care mi-a fost impusă îm-preună cu toate necazurile ei, Sînt convins căpriet&nii mei îmi vor respecta dorinţa înaceastă privinţă. La mine în casă este actual-

187

mente cineva cnro -™*i "bine « l //,TOa ajută <^m n„

^™***?$%<££*>. s^9ă £„?*««&»In această ,.w„ „•_.?', e blne. Unri» „./ ' *' "

sincer

CAPITOLUL 22

foarte mirat (•oanui Afara 1 fadde i-ina şi ai

,-—at. r. nrim,- S?nătOŞi, 3Ş3

vară adevăratf Tara afar^ dare ^ P e a m f n ^ V S ^ * "

i încearpă ?1 tu^urati.- SS cuSh 3SCUndâ ^a). G ^v ad C

cU

ăb

t r ^ P e ™ ^ăn'ou rochia d., „- ?°°s Jerseul 3 de D]n73

albastră ;

-"«S*

ut

____„uivi

aiidiieşre-te cît se poate de> bine.T regiunea aceasta oamenii trebuie să mănânce mult şi "Mnneata de un timp încoace ai început să slăbeşti. Nici ui dintre noi nu doreşte ca dumneata să devii trans-parentă ca o fantomă.

^____ Doctore Rob, de ce tachinezi mereu pe domnişoara Gray din cauză că e mică de satură şi delicată,căci acesta nu este nici un defect.

.__ Dacă dumneata preferi, atunci o voi tachinacentru că este înaltă şi voinică, răspunse doctorul Robfăcând cu ochiul spre infirmiera care se oprise în faţaferestrei şi se uita la el cu o expresie plină de deza-probare.

— Aş prefera să nu se facă nici un fel de comentariu în legătură cu înfăţişarea ei, ripostă Garth cu glasul sec, pe urmă continuă ceva mai îmblânzit : Doctore, pentru mine ea- este un glas care mă călăuzeşte. La început am încercat să-mi imaginez cum arată ; astăzi ansă mă mulţumesc să profit de utilitatea calităţilor ei pe care le cunosc şi să numai mă ocup de ceea ce îmi este imposibil să îmi reprezint cu imaginaţia. Nu ştiu dacă te-ai gândit vreodată doctore că afară de Johnson care face parte din amintirile penibile pe care aproape le-am uitat, fiinţa aceasta este singura oare s-a /apropiat de mine din ziua când mi-am pierdut vederea ; singurul glas care a răsunat în'jurul meu,'căruia nu am posibilitatea Bă-i aplic o faţă şi o expresie. Cu timpul vor mai veni si altele, dar deocamdată ea este singura în mijlocul întunericului care mă înconjoară.

în timp ce Garth vorbea, ochii scrutători ai doctoruluiRob cercetau ou toată atenţia în jurul lui, ca să desco-pere un amănunt demn de a fi examinat mai de aproape,apoi se fixară asupra scrisorii venite din străinătate caree« pe masa de lîngă el.

• Ia te uită piramidele, exclamă el. Aceasta este omarcă din Egipt. Uite ceva foarte interesant ! Ai prieteniPe acolo, domnule Garth Daknain ?

G 7^ ^cr*soarea aceasta a venit de la Cairo, răspunse arm,dar cred că acum domnişoara Champion trebuie 6a fie în Siria.

•r\-ni îţi vi'ne mlltt ma^ ^ne. dar trebuie să bagi de eV1 ia să'nu răceşti şi hrăneşte-te cît se poate de bine. ecdunea aceasta oamenii trebui

Doctorul Rob începu să-şi frământe mustaţa şi cuprivirile fixate asupra scrisorii.

— Champion ? repetă el. Champion ? acesta estenume care nu se întîlneşte prea des. Nu cumva cea ca ^iţi trimite scrisoarea este Onorabila Ioana Champio^ ?

—• Da, scrisoarea este de ia ea, răspunse Garth miratDumneata ai cunoscut-o, întrebă el şi în glas ii tremur"'o profundă emoţie.

— Foarte bine, răspunse doctorul cu glasul domolşi sigur, îi cunosc înfăţişarea, îi cuno'sc glasul si-i cunosctot atî-t de bine şi caracterul. Am cunoscut-o aici acasăşi am cunO'Srcut-o sub bătaia 'gloanţelor în străinătatefapt cu care nu se pot lăuda mulţi dintre cunoscuţii ei'A fost însă ceva ce n-am cunoscut până astăzi la aceastăfemeie ; scrisul ei. îmi dai voie să mă uit la acest plic ?

Micul scoţian pusese ultima întreibare infirmiereiRosemary dar aceasta era în faţa ferestrei şi sta cu spa-tele la el, adimirînd peisajul din faţa casei. Cînd se în-toarse spre Garth, băgă de seamă că acesta făcuse de -mult un semn de aprobare da întrebarea pusă de doctor,şi pe obraz îi era întipărită o curiozitate stăpânită de aauzi cît mai multe din cele ce i-ar fi putut spune docto -rul, domolită de jena categorică de a se feri să-1 întrebeceva. Doctorul Mackenzie ridică plicul si se uită la el.

— Da, exclamă el într-un tîrziu, seamănă întru totulcu ea : un scris ferm, energic şi fără nici o ezitare, alunui om care merge drept înainte spre ţelul pe care si1-a propus. Ei dragă prietene, aceasta este o femeie şijumătate : dacă Onorabila Ioana este prietena dumitale,atunci dumneata te poţi ilipsi în viaţă de o mu Iţim e denimicuri care alături de ea nu au nici o importanţă.

O roşeaţă subiită îmbujora obrajii lui Garth, care pînăacum în întunericul din jurul lui dorise atît de mult cacineva să-i vorbească despre ea şi despre lumea in oaretrăia acum. ATici nu mai îndrăznea să vspere că aşa cevamai e posibil. Dacă1 ar fi ştiut că doctorul Robbie o cu-noaşte, cu cîtă nerăbdare 1-ar fi întrebat. Pe Brand ar ntrebuit să-1 ispitească cu toată prudenţa, ca să nu se tră-deze nici pe el nici pe ea. în faţa lui Rob si a infirmierei

190

,r însă nu mai era revoie de nici un fel de precauţie ascuitînd la ce spune, secretul lor nu ar fi fost

ai cunoscut-o şi cînd ? întrebă Garth. jti voi spune şi uncie am cunoscut-o şi cînd am 't-o, răspunse doctorul Robbie, dacă eşti dispus 1A o povestire de război tocmai în această' senină rfîmin'eaţă de primăvară.u __ Ai unde sta, doctore ; este în cameră un fotoliu sipentru domnişoara Gray ? întrebă el abia stăpînindu-şi nerăbdarea.

__ Nu am, răspunse doctorul, deoarece atunci cîndvreau să mă bucur şi eu de elocvenţa mea, prefer să stau înnicioare. Infirmiera Gray nu are fotoliu nici ea, din cauză că stă la fereastră şi admiră peisajul de afară. După toate aparenţele a uitat si de mine si de dum-neata că sîntem în această cameră. Numai rareori ai să găseşti femei pe care să le intereseze poveştile despre altele. Asează-te bine în fotoliu si aprindeţi o ţigară, căci e o plăcere să te vadă omul fumînd, în loc să stai cu faţa îndreptată spre perete. Eu te văd rareori fumînd, căci şi acesta este un gest pe care 1-ai deprins în societatea dom-, nişoarei, care e toată ziua \ou dumneata si tocmai clin, cauza aceasta de astădată nu este deloc curioasă să te vadă. Ce ţigări fumezi ?... Zenith-Markovich... nici nu _se poate ceva mai delicat în interiorul casei dumitale. în timp ce dumneata vei gusta fumul de tutun, eu voi în-cerca pe cîrrupul de război .să gust fumul acru al ierbii de puşcă. Pe Onorabila Ioana Champion am cunoscut-o în Africa de Sud, pe vremea cînd războiul anglo-bur era intoi. Eu plecasem ca voluntar cu o coloană a Crucii Roşii, în calitate de chirurg. Era si ea cu noi în calitate de infirmieră, dar infirmieră în toată regula, nu de cele care toată ziua umblă cu puful de pudră şi sticluţa de apă de Colonia, căutînd să ciripească în jurul patului răniţi-*°r, spunîndu-le vorbe de spirit. Nu dragul meu, nu era dintre acestea, căci în spitalul acela de campanie dornni-ŞOara Champion era infirmiera şef care lucra din greu, Şi tot aşa trebuia să lucreze si ajutoarele ei. Medicii şi subalternii ei o adorau ; toată lumea îi spunea Onorabila •°ana, iar unii dintre soldaţi îi pronunţau numele numai

191e i"I

n

81

ndlc

^ capul/3

"" ai int«nit-o niciodatăo în. ,

192

auzi o detunătură 0roa7n;^ •de dănmăturile acoperiş" n K?' imediat

un obuz al a r t i l e r i e i h ^ b ^c i i a s u p r

de spaimă şi încerca sa SP ,Munbund.ul dîd;,""* Ca2use pat şiiinişteşte-te", ăeO

nd lce/ "^tinde-te din Udet aici-, oftăomul ingrSt ?"° rab i l a Joana Ds

m f°u ^ erabă plecasemf* J??,: Erai« -ia cîtiva - " • '- dar

, ş n ş e ş e ,aici - , oftă omul f r n°™b

grabă plecasem fări£LB™m cortul meu de campant l? eama cu™ care mă tabrăca^Hn uST ° şi cmd m-a văzut n„ ga' J°ana s-

n, o " -

d

şi er cua.a, căci nu vreau să , S°0atem Pe bă ,',," Grgente acum". Acestea au fL ^ ln bă'ta a obuz" aCGSta d pronunţat Ioana In 4?pa STrele cu^n°e np°r tOCmai deasupra ei. L-a apuca? n d Un ob«z exclnr» Care Ie~a eu să-1 iau de Picioarp V SUbţiori si mi a f ° 3Se tocmai

™e ™

'

minT ^ tatîlnit-o d ar ' ^ G a r t h

VP«„ r acuma dună „. ,. ' :!

j-«i Lt;7|

£d

nici

Pat

* SufeT^â eo2tde

f nd da3

0C

* ^«ifi ' *" vo? f-ar fl fo£ J^y Wet Schj^b o

rdlne Subflmci

Sfi^ăprisii:-

f^epufsjndj-a vâluj*!* Ja eapu "J aP™ape ,/„ad^e-

a n-a

SiŞSsa™" ••'•""

:~° chl«^V&^da^â^^ s]âbiciun SJn^rul C7,UÎ-0 cft. GS.ftdJ - CJnd °-ora:bi7r^^

ÎSSSf^S.Bto,-*J^ra -Rose^a

ap°3 Aruncă T

acu vorbe a aceasta se

, căci 193

U^u^cs»*?-

, ^ ^ ' a 4

îi

soţia Jui mi-a trimis vorbă să mă duc să o văd ; pare căau „spor" în casă. Bietul om nu ar fi avut de aşa cevatocmai acum. înainte de plecare va să trec si pe lasufragerie să văd pe doamna Biata de ea, e foarteîngrijorată din cauză că nu n-poate digera slăninăfriptă. Spune că-i face impresia r' slănina prăjită i seaşează între spete ; acesta nu est* exact drumul normalpe care trebuie să-1 urmeze slanjn

e prăjită cînd o mânînci.Aşa că dacă îmi daţi voie, voi suna să vină doamnaMargery.

— Nu suna acum, ci ceva mai tîrziu doctore, se auziglasul infirmierei de la fereastră, şi te rog să mă aştepţiîn sufragerie unde voi veni şi eu imediat. Iar în timp cevei sta de vorlbă cu doamna Margery, eu voi alerga să-mipun boneta si să fac o plimbare de un ceas prin pădure,aşa că te voi însoţi la plecare, dacă domnul Dalmain nu'are nimic contra.

Cînd intră în sufragerie, -cîteva clipe mai tîrziu. Ioanagăsi pe doctorul Mackenzie oprit în mijlocul covoruluidin mijlocul camerei, exact ca şi în dimineaţa cînd sevăzuseră pentru prima dată. Cînd o văzu, se uită la eacu privirea rătăcită.

— Ei, ce zici ? Va trebui să plătesc oalele sparte...Ioana se apropie de el cu amîndouă mîinile întinse.— O, sergente ; bătrînul şi fidelul meu sergent. Vezi ce

păţeşti dacă îmbraci haine străine .' Si eu care rn-am prezentat aici suib numele altei femei. Va să zică dumneatam-ai cunoscut chiar din prima clipă cînd am intrat inaceastă cameră ?

— Chiar din prima clipă cînd te-am văzut, răspunsedoctorul Robbie.

—• Şi de ce nu mi-ai spus imediat ? întrebă Ioana.— Pentru că-mi închipuiam că ai motivele dumitale

care te determină să te prezinţi drept infirmiera Rose-mary Gray, şi nu e treaba mea să mă amestec sau să-ţistabilesc identitatea pe care ţi-ai ales-o.

— Ce om cumsecade eşti dumneata, exclamă Ioana,îmi aduc aminte de calmul şi discreţia dumitale cînd postat aici în mijlocul camerei te-ai uitat la mine şi m-'11

salutat spunîndu-mi : Bine ai venit infirmieră RosemaryGray, cînd ai fi putut tot atît de bine sâ-mi spui : Buna

194

domnişoară Champion, ce mai faci ? Ce te deter-£iua_ sg vii în casa asta cu un nume de împrumut ?

niin^ "puteam să spun şi asta, dar mulţumesc lui Dum-_. „u că n-am spus-o, zise doctorul Robbie.___ gine, dar te rog să-mi spui ce te-a făcut să te tră-

tocmai acum ?__ Draga domnişoară, zise doctorul punînd mina pe

braţul ei. Toată viaţa am fost obişnuit să ştiu şi să fac,fără ca cineva să ştie despre ce fac. Dumneata ai trecutaici printr-o grea încercare, nu numai din cauza lui, cidin cauza noastră a tuturor, o încercare pe care numaipuţine femei ar fi putut să o ducă la bun sfîrşit. Pentruca să poţi duce pînă la capăt această încercare mi-am datseama că vei avea foarte curând nevoie de cineva cu caresă împărţi acest secret al dumitale şi în faţa căruia săpoţi deveni din cînd în cînd dumneata însăţi. Cînd amvăzut că i-ai scris şi că ai trimis scrisoarea să fie expe-'diată tocmai din Cairo, ca pe urmă să o aştepţi în fiecareclipă să se întoarcă înapoi la cel căruia îi era destinată ;pe urmă să fii obligată să i-o citeşti tot dumneata si săscrii răspunsul pe care ţi-1 va dicta, răspuns pe care eu 1-am ghicit de cum am intrat în cameră că a fost un refuz dea te primi să vii să-1 vezi, mi-am dat imediat seama că asosit momentul să-ţi dau de ştire că ai alături de dumneataun prieten şi un aliat care1 este unul dintre cei întorşi dinAfrica de Sud şi ca şi ei, este gata să-şi sacrifice braţuldrept pentru Onorabila Ioana Champion.

Ioana ridică spre el privirea plină de recunoştinţă, darnu zise nimic, deoarece în clipa aceasta ar fi fost inca-pabilă să articuleze o vorbă.

— Dacă e posibil, continuă doctorul Rob, spune-mi«ragă mea care este motivul că el respinge atît de cate-goric propunerea de a te primi lingă el, cînd prezenţaaumitale i-ar fi în realitate atît de preţioasă tocmai acum.

-~ O, doctore, răspunse Ioana, aici este o povesteungă, datorită neîncrederii şi «rebelii, dar toată neîncre-

verea ?i greşeala a pornit de la mine. Pînă cînd dumneata e|sta de vorbă cu Margery, eu mă duc să mă îmbrac ^

m timpul cit va dura drumul prin pădure, îţi voi spune ca

s-a întîmiplat între mine şi el, ca să-ţi poţi da

195

^^,5^*-^e3^^

Ioana 0 n,r,„_, .s°t la mea ^J Urmu^ abia ci™

si

J 96 g°mot casă.

Un ceas mai tîrziu cind se întoarse după plimbarea pe reo făcuse prin pădure cu doctorul, îl găsi în faţaTerestrei, stîrad în picioare şi ascultînd zvonul care veneadin grădină şi pe care începuse să-1 distingă în toatevariaţii^6 lui. Arăta atît de senin si de bine dispus cind seîntoarse spre ea, auzirud-o că se apropie, încît îi fu Desteputinţă să creadă că luminile ochilor îndreptaţi spre ea, sîntstinse pentru vecie.

'__. Ţi-a plăout plimbarea prin pădure ? După masă măvoi duce si eu împreună cu Simpson să ne plimbăm puţin.Dar pî"ă atunci domnişoară Gray, dacă nu eşti obosită, am

putea continua corespondenţa întreruptă azi-dimineaţă.Garth diotă cinci scrisori şi făcu un cec. Ioana băgă de

seamă că scrisoarea trimisă de ea dispăruse de pe masă, darrăspunsul era tot acolo, şi aştepta să fie expediat. Ezităun moment înainte de a fi îndrăznit să-1 întrebe -•

— Ce facem cu scrisoarea adresată domnişoarei Champion. O expediem aşa cum este, domnule Dalmain ?

— Sigur că da ; cred că am terminat-o !— Credeam, zise Ioana puţin enervată si întorcând pri

virea în altă parte, credeam că probabil după cele ce v-aspus doctorul Mackenzie, vă veţi...

— Ceea ce mi-a povestit doctorul Robbie despre ea nupoate schimba situaţia întru nimic, în ceea ce priveştevenirea ei aici, răspunse el cu capul ridicat. Pe urmăadăugă ceva mai blînd : Cel mult mi-a adus aminte...

— Ce anume ? întrebă Ioana şi-şi încrucişa mîinile cepiept.

Ce suflet nobil are fata aceasta, răspunse Garth djnddrumul unui rotocol de fum care îşi făcu încetişor loc înlungul camerei şi ieşi pe fereastră.

197

CAPITOLUL 23

cu prlvirea, m nădejdea că va vedea Pe

Ioana Era f

£~sS;:5!ît«î;,~,

totdeauna o nd nu era nirinri ^ lpe

c î t « v a S f n u t e S 1 ^ ^ ^ S ă ^ ă b i t ' c â « * c e a i

Ha aSsfssSSi*SîlSSsiSsis

. Cred că al comisionarul

Ja

i se D

după c ^toarse şi se

198

aşteaptă-a făcut o a

d i n ^ p e lungul drurn

°leneesh' Ş1 să^ duci

garii' Cînd se cu geamăn-

i cj călătorul dispăreau din vedere. „Numai de nu m-ar. e pe sfoară, să ia un geamantan străin", murmură

fi IC^ui şi intră să-şi termine strachina de orez cu dul-sc°>- np rare tocmai i-o aduseră de acasă.reâ\'d rTn timp ce maşina urca printre coline la deal, doctorul îndila ce s-a .mai întîmpl'at la castel, pe urmă începu S? fe

neliniştească din cauza lipsei Ioanei care nu venise sa. jastepte 'la gară. Ar fi fost mult mai bine dacă ar fi S0nitŞi ar fi stat de vorbă în linişte înainte de a ajunge lcastel. Se gîhdise dinainte că pe platforma gării, în lu-mina tulbure a dimineţii va vedea de departe statura ro-bustă a Ioanei. Dezamăgirea asta începuse să-1 neliniş-tească • nu cumva efortul făcut de ea îi zdruncinase com-plet nervii ? Ce poate fi, de n-a venit !

Trec'înd de o cotitură a drumului care şerpuia pe coastamuntelui, în depărtare începură să se zărească turnurilecastelului, şi după altă bucată de drum putu distinge întoată splendoarea construcţia masivă a castelului Gleneeshcu peluzele lui înflorite si aleile cu pietrişul strălucitor,dincolo de care era parapetul masiv de piatră care duceapînă departe în văile.

La intrarea principală îl primi Simpson, si era cit peaci să întrebe de ,, domnişoara Champion". Imprudenţaaceasta îi aduse aminte că trebuie să fie cu toată băgareade seamă în această casă unde Ioana reuşise atît de bine săjoace farsa pusă la cale de el. Nu si-ar fi iertat niciodatăgreşeala de a o fi trădat tocmai acum dud planul lor erape cale să dea cele mai bune rezultate.

— Domnul Dalmain vă aşteaptă în bibliotecă, ŞirDeryck, zise valetul.

Garth se ridică din fotoliu şi se apropie de el cu minaîntinsă, pe faţă cu un zîm'bet de bunăvenire si umblând atîtde sigur încît doctorul se uită la el mirat, pentru a se con-Jinge dacă omul acesta care se mişca atît de uşor şi plinde graţie, era realmente orbul pe care venise să-1 vadă.Abia pe urmă băgă de seamă o panglică neagră de mătasecare era întinsă de la fotoliul pe care îl părăsise GarthPmă la uşă. In timp ce se apropia de el, mîna lui stingăînecase în lungul acestei panglici.

199

Doctorul strînse cu efuziune mîna întinsă spre eiexclamă emoţionat : '

—• Bine te-am găsit dragul meu prieten f Ce schimbade oînd nu te-am văzut .' e

Nu e aşa ? Şi toate acestea i le datorez ei, răspuns Garth încântat. Excelentei infirmiere pe care mi- aj tr,6

mis-o. Trebuie să ştii că este o fată nepreţuită, (în timpnî' acesta se întorsese din nou la fotoliul său şi împinse s,n re doctor pe cel în care de obicei sta Ioana). Aceasta a fost ideea ei, zise el şi deznodă panglica pe care o întrebuin-ţase şi care era legată de fotoliu cu un fir de aţă invi -zibil. Una duce la uşă, una în faţa pianului şi a treia în faţa ferestrei. Cum le-ai putea dumneata deosebi una de alta ?

— După culoare : una este neagră, alta vioiletă şi unacafenie, răspunse doctorul.

— Da, dumneata le-ai putea distinge după culoare, euînsă nu mai văd culorile, ci le disting după ţesătură şidupă grosime, amănunt pe care dumneata nu-1 vezi dareu in-am obişnuit să-1 distin? imediat după pipăit, îmiface plăcere uneori să mă gîndesc şi la culori şi port cravate de care îmi dau perfect scama oum se armonizeazăcu hainele pe care le îmbrac. O altă infirmieră ar fi întrebuinţat o panglică, roşie, una verde, una albastră şis tind ţintuit ceasuri întregi în fotoliul acesta m-aş fi fră-

mîntat necontenit, gîndindu-mă că aceste panglici nu se armonizează deloc cu covorul din bibliotecă. Cu toate acestea, domnişoara Grav şi-a dat seama imediat ce pro-fundă semnificaţie au culorile pentru mine, ou toate că nu le pot vedea cu ochii.

—- Văd că eşti foarte mulţumit de ea, zise doctorul si-mi face plăcere această constatare.— Mulţumit.' exclamă Garth. Doctore, nu-ţi dai seama

că femeia aceasta mi-a redat plăcerea de a trăi. Mi-e ruşine cînd îmi aduc aminte de decăderea morală în care m-ai găsit prima dată cînd ai venit la castel... un nenorocit care se proptea de pereţi, cum spune doctorul Robfoie. Nu mă îndoiesc că ţi-ai închipuit despre mine că sînt o secătură şi un laş.

— Nu mi-am închipuit nici una nici alta, dragul meu.Ai trecut printr-o încercare atît de grea, încît nici unui200

o înf

o nrunte, şi cu aju-Dumnezeu ai reuşit să ieşi biruitor. parte, aceasta ţi se datoreşte dumitale, dar în cea măsură domnişoarei Gray. Mi-ar fi plăcut să fi "-mas

acasă, ca ,să vă întîl-niţi, dar a plecat la nişte prie-ra nj'undeva petrece ziua de azi şi de mîine.

_- A plecat ? Tocmai acum si-a găsit să plece, exclamădoctorul mirat şi gata să comită o nouă imprudenţă.

_ Oa^ a plecat aseară pentru week-end la cineva carestă prin apropiere. Mi-a spus că nu se duce tocmai de -parte, aşa că luni dimineaţa va fi înapoi. A fost o ocaziede care voia să profite, căci venind tu aici, eu nu râanî-neam singur. Doctore trebuie să-ţi spun că a fost extremde amabil din partea ta să faci un drum atît de lung ca săvii să mă vezi. Ceea ce ai făcut pentru mine, este maimult decît ar putea un om să aştepte din partea unuidoctor atît de ocupat.

— Dragul meu, te rog să nu te mai gîndeşti la asta ; eadevărat că am venit special pentru ca să te văd, dar afarăde asta mai ai în vecinătate pe cineva care mă interesează.Iţi spun aceasta numai pentru ca să fiu complet cinstitfaţă de mine însumi si pentru a te obliga să nu-mi fiimai recunoscător decît trebuie.

— Iţi mulţumesc, dar aceasta îmi facilitează situaţia faţă de tine, fără să reducă întru nimic recunoştinţa pe care ţi-o port. Mi se pare însă că acum simţi nevoia să te scuturi de praf si să mănînci ceva, iar eu te ţin de vorbă. Ascultă Brand, continuă Garth după un moment de ezi-tare, îmi pare foarte rău că nu vei avea pe nimeni care să-ţi ţie tovârăişie în timpul mesei, de vreme ce domni-şoara Gray e plecată. Mi-e cit se poate de penibil să mă gmdesc că va trebui să rămîi singur... dar eu mănînc aici Jn cameră şi mă serveşte Simpson.. ~~ J^a, înţeleg... nici nu se poate altfel, zise doctorul mtorcîndu-se spre el. (Garth nu-i văzu privirea înduioşată, ar tonul cu care Deryck pronunţă aceste cuvinte, îi dădu curajul să continue).

7~ Mi-ar fi peste putinţă să stau la aceeaşi masă, chiardomnişoara Gray ; noi mîncăm întotdeauna separat. m'innU~^ P°^ ima§"ma ce penibil e să-ţi cauţi bucăţica de nca pe

pipăite în toată farfuria şi să nu ai niciodată

201'certitudinea că

- ^ d ^ G a r f h • ' ^ ^ < * " d e

"•ŢTSSe.Jfat-.-as.T

&ra j l i t t ^-4- , c iacea« ^ fe,a Ma

tre noi nu ar fi fost în stare să^l0

i "

Şi-o

^ spuS c^ S'r De'T*" cS,n stapso,x

: S?^S^^^^^a-^ss£«^ss

l e care ie_ai Iăsat Jg

î^^^^^p?^^ —-^ * se.gîndi Ja Jn, mjncă cu mult? nn^ t"6 indrePtă «preMargery cafpfa ŞI tocmai ^ întreL " ^P " 1 m ^ c i

--^S-rass £f Sf ^S^S^^*£-,rfsP,,ns5&nici un fv,, 7 J1 bun si să v-'i r- •' aca ai terminat m IeJ

de zgomot. ' 'u cu ""ne, dar să nu faci

202

Doctorul se ridică de la masă şi ieşi după ea._____ "încetişor, şopti bătrîna întoroindu-se spre el. Nu e

l în ce prepari cafeaua, continuă ea, ci cum o prepari. 10

oi după ce mai urcă o serie de trepte : o prăjeşti proas-A/L0 macini proaspăta si o fierbi cu apă proaspătă. P3 _prec.u,ră printr-un coridor strîmt şi întunecos şi ajun-• '. într-o galerie ai cărei pereţi erau ecoperiţi de un fepet vechi şi în toate părţile atârnau tablouri si armuri.

capătul galeriei bătrîna se opri în faţa unei uşi, şi dună ce bătu încetişor, o deschise.

'— Unde mergem doamnă Ma-rgery ? întrebă doctoruloprindu-se.

__. ]\Tu mai mergeam, căci am ajuns, răspunse bătrîna.Domnişoară Gray, a sosit Şir Deryck, zise ea, şi intrarăamindo'i într-un mic salonaş foarte confortabil.

In cămin ardea un foc vesel, iar în faţa lui era un foto-jiu şi în acesta doctorul recunoscu imediat pe Ioana, cutoate că nu-i vedea deeît creştetul capului.

— O, Dicky, exclamă Ioana şi glasul ei vibra de emoţie, ai venit .' Haide repede si închide bine uşa. Vino dă-mimina, sau trebuie să ies în caiea ta ? Eşti singur, nu ştienimeni unde eşti ?

— Jeanette, exclamă doctorul, Jeanette !In clipa următoare însă rămase mut de mirare. Ochii

Ioanei erau legaţi cu o fîşie de mătase neagră, înnodată J aceafă, în atitudinea acestei femei care sta cu ochii legaţiîn faţa luminii, era ceva de o tristeţe tragică.

— Jeanette, exclamă doctorul pentru a treia oară, vasă zică aceasta ţi-e plimbarea.

