Fiziologia sistemului Fiziologia sistemului digestivdigestiv

Prof. Pop AurelProf. Pop Aurel

Transformările mecanice, fizice şi chimice pe care le suferă alimentele de-a lungul tubului digestiv poarta, în ansamblul lor, numele de digestie.

Prin digestia mecanică, alimentele sunt zdrobite, sfărâmate şi frământate.

Prin digestia fizică se produce dizolvarea lor în salivă şi sucuri digestive, iar prin digestia chimică alimentele suferă transformări datorită enzimelor.

Enzimele sunt substanţe care grăbesc reacţiile chimice din timpul digestiei (au rol catalizator).

Digestia bucală se desfăşoară în primul segment al tubului digestiv.

Alimentele introduse în gura sunt sfărâmate cu ajutorul dinţilor, sub acţiunea muşchilor masticatori, şi impregnate cu salivă produsă de glandele salivare.

În afară de apă, saliva conţine săruri minerale şi o enzimă.

Datorită mişcărilor transformate într-un cocoloş moale, numit bol alimentar.

În această zonă, digestia mecanică are loc prin sfărâmarea alimentelor, cea fizică prin dizolvarea lor în saliva, iar digestia chimică prin transformarea amidonului din unele alimente (pâinea de exemplu) în glucide mai simple, sub acţiunea enzimei.

Deglutiţia, înghiţirea bolului alimentar are loc astfel: când bolul ajunge în faringe, valul palatin se ridică şi omuşorul închide calea respiratorie spre fosele nazale, iar laringele este acoperit de un căpăcel, numit epiglota.

Astfel, bolul alimentar nu mai are altă cale deschisă decât cea a esofagului. Muşchii din pereţii esofagului se contractă succesiv şi împing bolul alimentar, care, prin orificul cardia, ajunge în stomac.

Digestia gastrică se realizează datorită mişcărilor muşchilor din peretele stomacului; determină atât dilatarea stomacului în timpul depozitarii bolurilor alimentare, cât şi amestecarea lor cu sucul gastric şi înaintarea spre pilor.

Digestia intestinală se desfăşoară, în continuare, în intestinul subţire.

Prin contracţia muşchilor din peretele intestinului subţire, chimul format în stomac este mărunţit, amestecat cu enzime şi împins în tot lungul intestinului.

Aici intervin sucul pancreatic, bila şi sucul intestinal.

Bila, secretată de ficat, conţine apă, săruri minerale şi pigmenţi biliari care îi dau culoarea galben- verzuie; nu conţine enzime, dar pigmenţii biliari emulsionează grăsimile (le desfac în particule foarte mici) asupra cărora acţionează enzimele aflate în sucul pancreatic şi sucul intestinal.

În finalul digestiei intestinale, toate substanţele complexe din alimente sunt transformate în substanţe simple, cu moleculă mica- nutrimente- aşa cum puteţi constata urmărind datele cuprinse în schema ce urmează:

O dată cu terminarea digestiei, intestinul subţire conţine un lichid albicios, numit chil.

Resturile rămase nedigerate trec în intestinul gros, unde nu există sucuri digestive.

Sub acţiunea unor bacterii, resturile sunt transformate, iar prin pierderea unei mari cantităţi de apă, care trece prin peretele intestinului gros din nou în sânge (fiind absorbită), conţinutul acestuia devine mai consistent, formându-se materiile fecale.

Acestea ajung în rect, de unde sunt eliminate prin anus.

Eliminarea materiilor fecale se numeşte defecaţie.

În intestinul gros, sub acţiunea unor bacterii, se sintetizează vitaminele B şi K (antihemoragica).

Absorbţia intestinalăIntestinul subţire este sediul

principal al procesului de absorbţie.

Absorbţia intestinală înseamnă trecerea produşilor finali ai digestiei (nutrimentele- glucoză, acizi graşi, glicerina şi aminoacizii- apă, săruri minerale) în sânge, prin pereţii vilozităţilor intestinale.

Intestinul subţire este adaptat acestei funcţii:

este bine vascularizatperetele vilozităţilor este un

epiteliu unistratificat, care poate fi străbătut uşor de moleculele nutrimentelor.

cutele şi vilozităţile intestinale asigura o suprafaţă foarte mare (4-5m2) de absorbţie.

în interiorul vilozităţilor se află capilare sangvine şi vase limfatice care preiau nutrimentele

Absorbţia intestinală are loc astfel:glucoza trece în sânge şi ajunge la ficat. De aici, este transportată tot de sânge la celule, unde îşi îndeplineşte

rolul energetic (participă la oxidări, în urma cărora rezulta energia necesară organismului) sau este depozitată sub formă de substanţe de rezervă.

Aminoacizii trec în sânge şi ajung la ficat, de aici sângele îi transporta la ţesuturi, unde îşi îndeplinesc rolul plastic pe care îl au (formarea noilor celule şi refacerea ţesuturilor uzate).

Acizii graşi şi glicerina formează din nou lipide la nivelul vilozităţilor intestinale şi trec în vasul limfatic, de unde sunt conduse în sânge.

Acesta le transporta la ţesuturi, unde se depun ca rezerve sau sunt oxidate pentru eliberarea energiei necesare organismului.

Apa şi sărurile minerale sunt transportate de sânge la nivelul ţesuturilor, unde participa la diferite procese fizice şi chimice.

