Infectii locale colectate (abcese, flegmoane, empieme). inainte de colectare se recomanda comprese umede, antalgice, antiinflamatorii minore (nu fenilbutazona si corticoizi!). Antibioticele sunt uneori inutile, chiar periculoase, deoarece, sub o aparenta vindecare, infectia persista. Agentul patogen trebuie izolat din focarul septic - uneori din sange (hemocultura) alteori din urina (urocultura). in unele cazuri localizarea infectiei sugereaza germenul: abcesele dentare - Str. viridans, stafilococi anaerobi; limfangitele - streptococ beta-hemolitic; abcesul de prostata - colibacil, gonococ, enterococ, proteus, piocianic. in infectiile colectate, evacuarea si drenarea puroiului sunt obligatorii. in infectiile dentare, alaturi de Tratamentul local, se administreaza antibiotice active asupra germenilor de supuratie si anaerobi

(peniciline, oxacilina, ampicilina, eritromicina), cefaloridina. in infectiile streptococice penicilina este antibioticul de electie, in cele stafilococice este necesara antibiograma.

Infectiile genitale (anexite, metrite, perimetrite, pelviperitonite, infectii puer-perale) sunt provocate de streptococ, stafilococ - adesea de spital, colibacil, enterococ, bacterii anaerobe, proteus, piocianic etc. Alegerea antibioticului trebuie facuta in functie de germen (daca poate fi izolat). Avortul incomplet, chiar daca nu se ivesc semnele infectiei, trebuie tratat ca un avort septic. Infectiile puerperale sunt frecvent provocate de stafilococi rezistenti la antibiotice, anaerobi, bacili gram-negativi. Simptomatologia este stearsa, uneori ignorata de bolnava, debutul fiind prin septicemie. De aceea, in starile septice la femei este obligatoriu si examenul genital. in infectiile cu stafilococ de spital (rezistent) sunt indicate doze mari de oxacilina in asociere cu penicilina, streptomicina, kanamicina sulfat sau gentamicina.

Infectia urinara (I.U.) este astazi una dintre cele mai frecvente. Cauzele sunt numeroase, dar la femei in principal domina cistita cronica, la barbati prostatita cronica si, la ambele sexe, litiaza urinara, mai ales litiaza infectata cu proteus. Diagnosticul este clinic, dar mai ales bacteriologic, leucocituria peste 5 000 de elemente/mm3/min. (proba Addis-Hamburger) si bacteriuria peste 100 000/ml (proba Kass) certificand infectia urinara. in cazul identificarii unor germeni patogeni, antibiograma este obligatorie. Se prescriu antibiotice care se elimina in forma activa prin urina, fiind excluse deci cloramfemicolul, novobiocinul (Nivecin) etc. Se tine seama si de pH. La un pH acid sunt active penicilinele naturale si semisintetice, acidul nalidixic (Negram) si nitrofurantoina; pH-ul alcalin sporeste eficacitatea kanamicinei sulfat si a gentamicinei. Eritromicina este activa la pH cu o valoare ce depaseste cifra 8. in infectia urinara acuta domina B. coli, Proteus, enterococul, rar stafilococul; in cea cronica, Proteus, Klebsiella, piocianicul. Ca masuri generale se recomanda: consumarea frecventa si din abundenta a lichidelor, golirea completa a vezicii dupa fiecare mictiune, igiena perineala stricta, tratarea vulvovaginitelor (in cazul femeilor), a constipatiei si cauzelor favorizante

(diabet etc).

in formele grave se administreaza antibiotice majore: ampicilina, cefalexina, gentamicina, colistina, kanamicina sulfat. in formele mai putin grave: sulfamide (neoxazol, sulfametin, nitrofurantoin, acid mandelic, cicloserina, urovalidon, cotrimoxazol, acid nalidixic). Se recomanda asocierile sinergice: ampicilina + kanamicina sulfat, ampicilina + gentamicina, combinatii de sulfamide sau cotrimoxazol. Nu se prescriu penicilinele si sulfamidele la alergici; streptomicina, kanamicina sulfat, gentamicina, sulfamidele, Septrinul, nitrofurantoinul - la gravide, in insuficienta renala antibioticele se pot cumula, crescandu-si toxicitatea. Este necesara evaluarea insuficientei renale prin clearance-ul la creatinina. Se prefera antibiotice netoxice: oxacilina, cefalotina, rifampicina. Fiecare germen are o sensibilitate caracteristica fata de anumite antibiotice. Astfel, enterococul este sensibil la ampicilina si la asocierea penicilina-streptomicina; Proteus-ul la ampicilina, cotrimoxazol, Klebsiella - la gentamicina sau colistina; piocianicul - la gentamicina, colimicin, carbenicilina. in pielonefrita acuta se incepe Tratamentul cu kanamicina sulfat (6 zile, 1 g/zi), urmata de ampicilina (14 zile, 1,5-2 g/zi) si in continuare, cu

acid mandelic, nitrofurantoin, sulfametin, neoxazol (Sulfizol), dupa caz. Pentru a

nu pierde momentul interventiei, in puseul acut sever se fac toate examenele, se

hidrateaza abundent bolnavul, se impune repausul la pat si se administreaza

Sulfametin sau cotrimoxazol. Daca infectia persista, dupa 48 de ore se administreaza

antibioticul eficace stabilit de antibiograma, acidifiindu-se urina. Tratamentul de

durata poate fi continuu timp de 1 - 3 luni (nitrofurantoin, 50 - 100 mg/zi; acid

nalidixic (Negram), 0,5 - 1 g/zi; sulfamide, 0,5 - 1 g/zi sau discontinuu (10 - 20 de

zile pe luna), alternand 1-2 produse si acidifiind urina cu Metenamin, Hexamin)

sau acid mandelic. Totusi, de multe ori, antibioticele nu pot inlocui unele

chimioterapice: acid nalidixic (Negram), nitrofurantoin, sulfamide, cotrimoxazol.

Infectii digestive (gastrite acute, gastroenterite, colite, enterocolite, diaree acuta,

dizenterie). in majoritatea infectiilor digestive, cu exceptia celor specifice, sunt

suficiente regimul alimentar, rehidratarea orala sau intfavenoasa, terapia

simptomatica asociata cu antiseptice intestinale: Saprosan, Mexaform, Intestopan.

De regula antibioticele nu sunt necesare. Cauzele sunt numeroase: excese alimentare,

cauze alergice, diskinezii, tulburari secretorii, intoleranta alimentara, infectii sau

toxiinfectii alimentare (salmonele, stafilococi, streptococi, proteus, piocianic, coli,

anaerobi, enterococ etc). Cand sunt necesare antibioticele, se recomanda acelea

care se concentreaza in lumenul intestinal: streptomicina, neomicina, colistina,

sulfamide insolubile (salazopirina). in enteritele stafilococice (comune, dar grave),

care apar dupa Tratamente mai indelungate cu antibiotice (scaune apoase, frecvente,

de tip holeriform, fenomene toxice, colaps uneori) se administreaza oxacilina,

cloxacilina, eritromicina, rifampicina, kanamicina sulfat. in aceste cazuri masurile

importante constau in sterilizarea purtatorilor sanatosi si evitarea abuzului de

antibiotice. in formele clinice grave se aplica metoda triplei asocieri in doze mari:

penicilina, oxacilina, kanamicina sulfat. in dizenteria bacilara, pe langa repaus, regim

si Tratament simptomatic, este necesara administrarea unor antibiotice sau

chimioterapice pe perioade scurte: tetraciclina 2 g - 3-4 zile; cloramfenicol 2 g/zi

(rezervat numai cazurilor de exceptie); de asemenea sunt recomandate antiseptice

intestinale (cu acelasi procent de bune rezultate): Saprosan sau Intestopan -12 tablete

in prima zi si 8 in urmatoarele 2 - 3 zile; Mexaform in doze pe jumatate; in formele

rebele, asocierea de streptomicina sau neomicina cu tetraciclina si o sulfamida.