— Dragul meu, răspunse Ioana, am plecat pentru douăzile în ţara fără lumină. Deryck, trebuia să fac acest gest,căci este singura posibilitate pentru a putea fi de real folosui Garth de aici înainte. Eu nu am avut niciodată prea

uit;^ imaginaţie, şi puţina pe care am avut-o, am epui-at-p în efortul de pînă acum. El nu se plînge niciodată de

f l l lc ^ ^n cauza aceasta'nu am de unde şti care estePartea cea mai penibilă a stării în care se găseşte, în con-

se°ln acesta este singurul mijloc pentru, a-mi putea daWa de realitate, încercând eu însămi timp de patruzeciPt de ceasuri, ce înseamnă viaţa în mijlocul tenebre-

203

lor. Simpson şi bătrîna Margcry m-au înţeles şi î1Yii , totconcursul; Simpson are grijă ca drumul să fie inf11 cîndvreau să ies din cameră sau să plec din casă, căci ^ doiorbi trebuie să fii foarte prudent, ca să nu dea u ^ pestealtul. Margery mă serveşte cu tot ce eu nu m pot servisingură, şi trebuie să ştii dragă Dieky că si t foarte multelucruri pe care nu le pot face. Pe urmă in tunericul acestablestemat, perdeaua aceasta neagră în~ tinsă în faţa ta,uneori rigidă si impenetrabilă ca un zid" la cîteva degetede tine, pe urmă tot mai departe şi tot mai neagră, cafundul unei prăpăstii care ar vrea să te înghită. Dinfundul acestui întuneric se aud glasuri caro urcă pînă latine, le auzi din ce în ce mai distinct, un murmurtumultuos care urcă şi creşte mereu si simţi că freamătulacesta plecat din necunoscut începe să te chinuiască din ceîn ce mai persistent şi mai insuportabil, căci nu ştii deunde vine. Dimineaţa cînd te trezeşti, m jurul tău eacelaşi întuneric ca şi în timpul nopţii, şi auzi din nouaceleaşi glasuri aproape de tine, câteodată alături, altădată ţi ,se par că vin de sub pat, iar uneori din fundulpămîntului pe care nu-1 mai vezi. Am început această ex-perienţă abia aseară dar te rog Deryck să mă crezi că măgîndesc cu groază la dimineaţa de mîine. El se trezeşteînsă în fiecare dimineaţă în mijlocul acestui întunericetern, fără nici o nădejde de a mai vedea vreodată luminasoareltii care străluceşte afară. Pe urmă timpul cit trebuiesă stai la masă...

— Cum adică... şi în timpul mesei ? întrebă doctorulconsternat.

— Sigur că da ; si trebuie să-ţi imaginezi înfrigurareacu care vînezi ultimul dumicat pe care îl ştiai în farfurie,clar pe care îl cauţi zadarnic, căci poate acum e pe faţa demasă sau în altă parte, şi cînd vine al doilea fel sau cîndte ridici de la masă, constaţi că e la tine în poală. Nu rnămir deloc că Garth nu-rni dă voie să stau cu el la masă.Dar după ce voi trece prin această experienţă, cred că vafi de acord şi voi şti cum trebuie să-1 ajut, ca să nu maiîntîmpine nici un fel de dificultate. Crede-mă Dicky, acestaera singurul mijloc pentru a-i deveni şi de aici înainteutilă, singurul care îmi mai rămăsese.

204

Ai dreptate Ioane, răspunse doctorul, (de sub ban-{ Ioana nu putut vadea expresia întipărită pe faţa k), căci. pentru ca tu să fii cu adevărat ceea ce nu_timai rămăsese niei un alt mijloc pe care să-1

» . .

~__ sînt foarte mulţumită că mă aprobi, căci mă teii grozav să nu găseşti că e nebunie ceea ce fac eu Cu toate acestea -trebuie să încep, acum sau nicio-tă 'calci sm't convinsă şi cred că dacă mă va ierta pentru i-am făcut,aceasta va fi ultima duminică pe care o oetrec .departede el. Spune-mi Deryck, crezi că mă vaierta ?

_ Ce pot eu să-ţi spun draga mea ; trebuie să proce-dezi cu toată prudenţa, căci altfel venirea mea aici nu ede nici un folos. Spune-mi te rog, nu-ţi scoţi bandajulacesta deloc ?

_ . Numai cînd îmi spăl faţa, căci mi-e teamă să nu fiutentată să deschid ochii pentru cîteva minute. Astă-noaptebandajul mi-a ţinut atît de cald, încît nu am putut dormideloc şi. a rebuit să-1 scot timp de un ceas sau două, darînainte, -de revărsatul zorilor 1-am pus din nou.

— Şi ai de gînd să-1 porţi pînă mîine dimineaţă ?Ioana zâmbi, căci înţelese numaidecât unde vrea să

; j ungă' doctorul.— Pînă mîine seară, dragă băiete, zise ea cu glasul

blînd.— •• Nu se poate dragă loano ; sînt convins că

înaintede plecare ai vrea să mă vezi ; ar fi absurd ca să duci atîtde departe acest experiment.

— Nu dragul meu, răspunse Ioana pleeîndu-se în foto-»'u, trebuie să înţelegi că eu vreau să-mi dau seama desituaţia penibilă în care se găseşte el în clipa cînd tu prietenul lui, vii la el si el nu te poate vedea, iar tu nu eştiPentru el decât un glas şi o formă omenească pe care oPoate pipăi, dar a cărei înfăţişare nu este altceva decît o-^_mpiă amintire. Tocmai din cauză că auzindu-te numai,*ără să te si văd, mi se pare atît de greu de suportat, voiavea puterea necesară ca să devin utilă pentru el. Nu vaPutea să-mi spună : „înainte de plecare tu ai stat cu el

205

n'U

- venire* ""-• «ar eu "* ^&a

D°ctorui ' nu l^an* ePtuJ 04 .

S5a:-£rr*ftrew ^«s^>,.

Eîs.S?-^-,;C:'''-- îa?

™ d a * '^egoist. 'iJLJ0^tâ n„ t C°nvinsă -

' ueoarer,0 ^..^ _

CAPITOLUL 24eesh

s^ularUnei

In biblioteca castelului tăcere m timp ce Ga"" rile, gustind beatiitud copioase, servită dUr>-piaiunJe din jurul-r' ln"" care era

si

, ^u P"tea vedea ni - ' M™WJ

;nasâ; de .undf S h" m°d Sb? t0ate cun°?tin-" d ^ dea^tâ^aâ^^^^r^^^Aoară la

*a, p r o t s d

•207

. , -d

•Ş/«â

Şi

ce*&

fi

— Ce s-a întîmplat dragă ? întrebă numaidecîtrul care se uita la ea.

— Am văzut un grup de şomeri care trece pe S{r

şi m-am gîndit că ar fi bine să dau unuia dintre ei' Mfolkul tău, dar în halul în care este, nici nu îndrâzn° r~să-1 ofer cuiva. °Sc

— Ev iden t c ă nu po ţ i să - 1 o f e r i d r ag a m ea , r ă so un-doctorul z îmbind înduioşat . " 'e

— S ă ş t i i în să c ă d a că v in e v r eun c er şe to r bă t r in •zdrenţăros, am să i-1 dau numaidecît .

— Fo ar te b in e draga mea, răspunse doc toru l adun î j i -du-şi scrisor ile de pe masă şi uit îndu-se la ceas ; dar să nuui ţ i că imedia t după aceea eu vo i pune pe cerşe to r în u rmări re ş i-mi voi răscumpăra haina de la e l la un pre ţ or i -c ît de r id ica t , ia r tu va trebui să plă teş t i bi le tu l de la ' spă-lător ie . Pr in uranare va f i mul t mai bine ca să- i dai bătr î-ne lulu i un sh i l l ing cînd va veni ş i să nu te ocupi de hainamea.

— Sînt convinsă că dacă ar ieşi pe Wimpole Street îmbrăc a t cu h a in a a s t a , b ie tu l b ă t r în va f i ime d ia t a r e s t a t .

— Evident, adăugă doctorul , căci cel mai găgăuţă dint re agenţ i 1-ar bănui că a fura t -o ş i 1-ar ares ta pe loc , ia radevărata hoaţă ar scăpa nepedepsită, sau în cazul cel mairău , to t eu ar tr ebui să mă duc să o scot de la înch isoare.De a l t fe l , hoa ţa aceas ta mi-a fura t p înă acum ş i a l tceva,nu numai haina aceea veche, adăugă doctorul ap lecîndu-sespre ea şi dezmierdînd-o pe obraj i, pe urmă plecă foartemulţumit la treburile lui de fiecare zi.

Haina cea veche de Norfolk făcuse în dimineaţa ace-Iccaşi zile o lungă plimbare cu Ioana care o recunoscuimediat după cc-şi trecu braţul sub al doctorului, iar inclipa aceasta era păturită cu grijă şi aşezată în dulap c'e

valetul Simpson, iar doctorul sta confortabil aşezat în foto-liul din faţa căminului din bibliotecă.

Garth îşi trăsese fotoliul aproape de foc, deoarece căl-dura căminului era bine venită în seara aceasta răco-roasă a celei dinţii zile de primăvară.

208

pa zise doctorul gînditor, îmi dau perfect seanţa "aţelucrurile perceptibile în mijlocul întunericului în că t0t

găseşti, au acum pentru tine o altă valoare şi o car-6

emnific'aţie. Cu timpul însă, pe măsură ce vei veni a'taontactcu mai multă lume, te vei obişnui şi vei d'e- 'n> C' maipuţin sensibil la contactul cu un om străin sau VC11'unetelecare ajung pînă la tine. Actualmente sistemul C-U nervos estetorturat de o supratensiune care-1 face să '.'•'breze la ceamai mică impresie nouă cu maximul de • tcnsitate. Dincauza vederii care îţi lipseşte, simţurile clclalte carepăstrează încă contactul cu lumea din afară, lucrează cu oextremă acuitate. Dar mi se pare că voiai să-ini spui cevadespre infirmiera Rosemary ; dacă nu mă insei că n-ati datniciodată mina amîndoi.

__ Da, este adevărat, răspunse Garth. înainte de toateinsă aş vrea să ştiu dacă aceasta este o dispoziţie specialăa asociaţiei din care face parte, sau un ordin al institutuluiunde lucrează, ca să nu dea niciodată mîna cu bolnavii pe-c;irc îi îngrijeşte.

— Despre aşa ceva n-am auzit nimic pînă acum, răspunse doctorul.

— Atunci trebuie că a fost o intuiţie a domnişoareiGray care a înţeles imediat ce as putea şi ce nu aş puteasuporta în raporturile dintre noi, căci chiar d'e la începutnu mi-a dat mîna şi nici nu m-a atins niciodată. Chiarcind îmi întinde scrisorile ce sosesc sau diverse obiectede care am nevoie, ceea ce se întîmplă de mai multe oripe zi, niciodată nu am simţit degetele ei, atingîndu-mîmîna.

— Şi îţi convine aşa ceva ? întrebă doctorul dînd dru-niul unui rotocol de fum şi examinîrrd cu toată atenţia-expresia figurii pacientului său.

"~~ H sînt foarte recunoscător, răspunse Garth cu gra-liatc. Crede-mă, cînd am auzit că ai de gînd să-mi triaţi

o infirmieră care să mă îngrijească si să-mi fie secre-_ara,mi-am zis imediat că-mi va fi peste1 putinţă să suportr casăo femeie care la nevoie să fie în drept să pună min" Pe

mine.

— cd. 322 209

-•—• Mi-ai si spus imediat, replică doctorul. —- Ţi-am spus ? Nu-mi mai aduc aminte, îmi r •ce idee ţi-ai putut face despre mine.

— Ba .deloc, cel mult te-am considerat un bolnavdat, căci de obicei bărbaţii...

— Nu mă îndoiesc deloc, interveni Garth, şi au

timpuri cînd mi-a făcut plăcere să simt contactulmîini catifelate de femeie. Nu mă sfiesc să-ţi spuncă uneori am aşteptat şi am dorit această mină pe caresi sărutat-o. Astfel de gesturi le luam foarte uşor.crede-mă Brand, după ce un bărbat a simţitde mină care pentru el a devenit o amintire, ceva&carepersistă spre deosebire de restul care se uită şi se pierdesă nu te miri că acel bărbat se teme de contactul chiarfugar cu o altă femeie, care ar putea să întunece aceastăamintire, să se suprapună ei sau să o elimine definitiv

— înţeleg, zise doctorul încetişor. N-am întîlnit astfelde cazuri în decursul practicii mele medicale, dar cu toateacestea îl înţeleg pe al tău. îmi dai voie să-ţi spun însăcă dacă această femeie unică există cu adevărat, şi numă mir că te îndoieşti de aceasta, căci omul se înşealăde multe ori, atunci locul ei este alături de tine în aceastăcasă, unde contactul şi mîngîierile mîinilor ei ţi-ar facemult bine.

—• Nu mă îndoiesc deloc, răspunse Garth aprinzîndu-şio nouă ţigară, si-mi place să te aud afinnînd acest lucru,cu toate că în realitate tot atît de uşor mi-ai putea spunecă de vreme ce există o terasă în faţa ferestrei de unde sedeschide o splendidă vedere, ar urma ca eu să şi văd nu-maidecît peisajul. Este însă adevărat că el există, dar lipsa-ochilor pe mine mă împiedică să-1 văd...

— Cu alte cuvinte, interveni doctorul şi se plecă înainte ca să ridice chibritul pe care Garth nu reuşise să-Jarunce în focul din cămin, cu toate că-această femeie unicaexistă, tu ai constatat că pentru ea nu eşti bărbatul unic .

— Exact, răspunse Garth cu amărăciune, apoi respi-rînd din adînc, continuă : Eu pentru ea n-am fost decît un•copil fără minte.

— Sau mai bine-zis, continuă doctorul prefăcîndu-secă n-a auzit ultimele lui cuvinte, nu te-ai priceput să-i do~

210

• ceea ce tu erai cu adevărat, în realitate tu ai fost ^rămîne bărbatul unic pentru femeia unică, afară de *' VC/ înd altul ţi-ar fi luat-o cu mult înainte. Nu uita cazi" _ pentru a-i dovedi unei femei acest lucru, îţi tre-lnSa„ timp Şi răbdare.b r-irth se îndreptă în fotoliu şi se întoarse cu faţa palidă;, Pmoţie spre doctor. 010 ^_ jytj se pare extraordinar ceea ce spui. Vorbeşti serios, doctore ? întrebă el.

l__ j\jjci că se poate mai serios, replică doctorul cu con-,• ^cre Dacă nu mai ţii seamă de celelalte considerente,^ avere, titluri, expresia fizică, ceea ce în fond nu esteAltceva decît o chestiune de anatomie comparată, ci pur.bărbatul şi femeia faţă în faţă ca în grădina raiului, com-nlct dezbrăcaţi de orice convenienţe sociale, e peste putinţă

apropierea dintre ei să nu se opereze instantaneu şi sănu recunoască adevărul că ei sînt făcuţi unul pentru altul.Această constatare la bărbat se face în mod fulgerător,dar la femeie merge foarte încet.

__ Bine doctore, nu înţelegi că pentru noi situaţia eraidentică.

„Cînd am stat faţă" în faţă, unul lîngă altul, mi-amdat seama că ea este soţia mea, şi i-am dat acest nume-fără nici o ezitare. Ziua următoare însă ea mi-a spus căPII sînt copil fără minte si nici prin gînd nu i-ar puteatrece să se mărite cu un astfel de copil. Prin urmare cemai rămîne din teoria dumitale, dragă Brand ?

— Teoria mea se confirmă în întregime, răspunse doctorul foarte liniştit. Eva s-a speriat de imensitatea revelaţiei şi aînceput să se îndoiască de ea însăşi, căci îi era teamă de posibilitatea realizării idealului ei, de aceea a fu<;it de lingă Ada.m si s-a ascuns ; mă mir însă de Aclam s c«m de nu s-a luat imediat după ea ca să o aducă înapoi. Cârtii îşi încleşta mîinile pe braţele fotoliului. Glasul 'miştit al doctorului trezea într-însul anumite îndoieli asu-Pra exactităţii concluziilor sale ; pentru prima oară din. ziua rm^ ieşjgg (jm biserica satului Shenstone, si de atunci trei ani încheiaţi. Era palid la faţă si în lumina* doctorul văzu că pe frunte încep să-i apară picuri de sudoare.

- — Brand, exclamă el emoţionat. Eu sînt orb • f znilă de mine si adu-ţi aminte că pentru un am pjj^ti in întuneric orice cuvânt are o profundă semnificaţi

Doctorul rămase pe gînduri. Dacă asistenţii şi jnfjr ' . rele ar fi putut vedea în clipa aceasta expresia înting'^ pe faţa lui, ar fi zis că e pe cale să execute o operaţie ^ trem de gravă, şi e suficientă o neatenţie cit de mică H*" partea chirurgului, pentru ca pacientul său să nu se m"-trezească niciodată. Asistenţii lui ar fi avut completă ţaţe, căci de astă dată se punea în discuţie tot viitorul două persoane care îi erau dragi şi a căror viaţă atîrn numai de abilitatea lui de operator. Avu un moment d ezitare, dar îşi aduse aminte de fata care aştepta sus Cu •bandajul negru de mătase strîns în jurul ochilor, şi prinse •din nou curaj :

— Admit că eşti orb, dragă Dalmain, zise doctoruldar nu pot admite să fii o găgăuţă.

— Cum adică ? Crezi că ar fi posibil oa eu să fi fost ogăgăuţă ?

— De unde vrei să ştiu ? Povesteşte-mi cum s-au in-'tîmplat 'lucrurile, exp.unîndu-mi-le din punctul tău devedere, şi atunci îţi voi spune ce cred eu despre cazul tău.

Liniştea si simplitatea cu care vorbea, avură un efectsalutar asupra lui Garth şi-1 făcură să se simtă mai sigur•de sine. Pe acelaşi ton doctorul ar fi putut să vorbeascădespre o amigdalită sau despre o sciatică, exact cum iivorbea si lui acum despre întâmplarea ale cărei urmări;tragice le cunoştea.

Garth se lăsă în spătarul fotoliului şi duoîndu-şi minaia buzunarul de la piept, pipăi o scrisoare pe oare o avea.acolo. Să încerce oare ? Putea-va de astă dată, pentrupropria lui linişte să vorbească despre amărăciunile luicu omul acesta care merită toată încrederea, dar să-i vor-bească totuşi cu atîta discreţie încît el să nu bănuiascăidentitatea acestei femei pe care o cunoştea foarte bine .

Se gîndi, întocmai ca un jucător de şah care îşi oal"•cuiează dinainte aniscările pe care trebuie să le facă.Putea-va conduce această conversaţie aşa fel ca să f' 6

destul de explicit şi totuşi atît de discret, încît să nu bă-nuiască cu nimic că femeia unică pentru el este Ioana .

212

^ doctorul ar fi insistat, Garth cu siguranţă ar fi.~t să nu-i apună nimic. Doctorul însă nu zise nimic,

'-Atinse braţul şi apucînd cleştele, aşeză o despicătură'n pe foc, si în timpul acesta fluieră ultimele ver-

' ^e.; jmnul Veni, Creator-Spiritus.' Cf'irth se gândea la furtuna care se zbuciuma într-în--i'u'tase ce se petrecea în jurul lui, în acelaşi timp însă =>J'ţulldul conştiinţei sale simţea cum se ridică impetuoase primele versete ale imnului :

Dă-ne nouă lumina cea adevărată Şl noaptea orbirii noastre lumineaz-o !"

__ Brand, zise el si se întoarse spre doctor, dacă eştiA* părere că ar putea să-mi fie de folos cum spuneai, sînt.^ata să mă spovedesc ţie, dar să-mi f'ăgăduiesti că nu veifncerca niciodată să ghiceşti identitatea femeii despre caree vorba !

Doctorul zîmbi si acelaşi zîmbet tremură în glasul luicind răspunse prietenului său, căci văzu numaidecît liniş-tea şi siguranţa care se întipări pe faţa lui.

— Dragul meu, zise doctorul, eu nu caut niciodată sădescifrez secretele oamenilor cu care stau de vorbă. Acestexerciţiu al fanteziei pe mine nu m-a pasionat, căci nu-miface nici o plăcere. De vreme ce le ştiu dinainte secretelepe care mi le ascund, nu văd de ce m-as căzni să le maighicesc ; iar dacă nu le cunosc si posesorii lor nu vor să ledivulge, eu cred că m-as gîndi mai curînd să le fur pungadin buzunar, decît să le ghicesc secretele.

— îţi mulţumesc, zise Garth. întrucît mă priveşte pemine, divulgarea .acestui secret mi-ar fi complet indiferentă, dar mă simt dator faţă de ea ca numele ei să nufie cunoscut de nimeni.

—• Evident, aprobă Deryck, cel mult cloar în măsuraw care ea însăşi ar dori să-şi divulge identitatea. Poves-^Şte-mi şi eu te voi asculta. '

— Iţi voi spune tot, în cuvinte cit se poate de simple?l cit mai scurt, începu Garth. Evident sînt multe amănunte în această întknplare pe care nici un bărbat nu ţie-ar putea spune. O cunoşteam de .mai mulţi ani si eram

ni ; ne întîlneam în aceleaşi case. M-a legat de ea

213ba'eţi de *££?** nu ™ai ****** *** mul 1*$** «5 pri« minte s?, n?a*tră- MmănuMnO

C1 cu ° mufe a'e Pe care a^l^-"^oştească df ^ "r ^ « r ! d e ej ' k SpuneaTS,nU ai fi lndrâznlt saNT°ate "ebS'

carc

trabat şi eu, cum de nu m-am putut tre ele, şi m-am gîndit că probabil erau prea multe frumoase De a' pentru mine înceta imediat să mai minam portretul. Credcă n-am -:' spunadevărul adevărat; .singura pat mai îndelung a fost *Lady £ făcut portretul şi 1-arnexpus îi noştinţă,căci după aceean-' cere unei femei ,să-mi

pozeze si femeie care ar fi meritat săfi'e

putinţa ca toate .aceste amănuntemamelor acestor fete şi feme bineşi astăzi cfnd stau aici în ina dintre ele nu se ridică din

la nici una din cauză că farmecul lor după ce le ter-n motiv să nu-ţi carem-a preocu- căreia după ce i-am

->ir>-i *- —

'"" 1CI_U-

aorinţa de a ' întâlnit fi

I '

"lnţeles

lui,

cursul-

se

_— ^ii «,.(, ou ca.-""..«jtt aceasta

ari • ?I e^e J"?* dădeau poate de aS?abH ""^ Ac es t e i n d-^>ier a fost „r, V au Venit ulterinr r>Şl au dat

0(?azie h

P^netarul casei p e a **" t e ^domnul acela'care este214a rai~a Pozat. M-am în-

W._-.-,. m care m-am

Dragul meu, cît de rău te-a cunoscut lumea ; eu însă te înţeleg foarte bine, zise Deryck.— Relaţiile acestea

limitîndu-se numai la înfăţişarea figurii, nu am mere niciodată mai departe. Singura femeie pe care am cunoscut-o sufleteşte cu adevărat a fost mama mea care a murit cînd împlinisem nouăsprezece ani, şi doamna Margery Graen pe care o îmbrăţişez întotdeauna cînd plec şi cînd mă întorc acasă. Acestea sînt cele mai sfinte amintiri ale copilăriei mele. în sfîrşit,cam acestea erau relaţiiledintre noi, pînă acum cîţiva ani, într-o seară da iunie. Eram amândoi invitaţi într-o casă foarte frumoasă de la ţară. într-o după-amiază aim discutat .amândoi maiîndelung şi chestiuni maiintime, dar mă gândeam tot atit de puţin să o cer în căsătorie, cît m-aş fi gîndit să mă msor cu bătrâna doamnă Margery.Pe urmă s-a întâmplat^p..._ .o J i

, . . •' mi-e peste putinţă să-ţi spun ce anume, căciai S ici foarte uşor cine este. E cert însă că în clipaaceea am Cunoscut-o cu adevărat, pe ea şi calităţileei minunate de fyj77816'. de mamă şi de soţie ; duioşia şi perfecţiunea sufle-niin". rf*adevărat şi curat. Atunci am simţit născând în clip2

,^a Pe care nimic nu o va putea linişti decât an nu f1

c'nd amîndoi vom sta alături în lumea unde lumina e deosebeşte de întuneric, unde nu e nici răsărit nici e s°are, nici stele, nici candele aprinse, căci totul

si

Int

P-fdenie au

215

este luminat de dragostea fără hotar a luipentru creaţiile lui ; acolo nu vor mai fi nici dureripăreri de rău pentru ce a fost, căci totul va fi acon er-? ic i

împăcat de uitare. ?iLa lumina f lăcări lor care pî lpî iau în cămin, obr

lipsit de vedere al lui Garth strălucea de viziunea pe i-o evocau posibilităţile viitorului. Doctorul nu zise ci aşteptă în linişte ca această viziune să se şteargă.

— Ce-a fost pe urmă ?— Mi-am dat seama că pe fata aceasta am înceout să

iubesc, tresări glasul din umbră, ca şi cînd întrebarea doctorului 1-ar fi întors din mari depărtări pe pămînt. Dinclipa aceea nu m-am mai îndoit un singur moment ca oiubeam şi o doream ; mi-am dat seama că pentru mineprezenţa ei era identică cu lumina strălucitoare a zilei, iarabsenţa cu tenebrele nopţilor, şi fiecare zi care trecea,' mi

„se părea infinit de frumoasă alături de ea.Se opri o clipă ca să respire şi să guste cu toată inten -

sitatea evocarea acestor amintiri.Glasul limpede şi categoric al doctorului interveni pe

neaşteptate cu o întrebare dinainte pregătită :— Fără îndoială era o femeie drăguţă, elegantă, fru

moasă ?— O femeie drăguţă ? repetă Garth îngîndurat. O

femeie elegantă, frumoasă ? Ei bine doctore, îţ i spun peonoarea mea ; nici nu m-am gîndit pînă acum la aşa ceva.

— Vreau să te întreb : era o femeie căreia ai fi doritsă-i faci portretul ?

—• I l-am făcut, murmură Garth şi în glasul lui vibrao nesfîrşită duioişie, şi cele două portrete pe care lc-arnfăcut după ea, cu toate că le-am lucrat în timpul cînd eram x

chinuit de mîhnire şi numai din memorie, sînt cele maiminunate tablouri pe care le-am creat în timpul cariereimele de artist. Nimeni nu le-a văzut afară de mine, şi nicîde aici înainte nu le va vedea nimeni, afară de cei in careas putea să am suficientă încredere pentru ca să-1 rog sase ducă să le caute, şi să mi le aducă pentru ca să Jedistrug.

— Această persoană va fi ?... interveni doctorul.

— Infirmiera Rosemary Gray, răspunse Garth.

216

poctorul întinse mîna , ,:n cămin, aşa că flacăra se

" ___ ^j făcut o alegere foarte bună, aprobă el si încercă .j^tăpinească pornirea de veselie care i se vedea pe faţă. '•'"'f'-miera Ro'semary este o fată discretă. Cred că e foarte •e să orocedezi astfel. Va să zică rămîne stabilit că femeia * fp ^are vorbeşti era frumoasă.

jV-aş putea da un răspuns precis la această între-Mrczise Garth perplex, căci mie îmi este imposibil să vădaşa corn ar vedea-o alţii. Viziunea mea despre această fa'tă,în clipa cî'nd mi-am dat seama de ce simţeam pentru 'ea,a învelit într-o lumină nouă nu numai sufletul, 'i si trupulei. Sufletul ei era atît de sublim, atît de perfect, încîtîmprumuta aceeaşi strălucire si trupului ei, în clipele acelea.

— înţeleg dragul meu, zise doctorul foarte blînd, în -ţeleg complet situaţia ta. (O, loano, în clipele acelea tuerai mai oarbă decît astăzi cînd porţi bandajul negru demătase cu care ţi-ai legat ochii, altfel nu se putea să nuvezi),

— După seara aceea au urmat cîteva zile minunate, continuă Garth, şi mi-am dat seama că nimeni alta nu poate fi. afară de fezneia unică pe care o visasem. Această certitudine era atît de incomensurabilă si mă prinsese atît demult în mreaja ei încît mi-ar fi fost peste putinţă să-miimaginez că pentru ea această situaţie s-ar putea prezenta altfel. Am făcut foarte multă muzică îziipreună Ş! ara vorbit despre tot ce ţi-ar putea trece prin minte, dar n-am vorbit niciodată despre noi, căci ştiam •—• cel Puţin, eu, şieram convins si despre ea, că unul despre altui ştim de mult tot ce am fi dorit să ştim, fără să mai 19 nevoie să maivorbim. De fiecare dată cînd o întîl-eam ' ™ se părea că estetot mai perfectă, tot mai mag-

mă, şi-mi dădeam seama că fără să fi ştiut pînă acum,uri de mine era cea mai desăvîrşită femeie. Noi, ca-rază ei care o admiram, făceam cu toate acestea glume

ooteala gulerelor ei tari pe care le purta, a rochiilorfost

c"m fusesf-^a scurte de

ggăŞsBB?.»

-cei din jurul

^esSSt ^ ^S^f ^SS*/ l S-feâîSJS» Ş

MMltS?.-"ş^

a^sr^^^*,, t

217

e^siis^^u2

de el

x--occ>t; ^Qg^

e

-?J aducea f e

«â, glaS

l

i

-0

Profundă

"?ea întocmai ^facea sâ credVIna ei, căS i

Um eu

as**" " ^

218

L„- se gîndea la ce ^mpfet...« şi în timp

ea această vibrind cu

P^et şj abia mai J mâînţelesese deloc. ea a primitdragostea -o pe a ei.

