C. Fitoterapia disfuncţiilor hepato-biliare

Ficatul este unul dintre cele mai importante organe ale digestiei, fiind şi locul neutralizării toxinelor și a altor substanțe care ajung în organism.

Ficatul șI organele anexe

Formele cele mai grave de suferinţă hepatică sunt hepatitele epidemice (virale). Există două tipuri de hepatite epidemice,

cele transmise pe cale alimentară- hepatită virală acută de tip A hepatită virală de tip B, C și D- cele transmise pe cale parenterală (transfuzii, injecții

sau manevre stomatologice cu instrumentar insuficient sterilizat, sau pe cale sexuală) Gravitatea bolii decurge în special din tendința către ciroză hepatică și dintr-o incidență crescută

a neoplasmului hepatic.

Neoplasm= Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală; p. gener. cancer

Primele măsuri terapeutice după internarea în spital de infecțioase sunt cele de ordin igienico-dietetic-(repaus fizic) la pat și repaus psihic.

Regimul alimentar joacă un rol important.

1

În faza preicterică (când colorația galbenă a tegumentelor și mucoaselor nu a apărut încă) sau ăn prima săptămână când de obicei predomină tulburările digestive (grețuri, vărsături, somnolență) se vor evita carnea, ouăle, grăsimile, brânzeturile grase.

Din a 7-a zi de icter se va prescrie un regim complet normocaloric, dar sărac în grăsimi, compus din – lapte degresat, brânză de vacă, iaurt, paste făinoase, cartofi, pește alb, fructe, legume cu excepția fasolei, vinetei, ridichia, care pot fermenta

Se recomandă lichide din abundență, apă, sucuri de fructe, limonade, proaspete, din care 50% sub formă de infuzii și decocturi din plante medicinale.

Pentru vindecare completă, fitoterapia are rol important, fiind recomandată atât ăn faza acută cât și în cea cronică a bolii

Hepatotroficele, antihepatotoxicele şi stimulantele funcţiei hepatice

Sunt cele care susţin sau accelerează procesul de vindecare a celulelor hepatice lezate, sau sunt antagoniste ale substanţelor care provoacă aceste leziuni (survenite în urma peroxidării acizilor grași și prin radicalii liberi generați de unele enzime.

Ca antihepatotoxice, pe primul loc se află Armurariul, (Silybum marianum, Cardus marianus), de la care se utilizează fructele (Fructus Cardui Marianae).

Substanţele active sunt trei izomeri de natură flavonică: silybina, silydianina şi silycristina, cunoscute sub denumirea de silimarină. Toate au activitate antihepatotoxică, dar se potenţează una pe alta, combinaţia fiind mai eficientă decât suma efectelor luate în parte.

Silibina stimulează sinteza proteică, accelerând formarea de celule noi, după care este eliminată de bilă , o parte din substanţa activă reintrând în circuitul enterohepatic.

Se utilizează infuzia, 1-2 linguriţe la o cană cu apă, 1-2 căni/zi, prima dimineața, înainte de micul dejun, după care bolnavul va sta în pat, culcat pe partea dreaptă 20 min, a doua cană se va bea în couă reprize, după mesele principale. Cura este eficientă dacă este urmată timp de două săptămâni.

Rareori, la hipertensivi sau cei ce nu tolerează bine acest tratament s-au semnalat efecte secundare nedorite- colici abdominale, diaree, prurit local.

Alte plante utile pentru stimularea funcţiei hepatice sunt cimbrişorul, cimbrul, infuzie din o linguriță plantă la o cană cu apă sunătoarea, infuzie din 1-2 lingurițe la o cană cu apă muşeţelul, coada şoricelului, infuzie din 1-2 lingurițe la o cană cu apă rostopasca (Chelidonium majus – conţine alcaloizi care pot deveni toxici dacă e folosită

mai mult de 7 zile). Prep. infuzie din 1/2 linguriță plantă la o cană cu apă, maxim 7 zile.

2

Lichen de piatră , decoct, o linguriță la o cană, (se neutralizează cu un vârf cuțit de bicarbonat de sodiu)

Colicile şi calculozele biliare sunt de obicei tratate alopat (sedative, antispastice, litice) sau chirurgical (coledoctomia, colecistectomia).