Abuzul de antibiotice poate provoca si enterite cu Candida albicans. in febra tifoida

! sunt eficiente cloramfenicolul, ampicilina sau Septrinul. in holera se recomanda, in principal, reechilibrarea masiva hidroelectrolitica si secundar, administrarea de

) tetraciclina, cloramfenicol, cotrimoxazol. in dizenteria amibiana se administreaza derivati de chinoleina (Mexaform, Vioform), metronidazol, tetraciclina.

Nu intotdeauna este posibila antibiograma. in aceste cazuri rationamentul clinic este decisiv. Astfel, in fata unui bolnav care a mancat in ajun prajituri cu crema si care prezinta colici abdominale, varsaturi, scaune lichide abundente, verzui, putem banui o salmoneloza sau o stafilococie. Alaturi de regim si rehidratare, sunt utile antisepticele intestinale. La un bolnav cu scaune lichide, cu stare generala buna si afebril, se recomanda regim, repaus, Tratament simptomatic, eventual antiseptice

( intestinale. in concluzie, abuzul de antibiotice trebuie proscris, acestea fiind rezervate

/ numai cazurilor total justificate.

Infectii acute ale cailor respiratorii. Majoritatea acestora sunt de origine virala, ( deci antibioticele sunt inutile, chiar daunatoare, administrarea acestora favorizand selectionarea unor germeni rezistenti, combaterea suprainfectiei bacteriene cu tetraciclina, ampicilina, cotrimoxazol nu este necesara, decat in situatii cu totul deosebite.

Infectiile micotice (candidozele) apar la bolnavii tarati si la cei tratati cu antibiotice cu spectru larg si beneficiaza de spalaturi cu solutii slabe de bicarbonat, aplicatii locale de stamicin (drajeurile nu pot fi active decat in candidoza intestinala), de derivati de oxichinoleina (Saprosan, Intestopan) sau atingeri locale cu amfotericinaB.

Infectia carbunoasa (antraxul): Tratamentul de electie este cel cu penicilina

(1 600 000 - 3 000 000 u.i); serul anticarbunos este inutil si depasit.

Infectia gonococica raspunde fa Tratamentul cu penicilina, eritromicina, rifampicina, streptomicina sau tetraciclina. in gonocociile acute se aplica, uneori, Tratamentul de soc ultrascurt: bolnavul ingereaza in fata medicului, in cateva minute, 1 g tetraciclina sau 1 - 2 g rifampicina, sau 1,5 - 2 g eritromicina. Penicilina poate masca, uneori, o eventuala infectie

luetica concomitenta.

Actinomicoza beneficiaza de interventia chirurgicala si de terapia cu antifungice, penicilina sau cotrimoxazol.

Angine si amigdalite. Fara a fi obligatoriu, anginele rosii (eritematoase) sunt virotice, iar cele albe (pultacee), bacteriene. Bacteriile incriminate cel mai frecvent sunt: streptococul, stafilococul, pneumococul, bacili gram-negati vi, anaerobii etc. in anginele virotice nu se recomanda antibiotice. in cele micotice se administreaza nistatin (stamicin), in pulbere fina sau suspensii, care se mentin un timp in gura. in anginele bolilor de sange (agranulocitoza, leucbze) cu suprainfectie bacteriana sunt obligatorii antibioticele (penicilina etc, dar nu cloramfenicol sau sulfamide). in angina difterica, alaturi de Tratamentul specific, se administreaza eritromicina, ampicilina, cefaloridina sau tetraciclina. in angina fuzospirilara se recomanda penicilina V (tabletele se sug, fara a le sfarama sau zdrobi) sau penicilina G i.m. in angina streptococica penicilina constituie Tratamentul de electie (penicilina G -1 000 000 u.i./zi in doze egale la 3 - 4 ore, timp de 10 -12 zile). Angina streptococica poate fi punctul de plecare al nefritei in focar, glomerulonefritei acute, reumatismul , articular acut. De aceea, profilaxia infectiilor strecptococice este obligatorie si se face tot cu penicilina: benzatilpenicilina.

, Bronsite - bronhopneumonii - pneumonii. Bronsitele cronice se complica in timp

cu emfizem pulmonar, cord pulmonar cronic si astm bronsic. De aceea Tratamentul infectiei trebuie corect instituit cu tetracicline, ampicilina sau cotrimoxazol. Limitarea la Tratamentul pe timp indelungat, cu antibiotice si chimioterapice trebuie evitata. In bronhopneumonii germenii obisnuiti sunt: streptococul, pneumococul, stafilococul de spital, enterococul, colibacilul, hemofilul, proteusul, piocianicul, klebsiellele. in functie de antibiograma (este dificila izolarea germenului din sputa), se instituie Tratamentul cu penicilina, ampicilina, cotrimoxazol etc. Nu se recomanda Tratamentul de rutina cu streptomicina sau rifampicina, deoarece acestea pot masca o infectie tuberculoasa. Tratamentul pneumoniilor este similar. Daca nu se poate stabili diagnosticul etiologic, se instituie Tratamentul cu tetraciclina, ampicilina, penicilina sau cotrimoxazol; in celelalte situatii, Tratamentul trebuie sa tina seama de germenul caruia i se adreseaza. Pentru pneumococ si streptococ se recurge la penicilina G: 2 - 6 milioane u.i./zi, administrate la 4 - 6 ore, timp de 4 - 8 zile; la eritromicina, in caz de alergie la penicilina: 2 - 3 g repartizate in 4 prize, timp de 4 - 8 zile (sunt indicate aceleasi doze in cazul tetraciclinei); se mai recurge la cotrimoxazol: 4 comprimate/zi, timp de 4 - 8 zile; de asemenea, la sulfametinin cazul depistarii unui Haemophilus (hemofil, cum s-a transcris fonetic mai sus); ampicilina oral 2 - 4 g timp de 8 -10 zile, tetraciclina, cloramfenicol, eritromicina; pentru Klebsiella - streptomicina sau

kanamicina sulfat 1 g/zi, gentamicina 150 mg/zi, timp de 10 - 12 zile, in cazul stafilococului - doze maxime de penicilina, eritromicina, meticilina, oxacilina, cefaloridina, administrate timp de 10 - 30 de zile; bacililor gram-negativi le sunt destinate ampicilina, cefalosporina, streptomicina, kanamicina sulfat, gentamicina, polimixina, Septrinul, sulfisoxazolul, administrate pe o perioada de 8 - 30 de zile; pentru micoplasme - eritromicina, tetraciclina, in cazul febrei Q - tetracicline sau cloramfenicol; in ornitoza-psitacoza - tetraciclina, streptomicina, cotrimoxazol. Examenul radiologie precizeaza adeseori etiologia (tuberculoza pulmonara, pneumonie pneumococica, stafilococica, febra „Q", pneumopatia atipica primara, ornitoza, adenoviroza pulmonara); examenul sputei permite identificarea unei tuberculoze sau a unui neoplasm. Pneumoniile repetate, mai ales la nivelul aceluiasi segment, evoca un neoplasm, cele cu exsudat - o pneumonie bacteriana, iar cele interstitiale - o pneumonie nebacteriana (virotica, cu rickettsii sau cu micoplasme). Exista si forme mixte. in pneumoniile acute, in care etiologia nu se poate stabili, se poate incepe Tratamentul cu tetracicline, active fata de majoritatea germenilor.

Bruceloza acuta beneficiaza de un Tratament asociat: tetraciclina (2-3 g/zi) + streptomicina (2 g/zi timp de 7 zile, apoi 1 g timp de 10 - 20 de zile); la aceasta asociere se poate adauga eventual si cotrimoxazol (4 g/zi).

Colecistitele reclama, dupa caz, Tratament chirurgical si medical antispastic si antiin-fectios. Germenii cel mai frecvent intalniti sunt colibacilul, enterococul, klebsiellele, salmonelele, stafilococul, streptococul, piocianicul, iar antibioticele indicate: ampicilina, penicilina, eritromicina, novobiocina, tetraciclina, rifampicina. Administrarea prin intermediul sondei, direct in duoden, nu este superioara celei orale.

