Il{urntt $nnnrnnuu

$flIfl{II

CUPRINSl)rcfaql

PROLOG 13

. Despre sfirpitul lui Ion-Vodd cel cumplit

CAPTTOLUL I ............... 19

. CAntecul lui Ion-Vodi

CAPTTOLUL II .............

'La ddvideni

CAPITOLUL III ........,... O vdndtoare gi o intAmpIarc a pdtintelui ciotici,

intAmplare ce intru nimic nu se deosebeptede intdmplirile din zilele noastre

. Cum se inchide o tand gi cum se deschide alta

CAPTTOLUL V ............... intAmpliri la drum

. intAmpliri in ldri striine gi in tabdra cazacilor

CAPITOLUL VII ..........

' Cum se cdgtigi un tron gi cum se riscoali calicimea

CAPITOLUL VIII. Cum au pietit o mdtire gi o dragoste

EpILOG 1,69

' Cum a pierit un viteaz gi cum s-a ridicat altul

Postfald

Oronologie 177

Activitate politici.......... 191

31.

51

7L

91.

11.9

1,37

151.

175

f,flrrTfrf,ul Lu l0il-f0nfl

ZD€F) ei zece fugari ficuserd dimineatd",in zori, un popas scurt,

'F=A-\,'l// cit ai fuma o lulea; de atunci nu mai puseseri piciorul pe

,^(e))} iarba verde, zburau pe caii lor aprigi spre asfin,tit, prin

Y.U{Q)- strdluciml soare de pimdvard,. i.t ot*" lor, ca dupd o suflare

de furtuni, drumul singuratic rdmdnea cufundat invArtejuri luminoase de colb.

in frunte cdldreau fratii. Nicoari Potcoavd, intunecar gi amdrdt, pdrea

Eintuit pe mutgul lui. Tunica scurtd cdzdceascd. ii strAngea pieptul lat inc^rc gemea indbugit o vijelie. Pulpele tari in nldragi largi, picioarele in cizmerlc marr>chin7 pind la genunchi, cu pinteni de argint, strdngeau nervos

c<rnstcle calului. Cdciukga de astrahan da drumul unui val neregulat, cre!,rlc pirr lr-rcir-r, gi punea o umbri upoari pe ochii intunecopi, in care pluteaIurrrirra r-rnr-ri rd.mnic addnc intr-o zi fdrd soare. Mezinul, Alexandru, de otnarc zrsctninare cu frate-siu, dar cu ochii neJinigtiEi, ipi contenise de multivrclrrc pornirilc mAnioase pi cildrea l6ngi fiate-sdu pe roibu-i ca pi ddnsulclc-nf<lcat.

? Piclc clc capri, sau, rar, de oaie sau de viEel, tdbiciti vegetal pentru a cipita lustrupi fineEe.

5( )li\lll ,l

Dupi fragi veneau, pe cai iugi moldoveneq;ti, vcchii lovrtt'it;i tlt'r'ttr'1tt

gi de restrigte. BitrAnul Petrea Gdnj, cdpitan otclit rlin 1'rctlt'stt'itrrr';r lrrt

l<rn-Vodi cel Cumplit,le era fraEilor ca pi un tati. Un stcliu'rlt'r'{)nr;urcum rar se gisegte: ii plicea si bea, dar mai mult ii plicur si st'lr:rl;t,

Glumea cdnd eravoie buni - gi ri.cnea ca un leu in vArtcjul ltrptck rr'. ( )r'l rri

blaiini la linigte, la mdnie se incircau de fulgere; sprAncenclc ncsr'(', (l('

r-rn deget de late, se lisau peste ochi posomordnd luminile, iar brrrl,rr :rll,;r

9i pletele albe se rizvrdteau ca de spulber.

Apoi: Toader Ursu - urs, drept urs, - cu nigte mustiti clc q;i lc inttotlrt

Ia ceafd; Alexe Totirnac, poreclit Vulpe, de vulpe ce eta, spr.intcn qi irrtr'

ca dihania; Criciun Harbuz gi Radu Suligi, buni tovarigi de inciic'r:rlt ;icle cinste; $tefan al Mariei gi Gheorghe Stingaciu, fraEi de cruce, ciin lirrtrttrlSorcrcei, oameni ticuli gi zidtyinfierpatcd; gi cel din urmi, robul Carrtinr;rtr,

al lui Fedeleg, de la Runc din Moldova de sus. Rob credincios, rob vilr',tz

gi meqter mare: se ingdna cu apele, cu codrii gi cu privighetorile, din aliutis!

Fugeau prin vAttejuri luminoase de colb, palogele pi sdnetele scitrtr:irttt

la soare.

Dela amiaz\ o luaseri pe un drum ingust care se strecura intortoclrc';tl

pe sub muncele pi prin vii. Pe ici, pe colo, piraie lucii curgeau pc srrlr

sllcii ticute, incremenite in mAhnirea singutitS,tilor.

Soarele de primivard fusese apdns, dar cildura se potolea deseori cinrltreceau pe sub stregini de codtu verde: locuri bune de adipost gi dc <xlihni,

dar Potcoavd pdtea cd nici nu le vede.