-n^r^nu e

cîndg

^i închipuiam, ea

lumea.Jre

aceea s-felul în

-"•"J eu as fi Dr; " • - a A Pnmit drago: Un de ar fi pugj7t° P e a e i- DarL

n ! ^ lne o sin|ur *JK? as ta sâ înţeleagă d cupa pecare o trăiam

-ae i n

c a

« h i e ce ore

ă anrn •• m

vâzuf n a aceasta Va f; ipele acelea •

* S£ S*^-JtaSlS, "?"•»

« ™" p'rta*4 â«

*^^.v3^^7^=sss

£* « ia't^ *S ,î ?™J"' r'*!*'

219

î.^?.S'i-c?''"S sSfJiâ'ţnJSSwTsfa!

TI aVTTf , 3---------- .

Glasul lui Garth se stinse, îşi plecă trupul }naj şi-si lăsă capul în palme ; ajunsese la faza unde t ^ c.-el cunoştea toate amănuntele acestei scene urnr]itoar care se desfăşurase în faţa altarului, şi-si aducea arninf

fotoliul din fata lui, retrăind în fundul tenebrelor de unde nuSe aplecă înainte în fotoliu şi întinzînd braţul spre

— Bietul ibăiat; să

nimic? N-ai încercat să-i

ţ Ce şi-a închiPuit ă lucruri i~ai ** Putut

****»'°are Şerpuia de Ia maTSinea CCtină din virful dealului. In Unul de ^tul erau trunchiu-

reste adevărat Oh Dic ff 3spune! 7 Ş

- aseară coae inflexiunile glasului său, acum to

C mine mă învinovăţeşti, şi înloc să-mi dai un sfat, măi tot în nesiguranţă'.

7~ Că te învinovăţesc, e adevărat, dar că te las în esi_guranţâ asta nu, căci n-am spus pînă acum nici un; Vlr>t din care să fi putut deduce că în cursul zilei de azi p. v°i face nimic în interesul tău. Nu ţi-am spus decît ^ eara trecută nu am putut, interveni în favoarea ta. tjvej

Peste putinţă să disec o rană pentru a analiza mo-ne-ae

°are au Provocat-o. Cînd ne-am despărţit după ce-cele <n S'31IS noaPfe bună, i-am făgăduit să mă gîndesc la e mi-a povestit şi în cursul zilei de astăzi, să-i spun

euterasei pînă în n 7fata l l

*rile a

22

valea de la picioarele lor -înrin^ - *fundul zării, tăcură câteva Sa", f" ^tarilorCPSP n?na ain ci „ j„_ .. wjpe amindoi n^____,

e e porţi atît de urît cu mimi-ai reprodus convorbirea pe care ai avut-o aseară cu Garth, imitînd toate inflexiunile glasului său, acum tot PC mine mă învinovă ''

22

părerea mea. Dacă te interesează, pot să-ţi spun oaimpresia cu care m-am despărţit de el aseară, jyri 6 este datsă privesc în adîncurile unui suflet extrem''de~ 3 ^°'st de onebănuită frumuseţe, şi mi-am dat seama d^T *' vagiile pecare le poate pricinui o femeie în sufletul k- a~ băţului care oiubeşte. Crede-mă, seara trecută ,n-a f

3N uşoara pentru minesi în timpul plimbării p e care s t iăcut-o singur astăzi, mi-am 'dat seama că alături d ^ .am fost în stare deinferioritate şi am ieşit bătut 8 S '

—• Dar despre mine ce crezi, eu ce simt în rr,aceasta ? 'Pa

— Tu chiar în clipa aceasta simţi că ai avut compi et-.dreptate, ripostă Deryek. Trebuie să ştii însă că .atît 3

vreme cît îţi 'închipui că această atitudine este justificat^.şi continui să afirmi acest lucru, cauza ta este pierdutăTrebuie să te obişnuieşti cu gândul că va rebui într-obună zi să spui : „Recunosc că am greşit. Poţi să mă ierţipentru ceea. ce ţi-am făcut ?..."

— Bine, dar tot ce am făcut îmi închipui că a fostbine făcut. Eu m-am gîndit înainte de toate la el, nu lamine. Ar fi fost mult mai simplu si mai uşor să primesc•fericirea care mi se oferea şi să profit de propunerea pecare mi-a făcut-o.

— Afirmaţia ta nu este complet justă. Tu te-ai gînditîn primul rînd la tine, căci ţi-a fost teamă că nu vei puteasuporta să vezi iubirea lui răcindu-se si entuziasmul luistins. Cînd începi să te gîndesti la astfel de amănunte,-atunci trebuie să recunoşti că iubirea, afară de iubireamamei, este întotdeauna egoistă. Egoismul te pierde întotdeauna.

— Doamne, oftă Ioana, 'în mijlocul acestui întunerictotul „mi se pare iremediabil, şi nu găsesc nici un mijloc.-ca să-mi repar greşeala pe care am comis-o. Cel puţm x

•dacă as putea să-ţi văd privirea, glasul tău mi s-ar păreamai puţin aspru decît aşa.

— In cazul acesta scoate-ţi bandajul şi uită-te la anine,zise doctorul. . ,-^

— Mi-e imposibil, căci nu vreau să cedez unei sbiciuni, după ce am trecut prin această încercare.

— Ascultă dragă, întunericul acesta pe care ţi _ "^-impus singură, a început să-ţi zdruncine nervii. Baga

•222

căci s-ar putea să-ţi facă mai mult rău decît bine, e(jiile acestea violente întotdeauna... Sst, vorbeşte încet, şopti Ioana. Mi se pare că aud

. ___ prin pădure vei auzi întotdeauna paşi, dacă vrei - ti imagmezi 'c^~i auzi, răspunse doctorul, dar instinctiv

Sa'cpu să vorbească în şoaptă si să tragă cu urechea.!'nCj_ jy[j se pare că aud mersul lui Garth. Dicky, du-te •na la capătul cărării de unde se vede serpentina pînă

S vale, şi vezi cine se apropie.Doctorul ise ridică în pi'cioare şi cercetă cărarea pînă

-n vale cu privirea, apoi se aşeză din nou alături de

' __ Ai avut dreptate, zise el, norocul te favorizează şi de astă dată. Dalmain urcă pe cărare împreună cu Simpson. Peste cîteva minuteva ajunge pînă la noi.

_ Nu e nici un noroc Dicky ; mai curând i-aiputea spune nenoroc, răspunse Ioana şi duse <mîna labandaj ca să si-1 scoată ; doctorul însă o opritocmai la timp.

— Ba deloc ; şi te rog nu-ţi pierde cumpătultocmai acum. Poţi avea toată încrederea căci sîntcapabil să ţin doi orbi departe uriul de altul ; staibinişor. Credeam că bănuieşti de ce ţi-am spus cănorocul te favorizează : Dalmain vine să-i spunpărerea mea relativ la ce rni-a povestit aseară.Această părere aveţi acum ocazia să o auziţiamîndoi în mod simultan, în felul acesta pierd maipuţin timp decît as pierde spunîndu-v-o separat, şivei avea. ocazia să constaţi cum o va primi. Stailiniştită şi fii sigură că nu-1 voi lăsa să ţi se aşeze înpoală. Dar dacă faci cel mai mic zgomot, voi fi silitsă-i spun că s-a apropiat o veveriţă sau un iepure şivoi începe să arunc cu-scurtături după tine._Doctorul se ridică de pe buturugă si se duse pînă

la cstitura cărării, lăsînd pe Ioana în mijloculîntunericului. .. "7 Bună ziua Dalmain, strigădoctorul. Ai reuşit să Y11 Pînă aici ? Drumul eminunat. Cred că aoum ne putem npsi de ajutorul luiSimpson ? Dă-mi braţul si să mergem împreună.

Am auzit că ai venit în partea aceasta-, şi am ple-°at după tine, răspunse Garth.

223-

ăe

Simpson se întoarse la castel şi ei intrară In poienii.

— Eşti singur ? întrebă Garth si se opri să ascults-a părut că am auzit mai 'multe glasuri. e'

— Nu te-ai înşelat deloc, căci vorbeam cu ofemeie, răspunse doctorul.

— Ce fel de femeie ?— O fată voinică, dar după cît mi s-a părut, o fij

foarte impresionabilă. ' n^— Ştii cum o cheamă ?— Ioana, răspunse doctorul categoric.— Nu Ioana, ci Janny, ripostă Garth repede. O şti

si eu, este fata cea mai mare a grădinarului. E chinuitădin cauza grijilor ei familiare, de aceea ţi s-a părut atitde impresionabilă.

— Am văzut şi eu că era chinuită, dar nu ştiam cădin cauza grijilor familiare. Vino să ne aşezăm pe buturuga aceasta. Poţi să-ţi mai aduci aminte de peisajulcare se vede de aici ?

— Sigur că da, îl cunosc foarte bine, dar mă îngrozesc la constatarea că toate amintirile mele încep să pălească si să se destrame, afară de una singură.

— Şi care este această amintire ? întrebă doctorul.— Faţa acelei femei unice despre care ţi-am vorbit,

zise Garth si rămase gfnditor.— Dragă Gor-tri, ţi-am făgăduit ca în dimineaţa

aceasta să-ţi spun părerea mea relativă la conversaţia pecare am avut-o amîndoi seara trecută. M-am gîndit îndelung la tot ce mi^ai spus şi am ajuns la anumite concluzii. Nu vrei să ne .aşezăm pe buturugă ? Aprindeţi oţigară, căci, fumînd, putem discuta mai liniştiţi.

Garth îşi scoase tabachera si luînd o ţigară, o aprinse cu grijă, apoi zvârli chibritul exact în palmele împreu-.,. nate ale Ioanei. Doctorul se ridică în picioare si vru să se repeadă spre ea, dar înainte de a fi făcut o singura mişcare, văzu pe Ioana că zâmbeşte şi-şi scutură chibritu în iarbă.

(— Asta înseamnă să ai prezenţă de spirit, îşi zis

doctorul Deryck, căci nouăzeci şi nouă la sută din ferne• în locul ei ar fi dat un ţipăt de spaimă şi s-ar fi tra

224

tfnârâ

s tfel de fată merită să-şi ajungă scopul pe care îl şte.

-măreşGarth se ridică în picioare pe neaşteptate. __^ Cred că ar fi mai bine să mergem pînă la celălalt

oic răsturnat, căci e în lumina soarelui, zise el şi făcuCîtiva paşi în partea unde era Ioana. C ' Dintr-un salt doctorul se postă în faţa lui, şi punînd

mină pe Ioana o dădu la o parte, apoi îl conduse să se"seze exact pe. locul .unde stătuse ea."' __ E surprinzător cit de precis îţi dai seama de dis -tante zise Deryck după ce conduse pe Ioana la buturugaunde 'stă tuse mai înainte Garth, pe urmă veni să se aşezel insă el. Ei, haide să vorbim despre ce ne interesează.

* _ Eşti sigur că sîntem numai isinguri ? întrebă Garthdin nou. îmi face impresia că mai este cineva alături denoi.

_ Dragă prietene, răspunse doctorul cu glasul tremu -rat, ctod eşti în pădure, nu eşti niciodată singur, căci înjurul tău mişună nenumărate vietăţi. Din ramurile copa -cilor ne privesc ochii mari şi furişi ai veveriţelor, de subfrunzele veştede ochii nevăzuţi ai gîzelor nenumărate ur -măresc fiecare mişcare pe care o facem, şi sub rădăcinafiecărui copac este pragul unei vizuini unde în clipaaceasta urechi ciulite ascultă la ce vorbim noi şi cautăsă înţeleagă ce facem. Dacă vrei să fii complet singur, nutrebuie să intri în pădure niciodată.

— Ai dreptate, şi mi-a plăcut să ascult întotdeaunazvonurile care freamătă în jurul meu, de cîte ori intru înpădure ; dar eu voiam să spun că presimt în apropiereanoastră prezenţa unei fiinţe omeneşti. Dragă Brand, amde multe ori senzaţia că o fiinţă omenească este în apropierea mea si mă urmăreşte. Nu mai departe decît acumcîteva zile as fi fost în stare să jur că femeia aceea despre care ţi-am vorbit, s-a apropiat pe furiş de mine, m-apnvit cu milă văzîndu-mi orbirea şi a plecat înduioşată,°a să nu o simt că a venit şi m-a văzut.

— Cu ce ocazie s-a întîmplat acest luoru ?Doctorul Robbie mi-a povestit cum a eunoscut-o şi

s-a întîlnit cu ea ; mi-e peste putinţă să-ţi spun în urmă a plecat împreună cu domnişoara Gray,

c-

15 ~Mâtăniile — cd. 322

225

şi în mijlocul singurătăţii şi al întunericului din 'meu, am simţit dintr-o dată ochii ei asupra mea. u'

— Dragă băiete, interveni Deryck, trebuie să t"reşti de aici înainte să te laşi influenţat de posibili* /°~prezenţei unor astfel de fantome. Nu uita că cei cariube.sc cu adevărat, au puterea, chiar atunci cînd G -ne

departe de noi, să ne facă să simţim prezenţa lor alăt"1-de noi, mai ales cînd sîntem în grea cumpănă si av r'nevoie de ajutorul lor. De aceea nu trebuie să te mj 01

dacă ţi se va întîmpla să simţi alături de tine prezent 0

acestei femei, căci sînt convins — şi te rog să mă crez]că nu-ţi spun aceasta aşa î'ntr-o doară — că sufletuldragostea şi toată viaţa acestei femei îţi aparţine numai'ţie.

— Doamne Sfinte ! exclamă Garth şi ridieîndu-se înpicioare, făcu cîţiva paşi. In aceeaşi clipă, dacă doctorulnu ar fi întins braţul după el, s-ar fi împiedicat de picioarele Ioanei.

— Stai binişor şi ascultă 3a ce-ţi spun. Orbecăind peîntuneric, nu ai nimic de cîştigat şi nici situaţia nu o poţischimba, Ascultă-mă ce-ţi spun si caută să mă înţelegi.Stăm amândoi în faţa unei probleme psihologice carepentru tine este cu totul nouă. Ca să mă poţi înţelegemai uşor, te rog să-ţi imaginezi această unică femeie şipentru ea unicul bărbat, s tind alături în grădina raiului,sub lumina de lună, sau unde îţi convine. Te rog să urmăreşti ceea ce-ţi spun ; starea sufletească a unui băuta îîndrăgostit provoacă o completă uitare de sine; în acelaşitimp starea sufletească a unei femei care se simte şi seştie iubită şi dorită trezeşte într-însa o acuitate a conştiinţei mult mai intensă decît înainte. Bărbatul în dorinţa si extazul lui, nu se poate gîndi dec ît la ea. Lafemeie insă tocmai această dorinţă a bărbatului naşteinevitabila întrebare : putea-va ea să fie şi să realizezetot ce vede şi doreşte bărbatul acesta într-însa ? Fi-vaoare capabilă să umple viaţa lui de tot frumosul pe careîl visează el, nu numai pentru Clipa trecătoare care s-aoprit alături de ei, ci pentru toţi anii lungi care se vorscurge de aici înainte în viaţa lor ? Pe cfft de fireasca Ş'de inconştientă a fost atitudinea ei cu eî'teva clipe înainte,

226

de puternică şi de încăpăţînatei va fi trezire^ Dubită a conştiinţei cu toate întrebările pe care

IP nume.' noctorul se întoarse spre Ioana care sta liniştită la

• naşi pe buturuga de lingă ei. O văzu că-si desfaceB V3i Q împreunate pe genunchi si dă din cap în semn de''"bare. înţelese că a apucat pe drumul cel bun, dar•Abătui 'de iîngă el începu să se întunece la faţă şi în-^'narea lui depindea de ceea ce-i va spune de aici

de asta dragul meu, din ceea ce mi-ai po-despreea, am constatat că înfăţişarea ei nu era i-n"genul femeilor pe care erai obişnuit să le admiri. Nu ' ai gî'ndit că femeia aceasta poate şi-a dat seama că după o bucată de timp, poate ea ar fi încetat să mai „oreST)unjdă visurilor pe care ţi le-ai făcut despre ea ?

,__ Nu, la aşa ceva nu m-am gîndit. răspunse Garthcategoric. De altfel este inutil să vorbim despre aceastăposibilitate, căci dacă s-ar fi temut de aşa ceva, era sufi-cient să-mi spună o singură vorbă si aş fi împăoat-onumaidecît, calci hotărîrea mea era definitivă si nu ar maifi încăput nici o discuţie asupra temeiniciei sentimentelormele.

•— Dragostea e oarbă, zise doctorul cu glasul liniştit.— Cei care spun acest lucru ştiu dinainte că afirmă

un neadevăr. Dragostea vede mult mai departe şi descoperă frumosul chiar acolo unde oamenii normali nici nubănuiesc existenţa lui.

— Prin urmare nu eşti de acord cu ceea ce am spuseu ? întrebă Deryck.

— înrrucît priveşte motivul zbuciumului meu de acum,îmi este peste putinţă să fiu de acord cu tine, căci sîntconvins că magnanimia sufletului ei nu ,s-ar fi putut oprila astfel de nimicuri, în ce priveşte uitarea de sine a bărbatului îndrăgostit, sînt însă de aceeaşi părere cu tine,căci dacă n-ar fi aşa, bărbatul nici n-ar îndrăzni să cearămîna unei fete. Ar fi peste putinţă să ceri unei feteDrepturi nelimitate asupra ei, asupra sufletului si a voin-•01i chiar numai dreptul să-i atingi mîna, fără ca pasiuneaaragostei să fi spulberat complet orice simţ al tău personal. Azi cînd mă gîndesc la oele ce s-au întâmplat atunci

227

Ci}

î n t re noi , îm i dau seama că în c l i pe l e ac e l ea eu complet detaşat de orice preocupare conşt ient Iar cînd m-a î nt rebat în biserică : ce v î rs tă ai as ta mu. ţ i -am vorbi t aseară — am simţit dintr-o t o t e l anu l c a re se r i d i cas e sp re ea , înc epe să se tească şi sufletul în mine încremeneşte de groază

Tremuruî f runze lo r s e domol i în ju ru l lo r • doctsimţi că încercarea lui e pe cale să dea greş , şi m , ° - n u i

drăz n i s ă r i d i ce p r iv i rea sp re f a t a c a re ascu l t a a l ă t ^de ei. înltr-un tîrziu se decise să continue : Uri

—• Daknain , pent ru problema ca re se pune acum "viaţa ta, nu sînt deci 't două soluţii posibile. Nu adimiti ^fata aceasta în fecioria ei era prea sfioasă şi după ce te- 3

re t fuzat , aş tep ta totuş i ca tu să t e duci după ea ş j S ăcaiuţi ?

— Ah, nu — răspunse Gar th cu emfază — ş i s j n t

convins că magnanimia sufletului ei nu s-ar fi putut opripr in g înd o as t fe l de în t rebare . E prea c ins t i t ă ş i p reasinceră ca să recurgă la aşa ceva. Afară de asta, dacă. arfi fost situaţia aşa cum o <bănuiesti tu, în decursul anilorcare au trecut, văzînd că eu nu dau nici un semn de viaţă,mi -ar f i t r imis un cuvînt ca să-mi expl ice adevăra teleei sentimente.

— Aifrunei poate ar fi fost corect să te apropii tu deea ? insistă doctorul.

— Da, răspunse Garth mai domoli t ; a r f i t rebui t sămă duc eu la ea şi să uit ce s-<a întâmplat între noi, căcisufletul ei îmi aparţ inea. Dragostea noastră însă nu ar fiputu t să anai f i e aşa cum o v i sasem eu , ş i amândoi amfi fost nedemni unul de al tul.

— Ei bine, ne mai rămîne a doua solu ţ ie , cont inuăDeryck. Admiţând că femeia aceasta, după cum ai spus,era departe de a fi o femeie frumoasă, şi cum pasiunea tapentru femei le f rumoase era cunoscută de toată lumea,nu te-ai gîndit niciodată ci t de surprinzătoare trebuie săfi fost pentru ea în noaptea aceea, mărturisirea dragosteişi a dorinţei tale. Poate s-a temut să nu te trezeşti în-ţr-obună zi si să începi să-ţi dai seama că femeia care stă infaţa ta la masă, nu este aceea pe care o visai şi o doreaitu şi de care ai f i avut nevoie în viaţă ; tocmai de aceeacu toată dragostea ei pentru tine şi a ta pentru ea, a gas' 1

228

u

i înţelept să renunţe la fericirea trecătoare a pri-mu clip6) pentru ca să poată evita decepţiile oe vor •°inai tîrziu. Dacă dragostea ei pentru tine, a fost o vellrfoste adevărată, atunci aceasta i-a dat puterea nece-^ - pentru o astfel de renunţare.5ar A jeturi de ei, fata dădu din nou din cap şi aşteptă cu "nile împreunate, căci vedea că Deryck îi apără cauza m

mai bine decît si-ar fi putut-o apăra ea singură. Inui l°r se ^'cu 'din nou Completă tăcere si-ţi făcea im-esia că pădurea sta la pîndă ca să prindă răspunsul £e trebuia să vină.

— Nu se poate, repetă Garth categoric. In cazul acestaini-ar fi 'mărturisit temerile ei si eu aş fi liniştit-o

imediat. Părerea aceasta nu merită să mai fie discutată şieste inutil să mai continuăm, căci este nedemnă de ado-rata mea.

Printre ramurile copacilor se auzi vîntul suspinînd ;un nor se opri în faţa soarelui si-i întunecă lumina. Ceidoi care aşteptau în întuneric, tresăriră înfioraţi dar nuspuseră nici o vorbă. Intr-un tîrziu doctorul continuă :

— Dragă băiete, zilse Deryck si în glas îi tremura- oprofundă emoţie, eu totuşi sînt ferm convins că pentrufemeia aceasta nu există alt bărbat afară de tine, pentrucă ea te iubeşte, în situaţia în care te găseşti, locui eieste aici lîngă tine, si probabil în aceste clipe singura eipreocupare este numai aceasta. Dacă vrei, spune-mi cinaeste, şi mă voi duce să o caut şi să stau cu ea de vorbă,ca să mă conving de felul în oare vede ea situaţia voastră ; iar dacă va fi aşa cum bănuiesc eu că este, să oaduc la tine ca să-ţi dovedească dragostea şi devotamentul ei.

— Niciodată ! ripostă Garth. Nu-ţi dai seama că atuncicînd am avut ochii cu vederea, reputaţia mea de artist sitot ce ar putea dori o femeie, mi-a fost peste putinţă săeueeresc dragostea ei ; ce altceva ar putea să-mi oferăacurn în orbirea mea, decît mila ? Mi-ar fi însă pesteputinţă să accept mila ei. Acum trei ani nu eram pentru*a decît „un copil fără minte", astăzi nu sînt decît uni.°rb fără minte". Dacă tu ai avea dreptate spunînd căea s-a îndoit de dragostea mea, de aici înainte îimi va fi

229

imposibil si va 'trebui să renunţ pentru totdeaunamai pot dovedi credinţa mea nestrămutată şi greşeacare a făcut-o faţă de mine. Nu pot admite'însă caginea iubitei mele să fie întunecată de o astfel deială din partea mea. Era o femeie cu mult mai presus lcalităţile mele şi m-a refuzat pentru că nu m-a p- •?demn de ea. Prefer să fie aşa cum spui şi lucrurile .^rămână în starea in care sînt. ' Sa

— Aceasta însă te condamnă la veşnică singurâtat— Prefer singurătatea, unei deziluzii care ar put/'

întuneca farmecul amintirilor imele, răspunse Ganth re*pede. Ascultă... mi s-a părut că aud chemarea gonguiufVino Brand, căci mă tem că Margery se va supăra dacao Jăsăm să aştepte cu masa din cauza noastră, tocmaiastăzi cînd este duminică.

Se ridică în picioare si se întoarse cu faţa spre peisa -jul care se aşternea cît vedeai cu ochii în faţa lor.

— Cînd vin pînă aici cu domnişoara Gray şi începesă-mi spună ceea ce vede î'n jurui nostru (îmi aduc amintede toate amănuntele cuvintelor ei) eu adaug ceea ce eanu vede dar ştiu dinainte că este aici. Pe fata aceasta ointeresează arta şi aproape aceleaşi lucruri care mă pasionează şi pe mine. Bnand, am nevoie să mă sprijin debraţul tău, cu toate că poteca este bună şi destul de largă.Am căzut însă de două-trei ori destul de rău, şi i-amfăgăduit domnişoarei Gray să fiu cît se poate de prudent.Poteca e largă... putem merge doi alături... la nevoiechiar trei. E foarte bine că au reparat-o din vreme, căciînainte te urcai cu multă greutate până aici.

— Da, aim putea merge la nevoie şi trei alături, zisedoctorul (apoi făcând un pas înapoi, îuă pe Ioana de braţ).Cred că e mai bine să stai în partea dreaptă, căci în felulacesta te poţi sprijini în baston (şi trecu mîna ca deghiaţă a Ioanei pe sub braţul (lui sting).

începură toţi trei să coboare poteca prin pădureacare susura în dimineaţa acestei duminici de început deprimăvară ; doctorul mergea drept între cei doi ale cărorinimi băteau acelaşi ritm şi totuşi erau despărţite,

— Mi se pare că mai aud pe cineva alături de noi,zise Garth si se opri.

230

____ pădurea este plină de freamăt, şi ecoul paşilor tri se întoarce la noi ca paşi veniţi 'din altă parte ;

îTcă *e ve* :°Pr* cîteva cliPe> vei auzi Şi ™ai limpedeonurile acestea care te urmăresc.

^ _-. Mai bine să nu ne oprim, căci Margery nu ne iartă dacă sosim prea tîrziu la masă.

CAPITOLUL 26

.__ Domnişoară Gray, îmi va fi peste putinţă să-ţi potexplica vreodată ceea ce ai făcut dumneata pentru mine.

Garth se oprise în faţa ferestrei de la bibliotecă şi încameră se cernea aurul soarelui de afară. Aerul era în-cărcat de miresmele florilor si plin de ciripitul păsărilordin grădină. Cum sta în faţa ferestrei, scăldat în luminade soare, statura lui înaltă şi zveltă părea îmbibată de onouă vigoare şi o nouă nădejde, întinsese mîinile spre in-firmieră, mai mult pentru a sublinia recunoştinţa pecare i-o datora, decît pentru a o face să priceapă căaşteaptă o strîngere a mâinilor ei.

— în timp ce eu stăm aici în bibliotecă si căutamsă^mi imaginez că petreci o zi veselă şi mă întrebam undepoţi să fii şi care sînt prietenii dumitale prin apropiere,dumneata erai în camera de deasupra mea, legată cu unbandaj la ochi, pierdută în mijlocul întunericului în caremă zbăteam si eu. Bunătatea sufletului dumitale este .maipresus de orice gratitudine omenească. Dar spune-midrept, domnişoară Gray, nu te simţi deloc vinovata cîtde puţin, din cauza acestei prefăcătorii ?

Biata Ioana se gîndise de multe ori la acest lucru, deaceea îi răspunse imediat.

—- Ba da ; cu toate acestea îţi spusesem dinainte, cănu mă duc prea departe. Prietenii mei din vecinătate aulost Simpson şi Margery care m-au ajutat cu tot ce auPutut. Era de asemenea adevărat că sînt plecată, căciam fost realmente plecată în fundul tenebrelor, care

231

este o regiune cu totul deosebită de lumea £n care pîneşte lumina.

— Cîtă dreptate ai în ceea ce spui domnişoară Gexclamă Garth, si cît de greu 'este să faci pe' oairaeiipriceapă singurătatea care domneşte în mijlocul aotenebre; cînd auzi pe cineva aproape de tine, ftiimpresia că a venit din altă lume, ca sâ-ţi dea dedespre existenţa lor prin glasul sau zgomotele pe c"Me

le auzi, ca pe urmă să recazi din nou îsn fundul întun °ricului şi al singurătăţii,

— Ai dreptate, zise infirmiera, si începi aproape sa ttemi de apropierea lor, din cauză că întoarcerea lor înfundul întunericului de unde au venit, face ca singuratatea să ţi se pară şi mai apăsătoare.

— Via să zică ai avut si dumneata aceeaşi senzaţie ?întrebă Garth. De aici înainte singurătatea în mijlocultenebrelor nu mi se va mai părea atît de apăsătoare, căciîmi voi aduce întotdeauna aminte că aan un prieten devotat care a trecut prin aceleaşi încercări ca şi mine.

începu să rida cu atîfia exuberanţă, încît Ioana trebuisă facă un efort pentru ca să nu se ridice de pe scaunşi să se apropie de el. Se uită la el cum sta sprijinit decerceveaua ferestrei, scăldat în lumina de afară, si păreaatît de tînăr şi plin de vigoare juvenilă, si totuşi atîtde stingher şi de condamnat la ajutorul şi duioşia uneimîini de prieten devotat pe oare ea ar fi fost gata să i-oîntindă în orice clipă.

Dreaptă în faţa lui, desfăcu braţele spre el cu ungest spontan de dorinţă si dragoste neţărmurită. Ceii careera în faţa ei însă nu o putea vedea şi nici nu putea în-ţelege că în felul a^cesta o femeie nu poate privi în viaţădeeît un singur bărbat.:

— Domnule Dalmain, aş avea multe de spus, dar îna- „înte de a începe să-ţi povestesc, cred că e mai bine săinsist asupra marii învăţături pe care am tras-o eu dinexperienţa' pe care am făcut-o în lumea tenebrelor.