Endocarditele bacteriene. Tratamentul antibiotic este decisiv, daca este instituit precoce si adaptat la sensibilitatea germenului. Deoarece boala este grava si diagnosticul precizat de obicei tardiv, in toate valvulopatiile congenitale sau reumatismele insotite de stare subfebrila se vor face 4-6 hemoculturi in primele 24 - 48 de ore, pe medii diferite. Se asociaza penicilina G (4 - 8 milioane u.L/zi) cu 1 - 2 g streptomicina (4 prize), 1 g kanamicina sulfat sau 200 mg gentamicina. Calea de administrare este perfuzia i.v., continua sau mixta (2-3 perfuzii i.v., 3 injectii i.m. si 3 - 4 administrari orale/zi). Durata: minimum 6 saptamani. in caz de alergie la peniciline, se poate incerca desensibilizarea prudenta, acoperita cu corticoizi. Endocarditele cu streptococ beta-hemolitic necesita un Tratament mai scurt, cele cu Str. viridans, unul mai prelungit. Formele cu

enterococ sunt mai grave (necesita asocieri de ampicilina sau penicilina cu gentamicina,

1 kanamicina sulfat sau streptomicina). Formele cu stafilococ penicilazo-pozitiv sunt

mai grave ca cele penicilazo-negative si beneficiaza de oxacilina (6-8 g/24 de ore),

( meticilina (8-16 g/24 de ore), cefalosporina (4-6 g/24 de ore), fucidina, vancomicina

sau rifampicina. Formele cu piocianic sunt foarte rezistente la Tratament.

Erizipelul raspunde bine la sulfamide si in special la penicilina.

in febra recurenta, se administreaza penicilina.

Gripa nu beneficiaza de antibiotice si nici de Polidin, acestea putand fi chiar daunatoare. Profilactic, se poate utiliza vaccinul antigripal sau Amantadina.

Lambliaza, se trateaza cu metronidazol (Flagyl) (500 -1 000 mg/24 de ore).

Lepra se trateaza cu sulfone, cotrimoxazol, Fanasil, streptomicina sau kanamicina sulfat.

Limfogranulomatoza inghinala benigna se trateaza cu sulfamide sau cu tetracicline.

Meningitele sunt boli grave produse de virusuri, fungi, leptospire, spirochete, bacterii si protozoare. Bacteriile frecvent incriminate sunt: meningococul, streptococul, stafilococul, enterococul, hemofilul (Haemophilus), colibacilul, salmonelele, proteusul, piocianicul, bacilul Koch. Tratamentul este complex: sedative, rehidratare, combaterea socului si antibiotice. Data fiind gravitatea bolii, se instituie lainceput un Tratament prezumptiv, continuandu-se chiar de a doua zi, pe baza examenelor de laborator. in meningitele cu meningococ, streptococ sau gonococ se administreaza timp de 5 - 10 zile penicilina, ampicilina, sau cotrimoxazol. in formele cu pneumococ sau enterococ - penicilina sau ampicilina in asociere cu cotrimoxazol si streptomicina sau kanamicina sulfat; hemofilul raspunde la ampicilina asociata cu streptomicina sau kanamicina sulfat; meningitele cu colibacil se trateaza cu ampicilina + streptomicina (kanamicina sulfat sau gentamicina); cele cu piocianic - cu asocierea de polimixina (Colistin), gentamicina sau carbenicilina + kanamicina sulfat; formele stafilococice raspund la asocierea penicilina+oxacilina+ kanamicina sulfat. Tratamentul dureaza 2 - 4 saptamani. Corticoterapia nu este indicata intotdeauna.

Ornitoza - boala asemanatoare psittacozei, cu tablou clinic gripal sau pneumonie -se trateaza cu tetraciclina sau eritromicina.

Otitele, mastoiditele si sinuzitele sunt provocate de streptococ, pneumococ, stafilococ, hemofil, colibacil, proteus sau piocianic si raspund la Tratamentul cu penicilina, ampicilina si, mai rar, la streptomicina sau kanamicina sulfat (sunt ototoxice). / Reumatismul articular acut - boala infecto-alergica, provocata de streptococul beta-

hemolitic - se trateaza cu acid acetilsalicilic sau aminofenazona, corticoizi si penicilina. Tratamentul profilactic se face cu Moldamin.

Rickettsiozele sunt boli provocate de diferite tipuri de rickettsii. R. pro wazekii produce tifosul exantematic,i?. quintana - „febra de 5 zile", iar/?, burnetii - febra Q. Se trateaza cu 2 - 3 g/zi. tetraciclina si, mai rar, cloramfenicol. Deoarece unele tipuri de rickettsii persista latent in organism (R. quintana si R. burnetii), se recomanda tratamentul profilactic cu tetraciclina. Salmonelozele sunt boli cu simptomatologie digestiva, cele mai cunoscute fiind febra tifoida si febrele paratifoide. Tratamentul consta in repaus, regim, reechilibrare, hidroelectrolitica si antibiotice (cloramfenicol, reprezinta Tratamentul de electie, ampicilina, Septriha).

Scadatina: Tratamentul antimicrobian consta, ca si in cazul R.A.A. si al glome-rulonefritelor, in administrarea de penicilina.

Septicemiile sunt infectii generale grave, provocate de numerosi germeni: streptococ, stafilococ, enterococ, colibacil, piocianic, klebsiele, proteus etc. in cazul acestor grave infectii, se au in vedere asanarea portii de intrare in organism a infectiei (cutanata, dentara, amigdaliana, genitala, digestiva, traumatica), a focarelor septice si Tratamentul antinfectios. Sunt necesare hemoculturi si uroculturi repetate. Daca germenul nu este identificat, se instituie un Tratament masiv prelungit (15 - 20 de zile), intr-o tripla asociere: penicilina G (sau Ampicilina) + meticilina (sau oxacilina) + kanamicina sulfat (sau gentamicina). Trebuie avut in vedere insa faptul ca neoplasmele si bolile de sistem pot sugera sau se pot complica cu o septicemie. Utilizarea corticoterapiei este contraindicata.

Stafdocociile reprezinta un grup de boli variate (piodermite, amigdalite, otite, mas-toidite, abcese, flegmoane, metrite, flebite, infectii pulmonare, pleurezii purulente, osteo-mielite, enterite, endocardite, meningite, septicemii) provocate de diferite tipuri de stafilococ. in ultimul timp a crescut frecventa stafilococilor de spital, rezistenti la antibiotice. Pentru combaterea lor sunt necesare sterilizarea purtatorilor sanatosi (neomicina, bacitracina) si evitarea abuzului de antibiotice. in cazurile grave este utila tripla asociere: penicilina G + meticilina (sau oxacilina) + kanamicina sulfat. in infectiile cu stafilococ penicilazo-negativ sunt indicate penicilina G, ampicilina sau eritromicina, iar in cele* penicilazo-pozitive (mai severe) - oxacilina, meticilina, cloxacilina, cefaloridina, eritromicina, acidul fuccidic, vancomicina, novobiocina, rifampicina sau kanamicina sulfat, Infectiile stafilococice tratate

timp indelungat cu antibiotice se pot solda cu su-prainfectii cu selectarea unor germeni rezistenti.

Stieptocociile cele mai obisnuite sunt: anginele, otitele, sinuzitele, scarlatina, nefritele, R.A.A., bronhopneumoniile, limfangitele, abcesele si flegmoanele, endocarditele, meningitele, septicemiile. Infectiile cu streptococ beta-hemolitic raspund la penicilina G, ampicilina, cefaloridina, eritromicina, iar cele cu Str. viridans - la ampicilina, penicilina G, eritromicina, streptomicina, kanamicina sulfat.

Tetanosul reclama Tratamentul cu diazepam (Valium) 5 mg/kilocorp (i.v., i.m. sau oral), antitoxina tetanica (100 - 200 000 u.) si eventual, penicilina.

Toxoplasmoza - boala provocata de un protozoar - se trateaza cu Daraprim in asociere cu sulfametin sau cotrimoxazol.

Trahomul beneficiaza de Tratamentul cu tetracicline, sulfamide si peniciline.

Tricomoniaza - boala provocata de un protozoar - raspunde la Tratamentul cu metro-nidazol (Flagyl), administrat oral (in doze de 500 - 700 mg), timp de 15 - 20 de zile.

