Home >Documents >Fiziologia Aparatului Reno- · PDF fileFiziologia Aparatului Reno-Urinar partea a 2-a Conf....

Fiziologia Aparatului Reno- · PDF fileFiziologia Aparatului Reno-Urinar partea a 2-a Conf....

Date post:07-Sep-2019
Category:
View:64 times
Download:6 times
Share this document with a friend
Transcript:
  • Fiziologia Aparatului

    Reno-Urinar

    partea a 2-a

    Conf. dr. Adelina Vlad, Disciplina Fiziologie II

    UMF Carol Davila Bucuresti

  • Reglarea Osmolaritatii

    Extracelulare

  • Diluarea si Concentrarea Urinei

     Echilibrul hidric depinde de:

     Aportul de apa, controlat de factori care induc senzatia de sete

     Eliminarea renala a apei, controlata de factori care modifica

    filtrarea glomerulara si reabsorbtia tubulara

  •  Rinichiul intervine in reglarea osmolaritatii extracelulare prin:

     Mecanisme care determina eliminarea renala a apei in exces fata de solviti prin formarea unei urini diluate

     Mecanisme care determina retentia renala a apei in exces fata de solviti prin excretia unei urini concentrate

     Mecanisme de feedback renale care controleaza concentratia sodiului in mediul extracelular si osmolaritatea

  • Clarance-ul Osmotic si Apa Libera

     Clearance-ul osmotic (Cosm) estimeaza cantitatea de plasma epurata complet de solviti la nivel renal/ minut:

    Cosm = (Uosm x V) / Posm

     Daca Uosm este de 600 mOsm/L, Posm 300 mOsm/L si diureza 1 ml/min, Cosm ͠͠= 2 ml/ min

     Clearance-ul apei libere (plasma ‘epurata’ de apa pe minut la nivel renal) reprezinta diferenta dintre excretia de apa si Cosm:

    CH2O = V – Cosm

     Evalueaza ratele relative de excretie ale solvitilor si a apei:

     Cand osmolaritatea urinara este mai mare decat cea a plasmei, CH2O este negativ (urina este concentrata), iar cand acesta este pozitiv, Uosm este mai mica decat cea a plasmei si se elimina o urina diluata.

  • Eliminarea Excesului de Apa prin

    Formrarea unei Urini Diluate

     Cand osmolaritatea

    mediului extracelular

    scade, rinichiul poate

    elimina pana la 20 L/zi de

    urina, diluata pana la 50

    mOsm/L

    prin reabsorbtia solvitilor

    in exces fata de apa in

    segmentele distale ale

    nefronului, la nivelul

    carora permeabilitate pt.

    apa depinde de ADH

  •  Tubul proximal: fluidul tubular ramane izoton

     Bratul descendent al ansei Henle: apa este reabsorbita prin osmoza pana cand fluidul tubular atinge osmolaritea fluidului interstitial din medulara renala care este hiperton

     Bratul ascendent al ansei Henle: fluidul tubular devine hipoton (electrolitii se reabsorb, apa nu), independent de prezenta ADH

     Tubii distali si colectori: fluidul tubular continua sa fie diluat (pana la 50 mOsm/L) in absenta ADH; impermeabilitatea pentru apa si reabsorbtia continua a solvitilor duce la formarea unui volum mare de urina diluata

  • Conservarea Apei prin Formarea unei

    Urini Concentrate

     Cand exista un deficit de apa (osmolaritate crescuta a fluidului

    extracelular), rinichiul excreta un volum mic de urina concentrata

    prin eliminarea continua a solvitilor si reabsorbtia crescuta a apei

  • Volumul Urinar Obligatoriu

     Este cantitatea minima de urina pe care rinichiul trebuie sa o excrete

    pentru a elimina solvitii in exces

     Depinde de:

    Cantitatea de solviti care este necesar sa fie eliminata:

    aprox. 600 mOsm/zi in cazul unui adult sanatos de 70 kg

    Capacitatea renala maxima de concentrare a urinei:

    1200 mOsm/L - 1400 mOsm/L

  •  Volumul obligatoriu de urina:

     Contribuie la deshidratare, impreuna cu pierderile prin tegument, tract

    respirator si intestinal, daca aportul de apa este insuficient

  • Concentrarea Urinei

     Este posibila in prezenta:

     Nivelurilor crescute de ADH, care cresc permeabilitatea tubilor

    distali si colectori pentru apa

     Unei osmolaritati crescute a fluidului interstitial din medulara

    renala, care exercita o forta osmotica semnificativa asupra apei din

    tubii uriniferi

  •  Osmolaritatea mediului

    extracelular este de

    aprox. 300 mOsm/L

     In medulara renala

    aceasta creste progresiv

    catre papila, atingand

    valori de pana la1200 -

    1400 mOsm/L

  • Mecanismul de Schimb in

    Contracurent

     Este mecanismul prin care interstitiul medularei renale devine

    hiperosmotic

     Depinde de distributia anatomica speciala a

     anselor Henle care in cazul nefronilor juxtamedulari coboara

    profund in medulara renala

     vasa recta, care insotesc ansele Henle ale nefronilor juxtamedulari

     Tubii colectori medulari care transporta urina prin medulara reanala

    hiperosmotica contribuie la mecanismul de schimb in contracurent

  • Factori determinanti ai acumularii solvitilor in medulara renala:

