www.cimec.ro

MUZEUL JUDEŢEAN BISTRIŢA-NĂSĂLID

FILE DE ISTORIE V.

1988

www.cimec.ro

Colegiul de redactie :

Presedinte : dr. PETRE SECELEA.NU Redactor responsabil : GEORGE MARINESCU Secretar de redactie : LAZĂR URECHE Membri: ŞTEFAN DĂNILĂ, IOAN MUREŞAN,

IONEL TOMPA

---------------

FILE DE ISTORIE

V ; 19133

MUZEUL JUDEŢEAN BISTRIŢ A-NASAUD

Str. A. Roşii nr. 31 4400 BISTRIŢA, tel. : 11063

Coperta : MIRON DUCA

www.cimec.ro

8 u m ar

Pag.

::r PETRE SECELEANU, 1918 - '1988, 70 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România 5

STU D II ŞI COMUNICĂRI

::;EQRGE MARINESCU, Noi descoperiri de epoca bronzului la Bistriţa ..... ..... 21

::.A3RIELA RADULESCU, Consideraţii cu privire la statutul politic

: :JA .. "' POP.

::J.�"' NISTOR.

,-:-�.-\..:'-: DANILĂ,

::J.�"' S!GMIREAN,

\.:O RICA şi TRAIAN �L .\1_.\.. '\;,

-�"'DRE! MOLDOVAN,

:::t:GDI DI!I.UTRIU şi ?ETRE FROICU,

ai Bistriţei ln secolele XIU-XV ..... ..... 38

Particip,area grănicerilor năsăudeni la pri­mul război purtat de Austria . impotri\•a Frantei in perioada 1792-1797 ..... ..... .. ...

Poz'itii oficiale Şi nationale tn continutul ' social al literaturii didactice româneşti din Transilvania (1770-1830) ..... .... . ..... .. ...

Un vechi drapel tricolor la Muzeul din Ilis-trjţa ..... ..... ..... ..... ..... .. ... Un document inedit de la 1860 ..... .. ...

Aspecte privind participarea populatiei Văii Bîrgăului la susţinerea războiului pen tru independenţa de stat a României din

. 1877-1878 ..... ..... ..... ..... ..... ..... ..... .. ...

Grigore Silaşi - luptător pentru emanci­parea .politică şi culturală a românilor din Transilvania ..... ..... ..... ..... .. ...

Unitatea culturală a românilor din tărH reflectată in corespondenta Simion Florea Marian şi Jon Reteganul

nordul dintre

Pop-

52

70

ll3

38'

96

102

.-\l..E'\...-\;."'DRU NISTOR, Iosif Vulcan şi Bistrita

110

116

:.l

www.cimec.ro

LAZĂR URECHE,

"lM!ON LU?Ş.t\N, ION RUSU­SARAŢEANU,

VASILE ILOV AN,

POlviPE! BOCA,

TRAIAN RUS,

!RONIM }..1ARŢIAN,

Fondul şcolar central năsăudean şi contri­buţia sa la dezvoltarea învăţămîntului românesc (1861-1918) 121

Victor Onişor, militant ele seamă pentru Unirecf Transilvaniei cu România 134

Societatea culturală ,.Dacia" 147

Calea ferată I lva Mică - Vatra Dornei, 50 de ani de la inaugurare ..... ..... ..... ..... .... 160 Din activitatea (1928-1944)

gazetei ,.Săptămîna"

Revizorul şcolar Ioan Pavel (1874-1970). organizator de învăţămînt românesc tran-

171

sHvănean ..... ..... ..... ..... ..... ..... ..... 180

VASILE T. CIUBANCAN, Solidaritatea unanimă in apărarea şi păs-

IOA.N MUREŞAN,

FLOAREA IORDAN,

IOAN CHINTAUAN, IOAN RUSU,

4

trarea averilor grănicereşti năsăudene im­potriva regimului hortist de ocupaţie ( 1

·septembrie 1940 - 25 octombrie 1944) 190

Şcoala medie tehnică agricolă Bistriţa

Spirit revolutionar şi înaltă exigentă in in­treaga activitate cultural-educativă şi artis­tică ce se desfăşoară' sub generoasa egidă a Festivalului national .. Cintarea Româ-ni ei

Consideraţii cu privire Ia utilizarea sării şi a apelor sărate din nord-estul Transilvaniei

217

223

(judeţul Bistrita-Năsăud) ..... ..... ..... ..... 238

www.cimec.ro

1918 - 1988, 70 de an i · de la Unirea Transilvaniei cu R omânia

Dr. Petre Seceleanu

1 Decembrie 1918- zi înscrisă cu litere de aur, la loc de înaltă cinstire şi demnitate în istoria noastră naţională, eve­mmcnt care, timp de 70 de ani cîfi au trecut de la înfăptuirea Marii Uniri şi-a sporit mereu semnificatia făcînd, de fapt, de f iccarc dată, să· tresalte de emoţie şi mîndrie patriotică inimile atîtor generatii. Atunci, pe Cîmpia de lîngă Cetatea elin inima Transilvaniei - Alba Iulia -, martoră şi a altor momente eroice ale neamului românesc, o imensă mulţime aclama şi susţinea împlinirea unei multiseculare aspiraţii, în­t:hcicrea unui îndelungat proces istoric, a unui vis scump tu­turor celor ce au vieţuit neîntrerupt pe pămîntul Daciei -făurirca statului national unitar român. Rod al luptei întregii natiuni, făurirea statului naţional român, reprezintă înfăptui­rea firească a năzuintei seculare de unitate a poporului nas­Iru, c1 visului pentru care au luptat şi s-au jertfit nenumărate qeneratii de înaintaşi, împlinirea unei necesităţi obiective a insăşi dezvoltării istorice.t

Reprezentînd o constantă a gîndirii şi acţiunii fortelor .nnintate ale poporului încă din epoca etnogenezei sale daca­romane şi în· tot cuprinsul evolutiei sale istorice, idealurile unităţii şi independentei noastre nationale preluate ca o sa­cră moştenire de �a înaintaşi au fost, întotdeauna, aşa cum plastic .5i inspirat scria Bălcescu "Visarea iubită a voievozilor noştri cei viteji, a tuturor bărbaţilor cei mari cari întrupară ln sine individualitatea şi cugetarea poporului".

Acest ideal major a constituit temelia tuturor strădanii/ar dl' unitate în vremea marilor voievozi ai secolului al XV -lea:

1 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socia!iste multil.ateral dez­voltate şi 1naintare g României spre oo�unism, Ec;t. politicd, BucunJ·,ti,' 1975, p. 37-38.

1

5 www.cimec.ro

Iancu ele Hunedoara şi Ştefan cel Mare, şi, apoi, în vremea lui Mihai Viteazul, gloriosul domn ce a realizat la 1600 unirea sub o singură ocîrmuire politică a celor trei ţări româneşti. Actul lui Mihai Viteazul a fost un moment hotărîtor pentru evolutia politică ulterioară a românilor din Transilvania, pen­tru problematica românească în general. El a creat un prece­dent şi a de$chis o perspectivă pentru viitorul politic al românilor.

Deşi n-a reuşit să formuleze programatic necesitatea uni­rii Moldovei cu Muntenia, Tudor V ladimirescu a chemat ia lupta comună Şi unire pe moldoveni cerîndu-le "ca fiind un neam şi o lege să fim într-un glas . . . spre zdrobirea oricărui Jaf şi scoaterea voastră din această mare dărăpănare şi proas­ta stare în care vă aflati". Cu toate că a fost înfrîntă, revolu­tia lui Tudor V ladimirescu a constituit un nou şi scmniti�o­tiv prilej de manifestare a sentimentului de unitate naţiona­lă, de soliCiaritate a românilor de pretutindeni, concretizate edificator în largul ecou pe care 1-a avut printre românii din Transilvania, care nutreau speranta şi aşteptau ·ca ,.'fodoraş•• sau "crăiuţu/ Tudoru să vină să le facă dreptate. Anul 1821 a marcat, de asemenea, o piatră de hotar în evoluţia istorică ulterioară căci, pe de o parte, a fost stimulată, cu noi şi pu­ternice valenţe, întreaga mişcare de eliberare socială şi de unitate naţională iar, pe de altă parte, a lichidat domniile fa­nariote restaurînd domniile pămîntene. .

Nenumăratele memorii de reformă; acţiunile de luptă armată ale unor grupuri de revolutionari, efervescenta cul­turală au grăbit evenimentele ce aveau să vină şi, în condi­tiile crizei accentuate a feudalismului, au deschis mai larg portile unei noi etape de modernizare chiar şi în limitele im­puse de permanenta imixtiune a imperiilor vecine.

