Home >Documents >FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV. - Biologie · PDF file3 Calea eferenta este alcatuita...

FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV. - Biologie · PDF file3 Calea eferenta este alcatuita...

Date post:06-Feb-2018
Category:
View:255 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Transcript:
  • 1

    FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV.

    Structura functionala a sistemului nervos vegetativ

    Sistemul nervos vegetativ integreaza si coordoneaza, in stransa legatura cu sistemul nervos

    central, functiile viscerale. El dirijeaza activitatea organelor interne si intervine in reglarea

    functiilor metabolice. In prima jumatate a sec. XIX, functiile organismului erau impartite

    in doua mari categorii: functii animale, de relatie (miscari) si functii vegetative (respiratia,

    digestia, excretia), comune animalelor si plantelor (lat. vegetativus = vegetal).

    Tot in aceasta perioada s-au descris marii nervi simpatici ce realizeaza legaturi, simpatii

    intre organele interne pe care le inerveaza (gr. sympathes = simpatie). Desi sistemul nervos

    vegetativ este separat la periferie de cel somatic, la nivelul formatiunilor centrale,

    superioare, exista o stransa legatura intre functiile vegetative si cele somatice. Sistemul

    nervos vegetativ inerveaza muschii netezi ai organelor interne, vasele sanguine, mushiul

    cardiac si glandele.

    Exista, totusi, unele diferente structurale intre sistemul nervos vegetativ si cel somatic.

    Neuronii efectori ai sistemului nervos somatic se gasesc numai in sistemul nervos central

    (in coarnele ventrale ale maduvei spinarii sau in nucleii motori ai nervilor cranieni), in

    timp ce neuronii sistemului nervos vegetativ, care isi trimit axonii la efectori, sunt situati in

    ganglionii nervosi dispusi extranevraxial.

    O alta caracteristica este si aceea ca fibrele vegetative se termina la nivelul organelor

    interne sub forma de terminatiuni libere, deci nu gasim acele formatiuni speciale (placile

    neuromusculare) de la terminatia nervilor somatici.

    Sub aspect functional, sectionarea nervilor vegetativi efectori nu produce paralizia

    muschilor netezi sau suprimareas ecretiilor glandulare. O alta deosebire consta in

    modalitatea de transmitere a impulsului nervos la efector. Aplicarea unui excitant pe un

    nerv efector somatic determina aparitia unui singur potential de actiune si contractia

    muschiului.

    Daca aplicam, insa, un stimul pe un nerv efector vegetativ, apare un singur potential de

    actiune, dar electromiograma prezinta o serie de deflexiuni asincrone ce se mentin mai

    mult timp, raspunsul fiind deci, de lunga durata. Acest aspect ne sugereaza faptul ca fibrele

    vegetative isi exercita actiunea prin intermediul unor substante chimice a caror efect

    continua si dupa incetarea excitarii lor.

    Sistemul nervos vegetativ este constituit dintr-o portiune centrala si alta periferica.

    -Portiunea centrala cuprinde centrii nervosi vegetativi situati in maduva spinarii,

    trunchiul cerebral, diencefal si scoarta cerebrala. In scoarta cerebrala exista centrii

    vegetativi in ariile 13, 14, 24, 25, 32, de pe fetele inferioare si interne a lobilor frontali,

    precum si in hipocamp. Stimularea electrica a ariilor 24, 25, determina o rarire a batailor

    inimii, efecte respiratorii, piloerectie, dilatarea pupilei, modificari tensionale. Stimularea

    ariilor 13, 14 poate opri miscarile respiratorii, modifica presiunea sangelui si miscarile

    gastrointestinale.

    Dintre centrii vegetativi subcorticali cel mai important este hipotalamusul, care prezinta

    legaturi stranse cu hipocampul prin intermediul talamusului si al trigonului cerebral. De

    asemeni, legaturi intre scoarta cerebrala si hipotalamus se realizeaza prin intermediul

    corpilor striati. Activitatea hipotalamusului este controlata de scoarta cerebrala, iar la

  • 2

    randul sau, hipotalamusul constituie principalul centru subcortical de reglare a activitatii

    simpatice si parasimpatice.

    Centrii vegetativi de la nivelul maduvei spinarii si al trunchiului cerebral sunt considerati

    centrii vegetativi inferiori.

    -Portiunea periferica este situata in afara sistemului nervos centrala, fiind reprezentata

    prin ganglionii vegetativi si fibre nervoase vegetative.

    Ganglionii vegetativi au diferite dispozitii: unii sunt situati de o parte si de alta a coloanei

    vertebrale - ganglionii paravertebralisau laterovertebrali; altii sunt asezati in fata coloanei

    vertebrale numiti ganglioni prevertebrali sau previscerali; altii sunt dispusi in peretii

    viscerelor si sunt numiti ganglioni intramurali.

    Fibrele nervoase vegetative sunt alcatuite din fibre senzitive si motorii. Fibrele motorii, la

    randul lor, sunt preganglionare si postganglionare (amielinice).

    Arcul reflex vegetativ reprezinta unitatea elementara in mecanismul de functionare a

    sistemului nervos vegetativ si este format dintr-o cale aferenta, un centru nervos si o cale

    eferenta (fig. 16).