     Transportul activ al ionilor de sodiu si co-transportul potasiului,

    clorului si al ator ioni, din lumenul partii groase a bratului ascendent

    al ansei catre interstitiu

     Transportul activ al ionilor din tubii colectori catre interstitiul

    medularei

     Difuzia facilitata a unor cantitati mari de uree din tubii colectori ai

    medularei profunde catre interstitiu

     Difuzia unor cantitati mici de apa din tubii colectori ai medularei in

    interstitiu, mult inferioara ionilor reabsorbiti

  • Particularitati ale transportului tubular al ansei Henle care conduc la

    acumularea solvitilor in medulara renala:

     Sodiul, potasiul, clorul si alti ioni sunt transportati din SGA in interstitiu

    pana la atingerea unui gradient de maximum 200 mOsm

     SGA nu este permeabil pt apa  solvitii ating concentratii mari in

    interstitiul medularei

     Sodiul si clorul sunt reabsorbiti pasiv din SSA, deasemeni impermeabil

    pentru apa  solvitii se acumuleaza si in acest mod in interstitiul

    medularei renale

     Bratul descendent al ansei Henle are o buna permeabilitate pt. apa 

    osmolaritatea fluidului tubular creste gradat pe masura ce se apropie de

    varful ansei

  • Secventa acumularii solvitilor in interstitiul medularei renale

    Reabsorbtia repetata a ionilor din SGA si influxul continuu al acestora

    din tubul proximal in ansa Henle = mecanismul de schimb in

    contracurent

  • Rolul Tubilor Distali si Colectori

     In prezenta ADH, tubii

    conector si colectori sunt

    permeabili pt. apa

     Apa din interstitiul

    cortexului renal este

    reabsorbita de fluxul

    abundent al capilarelor

    peritubulare

  •  Tubii colectori sunt si ei

    permeabili pt apa in prezenta

    ADH  fluidul pe care-l contin

    are aceeasi osmolaritate cu

    fluidul interstitial al medularei

    renale, putand atinge in

    portiunea lor terminala 1200 -

    1400 mOsm/L

     Apa reabsorbita este preluata

    de vasa recta

  • Contributia Ureei la Osmolaritatea

    Interstitiului Medularei Renale

     Cand rinichiul produce o urina concentrata, pana la 40 – 50 % (500 -

    600 mOsm/L) din osmolaritatea interstitiala a medularei renale este

    datorata ureei

     O dieta bogata in proteine favorizeaza astfel concentrarea urinei

     De-a lungul segmentelor tubilor uriniferi concentratia ureei creste

    progresiv in prezenta unor concentratii plasmatice mari ale ADH,

    datorita:

     Particularitatilor permeabilitatii pentru uree si gradientelor acesteia

    in diverse parti ale tubilor

     Procesului de recirculare a ureei

  • Concentrarea Ureei in Segmentele

    Tubulare

     Tubul proximal:

     Are o permeabilitate mai redusa pentru uree decat pentru apa

     40 – 50 % din urea prezenta in ultrafiltrat este reabsorbita, dar

    concentratia ureei creste datorita intensei reabsorbtii a apei

     Segmentul subtire al ansei Henle:

    Concentratia ureei continua sa creasca datorita:

    Reabsorbtiei apei

    Secretiei ureei dinspre interstitiul medularei (recircularea

    ureei)

  •  Segmentul gros al ansei Henle, tubii distal, conector, colectori

    corticali si medulari externi:

     Impermeabili pt. uree

     La concentratii plasmatice mari ale ADH-ului sunt reabsorbite

    cantitati mari de apa  urea devine si mai concentrata

     Tubul colector medular intern (TCMI):

    Apa continua sa se reabsoarba in prezenta ADH, concentrand

    ureea

    Gradientul de concentratie conduce la difuzia ureei din TCMI in

    interstitiul medularei renale, facilitate de transportori specifici

    activati de ADH (UT-A1)

  • Recircularea Ureei

     O cantitate moderata de

    uree din medulara renala se

    reintoarce din interstitiul

    medularei in SSD (secretie),

    se deplaseaza din nou catre

    SSA, SSG, tubi contorti si

    colectori corticali si apoi

    medulari

     Urea recircula de mai multe

    ori pana se excreta,

    crescandu-si astfel

    concentratia in fluidul tubular

  • Importanta Vasa Recta

     Vasa recta conserva

    hiperosmolaritatea medularei

    renale prin minimizarea

    ‘spalarii’ solvitilor

Click here to load reader

Reader Image
Embed Size (px)
Recommended