în clipa următoare însă îşi dădu seama că din cauzaemoţiei glasul ei începuse să vibreze cu aceeaşi intensi-tate ca în seara cînd eîn/tase romanţa Mătăniilor; se

232

deci numaidecîit si începu să vorbească din nou glas calm pe care îl întrebuinţa infirmiera Gray.

poirnnuîe Da'lmain, mi-aan dat seama că singură-aceastaaitît de apăsătoare în mijlocul tenebrelor unul singur,poate deveni adevărat paradis pentru - inimi care sedoresc şi se iubesc. Mi-am dat seama sîrA anumitemomente eînd întunericul poate deveni ca. maj sublim locde îrutîlniire pentru două suflete. Dacă ^i ar fi d r^§ un °m

'care §i~a pierdut vederea, m-as !?mti foarte fericită căeu o mai am pe a mea, pentru ca - fiu ochi pentru el,dacă ar avea nevoie de ei, întocmai cum ra-aş simţifoarte fericită, dacă aş fi bogată, să-mi pot întrebuinţaaverea, pentru ca să-i fiu lui de folos. r>e multe oriînsă lumina zilei ar deveni o povară pentru mine, ştiind căel nu se poate bucura de ea, şi as aştepta seara cunerăbdare, ea să-i pot spune : „Să stingem luminile si sălăsăm perdelele la ferestre, să nu poată pătrunde luminalumii în casă, ca să rămânem împreună în mijloculîntunericului care ne uneşte mai mult decât lumina zilei !"

In timpul cit ea vorbea, Garth o ascultase palid şicu trăsăturile feţei încremenite ; dar imediat după aceea,ca un fel de reacţie, se roşi si se vedea cît de colo căîncearcă să reziste tentaţiei acestui glas care căuta să-isugereze o astfel de posibilitate... întinse braţul drept sipipăi panglica întinsă până la fotoliu apoi se duse si seaşeză.— Soră Rosemary, zise el si după felul în care in-

tonase cuvintele, braţele întinse ale Ioanei îi căzură ime-diat în lungul trupului, e foarte amabil din partea du-mitale, că vii să-oni mărturiseşti aceste gînduri minunatepe care le-ai conceput în mijlocul întunericului. Sper cafericitul care stăpîneşte inima duimitale, sau cel care vaavea norocul să o câştige, nu va avea nenorocul să-sipiardă vederea. Va fi mult mai bine pentru el să sebucure de viaţă alături de dumneata, înconjurat de lu-nuixă, deoît să pună generozitatea dumnitale la încercare5

cautînd să te facă să trăieşti alături de el în mijlocul în-nericului. Ce zici, n-ar fi mai bine să vedem ce scrisori ne-ausosit ?

233

In aceeaşi clipă Ioana îşi dădu seama îngrozita ceea ce făcuse. Uitase complet de infirmiera Rosem Gray care avea cu totul altă menire decît să atragă at^ ţia iui Garth asupra iubirii care ar fi avut o profu.^ semnificaţie în timpul lipsei lui de vedere. Uitase că -toată această conversaţie pentru el nu conta decît n^^ ' sonaSitatea infirmierei Rosemary care îi dăduse acum o supremă dovadă a devotamentului ei. Evident ce-i spusese ea pînă acum, nu era pentru el altceva o declaraţie făţişă de dragoste. Se simţi foarte sti ritădin cauza situaţiei pe care o provocase singură da~ segîndi că va fi mai bine să meargă pînă la sfârşit

Traversă camera si se aşeză, la locul ei obişnuit dinfaţa mesei, apoi continuă.

— Cred că tot ce ţi-am spus pînă acum, a fost determinat numai de amintirea celui la -care dumneata facialuzie, zise ea. Din nenorocire însă, nu demult am avuto discuţie din cauza căreia ne-aim despărţit... si acum elnici ou ştie unde sînt.

Cuvintele ei provocară o imediată destindere în ati-tudinea lui Garth.

— Domnişoară Rosemary, te rog să nu mă considerinici curios, nici impertinent, dar trebuie să-ţi mărturisesc»că de multe ori m-arri îndoit de existenţa acestui omfericit.

— Nu văd motivul pentru care ar putea să fie fericit, răspunse Ioana rîzînd, cel puţin întrucît mă priveştepe mine, cu toate că inima mea îi aparţine întreagă, deşinu văd nici o posibilitate de a-d convinge de acest adevăr.Intre noi s-a ivilt o neînţelegere, numai din pricina mea,si tot răul este că nu admite ca eu să repar aceastăgreşeală.

— Ce prostie din partea lui, exclamă Garth. Sînteţilogodiţi ?

— N-aş putea afinma că sîntem logodiţi... în mod oficial, răspunse infirmiera după oîteva clipe de ezitare, darfn realitate noi eram ca şi logodiţi, căci nici unuia dintrenoi nu i-ar fi trecut prin minte că situaţia dintre n° l

ar putea fi alta, decît a doi logodnici.

234

~

se simţi ca şi cînd de pe suflet i s-ar fi ridicat arepovară, căci se gândise de multe ori, mai ales în °-^oul din urmă, că atitudinea lui nu este complet co- tlJl1.^~ir*i faţă de ea şi nici faţă de el însuşi. Fata aceasta, pentruel o necesitate, ceva indispensabil, si cu ei reuşise să-1oblige la toată recunoştinţa. Relaţiile dintre ei erau cît sepoate de intime si tovărăşia ir perpetuă şi fără nici unfel de dorinţă fusese de Lrînd tulburată de intervenţiainsolită a doctorului Ro-bbic în timpul unei conversaţiipe' care o avusese cu el o zi m'ai înainte.

.__. E foarte probabil, spusese el, ca infirmiera să fierevocată la sediul asociaţiei din oare face parte, deoarecenu e obiceiul ca o infirmieră să fie lăsată timp prea în-delungat, să îngrijească acelaşi bolnav. Nu este exclusînsă ca doctorul Deryck să poată aranja lucrurile, si încazul acesta s-ar putea face o excepţie cu Sora Gray.

— Ce-ţi pasă dumitale de asociaţia din care face partesi de doctorul Deryck, răspunsese Mackenzie cu indife-renţă. Dragul meu, dacă vrei să te asiguri de prezenţa eiperpetuă în casa dumitale, n-ai decît să te căsătoreşti cuea ; pariez că ea va primi propunerea dumitale.

Atitudinea doctorului Rob era identică 'în cazul acestacu imprudenţa unui om care cu bocancii lui ferecaţicalcă pe cineva pe picioare cînd e desculţ.

Garth încercase să uite această propunere, dar îi fupeste putinţă, începu să-si dea seama că atenţiile si de-votamentul infirmierei întreceau cu mult obligaţiile eiprofesionale, si prin urmare toate aceste gesturi ale ei sedatorau unui interes mult mai delicat, încercă din nousă alunge aceste gânduri, spunîndu-şi că doctorul Robeste :um imbecil, iar el însuşi e un prost. Ou toate acestea,unediat ce simţea .pe infirmiera Rosemary alături de el,îşi da seama că era înconjurat de atmosfera unei duioşiipline de dragoste, si î'mbr-o noapte se gîndi cu tot dina-dinsul la posibilităţile care ar fi deschis drumul unei astfelde 'tentaţii.

_ La urma urmelor, de ce să nu asculte sfatul doctoru-ui Rob ? De ce adică să nu se căsătorească cu aceastănfriunieră atentă si devotată, pentru ca s-o poată păstra

235

mod perpetuu alături de el. Ea nu i-a spus niciod căeste „un copil fără minte..." La urma urmei el ce putea oferi ? O casă 'confortabilă, luxul pe care şi-l rJ.~*r dori ofemeie, bogăţia, si camaraderia dintre ei pe ea o găseasuportabilă... Ispita era atît de puternică se surprinse murmurând : „Glasul ei va fi în orice acelaşi ca al Ioanei ; n-ai văzut^o niciodată cum ar si nici nu o vei putea vedea ; prin urmare acestui eşti liber să-i aplici faţa pe care ai adorat-o. Te vei, tori cu infirmiera Rosemiary Gray şi vei continua să iu~ foeşti pe Ioana, ca şi pînă acum..." Dar pe urmă se trezi şl ţipă îngrozit :„Piei Satano !" si se linişti numaidecît

Gîndul că liniştea sufletească a infirmierei ar fi tul-burată din pricina lui, începu să nu-i mai dea răgazTocmai din cauza aceasta primi cu un fel de uşurare şimulţumire, dar în acelaşi timp şi cu un inexplicabilsentiment de gelozie, mărturisirea ei, că ţine la un bărbat.îşi 'dădea seama că ea se simţea nenorocită din cauzaiubitului ei, întocmai cum se simţea şi el din cauza. Ioanei.

Se decise să termine odată pentru totdeauna cu si-tuaţia aceasta echivocă şi să-i vorbească cu toată since-ritatea, ca pe urmă să poată relua relaţiile lor de pînăacum, fără să mai aibă motive să se ascundă unul dealtul.

— Domnişoară Gray, zise el şi se aplecă înainte, zîm-bind cu candoarea copilărească pe care multe femei îna-inte o găseau irezistibilă. Sînt foarte mişcat de încredereape care mi-ai arătat-o, mărturisindu-mi existenţa acestuiom pe care isînt în oarecare măsură gelos, dar cu toateacestea sînt foarte mulţumit că există, căci în fond fie-care dintre noi îşi simte viaţa deşartă, pînă în clipa cîndapare bărbatul sau femeia unică, menită să o complet*^6-Vreau si eu dragă prietenă să-ţi fac o mărturisire, darînainte de ţi-aş face această mărturisire, îhtinde-rmmina, oa o chezăşie a prieteniei dintre noi. Dumneatacare ai fost în lumea tenebrelor îţi poţi da seama multmai uşor decît oricine, ce înseamnă o strîngere de mina-

Garth îşi întinse braţul peste masă şi din atitudineaiui se putea ghici aşteptarea.

n

236

' ]y[i-e peste putinţă, domnule Dalmain, răspunse finniera R°s'emary Şi glasul îi tremură puţin, căci ars mîinile. Nu e nimic grav, nu fi atît de

sdăiduit. M-am ars cu un chibrit, în timp ce umblam/ " P * * T • T T • 1 ' • t v • . .

-ta la ochi. Haide, spune-mi ce voiai sa-mi spui, si neInteresează pe amîndoi.Garth îşi retrase braţul si-si împreună mâinile peste

nunchi, apoi se lăsă în spătarul scaunului si ridică faţa%e us_ p'e obrazul lui era zugrăvită inspiraţia şi sufletul !n. părea că se degajează din eătusile trupului, aşa căT0ana simţi că i se -umplu ochii de lacrimi când se oiţă ia

ei căci începu să-si dea 'seama de ravagiile pe caredragostea lui pentru ea, si stăpînirea de sine în durere, lelisaseră în sufletul acestui om. începu să vorbească cuaiasui domolit si se întoarse spre ea.

_ Spune-mi, ţii mult la el ?Ioana nu-si putea desprinde privirile de pe obrazul

lui adorat şi toată emoţia care o tulbura, tremură în gla -sul infirmierei Rosemary Gray în clipa cînd îi răspunse :

— Bl este pentru mine tot ce am mai scuarup pelume.

— Te iubeşte el atît oît ai merita să fii iubită ?Ioana îşi plecă fruntea şi atinse cu buzele locul und«

pe masă fusese întinsă mîna lui, apoi îi răspunse :— M-a iubit mult, mult mai mult decît as fi meritat.— De ce spui „m-a iubit", cînd ar fi mult mai bine

să spui „mă iubeşte" ?— Pentru că aşa este, răspunse Rosemary cu glasul

Jneeat, căci mă tem că am pierdut în mod definitiv dra-gostea lui, din cauză că nu am mţeles-o, si din vina mea.

— Nu se poate, protestă Garth, nu se poate, căci dragostea nu se termină niciodată. Uneori s-ar putea să ţiSŞ pară moartă, chiar îngropată, dar vine si pentru eaziua învierii ca pentru orice, în fiecare primăvară. Dragostea este ca o păsărică în soare cînd îşi încearcă ari-Plie ; ţupăie prin iarbă si ciripeşte înspăimîntată, apoi

e°dată îşi ia zborul. Iubitul dumitale ştie că ţi-ai recu-noscut greşeala ? întrebă el cu blîndete.

237

— Nu ştie şi nici nu vrea să-oni dea ocazie să •plic această greşeală şi să-i spun că este nedrept cu"!*6*"şi eu el însuşi, continuînd să se poarte aşa cum s~a 'pîhă acum.

— Biata fată, exclamă Garth înduioşat, întîrr,mea a fost atît de tragică, încît pot înţelege foarte"pe cei care sufăr din cauza sentimentelor lor. Dar te r ,să primeşti sfatul pe care ţi-i dau, domnişoară Grav"Trimite-i o scrisoare în care să-i mărturiseşti tot adevărul. Nu-i ascunde nimic, ci spune-i tot ce' s-a în tun ~plat. Oricare bărbat care iubeşte cu adevărat, va acceptaexplicaţia pe care i-o vei da şi-ţi va fi recunoscător. Soerînsă că nu va veni pînă aici după dumneata, ca să te' iade la mine.

Ioana zîmbi printre lacrimi.— Dacă mă va chema, domnule Da'knain, va trebui

să plec ia el, zise infirmiera Rosemary.— Mă îngrozesc la gîndul că va veni o zi, cînd mă vei

anunţa : „Trebuie să plec". Nu ştii că eu m-am gîndituneori — dumneata ai făcut atî't de mult pentru mine şieşti atît de preţioasă în viaţa mea, încît astăzi pot să-ţispun fără nici un fel de sfială —• că m-am gîndit sărecurg la un mijloc extrem pentru a te putea păstra întotdeauna alături de mine. Dumneata eşti o fată demnăde tot ee-ţi poate oferi un bărbat şi de toată dragosteade care ©l e capabil, şi cum unei femei de valoarea du-miitale eu nu i-aş fi putut oferi altceva decât tot ce ammai bun în viaţa mea, trebuie să-ţi mărturisesc acum, căport în suflet imaginea unei femei iubite a cărei amintire a întunecat pe toate celelalte, în mijlocul întunericului din jurul meu am început să uit pe toate celelaltefemei ale căror portrete le-am făcut şi pe care înaintele-am admirat. Aproape toate au pălit si s-au şters dmamintirea mea, dar chipul ei, slavă Domnului, pe măsurace întunericul devine mai profund, se limpezeşte tot maimult. Chipul ei va fi cu mine întotdeauna, îl voi _ vedeaşi dincolo de moarte chipul acestei femei pe care o iubesc.Dumneata spuneai despre iubitul dumitale, că te-a ^,1U"bit" şi ai ezitat să afirmi că te iubeşte şi azi. Eu însă j 1

pot spune nici că m-a iubit, nici că mă mai iubeşte, ca _iubita mea nu m-a iubit niciodată ; eoi însă o voi i u

238

*0i<ieaiuna şi acest sentiment mă va împiedica în modj'îfjiJtiv să mă mai pot gîndi la altă femeie, căci aceastaar puftea să însemne nimic pentru mine ; înfăţişarea "•eu nu o voi cunoaşte niciodată, iar chipul celeilalte va t'răludperpetuu alături de mine, chiar prin întuneric. S-ar puteaca glasul ei să-,mi fie drag, din eauză că mi-ar aduceaminte de glasul celeilalte, dar nimic mai mult... Dragăprietenă, seara cînd te închini, spune şi pentru mine orugăciune, ca să nu fiu niciodată tentat de gîndul josniccare m-ar ispiti să cer în căsătorie altă femeie. — Darfemeia aceea care s-ar fi putut bucura de toatădragostea dumitale primind să-ţi fie soţie, femeia aceeace-a făcut ?

.— Ea a refuzat... Doamne, ce umilinţă să constaţi că ceape oare o iubeşti, nu te găseşte vrednic de iubirea ei ! Garth

îşi lăsă capul în palme şi oftă îndurerat; pe următăcerea care începea să se prelungească, fu întreruptă pe

neaşteptate de glasul lui grăbit :— în cdipa aceasta domnişoară Gray, simit cu aceeaşi

intensitate, ca în ziua aceea cînd i-am povestit si doctoruluiBrand, ceva Sn apropierea mea. Te rog nu te mişca, ci ascultă şi priveşte în largul camerei ; uită-te ia uşă şi la fereastră. Pleacă-te si uită-te în dosul paravanului, căci presimt că e peste putinţă să fim singuri în cameră, numai noi doi. Mi-e peste putinţă să cred că e adevărat; sint convins că am fost indus în eroare din cauză că eu nu văd ; si cu toate acestea nu voi putea crede niciodată. Presimt în apropierea mea prezenţa femeii pe oare o iubesc. Simt privirile ei triste şi îndurerate, oprindu-se cu milă asupra mea. Durerea ei este atît de intensă încît 0 simtcum mă învăluie, exact cum doream să mă îlrwă-luie şi iubirea ei. Doamne Dumnezeule; este atît de aproape de mine, dar prezenţa ei este atît de chinuitoare, mcît nu doresc să stea în apropierea mea. Aş fi mult mai "^ulţuniit dacă ar fi la mii de kilometri, cu toate că presimt că depărtarea dintre noi este extrem de redusă, «pune-mi, e vis sau e realitate... sau sînt pe cale să înne-Unesc ? Domnişoară Gray... dumneata nu se poate să a minţi. Cred că nu există nici un motiv şi nici un eres care să te determine să mă minţi taomai acum.

239

Pentru Dumnezeu, priveşte în jurul dumitale şi spun

ce vezi ? Sîntem numai noi singuri ? Iar dacă'nu sî T^'1

cine a mai intrat în camera aceasta, afară de minp • î1'dumneata ? Ş1 de

Ioana sta nemişcată, cu braţele încrucişate pesteşi -privirile fixate asupra lui Ganth. Cînd îl auzi s^un^că ar dor i să f ie la mi i de k i lometr i departe de 'e l ^acoperi faţa cu mâinile, în clipa aceasta era atît' ^'aproape de el, încît dacă ar fi întins braţul, i-ar fi n ut,mîngîia fruntea ; Garth însă nu se mişcă si ea rămasefaţa acoperită. cu

Oîteva clipe în cameră nu se auzi nici un zgomot afar"de glasul speriat al bărbatului, pe urmă Ioana îşi descoperi faţa şi răfepunse :

— în cameră nu mai este nimeni, domnule Dalrnaindecât dumneata şi eu.

CAPITOLUL 27

— Va să zică domnişoară Gray, îţi place să te plimbicu maşina ?

Ieşiseră pentru prima dată la plimbare cu maşina îm-preumă, şi pentru prima dată luau aioum ceaiul alături,în .bibliotecă, si tot pentru prima dată infirmiera Rise-mary îi turnă ceaiul în ceaşcă. Asta se întîmpla luni după-amiază, imediat după experienţa făcută de ea în domeniultenebrelor.

— Da domnule Dalmain, răspunse infirmiera, şi-i puseceaşca în apropiere ca să o poată ajunge cu mina. De cenu .accepţi să luăm întotdeauna masa împreună, zise _eacu glasul blînd ca o mîngîiere; de ce nu vrei să ai încredere în ochii mei ?

— în ochii dumitale am toată încrederea, răspunse ei.Tocmai mi-am adus aminte că vreau să-ţi cer un serviciupe care nu 1-as putea cere altuia. S-a făcut întuneric samai avem un ceas de lumină înainte de înserare .

240

a se uita pe fereastră, pe urmă la ceasornic»E o după-amiază minunată şi cum noi am venitzi de la -drum, ni s-a servit ceaiul devreme : sînt

h'a ceasurile cinci. Soarele nu apune decât după şaptesi jumătate.•___Jn căzu] acesta lumina este excelentă tocmai acum.

. ţenminat ceaiul ? Lumina soarelui bate în ferestreleînspre apus ale atelierului. Ştii în ce parte este atelie-

, cgci mi-ai adus odată studiile pe care le-am făcut•"la'inte de a începe portretul lui Lady Brand. Cred că aibă^at de seamă că prin colţuri sînt o mulţime de pînze ;unele dintre ele sânt schiţe naive, altele sînt completcurate, iar altele sînt tablouri definitive, între acestea dinurmă domnişoară Gray sînt două bucăţi pe care vreau săle identific si să le distrug. Zilele trecute 1-am rugat peSimpson să mă conducă pînă în atelier si să mă lasesingur acolo. Am încercat să le găsesc pe pipăite, dar n-aveam nici o siguranţă în cercetările mele şi a trebuit sărenunţ, căci în mormanul acela de pânze mi-ar fi fostpeste putinţă să le găsesc. Nu mă puteam adresa luiSimpson să-mi dea o mînă de ajutor, mai ales că tablou-rile reprezintă ceva neobişnuit, şi dacă ar fi aflat că vreausă le distrug, cu siguranţă că m-ar fi întrebat de motivelecare ană determină să fac acest gest, si nu e nimic maineplăcut decît curiozitatea unui servitor. Nu mă puteamadresa nici lui Şir Deryck, deoarece el ar fi recunoscutportretele, căci persoana pe care o reprezintă, este unadintre cunoştinţele lui. Cînd le-am pictat, nu m-am gm-dit că ar putea să le vadă si altcineva, afară de mine.Prin urmare draga mea secretară, dumneata eşti singurapersoană la care pot apela. Vrei să faci ceea ce te voiruga ? Vrei să-mi împlineşti această rugăciune chiara:um ?

— Cu multă plăcere, domnule Dalmain, răspunse in-firmiera ridicîndu-se de pe scaun. Eu sînt în casa dumi-tele ca să fac tot ce-mi ceri si tot ce doreşti, dar mai alesatunci când doreşti.

Garth scoase din buzunarul jiletcii o cheie şi o pusePe masă.

16 ~ Mâtăniile -cd. 322

241

•— Cred că pinzele pe care trebuie să le aduci Sn colţul cel -mai depărtat de uşă, aşază-le faţă în aşa ca să nu se vadă pictura şi cheamă pe' Sinin să-ţi ajute să le cobori ; dar să nu-1 laşi singur cu ? n

Infirmiera luă cheia de pe masă, apoi se duse n^ C-'la pian şi-1 .deschise. După aceea întinse pangiuc a °a

•ducea pîhă la fotoliul Iui Grath. ce

— In timpul oît eu voi fi plecată, aşează-te la ,n; w

şi cin ta. Te rog însă un lucru : ştii foarte bine că m^interesează lucrările duanitale. Căutîhd tablourile, îmi da''voie să le examinez cu amănunţime după ce le Voi gă s;sau ţii să mă uit la ele numai din fugă, atît cât este ne'cesar pentru a le identifica ? Poţi avea toată încredereaea voi proceda exact aşa cum vei porunci.

Orgoliul artistului nu putu rezista ca opera lui Să fj°examinată şi apreciată.

— Dacă vrei, poţi să le şi examinezi, răspunse Garth.•Cred că sînt cele mai bune tablouri ale mele cu toatecă le-am făcut numai din memorie; acesta a fost unuldintre obiceiurile mele. In orice caz tablourile nu sîntimaginare, căci am reprodus exact ceea ce am văzut eu.Vreau să spun că faţa femeii pe care o vezi pe pânză a•existat în realitate. Aceasta este esenţialul în amândouătablourile; restul e numai accesoriu.

Se ridică de pe scaun şi se duse la pian. Degetele lui•atinseră clapele pianului şi corzile vibrară în armoniaimnului Veni.

— Şi cum le voi recunoaşte ? întrebă infirmiera Ro-•semary î'ndreptîndu-se spre uşă.

Acordul se stinse într-un murmur abia simţit şi de lapian se auzi glasul lui Garth ca un recital de muzică :

— Este un 'bărbat şi o femeie... singuri în mijloculunei gradăm. Fondul este abia schiţat, Femeia este îmbrăcată într-o rochie suplă de seară, pe piept cu o dantelă antică ; o rochie neagră cu trenă. Tabloul este intitulat : Soţia.

— Da !—- Al doilea este aceeaşi femeie, în aceeaşi sce

singură, căci nu mai era nevoie să fie şi bărbatul deea ; prezenţa lui se simte cu toate că nu se vede.

242

din

« ""-p*» f-nou

„Dă-ne nouă lumina cea adevărată..." si

uşa sg închise în urana infirmierei.

•-•" ;j' CAPITOLUL 28

Ioana urcă scările şi după ce descuie uşa atelierului,intră şi o închise cu grijă în urma ei. Soarele pătrundeaprintr-o fereastră din partea de apus, poleind paravanelede mătase şi perdelele cu broderii grele de brocard. Pestofe rare chinezeşti care clipeau cu luciri metalice, sevedea încolăcit un dragon de forme fantastice, tîrîndu-separcă aievea pe labele scurte si armate cu ghiare ca niştecănji.

Ioana mai fusese de cîteva ori în atelierul lui Garth, dar de fiecare dată venise grăbită să ia cîte un obiect pe care el îl aştepta imediat, aşa că nu avusese timp să se uite lanimic. O cheie de la atelier era la Margery oare se urca în fiecare dimineaţă ca să deschidă ferestrele, să şteargă praful de pe obiectele acestea de artă si pe urmă să le aşeze la locul lor, exact aşa cum le lăsase stâpînul ei. Margery însă purta această cheie întotdeauna ia brîu, aşa că Ioana se ferea să-i ceară prea des voie să intre în atelier, ca nu cumva într-o bună zi să o refuze. De astă dată însă putea să stea mai mult. Se uită ln jurul ei ; fiecare amănunt al acestei piese era specific aranjat după gustul lui Garth. Pe un şevalet din faţa fe-restrei era un tablou neterminat, alături de paletă şi de Pensi;le, exact aşa cum le lăsase el în dimineaţa aceea ala de acum trei luni, cînd plecase de acasă pentru ca

243

să apere o mică vietate de chinurile inutile pricinuit oameni, şi el să-si piardă pentru totdeauna vederea ^ Ioana se ridică şi apropiindu-se de cămin, descoop-' mulţime de jucării care fără îndoială erau jucăriile d * ° cînd Garth era copil. Pe consolă era un ursuleţ - ^ e

C£iv-care purta un lănţişor la gît, cu un capăt legat de""prăjină. Parcă-1 vedea pe vremea cînd era copil si •• °tindea mânuţa după ursuleţul de pe cămin, iar mai tîrz[~cînd începuse să se ducă la scoală, îi auzea glasul spunîndcînd se întorcea acasă : „Ura Martine, ce bine îmi parcă te mai găsesc ! Mamă, de ursuleţul acesta îmi aducaminte .din primii ani ai copilăriei mele ; şi după ce măduc la şcoală şi la începutul fiecărui semestrul mi se facedor de casă, mă gîndesc de multe ori ce bine ar fi să ampe Martin 'lângă mine. Poate ţi se pare ciudat; cu toateacestea gîndindu-mă la Martin, înseamnă că mă gîndescla tine, dragă mamă".

Ursuleţul făcu să-i defileze pe dinaintea ochilor toatefazele copilăriei si a tinereţii iubitului ei, căci el îi ţi -nuse tovărăşie la toate încercările care veniseră mai tîr-ziu, si-i văzuse stînd zile întregi în mijlocul acestei ca-mere, singur si zbuciumat de durerea pe care i-o prici -nuise moartea mamei lui.

într-un târziu se smulse din braţele gândurilor care oasediau, căci îşi aduse aminte de motivul pentru oarevenise de astă dată în atelier.

Nu demult Deryck îi pomenise despere cele două por-trete pe care Garth le păstra aici în atelier, si acum so -sise 'momentul cînd le va putea vedea de-aproape. Clipaaceasta nu mai putea să întârzie şi nici nu putea fi amâ-nată. Se întoarse spre paravanul japonez si făcu câţivapaşi spre fereastra de la apus pe care o. deschise larg.Soarele începuse să coboare în dosul colinelor cu cresteleînsângerate. Ridică privirea si examina cerul care ^seaprindea în lumina apusului, apoi îşi băgă -mâinile adineîn buzunarele hainei şi pronunţă cu glas ridicat : „Măr-turisesc în faţa lui Dumnezeu, căci s-ar putea să nu maiam ocazia şi nici să nu mai pdt reveni asupra acestuigând, de aceea declar în clipa aceasta cu toată convi^ gerea...Cred că am făcut bine ceea ce ani făcut. Nu

244

dit decît la fericirea lui Garth, şi abia după aceea la lin

a Ceea ce am făcut, am făcut în interesul nostru al -1

*ncj,urora, si cu riscul fericirii noastre. Mărturisesc însă3lT1fata lui Dumnezeu, că am fost convinsă că bine fao 'n

a ce ^ac> Şi toit a^t ^e convinsă sînt si în această Ioananu mai repetă niciodată aceste cuvinte, nici singură, nicifaţă de alţii.

CAPITOLUL 29

In dosul paravanului japonez Ioana găsi un maldăr depînze întinse pe rame, într-o dezordine care dovedea cămîiniie înfrigurate ale orbului le răvăşiseră si încerca-seră să aleagă pe cele care le căuta, dar fără să reuşească,şi de aceea căutase să le pună din nou la locul lor, fărăsă le mai poată aşeza aşa cum le găsise la început. Ioanaîncepu să ridice pînzele una cîte una si să le aşeze înpicioare cu faţa la perete. Tablourile acestea erau ade-vărate comori de artă ; unele erau terminate ; altele nuerau decît schiţate si cîteva abia începute. Unul sau două•subiecte care o priveau zîmbind din cadrul lor, îi eraucunoscute. Pînzele pe care le căuta, n.u erau însă întreacestea de aici.