COLEDOCECTOMÍE s.f. (Med.) extirpare chirurgicală a coledoculuiCOLECISTECTOMÍE, colecistectomii, s. f. (Med.) Extirpare chirurgicală a veziculei biliare.

În anumite cazuri, pentru reducerea depunerilor, sau chiar eliminarea calculilor mici, ca adjuvante se pot utiliza plantele medicinale.

Calculoza biliară este însoțită de dureri violente care apar brusc datorită spasmelor biliare, a tulburărilor neuro-vegetative sau unor infecții biliare. Se folosesc plante cu acţiune antispastică şi colagogă (stimulează drenajul biliar).

Rostopasca are efecte foarte bune antispastice, de tipul papaverinei, datorate alcaloizilor chelidonină şi homochelidonină, cu acţiune similară morfinei.

Alcaloizii și celelalte substanțe active din plantă au acțiune sinergică. Totalul de alcaloizi acționează asupra musculaturii netede a vezicii biliare, stimulează

contracțiile, fiind colecistochinetici. Totalul de alcaloizi măresc cantitatea de bilă secretată Efectul colagog- diminuarea bilei din ficat și din căile biliare extrahepatice, normalizarea

valorii bilirubinei și a colesterolului. Alcaloizii stimulează și funcția pancreatică.

Rostopasca

Unii alcaloizi din plantă au acțiune relaxată asupra coronarelor în timp ce asupra centrilor respiratorii au acțiune ușor stimulantă. Cheleritrina are proprietatea de a coborî presiunea arterială, de a stimula peristaltismul intestinal și contracțiile uterine. Chelidonina diminuează tonusul musculaturii netede intestinale, uterine, bronșice, având acțiune antispastică de tipul papaverinei, dar de zece ori mai puțin toxică.

Extractele totale din Rostopască au efecte remarcabile bactericide, antitumorale (sanguinarina).Preparare-

Infuzie din ½ linguriță plantă la o cană cu apă. Se beau câte 2 linguri, la 3 ore, până la epuizarea cantității.

Tinctură din 10g plantă în 100 ml alcool de 60˚-timp de 8 zile. Se iau 10-15 pic de 3 ori pe zi, după mesele principale.

Acţiuni favorabile au şi mătasea de proumb (Stigmata Maydis), infuzie din 2 linguri plantă la o cană cu apă menta, infuzie din 2 lingurițe plantă la o cană cu apă turiţa mare, infuzie din o lingură plantă la o cană cu apă

3

măceşele, infuzie din 2 linguri la ½ L cu apă rădăcină de brusture, decoct, din 2-4 linguri rădăcini, fierte, timp de 15 min în 1L apă. sunătoarea, alături de sedative ca valeriana şi talpa gâştii.

Dischinezia biliară este un termen care desemnează alterarea mecanismelor de reglare a activităţii motorii a diferitelor segmente ale tubului digestiv, manifestată prin dureri abdominale, greţuri, vărsături, afectând fie vezicula biliară şi sfincterul său, fie canalul coledoc.

Fitoterapia este utilizată cu succes, indiferent dacă dischinezia biliară are la origine atonia, hipotonia sau hipertonia veziculei biliare, folosind plante cu acţiune colagogă şi/sau coleretică, cu substanţe active care favorizează eliminarea bilei prin stimularea contracţiilor, stimulează secreţiile celulei hepatice şi prin aceasta volumul de bilă secretată.

Anghinarea, infuzie din o linguriță plantă la ½ L apă rostopasca, infuzie din 1/2 linguriță plantă la o cană cu apă păpădia, infuzie din 1-2 lingurițe plantă la o cană cu apă sau decoct concentrat din 2

lingurițe plantă timp de 10 min la o cană cu apă. salvia, infuzie din o linguriță plantă la o cană cu apă sunătoarea, infuzie din 1-2 lingurițe plantă la o cană cu apă ţintaura,volbura, cicoarea,măceşul,iarba mare,roiniţa, săpunariţa, teiul au proprietăţi colagoge, fiind utilizate alături de regimul igieno-dietetic special.

Buna seara,

atasat regasiti cursul de Fitoterapie a disfunctiilor hepato-biliare.

Pentru urmatoarea intalnire, va rog sa pregatiti:- 5 plante/ produse din plante utile pentru stimularea funcţiei hepatice- 5 plante/ produse din plante cu acţiune colagogă şi/sau coleretică.

Va doresc din suflet un Paste fericit si linistit!

4