Tusea convulsiva - afectiune provocata de Haemophilus pertussis - necesita Tratamentul cu tetracicline, cloramfenicol si eritromicina. Vaccina coweana se trateaza cu idoxuridina, iar variola - cu marboran.

DJUNA DAVITASVILI este un nume foarte cunoscut, cu puternice rezonante speciale pentru milioane de oameni. Dar nu despre persoana sau personalitatea vestitei vindecatoare vom vorbi mal jos, ci vom reproduce - fara comentarii - o serie de sugestii si retete pentru terapia (sau profilaxia) diverselor afectiuni ce macina astazi lumea vie. Sunt, de fapt, reguli de viata general valabile, bazate exclusiv pe ceea ce ne ofera natura.

      A limentatia sta la baza sanatatii, prin modul in care stim sau nu sa o facem prin prisma ratiunii, si nu doar a pornirilor instinctuale. Djuna identifica trei categorii mari de alimente, dupa cum urmeaza:

      1. carne, peste, zeama de carne, oua, fasole (bob), ciuperci, nuci, floarea soarelui (seminte), vinete.

      2. verdeata, fructe, legume, pepene verde, pepene galben, vin sec, unt, grasimi, ulei vegetal.

      3. paine, peste, fainoase, orez, cartofi, zahar, miere de albine.

      ä Pentru curatirea organismului de substantele daunatoare acestuia, introduse in corp prin

alimentatia curenta, trebuie sa se tina seama de cateva reguli usor de respectat. Categoria nr. 1 de alimente reprezinta acizii, iar categoria nr. 3 - bazele. Nu se amesteca la aceeasi masa alimentele din categoria 1 cu cele din categoria 3. Se pot combina categoria 1 cu categoria 2 sau categoria 2 cu categoria 3. Diferenta dintre mesele acide si cele bazice trebuie sa fie de minimum 3 ore. In curatirea organismului, lactatele sunt excluse. Nu se bea apa in timpul mesei, ci abia la o ora dupa aceasta. Tot cu o ora mai tarziu se pot consuma si fructe, intrucat ele se digera mai repede decat restul alimentelor. Pe langa alimentele enumerate mai sus, dimineata si seara se consuma cate un catel de usturoi. Curatirea organismului se face, de preferinta, in luna iunie.t

      - Curatirea limfei si a sangelui. Dimineata, se beau 100 ml de apa rece, in care s-a dizolvat sare amara, atat cat sa fie baubila. Se prepara un suc din portocale (900 ml), grapefruit (900 ml) si lamaie (200 ml). La o ora dupa ce s-a baut solutia de sare amara, se beau 100 ml din sucul respectiv si 100 ml de apa fiarta si racita. Apoi, aceeasi cantitate (100 ml suc si 100 ml apa racita) se bea la fiecare jumatate de ora, pana se termina cantitatea de 2 litri din fiecare. Tratamentul dureaza 3 zile, perioada cand nu se mananca si nu se bea nimic altceva.

      - Curatirea ficatului. Timp de 2 zile, se beau cate 5-6 pahare de suc de mar. In a treia zi, bolnavul se culca la ora 19 pe partea dreapta, cu o sursa de caldura (perna electrica) sub ficat. Se prepara un amestec din 3 linguri de ulei de masline si 3 linguri zeama de lamaie, care se bea din sfert in sfert de ora, pe durata a circa 2 ore. Cantitatea totala trebuie sa fie de 300 ml ulei de masline si 300 ml zeama de lamaie. A doua zi de dimineata se face clisma, care va elimina toate reziduurile de la ficat.

      - Curatirea rinichilor (calculi renali). Pe parcursul unei saptamani, nu se mananca decat pepene verde cu paine neagra. In ziua a saptea, intre orele 2 si 3 (noaptea), se face o baie calda, cu corpul cufundat in apa pana la gat si se mananca pepene verde rece. Dupa circa o ora, vor fi eliminate pietrele. Eventual, procedura se repeta dupa doua saptamani.

      - Curatirea articulatiilor de saruri (spondiloza, artrita, poliartrita). Se fierb 5 g foi de dafin in 300 ml apa, timp de 5 minute, dupa care se tin intr-un termos, 3-4 ore. Pe parcursul a 12 ore, se consuma lichidul, luandu-se cate o lingurita. Tratamentul dureaza 3 zile, insotit de alimentatie de regim, dar o singura data pe an.

      - „Elixirul tineretii” (indicat in special persoanelor care au probleme legate de inima si de circulatia sangelui). Se piseaza foarte bine 300 g usturoi, intr-o piulita de lemn. 200 g din cantitate se scot de la fundul vasului si se pun intr-un borcan de sticla, impreuna cu 200 ml alcool de 90º. Se inchide bine si se tine 10 zile la macerat. Tratamentul va dura 11 zile, cu o jumatate de ora inaintea fiecarei mese, preparatul luandu-se in cate 20 ml lapte rece, dupa cum urmeaza: ziua 1 - 2 picaturi dimineata (D), 2 picaturi la pranz (P), 2 picaturi la cina (C); ziua 2 - 4 D, 5 P, 6 C; ziua 3 - 7 D, 8 P, 9 C; ziua 4 - 10 D, 11 P, 12 C; ziua 5 - 13 D, 14 P, 15 C; ziua 6 - 15 D, 14 P, 13 C; ziua 7 - 12 D, 11 P, 10 C; ziua 8 - 9 D, 8 P, 7 C; ziua 9 - 6 D, 5 P, 4 C; ziua 10 - 3 D, 2 P, 1 C; ziua 11 - 25 D, 25 P, 25 C.

      O reteta relativ mai simpla se bazeaza pe amestecul obtinut din 500 g usturoi pisat, cu zeama de la 24 de lamai. Se pune intr-un borcan, se acopera cu tifon si se tine 24 de zile, amestecandu-se periodic. Se consuma cate o lingura la o jumatate de pahar cu apa, seara, inainte de culcare.

      - Anexite, fibrom, boli vaginale. Se toaca marunt ceapa, se pune intr-un tifon si se unge acest tampon cu unt nesarat. Se introduce in vagin, noaptea. Acelasi procedeu se poate face cu untura

de gasca.

      - Boli de plamani (tuberculoza, bronsita etc.). Se face un amestec din 500 g miere de albine, 5 capatani de usturoi, pisate si, 5 lamai tocate in masina, amestec care se lasa 7 zile la macerat. Se consuma cate 4 linguri, seara, inainte de culcare, inghitindu-se foarte incet.

      - Hipertensiune, in fiecare dimineata se consuma o sfecla rosie coapta. Seara - o salata din sfecla rosie cruda, usturoi, morcov ras si ulei.

      - Reumatism. Se pun, intr-un borcan de 0,5 l, rame, intr-un strat de circa 2-3 cm grosime. Peste ele se toarna gaz sau alcool, atat cat sa le acopere cu 2 cm si se tin la soare 7 zile. Tratamentul propriu-zis consta in frectii pe zonele afectate cu gazul (alcoolul) respectiv.

      - Spondiloza (lumbago). Se aplica la cald frunze de brusturi, cu partea nelucioasa pe locul dureros. O alta procedura - dintr-un amestec obtinut din ridiche neagra tocata marunt si o capatana de usturoi pisat, aplicat pe locul respectiv.

      - Scleroza vasculara cerebrala. Se rade marunt o lamaie si se amesteca cu macese (un pahar), rachitica (un pahar) si miere de albine (un pahar). Se iau cate 20-40 g inainte de masa. De asemenea, acelorasi bolnavi li se recomanda ceaiul din radacina de patrunjel sau 20 g scoarta de scorus fiarta in 0,5 l apa, timp de 2 ore si bauta zilnic, de 2-3 ori cate o lingura.

      - Varice (tromboflebita). Timp de 20 de zile, se imbraca piciorul de la coapsa pana la talpa cu frunze de varza alba incalzite bine si unse o seara cu miere, o seara cu alcool de 90s, alternativ. Se infasoara cu prosoape calde si se doarme in acest fel.

      - Hemoroizi: O procedura simpla consta in taierea unui cartof in fasii (de forma supozitoarelor!), care se ung cu ulei si se tin in anus cat mai mult. Acelasi lucru se poate face cu un catel de usturoi uns cu saliva si tinut pe toata perioada noptii.