Ioana se îndreptă de mijloc si privi în largul atelie -rului, într-un colţ mai dspărtat văzu altă grămadă de ta-blouri, pe jumătate ascunse în dosul unui paravan egip-tean. Se îndreptă în partea aceea, si cît ai clipi, găsi celedouă tablouri. Erau ceva mai mari decît celelalte şi lerecunoscu de la prima vedere, 'după rochia de mătaseneagră pe care o purta femeia din portret.

Se uită la ele din fugă, pe unmă le luă si se aşeză 4nfaţa ferestrei deschise, în plină lumină. Trase mai aproape^toliul în care stase înainte si după ce întoarse al doileatabloM cu faţa spre şevalet, se aşeză ca să poată con'tem-P'a pe cel dintîi în tihnă. Prima impresie pe care i-o lăsă

245

tabloul, fu silueta nobilă, pictată cu toată distincţia • ginabilă a unei femei. Gingăşia atitudinii, nobleţea 'I°a

emana din toată silueta si privirile acestei femei °ar<

primele calităţi pe care i ie sugeră portretul din făt— A doua impresie care se degaja din acest tablou eraii ^ goarea cu care era tratat; voinţa nebănuită care se V'~ dea din atitudinea ei energică, din dorinţa evidentă d^ trăi si a se mişca, proporţia dintre perspectivă şi oad 1 în care era prins portretul. Abia pe urmă începu să ce ceteze cu de-amănuntul şi înfăţişarea femeii pe care reprezenta, ca să rămînă surprinsă de neţărmurita dra° goste pe care o exprimau privirile si atitudinea ei.

Faţa portretului era mare si foarte precisă, dar extremde bine proporţională, cu toate acestea nu era o frumu-seţe de toate zilele şi în realitate nici nu era o frumuseţepropriu-zisă, dar cu cît o priveai -mai -nuilt, cu atît te sim-ţeai mai pasionat de obsesia înfăţişării ei. Pe măsură ceîntîrziai în faţa tabloului, imperfecţiunile figurii începeausă dispară şi deveneau, as o puritate eterică în simplita-tea lor de neînchipuită nobleţe. După ce reţineai toateaceste detalii, întorceai privirea în altă parte ca să verificiconstatările primei viziuni, si cînd te întorceai din nouspre portret, începeai să-ţi dai seama că din privirile fe-meii se desprinde o lumină oare nu putea fi inspirată dincontactul cu pămîntul nici din cel cu soarele. Luminaaceasta se izvora din ochii care priveau peste creştetulbărbatului îngenunchiat în faţa ei, iradiind sublima emoţiea fiinţei oare sacrifica în aeeste clipe tot ce sufletul eiposeda mai sublim, pasiunii ce'lui care o dorea, în atitu-dinea ei era toată candoarea, toată tandreţea, toată uita-rea şi duioşia inspirată bărbatului din faţa ei care o ţineaîmbrăţişată. Era peste putinţă să-ţi mai desprinzi pri-virea de pe acest portret iluminat de pasiunea dragosteicelei mai .curate, si cuprins de o puternică emoţie, mur-murai singurele cuvinte care păreau predestinate să ser-vească drept nume acestui portret : Soţia.

Ioana nu sitătu nici o clipă la îndoială, că se găseachiar în faţa portretului ei care cu toate acestea arăta cutotul altfel decî't văzuse ea pînă acum în oglindă. Cîtevaclipe i se păru că toate gînidurile i s-au oprit în loc, şi

246

atunci".Fără să-si dea seama, căzu în genunchi în faţa portre-

tului. „Doamne, oftă ea, aşa arătam eu în seara aceea, si•jn clipa următoare i-am văzut ochii ridicaţi spre mine,si i-am simţit capul pe pieptul meu ; iar a douia zi am i-efuzat să devin soţia lui. Garth... Garth... iartă-mă !...'Doamne, dă-i puterea ca să mă poată înţelege si să măpoată ierta !"

După cîtva timp Ioana luă al doilea tablou si-1 aşeză.în faţa ferestrei.Tabloul reprezenta aceeaşi femeie, în aceeaşi atitudine,

dar bărbatul lipsea, în braţe aviea un copilaş care 'îşi sprijinea capul bucălat de sinul, ei plin de mamă, si privirile ei înduioşate erau îndreptate asupra copilului. i>in toată fiinţa ei se degaja dragostea de mamă care îm--prumuta portretului un nimb luminos si o transfigura, :£ăcîndu-te să uiţi complet de imperfecţiunile obrazului ei oare nu exprima decât mulţumirea soţiei care • îşi făcuse «complet datoria. Portretul era o realizare neîntrecută care.alături da puritatea feminină înfăţişa sentimentul mater-nităţii cu toate bucuriile ei îndeplinite. . Ioana îşi dădu seama pentru prima dată „că băiatul •acela fără minte" înţelesese instinctul de maternitate care dormita într-însa, poate chiar mai bine decît îl cunoştea •ea însăşi si mai puternic decît ar fi îndrăznit să bănuiască înainte de asta că ar putea să existe. După ce realizase calităţile ei de Soţie, fixase în mod definitiv şi posibilităţile ei de Mamă, şi din nou murmură în faţa .portretului, ca mai înainte : „Cit e de adevărat... cît e de adevărat!..." Pe urmă îşi aduse din nou aminte de

247

r fraza fatală : „Nu era un om pe care ai fi dorit să-)în faţa ta te masă..." ' ~ VQ2i

— Iubitul meu... iartă-mă... îmi recunosc greşeaicu voia lui Dumnezeu îţi voi explica totul şi tu'nv^' ^ierta pentru to-t ce ţi-am făcut. 'd vei

Se ridică de pe scaun si apropikidu-se de ferea ridică braţele deasupra capului, ca să poată vedea a -F * ţitul soarelui, în fundul zării cerul era o fîşie de pură tivită eu aur, iar mai sus, pe măsură ce r privirea, cerul era tot mai

mină portretul în toate amănuntele, fără să-si poată'*' seaina de ele, căci în realitate nu vedea nimic ce ar?-3 ufcU't reţine. Pe urmă privirile ei fură din nou eapti-J' t de expresia ochilor cenuşii ai tabloului si simţi înV^ i aceea că retrăieşte clipele pline de extaz din seara- d îi smlţi-se capul pe pieptul ei. „Cît este de real si

j' adevărat", murmură ea. „Nu încape nici o îndoială• este adevărat ; exprimă sentimentele mele din seara

Câ si nici n-ar putea să fie altfel de cum am fost eu

albastru, tot mai senin în. funduldepărt

ărilor pe care mintea ei nu le V cuprinde. Rămase citeva clipe cu privirile pierdute" adîncul acestui albastru fără fund si fără hotar, apoimură zâmbind : „Viaţa, aşa a fost întotdeauna". p e

închise fereastra şi împinse fotoliul la loc, apoi luă tablourile şi după ce încuie uşa atelierului, începu să coboare scara cu toată băgarea de seamă.

CAPITOLUL 30

— Ai întîrziat cam mute, domnişoară Gray. Era cîtpe aici să trimit pe Simpon să vadă nu cumva ţi s-aîntâmplat ceva.

— îmi pare bine domnule Daknain că nu -1-iai trimis,căci Simpson m-ar fi găsit plîngînd 3n atelier, şi mi-ar fifost foarte penibil să mă vadă într-o astfel de stare.

Garth tresări si se întoarse în scaun, în felulcum pronunţase infirmiera aceste cuvinte ghiciimediat că ea a înţeles complet opera creată de el.

•—- De ce ai plîns ? întrebă el.— Din cauză că m-am simţit emoţionată.

Tablourileacestea sînt extraordinare si te răscolesc pînă în fundulsufletului. Profunda emoţie pe care ţi-o inspiră se âa-toreşte faptului că ai reuşit să faci o femeie extrem Q°frumoasă dintr-una urîtă.

248

fiarta sări în picioare şi întoarse ochii fulgerători spre CU toate că ochii lui erau 'lipsiţi de lumină.

&' _^_ Ce fel de femeie ?^1 O femeie urîtă, repetă infirmiera liniştită. Sînt "r~ă că ţi-ai dat si dumneata seama că modelul dumi-

5 i a î°s^ ° £&meie urîtă, si tocmai aici rezidă marele w, al portretului. Cu arta dumitale i-ai dait nimbul

^^ficului de femeie si misterul maternităţii de soţie ;^r cauza aceasta din ce te uiţi mai îndelung la cele două

rtrete, începi să uiţi tot mai mult urîţenia ei. Este un*H arat triumf al artei ceea ce ai făcut dumneata aici.a Garth se aşeză din nou în fotoliu si-si împreună mîi-

nile pe genunchi._- Este triumful adevărului, răspunse el. Eu nu am

pictat clecît ceea ce am văzut.F .__ Dumneata i-ai pictat sufletul, zise infirmiera Ro-semary, şi sufletul acesta îi luminează tot obrazul.

__ Eu i-am văzut sufletul, şopti Garth cu glasulaproape stins, si viziunea acestui suflet radiază si astăzi, [uiriinînd -noaptea eternă a vieţii mele.

în bibliotecă se făcu linişte profundă ; afară coboraîntunericul nopţii apropiate. Pe urmă infirmiera se în-toarse spre el.

— Domnule Dalmain, suflă ea cu sfială. Aş avea să-ţiadresez o rugăminte : să nu distrugi aceste tablouri.

— Trebuie să le distrug, răspunse Garth si ridicăfruntea spre ea, căci trebuie să le feresc de privirile oamenilor care ar putea recunoaşte în. ele pe femeia careo reprezintă... si .,mi-ar fi peste putinţă să mă expun la oastfel de eventualitate.

— în orice caz există cineva care are dreptul să -levadă înainte de a le distruge.

— Si cine crezi că ar putea fi acest cineva ? întrebă

Garth.— Doamna pe care o reprezintă portretul, răspunse

infirmiera Rasema-ry Gray.— De unde ştii că nu le-a văzut ?— Le-a văzut ? Nu ştiam.— Nu le-a văzut, răspunse Garth cu glasul sec, sii nu le va vedea nick>dlată. • Cu toate

acestea trebuie să le vadă.249

r Insistenţa pe care o bănuia în glasul ei,Gar th să tresară. 'Pe

— De ce anume ? în t rebă e l ş i se în toa rse spreaudă mai bine răspunsul.

^ s aîntre a l te le si pentru faptul că o femeie care & e

urîtă, are ocazia să constate că cel care o iubeşte o nvedea frumoasă. ' 'p ° a t e

— O femeie care se ş t ie ur î tă , r epetă Gar th cu e i- 'fo a r t e î nc e t ca s i c înd s- a r f i m i ra t d e cu v in t e le pe o^le auzea.are

•— Sigur că da, continuă infirmiera prinzînd curaiDumneata crezi că ogl inda acestei femei ar f i putu ts" dea o idee c î t de vagă de ceea ce a i făcut

dumnea tad in eaînacesteportrete.Cîndneoprimîn faţaoglinzii,dom-nuleDalmain, sineprivim-cumnesadepălăria saucumsîntemîmbrăcate,sîntemîntotdeaunafoartegrăbite si

enervate, aşa că oglinda ne arată întotdeaunadezavantajele expresiei. Cred că-ţ i poţi foarte uşorimagina, cum arată această femeie cînd esteenervată .. . Poţi fi s igur că ea nu s -a văzut n ic ioda tăaşa cum a i văzut -o dumneata î n po r t r e tu l de S o ţ iesa u în ce l d e Ma mă . E mă r i ta tă ? '

Gar th ez i tă doar c î t a i c l ipi , pe urmă răspunsec ît se poate de calm.

— Da, e măr i ta tă .— E mamă ? în trebă inf irmiera Rosemary cu. un

tremur uşor în g las .

— Nu. . . c ăc i eu am p ic ta t -o în s i t ua ţ ia în ca r e a r f iputut să f ie.

— în cazul...— Cînd lucrur i le ar f i a juns pînă acolo, s i

planur i le-me le s - ar f i rea l iz a t , con t inuă Gar th ca tegor ic .

Infirmiera ghici numaidecât reproş ul pe careîl ascundeau cuvintele lui.

— Domnule Dalmain, continuă ea ou sfială, îmi _dause a m a c î t d e s t r a n i i t r e bu ie să v ă p a r ă s f a tu r i l e ş i î nt r ebă r i le pe ca re v i l e pun . Dar v ina o poa r tă impres ia 'pe care au făcut-o aces te tab lour i minuna te asupra mea.Sîn t ex t raord ina re . . . ş i nu găsesc cuvin te de mne pen t rua-mi expr ima admiraţia faţă de ele. . .

250

^, Domnişoară Gray, zise Garth, în sufletul căruia lOea săse trezească mîndria de artist, aproape am "•[cum arată aceste portrete. Le-ai adus cu dumneata ? •'l3' te bine- Asează-le în faţa dumitale şi descrie-<mi-le J arată. Vreu să

văd ce impresie ţi-au făcut ca pictură, ^'"v.-j.ana se duse şi deschise fereastra ca să respire aerul - ---n qi în acelaşi timp înălţă o rugă fierbinte

1 ~ v» n <;/;

" zţrQ i /LAin.-—-deze , nic i din cauza emoţiei care u ucui^u. ^- n •3j din

cauza zbuciumului care clocotea într-însa. Por- n l°tele acestea o convinseseră de sentimentele reale ale t f. Garth ; deci datoria ei era acum. să convingă cu des-ierea ei'pe Garth şi să-1 facă să creadă în realitateaDragostei pe care o eternizase în aceste tablouri ale lui.Se aşeză în fotoliu şi cu glasul calini care era numai al•nfirmierei Rosemary Gary, începu să-i descrie în toateamănuntele sentimentul pe care i-1 inspiraseră portreteleîn clipa când se oprise în faţa lor, singură, la fereastra

atelierului.Se aschitâ complet si fără ezitare de misiunea pe care

şi-o propusese. Toată doriraţa tenace şi deznădăjduită pe care o simţea Garth pentru Ioana, se deşteptă din nou în sufletul lui ; conştiinţa chinuitoare că în seara aceea Ioana îiaparţinuse numai lui si că dacă ar fi insistat să-i dea un răspuns imediat, ar ii fiost peste putinţă să-1 refuze, începu din nou să-4' chinuiască, în astfel de clipe nu au ce căuta socotelile lucide ale ceasurilor care unmează ex-tazului. Cu toate acestea o pierduse, o pierduse ireme -diabil... Se putea oare să îi existat si un alt motiv al re-fuzului ei, 'decât cel pe care îl invocase ea ?

Glasul infirmierei continua complet indiferent de luptacare se dădea într-msul tcfamai în aceste clipe.

— Uite ce, zise el într-un tîrziu; nu voi distrugetablourile acestea imediat. De vreme ce le-am găsit, numai e nici o grabă, îmi pare rău că trebuie să te supăratîta, dar trebuie să te mai rog să ceri valetului cîtevacoaie de hîrtie de împachetat. Le vom lega cu sfoară sivom chema pe Margery să le ducă din nou în atelier, înfelul acesta îmi va îi foarte uşor să le recunosc, dacă seVa întîmpla să .mă duc singur după ele si să le caut.

251

a . llîl, ,,an.a se duse şi deschise ereasra c

at al serii si în acelaşi timp înălţă o rugă fierbinteC!-îre Dumnezeu, ca în clipele acestea critice să nu sea-deze, nici din cauza emoţiei care îi tremura în glastra uciumului care clocotea într-însa. Por

— Sînt foarte •mulţumită de hotărârea aceastainfirmiera. Probabil femeia aceea urltă... '

— Te rog, mi-e peste putinţă să te ascult vorb'despre ea în felul acesta, protestă Garth. Nu ştiu ce ^ea însăşi despre înfăţişarea ei, .dar sînt aproape siarf^la asta nu s-a gîndit niciodată. Nu ştiu nici ce pâre1"' °^fi avut dumneata despre ea. Mei eu mu ţi-as putea sr/ ^despre ea altceva, decît că această femeie este singura"6

căreî faţă se îndreaptă spre mine din mijlocul întune ^cului care mă înconjoară. Toate frumuseţile pe /-/'"le-<am pictat si care mi-au fost dragi, încep să se tulbu G

şi să se destrame in amintirea mea ca nişte neguri si •'se spulbere ca frunzele pe care le smulge vîntul ftoârnnej3

Singur chipul ei rămîne, calm, blînd, duios şi minunat'întotdeauna în faţa ochilor mei care nu văd. De aceeamă doare să aud pe cineva care nu a văzut-o altfel decîtîn portretele pictate de mine, spunînd despre ea că esteo femeie urîtă.

— Te rog să mă ierţi, zise infirmiera Rosemary cuglasul umilit, căci nu aveam de gind să te supăr cu vorbele mele, şi oa să te convingi despre impresia pe caremi-au făcut-o tablourile dumitale, dă-mi voie să-ţi mărturisesc decizia pe care am luat-o în timpul cat am statîn atelier. Mi-e peste putinţă să rămân insensibilă laideea pe care mi-au sugerat-o portretele : suprema mulţumire pe care ţi-o poate oferi Viaţa. De aceea voi trece•peste mîndria mea de fată, şi voi căuta să fiu sincerăşi pocăită. Voi scrie iubitului meu o scrisoare în care îmi.voi recunoaşte toată greşeala care a contribuit la despărţirea noastră. Crezi că mă va înţelege, si s-ar putea samă ierte ?

Garth zîmbi şi încercă sâ-şi imagineze înfăţişareaobrazului ei crispat de emoţie, încadrat de părul blondşi vaporos care nu se potrivea deloc cu glasul pe care îlauzise alături de el, dar care cu toate acestea trebuia săfie al infirmierei Rosemary Gray, aşa cum o vedeau jnrealitate toţi cei care o cunoşteau.

— Fetiţă dragă, ar trebui să fie o 'brută ca să nu teierte, răspunse el.

252

CAPITOLUL 31

din seara aceea, cînd prima dată mâncau împre-- în bibliotecă, avu un succes neaşteptat. Planurile f fjrrnierei Rosemary mergeau de minune si Garth părea foarte mulţumit de dispoziţiile luate de ea, căni în felul „r-esta se simţea mai puţin izolat decît fusese înainte. Emoţia după-amiezii provocase între ei o reacţie de-veselie. Qteva întrebări puse cu îndemânare si la itimp, provocară povestirea a o mulţime -de amănunte şi anec-d:te în legătură cu ducesa şi ticurile ei, iar numele dom-nişoarei Champion fu pomenit de foarte .multe ori, ceea ce'era pe gustul fiecăruia dintre ei.

Ioanei i se părea foarte ciudat să audă pe Garth vor-vind despre ea şi descriind-o -cu atîita vivacitate, cumfăcea în ziua aceea. Din toată atitudinea lui de acum seputea deduce că după ce va reuşi să înlăture definitivneînţelegerile dintre ei, va ocupa .din nou îh sufletul luiacelaşi loc pe care îl avusese înainte.

In după-amiaza aceea Garth se aşeză la pian si cîntămai multe arii duioase ; de cîteva ori încercă si preludiulromanţei Mătăniile • Ioana aştepta să continue, dar eltrecea imediat la altă bucată, ca pe urmă să revină laacelaşi motiv care se ţinea de el ca o umbră. După cese ridică de la pian, şi ajutat de panglica lui, ajunse dinnou la fotoliu, infirmiera Rosemary îl întrebă cu glasulplin de 'bl'îndeţe :

— Domnule Datoain, nu s-ar putea ca la sfârşitulacestei săptămâni să-mi dai druimud pentru cîteva zile ?

— Cum se poate ? întrebă Ganth mirat. Unde vrei săte duci ? Şi oît ai de gînd să lipseşti ? Ştiu foarte binecă^ ar fi trebuit să-ţi răspund : „Sigur că da ; cu multăPlăcere, mai ales după ceea ce ai făcut pantru mine". Cutoate acestea îmi este imposibil. Nici nu-ţi imaginezi ceînseamnă viaţa, cînd dumneata pleci de acasă. Sâmbăta siduminica aceea cîod dumneata ai lipsit, mi s-au părut oveşnicie, cu toate că venise Brand. Cred că vina esteflumai a dumitale care ai devenit indispensabilă.

253

C5red că n,

— « u n a u d e ^ a ^ v r o a u ^ " ^ \ f e t e r v — .

sisi «-"V±ii^ ?*fii» sss

^-îî^w. :•" Cazn] ar>o/r.*.„ . , .

ccutare

nu"- Dacă o îceva

a şi nurăsP™« întrâbai

si

sau cutare şi

orai să-ţi spună dacă este de acord, ea îţi răspundea : jaşi nu". Domnişoara Champion spunea că ar avea ''oftă' s ă o apuce de capetele blanei pe oare o poartă la H si să o scuture niţel, apoi să o întrebe : „Ti-e de-^iu«s"i oa s^ se convingă dacă şi de astă dată îi va răs-punde : „Da şi nu«...

__ Crezi că domnişoara Champion ar fi avut forţa ne-cesară pentru ca să recurgă la un astfel de gest ? E ofată voinică ?

__. Cred că ar fi avut, dar cu toate acestea nu ar fifăcut aşa ceva, căci este de o bunătate extremă şi pri -peşte cu zâmbetul pe buze pînă şi răutăţile altora. Cu-vîntufl „voinică" nu este cel mai potrivit pentru a o ca -racteriza. Este o fată înaStă si foarte bine dezvoltată, dar deo armonie ideailă. Ai văzut statuia Venerei de Miile ? La Louvru ? îmi pare bine că ai vizitat şi dumneata Parisul; ei imaginează-ţi pe Venera de Millo îmbrăcată în rochie de stofă, taior' şi cu o bluză albă... Aceasta este Ioana Champion...

Infirmiera fu apucată de un rls nervos la care nici ea nu se aşteptase. In realitate rîdea fie că nu-i plăcuse comparaţia cu Venera de Milîo, fie că nu~i plăcuse felul în care fusese evocată domnişoara Champion, eventual întregul răspuns pecare îl primise la întrebarea pusă de ea. încăpuseră să vorbească despre doctorul Brand, cînd uşa se dssehise si apăru valetul,

— A venit Simpson, zise infirmiera Rosemary. Searade astăzi a trecut foarte repede... Va să zică pot plecamiercuri dimineaţa ?

— Nu ştiu nici eu ce să-ţi răspund, ripostă Garth,Mi-ar fi peste putinţă să zic „nu". Dar ce se întâmplădacă nu te mai întorci ?

—- Vei putea telegrafia lui Brand.

Mi se pare că dumneata vrei să mă părăseşti, zise cuglasul plan de reproşuri.

- „Da si nu", răspunse infirmiera Rosemary şi în să rîdă, căutînd să se ferească din calea braţelor lui w tinse spre ea.

255

In seara aceea cînd Ioana închise geanta de scriso 'care Simpson trebuia să o ducă la poştă, strecură "î ^tru şi două scrisori de ale ei. Una era adresata : aiîn

Georgina, Ducesă de Meldrum

Portland

iar cealaltă :Şir Deryck Brand

Wimpolc Street

Amândouă scrisorile plecau îa Londra si pe fiecareplic era notat : Dacă lipseşte de la adresă, se va trimiteurgent pe urma titularului.

CAPITOLUL 32

Marţea următoare trecu în aparenţă fără să se în-tîmple nimic deosebit.

Nimic nu făcea pe Garth să bănuiască nici că secre-tara lui petrecuse noaptea scriind scrisori, nici că celedouă tablouri fuseseră aşezate provizoriu într-un dulapdin camera ei a cărui cheie o purta la ea. In faţa acestortablouri petrecea acum ceasuri fetregi în contemplaţie.

La rândul ei infirmiera Rosenrary chiar dacă văzuseoboseala întipărită pe obrazul lui, Garth, ceea ce dovedeacă din cauza zbuciumului prin care trecuse, nu dormisetoată noaţpttea, se prefăcuse totuşi că nu vede nimic.

în aceeaşi zi sosiră două telegrame pentru infirmieră.Prima veni tocmai în timpul cînd citea lui Garth un ar -ticol din Times. Cînd intră pe-uşă, Simpson o anunţă :

— A sosit o telegramă pentru dumneavoastră, dom-nişoară.

256

Infirmiera se scuză în faţa lui Garth şi întrerupîn-jusc din citit, desfăcu telegrama. Era de la ducesă care-ispunea :

]\li-e foarte incomod, după cum ştii şi tu ; voi plecaă din gara Euston. Aştept instrucţiunile tale la

/[berdeen.

Infirmiera zîmbi si băgă telegrama în buzunar, apoise i'ntoarse spre valet :

. — Mulţumesc Simpson, dar nu este nici un răspuns.— Spor că n-ai primit vreo veste rea ? întrebă Grath.— Nu e nici o veste rea, dar telegrama aceasta mă

determină să pîec mîine numaidecît. Este de la o mătuşăbătrînă care îmi spune că se duce să vadă pe iubitul meu.Trebuie să ajung la el înaintea ei, altfel această vizităneaşteptată ar putea da loc la o mulţime de complicaţii.

— Cînd te va vedea în casa lui, nu-mi vine să credcă-ţi va mai da drumul să te întorci, zise Garth înghiţi u rât.

— Crezi că ar fi posibil, întrebă Ioana zîmbind, siluind din nou ziarul termină articolul pe care îl începuse.

' A doua telegramă sosi imediat după masă. Garth erala pian şi ci'nta Marşul Funebru al lui Beethoven. Acor-durile puternice ale acestei muzici umpleau toată casa.Apariţia intempestivă a favoriţilor lui Simpson în cadruluşii părea foarte nelalocul ei ; Rosemary îi făcu un semnsă se oprească, si cu paşi nesimţiţi se duse de luă tele-grama. Se întoarse apoi din nou în fotoliu şi aşteptăliniştită pînă în clipa cînd •muzica se termină, pe urmădeschise plicul portocaliu. Exact în clipa aceasta Garthîncepu să cînte romanţa Mutanţilor. Printre degetele luiîndemânatice se scurgeau perlele fluide ale romanţeiacesteia neuitate, în timp ce infirmiera îşi citea tele -grama. Era de la doctorul Brand care îi spunea : Auto-rizaţia specială au obţinut-o cu multă uşurinţă. Flower?'• cu mine vom sosi cînd doreşti. Telegrafiază-ne din. nou.

1 7 - - C4. 32?

257

Ultimele note ale romanţei sestinseră înmerei, pe urmă Garth se întoarse spre eaşi oneaşteptate :'

— Ce să-ţi mai cînt ?— Veni, Creator Spiritus, răspunse

infirmieracîndu-şi fruntea, murmură o rugăciune.

,

si '

Pi

CAPITOLUL 33

Se făcu joi, o zi însorită de început a lunii mai. înaintede ceai, Garth ieşise în grădină şi trecînd prin faţa f etrestrelor, Ioana îl auzi fredonînd :

Să-ţi cînt, aş vrea iubito, azi un madrigal,Cunună de podoabe în vorbe strălucite pentru tine.

Se aplecă pe fereastră si se uită după el. Era îmbră -

cat într-un costum de flanelă albă şi umbla cu paşi atîtde uşori şi elastici, încît ar fi fost peste putinţă să admitică nu vede, dacă n-ar fi pipăit din cînd în când cu basto-nul cărarea sau peretele casei. Simţea nevoia să stricedupă el : Iubitul meu... bună dimiaieaţa ! Dumnezeu să teaibă în paza lui.

Ce-i va aduce ei ziua aceasta, ziua de azi cînd va facemărturisirea şi el va auzi ca-i cere iertare ? în multeprivinţe el era ca un copil ; entuziast, artist desăvirsit,impresionabil si mereu tînăr, cu toată lovitura dureroasăpe care o suferise. Cu toate acestea era pe deplin bărbatsi ea ştia dinainte că atunci cînd formulase o părere şiavea o convingere, nici un sfat venit de la altul nu &mai putea schimba. Suferinţa prin care trecuse, îl lăsasemai rigid şi mai inflexibil decît oţelul.

Ioana îngenunche în faţa ferestrei si se gîndi la searaaceea care poate o va găsi la Aberdeen, in drum spreAnglia, sau la ea acasă în paradisul dragostei pe care i-aîfi oferit-o Garth.

258

nupâ cîtva timp se cobori kt bibliotecă unde o aştepta. ,nul. Garth intră de-a dreptul de pe terasă si părea trorn de bine dispus. Trecând prin faţa serei se oprise r iase un boboc de trandafir pe care îl purta la buto-'. 'j iar în mî'na dreaptă avea un trandafir galben. 1 ___ Bună dimineaţa domnişoară Rosemary. Ce zi mi-nată de mai. Simpson şi cu mine ne-am sculat de la lU,Vi Cînd â auzit soneria, s-a repezit în goană pînă la :iI-V Mi-'ar fifost însă imposibil să tnai stau în pat. iu-!irn trezit cu presimţirea că astăzi se va îratîmpla ceva. rînd eram mic şi mă trezeam cu astfel de presimţiri, vfapfery îmi spunea : „Haide, dă-te repede jos din pat, J.ţ'ceea ce se va întâmpla, să se întâmple cît mai curînd". Simpson îl conduse pînă la fotoliu apoi se retrase.-Imediat re plecă, Garth se ridică în picioare şi întinzîndu-se peste masă, puse trandafirul pe care îl adusese, în farfuria

infirmierei.__ Un trandafir pentru Rosemary ; dacă logodnicul

dumitale nu se supără, te rog prindeţi-1 la piept. M-am <TÎndi't la el si la mătuşa dumitale şi mi-am zis că ar fi mult mai bine să-i inviţi pe amîndoi să vină pînă aici, inloc să te mai deplasezi dumneata. Aici veţi îi mult mai bine, şi cu mă voi ocupa de mătuşa dumitale în timp ce te vei explica cu el. Am auzul foarte fin, chiar mult mai fin decît vederea celei mai vigilente mătusi şi va fi suficient să tuşeşti o dată foarte discret, ca eu să aud si să o rog pe mătuşa să mă conducă tocmai în partea opusă colţului unde sînteţi dumneavoastră. La nevoie aş putea să o iau la plimbare cu maşina. După ce vă veţi înţelege amîndoi, le facem bagajele şi-i trimitem acasă, iar noi vom rămîne din nou ca mai înainte.

