Home >Documents >Floarea - ROL. · Web view Floare, sediul organelor sexuale masculine si feminine, trebuie sa...

Floarea - ROL. · Web view Floare, sediul organelor sexuale masculine si feminine, trebuie sa...

Date post:25-Feb-2020
Category:
View:5 times
Download:1 times
Share this document with a friend
Transcript:

Floarea

Floarea

Mohorianu Irina

Florile … ne inconjoara in orice situatie ne-am afla: botez, nunta, inmormântare. Ele reprezinta de multe ori “pata de culoare" ce da farmec lumii in care traim, caci inflorirea fragililor dar gingasilor toporasi, primavara, este asteptata de toata lumea ca un mare eveniment, iar toamna cu greu ne despartim de frumoasele si “zburlitele” crizanteme, care uneori rezista in fata frigului pâna in noiembrie.

Florile … frumusetea, originalitatea formelor si culorilor lor nu dispar decât odata cu ele : toate calitatile pe care natura li le atribuie din când in când nereprezentând altceva decât mijloace sofisticate de asigurare a continuitatii speciei. Floare, sediul organelor sexuale masculine si feminine, trebuie sa parcurga doua etape foarte importante si indispensabile, polenizarea si fecundarea, pentru realizarea acestui obiectiv.

In general plantele superioare au flori hermafrodite incare sunt prezente simultan atat organele sexuale feminine cat si cele masculine. Doar in cateva cazuri cele doua sexe sunt separate: la plantele dioice (de exemplu: salcia, pomisorul –ghimpos, dafinul) florile masculine si feminine sunt purtate de plante diferite; la plantele monoice (prumd si dovleac) aceeasi planta poarta separat ,atat florile feminine cat si cele masculine.

Toate componentele florilor sunt in realitate frunze modificate, in diferite moduri, cu scopul de a realiza diferite functii.

In continuarea tijei (pedunculului) florale poate observa o parte ingrosata numita receptacul pe care se inserea diferite componente ale florii. Periantul reprezinta , este format din caliciu si corola, el acoperind organele reproducatoare. Caliciul este format in exclusiitate din frunzulite verzi, numite sepale, care au rolul de a proteja structurile interne ale florii, in special când aceasta este boboc. Atunci când sepalele interne ale florii sunt unite, de exemplu la garoafa, caliciul este gamosepal, in schimb când ele sunt distantate, de exemplu la trandafir, caliciul este dialisepal. Caliciul este de cele mai multe ori persistent, in anumite cazuri având chiar tendinta de a evolua in timp, demonstrând astfel functia sa protectiva.

Corola, al doilea element constitutiv al periantului, este formata din petale care sunt in general viu colorate si parfumate. Ele trebuie sa fie atractive pentru insecte in scopul de a favoriza polenizare si implicit reproducerea. Culorile petalelor sunt determinate de trei grupe de pigmenti – aflati singuri sau in combinatie- care genereaza un adevarat curcubeu in petalele florilor: anthocyanine care creaza umbre de violet, albastru sau rosu, betalaine care formeaza un rosu intens si carotenoide care genreaza tente de galben sau portocaliu. Chiar si culoarea petalelor se poate modifica in diverse moduri. De exemplu o petala ce are o textura neteda este luminoasa, stralucitoare, in timp ce o petala cu asperitati apare catifelata. Unele flori, folosind diversi pigmenti, produc lumina ultravioleta pentru a atrage insecte sensibile la aceasta. Insa de cele mai multe ori, pentru a-si atrage polenizatorii plantele creaza nectarul. Acesta este creat de glande speciale aflate la baza petalelor.Unele flori secreta cantitati impresionante de nectar, pentru a atrage polenizatori mai mari, cum ar fi lilieci vegetarieni. Alte flori insa, ale caror polenizare depinde numai de vânt sau apa produc putin nectar sau chiar de loc. Totodata , unele specii prezinta intre petale, glande minuscule, care produc uleiuri volatile ce sa vaporizeaza instantaneu, si care dau florilor mirosul caracteristic.

Atunci când petalele sunt unite intr-o oarecare masura atunci corola este gamopetala, iar când ele sunt separate corola este dialipetala. In cazul in care nu exista o distinctie evidenta intre caliciu si corola (cazul lalelei ), periantul poarta numele de perigon, iar frunzulitele florale se numesc tepale.

Androceul, aparatul reproducator masculin, , este constituit dintr-un numar de stamine formate dintr-un peduncl steril, subtire si alungit, numit filament, care sustine in vârful sau partea fertila denumita antera. Aceasta este o dilatatie care contine sacii polenici la nivelul carora ia nastere polenul, elementul fecundant masculin, colorat in general in gaben sau portocaliu. Atâta timp cât floarea este imatura, filamentele sunt mici, servind numai la transportul substantelor nutritive ce vor forma ulterior polenul. Pe masura ce floarea se dezvolta, deschizându-se , filamentele se lungesc, pentru a mentine cât mai sus anterele, favorizând astfel fecundatia.