    Figura 16 - Structura arcului reflex vegetativ simpatic

    Calea aferenta este formata din prelungirile neuronilor viscerosenzitivi din ganglionii

    spinali sau din ganglionii de pe traiectul nervilor cranieni. Dendritele acestor neuroni culeg

    excitatiile de la visceroceptori (baroreceptori, osmoreceptori, chemoreceptori), iar axonii

    merg la centrii nervosi din maduva sau trunchiul cerebral.

  • 3

    Calea eferenta este alcatuita din doua neuroni: un neuron preganglionar, situat in centrul

    vegetativ din maduva spinarii sau trunchiul cerebral, a carui prelungire formeaza fibra

    preganglionara (mielinica), iar al doilea neuron se gaseste in ganglionii vegetativi

    paravertebrali, previscerali sau intramurali; axonul acestuia constituie fibra

    postganglionara (amielinica) ce merge la organul efector.

    Mentionam ca fibrele preganglionare medulare ies prin radacina anterioara a nervului

    spinal, impreuna cu fibrele somatice, patrund apoi prin ramul comunicant alb in ganglionul

    simpatic paravertebral. Aici, fibra preganglionara are mai multe posibilitati:

    a. poate face sinapsa cu mai multi neuroni postganglionari din acelasi ganglion;

    b. fibra preganglionara se ramifica in mai multe ramuri ascendente si descendente ce merg

    in lungul lantului simpatic si stabilesc conexiuni cu cca. 30 de neuroni postganglionari din

    8-9 ganglioni diferiti; aceasta este situatia cea mai frecventa. Fibrele postganglionare se pot

    intoarce prin ramul comunicant cenusiu in nervul rahidian mixt, sau pot forma trunchiuri

    nervoase cenusii postganglionare. In ambele cazuri aceste fibre postganglionare se

    distribuie la organele interne, toracice, abdominale;

    c. axonul preganglionar trece prin ganglionul paravertebral fara sa faca sinapsa aici, iese

    apoi pe calea nervilor simpatici albi (nervii splanhnici), va ajunge intr-un ganglion

    previsceral (celiac, mezenteric superior, mezenteric inferior) sau in unul intramural cu a

    caror neuroni sinapseaza. Fibrele postganglionare se vor distribui apoi la organele

    abdomino-pelvine, la aorta si arterele iliace;

    d. fibra preganglionara trece prin ganglionii paravertebrali si previscerali (celiac) fara a

    face sinapsa si ajunge la medulosuprarenala, care este inervata de fibre simpatice

    preganglionare.

    Comparativ cu calea eferenta a arcului reflex somatic care este neintrerupta, calea eferenta

    vegetativa este intrerupta la nivelul ganglionilor vegetativi; exceptie fiind doar in cazul

    inervatiei medulosuprarenalei, celulele secretorii ale acestei glande sunt inervate direct de

    fibrele preganglionare ale nervului splanhnic si ele reprezinta, de fapt, neuronii

    postganglionari.

    Deci, in alcatuirea unui arc reflex vegetativ intra trei neuroni: un neuron senzitiv si doi

    neuroni motori. Totusi, ganglionul vegetativ nu este un neuron reflex, el fiind doar un

    simplu releu pe calea efectorie, centrul fiind situat in sistemul nervos central. De obicei,

    fibrele postganglionare, mai ales cele parasimpatice, sunt scurte si se distribuie numai la

    unele din celulele efectoare. Activitatea celulelor din jur (care nu sunt inervate) este

    influentata de mediatorii chimici secretati de terminatiile nervoase vegetative.

    Majoritatea organelor primesc o inervatie vegetativa dubla cu efecte antagoniste asupra

    activitatii lor. Astfel, inima prezinta o inervatie simpatica (stimulatoare) si parasimpatica

    (inhibitoare). Exista, totusi, si organe asupra carora simpaticul si parasimpaticul au efecte

    similare.

    Asa de exemplu, excitarea fibrelor simpatice, cat si a celor parasimpatice determina o

    stimulare a glandelor salivare, contractia splinei; exista insa, in aceste cazuri, o diferenta

    cantitativa si calitativa. Sunt si organe care primesc o singura inervatie vegetativa. Astfel,

    medulosuprarenala, uterul, cele mai multe arteriole poseda doar o inervatie simpatica, iar

    glandele gastrice si pancreatice au numai o inervatie parasimpatica.

  • 4

    La nivelul terminatiilor fibrelor vegetative se elibereaza mediatori chimici prin intermediul

    carora actioneaza asupra efectorilor.

    Fibrele postganglionare simpatice descara un amestec de catecolamine, dintre care 95% il

    constituie noradrenalina si 5% adrenalina. Din aceasta cauza noradrenalina este considerata

    ca un mediator chimic al terminatiilor simpatice adrenergice. Celulele medulosuprarenale

    secreta catecolamine cu un procent de 80% adrenalina. Fibrele postganglionare

    parasimpatice, la fel si toate fibrele preganglionare (simpatice si parasimpatice) secreta

    acetilcolina, deci sunt fibre colinergice. Dar s-au descoperit si fibre postganglionare

    simpatice, care descarca acetilcolina, asa cum sunt fib

Click here to load reader

Reader Image
Embed Size (px)
Recommended