--------x .Mîmh^ron aceaistanu

.ceasta presimţire, trebuie sa se 253

sd.

cînd am avut această presimţire s-a întîmpîat acum doi -zeci şi cinci de ani, şi cînd m-am octborSt din camera în hol am găsit un cal de lemn. Nu voi uitaacest cal pe care ara călărit în dimineaţa aceea si • strî'ngerea de inimă pe care o simţeam cînd mă dade!'01

cu el pe spate sau mă aplecam cu el înainte pe t â 1 1

lui de leagăn. Era cît pe aici să omor pe vărul meu a îndrăznit să-1 tragă de coadă. A doua oara... dar pare căam început să te plictisesc cu poveştile

— Nu m-ai plictisit deloc, dar 'trebuie să mănînci <?'nu uita că mai avem şi scrisorile. '•'

— Astăzi va fi mai bine să nu ne ocupăm de scrisoricăci e prima zi de mai. Vom ieşi pe eîmp să culegeau florişi vom împleti cununi ca să sărbătorim primăvara.

— Domnule Dalmain, răspunse Rosemary şi începusă rîdă cu toate că n-ar fi vrut. Nu ştiu ce ai astăzi, căcipînă acum nu te-am văzut niciodată atît de bine dispus.Mi se pare că tot va trebui să chem pe Margery.

— Nu m-ai văzut niciodată pînă acum, cînd am presimţirea că trebuie să se întîmple ceva, răspunse Garth.Acestea sînt ocazii rare.

După ce terminară masa, e>l se aşeză la pian şi începusă cînte arii de dans cu atîta furie încît 'bietul Simpsonabia îşi mai putea stăpîni picioarele în timp ce strîngeamasa. Infirmiera sta palidă în fotoliul ei cu un maldărde scrisori care aşteptau să fie deschise si făcea sforţărisă poată sta liniştită. După ce ieşi valetul, nu trecu multşi în pragul caanerei apăru Margery.

• — Mister Garthie, zise ea, nu vrei să mergem să neplimbăm puţin prin pădure ? Azi e prima zi de mai...

— Se poate să nu vreau Margie ? răspunse Garth şise întoarse spre ea. Tocmai spuneam că astăzi «trebuie săse întîmple ceva.

— Ştiu dragul meu, răspunse -bătrîna si-1 privi înduioşată. Am şi eu aceeaşi presimţire, de aceea ne vomduce acum să ascultăm susurul frunzelor pădurii, murmurul izvoarelor şi cîntecul păsărilor care ne vor spunedacă ceea ce trebuie să se înitîmple, va fi ceva de binesau de rău.

260

se ridică, parcă s-ar fi trezit dintr-un vis..Unde e secretara mea care ar fi vrut să mă în-

hidă în casă tocmai astăzi ? întrebă el îngrijorat. ° _- Efoarte explicabil, răspunse 'bătrîna întorcând u-se snreIoana, ca şi cînd ar fi vrut să-i ceară iertare, căci ea nute-a văzut niciodată treziwdu-te cu presimţirea, că se vaîntîmpla ceva neaşteptat.

Ca să se mai liniştească, Ioana plecă imediat să facă0 plimbare lungă si se întoarse cu pieptul plin de aerulrece al dimineţii şi în priviri cu tot seninul zilei şi luminasoarelui. Cînd intră în cameră, rămase foarte mirată vă-zîndu-1 aşezat la masă.

— Domnişoară Gray, începu Garth cu gravitate, trebuie să-ţi cer iertare pentru purtarea mea de azi dimineaţă. Margery însă mă înţelege întotdeauna si după cem-am plimbat cu ea prin pădure, m-am aşezat la tulpina unui copac si am adormit în iarba plină de rouă,iar cînd m-am trezit, eram complet liniştit şi gata să primesc ceea ce-mi va aduce ziua de azi, căci azi se vaîntîmpla ceva. Suit sigur că se va întîmpla, căci azi e o zimare şi Margery presimte la fel ca mine.

— Se poate foarte bine ca scrisorile să-ţi aducă noutăţi neaşteptate,' zise infirmiera cu înţeles.

— Am si uitat de scrisori, răsunse el. Le vom deschide imediat după masă. Au venit multe ?

— Sînt o grămadă.— Atunci ne vom pune cu nădejde pe lucru.Peste jumătate de ceas Garth era aşezat în fotoliul iui

obişnuit şi aştepta foarte calm în faţa secretarei, îi pre-dase scrisorile între care era si una sigilată, iar sigiliulreprezenta .un coif cu panaş şi vizorul închis. Secretaraîl văzu că-i tremurau mîinile cînd i-o întinse, după. ce-ipipăise sigiliul. Nu spusese nici o vorbă, ci ca si rîndultrecut, o pusese alături de celelalte, ca pe aceasta să ocitească cea din urmă.

Cînd termină ou toate, infirmiera Ro'semary luă si peaceasta, în jurul lor era linişte completă, în 'grădină seauzea zumzetul albinelor si pe fereastra deschisă intraumiresmele primăverii ca. un val fluid şi nevăzut. Infir-miera ţinea plicul în mină.

261

— Domnule 'Dalmain, este o scrisoare sigilatăceară roşie. Sigi liul reprezintă un coif cu vizorul ° U

— Şt iu , o î n t re rup se e l , nu ma i e nevo i e să mi - l Hscrii. Te rog deschide-o ! e~

— E o s c r i s oa re fo a r t e l u n gă , z i s e in f i rmi e ra Ro smary, după ce rupse plicul . e"

—• Adevărat . ' Te rog să mi-o citeşti domnişoară Grav Urmară citeva clipe de tăcere apăsătoare. Infirmier

desfăcu scr isoarea , dar fu incapabilă să c i tească . Gar thaşteptă ci teva cl ipe fără să spună nimic.

—• Mi se pare că aceasta este o scrisoare intimă, zisei n f i r m i e r a i n t r - u n t i r z i u . î m i v i n e fo a r t e g r e u ' s ă ocitesc.

Garth ii s imţ i t remurul glasului ş i se întoarse liniş t i tspre ea .

— Nu f a ce n im i c , d r a ga me a , c ă c i n u a re n i c i o l eg ă tu ră cu d um n ea ta . E o s c r i so a re con f i d en ţ i a l ă p en t rumine, dar s ingurul .mijloc pentru ca să aflu ce spune, s întochii ş i gura dumita le . Afară de as ta doamna al cărei s igi liu poartă un coif cu panaş, nu cred să aibă vreunsecret pe care să m i-l mărturisească.

— Şi cu toat e aces tea, a re , ins i s tă in f i rmie ra .Garth se gfndi citeva clipe in linişte.

—• în toarce pagina ş i spune-mi c ine o semnează . —• Sfn t ma i mul t e pa gin i , r ăspunse i n f i rmie ra Rose - mary.

— fn cazul aces ta în toarce toate pagin ile ş i vezi c ineo se mn eaz ă ; nu m ă face să a ş t ep t , r ipos tă Gar th .

— Soţia ta , suflă infi rmiera cu sf ia la , aceasta estetoată semnătura .

In la rgul camere i se auzea respiraţ ia întretă iată abărbatului care părea încremenit în fotoliu, în mijloculîntunericului din care tresăriseră ca o coardă dureroasăac e s t e c u v in t e p ro n u n ţa t e d e i n f i rm ie ră , î n t r -u n t î r z iuin tinse mina spre ea.

— Te rog, domnişoară Gray, întinde-mi această scrisoare, îţi mulţumesc. Aş vrea să mâ flaşi pentru un sfertde ceas complet singur. Ţi-aş fi foa-rte recunoscător dacă

l 9.H9.

. .timpul acesta ai sta în camera de alături, ca să nu laşi i e nimeni să intre, căci nu vreau să fiu deranjat. După g va trece sfertul de ceas, te rog să te întorci din nou jn bibliotecă.

Vorbea atît de calm, incit Ioana se înspăiimîntă. Ar fi preferat să-1 vadă emoţionat, căci ar fi fost mult mai li -niştită. Acesta era bărbatul ai cărui paşi nu ezitaseră nici o clipă să traverseze naosul bisericii şi să o lase sin-gura în faţa altarului. Bărbatul care avusese tăria ne-cesară să considere scena petrecută între ei ca definitivă, cel care nici nu implorase nici nu-i dase vreun semn de aducere aminte şi nici nu-i făcuse de atunci nici un fel de reproş. In viaţa ei nu se temuse niciodată de nimic, dar de astă dată îşi simţi picioarele trcmurind sub greu-tatea trupului si era igata să cadă. Se ridică încetişor de pe scaun şi âruncîndu-i o privire furişă, plină de teamă, ieşi din cameră, îl lăsă nemişcat, cu scrisoarea în mînă, şi cînd i-o întinsese, nici n-a întors capul spre ea. Profilul lui palid părea sculptat în fildeş şi nu tresări nici cînd auzi uşa închizîndu-se în urma ei.

Urmă apoi un sfert de ceas care i se păru cel mailung si cel mai chinuitor din toate cîte le trăise pînăacum, căci îşi dădea seama de lupta teribilă care se da însufletul lui în singurătatea celor patru pereţi. Garth erape cale să ia o hotărîre, înainte de a fi luat cunoş-tihţă de argumentele pe care i le înşirase ea în scri-soarea pe care i-o trimisese. Fatalitatea neaşteptată fă-cuse ca el să nu audă decit ultimele două cuvinte alescrisorii, dar acestea erau decisive şi indicau concluziaexplicaţiilor care le precedau. Ele îi dcstăinuiau stareasufletească a celei care îi trimisese scrisoarea şi erau su-ficiente pentru ca să-şi dea seama de tot conţinutul

acestei scrisori.Ioana începu să se plimbe deznădăjduită prin cameră,

căutînd să-şi aducă aminte de tot zbuciumul prin caretrecuse în ceasurile cînd se decisese să-i trimită aceaistăscrisoare. Apoi îşi aduse aminte de conversaţia pe care oavusese infirmiera Rosemary Gray cu el, cînd îl între-base : „Este măritată ?" Garth îi răspunsese afirmativ şiacum îşi dădu seama de -toată valoarea acestui răspuns.In seara aceea cind pe terasa castelului Shenstone ridi-

263

case privirea spre ea, ca să-i spună : „Soţia mea", acesfcuvinte pentru el nu fuseseră o întrebare pe care jadresa ei, ci o constatare ia stării reale ; el o conside~°şi astăzi drept soţia lui, mai nedespărţită şi mai legat^de el decît ar fi fast prin slujba oficiată în faţa altarulu

a

sau notarea oficială într-un registru de stare civilă f0 'malităţi care numai graţie neîncrederii, temerilor si de~cepţii'lor care au venit mai tîrziu, n-a,u mai putut fi |n~deplinite. în clipa aceea însă drumurile tor se despărţi-"seră şi în timpul acesta el însuşi se gîndise de multe orică unirea lor din seara aceea nu existase în realitatedecît în imaginaţia lui, fără ca ei să-i fi făcut vreo im-presie. Semnătura din josul scrisorii acesteia însă era orevelaţie şi o confirmare, că ceea ce spusese el în searaaceea memorabilă, trezise un ecou şi în sufletul ei. Darcum va putea explica după această semnătură, atitudineaei faţă de el în decursul celor trei ani care trecuseră ?Pe urmă îşi aduse aminte de dragostea si entuziasmullui faţă de adevăr, căci în clipa cînd infirmieraKo.scmary Gray exclamase în faţa tablourilor : „Acestaeste un triumf al artei", el îi răspunsese : „Este triumfuladevărului". Putea-va oare să-şi dea şi de astă dată seamacă semnătura din josul acelei scrisori exprima adevărul ?Iar dacă îşi va da seama de acest adevăr, nu va fi oaremulţumit ca soţia lui să vină la el şi să-i ţină tovărăşieîn mijlocul singurătăţii în care trăieşte ?

Imediat după aceea se gî'ndi la faptul că în timp ce eaîi va citi scrisoarea, el va începe să vadă treptat concluziaraţionamentelor care se înlănţuie pentru ca să ajungă lamărturisirea pe care în nici un caz nu ar fi putut să opună la începutul scrisorii. Voinţa lui Dumnezeu inter-venise în viaţa lor de acum şi rînduise ca totul să seîntîmple aşa cum se întîmpla. Simţi că în suflet i secoboară din nou siguranţa şi împăcarea pe care o dorise.Sfertul de ceas trecu...

Traversă hofcl cu paşi hotărâţi dar uşori, ca şi cîndnu s-ar fi întî'mplait nimic ; înainte de a trece pragul seopri o clipă ca să se re'culeagă, pe urmă apăsă clanţa şilăsă preocupările Ioanei, ca în camera lui Garth să nU-poată intra decît infirmiera Rosemary Gray.

264

CAPITOLUL 34

Kf* • Garth era în faţa ferestrei si în primul moment nici

u se întoarse, cînd o auzi că a intrat.Se uită îngrijorată să vadă unde este scrisoarea şi

respiră uşurată, cînd constată că era pe masă, în parteaunde sta ea. Era boţită, ca orice scrisoare pe care ojjio'toitoleşti în pumn si p arunci în coşul cu hîrtii, cape urmă să o ridici din nou şi să o întinzi frumuşel, casă o poţi citi. în orice caz se vedea că fusese întinsă cugrijă şi pusă pe masă în faţa fotoliului ei.

Ci'nd se întoarse de la fereastră şi se îndreptă spre fotoliul său, pe faţa lui Garth se vedeau semnele unui profund zbucium lăuntric. Iţi făcea exact impresia unui om lipsit de vederi, care totuşi făcuse un efort supra-omenesc, pentru ca să poală vedea. Pe obrazul lui palid acum un sfent de ceas, se vedea o rumeneală neaşteptată si părul buclat, pieptănat întotdeauna cu îngrijire, îi că-zuse pe frunte. Cu toate acestea în glasul lui nu se simţi nici un fel de emoţie, cînd se întoarse spre secretară. — Dragă domnişoară Gray, zise el, ne aşteaptă o datorie foarte dificilă. Am primit o scrisoare si primul Lucru care interesează, este să aud conţinutul ei. Te rog să mi-o citeşti, căci nu am pe nimeni altul cui i-as putea adresa o astfel de cerere, îmi dau seama că este o sarcină grea si penibilă pe care ţi-o încredinţez, rugî,ndu-te să-ţi asumi rolul .de mijlocitoare între două inimi rănite. Pen-tru ca sarcina să-ţi fie mai uşoară, te rog să-mi dai voie să-ţi spun că nu cunosc pe nimeni în lumea aceasta pe care 1-aş putea asculta cu mai puţin zbucium, cînd îmi va citi această scrisoare ; în lipsa propriilor mei ochi, ai dumitale sînt singurii în care am încredere să poată vedea această scrisoare, si dumneata eşti singurul om i'n care am toată încrederea că va căuta să uite imediat tot ce va citi. din mărturisirile acestea care nu au fost des-tinate să fie cunoscute şi de altcineva afară de mine. •— Iţi mulţumesc pentru încrederea pe care mi-o arăţi, domnule Dalmain, zise infirmiera Rosemary Gray.

265

Garth se lăsă în spătarul fotoliului şi-şi sprijiniîn palme. ' '

— • Te rog, fii amabilă si începe JIoana desfăcu scrisoarea si începu să citească

liniştită si cu glasul limpede :

„DRAGA GARTH, nu-mi dai voie să vin latine, ca să-ţi pot spune ce am de spus, aşa căsint determinată să-ţi scriu. Dai, e vina ta sidin cauza asta vom ispăşi acum amîndoi. Mi-epeste putinţă să-ţi scriu ceea ce am să-ţi spunfără să mă gîndesc că în timp ce vei ascultalectura acestei scrisori, îţi vei da seama, că in-direct amestec o terţă persoană în secretul caretrebuia să rămînă sacru şi numai al nostru.Cu toate acestea trebuie să-ţi scriu fără nici osfială, şi să te fac să înţelegi, deoarece fericireavieţii tale şi a vieţii mele depinde de aici îna-inte de răspunsul pe care mi-l vei da la aceastăscrisoare. Va trebui să-ţi scriu ca şi atunci cinăai putea să deschizi singur scrisoarea şi să ţi-ociteşti. De aceea te rog, dacă nu vei avea com-pletă încredere în secretara ta, după ce îţi vaciti 'prima pagină, cere-i scrisoarea înapoi, fărăsă mai continue, şi cheamă-rnă la tine Garth,ca să-ţi spun ceea ce mai rămîne de spus14.

— Acesta este ultimul rînd de pe pagină, zise infirmiera Rosemary, si aşteptă.

— Am 'toaită încrederea în dumneata ; nu e necesarsă vină pînă aici, zise Garth fără să se mişte.

Infirmiera întoaz-se pagina scrisorii şi continuă să ci-tească :

„Vreau să mai ştii, Garth că tot ce-ţi scriueu acum, este adevărul adevărat. Dacă te veigîndi puţin la prietenia noastră din trecut, vatrebui să recunoşti că mi-a plăcut întotdeaunaadevărul. Cu toate acestea, dragul meu, ţi-am

266

l

spus o minciună şi această fatală excepţie dela regulă, confirmă realitatea de mai sus, căeu sînt o fată iubitoare de adevăr si merit toatăîncrederea, chiar de aici înainte. Ceea ce-ţi voispune eu acum este in strînsă legătură cuaceastă minciună. Cred că nu este nevoie să-ţimai spun cit de umilitoare este pentru mîn-dria mea de femeie această mărturisire pe careo fac unui bărbat care nu a vrut să mă pri-mească în casa lui, nici pentru o scurtă i-izilăprietenească. Cred că-ţi aduci de asemeneaaminte că eu nu sînt o fire umilă, ci tocmaidin contră, sint o fire foarte minară, tocmaidin cauza aceasta, apreciind enormul efort pecare îl fac acum, îţi vei putea da seama şi dedragostea imensă pe care ţi-o port. Dumnezeusă-ţi dea puterea ca să mă poţi înţelege, iubitulmeu drag şi mult dorit în singurătatea undeeşti acum".

Infirmiera se opri din citit, căci mărturisirea aceastaneaşteptată si duioşia cuvintelor Ioanei făcu pe Garth săse ridice în picioare şi să se apropie de fereastră, parcăar fi vrut să scape din faţa acestei avalanşe de mărturi -siri pe care nu le putea suporta, în clipa următoare însăvăzu că s-a recules, si întorcîndu-se la fotoliu, se aşezădin nou şi-si acoperi faţa cu mîinile.

Rosemary continuă lectura.

ifciv , s:

• m-

„Doamne, ce greşeală am făcut, atît faţă cit.tine cit si faţă de mine. Iubitul meu, iţi maiaduci aminte de seara aceea pe terasa casteluluiShenstone, cînd mi-ai cerut să-ţi fiu... cinci 'amfost soţia ta ? îţi scriu în această clipă exact ceea cesimt, căci trebuie să ştii Garth, că de atunci eumi-am dat seama că eram chiar în clipa aceeasoţia ta, N-am înţeles imediat, căci am rămasperplexă din cauză că eu nu mă pricepeam delocîn chestiuni sentimentale şi

l

eram înspăimîntată de sentimentele noi pe c le simţeam clocotind în mine, gata să-mi t ^ respiraţia. Cu toate acestea, chiar în cii le

aceea îmi dădeam seama că sufletul meu ^t primeşte ca stăpîn al lui. Pe urmă cînd ti-arn simţit braţele în jurul mijlocului şi capul » pieptul meu, am înţeles ce este extazul, si î« clipele acelea n-aş fi dorit ca cerul să-mi dea

altă mulţumire decit să prelungească situaţia nouă in care ne găseam amîndoi".

Glasul infirmierei Rosemary se stinse si se opri dincitit. Garth se apiecase în fotoliu, cu faţa sprijinită înpalme, si oftă adine, cutremurat ca de hohotul unui plînsfără lacrimi.

Trecură cîteva minute fără să spună nici unul nimicpe urmă glasul lui Garth se auzi cel dinţii, si întinsebraţul peste masă :

— î)ragă fetite, îmi pare extrem de rău, că trebuiesă te condamn la această lectură. Cel puţin dacă scri -soarea ar fi sosit în timpul cit Brand a fost aici ! îmi paresi mai rău că va trebui să te rog să continui lectura ;dar caută să citeşti fără să mai şi înţelegi rostul cuvinte-lor. Interesul este să înţeleg eu şi pentru dumneata.

Infirmiera ridică din nou scrisoarea.

„Cînd ai ridicat privirea şi te-ai uitat lamine — ochii tăi adoraţi pe care nu-i voi uitaniciodată — această privire m-a adus la realitate şi mi-am venit in simţiri. In primul moment mi-am adus aminte^ de urîţenia mea carenu trebuia să se oglindească în privirile tale, site-am strîns la piept ca să nu mă poţi vedeatocmai în aceste clipe. Garth, te rog să mă crezică abia după ce ai ridicat privirea şi te-ai uitat17 a cZoua oară Za mine, şi mi-ai spus „Soţia

mea !", eu abia atunci am început să-mi dauseama că ceea ce se intimpla.se între noi în-semna căsătorie, îmi închipui cît trebuie să ţise pară de necrezut aceasta afirmaţie care arputea să o facă cel mult o fată de optsprezece

268

l'ani şi nu una de treizeci. Cu toate acestea nutrebuie să uiţi că pînă atunci eu nucunoscusem altceva decit cel mult ostringere de mină, o camaraderieafectuoasă sau cel mult un gest de completăaprobare din partea bărbaţilor pe care îicunoşteam. De asemenea, nici tu adoratulmeu, nu trebuie să uiţi, că cel mult osăptămînă înainte, eu pentru tine ca si pentruceilalţi, nu eram altceva decît „bătrînaIoana" şi cînd vorbeai cu mine îmispuneai şi tu „dragă prietenă" şi nimicmai mult. Afară de asta nu trebuie să uiţinici faptul că eu mă purtam cu tine cum teporţi cu un bărbat care e mult mai tînăr, sicu toată scena întîmplată între noi în searaconcertului din Overdene, eu nu-midădusem încă seama că aceasta ar putea săfie iubirea. Afară de asta, îţi aduci amintecă te-am rugat să-mi dai un răgaz dedouăsprezece ceasuri, pentru a lua odecizie, iar tu ai apropat imediat aceastăamînare (tu ai avut întotdeauna o atitudineireproşabilă) si m-ai lăsat singură peterasă. Gestul tău din seara aceea, nu-l voiputea uita niciodată. Rochia aceea în caream fost îmbrăcată în seara aceea este ceamai sacră amintire a trecutului meu; o ammereu cu mine, dar de atunci nu am maiîmbrăcat-o niciodată. Cred că voi avea ocaziasă-ţi povestesc în toate amănuntele ce s-apetrecut în sufletul meu după scena dinseara aceea, şi după ce am rămas singură.De scris îmi este peste putinţă să-ţi scriu ceam simţit. Voi căuta însă acum să-ţidescriu în toată înfăţişarea lui tragicăamănuntul care ne-a despărţit şi care aîntunecat fericirea vieţii noastre. Uite careeste adevărul, dragă Garth : mi-a fost pesteputinţă să cred că dragostea ta va putea săreziste în faţa urîţeniei mele, în clipa cînd tevei trezi din extaz; ştiam dinainte că tuadori frumosul şi că acest frumos esteindispensabil pentru tine, trebuie să-l

269

270 simţi mereu aproape, j'ie într-o formă fi e irf

alta. După ce m-am întors în camera mea ' r" am scos jurnalul în. care îmi scriam aminti^" şi în care reprodusesem cuvint de cuvint eo/ versaţia pe care o avusesem împreună reiaţi* la predicatorul acela urît, a cărui înfăţişare ^ transfigura în timp ce vorbea credincioşii^ lui. Spuneai că nu l-ai mai putut vedea nicio. dată urît şi ai adăugat că în orice caz nu e;Y

omul în faţa căruia ai fi preferat să stai la

masă şi că o astfel de obligaţie ar fi fost un adevărat martiraj pentru tine.

Te-am ascultat cu mult interes în timp ce

mi-ai povestit această scenă şi ni-a distratfaptul că tu nici nu-ţi dădeai seama că femeiacu care vorbeai, era cea mai urîtă dintre toatecunoştinţele tale. Ei bine, în noaptea aceea amrecitit această conversaţie pe care o reprodu-sesem în albumul meu în toate amănuntele, denenumărate ori, pînă cină mi-am simţit creierulprins ca într-o ghiară de foc. Apoi, după ceîmi dădusem seama complet de importanţa şiseriozitatea mărturisirii tale, am început să măîndoiesc de mine, şi-am aprins toate luminile dela toaletă, ca să pot examina în toate amănuntelefaţa aceasta pe care de aici înainte ar fi trebuitsă o vezi în fiecare zi înaintea ta, la fiecaremasă, ani de-a rîndul, viaţa toată. Si mi-amzis: „Mîine îi voi da răspunsul". Eu dragul meu,nu mă puteam vedea cu ace: a ti ochi cu caremă văzusesi tu, aşa cum m-ai văzut si cum,slavă Domnului, am reuşit să mă văd de atunciîncoace. De aceea n-am avut încredere să pun laîncercare dragostea ta. cu urîţenia obrazuluimeu. Mi-am zis că va }i mult mai bine sărenunţ la fericirea pe care mi-o putea ofericlipa de extaz prin care tre-cusesi, pentru a neferi pe amîndoi de decepţiile pe care ni le puteaaduce viitorul. Mă g'111' deam la tine că va fimult mai bine să te ştiu

căsătorit cu Paulina Lister, această fată plinăde tinereţe si exuberanţă care completa în modideal pe viitoarea soţie a unui om îndrăgit defrumos cum erai tu. „E peste putinţă, îmi zi -ceam eu, să leg de fiinţa mea greoaie pe acesttînăr Eros care an de an va deveni tot maistrălucitor de tinereţea şi vigoarea bărbăţiei,în timp ce eu voi deveni tot mai urîtă şi maibătrînă". Astăzi cînd cunosc în plenitudinea eiintensitatea dragostei noastre, toate acestespeculaţii mi se par ridicole ; în noaptea aceeaînsă raţionamentul pe care îl făceam., mi sepărea foarte la locul lui • tocmai din cauza•aceasta m-am hotărît, cu toate că mă simţeamzdrobită, să nu primesc propunerea ta. Cre-de-mă te rog, în clipele acelea eram incapabilăsă-mi dau seama ce va însemna refuzul meupentru tine. La început credeam că te veiîndrepta spre altă fată care va corespunde dintoate punctele de vedere dorinţelor tale. îţimărturisesc foarte sincer că afară de mine numi-aş fi putut închipui să piardă cineva cevadin cauza deciziei pe care o luasem. Pe urmăm-am gîndit care va fi mijlocul cel mai eficacepentru un refuz, căci bănuiam că dacă îţi voispune adevăratul motiv, cuvintele taleînflăcărate mă vor convinge de contrar. Pentrua evita atît pentru mine cit si pentru tineposibilitatea oricărui risc, m-am decis să teinduc în eroare. Nu-ţi cer iertare şi nici nucaut să mă apăr pentru ceea ce am făcut, că-ţifac pur si simplu o mărturisire, convinsă căvei recunoaşte şi tu că acesta era singurul'mijloc pentru a te putea îndepărta de mine.Cînd te-am văzut că pleci, am rămas încreme-nită ; dacă te-ai fi întors să mă vezi tremurîndîn agonia aşteptării si zbuciumîndu-mă în mij-locul bisericuţei unde murise ecoul paşilor tăi,ai fi înţeles cit de dureroase au fost pentru

271

272 mine acele clipe. Tu însă nu eşti omulcare *-aştepţi în faţa unei uşi cares-a închis în urma ta.

Anul care a urmat după aceea, mi-azdruncinat complet nervii, aşa cădoctorul Brand care mă văzuse, m-asfătuit să plec în străinătate. Amplecat, cum ştii de altfel si tu, şi - lrL

mijlocul lumii noi pe care o vedeamîn jurul meu, am început să, vădviaţa cu alţi ochi. Anul acesta înluna martie eram la piramide şi mi-am dat seama, că de aici înainte îmiva fi peste putinţă să -mai trăiescdeparte de tine. Nu îmi recunoşteamgreşeala pe care o comisesem, dar îmiera dor de dragostea ta, în schimbulcăreia acum eram gata să-ţi oferviaţa mea, căci o astfel de dragostemerita orice, risc. Mă hotărîsem să măîntorc cu primul vapor şi să-ţi trimitvorbă, în aceeaşi seară am. aflatdespre accidentul tău... Doamne, celovitură !... ţi-am scris că vreau să vinla tine, dar tu nu m-ai primit.