Tendinta spre unitate statală a natiunii în forma sa inte­grală ori cel putin în cea mai lesnicioasă realizabilă era înain­te de toate rezultatul firesc al progresului şi mutatiilor din do­meniul economic. lnlăturarea în 1829 a monopolului otoman asupra comertului, încheierea la 1848 a unei conventii econo­mice ma/do-valahe urmată de o uniune vamaiă, cererile tot mai hotărîte de desfiinţare 'a vămilor dintre cele trei tări române era"u indicii clare că naţiunea română ·era deplin ma­turizată şi că, de acum, devenise conştientă că are nevoie de statul ei ca singur cadru adecvat pentru propăşire.

lncă din 1847 Bălcescu exprimă cît se poate de clar ne­cesitatea unirii tuturor românilor într-un stat unitar şi mo­dern cînd afirma "ideea unităţii statale este măreaţă şi sin­gură mîntuitoar.e pentru noi pe care din orbirea acelor veacuri, părinţii noştri nu o putură realiza statornic şi care

6 www.cimec.ro

singură trebuie sil fie ţinta românilor de astăzi căci ... aceea ce voievozii noştri cei mari cu vitejia lor n-au putut, poporul armat şi întărit de un principiu o va putea".

Problema unirii, în ipostaza ei completă sau parţială, a fost la ordinea zilei în timpul revolutiei de la 1848. Strigătul ţărănimii transilvănene pe cîmpia de la Blaj ,,Noi vrem să ne unim cu Tara", repetata includere în planurile de viitor al­cătuite de revoluţionarii din cele trei ţări a unităţii statale ca si numeroasele documente ale vremii dezvăluie limpede do­rinţa arzătoare a românilor de a şterge graniţele netireşti din­tre ei.

După cum se ştie, Revoluţia română de la 1848 a fost în­frîntă, dar ea a rămas în realitate biruitoare prin urmări şi prin faptul că a lăsat un program revoluţionar de înfăptuit şi anume programul de constituire a României moderne.

Lupta pentru unire, accentuată în dec�niul ce a urmat, avea să fie încununată de succes prin dubla alegere a lui Cuza ca domn în ianuarie 1859 fapt ce constinţea Unirea Prin­cipatelor. Implinind năzuinţe sădite profund în conştiinţa po­porului român, făurind statul naţional - nucleu, deschizînd drum larg reformelor înnoitoare, fiind prima etapă pe calea desăvîrşirii statului unitar şi totodată pHHl!diul neatîrnării, actul de la 24 ianuarie 1859 se înscrie ca o dată memorabilă in istoria noastră natională.

Uni rea Principatelor şi urmările acestei mari înfăptuh i au constituit o irezistibilă forţă de atracţie şi pentru românii din Transilvania care întrezăreau, mai limpede, apropierea împlinirii gîndului de multă vreme visat. Aceste tendinte tot mai clare de unire se manifestau în Transilvania atunci cînd se juca sau cînta" Hora Unirii", la diferite serbări, în ·lecţiile de istorie sau geografie ale dascălilor patrioţi în poezie sau oictură ca şi în împodobirea caselor ţărăneşti cu -,wrtretul lui �uza.

Tmplinindu-se cea de-a doua revolut-ie, Unirea Principa­!dor şi formarea României moderne, mai trebuia realizată şi a treia, independenţa României. Aceasta a fost pregătită, timp de un deceniu şi jumătate, zi de zi, prin progresele înregistrate in toate domeniile de noul stat român prin eforturile conju­gate ale întregii naţiuni. Cînd o nouă conjunctură internaţio-'

nală s-a dovedit favorabilă, România s-a angajat cu toală tiin/a ei în greaua luptă pentru dobîndirea independenţei d<'­plinc. Prin lupta sa plină de sacrificii, prin angajarea între­gului său potenţial uman şi militar, poporul român a avut In

1877 satisfacţia de a fi contribuit în mod decisiv la doborî­rea definitivă a principalului duşman al libertăţii .')i progresu­i:..Ii popoarelor din sud-estul Europei, Imperiul otoman ..

7

www.cimec.ro

Amplele manifestaţii de solidaritate cu România, colectc­le de bani, medicamente, numărul impresionant de voluntari veniti în armata 'română din Transilvania şi Bucovina, s-au înscris ca importante trepte ale afirmării unităţii în conştiin­ta românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor. Astfel, răz­boiul de neatîrnare a dat - ca o manifestare categorică a i<a­tiunii române de pretutindeni - un puternic impuls lupcei pentru desăvîrşirea unităţii s tatale româneşti, devenind un preludiu al realizării ei. In acelaşi timp, cucerirea indepen­denţei de stat a marcat începutul unei etape noi în dezvolta­rea economica-socială a României iar progresele înregistrate în toate domeniile în anii ce au urmat, impuneau ca o cerinţă obiectivă încheierea procesului de făurire a statului national unitar.

lntărirea economică a României, sporirea prestigiului po­litic şi militar al tînărului stat independent, strîngerea legături­lor culturale pe fondul înăspririi represiunii naţionaliste din Transilvania, au contribuit la întărirea ideii de unire deplină. Intrarea României în 1916 în război de partea Antantei a spo­rit şi mai mult nădejdiile în apropierea realizării unităţii po­litice depline. Au urmat, după cum se ştie, vremuri de restriş­te� dar şi victorii .răsunătoare, de intensă activitate diploma­tică pentru impunerea internaţională a dreptului inalienabil al românilor de a-şi făuri şi ei statul national pe ruinele im­periilor opresoaie conform noilor principii ale egalităţii şi autodeterminării popoarelor.

Victoria Marii Revolutii Socialiste din Octombie, prăbu­Şirea imperiului ţarist ca şi destrămarea monarhiei austro­uhgare au stimulat lupta popoarelor asuprite pentru scutw a­rea jugului străin şi autodeterminarea naţională. "Tn mişcarea popoarelor europene, pentru autodeterminare naţională şi scuturarea domina.ţiei străine - se arată în Programul parti­riului - se încadrează şi lupta maselor populare din România .)i din celelalte teritorii româneşti aflate sub dominatia străi­nă, pentru formarea statului naţional român unitar" 2.

Un rol important în făuri rea statului national român uni­!c;r 1-n nvut mişcarea muncitorească şi socialistă, care, încă ele la începuturile ei, a inclus în documentele sale programati­ce lupta pentru libertate socială şi naţională, pentru unitatea statală a poporului român. Referindu-se la actul Unirii din 1859, revista socialistă "Dacia viitoare" arăta, în 1883, că ncest act este incomplet susţinînd în acelaşi timp şi legitimi­tatea făuririi statului naţional român unitar şi argumentînd ră J<>�ria şi dreptul, trecutul şi prezentul ne dau dreptul de a aspira la o Dacie Română" 3.

2 Ibidem, p. 37.

o d

� vezi .,Dacia viitoare•, nr. 2. 1983, p. 20-.21.

www.cimec.ro

După înfiinţarea, în 1893, a P.S.D.M.R., preocupările ela. sei muncitoare pentru unificarea deplină a statulu·; român s-m intensificat, luîndu-se poziţie înaintată împotriva asupririi na tionale a românilor din Transilvania. Pornind de la faptul C< un număr însemnat de români, "aproape egal cu cel al Româ ni ei libere", trăiau în afara granitelor nationale - "sub stă pînirea străină", Constantin Dobrogeanu-Gherea cerea, în nu­mele socialiştilor români, promovarea unei politici îndreptatf "pe de o parte, spre conservarea teritoriului rămas neacapO· rat, iar pe de aJtă parte, spre liberarea teritoriilor care i-au fosl cucerite de ceilalti" 4. Aceeaşi pozitie înaintată a avut-o ŞJ mişcarea muncitorească şi socialistă din Transilvania, care după infiintarea în 1903 a Secţiei .române a P.S.D. din Unga­ria, întăreşte tot mai mult legăturile cu socialiştii români dir vechea Românie. ·

Contradicţiile sociale şi nationale din monarhia austro­ungară, puternic accentuate în anii războiului mondial, le care s-au adăugat insuccesele militare ale acesteia, au dus la creşterea avintului revolutionar al maselor populare din im· periu. Sub impulsul puternicelor manifestări pentru unitate naţională ale populatiei româneş ti din Transilvania, ale sol­datilor reveniti de pe front şi ale prizonierilor din Franta, Ita­lia şi Rusia, conducătorii politici ai românilor din Transilvania au proclamat, la 12 octombrie 1918, la Oradea dreptul de auto­determinare a natiunii române, fapt ce echivala cu o dedaia­tie de despărţire a teritoriilor româneşti din monarhia austro­ungară. Hotărîrea a crescut în importantă prin faptul că a fost sprijinită de reprezentantii muncitorimii din Transilvania, care, în ziua următoare, au cerut ca poporul român să-.5i alea­gă singur "forma de stat în care vrea să trăiască".s