Gineceul, aparatul reproducator feminin, este constituir din unul sau mai multe pistile. Fiecare dintre acestea este format in partea inferioara dintr-un segmant dilatat numit ovar, care contine unul sau mai multe ovule. Partea filamentoasa situata deasupra ovarului este stilul, extremitatea superioara a acestuia numindu-se stigmat, fiind destinat captarii si mentinerii granulelor de polen. In functie de fiecare specie in parte, ovarul contine unul sau mai multe ovule, fiecare dintre ele continând celula-ou. Dupa fertilizare , ovulele se dezvolta , transformându-se in seminte, in timp ce ovarul devine fructul. Daca floarea contine un singur ovul (carpela), fructul va contine o singura samânta, cum de exemplu este piersica. La rosii, in schimb floarea contine numeroase ovule, si deci multe seminte.

Plantele pot avea o floare izolatasituata in vârful tulpinii, dar frecvent prezinta mai multe flori grupate, formând o inflorescenta.

Tipuri de inflorescenta:

· inflorescente formate din flori pedunculate : ciorchine (glicina), stiulete (liliacul), umbrela (morcovul), corimb (parul);

· inflorescente formate din flori sesile , fara peduncul: spic (grâul), ament (alunul), capitul (margareta).

Uneori florile sunt grupate intr-un "cluster", formând o inflorescenta, inflorirea desfasurandu-se de la florile cele mai apropiate de baza coditei inspre vârf. Atâta timp cât lumina, apa, temperatura si substantele nutritive sunt in cantitatile propice dezvoltarii in varful peduncului apar noi pedicele cu boboci de flori in vârf.

Ca tot ce traieste pe lume orice planta are un ciclu de viata , care incepe atunci cand semânta germineaza, progreseaza cu cresterea radacinilor, a tulpinei si in final a frunzelor, care o vor ajuta ulterior sa supravietuiasca prin sinteza substantelor organice necesare din seva bruta si energia solara. Etapele urmatoare sunt evident formarea polenului si procesul de polenizare, pentru ca mai apoi sa se poata forma fructul si samânta care va duce mai departe informatia genetica ce caracterizeaza acea planta. Acest ciclu de viata al plantei poate fi de un an, in cazul plantelor anuale, de doi ani, in cazul celor bienale si de mai multi ani in cazul celor perene. Unele plante perene infloresc in fiecare an in timp ce altele dupa ce ani de zile s-au dezvoltat in doua sau trei saptamani infloresc, dând nastere la interminabile râuri de flori pentru ca mai apoi sa se usuce si in final sa moara.

Oricare le-ar fi insa ciclu se viata florile au nevoie de cel putin doua sau trei saptamai inainte de a putea inflori, timp in care acumuleaza energia necesara acestui proces. In perioada de inflorire planta trece prin cel mai "delicat" stagiu din intreaga ei existenta, acest fapt explica si de ce unele plante cun ar fi florile Poinettia infloresc iarna, când noptile sunt lungi, in timp ce spanacul infloreste in noptile scute de primavara si vara. Si temperatua si intensitatea luminii influenteaza momentul in care floarea va inflori, in desert, de exemplu o ploaie venita dupa multe saptamâni de seceta "hotaraste" florile sa infloreasca.

Evolutia florilor

Plantele ce infloresc se considera ca au o vechime de 135 de milioane de ani, ele reprezentând rezultatul transformarilor ce au afectat gimnospermele. Dupa indelungi cercetari oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca primele flori semanau cu magnoliile de astazi sau cu "liliacul de apa", celor doua tipuri de plante lipsindu-le unele structuri specializate intâlnite la plantele aza zise "moderne".

Insa sin 1990 cercetatorii au comparat ADN-ul diverselor flori si au determinat astfel relatiile dintre acestea din punct de vedere a evolutiei. Astfel a fost descoperita o mica planta cu flori de culoare crem din specia Amborella care se pare ca este ulrima "ruda" supravietuitoare a primei plante cu flori (in insula Noua Caledonie, Pacificul de Sud). Evolutia plantelor a schimbat radical fata Pamantului. Caci o planeta ale carei ape sunt colorate de verdele monocromatic al algelor si a carei scoarta este impânzita de flori viu colorate in rosu, protocaliu, violet, albastru, galben, este o planeta vie. Plantele cu flori s-au inmultit repede, in mare masura deoarece fructele lor le-au imprastiat in mod eficient semintele, azi fiind cunosute aproximativ 240 000 de specii.

Florile, ca si alte specii de amfibieni, reptile, insecte, pasari, mamifere sunt supuse disparitiei, ajutata de acei oameni care nu numai ca nu previn extinctia in mod firesc a plantelor, dar o provoaca. Caci in cautare de locuri "bune" pentru constructia de locuinte sau pentru amplasarea unei fabrici, ei dau tocmai peste putinele locuri neafectate de poluare. Ei patrund in mijlocul naturii si o infesteaza cu poluanti de toate genurile: chimici, fonici, distrug stratul protector de ozon.

Si daca ne gândim bine fara plante oamenii nici n-ar exista, caci fosilele lor reprezinta principalii carburanti folositi, radacinile plantelor fixeaza solul, in tulpinile lor isi gasesc adapost mici vietuitoare, frunzele lor sunt "laboratorul" de preparare a oxigenului, florile plantelor ne incânta privirea, iar unele din fructele lor reprezinta baza alimentatiei umane... si totusi oamenii le distr

Click here to load reader

Reader Image
Embed Size (px)
Recommended