Prevăd că vei spune acum: „Petimpul cit aveam vederea, nu a avutîncredere în mine ~ astăzi cîncl nu maivăd, nu mai are nici un motiv să seteamă". Chiar dacă vei spune acestlucru, dragul meu Garth, să ştii că n-ai dreptate. Am avut destule ocazii sămă conving că am greşit faţă de tineşi faţă de amîndoi, si mi-am datseama demult că ar fi trebuit să amtoată încrederea în cuvintele tale.Poate mai tîrziu îţi voi putea spunemotivele care m-au făcut să-mirecunosc greşeala. Nu-ţi pot spunealtceva decît atît: dacă ochii tăi adoraţiar mai putea vedea, atunci s-ar opriasupra unei femei care astăzi crede întine ca nimeni altul şi niciodatăînainte, o femeie care se apropie deline şi-ţi aparţine numai ţie. Dacă seva în-tîmpla să se mai îndoiască şiastăzi de înfăţişarea ei, se mingile cugîndul că tic ţi-a. plăcut aşa cum este.Prin urinare nu mai are nici un

•• ^ motiv să-şi facă glnduri din cauza asta. Mi-e''•' peste putinţă dragul meu, să-ţi explic cum am

putut ajunge la această convingere care mi-aredat liniştea. E cert însă că astăzi slnt con-vinsă de fidelitatea şi dragostea ta incompa-rabilă.

Intr-un cuvînt, problema se rezumă la ur-mătoarea întrebare : poţi să mă ierţi ? Dacă

mă poţi ierta, vin la tine imediat; dar dacă , jceea ce am făcut eu din viaţa noastră nu poate fiiertat niciodată, voi continua să stau departe de

tine. Dar să ştii iubitul meu că inima pe ,,.care ţi-am simţit capul strins la piept în seara

aceea, nu mai bate de ani de zile decit pentru , 'ti ie. Dacă ai nevoie de ea, nu o respinge acum

( cind ţi se oferă.Scrie-mi cu mina ta, doar atit : „Te-am ier-

. . , - , ( tat". Mai mult nu-ţi cer; imediat ce voi primir.'.' t răspunsul tău, vin la tine. Nu dicta secretarei

. J,., tale nici o scrisoare, căci mi-ar fi peste putinţă,"•: i" .vă suport aşa ceva. Dacă-ţi este posibil scrie-mi

• tu singuf „te-am iertat". Acestea sînt cuvin-;<.,. tele pe care le aşteaptă" ' SOŢIA TA"

După ce termină ăe citit, în cameră se făcu linişte'completă. Infirmiera pături scrisoarea şi o puse pe masă,apoi se întrebă' dacă va fi în stare să-şi toarne un paharde apă, fără să tulbure meditaţia lui.

într-uoi tîrziu Gartli ridică obrazul spre ea.— îmi cere un lucru imposibil, zise ol şi faţa sumbră

i se lumină de un zîmbet.Ioana înspăimîntată îşi încrucişa mîinile pe piept.— Ţi-e peste putinţă să-i scrii „te-am iertat" ? în

trebă ea cu glasul stins.— Da mi-e peste putinţă, răspunse Garth. Fetiţa

mea, dă-mi te rog un creion şi o foaie ele hîrtie.Infirmiera îi întinse creionul şi puse alături de el o. •coadă de hîrtie. Garth pipăi marginile hîrtiei, pe urmă mina sttngă peste suprafaţa albă şi se opri la mig-

1 8 — d. 322 27.»

Soc, aipoi cu dreapta începu să scrie, fără nici o ezitavun singur cuvînt.

e>— Se poate citi ? întrebă el după ce întinse infi

mierei hîrtia. r~— Se citeşte foarte bine, răspunse infirmiera căutînd

,-să-si stăpîneaseă lacrimile. In loc de „te-am iertat" Garth•scrisese ,,te iubesc şi azi".

— Mai poţi trimite scrisoarea astăzi ? întrebă Garth..cu glasul stăpînit. Va veni la mine. Doamne sfinte... daca.tmai prindem curierul de astă-seară, poimîine după -masâ•poarte sosi.

Infirmiera luă scrisoarea de pe masă si făcînd o sfor -ţare supraomenească, pentru ca să nu-i tremure glasul seridică în picioare.

— Domnule Dalmain, scrisoarea miai a-re şi un post.'Scriptum în care spune : „Răspunde-mi la Palace Hotel.Aberdeen".

— La Aberdeen, exclamă Garth şi se ridică în pi-•cioare. în cazul acesta, dacă primeşte scrisoarea mîinedimineaţă, ar putea isosi chiar în cursul zilei. loano,îoano ! Dragă Rosemary, m-'auzi ? Mîine vine Ioana ! Nuţi-am spus că astăzi -trebuie să se întîmple ceva ? Dar«dumneata şi Simpson sînteţi prea englezi ca să credeţi înpresimţiri ; Margery însă este scoţiană ca si mine, de.aceea a priceput imediat. Poţi trimite scrisoarea la poştăchiar acum ?

— Mă duc cu ea numaidecît, domnule Dalmain, răspunse infirmiera. Voi avea ocazia să fac si o scurtăplimbare ş i mă voi întoarce la t imp pentru ca să luămiceaiul.

Cînd ajunse însă la poştă, nu mai .expedie hîrtia..-scrisă de Garth pe care o băgase în sîn ci făcu două 'telegrame. Prima era adresată Ducesei de Meldrum

Palace Hotel, AberdeenVino necondiţionat astă-seară cu tremul de 5,50.

A doua lui• Şir Deryck Brand

Wimpole Street, London

Totul în perfectă regulă. ;

274

CAPITOLUL 35

Simpson traversă holul cîteva minute înainte' de sasesi jumătate, îşi lăsase stăpîrml în bibliotecă. Auzi unzgomot de la etajul de sus si se opri ; cînd ridică privirea,văzu o femeie înaltă coborînd scara largă de la etaj.

Rămase fără să se mişte. Rochia neagră de seară cutrena amplă si dantela antică de pe piept nu-1 impresionanici pe departe atît de mult, ca liniştea si siguranţa privi-rilor, precum şi,completa stăpînire de sine care străluceape obrazul ei.

— Simpson, 'zise Ioana, mătuşa mea Ducesa de Mel-drum va sosi pe la orele şapte şi jumătate, însoţită desubretă şi de valet, fără îndoială cu multe bagaje. DoamnaGraen ştie că va trebui să pregătească camerele, iar peJames 1-am trimis la gară să aştepte trenul de Aberdeen, cu>cupeul si un docar cu care să aducă bagajele. Ducesa nu.poate suporta automobilele. După ce va sosi Graţiozita-tea Sa, o vei introduce în bibliotecă. La orele opt si un/sfert vom lua masa în sufragerie, în timpul acesta eu sidomnul Dalmain vom fi foarte ocupaţi, şi te rog să nu,fim deranjaţi sub nici un motiv, pînă la sosirea Ducesei.Ai înţeles bine ce ţi-am spus ?

— Da miss... milady, murmură Simpson. La începutulcarierei lui, Simpson fusese groom într-un castel duca!si-şi aduse aminte că în faţa unei nepoate de ducese trebuie să te apleci pînă la pămînt.

— E foarte bine si „Miss", zise Ioana zîmbind şi seîndreptă spre bibliotecă.

Garth o auzi intrînd şi închizînd uşa în urma ei ; în-clipa următoare auzul lui obişnuit să prindă zgomotele cele mai imperceptibile, auzi fîşîitul unei trene. '. — Domnişoară Gray, mi se pare că ţi-ai dezbrăcatuniforma ? întrebă el.

; — Exact, rni se pare că ţi-am spus că plec să-rni fac, bagajul.

Traversă camera cu paşi înceţi si se opri cîteva clipeîn faţa căminului, apoi se întoarse spre Garth. Era îmbră-

r> 17 -r

2 13

cată în aceeaşi rochie ca în seara aceea memorabilă la

castelul Shenstone ; el sta picior peste picior în fotoliu siîn penumbră clipea linia violetă a ciorapilor lui de mătaseIoana se uita la el si se gîndi că a sosit în sfîrşit siceasul ei. Cu toate acestea şi de astă dată va trebui, jn

interesul ei, să procedeze cu toată prudenţa şi răbdarea— Nu te-am auzit cîntind, aşa cum îmi spusesesi

zise ea.— Nu, căci în primul rînd am uitat complet. Cînd

mi-am adus aminte, eram preocupat cu totul de altcevaPe urmă astă-seară sînt incapabil să cînt domnişoară Grav,căci mi-e sufletul plin de dorinţi.

— înţeleg perfect motivele dumitale, răspunse Ioanacu blîndeţe, de aceea voi încerca să-ţi cînt eu.

— Dumneata cînţi ? întrebă Garth mirat, în cazulacesta de ce nu ai cîntat şi pînă acum ?

— Cînd am sosit în casa dumitale, răspunse Ioana,doctorul Rob m-a întrebat dacă ştiu cînta la pian ? I-amrăspuns că ştiu puţin. De aici el a dedus că ştiu şi puţinămuzică vocală, şi m-a oprit chiar de la început să mă aşezla pian sau să cînt atunci cînd dumneata eşti de faţă,căci spunea că nu vrea ca pacientul lui să fie comp'et scosdin fire de anturajul său.

— Asta este ceva care seamănă cu bătrînul Robbie,ripostă Garth si începu să rîdă din toată inima. Prin urmare cu toată interdicţia doctorului, eşti decisă ca astă-seară să cînţi ceva pentru mine ?

—• Nu m-am gîndit la interdicţia bătrînului Robbie.Iţi voi cînta o singură romanţă, îţi întind acum panglicaportocalie care duce pînă la pian. Eşti întors cu faţa spreel si în drumul dumitale nu este nici un obstacol. Dacăvrei să mă întrerupi, te poţi ridica din fotoliu să vii pînăla pian, zise Ioana, aşezîndu-se pe scaun.

Dincolo de pian se vedea Garth care sta sprijinit înfotoliu, pe buze cu o urmă de zîmbet pe care îl provocaseprevederea doctorului Rob.

Preludiul Mătăniilor începe pe o singură coardă ; atinseclapa pianului si se uită la el. îl văzu că se ridicănumaidecît în picioare si pe obraz i se întipăreşte o expre-sie de mirare, de consternare şi de bănuială.

276

începu să cînte şi glasul ei amplu şi profund vibra caun acord de violoncel în mijlocul tăcerii care părea încre-ir!cnitâ. -"-•

Petrecutele, ceasuri cu tine suflat drag, 1 , Sînt pentru mine perle plimbata pe mătănii

f Pe ceas cîte o perlă...

Nu mai continuă... căci Garth care se ridicase dinfotoliu, se repezi impetuos în partea unde ştia că estepianul. Nu spuse nici o vorbă, iar ea se întoarse pe scaunsi întinse mîinile spre el, ca să-1 primească. Cu braţulîntins înainte ajunse la marginea pianului, pe urmă coborirnina pe claviatură ; în clipa următoare căzu în genunchialături de ea si-i trecu braţele în jurul mijlocului, iar aleei» se îndreptară dornice spre cei care săptămîni de zileaşteptaseră cu potolită stăpînire.

— Tu erai ?... Va să zică tot timpul ai fost lîngă mine ?întrebă el si ridică o clipă faţa cu privirile stinse spre ea,pe urmă îşi ascunse obrazul la pieptul ei.

— Da, iubitul meu, răspunse Ioana. Tot timpul am fostalături de tine, ca să particip si eu la durerea si singurătatea în care te zbăteai. Cum era să pot rămîne departede tine ? Dar în sfîrşit Garth, acum eşti lîngă mine, tepot simţi aproape... Sînt eu... Nu te mai îndoi de asta iubitule. Bagă de scamă să nu te loveşti. Vino si stai alături•de rnîne.

Garth se ridică în picioare fără să-i dea drumul dinîmbrăţişarea lui, iar Ioana îl conduse pînă la o canapea.Aici căzu din nou în genunchi si-si ascunse obrazul lapieptul ei.

— Iubitul meu adorat, murmură Ioana miîngîindu-icapul cu mîinile amândouă. Nici nu-ţi poţi imagina cîtăfericire a fost pentru mine să fiu aproape de tine, să teajut, călăuzindu-ţi paşii în noaptea eternă care te încon-joară, ferindu-te de decepţiile inutile si asteptînd mereuc'lipa cînd voi putea să-ţi fiu de folos. Mi-a fost pestePutinţă să mă prezit la tine sub înfăţişarea mea adevărată,

277

pînâ în clipa cînd vei putea înţelege şi ierta pe Ioana t-iLinişteşte-te acum, căci atitudinea ta mă înspăiinînt;/'De aici înainte nu te voi mai părăsi niciodată... Auzi iubi-tule ?... Ascultă-mă ; va trebui să fim unul faţă de altulaşa cum am fost şi pînă acum, dar numai cîteva ;:ileîn timpul acesta însă tu vei şti că eu sînt aproape de tine'Mătuşa Gina soseşte astă-seară. Peste o jumătate de ceastrebuie să fie aici. Pe urmă vom face tot posibilul ca săobţinem o dispensă specială, pentru ca să ne putem casa-tori imediat. Din clipa aceea, şi Ioana făcu o pauză iarGarth îşi reţinu respiraţia ca să o poată auzi mai binecea mai mare plăcere pentru mine va fi să pot sta zi şinoapte alături de soţul meu, sfîrşi ea cu glasul blînd ca oalintare.

Se făcu linişte şi încetul cu încetul furtuna care sezbuciuma în sufletul lui Garth se molcomi. După cîtevaclipe ridică obrazul spre ea.

—- întotdeauna ? mereu împreună ? Acesta va fi ade-văratul paradis !

Cînd apăru Simpson, şi palid de emoţie deschise uşabibliotecii, ca să anunţe cu glas solemn : Graţiozitatea Saducesa de Meldrum, pe Ioana o găsi aşezată la pian şiîn calea ei ieşi un tînăr sprinten ca să-i ureze bună venire.Ducesa nu văzu, sau se prefăcea că nu vede panglica dela fotoliul lui Garth pînă la uşă, şi strînse cu efuziunemîna întinsă spre ea.

— Doamne Sfinte, exclamă ea. Dragă Dai, eu măaşteptam să găsesc un om fără vedere ; cînd colo te vădtot atît de sprinten si de elegant cum erai şi mai înainte.

— Dragă doamnă ducesă, răspunse Garth sărutîndu-imîinile care ţineau strîns pe ale lui. îmi pare rău, dartrebuie să-ţi mărturisesc că nu te pot vedea ; cu toateacestea astă-seară nu mă simt complet lipsit de vedere,deoarece în viaţa mea a intrat o lumină care este maipresus de orice resursă omenească pentru a putea fi explicată în cuvinte.

— Ah, mi se pare că am înţeles. Va să zică aşa staulucrurile ? Ei cînd faceţi nunta ? Cu cine te căsătoreşti ?Cu infirmiera despre care mi se spune că este o fată foartecumsecade sau cu neruşinata de Ioana, care fără pic ci y

278

j-ernuşcare şi consideraţie porunceşte bătrînei ei mătuşesă vină de la un capăt al regatului la celălalt, atunci cîndl se abate ei ?

Ioana se ridică de la pian si-şi trecu braţul pe subal lui Garth.

—• Dragă mătuşă Gina, ştiu că ţi-a făcut plăcere săvii, căci -te-au interesat întotdeauna misterele, şi ţi-a plăcutde asemenea să apari la momentul oportun în mijloculscenei unde se desfăşoară ceva care te-ar putea interesa.Garth se va căsători si cu Ioana şi cu infirmiera, căciarnîndouă îl iubesc atît de mult încît le-ar fi peste putinţăsâ-1 mai părăsească de aici înainte.

Ducesa se uită înduioşată la ei şi ochii î se umplurăde lacrimi.

— Te pomeneşti că Dai este un mormon clin Salt Lake City ; de altfel eu mi-am zis întotdeauna că el nu se va putea mulţumi cu o singură femeie, căci el căuta mereu perfecţiunea frumosului în toate formele posibile ; mi se pare însă că de astă dată a găsit ce căuta. Dumnezeu să . vă binecuvînteze pe amîndoi, fericiţilor ; vă voi binecuvînta •si eu, dar numai după ce îmi veţi da să mănînc ceva. Te rog sună să vină omul acela cu favoriţi si să-mi aducă •subreta, să-^mi arate camera si să-mi spună unde mi-a pus papagalul. A trebuit dragă loano să-1 aduc şi pe el, căci este atît de drăguţ. Prevedeam că-1 veţi găsi de prisos în casa voastră tocmai acum, dar mi-a fost peste putinţă să mă •despart de el.

CAPITOLUL 36

rsit acetn '

calmi

poate căCe!ebrată în miJlocul u"ui ««im a episcopală ascunsă în mijlocul

nordul ScoţieL Pentru cei de fettiSat0tUl neobi?nuit $ «al mult

279

Pentru Garth şi Ioana însă partea esenţială era c~acum erau căsătoriţi şi nu mai doreau altceva decît $4rămînă cît mai curînd singuri. Nici unul dintre ei nu seocupă de amănuntele acestei ceremonii, ci se lăsară mgrija Hui Deryek Brand pe care îl rugaseră să aranjezetotul si pe urmă să le trimită factura cheltuielilor, căcialtceva nici nu-i putea interesa decît, ca această căsătoriesă „fie valabilă în faţa legii".

Ducesa care era o adeptă a vechilor obiceiuri englezeinsistase pentru decor : cununa de lămîiţă, rochia albăde satin şi celelalte, dar Ioana îi răspunse imediat :

— Mătuşă Gina, nici nu vreau să aud de voalul demireasă, nici de cununa de lămîiţă si nici de toate celelaltecomedii pe c^are nu le-am putut suferi niciodată.

— Bine fată fără minte, dar cum vrei să te căsătoreşti ? Cu ce ai de gînd să te îmbraci ?

— Mă voi cununa în rochia cu care voi fi îmbrăcată indimineaţa cununiei, răspunse Ioana aruncîndu-şi privireape fereastra dinspre terasă, In faţa căreia Garth îşi fumatihnit ţigara.

— Te rog, ai un mers al trenurilor în casă ? întrebăducesa de Meldrum ca un prevestitor de furtună. Vreausă plec imediat la gară, dacă va avea cine să mă ducă...

— De dus te poate duce imediat, dacă doreşti. Dar nuvăd unde ai de gînd să pleci de la gară ? Nu uita căDeryek şi Flower sosesc astă-seară.

— Eu îmi spăl mîinile şi plec spre sud. Nu vreau sămă mai ocup de tine.

— Te rog nu ţi le spăla, mătuşă Gina, zise Ioana, apoiridicînd glasul se întoarse spre terasă : Garth, dacă vreisă ieşi la plimbare, n-ai decît să-mi spui, căci eu sin!aici cu mătuşa Gina şi discutăm despre trusoul meu.

— Ce va să zică asta trusou ? se auzi glasul vesel allui Garth.

•— Rochia pe care va trebui să o îmbrac pentrucăsătorie.

— Atunci îmbrac-o cît mai repede posibil, se auzidin nou glasul de pe terasă.

— Dragă mătuşă, hai să ne înţelegem, continuă Ioana.Afară de costumele de la Redfern si uniformele de infir-

280

mioră, mai am cu mine o mulţime de rochii. Spune subre--lei dumitale să aleagă o rochie care îţi va place si-ţi făgă-duiesc că în dimineaţa cununiei mele să o îmbrac.

Rezultatul acestei conversaţii fu că în ziua nunţiiIoana apăru într-o rochie albastră de mătase cu corsajulbrodat cu fir de aur, • si la piept un elegant jabou de[jrocard, cu guler si manşete de dantelă scumpă care cadrajVjjnunat cu înfăţişarea ei distinsă. Pe cît de indiferentă(.ra ea faţă de rochia cu care va fi îmbrăcată în ziua nunţii,pe atît de înfrigurat era Garth căruia Simpson îi aleseun costum extrem de elegant din vasta lui garderobă.Era adevărată plăcere să-1 vezi pe treptele altarului, aştep-tind să vină mireasa. Cînd o simţi că se apropie condusăde doctorul Brand, se întoarse spre ei si zîmbi.

Ducesa era îmbrăcată într-o toaletă strălucitoare demătase violetă si blană de hermină ; în cap purta o bonetăiar la gît avea o mulţime de coliere şi lanţuri scumpe alcăror clinchet se auzea de cîte ori făcea o mişcare si înbiserică era completă tăcere, îşi luase locul în partea.stingă a miresei şi aştepta demnă să-şi joace rolul careîi ora rezervat.

In strana din partea opusă si cît mai aproape de Garthera Margery Graen, îmbrăcată în rochia neagră de satin,în cap cu o mică bonetă de catifea si cu un fular în ju -rul gîtului.

Doctorul Robbie fiind singurul bărbat necăsătorit, eracavaler de onoare şi arăta ireproşabil în redingota lui deceremonie.

Doamna Brand nu putea să lipsească de la aceastăcăsătorie şi sosise în preziua nunţii, aşa că Deryck se în-toarse la ea, imediat ce conduse pe Ioana alături de Garth.Cmd Ioana îşi simţi braţul liber, se întoarse spre Brand siîn privirile lor străluciră toate amintirile copilăriei pe careo petrecuseră împreună.

Cînd preotul începu să oficieze serviciul religios, dincauza emoţiei pe care i-o pricinuia cununia aceasta cudispensă specială, a mirelui lipsit de vedere, si prezenţaunei ducese, glasul începu să-i tremure si făcea pauzeintermitente, cu toate că citea slujba atît de repede încîtbătrma Margery aproape nu-1 mai putea urmări.

281

în clipa cînd preotul întrebă dacă cineva din cei dg.faţă cunoaşte vreo piedică admisibilă care să se opunăacestei căsătorii, bătrînei Margery i se păru că tăcerea seprelungeşte prea mult, şi răspunse ea singură „nu esteniciuna", pe un ton care făcu pe Garth să se întoarcă înpartea de unde venise glasul si să zîmbească. DoctorulBrand se aplecă spre ea si-i şopti :

— N-avea nici o grijă dragă prietenă, căci totul mergebine.

în clipa următoare Ioana îşi simţi mîna dreaptă înmina lui Garth şi auzi întrebarea liturgică pe care i-oadresa preotul. Garth si Margery răspunseră afirmativîntr-un singur glas. Pe urmă aceeaşi întrebare fu adresatăIoanei care trebuia să răspundă acum dacă primeşte săfie „soţie în bine şi în râu tînărului care este alături" de ea.

— Da, primesc, răspunse Ioana si glasul îi vibra profund şi cu aceeaşi mlădiere ca în seara cînd cîntase Mă-tăniile.

După ce trecu şi acest episod, Garth ridică mîna Ioaneişi ducînd-a la buze, o sărută cu tot respectul.

Astfel vieţile lor fură legate în faţa altarului pentrutotdeauna şi după ce inelul, simbol al dragostei care nuare nici început nici sfîrşit, fu aşezat pe cartea de carese servise preotul, Garth îl trecu în degetul soţiei lui.

Cînd ceremonia se termină, Ioana luă braţul lui Garthsi sprijinindu-se de el ca să o simtă cît mai aproape, îlconduse spre ieşire. In drum spre casă Garth se întoarsespre ea şi gustînd cu toată intensitatea clipele acesteacînd putea să fie numai singur cu ea, o întrebă foartelămurit ca glasul'lui să nu fie acoperit de uruitul roţilorcupeului.

— Soţia mea, cred că ar fi fost mult mai bine dacăinvitaţii noştri plecau de la biserică de-a dreptul la gară..

— Au fost foarte drăguţi cu noi, răspunse Ioana, uitîn-du-se ld ceas, şi datoria noastră este să le oferim o masă..N-ar fi frumos să începem viaţa noastră de tineri căsătoriţi evitînd să dovedim ospitalitate prietenilor noştri devotaţi. E unu după-amiază ; masa va fi servită la unu şijumătate ; trenul pleacă la patru şi jumătate, aşa că pestetrei ore vom fi numai singuri, dragul meu Garth.

282

— Crezi că în timpul acestor trei ore voi reuşi să măport cum se cade unui mire cuviincios ? întrebă Garth siîncepu să rîdă.

— Va trebui să te porţi, căci altfel mă adresez infirmierei Rosemary...

— Sst, să nu ne pierdem timpul acesta preţios cuglume, continuă Garth şi se întoarse spre ea, nu-ţi dai

!. seama că acum eşti soţia mea cu adevărat si după toate.' formele legale ?

Ioana îi luă mîna şi i-o duse la inimă, exact pe loculunde odinioară îşi pusese şi ea mîna ca să-şi stăpîneascăemoţia şi să nu se trădeze.

— Dragul meu, mi-e peste putinţă să înţeleg misterulceremoniei care a trecut, dar îmi dau seama de realitateacăsătoriei noastre, pentru care dau slavă lui Dumnezeu că•mi-a ajutat să ajung pînă aici.

CAPITOLUL 37

— loano, n-ai vrea să sacrifici pentru mine o jumătatede ceas ? întrebă doctorul Deryck după ce se ridicară dela masă. Să mergem pe cărarea din pădure, la poiana aceeaunde am trecut într-o zi prin citeva clipe foarte grele.

— Cu multă plăcere, căci aceea a fost o. zi dintre aceleacare nu se uită niciodată. I-ai spus lui Garth ceea ce tuai ştiut în ziua aceea ?

—- Da draga mea, i-am spus şi ne-a scos pe amîndoide sub acuzaţia de a fi fost nesinceri cu el. Spune că-siaduce aminte de toate amănuntele conversaţiilor pe carele-a avut cu noi si nimic din ce i-am spus nu este decîtadevărul adevărat, dacă nu în formă, cel puţin în esenţă.Cu toate acestea susţine că singur doctorul Robbie este unn1.are mincinos.

—• Bietul doctor Rob, exclamă Ioana. Nu trebuie săuiţi însă că el a fost cel care a salvat situaţia.

283

Ajunseră în poiana unde erau cei doi copaci căzuţi s'se aşezară în acelaşi loc unde Ioana primise în palm'1

chibritul aprins pe care îl azvîrlise Garth.Tăcură amîndoi. Prietenia lor plină de încredere care

trecuse prin încercările atîtor ani trecuţi, trebuia să treac-"şi această zi de încercare ; această zi fusese pentru Brandmai grea decît se aşteptase. Pe urmă trebuia să mai spunăIoanei ceva, pentru ca să poată pleca împăcat.

— Janette, zise doctorul cu glasul domol, îţi aduciaminte ce ursuz am fost cu tine în dimineaţa aceea, dupăce cu o seară înainte am stat de vorbă cu Dalmain înbibliotecă.

— Nu a fost nimic grav, răspunse Ioana zîmbind, darvedeam că ţi se pare foarte ciudata situaţia în care te

'găseai şi te supărase refuzul meu de a-mi scoate bandajulde la ochi înainte de plecarea ta. N-ai fost ursuz, carac-terizarea aceasta mi se pare exagerată, dar nu erai înnici un caz omul calm şi serviabil pe care îl cunoşteameu înainte. Spune ce este ?

— loano, trebuie să-ţi mărturisesc acum, că nu am fostcomplet sincer lăsîndu-te să bănuieşti că as fi indispusnumai din cauza situaţiei dintre tine şi el. A mai fost cevace mi-a spus Dalmain despre tine care m-a preocupat tottimpul si ne-a stricat plăcerea acelei zile. Nu puteamsă-ţi spun despre ce este vorba, dar mi-a fost peste putinţăsă uit ce mi-a spus.

— Garth ţi-a spus ceva despre mine ? întrebă Ioana'mirată. După ce-i pronunţă nume]e, doctorul băgă deseamă că s-a rumenit la faţă şi ochii îi străluceau de mulţumire. — Ce a putut să-ţi spună soţul meu despre mine '?'întrebă ea liniştită.

Era pentru prima dată de la căsătorie că întrebuinţa,acest calificativ şi părea foarte mulţumită că îl întrebuin-ţase tocmai în faţa lui.

Doctorul se uită cu atenţie la ea si-i răspunse foarteliniştit.

•—• Mi-a vorbit despre tine ca despre o femeie unicăşi era convins că eu nici nu bănuiesc despre cine e vorba.îşi închipuia că el ştie totul despre tine si afirma perfect

284

convins că tu n-ai iubit cu adevărat şi nici n-ai ştiut cee iubirea pînă în seara aceea pe terasa castelului Shen-stone. Mai spunea însă că de ani de zile era convins că arfi existat un bărbat în care tu ai văzut idealul masculinsi că acesta era standardul de comparaţie şi de încercarepentru toţi bărbaţii pe care i-ai cunoscut mai tîrziu ; înacelaşi timp el era convins că dacă acest bărbat ideal nuar fi fost în fond un prost, cu siguranţă că ar fi ocupatdemult locul pe care îl ocupă astăzi Garth Dalmain. loano,nai-e peste putinţă să cred că ar fi putut să existe un bărbatcare să fi avut norocul să cîstige dragostea ta, ca apoi sătreacă înainte fără să-şi dea seama, cum ar trece orice prost.