      - Prostata, impotenta. E recomandabil sa se consume mult praz, precum si ceaiul de ghimpe si busuioc. Daca boala vine pe fond nervos, se pun circa 750 g gheata intr-un tifon impaturit in opt si se leaga. Compresa se tine un minut la baza creierului, un minut la inima si un minut pe organele genitale. Se repeta procedura de 4-5 ori pe zi.

CEL MAI PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. Contra sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii. Omoara cei mai oribili microbi - chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei - în cinci minute fix! în testele de laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de penicilina. Este o planta atât de puternica încât, când e frecata'pe picioarele cuiva, intra rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând mixtura pe talpi. Oameni bolnavi de plamâni - ajunsi în pragul mortii - suferind de tot felul de maladii respiratorii (astma,

emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta miraculoasa. ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGEIn 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat în sfârsit cu fermitate "puterea de penicilina" a usturoiului, izolând diversele substante din el. Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile purulente ale pielii" La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria, erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica). Allicina, un alt ingredient, înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TB.C.-ul. De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una din cele mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care "dilueaza" sângele, astfel prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a doua tipuri de ciuperci : una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii si o alta care cauzeaza Candida sivaginita. Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului sunt ce-i care-i confera usturoiului puterea sa de lupta contra bolilor, ajuta la reducerea tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de toxinele periculoase. . PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELORConsumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au aratat ca radacina cu aroma întepatoare are "o actiune protectoare foarte semnificativa" în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C. Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista medicala britanica The Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele a zece pacienti s-a coagulat mai încet când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase, decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest efect - fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul de usturoi a redus nivelul de fibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta - în trei ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv nivelurile de colesterol si fibrogen sub valorile normale.

COBOARA HIPERTENSIUNEA Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca usturoiul

dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, a reduce tensiunea crescuta. Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza - în cazuri dupa cazuri - ca simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau furnicaturile, dispar toate, rapid si usor. De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru reducerea tensiunii sangvine :1. Este absolut sigur.2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului.3. Tensiunea sangvina se reduce treptat - într-o perioada de timp - fara nici o cadere neasteptata care ar putea soca organismul !4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub îngrijirea medicului.5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap, tiuiturile din urechi, durerile de piept.6. Se pot obtine bune rezultate,indiferent de vârsta sau de conditie.7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si alungarea simptomelor acesteia.Hipertensiunea e extrem de periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu sunt întotdeauna prezente - multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au - si în al doilea rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si arterelor, sub forma de crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca nu e controlata. Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu face decât sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza. Oricum, folosirea prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea ! REMEDIU ALIMENTAR PENTRU DIABET Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca mai traia, sanatos-tun. Incepuse sa manânce o combinatie de usturoi, patrunjel si creson. Nivelul zaharului din sânge i-a coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca fericit acest remediu, ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie folosit fara permisiunea medicului.Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul zaharului si, astfel, a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul - consemnat de mai multe ori - ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sânge la diabetici. TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA ANTIDIABETICAUsturoiul - desi are o actiune putin mai înceata - este la fel de eficient ca tolbutamida (un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge. Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: "Recent, mi s-a pus diagnosticul de diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea, trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca nivelul zaharului din sânge. Asa ca am început imediat sa iau câte o capsula de usturoi de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul din

sânge mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un medicament. REÂNTINERESTE FICATUL Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta cresterea si vigoarea circulatiei sangvine prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi în .amestec cu o lingura de untdelemn de masline sau ulei de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita. Utilizatorii spun ca e într-adevar o planta miraculoasa. Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive - mai ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul. REMEDIU ALIMENTAR PENTRU CISTITAInfectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: "Pentru aceia dintre dumneavoastra care pot suferi de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei catei mari de .usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa. Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut." "Am mai avut cistita o singura data si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a avut odata un pacient cu cancer la plamâni care a trait mai mult decât se asteptase ea, si mânca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge !" LEAC ALIMENTAR PENTRU BOLILE DE STOMAC Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor pentru a secreta enzime digestive. Dar usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau amestecat cu alte mâncaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si lapte. Totusi, usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai pentru picioare si mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarata de nouazeci si cinci la suta. Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fost laudat în întreaga lume pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare. TOATE SIMPTOMELE AU TRECUTS-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit, dupa cum urmeaza: îngreunarea de dupa masa a fost înlaturata complet în cincisprezece cazuri si usurata partial în sase cazuri din douazeci si cinci - dintr-un total de 84% eficacitate! Râgâielile au disparut complet în treisprezece cazuri, si partial în noua - din douazeci si cinci - la un total de 88% eficacitate ! . Flatulenta a disparut complet în douazeci de cazuri din douazeci si cinci - un total de 80% eficacitate ! Colicii cu gaze au disparut complet în treisprezece cazuri si s-au usurat partial în opt - la un total de 84% eficaci-tate ! Greturile au disparut complet în sase cazuri din opt - pentru un total de 75% eficacitate! Se rapor-teaza ca usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca usturoiul e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina gazele din stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.

CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT PENTRU A CALMA DIGESTIACa uz extern, usturoiul se poate folosi în cataplasme sau bai de picioare si de mâini. Intern, usturoiul maruntit poate fi luat cu miere, înainte sau dupa mese (folositi o jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete sau capsule. LEAC ALIMENTAR PENTRU CONSTIPATIEUn reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de constipatie îsi pot gasi usurarea mâncând cu regularitate cantitati moderate de usturoi, amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el, stimuleaza miscarile peristaltice ale peretilor intestinali si, în acest mod, produce mobilitatea scaunului. REMEDIU PENTRU DISPARITIA ARSURILOR SI DURERILOR DE URECHI. Doamna LC. spune : "Timp de un an, am folosit ulei de usturoi pentru durerile de urechi. L-am vazut facând minuni în zece-cinci-sprezece minute de la spargerea unei capsule cu ulei de usturoi, turnata în ureche si retinuta cu un tampon de vata. Le-am spus prietenilor si rudelor cât de repede îmi trece durerea si toti sunt gata sa jure! - Sora mea avea o infectie a urechii interioare si toata noaptea plângea de durere. Mi-a dat telefon la ora patru dimineata, în lacrimi. Sotul ei a venit si a luat putin ulei, iar durerea i-a trecut în cincisprezece minute. De asemenea, am descoperit absolut întâmplator ca arsurile sunt ajutate prin frectie cu ulei de usturoi pe locul ars. Durerea trece aproape imediat dupa aplicare si masarea arsurii. Nepotul meu s-a ars destul de grav la mâna, pe plita electrica. Dupa ce i s-a aplicat ulei de usturoi, a fost foarte usurat si a dormit toata noaptea fara sa se plânga. A VINDECAT MULTE URECHI CARE TIUIAUDoamna N.V. spune: "Am descoperit un remediu foarte simplu si ieftin pentru slabirea auzului si tiuitul urechilor (...). Urechile îmi sunau atât de tare încât abia mai auzeam. Acum trei ani, am citit: -Se spune ca un strop de suc de usturoi pus în ureche face bine la auzul cu probleme. Am încercat, cu rezultate miraculoase ; începeti aplicând formula cam de trei ori pe saptamâna si, pe masura ce starea vi se amelioreaza, puteti reduce dozajul. Eu o folosesc în prezent cam o data la o saptamâna sau, la zece zile si rezultatele bune se mentin." LEAC ALIMENTAR PENTRU PROBLEMELE NASULUI SI ALE GÂTULUIUsturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implica infectii la ochi, urechi, nas si gât. Daca se ia o bucata de usturoi în gura, la începutul unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea în câteva ore sau cel mult o zi. De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii superioare, absorbind toxinele - ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice învecinate, empie-mele sinusurilor max ilare, faringitele si laringitele grave si alte boli. De exemplu: aceasta miraculoasa planta vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si înlatura tartrul! Are efect curativ asupra cataractei si inflamarii canalelor lacrimale! Va doare urechea? înfasurati planta în putin tifon si introduceti-o în canalul exterior al urechii! Va doare capul ? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele si arterele pentru a elimina congestia. Stoarceti putin suc de usturoi într-o lingurita de miere (este un vechi remediu al pieilor-rosii!). Stranutati, aveti nasul înfundat sau va chinuieste alergia ? încercati putin usturoi tocat, înghitit cu apa. Se spune ca, în asemenea cazuri, usturoiul face minuni ! LEAC ALIMENTAR ALUNGA IMEDIAT RACELILE SI DURERILE DE GÂTUsturoiul actioneaza mai repede decât vitamina C la vindecarea racelilor. Daca se tine un catel de usturoi în gura, raceala va disparea în câteva ore, max imum o jumatate de zi. Nu va ustura deloc, daca nu îl mestecati. Doar razuiti-l cu dintii, din când în când, pentru a elibera