In scopul aplicării în practică a hotărîrii de la Oradea, la 31 octombrie 1918, s-a înfiinţat, pe bază de paritate (din 6 re­prezentanti ai Partidului Naţional Român şi 6 reprezentanti ai Partidului Social-Democrat), Consiliul Naţional Român. In focul luptei revoluţionare, naţiunea română îşi crează pro-priile organe politica-administrative - consiliile şi gărzile nationale - formate din ţărani, muncitori şi intelectuali români, în multe locuri încadrîndu-sc şi tineri de nationali!a­te maghiară şi germană. Pretutindeni, în Transilvania au loc puternice lupte revoluţionare în care carac terul social al acestora se împleteşte organic cu cel national. In aceste con­diţii, Consiliul Naţional Român din Transilvania (Sfatul Na­tional) declară, printr-o notă ultimativă adresată Guvernului revoluţionar maghiar, "preluarea efec ti\'ă a puterii depline de 4 Gheorghe Unc, Aportul mi,cării muncitorciti şi socialiste la Unif'ea Transilvaniei cu

Românio, in Ziridovo, VJ-11, Arad, 1977, p. 69. 5 Ştefan Pascu, •1 Decembrie 1918, in Revista arhivelor, XI, nr. 2, 19, p. 5.

www.cimec.ro

guvernare asupra teritoriilor locuite de iomâni" pe baza dreptului de autodeterminare,6 după ce posibilitatea de inte­legere dintre· cele două organisme politice nationale a eşuat în urma pozitiei ne juste a reprezentantilor Consiliului Natio­nal şi ai Guvernului maghiar privind recunoa.�terea dreptului la independentă a naţiunii române.

In faţa acestei situaţii, o adunare naţională în care româ­nii să-şi exprime dorinta asupra viitorului Transilvaniei se impunea de la sine. La 20 noiembrie 1918 a fost convocată, pentru 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională în ora­<;ul Alba Iulia, localitate cu adînci rezonante în istoria popo­rului nostru. La adunare urmau să participe 1228 delegati ofi­ciali, care trebuiau să reprezinte toate clasele şi păturile so­ciale, toate institutiile sociale şi economice din Transilvania. La sfîrşitul lunii noiembrie 1918, pregătirile românilor pentru Marea Adunare Naţională se desfăşurau ezi febrilitate. Ală­turi de delegaţii oficiali, au tinut să fie prezenti la această odunare numeroşi ţărani, muncitori şi intelectuali din toate colţurile Transilvaniei, care, cu cîteva zile 1nante de ţinerea adunării, s-au îndreptat - cu căruţele, pe jos sau cu trenul

- spre oraşul de pe Mureş. La 1 Decembrie 1918, într-o atmosferă de adevărată săr­

bătoare, de mare entuziasm national, în fata reprezentantilor aleşi ai nafjunii- române şi a peste 100.000 de oameni veniti să sus tină şi să aprobe hotărîrea de Unire cu Ţara, Vasile Goldiş anunta "Dreptul naţiunii române de a fi liberală" şi că "Unirea tuturor românilor într-un singur stat este un act de dreptate istorică . . . iar Alba Iulia a devenit o zală străluci­toare în salba gloriei româneşW.

Se realiza astfel, într-o atmosferă înălţătoare, prin chib­zuinta matură a unui popor chemat pentru prima dată să-şi lrotărască singur soarta, cel mai însemnat act din istoria sa milenară.

·

Făur irea statului national unitar român, aprecia tovară­�ul Nicolae Ceauşescu, a fost rodul luptei principalelor clase ';ii pături ale societăţii, a întregului popor, o expresie a legi­tăţilor obiective ale progresului social şi national care a asi­gurat unitatea deplină şi pentru totdeauna a natiunii române".

In aceeaşi zi cu lucrările Adunării, mulţimea care n-a putut fi prezentă la Alba Iulia s-a întrunit într-o serie de oclunări populare în satele şi oraşele Transilvaniei (Arad, Si­biu, Făgăraş, Blaj, Năsăud, Bistrita, Ca[ansebeş, Beiuş etc), exprimîndu-şi hotărîrea nestrămuta tă pentru unirea cu România.7

6 Ibidem, p. 6. 1 Qes6wirşirea unaicăf'ii statului national romăn. Unirea Transilvaniei cu wechea Rom6nie,

Ed. Acad. R.S.R .• Bucure$ti, 1966, p. 399.

10 www.cimec.ro

Actul de la 1 Decembrie 1918 a fost salutat cu bucurie şi de masele populare de naţionalitate germană şi evreiască din Transilvania. Aşa� de pildă, reprezentantii populaţiei săseşti din Transilvania, întruniti la Mediaş în 8 ianuarie 1919, au recunoscut în unanimitate Unirea Transilvaniei cu România; pozitie asemănătoare avînd şi şvabii din Banat şi evreii din Transilvania.

Făurirca sta tului national unitar român a fost rezultatul unui îndelungat proces istoric, "Unirea cea mare" reprezen­tînd un act just şi progresist, de mare însemnătate în dezvol­tarea istorică a poporului român. "Crearea consiliilor şi găr­zilor nationale în toate judeţele, oraşele şi comunele Transil­vaniei, sutele de mii de'semnături care au întărit mandatul în­credinţat delegatilor la marea adunare de la Alba Iulia, par­ticiparea a peste 100.000 de oameni Ia această adunare dove­desc că unirea Transilvaniei cu România nu a fost actul cîtor­va persoane sau grupuri izolate, ci opera întregului popor, n întregii naţiuni".a Hotărîrile adoptate la 1 Decembrie 1918 ex­primă esenta frămîntărilor seculare ale naţiunii române J.n problema naţională, desăvîrşirea unităţii de stat deschizînd noi posibilităţi de dezvoltare economico-socială şi politică a iJOporului nostru.

Odată cu realizarea statului naţional unitar, România a intrat într-o nouă etapă a dezvoltării sale economice, socia­le şi politice. Are loc o puternică creştere a forţelor de pro­ductie, se produc mari transformări în structura societăţii, în viata politică şi în raporturile dintre clase. Avîntul mişcării muncitoreşti internaţionale, intensa radicalizare a maselor muncitoare au dus la crearea, în mai 1921, a P.C.R., partid rare şi-a asumat de la început răspunderea pentru îndeplinirea năzuinţelor de dreptate şi libertate ale maselor largi popu­lare, pentru dezvoltarea democratică a Româ.J;liei, pentru apă­rarea intereselor vitale ale poporului.

Patriotismul fierbinte şi internationalismul clasei munci­coare şi-au găsit o vie expresie în lupta dusă împotrva fas­cismului. Dînd glas sentimentelor antifasciste, năzuinţei spre libertate şi progres, proletariatul român, în frunte cu partidul său comunist, a demascat amenintarea gravă pe care o crea fascismul pentru libertatea şi independenta poporului, mili­tînd pentru unirea tuturor forţelor democratice împotriva ei. Marile actiuni şi manifestatii de masă din deceniul al patrulea desfăşurate sub lozincile Frontului Unic Muncitoresc şi ale Frontului Popular Antifascist au constituit o puternică expre-

B Nicolae Ceauşescu. E1pu...,e la şedinţa lubiliafti a Marii Adunări Naţionale consacrati! sbrbătoririi semicentenarului unirii Transilvaniei cu România, _in Nicolae Ceau�escu, Ro· monia pe drumul d<Năwirşirii canstrucţi�i socialiste. � l. Ed. politică. Bucureşti. 1969, D: 716,

11 www.cimec.ro

sie a hotărîrii poporului nostru de a se împotrivi fortelor fas­cismului, de a respinge teroarea şi agresivitatea acestuia. Dur, aşa cum se cunoaşte, în pofida puternicei mişcări antifascis­te din tara noastră ca şi din alte ţări ale Europei, marile pu­teri imperialiste, cercurile guvernamentale dintr-o serie de sta­te au adoptat o pozitie de cedare şi compromis faţă de preten­ţiile Germaniei naziste, n-au răspuns necesităţii luptei unile împotriva agresorului. Poporul român, lipsit de sprijin extern, se va găsi singur în faţa agresiunii naz-ismului german, deve­nind victimă a odiosului Dictat fascist de la Viena, şi apoi că­zînd, la 6 septembrie 1940,sub dominatia unei dicta turi mili­tara-fasciste de vădită orientare progermană. Instaurarea re­gimului de dictatură militara-fascistă, pătrunderea în ţară a trupelor hitleriste care au introdus un adevărat regim de ocu­paţie, jefuirea sistematică a bogăţiilor ţării şi antrenarea ei în războiul antisovietic au împins România în pragul unei adevărate catastrofe naţionale. Totodată, cedarea unei însem­nate părţi din teritoriul Transilvaniei Ungariei hortiste, prin odiosul Dictat de la Viena, a produs o mare indignare în rîndurile poporului român, care a condamnat cu vehementă această actiune arbitrară impusă României. Mişcarea de re­zistenţă împotriva cotropitorilor hitleristo-hortişti, desfă­şurată sub conducerea Partidului Comunist Român, a cuprins mase din ce în ce mai largi, diverse cercuri politice, persona­lităţi cu concepţii politice şi filozofice diferite, grupate în­tr-un larg front patriotic.