În concluzie, digestia se încheie cu desfacerea substanţelor din alimente în nutrimente capabile să traverseze peretele vilozităţilor pentru a trece în sânge.

Igiena sistemului Igiena sistemului digestivdigestiv

Menţinerea echilibrului funcţional al organismului presupune, printre altele, cunoaşterea regulilor referitoare la alimentaţie şi la digestie:

respectaţi cele trei mese principale ale fiecărei zile, precum şi orele la care le serviţi;

în afară meselor, dezobisnuiti-vă să gustaţi diverse alimente sau să mestecaţi gumă, evitând astfel pierderea poftei de mâncare;

în alcătuirea meniului, ţineţi cont de cantitatea şi calitatea alimentelor şi evitaţi mâncărurile prea condimentate;

mâncarea trebuie să fie corect pregătită, frumos prezentată, să aibă gust şi miros plăcut;

în timp ce mâncaţi, staţi liniştiţi la masă, evitaţi alte preocupări (lectură, televizor), discuţiile în contradictoriu, pentru că acest moment să fie agreabil şi plăcut pentru întreaga familie;

nu vă grăbiţi în timpul mesei, mestecaţi foarte bine alimentele.

Cunoaşterea factorilor de risc vă va ajuta de asemenea să vă protejaţi sănătatea sistemului digestiv.

Pentru a împiedica acţiunea diverşilor factori de risc asupra corpului omenesc, pe lângă respectarea regulilor de igienă se impune şi luarea unor măsuri de prevenire a îmbolnăvirii:

cunoaşterea alimentelor doar din magazinele nespecializate, unde se respectă în mod obligatoriu regulile de igienă;

verificarea termenului de garanţie înscris pe fiecare produs alimentar preambalat pe care îl cumpăraţi;

păstrarea, prepararea şi consumarea alimentelor în condiţii stricte de igienă;

igiena perfectă a mâinilor în momentul servirii mesei, precum şi a cavităţii bucale după fiecare masă.

Zilnic, organismul uman are nevoie de toate substanţele anorganice şi organice din care este alcătuit, precum şi de o anumită cantitate de energie rezultată din arderea nutrimentelor.

Aceste nevoi sunt variabile şi depind de vârsta fiecărui individ, de exemplu, un bărbat tânăr, în greutate de 70 kg, lucrând iarna pe un şantier, va avea nevoie de o cantitate de alimente net superioare unei femei, în greutate de 55 kg, care lucrează într-un birou.

Nevoile cantitative se măsoară în kilocalorii sau în kilojouli.

Nutrimentele furnizează prin ardere următoarea energie:

4 kcal (17 kj) se obţin dintr-un gram de glucide sau dintr-un gram de proteine

9 kcal (37kj) se obţin dintr-un gram de lipide.

Atenţie! Pentru a ne orienta mai uşor în alegerea diverselor produse este bine să examinăm cu atenţie datele înscrise pe ambalajele acestora cu privire la conţinutul şi valoarea lor energetică.

Regimul alimentar şi Regimul alimentar şi implicaţiile saleimplicaţiile sale

Să te hrăneşti cu alimente care să cuprindă toate substanţele organice şi anorganice de care are nevoie organismul este o necesitate.

O raţie alimentară echilibrată constă în asigurarea unei juste acoperiri a nevoilor organismului (echilibru cantitativ), cât şi în respectarea raportului dintre diferitele elemente nutritive (echilibru calitativ).

Dacă nevoile cantitative nu se respectă şi se consuma prea mult, se ajunge la obezitate

Din păcate, se întâmplă şi invers: pentru o mare parte a populaţiei globului, deficienta în proteine şi insuficientă caloriilor duce la degenerescenta şi la dispariţia prematură a celor în suferinţă.

Această situaţie este, de fapt, rezultatul subnutriţiei populaţiei, al alimentaţiei cantitaiv insuficiente.

În prezent, în lume, un om din opt suferă de foame.

Prin malnutriţie se înţelege o alimentare calitativ deficitară; de pildă unul din doi locuitori ai planetei are foame de proteine.

La copii, adolescenţi şi femeile gravide, efectele malnutriţiei sunt deosebit de grave.

Dezvoltarea fizică şi mentală a copilului vor fi afectate dacă, în timpul sarcinii, mama este insuficient hrănita şi îngrijită.

Chiar dacă, după ce se naşte, i se oferă hrana echilibrată, urmările pot fi uşor de recunoscut:

slabe, îmbătrânite prematur, aceste fiinţe umane nu vor avea niciodată putere de muncă, iar speranţa lor de viaţă va fi mică.

După cum se vede, hrănirea nu este numai un act fiziologic, ci şi un act social.

Tocmai de aceea, un regim alimentar echilibrat, cantitativ şi calitativ, se impune cu necesitate în perioada de creştere a organismului, cu atât mai mult cu cât de dezvoltarea normală a fiecărui individ depinde, în cele din urmă, starea de sănătate a întregii societăţi şi, implicit, viitorul acesteia.

Sigur că nu totdeauna individul dispune de condiţii optime pentru realizarea unui astfel de deziderat.

Ceea ce depinde, însă, în exclusivitate, de propria sa voinţa este formarea unui comportament alimentar corect şi a unui regim de viaţă raţional.

Sfârşit