Pe fruntea doctorului apărură picături mari de sudoare. Ioanase întoarse spre el şi începu să rîdă din toată inima,, apoi întinse mîna în degetul căreia strălucea inelul pe care1 îl primise de la Garth, şi o puse pe braţul doctorului. — Ce om cumsecade eşti, dragul meu prieten, încep să-şi dau seama de situaţie şi de aceea voi fi cît se poată de sinceră cu tine, ca prietenia noastră să nu fie Ae aici înainte întunecată de norul unei neînţelegeri. Garth a avut completă" dreptate, căci realmente a existat un bărbat care pentru rnine a fost bărbatul ideal şi mai este si astăzi,. chiar atunci cînd e ursuz... Bărbatul acesta însă nu mi-a pricinuit niciodată bătăi de inimă cînd îl vedeam, cel mult . mi le pricinuiam eu din cauza lui, căci el n-a fost fericit înmăsura în care ar fi meritat si în care aş fi dorit eu. Dacărn-ar fi cerut în căsătorie, m-aş fi măritat cu el, căci niciodată nu mi-ar fi putut trece prin gînd să-i refuz ceva,, sau să cercetez motivele unei hotărîri pe care ar fi luat-0' şidespre care eu aş fi fost convinsă că este absolut co-rectă ; în acelaşi timp însă eu m-as fi măritat cu el si pentru motivul că pe vremea aceea n-aveam idee ce în-seamnă dragostea. Cu toate acestea el nu ar fi fost fericit şi eu aş fi fost o soţie cît se poate de nenorocită, din cauză că amîndoi am fi avut prea multe calităţi care se aseamănă şi care exclud posibilitatea unei căsătorii fericite. Am fi fost mereu de aceeaşi părere, sau în perpetuă contradicţie. Toată ziua ne-am fi ciorovăit să nu se mişte de lingă mine si noaptea ne-am fi certat că nu vrea să plece

; . 285

^ ^ w«de acasă, ci se ţine de fustele nevesti-si. O prietenie ori eh-de perfectă ar fi, nu este un temei destul de serios pentrucăsătorie. Astfel, dragul meu, te rog să nu te gîndesti îa

'bărbatul acela nebun care m-ar fi neglijat în trecut,' căci-acest bărbat, cel puţin din acest punct de vedere,' n-aexistat niciodată. Pe mine nu m-a neglijat nimeni în tim-pul cît n-am fost măritată, cu toate acestea mulţumesc luiDumnezeu că prin viaţa mea a trecut totuşi un bărbat-ideal si apariţia acestuia m-a ferit să mă căsătoresc cu unbărbat inferior şi m-a făcut să rămîn imaculată şi cu toatedorinţele nelămurite ale unei fete caste, pentru ca să măpot bucura în toată intensitatea de fericirea zilei pe careo trăiesc astăzi.

Doctorul se uită la inelul care strălucea în degetul sişi ridică privirea spre ea.

— Iţi mulţumesc loano pentru ceea ce mi-ai spus,-zise doctorul, apoi adăugă fără să se mai gîndească : cutoate acestea ar fi fost mai bine să nu fie lipsit de vedere,căci mă îngrozeşte gîndul că tu trebuie să intri în lumeaîntunericului.

— Taci, ripostă Ioana şi păli la faţă. în clipa aceasta-ai călcat pe pămînt sfînt şi ai uitat să-ţi scoţi încălţămintea. Una dintre senzaţiile cele mai sublime ale mele.şi ale soţului meu, este conştiinţa că ne vom duce amîn-doi crucea cu resemnare.

Se ridică în picioare şi rotind privirea peste crestele-colinelor din jurul ei, se întoarse spre doctor şi-i întinseamîndouă mîinile.

— La revedere, Dicky băiete, îţi mulţumesc că mi-aipus această întrebare, fără nici un fel de înconjur. Nimeniafară de tine nu ar fi fost în stare să facă aşa ceva ; într-obună zi Garth tot mi-ar fi spus ce aţi vorbit împreună sipoate m-as fi zbuciumat la gîndul că tu ai fi putut săînţelegi greşit cuvintele lui. Ţine minte ce-ţi voi spuneacum : ani de-a rîndul ai fost pentru mine un îndemn şi•o mîngîiere, si niciodată o decepţie. Acum ne despărţim,şi nici nu-ţi poţi imagina cît îţi sîntem de recunoscătoriamîndoi, că iei pe Ducesa cu tine. Avea intenţia să rămînăla noi tocmai în timpul lunii de miere, eu însă ştiam cătu ne vei salva...

°286

— loano, zise doctorul în t.imp ce se apropiau de casă..Astăzi este ziua căsătoriei tale si într-o astfel de zi mireasa;acordă tot felul de privilegii, în cazul cînd Flower sisoţul tău ne vor aştepta în holul castelului, îmi dai voie săie sărut înloc de rămas bun ?

—• Dragă Dicky, nici nu-ţi imaginezi ce drăguţ estedin partea ta că te-ai gîndit la acest sărut. Cu toate acestea,dacă nu te superi, aş prefera să renunţi, în primul rîndpentru că nu rni-a plăcut niciodată să fiu sărutată, dincauză că eu am preferat întotdeauna o strîngere de mină.In al doilea rînd pentru că ar fi păcat să strici impresiape care mi-ai făcut-o cînd am fost acum trei ani la tinesi-mi spuneai, că tu nu te-ai gîndit niciodată în timpulcît m-ai cunoscut şi cît am copilărit împreună, să măsăruţi cel puţin o dată. Pe urmă — si glasul Ioanei se mlă-die profund, apoi ridică privirea spre Deryck — cred cătu nu te superi dacă vei afla că eu prefer să-i pot spunelui Garth, admiţînd că mă va întreba, că afară de el, num-a sărutat nici un bărbat, înţelegi acum, dragă prietene ?.'

— Da, înţeleg, înţeleg foarte bine, răspunse doctorul,,şi intrînd în casă în urma ei, zîmbi liniştit. Aflase tot cedorise, si chiar mai mult. Nu e tocmai uşor să fii prietenul,unui mire, dar uneori e mult mai greu să fii chiar prietenul miresei, gîndi el si luîndu-şi soţia la braţ, o condusela maşină şi plecară acasă.

CAPITOLUL 38

Terasa strălucea în bătaia lunii, albă şi senină spuzealăide argint, risipită în noaptea aşternută deasupra castelului.Garth şi Ioana ieşiră în cadrul uşii ; noaptea era caldă şiîn frunzişul întunecat al copacilor răsfiraţi în largul gră-dinii se auzeau privighetori, gîlgîind note suave de cîntec ;.îşi aduseră fotoliile care de obicei stăteau în faţa căminu-lui, si se aşezară tăcuţi, ca să poată gusta zvonurile nesim-ţite care înfiorau grădina.

287

'Garth ridică perna fotoliului şi o aşternu pe prundulaleii, apoi se aşeză la picioarele soţiei sale. în timp ce vo/beau, Ioana îi trecu mîna prin. păr, mîngîidu-1 încetişor^•Garth întinse braţul şi apucîndu-i mîna adorată, sărutăinelul pe care i-1 dăduse el, dar pe care totuşi nu-1 văzuseniciodată.

în jurul lor era completă tăcere ; acum după cerămăse-.seră singuri, în ei tremurau gînduri prea duioase sibu-ou-rii prea adinei, pentru a putea fi exprimate încuvinte Garth însă nu putea suporta ca Ioana să sedepărteze prea mult de el, căci ceea ce pentru altul ar fifost „Nu vreau să te pierd din ochi", pentru el era : „Stailîngă mine ca să te pot ajunge ou mîna". Ioana însăînţelegea situaţia si nu se depărta de el prea mult, căciîntr-însa se zbu-'" ciuma dorinţa stăpînită săptămîniîntregi, cînd braţele i se întindeau dornice spre el, fără săîndrăznească să-1 atingă nici cu vîrful degetelor, iaracum nu mai putea ajunge la saturaţie.

In tufele de dincolo de alee se auzi un tril grăbit deprivighetoare, şi Garth fluieră imediat exact aceleaşi note.

— Dragul meu, zise Ioana, notele privighetorii îmiaduc aminte că voiam să te rog de mult să-mi cînţi ceva.Nu ştiu ce melodie anume, dar cred că-ţi vei putea aduceaminte foarte uşor ; a fost într-o luni dimineaţa, după ceam fost la tine în atelier de ţi-am adus tablourile, pe careţi le-a descris infirmiera Rosemary Gray. Eram amîndoi•cu sufletul încărcat de amintiri ; eu am plecat devreme,•căci voiam să-^mi scriu scrisoarea în care îţi făceam mărtu-risirea, iar tu ai dat ordin lui Simpson să nu te deranjezepînă la orele unspreceze. în timp ce eu scriam în camerade sus, te-am auzit în bibliotecă cîntînd. Ai cîntat multebucăţi pe care le cîntasem înainte împreună. Apoi dintr-o•dată ai trecut la o temă muzicală, pentru mine completnecunoscută, dar care m-a captivat numaidecît.: M-amoprit si te-am ascultat ; ai cîntat aceeaşi melodie de maimulte ori, cu diverse variaţiuni, ca si cînd ai fi vrut să-ţiaduci aminte de ea, pe urmă ai început să cînţi şi dingură. Am prins chiar citeva cuvinte, dar nu pe toate. Cutoate acestea am reţinut două versuri, care au ajuns pînăla mine complete şi distincte, pline de duioşie atît de tristă,

288

• încît m-am ridicat de la masă şi mi-am proptit fruntea• de cerceveaua ferestrei, căci presimţeam că sînt incapabilăm să continui scrisoarea, sau să mai stau singură în cameră,• deoarece simţeam nevoia imediată să cobor la tine.

— Ce melodie a fost loano ? întrebă el.

O Doamne, nădejdea cea din urmă Ne-ai rămas, ca să ne duci spre Ţărmul de lumină.

— Patosul cu care ai cîntat ultimul vers, m-a cutremurat pînă în adîncul sufletului. Nu ştiu cine a compusaceastă melodie, dar în orice caz ea nu putea fi inspiratădecît de o sinceră pasiune. A urmat apoi un alt fragmentde melodie atît de plină de nădejde şi de veselie triumfătoare, încît m-am apropiat din nou de masă si luîndtocul, am continuat scrisoarea. Pe urmă din nou am prinsalte două versuri :

Unde eşti Tu, Lumină din Lumină, ': Atotputernic, stăpîn peste stăpîni.

— Ce este melodia aceasta G-irth, si cine a îăcut-o ?Unde ai auzit-o ? Vrei să imi-o .oînţi o dată ? Simt nevoiaimediată să te mai aud cîntînd ; nu am nici răbdare sămai aştept !

Garth se ridică în picioare şi începu să rida înveselit.— loano, nici prin gînd nu-ţi trece cîtă plăcere îmi

face să te aud spunînd, că nu mai ai răbdare să aştepţi.Este o atitudine care nu seamănă deloc cu firea ta, deobicei întotdeauna stăpînită ; dar tocmai din cauză că sinceritatea cu care îmi mărturiseşti această nerăbdare, seamănă atît de mult cu tine, îţi voi satisface această curiozitate si această dorinţă. Cuvintele le-am descoperit într-ocarte de Psalmi din catedrala de la Worcester, acum unan, cînd intrasem să ascult utrenia. Trebuie să-ţi mărturisesc, spre ruşinea mea, că în timpul predicii am profitatde ocazie şi am transcris versurile îwtr^un carnet, înlocsă ascult la ce spune preotul. Imnul descrie o scenă biblică,

19 — Mătăniile — cd. 322

289

şi reproduce cuvintele pe care Balak le-a spus lui Balaamaşa că i'apta mea poate fi uşor iertată. Dacă vrei cu ade-vărat, pot să ţi-1 cînt imediat şi chiar aici, dar ană tem cafără acompaniament, melodia nu va putea să-ţi placă. Cutoate acestea, pentru nimic în lume nu aş consimţi acumsă intru în casă şi să te las singură, ca să mă aşez ia pian.Garth se îndreptă în lumină, şi împreunîndu-şi mîinile pegenunchi, începu să cînte. Exerciţiul celor trei ani cîtfuseseră despărţiţi, contribuise foarte mult la modulareaglasului său care avea inflexiuni de o emoţionantă nuan-ţare, aşa că reuşi să redea cu toată perfecţiunea profun-zimea de sentimente pe care o ascundea acest imn. Ioanaîl asculta aproape faşă să respire.

Se destramă pe culmi a zorilor Haină de purpur şi a soarelui aur Risipă de pulbere fuge spre vii, Alungîndu-şi lumina, ca umbra să vină.

Ca zori ce se sting e drumul vieţii, Amiezul e scurt şi trece devreme. Doamne, clnd noaptea viefii-i aproape, Doar Tu ne-ai rămas să ne duci,

-.•• • Nădejdea spre ţărm de lumină, acolo• • • La îngerii tăi cu albe sclipiri de aripi

Unde Lumină Tu eşti din LuminăŞi al stăpînilor Atotputernic Stăpin.

Ultimele cuvinte de triumfătoare nădejde, se topiră înnoapte. Garth îşi desfăcu mîinile din jurul genunchilorşi se propti din nou cu capul de picioarele soţiei lui.

— Garthie... a fost o melodie minunată, poate si pentru că ai cîntat-o tu, şi tocmai în noaptea aceasta. E ceamai frumoasă melodie pe care am auzit-o pînă azi.

— Am presentimentul că eu am ajuns limanul de lumină, nu pentru că „amiezul e scurt" ci pentru că deacum tu vei fi întotdeauna cu mine, răspunse Dalmain.

Ioana se aplecă spre el şi-şi aşeză obrazul pe creş -tetul lui.

290

— Iubitule, tot ce sufletul meu îţi poate da, îţi apar-ţine numai ţie în întregime. Cu toate acestea, în zileleje deznădejde care au trecut, aveam de multe ori impresiacă pentru noi „amiezul a trecut" definitiv.

Urmă apoi o lungă tăcere, pe urmă Ioana se aplecădin nou spre el şi întrebă :

— Dar muzica imnului de cine este făcută ?Prin întuneric se auzi din nou glasul sfios, dar satis-făcut al lui Garth.

—• îmi pare bine că ţi-a plăcut muzica acestui imn,căci trebuie să-ţi mărturisesc că eu sînt autorul. Carteade Psalmi nu avea decît versurile ; a venit însă infirmieraRosemary Gray care mi-a răscolit sufletul fără nici omilă, cînd a început să-mi vorbească despre „portretulfemeii" si mi-a adus aminte de ce ar fi fost, sau maibine-zis, de ce ar fi putut să fie pentru mine. Cuvinte leei m-au făcut să revăd „Soţia" şi în clipele acelea mă sim-ţeam atît de îndurerat si de singur, încît fără să-mi dauseama, am început să recit imnul care pe urmă a fosttranspus aproape inconştient în muzică.

Ca zori ce se sting e drumul vieţii'.'.•• '.-.' Amiezul e scurt şi trece devreme.

Doamne, cînd noaptea vieţii-i aproape,"' Doar Tu ne-ai rămas să ne duci...

— Exact ca atunci cînd vedeam un asfinţit de soare şi încercam să-1 transpun pe pînză, mai întîi din culorile care fac umbra, pe urmă cele care dau armonia de lumină. Aceeaşi viziune picturală se asternea acum în faţa mea în muzică si am simţit o furnicare în tot trupul, ca atunci cînd simţeam că se apropie inspiraţia şi trebuia să întind braţul după paletă. M-am aşezat la pian şi am început să cînt tema apusului de soare, pe urmă amiezul si după el umbrele serii care încep să te învăluiască în haina lor de întuneric ; a urmat apoi invocaţia, pe urmă am avut viziunea cerească unde nu este niciodată întuneric ci mereu lumină, întocmai ca în studiile de pictură pe care le-ai văzut în atelierul meu. Acesta a fost motivul

m

că melodia ai auzit-o repetată de mai multe ori, cu f eide fel de variaţiuni pe care le încercam, cu intenţia de a

reţine pe cea mai indicată. Nici nu-ţi imaginezi cîtă plă-cere mi-ai făcut, spunîndu-mi că ţi-a plăcut această meloldie ; cred că ai-putea să o aşterni pe hîrtie, dacă ţi-asexplica felul în care am făcut armonizarea. Aş fi atît defericit să te aud cîntînd-o si tu, dacă îţi place ; eu te-asacompania la pian.

Pe obraz simţi o picătură umedă si- după ce aşteptacîteva clipe, fără să primească nici un răspuns, se ridicăîn genunchi, iar în clipa următoare îşi dădu seama căIoana plîngea.

— loano, ce s-a întâmplat ; ţi-am spus ceva care te-ajignit ? Doamne, de ce nu o pot vedea acum alături demine !

Ioana încerca să-si stăpînească emoţia si făcînd unefort supraomenesc, îi răspunse cu glasul tremurat.

—• Linişteste-te dragul meu, căci nu e decît o emoţieprofundă în faţa constatării pe care am făcut-o. Staiaproape de mine si voi căuta să-ţi explic ce este. Poatetu nici nu-ţi dai seama că ai compus cea mai frumoasăbucată muzicală si nu numai eu, ci orice femeie care înţe-lege arta, va dori si va fi mîndră să interpreteze aceastăbucată, îţi dai seama de ceea ce ai făcut ? Posibilităţiletale creatoare care şi-au pierdut accesul spre un terencare îţi era familiar, au căutat un alt mijloc de exprimare.Cît timp ai avut ochii, geniul tău s-a manifestat prin abili -tatea mîinii şi a viziunii, astăzi cînd viziunea exterioarăîţi lipseşte, el se manifestă prin aceeaşi abilitate a mîinii,cu ajutorul auzului. Tu îţi dai seama ce înseamnă asta ?Nu te gîndeşti că în faţa ta se deschide acum un alt drum,cu totul nou spre celebritate ?

Garth îşi trecut mîna peste obrazul încă urned de la-crimi al Ioanei şi zîmbi.

— Nu mă interesează deloc celebritatea ; în clipaaceasta şi toate clipele ce vor veni, nu rnă mai intereseaz|decît soţia mea.

— Ştiu dragul meu, zise Ioana trecîndu-i braţele îijjurul gîtului, soţia ta e lingă tine şi-ţi aparţine numai ţie

292

Sint foarte mulţumită că mă pricep suficient la armoniepentru ca să pot pune pe note compoziţiile tale. închi-puie-ţi cît vom fi de mîndri cînd vom intra împreună încîte o veche catedrală si vom auzi cîntîndu-se imnuriletale, sau vom asculta la concerte cîntăreţi celebri, căutîndsă nuanţeze cît se poate mai fidel intenţiile muzicale aleroninaţelor tale. Imaginează-ţi ce imensă satisfacţie săvezi sufletul mulţimii vibrînd de cea mai pură armonie,evocată de aceleaşi viziuni care ne emoţionau înainte înpictura ta.

— Este imnul meu cu adevărat atît de bun ? întrebăGarth ridicînd faţa spre ea.

— Dragul meu, răspunse Ioana pe un ton cît se poatede convins, nu-ţi pot spune altceva, decît că în ziua cîndte-am auzit cîntîndu-1 pentru prima dată, fără să fi ştiutcă este o compoziţie a ta, mi-am zis că asta este cea maifrumoasă bucată pe care am auzit-o pînă acum.

— Sînt foarte mulţumit de ceea ce-mi spui, zise Garth,fără să rnai insiste. Aş prefera însă ca în clipa aceastasă vorbim despre altceva. loano, draga mea, prezentul esteatît de minunat şi de neaşteptat, încît e peste putinţă catocmai în această clipă să ne gîndim la posibilităţile viitorului. Să vorbim mai bine de clipele prin care trecemacum.

Ioana zîmbi, cu acelaşi zîmbet misterios si blînd, deaprobare si consimţire pe care ©l îl eternizase în portretulSoţiei. Se aplecă mai adînc şi strîngîndu-se alături de el,îşi lipi din nou obrazul de creştetul lui.

— Bine iubitule, să vorbim despre clipa aceasta pecare o trăim acum. Eu te ascult.

—• Priveşte casa noastră, si descrie-mi-o aşa cum ovezi, în bătaia razelor de lună.

— Pare o casă de nuanţe cenuşii care te îmbie laodihnă şi-ţi inspiră siguranţă, calm şi intimitate.

— Ferestrele sînt luminate ?— Da, ferestrele de la bibliotecă sînt luminate ca şi

adineaori cînd am ieşit din casă. Fereastra care dă pe terasă este larg deschisă. Lampa de pe piedestal, cu abaju-'rul roz de mătase, cerne o lumină plină de mister asupra

293

interiorului care se distinge foarte faine de aici. în sufra -gerie mi se pare că arde un sfeşnic. Probabil Simp.sonaranjează argintăria în bufet.

— Altceva nu se vede ?— Ba da, se vede şi o lumină la fereastra camerei din

partea de răsări t . Pe Margery o văd umblînd forfota, îmiface impresia că a plecat în inspecţ ie , pentru a controladacă toate dispoziţii le date de ea au fost executate î ntocmai, în camera ta care este alături , se vede de asemenealumină. Marger y a in t ra t în cameră s i p r iveş t e în juru lei, ca să se convingă că toate sînt la locul lor. Biata bătrî-nică ; cu cî tă gri jă veghează asupra noastră. Este adevăra tă plăce re să t e gîndeş t i că as tă -sea ră vom f i s ingur iîn casa noastră, înconjuraţi de toate atenţii le acestor oameni care ne iubesc.

— Sînt foarte mulţumit că ai si tu exact aceeaşi senzaţ ie ca s i mine , z ise Gar th . La început mă gîndeam cuteamă că poate tu a i f i v ru t să pe t recem pr imele săptă -mîni ale căsniciei noastre în altă parte. La drept vorbind,nu e r a t e am ă , c i m a i m ul t d o r in ţ a d e a r ăm în e n um aisinguri . At î ta a fost tot . Nu este aşa so ţ ia mea ?

—• Da, numai atît.O pendulă din interiorul casei se auzi bătînd ceasurile

nouă.— Pendula noastră veche ; o auzeam bătînd şi pe vre

mea c înd eram copi l , în t imp ce mă căzneam să s tau cuochii treji, pînă în clipa cînd foşnetul rochiilor de mătasea l e m am ei m ă a nu n ţ a c ă ea t r e c e p r i n c am e r a m ea , c asă se ducă să se culce. Uşa de la camera ei comunica încamera mea şi era întotdeauna întredeschisă. Cînd f îşi ade lumină de la făclia pe care o aprindea, trăgea dîră albăpe tavanul camerei mele, eu închideam ochii şi adormeamnumaidecî t . Conşti inţa că ea es te aproape de mine s i nuva mai coborî în z iua aceea, mă l iniş tea complet ş i rnăfăcea să adorm împăcat. Spune loano, îţi place camera dela răsări t ?

— Da, dragul meu. Este o cameră foarte frumoasă, şiplină de amintiri, căci a fost camera ei . Mătuşa Georginami-a cerut să i -o arăt ş i spunea că ar t rebui zugrăvi tă şi

= 294

tapetată. Dar nici n-am vrut să aud de aşa ceva, căci ta-vanul este minunat si are picturi de mînă ; tot aşa şi pereţii ; si sînt sigură că picturile acestea ţi-au plăcut pe vremea cînd erai copil si-ţi mai aduci şi azi aminte de ele. — Foarte adevărat, răspunse Garth repede. La castel venise un artist din Franţa, şi acesta le-a pictat. Pe pereţi.sînt peisaje cu ape limpezi si trestii printre care se văd grupuri de flamanzi, cu picioarele în apă ; stolurile de pe tavan sînt cu aripile întinse si zboară sub un cer stră -veziu şi palid, iar pe deasupra lor se pierd nori albi şi moi, ca de scamă. loano, cred că aş putea să intru în camera aceasta chiar cu ochii închişi, adică în starea în care sînt acum, şi ţi-aş putea indica locul exact unde este fiecare flamand.

— Vei face-o şi pe asta, răspunse lona şi-si simţi inimastrîngîndu-i-se de emoţie, ca întotdeauna cînd vedea căGarth îşi uită complet că nu mai are vederea.

— încetul cu încetul va trebui să-mi povesteşti toateamintirile copilăriei tale, căci nu există nimic în trecutultău ce nu m-ar putea interesa. Ai stat întotdeauna în camera care este alături de camera mamei tale ?— întotdeauna, din ziua cînd îmi amintesc, răspunse

Garth, şi uşa care .comunica între aceste două camere afost întotdeauna deschisă. După ce a murit mama, amîncuiat-o. In fiecare an însă, în preziua zilei mele onomastice, descuiam uşa, şi dimineaţa cînd deschideam ochiişi o vedeam întredeschisă, avem iluzia că ea este dincoloşi mă aşteaptă. Simţeam prezenţa ei adorată atît de aproapeîn dimineaţa acelei zile care era o singură dată pe an,încît săream repede din pat, înainte de s-ar fi limpezitumbrele zorilor. Exact ca atunci cînd te scoli de dimineaţăca să poţi vedea poala de purpură a dimineţii tremurândpe crestele norilor plutitori, sau pînza de păianjen pe careatîrnă mărgelele de rouă în care clipesc cele dinţii luminiale soarelui de vară. Nu ştiu cum s-a întîmplat, dar Mar-gery a băgat de seamă ce fac si în al treilea an am găsitin dosul uşii o pernă mare, aşezată aşa ca să o pot vedeade departe ; pe pernă era o foaie de hîrtie, prinsă cu unac cu gămălie neagră, iar pe hîrtie se vedea scrisul ei

295

greoi care spunea : „Multe zile fericite ca cea de azi, stâ-pîne Garthie". Atenţia ei a fost foarte delicată, dar înorice caz îmi spulberase o iluzie, şi de atunci uşa a rămasmereu încuiată.

Urmă o nouă tăcere, plină de emoţie ; în tufele de pealee două privighetori începură să se îngîne, aruncîndcascade de note fluide şi eterice prin noapte.

— Spui că uşa dintre camere este deschisă acum ?întrebă Garth. Adineaori ai văzut pe Margery trecînd.

Ioana întinse braţele spre el şi trecîndu-i-le în jurulgîtului, îl .strînse cu putere, ca să-şi stăpînească tremurulpe care-1 simţea că începe sâ-i înfioare trupul, exact caîn seara aceea de acum trei ani la Shenstone.

— Da iubitule, uşa este deschisă, răspunse ea.— loano, exclamă Garth şi desfăcîndu-se din braţele

ei, ridică obrazul spre ea.— Iubitule, oftă Ioana văzînd că nu se mai poate stă-

pîni, du-mă în altă parte din lumina asta de lună, căcinu mai pot s-o suport, îmi aduce aminte de seara aceeade la Shenstone, si de greşeala pe care am comis-o faţăde tine. îmi face impresia că lumina aceasta se aşeazăîntre noi, ca să ne despartă, zise ea, si cîteva lacrimi picură grăbite pe obrazul ridicat al bărbatului ei.

Garth se. ridică în picioare, trezit de un nou elan alvirilităţii lui adormite, si complet stăpîn pe sine şi pefemeia pe care o dorea, o ridică la sine şi trecîndu-i braţulîn jurul mijlocului, se opri în lumină.

— Linişteste-te soţia mea. Pe noi nu ne mai poatedespărţi nici lumina nici întunericul. Strălucirea lunii nute va lua de la mine ; dar în calmul plin de împăcare alîntunericului, te vei simţi mai complet a mea, deoarecenu va exista nimic între noi ce n-am putea împărtăşi împreună. Vino să intrăm în bibliotecă ; vom stinge luminilesi vom trage perdelele la ferestre. Te voi aşeza pe canapeaua unde ai stat în seara aceea cînd eu bănuiam prezenţa ta aproape si cînd te speriasem cu atitudinea mea.De astă dată nu te voi mai speria, căci acuim îmi aparţiinumai imie ; voi putea să spun ,şi să fac tot ce doresc, fărăsă mă tem de ameninţările infirmierei Rosemary, căci

296

acum nu mai vreau nimic altceva decît pe Ioana, unica simult dorita Ioană. Vino iubita mea să intrăm în casă, şieu care astăzi văd prin întuneric ca si la lumina zilei,voi cînta numai pentru tine romanţa Mătăniilor, pe urmăVeni, Creator Spiritus, acel imn care a fost izvorul misticde împăcare şi de rezistenţă a vieţii mele sufleteşti întimpul anilor lungi cît am fost despărţiţi unul de altul.

— Cîntă-mi acum, în timp ce intrăm în casă, şoptiIoana.

Garth, îi luă braţul, şi în timp ce urcau treptele scăriispre terasă, începu să cînte, înfiorînd noaptea cu mlădie-rile glasului său :

„Dă-ne nouă lumina cea adevărată Şi noaptea orbirii noastre lumineaz-o ; Şterge lacrimile noastre şi împarte Milă cu mîna Ta care ne-a zidit. Veghează asupra noastră şi, călăuzeşte Drumurile noastre rătăcite cu dreapta Ta".

Sprijinită - pe braţul soţului ei şi conducîndu-i paşii,fără să simtă că este dus de voinţa ei, Ioana se lăsă legă -nată de valul tumultuos care o purta spre leagănul atîtde apropiat al fericirii lor comune.

S F l R Ş I T

i

Director : VALERIU CIMPEANU Corectura : CÎRŢU LUCIA

Bun de tipar : 15.12.1990 Apărut : 1991 Tiraj : 100 000exemplare Coli tipar : 18,75

Tiparul executat de Imprimeria OlteniaCRAIOVAComanda nr. 322

k

L

FLOKENCE L. BARCLAY

STEAUA

MAGILOR

Traducere de VERONICA ETTERLE

EDIŢIA A III-A

EDITURA JUPITEB Bucureşti — 1991