câte putin suc. (Daca usturoiul e prea tare, încercati cu unul dintre verii sai mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum - sau prazul.) în acest mod, o durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar si pentru temutele dureri de gât care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data - si e mult mai de nadejde decât vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu face decât sa amâne inevitabilul. Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar temporara. Usturoiul, planta întineririi miraculoase, si altele ca urzicile (Urtica sp.), hreanul (Armorada rusticana) si boabele de soc (Sambu-cusnigra) - toate sunt alimente biblice celebre pentru capacitatea lor de a usura simptomele alergice. Socul, de exemplu, contine doi compusi activi contra virusilor de gripa. Indicam în acest sens ceaiul din boabe de soc. Ceaiul de urzici-vii (Urtica dioica) are un lung istoric de tratament contra tusei (inclusiv a tusei convulsive) si a racelilor, curgerilor de nas, congestiilor de piept si bronsitelor. Radaci-nile sau frunzele de urzici, folosite în suc sau ceai, erau medicamente sigure si nepericuloase pentru a deschide tuburile si caile din plamâni ; urzica e o antihistamina puternica. Nimic nu este mai dramatic decât vindecarea de alergie si guturai pe care o asigura frunzele de urzica, încercati doua lingurite de frunze uscate si congelate la o ceasca de apa clocotita. Puneti la asezat pâna se raceste, îndulcita dupa gust. Hreanul - folosit de evrei secole de-a rândul ca simbol al celor sapte ierburi amare de Pasti are o îndelungata reputatie de muco-kihetic. Altfel spus, are capacitatea de a dilua flegma sau mucusul, usurându-i astfel eliminarea din sistem. Nimic nu se compara cu o lingurita de hrean proaspat pentru a curata sinusurile. Doza zilnica e necesara numai pâna când cedeaza simptomele alergici, în continuare, nu mai e nevoie decât de câteva lingurite de hrean pe luna, pentru a preveni un nou atac de alergie. UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR Bufeuri de febra ? Incercati usturoiul. Depresie ? Puneti putin usturoi în salata. Iritabilitatea, anxietatea, greturile, migrenele, oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea dureroasa a sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau de substantele pe care le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia. Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B-l în organism poate fi de o valoare extrema pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor premenstruale si a multor alte probleme. Medici de renume au constatat ca usturoiul combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mâncarimile, obezitatea, leucoreea, artrita si multe alte maladii. Desigur, usturoiul se gaseste si sub forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a farmaciilor specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecând o lingurita de praf într-o ceasca de apa fierbinte, adaugând miere dupa gust. Sau o cantitate mica, maruntita într-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa înainte de mese.REMEDIUL ALIMENTAR PENTRU EXCRESCENTE DUREROASE SI SPASME LA COLON M.V., medic stomatolog, relateaza ca timp de zece ani si-a facut tratamente cu raze X si radiu pentru a eradica niste excrescente urâte ale pielii care-i tot reapareau, cu toate ca un medic îi spusese ca erau benigne. La aplicarea uleiului din aceasta planta uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe fata i-au disparut complet. Prima oara a încercat formula pentru o excrescenta de lânga ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - din capsule - si în circa o luna umflatura a disparut. A doua oara, a încercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care crestea rapid, atingând chiar

marimea unei monede de zece centi când si-a dat seama prima oara de existenta ei. Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o vazând cu ochii. Aceste excrescente, spune el, erau cauzate de niste arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfatuit sa le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a încercat timp de doua, trei luni, fara succes. "Si sa te mai miri", comenteaza el, "ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi si cancer ? Chiar daca nu erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta dezvolte în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Si, categoric, nu s-au vindecat pâna nu am aplicat usturoiul.Mai mult, erau urâte si dureroase. Speram ca aceasta experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentru altii. Tratamentul e inofensiv si, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic. LEACUL ALIMENTAR PENTRU PICIORUL ATLETULUIAni de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri.. Când toate medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru piciorul-atietului. Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va da o senzatie de caldura, pentru cam cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe zi, timp de o saptamâna, si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul, spalati cu apa si încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala.) Pentru a preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii. REMEDIU ALIMENTAR PENTRU ARTRITA, REUMATISM SI NEVRALGIERemediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal obisnuit în care s-a prajit usturoi. Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi maruntit într-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate face minuni pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales în cazuri de sciatica si guta. Un om de stiinta indian declara ca uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea partilor reumatice poate fi mult usurata frecându-le cu usturoi. "Da rezultate excelente", sustine el. Un alt savant de frunte si expert în terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid durerile reumatice si nevralgice.

CUM AU VINDECAT ALIMENTELE UN BRAT USCAT ! In cartea sa, Despre oameni si plante, renumitul specialist francez Maurice Messegue descrie o pacienta, Anne-Marie M., de nouasprezece ani, care se nascuse cu un brat mai scurt, uscat, care niciodata n-a crescut prea mult, nu-i folosea la nimic si a ramas îndoit peste piept. Nu simtea nimic cu bratul (decât pe timp ploios, când o dureau oasele) si nu si-l putea misca. Consultase multi medici, dintre care nici unul nu-i putuse rezolva problema paraliziei si a estropierii de crestere. Aceasta era o problema noua pentru Messegue, care a diagnosticat atrofia ca un gen de rahitism. Cel mai important ingredient din remediul sau, declara el, era un aliment tamaduitor simplu - varul aproape identic si mai blând al usturoiului - ceapa ("continutul ei de sulf o face foarte eficienta împotriva reumatismelor") . Alte ingrediente includ lamâita, urzica-vie, brusturele mare si patrunjelul - toate, alimente tamaduitoare din Biblie discutate în aceasta carte la paginile 82,131,220,222,250 - ca diuretice, pentru a

elimina toxinele (de asemenea, spune el, ceapa - Allium cepa -este "un diuretic destul de puternic pentru a-1 fi vazut eliberând rinichii bolnavilor de uremie"). Paducelul, un aliment vindecator din Biblie discutat în Capitolul 11, si mugurii de tei, au fost recomandati ca sedativi usori. Musetelul comun, un alt aliment vindecator din Biblie discutat la pag. 4142, a fost folosit pentru a calma nervii. Pentru atrofie, a folosit coada-calului (Equisetum max imum) într-o prisnita de varza, un aliment tamaduitor biblic, si creson, una dintre ierburile amare de la Cina cea de Taina. Acest gen de cataplasma a actionat miraculos asupra unor animale care abia se mai puteau tine pe picioare. Urma sa le foloseasca numai în aplicatii externe, sub forma de cataplasme si bai de mâini si picioare. Trei luni mai târziu, fata a revenit, vindecata în mod miraculos! A întins mâna. "Priviti!" a exclamat ea si a luat cu mâna o foaie de hârtie de pe masa. "Sunt atât de fericita!" a strigat "E asa de minunat, ca nici nu-mi vine sa cred (...)."Un martor sceptic a întrebat: "Vreti sa spuneti ca înainte nu va puteati misca,bratul si mâna? Iar acum puteti?" "Exact", a raspuns ea si, ca s-o dovedeasca, l-a ciupit de mai multe ori: întâmplarea â aparut în toate ziarele din Paris . Parintii lui Anne-Marie au spus ca era un miracol. Numai medicii care o tratasera fara succes au refuzat sa creada. "Nu se poate face nimic", a spus unul. "Corectarea diformitatilor congenitale e mai presus de puterea oricarui medic."