Exponent fidel al intereselor nationale ale întregului po­por, P.C.R. s-a împotrivit de la început războiului hitlerist, a organizat în variate forme şi cu participarea celor mai largi pături şi categorii sociale rezistenta antifascistă, lupta mase­lor pentru răsturnarea regimului militara-fascist şi instaurarea unui regim democratic, pentru alăturarea României la coali­ţja forţelor andT1itleristc şi eliberarea întregului teritoriu el ţării de sub ocupatia fascistă.

Afirmîndu-se ca un adevărat catalizator al vointei şi in­tereselor fundamentale ale poporului român, partidul comu­nist a grupat în jurul său cele mai largi" forte democratice, u unit într-un front comun toate forţele de bază ale naţiunii şi a orientat lupta pentru libertate şi independenţă pe calea in­surec(iei naţionale armate antifasciste şi antiimperialiste.

Un rol deosebit în mobilizarea fortelor antifasciste 1-a avut făurirea, în toamna anului 1943, a Frontului Patriotic Antihitlerist, în care au intrat P.C.R., P.S.D., Frontul Plugari­lor, Madosz-ul şi Uniunea Patrio"ţilor. In aprilie 1944, între P.C.R. şi P.S.D. s-a ajuns la o înţelegere pentru realizarea Frontului Unic Muncitoresc care a sporit forta de organizare şi capacitatea de actiune a clasei muncitoare exercitînd lot.

12 www.cimec.ro

odată o puternică influenţă asupra celorlalte forte patriotice, antifasciste. In Juna iunie 1944, între P.C.R., P.S.D., P.N.T. şi P.N. Liberal s-a ajuns la un acord privind crearea Blocului Naţional-Democratic şi au fost stabilite obiective precise din care cităm : ieşirea României din coalitia fascistă, încetarea războiului antisovietic, eliberarea ţării de sub ocupaţia hitle­ristă, restabilirea independenţei şi suveranitătii naţionale, în­lăturarea dictaturii fasciste şi instqurarea unui regim demo­cratic etc. Totodată, partidul comunist a stabilit legături cu monarhia şi cercurile conducătoare grupate în jurul palatului regal.

Realizarea acestor largi aliante, care mergeau de la clasa muncitoare pînă la grupări ale burgheziei şi ale cercurilor palatului regal, a permis Jăurirea unui adevărat consens na­ţional, a ridicat la luptă decisă pentru interesele fundamen­tale ale ţării în mod practic întregul popor.

In acele împrejurări în care înfrîngerea Germaniei na­ziste se contura cu tot mai mare claritate iar 1n ţară creştea împotrivirea faţă de dictatura militara-fascistă, accentuînd criza acesteia, P.C.R. împreună cu celelalte forte democrati­ce şi patriotice a declanşat insurecţia naţională armată anti­fascistă şi antiimperialistă prin arestarea în după amiaza zilei de 23 august 1944 a căpeteniilor guvernului fascist şi forma­rea unui guvern în frunte cu generalul C- tin Sănătescu, gu­vern în care participau şi reprezentanţi ai celor patru partide ce constituiseră Blocul Naţional Democratic. In seara aceleiaşi zile România a anuntat oficial ieşirea din războiul antisovie­tic, întreaga armată română întorcînd armele împotriva tru­pelor hitleriste.

In acele zile tumultoase, de puternic clocot•revolutionar, în care s-au manifestat din plin eroismul şi patriotismul ma­selor, în decursul unor grele bătălii, unităţile române împreu­nă cu formatiunile de luptă patriotice, cu sprijinul întregului popor, au lichidat rezistenta trupelor naziste, au eliberat ca­pitala .5i au extins acţiunile revoluţionare pe întreg cuprinsul ţării.

L:xprimînd hotărîrea sa de a contribui cu toate fortele Ia marea bătălie împotriva Jw;cismului, România şi-a pus în­tregul său potenţial economic, militar şi uman în slujba luptei confro Germaniei hitleriste. lnsufleţită de un fierbinte patrio­tism, armata română a săvîrşit fapte de eroism legendar în lupta dusă olături de armata sovietică, pentru desăvîrşirea eliberării teritoriului naţional iar apoi pentru eliberarea Un­gariei şi Cehoslovaciei, pînă la încheierea victorioasă a răz­boiului. Prin acest imens efort uman şi material, România .5i-a adus o importantă contributie la scurtarea substanţială a răz­boiului şi Ia zdrobirea definitivă a fascismului.

J3 www.cimec.ro

Pe plan intern, Revoluţia de la 23 August 1944, ce repre­zenta o încununare a luptei eroice pentru libertate şi inde­pendenţă, a marcat începutul unei noi ere în istoria poporului nostru. Ea a fost, aşa cum apreciază tovarăşul Nicolae Ceauşescu ,,un moment crucial ce a deschis calea cuceririi de­plinei noastre independenţe nationale, a împlinirii idealuri/ar de dreptate sociald şi naţională ale poporului, a făuririi Româ­niei libere, socialiste".

Realizarea obiectivului strategic de desăvîrşire a revolu­tiei burgheza-democratice şi de trecere nemijlocită la revo­luţia socialistă reclama şi impunea cucerirea de către clasa muncitoare şi aliatii săi a puterii politice în stat, ceea ce im­plica abolirea, în cele din urmd, şi a monarhiei. In aceste îm­prejurări, P.C.R., dînd dovadă de realism şi suplete tactică, a conlucrat cu cercurile Palatlllui, în scopul utilizdrii prerogati­velor regale în folosul revoluţiei şi pentru a contracara poli­tica reactiunii de grupare într-un singur bloc condus de mo­narhie.

In acest mod, raporturile dintre P.C.R. şi monarhie au cu­noscut, în perioada de după 23 August 1944, procesul dialec­tic al colaborării şi confruntării, proces în cursul căruia par­tidul comunist şi celelalte forte democratice au cucerit pozi­ţie după poziţie, izolînd în mod treptat monarhia şi reactiunea în ansamblul sdu. In acest context se înscriu, victoria forte­lor democratice în alegerile parlamentare din noiembrie 1946, mdsurile cu caracter anticapitalist adoptate în cursul anilor 1946-1947 care au limitat posibilităţile de exploatare şi, prin aceasta, poziţiile economice ale burgheziei, izolarea şi apoi zdrobirea aşa-ziselor partide "istorice" în vara şi toamna anu­lui 1947 şi, în cele din urmd, îndepărtarea din guvern a ulti­milor exponenţi ai burgheziei şi înlocuirea acestora cu repre­zent�nti ai oamenilor muncii.

Aşadar, în această evoluţie ascendentd a procesului re­volutionar, rdsturnarea monarhiei şi cucerirea întregii puteri politice de cdtre clasa muncitoare şi aliatii săi se contura ca o sarcină şi ca o posibilitate de actualitate imediată, menitd să Jichideze adînca nepotrivire existentă între conţinutul nou al puterii şi forma de stat devenită anacronică şi să dea cimp liber de actiune forţelor înaintate ale societăţii.

' Punerea în aplicare a ansamblului de acţiuni iniţiate de

P.C.R. a pregătit terenul şi a făcut posibilă trecerea efectivă la răsturnarea monarhiei şi Ia proclamarea Republicii, Ia 30 Decembrie 1947.

Vestea răsturnării monarhiei şi a proclamării Republicii a produs un val de entuziasm în rîndurile maselor de oameni ai muncii. In capitală şi în întreaga ţară, în întreprinderi şi

14 www.cimec.ro

institutii au avut loc mitinguri, demonstraţii de stradă, serbări populare în care se exprima bucuria pentru victoria obţinută împotriva forţelor reacţionare şi speranta în obtinerea unor noi succese pe drumul organizării unei vieti în care poporul să dispună în mod liber de soarta sa.

Cucerirea puterii politice şi apoi economice în special prin nationalizarea principalelor mijloace de productie infăp­tuită în iunie 1948, făurirea partidului unic al clasei munci­toare, au permis trecerea la edificarea noii societăţi socialis­te în care masele îşi făuresc conştient istoria.