Togi erau tdcufi, fldminzi gi insetalr, priveau cu incruntare inaintc. I ):r r

mai incruntat decAt togi era mo$ Petrea GAnj. El mormiia din vrctrt'invreme ca urqii: de dimineaEd, din zort, nu fumase mdcar o luleal (larrtirrr:ttt

robul intoviripea dorul acesta cu o privire desperatX inaintc, pcstc v:ii

gi coldcee; dar ochii in zadar ii licdreau ca argintul viu, niciieri nu sc zrirt':t

fum pe tut.. itr tl,cerea care-i intovdtdgea, numai tropotelc vuilttr lrrr':r

risunete.

5 Liuti, instrument muzical cu coatdc ascminitor ctr cobzae Colini.

22 MIIIAII, SNDOVEANU

Dcodatd calea coti pe o costig5, pdntr-un figigel1O tdniq in care razele

sc cufundau mai pline de strdlucire qi de tainS; apoi incepu sd urce printrestejari rari, cele dintAi strdji ale codrului. Lumina se impugina.

Domoliri fuga cailor, se inpirari unul cAte unul pe sub stregina verdepi prinserd a sui la pas.

- Ei, ce zici, mog Petre? vorbi deodati mezinul, intorcAnd capul spre

moFneag.

- Multe ag spune, rispunse bitrdnul, dar mi-i foame gi mi-i sete. Tac

pi mi gAndesc.

Mezinul incepu a ride:

- Mo$ Petre, umple-gi pipa pi are sd vie ;i gustul de vorbi.

- Pipa ca pipa, suspin; din urmi Tbacler Ursu, dar o oald. cu vin

dac-ar fi... eh, bine-ar fi!

- PAni la vin, ne adipXm cu venin! incheie scurt Nicoari Potcoavi.

Vorba aceastalu.ezimulte amdrdciunt. BdtrAnul Petrea voi sd zicd ceva,

dar se stipAni, mugi indbugit gi-pi trase cu mdnile caierele care-i gineau

loc de mustXgi.

in ticere, suiau la deal pe sub strepini intunecoase. Codrul se intitise,la dreapta gi la stAnga se indlgau goruni uriagi care deasupra igi impreunaucununile, intr-o pace de bisericS. Pagii cailor risunau sub bol,ti.

Prin desime pdtrundea o lumini slabd de zori gi rremura printretrunchiurile stejarilor, ca umbrele schitelorll unei roEi. Granguri galbeni,speriagr, se ridicau din gAhligurii se

^uzeav departe c6ntecele miedelor in

suspinul obignuit al codrului.Bdtrdmrl nu putea rdbda. igi trase cu tirie mustifle gi mugi:

- StdpAne Nicoari...

Potcoavd i$i intoarse spre bitrAn ochii addnci.

- Stipine Nicoari, nu te da bdtut! Stdpdne Nicoard, multe-am indurat

noi, pi bune, gi rele. Va veni gi vremea noastri!

ro Piclr-rrice de fag.rr Spi;c.

$( )ti\|il _, I

() brazdd, se sdpi in fruntea lui Potcoavi. Prin oclr ii lu i t rccrr o lit'rl rirt'tlc durere.

- Frate, zise mezinul, de ce e$ti a$a de amdtdt?

- Nu pricepegi voi? rdspunse intunecos Potcoavi, nu priccrlrcli cii

multvenin s-a strdns colea, in aceastd, zi de fugl! Oare $chiopul c nrrri

vrednic decdt fraEti lui Ion-Vodd?

- p121sl taci din gurd., strigi mezinul, avem cAnd sd ne aritdrn vrt'rl

nicia! Am si rup ticdlosului Petru gi piciorul celilaltl

- StipAne Nicoar5, ofti bitrdnul, add-gi aminte de vremurilc burrc.

'Itrate merg pAnd unde se poate. Ce voiai si facem noi, zece oamcnill)ar are sd ne vie apala moard gi vom vedea!

Potcoavi ticea; sufletul lui era plin de intuneric pi indoiali, gdncluri

aspre il bAntuiau, ca un vAnt arzdtor.Btazda frunqii pdrea neagrd.

Prin tXcerea codrului, suird pAni pe cfeasti. De acolo, privirea, l5sin-clu-se pe cununile intunecoase ale gorunilor, imbrigiga in vdi, departc,lr-rnci intinse de arini pi mesteceni, printre care scinteiau la soate relelelc

curgdtoare ale Moldovei, pline de jd.raticul apusului.

Cdldre$ se opriri. Petrea GAnj intrebd cu voce plind de duiogie:

- Te mai usturi tana, sti.pdne?

Potcoavi se fdcu ci n-aude. igi opri calul, pe gdnduri, pi zise rdsfirAn-

clu-gi cu degetele barba bilaie:

- Poposim pe malul Moldovei, ce zicegt?

- Poposim, frate, tispunse mezinul, cali au nevoie de odihni.

BdtrAnul zise iar, infdgurAnd pe Nicoard cu o privire caldX:

- Stipdne, te mai usturi rana?

- Nr, mo$ Petre, nu mi mai ustur5... murmur; pe gdnduri Potcoavii.

Mog Petrea cldindneincrczdtor din cap apoi, deodatd",izbucri cu oclrii

lirlgerdtori:

- Cdgeaua de Chiajna e totull Din pricina muierii s-a virsat sinsc'

rloldovenescl $i cdinii, cAinii, de boieri vAnduti. De aceea a pierit lon-Vxliirl nostru, de aceea gara geme imp1latdlz gi noi pribegiml... Alelci! stripirrc',

r2Aasupri,aoprima.