EFECTELE EXERCITATE DE CĂTRE PLANTELE MEDICINALE

  Asupra omului, substanţele active din plante, exercită diferite efecte (acţiuni, proprietăţi), aşa cum se poate observa din tabelul de mai jos.

EFECTEPLANTE CARE PREZINTĂ ACESTE EFECTE

  Afrodisiace (afrodiziace)

  Frasinul (seminţe), Ienupărul (pseudobacele), mărarul (seminţe), năsturaşul (partea aeriană proaspătă), negrilica (seminţe), saschiul mic, ţelina (rădăcini)

  Alcalinizante (tamponante asupra hiperacidităţii gastrice -hipoacidifiante)

  Cicoarea (rădăcina), dud (frunze), salcâm (flori)

  Analaptice (stimulente sau excitante nervoase)

  Cacao, cafeaua, soia, rostopasca, traista ciobanului

  Analgetice (analgezice, calmante asupra durerii)

  Creţuşca (partea aeriană înflorită), garoafa horticolă (floarea), iasomia, plop (muguri), salcia (scoarţa), spânzul (numai extern), troscotul (partea aeriană

colectată toamna)

  Anorexigene  Cicoarea, (rădăcina), fasolea boabe, soia boabe, varza de Bruxelles, varza roşie

  Antiacneice  Cânepa codrului (partea aeriană), cicoarea (rădăcina), fumăriţa (partea aeriană), trifoiul roşu (flori)

  Antiagregante plachetare  Iasomia, pir (rizomi), păducel (frunze, flori, fructe), salcie (scoarţa), troscot, trei fraţi pătaţi, trifoiul roşu (flori)

  Antialergice  Fumăriţa (partea aeriană), hameiul (conuri), hreanul (adjuvant), urzica (frunze - adjuvant)

  Antiastenice  Iasomia, lintea, schinduful, usturoiţa (partea aeriană proaspătă)

  Antiastmatice   Nemţişori de câmp (flori)

  Antidermatopatice (care combat bolile de piele)

  Fumăriţa (partea aeriană), trei fraţi pătaţi (partea aeriană)

  Antidiareice  Coada racului, cornul (scoarţa, fructele uscate), lemnul câinesc (scoarţa), nucul (frunze), sângerul (scoarţa), trifoiul roşu (flori- acţiune uşoară sau medie)

  Antiemetice (antivomitive)   Menta, busuiocul, muşeţelul, lămâia

  Antifermentative (care inhibă fermentaţiile digestive)

  Ienupărul (pseudobacele)

  Antigutoase   Frasinul (frunze, muguri), iasomia, trifoiul roşu (flori)

  Antihemoragice (vezi hemostatice)

  

  Antihemoroidale  Cicoarea (planta întreagă - adjuvant), frasinul (frunze - extern), ploaia de aur (frunze şi flori - intern),  traista ciobanului (partea aeriană - extern, băi)

  Antihistaminice   Negrilica (seminţe)

  Antiinflamatorii   Frasinul (frunze)

  Antiinflamatorii articulare  Coada calului (partea aeriană), iasomia, salcia (scoarţa), troscotul (partea aeriană colectată toamna)

  Antimigrenoase   Iasomia (flori sau frunze şi flori), negrilica (seminţe),

rozmarinul (terminaţiile înflorite), ruscuţa de primăvară (partea aeriană).

  Antiosteoporotice  Coda calului (partea aeriană), salvia (frunze), saschiul mic (partea aeriană), trifoiul roşu (flori)

  Antioxidante

  Afinul (fructele), cicoarea (sucul din rădăcina proaspătă), cireşul (fructele), cerenţelul (rizomul), coacăzele negre (fructele), coada calului (partea aeriană), frasinul (scoarţa), lămâiul (zeama fructului), lemnul câinesc (scoarţa), lipicioasa (partea aeriană), merişorul (fructele), năsturaşul (partea aeriană proaspătă), podbalul (frunzele), sânzienele albe şi galbene (partea aeriană) [mai multe]

  Antiplegice

  Curpenul de pădure (terminaţiile înflorite), ghiocelul (bulbii), dediţei (partea aeriană), negrilica (seminţe)  Atenţie!  Toate aceste plante sunt toxice, administrarea lor făcându-se doar sub supraveghere competentă sau apelându-se la extracte precis dozate.

  Antiscorbutice (suplimente naturale foarte bogate în vitamina C)

  Ardeiul roşu, coacăzele negre, hreanul, lămâia, măceşele, năsturaşul (partea aeriană proaspătă)

  Antispastice generale (calmante ale spasmului muscular)

  Salcâm (flori), fumăriţa (partea aeriană)

  Antispastice biliare  Fumăriţa (partea aeriană), rostopasca (partea aeriană)

  Antitumorale  Cânepa codrului (partea aeriană), curpenul de pădure (terminaţiile înflorite), macul roşu de câmp (petalele), traista ciobanului (adjuvant)

  Antitusive  Bradul şi molidul (mugurii), macul roşu de câmp (petalele - în tusea astmatică sau astmatiformă), salcâm (flori)

  Antivirale (Fitoncide care combat viruşii)

  Afinul, iasomia, ienupărul (pseudobacele), lămâile, trifoiul roşu (flori)

  Bactericide (Fitoncide  antibacteriene, care distrug bacteriile)

  Curpenul de pădure (terminaţiile înflorite), hreanul

  Bacteriostatice (Fitoncide care inhibă dezvoltarea bacteriilor)

  Ploaia de aur (frunze şi flori), usturoiţa (partea aeriană proaspătă)

  Bradicardizante (care scad frecvenţa ritmului cardiac)

  Nemţişori de câmp (flori)

  Bronhodilatatoare  Bradul şi molidul (mugurii), cimbrişorul (partea aeriană), coada calului (partea aeriană), negrilica, nemţişori de câmp (flori), podbalul (frunze)

  Calmante ale SNC  Ghizdeiul (flori), hameiul (conuri), ienupărul (pseudobacele), mandarina, salata verde, salcâm (flori - adjuvant), teiul (flori)

  Calmante neurovegetative   Ruscuţa primăvărătică (partea aeriană înflorită)

  Cardiotonice şi cardiomiotonice

  Degeţelul, micşunelele ruginite (flori şi frunze), păducelul (fructe, flori şi frunze), Ruscuţa primăvărătică (partea aeriană înflorită), spânzul (numai sub formă de extracte farmaceutice şi sub supraveghere medicală), traista ciobanului (adjuvant)

  Carminative

  Anason (achena), busuioc (partea aeriană înflorită) , chimen (achena), fenicul (achena), ienupărul (pseudobacele), macul (seminţe), mărarul (achena, frunzele proaspete), negrilica (seminţe), sulfina (florile), stupitul cucului (frunzele proaspete), tarhonul (frunzele)

  Cicatrizante

  Gălbenelele (flori), frasinul (frunze), lemnul câinesc (scoarţa, florile, frunzele), margaretele (flori), nemţişori de câmp (flori), stejarul (scoarţa), urzica (frunze), trifoiul roşu (flori)

  Colagoge (stimulente asupra evacuării bilei în intestin)

  Cicoarea (întreaga  plantă), fumăriţa (partea aeriană)

  Coleretice (stimulente ale secreţiei biliare)

  Fumăriţa (partea aeriană)

  Declorurante  Coada calului, feciorica (partea aeriană), gulia (crudă), năsturelul, pătrunjelul (rădăcina crudă), usturoiţa,  varza (crudă).