Construirea societăţii socialiste în România a determi­nat profunde mutatii în toate compartimentele vietii econo­mice, sociale, politice şi spirituale. In această operă se deta­şează cu pregnantă perioada inaugurată ·de Congresul ai IX-lea al P.C.R. din iunie 1965 de cînd în fruntea partidului a fost ales tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

Prin hotărîrile şi orientările programatice şi generalizări­le teoretice efectuate, prin spiritul novator imprimat întregii evolutii a societăţii, Congresul al IX-lea a inaugurat începu­tul unei noi perioade în viata partidului şi a ţării, s-a deschis, aşa cum se precizează în Programul P.C.R. "o perioadă nouă în dezvoltarea socialistă a ţării".

·

Atît la Congresul al IX-lea, cî t şi la Congresele ulterioa­re, în strălucitele rapoarte pe care le-a prezentat, tovarăşul .Yicolae Ceauşescu a fundamentat teoretic şi practic, într-un spirit profund ştiinţific, realist, necesitatea alocării unei părţi însemnate din venitul national pentru dezvoltarea şi moder­nizarea unei puternice şi moderne baze tehnica-materiale -iactor hotărîtor al progresului multilateral al ţării şi al creş­terii nivelului de trai al poporului, al întăririi independentei şi suveranităţii nationale. Ca urmare, în Epoca "Nicolae Ceau.5escu" în România au fost create peste 250 zone şi plat­iorme industriale, industria noastră contribuind cu peste 60 la realizarea venitului naţional, fată de numai 48,90fo în 1965. Au fost create şi dezvoltate ramurile de vîrf ale indus­t�iei, care valorifică în mod superior resursele materiale şi forta de muncă a poporului. A fost promovată o politică fer­.':lă de dezvoltare şi amplasare armonioasă a forţelor de pro­r'uctie pe întreg cuprinsul ţării, ceea ce a ridicat la o viaţă _...,'J!.lă, înfloritoare, judetele şi localităţile rămase în urmă, a făcut să pulseze în zone în trecut complet lipsite de industrie, ;itmul activităţii economice moderne.

Aceeaşi dezvoltare remarcabilă, fără precedent, a cu-noscut-o agricultura, ştiinţa şi cultura, putîndu-se aprecia cu îndreptăţire că ultimii 23 de ani se ilustrează ca o epocă de consecventă aplicare a celor mai valoroase cuceriri ale cu­noaşterii în toate domeniile construcţiei socialiste, agricul-

15 www.cimec.ro

tură, învăţămînt în procesul de conducere socialistă, în însă5i strategia edificării noii societăţi.

In tabloul impresionant al înfăptuirilor istorice fără pre­cedent, al transformărilor înnoitoare din viata patriei noastre în. Epoca "Nicolae Ceauşescu" se integrează, în chip armo­nios, şi judeţul Bistrita-Năsăud, care, urmare a politicii ştiin­ţifice a partidului de repartizare judicioasă a forţelor de pro­ductie şi dezvoltare echilibrată a tuturor zonelor ţării, a cu­noscut mutaţiile unei adevărate renaşteri materiale şi spiri­tuale în toa te şferele vieţii economica-sociale.

Prin realizarea unui volum de inv�stiţii ce însumează aproape 30 miliarde lei, din care peste jumătate au fost desti­nate industriei, s-a. pus temelia activităţii industriale, au fost construite şi utilate modernele platforme industriale din Bis­trita, Beclean şi Năsăud, obiectivele din Sîngeorz-Băi, Rodna, Prundu-Bîrgăului şi din alte localităţi intrînd în funcţiune 230 capacită(i de producţie, 70 dintre acestea aparţinînd unor ramuri de vîrf cum sînt : constructiile de maşini, metalurgia, chimia, clectrotehnica, mecanica fină, care realizează apmape jumătate din productia industrială a judeţului.

Comparativ cu anul 1944, industria judeţului a crescut de 152 ori, producţia agricolă de 5,2 ori, numărul Jocurilor de muncă în industrie şi celelalte domenii a crescut de la 0,4 mii persoane la peste 84 mii persoane, ceea ce a făcut ca retribuţia reală să crească de peste 8 ori.

Aşa cum s-a subliniat de atîtea ori, cea mai substanţială dezvoltare judeţul Bistrjţa-Năsăud a cunoscut-o în anii de du­pă Congresul al IX-lea al P.C.R. Faţă de 1965 industria şi-a sporit de aproape 17 ori forta productivă, într-un ritm mediu anual de peste 15,5 la sută, mult superior mediei pe ţară. La sfîrşitul anului 1985 în judet, de pildă, s-a realizat un volum de activitate economică de peste 72.000 lei pe locuitor.

Progrese susţinute s-au realizat şi în agricultura judetu­lui unde au fos t întreprinse ample lucrări pentru ridicarea po­tentialului productiv al pămîntului, s-a extins şi modernizat baza tehnica-materială. In această perioadă au fost construi­te 12 complexe de tip industrial pentru creşterea şi îngrăşarea animalelor şi păsărilor, . au fost planta te peste 5.000 ha de li­vezi tip intensiv şi super intensiv. Volumul producţiei globale agricole a înregistrat o creştere de aproape 3 ori în 1985 comparativ cu anul 1965, iar în anul 1986-1987 această pro­ductie a crescut cu 13,50fo faţă de media cincinalului trecut.

Ca urmare a succeselor deosebite obţinute în creşterea productiei materiale, această perioadă se înscrie cu remarca­bile realizări în dezvoltarea şi modernizarea oraşelor şi sate­lor noastre, în creşterea nivelului de viaţă, de civilizaţie,

16 www.cimec.ro

oglindit printre altele şi de amploarea constructiilor de lo­cuinte, a obiectivelor social-culturale, de dezvoltare şi diver­sificare a serviciilor pentru populatie, a reţelei comerciale. Numai de la constituirea judeţului s-au construit şi dat în fo­losinţă din fondurile statului şi din cele ale populatiei peste 44.000 locuinţe, s-a dublat numărul locuitorilor care trăiesc în mediul urban, au fost date în folosinţă spaţii comerciale de peste 90.000 mp, s-au realizat importante dotări edilitar-gos­podăreşti. In domeniul sănătăţii, judeţul Bistrita-Năsăud be­neficiază de Spitalul judeţean Bistrita cu 720 paturi şi Spita­lul Năsăud cu 430 paturi, dotate cu aparatură medicală de înaltă tehnicitate şi 11 dispensare de întreprindere, 12 dis­pensare urbane, 21 de farmacii şi un număr însemnat de dis-pcnsare teritoriale. .

In aceşti ani de măreţe împliniri s-a dezvoltat puternic baza materială a învăţămîntului şi culturii prin darea în folo­sinţă a numeroase obiective de învăţămînt şi aşezăminte cul­turale.

Pc fondul acestor realizări fără precedent în economia judetului, urmare a grijii statornice a partidului şi statului, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, şi, în concordanţă cu Directivele Congresului al Xlii-lea al Partidului Comunist Român, planul în profil teritorial pentru cincinalul 1986-1990 asigură condiţiile necesare dezvoltării intensive, în ritm ra­pid, a tuturor ramurilor economice ale judetului. Este asigu­rată, de asemenea, dezvoltarea învăţămîntului, ştiinţei şi cul­turii: ridicarea pe o treaptă calitativ superioară a muncii şi vieţii tuturor locuitorilor din această străveche vatră de cul­tură şi civilizaţie românească.

Iată de ce, în perspectiva acestor mari realizări obţinute de judeţul nostru şi de tara întreagă, apare tot mai evidentă importanţa luptei, a înfăptuirilor şi sacrificiilor generaţiilor de luptători democrati şi patrioti, care acum 70 de ani au realizat visul secular de unire al tuturor românilor.

Astăzi, cînd omagiem cei 70 de ani care au trecut de la făurirea statului naţional român unitar, România se prezintă ca un stat suveran şi independent în care întreaga natiune strîns unită în jurul partidului, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, munceşte cu abnegatie şi eroism pentru a înălţa tara pe noi culmi de progres şi civilizaţie, con­ştientă fiind că. aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din iunie 1982", "Avem un trecut glorios, care reprezintd cea mai preţioasă mo.�tenire a poporului nostru. Avem datoria să ridicăm pe o treaptă nouă si să îmbogăţim cu noi cuceriri materiale şi spirituale aceas­tă preţioasă moştenire, să ridicăm pc noi culmi de civilizaţie poporul, naţiunea noastră socialistă".

2- "File de istorie"" 17 www.cimec.ro

STUDII ŞI COMUNICĂRI

www.cimec.ro

N oi descoperiri de epoca bronzului la Bistriţa

George Marinescu

In 1964, Şt. Dănilă semnalat descoperirea pe terasa .. Cighir", punct situat l a cea. 3 km sud-vest de vatra oraşului Bistriţa , a unei aşezări antice de pe suprafaţa căreia proveneau fragmente ceramice aparţinînd mai multor epoci între care şi • .·elei a bronzului, respectiv culturii Wietenberg 2

· Reexaminarea materialelor ce se păstrează în Muzeul Bis­triţa (inv. 9958-10030) ne-a .confirmat existenţa unei eera­mici ce poate fi atrib\].ită culturii Wietenberg (pl. II/1-3) dar şi prezenţa unor fragmente ceramice ce aparţin, cu siguranţă, tot epocii bronzului, dar culturii Noua 3 (pl . 11/4-12; IJI!t-- 2; IVII-2).

In 1979, în zona în care fuseseră efectuate sondajele din ctnii '60, s-a efectuat o săpătură arheologică 4 menită, în prin­·.·ipal, să lămurească raportul dintre cele două culturi de epoca bronzului. precum şi intensitatea şi consistenţa l ocuirii feudale �tmpurji, Au fost trasate patru secţiuni (S1-S4) şi au fost des­: ·hise patru casete (C1-C4) pentru clarificarea sau recuperarea unor aglomerări ceramice (vezi. pl . 1).

In S1 n-au apărut materiale arheologice; în S2-4 stratigrafia ··ra. în l inii mari, cam aceeaşi adică: un strat vegetal de cea . .!0--30 cm ce conţinea bogate urme materiale feudale timpu­·:t şi, sporadic, cerami că măruntă de epoca bronzului ; de la l0--60 (70) cm urma un strat negru-cafeniu cu urme materia le

' 1/er; St. Dănilă, in PM, 1 964, p. 46 şi urm., t;g. 2/1-5 ; !dam, in File de Istorie, 3, 1974, p, -161.

: 'J·r�r:or, acelaşi autor menţionează descoperirea (Materiale, 9, 1 970, p. 427, nota 4) din ,.,ou, fCie această dotă otribuind·o culturii Wietenberg).

· './ez1 şi semnalările me.le anterioare din Arhiva Someşeana, J, 1975, p. 303, nota 5 şi jin Apulum, 17, 1979, p, 96, nota 21/4 . .! 50�0turile au fost executate de G. Marinescu şi Corneliu Gaiu.

21

www.cimec.ro

(ceramică, cenuşă, oase etc.) de epoca bronzului iar de la 60 (70) cm în jos urma un strat cafeniu-gălbui , argilos, steril din punct de vedere arheologic.

Descrierea descoperirilor

Vremea nefavorabilă şi insuficienţa forţei de muncă ne-a impus limitarea cercetărilor ·la strictul necesar. lntrucît, cel puţin deocamdată, nu intenţionăm să reluăm săpăturile în punctul ,.Cighir" 5, prezentăm în cele ce urmează, pe scurt, rP­zultatele cercetărilor- privind descoperirile de epoca bronzului 6•

Aşa cum am arătat mai sus în S1 n-au apărut urme arheo­logice ceea ce ne face să presupunem că aş0zarea nu se întin­dea pînă în _această zonă.

Secţiunea nr. 2 lată de 1,50 m şi lungă de 75 m a fost tra­sată la 96 m sud de S1 (vezi pl . I). În secţiune şi în casetele deschise (C1-3) au apărut materiale de epoca bronzului şi feu­dale timpurii . Ceramica găsită în S2 aparţine în majoritate cul­turii Noua fiind, în general, grosieră, de culoare brun-roş-cată sau brun-negricioasă, slab arsă. Oarecare excepţie fac cîteva tipuri de vase (ceşti. castroane, străchini , vă�cioare etc.) care sînt ceva, mai îngrijit lucrate . I n sfîrşit, mai menţionăm faptul că ceramica recuperată este, cu puţine excepţii, foarte frag­mentară dar caracteristică epocii . Astfel, în C1, deschisă între m 4-8 pentru recuperarea materialelor feudale timpurii dintr-o locuinţă-cuptor, a ·apărut şi ceramică Noua între care se re­marcă o oală cu două torti (pl. IV/3}, parţial întregibilă şi dP­corată sub buză şi pe umăr cu un şir de alveolP. Ceramică de tip Noua a apărut pe tot traseul secţiunii fără a se înregistra, cu puţine excepţii , aglomerări de material care să justifice ·o cercetare mai specială. O astfel de grupare s-a înregistrat, to­tuşi. între m 51-55 şi aici s-a deschis C2• Aici, la adîncimea de -60 cm, s-a conturat clar o arsură puternică, cărămizie, groasă de cea. 1 O cm, compactă şi greu de săpat . Deasupra arsurn şi în arsură a fost găsită multă ceramică de tip Noua între care · o toartă cu şănţuire longitudinală (pl. IV/6), vase globulare de mici dimensiuni (pl . IV/5; V/5}, străchini (pl . IV/7; VII), un vas-borcan decorat cu .. mătu,rica" (pl . V/3}, pereţi de vas-soc (pl,. VIIl--2) o roată de lut (pl . V/4) de' cărucior miniatura! 7' precum şi lama fragmentară, curbă, a unui cuţit de andezit cu

5 Nivelul feudal timpuriu este în bună măsură dislrus de lucrări le agrico-le mecanii-otc. 6 Materialele feudale timpurii urmează să fie studi<lte şi volorificote şt i inţific de C. Goili

si St. Dănilă. �

7 Piese . si mila re ou fost găsite, de asemenea, in aşezarea Wietenberg de la Pod erei .. Coastă .. şl in aşezarea Noua de la llişuo. Materia le inedite i n Muzeul B i!triţa. Pentru geneza, răspîndirea şi semnificaţia acestor .,roţi de cărucior" vezi in special s!udiul �ui Gh. Bichir d i n Dacia N.S., 8, 1964, p_ 67 şi urm.

22

www.cimec.ro

un singur tăiş (pl. V/6). AglomNarea de materiale şi arsura su­gerează existenţa in această zohă a unei locuinţe de suprafaţă.8

O altă locuinţă de suprafaţă ale cărei contururi n-au putut fi stabilite cu certitudine se afla între m 61-66 unde, pentru recuperarea de materiale, s-a deschis C3. Ceramica recuperată e'-te caracteristică culturii Noua. Deşi fragmentară, ceramica pPrmite identificarea de tipuri de vase din care cităm Yaself'-sac (pl. VII/ 1 .4). oala cu două torţi (pl. VIIIS). un vas � u profil aproape drept decorat cu ,.măturicea" (pl. VJI/6). In o;;ccţiune, la -60 cm în dreptul m 62,5 am găsit un ac de bronz fragmentar de tipul celor cu capul rulat (Rollenadel).

Spre capătul secţiunii, între m 66-69, s-a sesizat o altă ctglomerare ceramică din care prezentăm un vas-strecurătoare cu urechi uşă ele suspensie (pl. VII III), două ceşti fragmentare cu torţi .. în muchie" (pl. IX13--4), funduri de vase (pl . VII/7 ; VIIII3-4 ; Xl5). Tot în această zonă remarcăm şi prezenţa unor cioburi care prin decor pot aparţine şi culturii \Vietenberg (pl. X12-4, 6).

Secţiunea nr. 3, lungă de 35 m şi lată de 1 m, situată la 32 m sud de S2, a avut o strati'grafie identică ·cu S2 remarcin­du-se acel'aşi ceramică fragmentară, urmele de chirpic şi căr­bune precum şi resturile, puţine pentru .o aşezare Noua, de 'lase de animale. În zona m 0- 1 1 notăm aparitia unei ceşti î ntregibile cu o toartă (pl . XIII) precum şi a unor fragmente ele vase (pl . XI/2-4) ce pot aparţine atît culturii Noua cît şi culturii \Vietcnberg. Intre m 16-21 s-a deschis C4 pentru recu­perarea ceramicii şi a eventualelor obiecte ale unei locuinţe de dimensiuni neprecizabile. Ceramica recuperată (pl. XI/6 ; XIJII-3; XIIII2) aparţine prin tehnică de lucru şi forme cul­turii Noua. În sfîrşit, mai menţionăm descoperirea' la m 18,-50 r-m, a unui nasture de bronz concav-convex foarte deteriorat si a unui toporaş de marnă oval în secţiune 9 (pl. XIIJIS) .

·

Secţiunea nr. 4, lungă de 35 m, lată de 1 m şi situată la 78 m sud de S3. (vezi pl. I). 1n secţiune au apărut puţine mate­riale de epoca bronzul\li între care cităm o 'rîşniţă plată de an­Jezit !?i Ul'l vas-sac intregibil .

Aşa cum a reieşit d in scurta prezentare a descoperirilor, d!7ezarea aparţinea purtătorilor culturii Noua, fiind din acest punct de vedere doar una din multele aşezări de acest tip din nord-estul Transilvaniei după cum am dovedit-o cu alt prilej.1° Prezenţa cu t otul spor11dică în săpăturile noastre a ceramicii \Vietenberg impune revizuirea părerii mai vechi privind atri­buirea descoperirilor de pe terasa .,Cighir" culturii Wietenberg.