  Depurative   Castravetele, Cânepa codrului (partea aeriană), cicoarea (întreaga  plantă), grapefruitul, gulioare

(proaspete), năsturaşul (partea aeriană proaspătă), păpădia (frunze şi rădăcini, uscate şi proaspete), pepenele verde, ridichea neagră, salata verde, sânzienele albe (terminaţiile înflorite), sânzienele galbene (terminaţiile înflorite) sulfina (terminaţiile florifere), toporaşul (rizomi şi rădăcini), trei fraţi pătaţi (partea aeriană înflorită), urzica (frunze - uscate, proaspete), usturoiţa (partea aeriană proaspătă), volbura (partea aeriană şi rădăcinile plantei recoltate primăvara şi vara) [mai multe]

  Diaforetice (vezi sudorifice)   

  Diuretice

  Andivele, cânepa codrului (partea aeriană), gulioare (proaspete), fumăriţa (partea aeriană), frasinul (frunze), hreanul, ienupărul (pseudobacele - acţiune puternică), năsturaşul (partea aeriană proaspătă), nemţişori de câmp (flori - cu eliminare de acid uric), ploaia de aur (frunze şi flori - intern), ruscuţa primăvărătică (partea aeriană înflorită), trifoiul roşu (flori - acţiune medie)

  Emenagoge  Busuiocul cerbilor, iedera, negrilica (seminţe), trifoiul roşu, vetricea

  Emetice (vomitive)  Cânepa codrului (întreaga plantă), măseaua ciutei, toporaşul (rădăcinile şi rizomii), vioreaua

  Energetice   Lintea

  Enzimatice

  Ananasul, bananele, cerealele încolţite (doar proaspete), cerenţelul (rizomi), hreanul, lipicioasa, macul (seminţe), mărarul (frunze proaspete), mere acrişoare, morcovul (rădăcina), pătrunjelul (frunze), pepenele galben, pepenele vede, sânzienele albe, sânzienele galbene, spanacul, ştevia, tarhonul, teiul (flori), ţelină (frunze)

  Estrogenice

  Curpenul de pădure (terminaţiile înflorite), drobiţa, hameiul (conuri), iedera, inul (seminţe), nemţişori de câmp (flori), salvia (frunze), schinduful, soia (boabe), trifoiul roşu (flori),  zmeur (frunze, fructe)

  Expectorante  Bradul şi molidul (mugurii), ienupărul (pseudobacele), toporaşul (toată planta)

  Febrifuge (antipiretice)   Cornul (scoarţa), frasinul (frunze), liliacul (frunze, flori, fructe), ploaia de aur (frunze şi flori - intern), sângerul

(scoarţa), socul (flori), teiul (flori)

  Fitoncide (antibiotice vegetale)

  Curpenul de pădure (terminaţiile înflorite), hreanul, ienupărul (pseudobacele), macul roşu de câmp (petalele), pelinul, usturoiul

  Galactogoge (care stimulează lactaţia)

  Chimenul, lintea, mărarul (seminţe), negrilica (seminţe), schinduful

  Hemostatice (antihemoragice)

  Frasinul (frunze), traista ciobanului

  Hepatoprotectoare   Cicoarea (partea aeriană - praf),

  Hipercorticoidice (stimulente ale glandelor corticosupraeanale)

  Cuişoarele, hreanul, ienupărul (pseudobacele)

  Hiperglicemiante (care cresc glicemia)

  Bananele coapte, ienupărul (pseudobacele), strugurii

  Hipertensoare (care cresc tensiune arterială)

  Ruscuţa primăvărătică (partea aeriană înflorită), traista ciobanului (adjuvant)

  Hipertiroidice (stimulente ale glandei tiroide)

  Traista ciobanului (adjuvant)

  Hipnotice (care induc somnul combătând insomnia)

  Fumăriţa (partea aeriană), macul roşu de câmp (petalele), salcâmul (flori - adjuvant), toporaşul (flori şi frunze - acţiune uşoară)

  Hipocolesterolemiante

  Cicoarea (rădăcina), cireşul (fructe), dovleacul (seminţe), Frasinul (mugurii), inul (ulei), merişoare (fructe), mărul (fruct cu coajă), morcovul (rădăcini), schinduful, strugurii negrii (boabe), urzică (frunze)

  Hipocorticoidice (inhibante ale glandelor corticosupraeanale)

  Nemţişori de câmp (flori), Traista ciobanului (adjuvant)

  Hipoglicemiante (care scad glicemia)

  Afinul  (frunze, fructe), anghinarea (frunze), bananele verzi (necoapte), brusturul (rădăcina), buretele de mai (ciuperca), ceapa, cicoarea (întreaga  plantă - acţiune uşoară), coacăzul negru (frunze, fructe), dudul (frunze),  fasolea (păstăi, boabe, teci uscate), fragul (frunze, fructe), gulia (element de dietă), iarba mare (rădăcina - adjuvant), măceşul (fructe),  merişorul (frunze, fructe), nucul (frunze), păpădia (rădăcina -

adjuvant), prazul, schinduful, topinamburul (rădăcina - adjuvant), usturoiul, varza

  Hipotensoare (care scad tensiune arterială) - antihipertensive

  Fumăriţa (partea aeriană), hreanul, păducelul (fructe, flori şi frunze), nemţişori de câmp (flori), tei (flori), toporaşul (rizomi şi rădăcini), traista ciobanului (adjuvant), usturoiul

  Hipotiroidice (inhibante ale glandei tiroide)

  Cervana (partea aeriană înflorită), fasolea boabe, rozmarinul (terminaţiile înflorite, frunzele), ruscuţa de primăvară (partea aeriană înflorită), talpa gâştei (terminaţiile florifere), varza roşie.

  Hipotrigleridemiante (care scad nivelul trigliceridelor circulante)

  Afinul (fructe), cireşul (fructe), inul (ulei), măslinele (ulei virgin), merişorul (fructe), schinduful, strugurii negrii (boabe), vişinul (fructe)

  Imunitare (imunostimulente, tonice asupra sistemului imunitar)

  Arnica (flori), brânca (planta tânără, proaspătă), cânepa codrului (partea aeriană), cerenţel (rizomi), curpenul de pădure (terminaţiile înflorite), tuia (frunzele solzoase proaspete), echinacea (întreaga plantă), vâsc (fructe)

  Laxative

  Cânepa codrului (partea aeriană), cicoarea (întreaga  plantă), frasinul (frunze - acţiune uşoară), ienupărul (frunzele), inul (seminţe), schinduful (acţiune uşoară), toporaşul (rădăcinile şi rizomii - acţiune uşoară)

  Lipotrope  Ienupărul (pseudobacele), rostopasca, sovârvul, turiţa mare,  tuia (terminaţiile verzi proapete)

  Miotonice (stimulente neoro-musculare)

  Schinduful

  Mineralizante şi remineralizante (suplimente minerale naturale)

  Macul (seminţe), Năsturaşul (partea aeriană proaspătă)

  Ocitocice  Ciocul berzei (partea aeriană), pătrunjel (rădăcina), vetricea (flori)

  Odorizante (care combat mirosul neplăcut a pielii sau a gurii)

  Lemnul câinesc (flori), toporaşul (florile)

  Prebiotice   Cicoarea (rădăcina), sfecla roşie

  Progesteronice   Soia, trifoiul roşu (flori)

  Secretolitice  Pătlagina (frunze), podbalul (frunze), schinduful, trifoiul roşu (flori, adjuvant), toporaşul (toată planta)

  Sedative (calmante ale sistemului nervos central)

  Fumăriţa (partea aeriană - acţiune moderată), macul roşu de câmp (petalele - acţiune uşoară), toporaşul (flori şi frunze - acţiune uşoară)

  Stomahice (tonifiante, întăritoare ale stomacului)

  Cornul (coarnele), fumăriţa (partea aeriană), hreanul, ienupărul (pseudobacele), sângerul (fructele în cantitate mică)

  Sudorifice (stimulatoare ale transpiarţiei)

  Frasinul (frunze), iasomia, macul iepuresc (petalele), macul roşu de câmp (petalele)

  Tonice generale  Cornul (coarnele), schinduful, usturoiţa (partea aeriană proaspătă)

  Tonic aperitive   Andivele, negrilica (seminţe), pelinul, tarhonul

  Tonic metabolice (stimulente asupra metabolismului

  Fumăriţa (partea aeriană), hreanul, iasomia

  Uterotonice  Arnica, Cimicifuga europaea (rizomi), coada racului, iasomia, ienupărul (pseudobacele), traista ciobanului

  Vasodilatatoare   Liliacul (frunze), nemţişori de câmp (flori)

  Vermifuge (inhibante asupra viermilor intestinali)

  Hreanul, liliacul (frunze - adjuvant), negrilic a (seminţe), usturoiţa (seminţele)

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).