E Nu o unui ,.cenu.şar" de tipul ce!or desc'lperite in Moldova. � Piesa a fost pubHcotă sepo at de G. M<:rrineseu in Marisio, 10, 1980, p. 34, pl. J/7,

, J Vezi in special studiile noastre din Apulum, 7, 1?86, p. 54 şi urm. şi din Thnaco - Dacica, 7 p. 54 si urm.

23 www.cimec.ro

În ceea ce priveşte datarea aşezării, analiza ccramicii atit ca tehnică de lucru precum şi prezenţa acului de bronz cu cap ru­lat impune o datare tîrzie, în bronzul final, a aşezării de la Bistriţa , ,Cighir". Această datare concordă cu datările propuse, în general, pentru cultura Noua. cît şi cu cele ce privesc cul­tura Wietenberg, ultima fază 11 căci, după cum se ştie, ambele culturi sînt relativ contemporane.

Despre contactele purtătorilor culturii Noua cu cei ai cul­turii locale, Wietenberg, am mai scris şi cu alte prilejuri 12• Des­coperirile din împrejurimile Bistriţei, inclusi\' cele de pe , .Cighir" , vin să confirme, o dată în plus, popularea intensă a zonei în epoca străveche precum şi contactele strînse şi per­manente dintre comunităţile tracice din Transilvania acelei epoci. In plus, semnalarea noilor descoperiri de epoca bronzu­lui de la Bistriţa vine să confirme justetea înscrierii localităţii în rîndul celor mai importante din Transilvania în ceea ce pri ­veşte epoca bronzului 13.

11 Pentru reiCJtiva contemporaneitate a aCestor cU'Jturi vezi G. Morinescu, Thraco·Docica, 7. p. 54 cu bibl iografia citată la nota 12.

12 Ibidem, p. 55 şi urm. 13 Vezi in specia.! descoperi rea celui mai more cimitir Wietenberg de la " I CHV" (I.H. Oi·

şon, Materiale, 9, 1970, p. 137 şi urm . ) , a celor de la Livezi le Răcişlog (St. Dănilă, Materiale, 9, 1970, p. 425 şi urm.) sau cea de la Viişoara - Livodo intensiva (materiol inedit in Muzeul Bistrita. Cercetări de suprafaţă efectua te de G . .Marinescu si C. Goiu .

24 www.cimec.ro

r l r_ j

1 1 .:' 1 ' ·

1 "'

� V)

� � ,

1

1 1

0.. u _ _ 70m ..... o. 1

Jlm

l

...... _ .

- -...... .... %-

c ....:. c = <"l IV) I "<:( ,, -.... .

. 1 -ot. .._ V') -Q;)

Pl. l www.cimec.ro

www.cimec.ro

) / 1 ' 1 \ j

u

\\ \ \

) \ ....---::"' )

';,}

J �

\ .

l 1 J / �--

1 '

! · -;

Pl. III __:_ BlsltiJa ,.Cighir" ; 1 /2. www.cimec.ro

1

1

\TI4T_� - -n 1 .... �� ""- t. \ 1 . /\) ', · , r� , , 1 1 ' . - \ \� \ \ ' f ) \. 1 . 1 '1 1 , . \ ) \ � \', \ \ l - 1 1 � -•. -- · ·. 'd' 1

�-4; !_

' ;

';

www.cimec.ro

' .

i 1

:=:--....:.=;-� -- -- · ·. ' • -

,, \' ': ' ' ' ' ' .--

,, �- ' \ \ ' ' . �\ '

. z

3

_.J ;)�) --======:::::.-,----\ \ ) 5

Pl. V -2 -Bisti"ita ,,Cighir" ; 1'12.

•

\

��� 1 ---�, r

l ' '

�

l : : ' \iJ_; .

' f . · _

www.cimec.ro

•

n"\'

-, i 1

�--------------�,-I.-V1-----

�;��1a-.. -�---�-. -: -l/-1----------------�1

www.cimec.ro

1 i J 1

/ ' . - ·� \ l ;�·;_�· , ' ·( '

, �: f 1 ,' : 'f �

• .. �{,l�tf!}!lfirt� ·.•�':f•·�'U:!•'.·\�

::-, ' ' ---' ......... ':;., . "' ' '--� ... ., '-.... · ·�::':'\ ·':' ' · , " ' ""' ,.., ' . , , , " ' ' :. "' .,.�<''' .."":· " " · ..:.:.'· " ' ' . 6 '-----------·--

Pl. VU ....., Bistriţa ,.Ctghfr• ; 1/2. www.cimec.ro

..... - - - ..",..

1 ,

6

Pl/VIO � Uistriţa_ . .,Clgbir" :. 1/2.

<! � • :.' " .. :.' � '·. .-

- � - . '

/ /

1

www.cimec.ro

------ ---------- -------- ·-··--·····------

��

·� /�,

-- - - . \ 1 - . \ - 1

l 1 •

""-- -� . • !· ....___ . . . , �.../

�- 1 - - - -- - - -- - - -- - - - ---- - ----- --- - -· -- -�

PL IX - Bi,slrila ,,Cighir" ;. t/2: www.cimec.ro

[C> t

, ... ·.· ..

;... · · >

www.cimec.ro

... -- - -

Pl. XI - Bistriţa .,Cighir" ; 1/2 ..

'O I 1

www.cimec.ro

PL XI� - Bistriţa ..Cighir" ; 112. www.cimec.ro

-- -

- - -\ . )

. ; -- !

- '

-r----- -- ·

1�

� :_ • <o� � _,

�

Pl. XIII �-- --�---""-t ,.Ctghir" ; t /2. -- ---1

- Blstri a . L· www.cimec.ro

Con sideraţii cu privire la statutul politic al Blstrlţel In secolele XIII - X V

Gabriela Rădulescu

Istoria Bistritei medievale este una. dintre cele mai i nte­resante pagini de istorie a Transilvaniei. Oraşele transilvănene s-au ridicat · pe tradiţia veche de civilizaţie şi locui re de aic i . Evoluţia şi puterea lor e firesc legată de înflorirea- comerţulu i şi meşteşugului , dezvoltarea vieţii ci tadine fiind reflexu 1 unui anumit stadiu al forţelor politice la nivelul modului d0 pro­ducţie feudal. E o coordonată a unui peisaj coerent , nu numai în contextul transilvan, ci în tot spaţiul românesc. Particu�ari­tăţile vieţii citadine în Transilvania nu pun în evidenţă un tablou rupt de dezvoltarea oraşelor din afara arcu l ui ca rpatic. Dealtfel, evoluţia oraşelor transilvănene trebuie ana l izată luînd în considerare şi aspectul permanentelor relaţii ale acestora cu Moldova şi Muntenia. Semnificaţia acestor relaţii c'stc dc>osl'­bită în contextul devenirii unitare a românil or în spaţiul car­pata-dunărean, iar exemplul Bistriţei medievale e grăitor în acest sens.

Vechile oraşe medic'vale din Transi lvan ia s-au dez,:ol tat pe măsura conturării structurii feudale, pe măsura organizăr i i administrative şi politice a teritoriului transi lvan, unele · au devenit chiar centre politice în fruntea comitatelor, distri cte­lor, 'scaunelor. Astfel de exemple sînt numeroase : Alba-Iulia, Arad, BistJ;i ţa, Braşov . 1 •

. Iniţial Bistriţa s-a dezvoltat în jurul bi seri ci i Sf. '\"i colar ' , iar în partea de nord-est a oraşului a existat o fortificaţie poli­gonală, în mij l oc cu un donjon, turnul croitorilor dp mai tîr­ziu.2 Primele fortificaţii pot fi cu probabilitate data te în seco­lul al XIII-lea.

1 Şt. Poscu, Voievodatul Transilvaniei, 1 1 , Ed. Dacic, Cluj-No poco, 1971 , p. 167. 2 Ibidem, p. 1 79 ; O. Dohinten, Beitroge z...- Baugeschichte der stadt Bistriz, in Alcl>i'V de•

Vereins, L. 1944, p. 3 1 5 .

38

www.cimec.ro

Secolul al XIII-lea este dealtfel şi martorul p rimelor ates­�ări documentare.

Regiunea Bistri ţei a fost colonizată cu germani în a doua l �•mătate a secolului al XH-lea şi la începutul secolului al \: I I I-lea , aceştia fiind aduşi de regele Ungariei, Geza al II-lea , .: i n Valea Rinului, a Mosellei şi din Saxonia. Teritoriul pe care se stabilesc e teritoriul regesc - fundus regius 3 şi prin :! a tura juridică a acestei relaţii regele era proprietar exclusiv :: 1 a cestui teritoriu. Uzufructul era dat colonişti l or. An,ştî a au . , _ · ne ficiat de o serie de privilegii. Nu au fost coloniza ţi a ici ::.2 un teritoriu pustiu ci pe un loc populat.

Tinutul a purtat iniţial numele de Nosen. Bistriţei i s - a s ;:>us Nasa," i a r prima atestare documentară pare a f i d i n a n u l : � 2 2 cînd e menţionat un c omite de Bistriţa.s

Începînd din veacul al XII-lea regalitatea maghiară pro­_ ed Pază la organizarea administrativă a teritoriului transi J ­·.-an, p r i n împărţirea în comitate, districte, scau n (' . I n iţial B i s - , : : : ţa e inclusă în comitatul Dăbîca.6

Î n secolul al XIII-lea menţiunile documentare sîn t încă " 'XHadicc. În vremea regelui Bela al IV-lea este aminti t un = :::. urne Andreas, meşter din Bistriţa , în împrejurările în car<' • .:>CJP le a acordat o serie de privilegii c omerciale negustorilor .-�nPticni ,l iar în 1 250 un document menţionează opidul Nosa, - : : : rn î n d despre el că a sucfrit mari pierderi în oameni in

� •mcntul invaziei tătare d in 1 24 1 . Nosa este menţionată acum - � = ntu' cele mai de seamă oraşe ardelene : Dej , Cluj , Oradea, ;;; _ :) :u , Rodna . Era deja socotită tîrg : . . în oppido quod Na sa � . ::: : t u r".8

în 1 243 este amintit teritoriul înveci nat al Bistriţei ( B i s t r i ­-�--=. i .9 Bistriţa este u n toponim d e origine slavă. Cînd la sfîr­

" : c; l s rcolului al XII-lea aşa cum s-a amintit aici au fost co­: �. : zaţi saş i i , slavii fuseseră deja asimilaţi de mediul romani-c

:: :.: � ·:)hton, as tfel că, numele oraşului a fost deci transmis de o .- :Jc.daţic româneascăJO

�umită de izvoare oppidum, civitas, aşezarea trebuie să : . : J S l importantă din punct de vedere economic, iar din pune-

= -u mă, Problema univeraitlilii săsetti �i a instituţiilor celor �pte jud, Cartea româ-·-eo>eă, S i b i u , 1935, p. 1�1 1 . '

' c 5oca, Vechimea documentară a localiliiţilor elin judeţul Bistriţa Niisiiud in secolele .._ : -XIV, in File de istorie, 1971 , p. 89 ; Şt. Pa seu, opt. cit., p. 1 42 ; Gy. Gyorffy, Az .l.n.:Jd-kori magyaroroszag tarteneti foldrajza, Budo.pesto, 1962, p. 563-564. ' · ;>eseu, Din lirecul'�l istoric al oraşului Bistriţa, in File de isto.-ie, 1971, p. 20 ; O . .:....;; - :lten, Op. cit . • p. 314. ' ::. Gyo rffy. op. cit., p. 563-564.

· = 8oco, op. cit., p. 89 ; Gy. Gyorffy, op. cit., p. 5�7-560. ! •"!'.: ;._, Socerdoţeanu, �rea invazie tătară şi sud-estul eurc;:.ean, Bucureşti, 1933. ' = 3 :x:o , op. cit., p. 89 : Gy. Gyorfty, op. cit., p. 557-56J. · : 5:.:- Poscu, Din trecutul istoric al ora,ulu'i Bistriţa, p. 1 1 ; V. Motogn-a, Articole şi docu­

-..te - contributii la Istoria românilor din V. XIII-XVI, C 'uj, 1 923, p. 13 ; A. Buneo ; r-c...-core de istoria romollnilor pină la 1 312, .p. 114.

39 www.cimec.ro

tul de vedore al s tatutului juridic şi po l itic , faptul acesta nu putea rd.mînc? fără urm ări . Este (•vident că însemnătatea c•co­nomică , şi nu numai c>con omică, a aş<'zării este sesizată foar­ti_• repode. AcPasta d eoan•ce arP o poz iţie geografică favora­bilă, fiind pe un vad spre Moldova. Faptul nu e lipsit de im­portanţă darii lu ăm în cons idf'rarc, î mpre j ur d ;-ea că Moldova s-a integrat acum în sistP m u l m a ri lor i t i 1w ru r i i comNciale co·ntinentale, integrare C<' se contun·azii p î n E1 în a doua jumi:l­tate a secolului al XIV -lea, cînd dt•vine o parte a drumului ce lega Europa centrală şi Marea B.a l tică cu Dunărea de j os Şi de aici cu Orientu1 . 1 1 B istriţa era o dPschidere spre acest vad de peste Carpaţi, dar şi o legătură a Transilvan iei cu Moldo­va. Relaţiile strînse ale Bistriţei cu Moldova vor fi o perma­nenţă în tot evul mPdiu, marcind profund pulsul vieţii oraşu­lui.

Bis triţa a devenit repede tîrg. Invazia tătaro-mongolă din 1 24 1 a atra s rlu p li sine multe pi<'rd(•r i ş i suferinţe pentru oraŞ . Aşa s-a întîmplat şi cu Rodna dea l tfe l , căci ambele s-au aflat pe unul din drumurile tătar i l or . O c o l oană a năvăl itori lor s-a înd reptat po aici spre Cîmpia T isc'i u n d o pr' rîul Saj o a avut lo,c lupta din apri l ie 1 24 1 cu armata rege' l u i Be la al IV -l(>a.12 Acel� împrejurări au fost o J pcţip aspră JWntru cei care s-au aflat în calea năvălirii. Chiar canonicul o ră&�an Rogerius afir­mă că după rPtragerea tătarilor s-au construit multe cetăţi. Aceasta s-a întîmplat într-adevăr la scurt timp după momen­tul 1 241. SistPmul vechi al fortificaţiilor din pămnt şi lemn -prezent în toate ţările române - s-a dovedit acum inefi­cient .13

Tn a doua jumătate a secolu lui al XIII-lea, dupli năvăl i rea tătarilor şi în contextul anarhiei feudale din regatul Ungariei , o serie de aşezări şi-au cons truit forti ­ficaţii de piatră: Săsciori, Gîrbova, Sebeşeni ( judeţul Alba) , Orlat, Răşinari, Avrig ( judeţul Sibiu) , Rîşnov ( judeţul Bra:_ şovl, Bistriţa, Rodna.H Se pot menţiona şi o serie de turnuri întărite iar printre acestea şi cel de leţ Bistrita din 1 266.15 In ceea ce priveşte cetatea Bistriţei de pe , .Burg" .16, potrivit ma ­terialului arheologic care este unitar, ea se poate data în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. De reţinut că aici , pP podeaua unei încăperi a fost descoperită o monedi:i de argint de la Ştefan al V-lea ( 1 272) . 17

1 1 . Şe�an Papocosteo, POilitico -.>arcială a Jării Românefti şi Moldovei in sec. XIV-XVI, in Studii ti materiale da istOI'ie llledia, X, 1 983, p. 35.

12 Şt. Pascu, Din tracutllll istoric al oraşului Bistriţa, p. 1 3. 13 Gh. Anghel, Tipologia cetăţilor medievale, in Apulum, XIX, 1961, p. 152. 14 ibidem. 15 St. Pascu, Voiewodatul Transilvaniei, 11, p. 261_ 16 E menţionată da 1. Marţian, A.E., XXI I I , 1903 ; M. Roska, Rep., p. 38, nr. 93 ; A. Berger,

Die Hunladyburg in Bistrlz, in Nosnar Gabe, BiiStriţa, 1 928, p. 3-24 ; Ş.t. D&ni•lă, Contribuţii la cunoaşterea unor cetăţi din nord-estul Transilvaniei, in Fila de istoria, 4 1 , 1972, p. 70.

1 7 Ibidem, p. 70-71 .

40 www.cimec.ro

După invazia tătarilor, oraşul a avut nevoie de o perioa­ct� de timp pentru a se reface.

In ceea ce priveşte statutul politic a l oraşului la incepu­turile sale, trebuie să menţionăm aici documentul din 1 264 18 c are precizează că Bistriţa făcea acum parte din posesiunile reginei Ungariei. La 1 6 iulie 1 264, Papa Urban al IV -lea scrie lui ŞtP.fan, fiul lui Bela al IV -lea, regele Ungariei, să restituie mdmei sale satele şi ţinuturile Bistriţa, Rodna, Jelna şi Crai-

J n 1 274 in fruntea Bistriţei s-a aflat ma gistrul Paul . ca rr· era ş i comite de Rodna.t9 Documentele, deşi sporadice, ilus­t rează faptul că la sfîrşitul secolului al XIII-lea, oraşul e in atPnţia autorităţii centrale, interesată in prosperitatea lui : în 1 286 regele Lad�slau al IV -lea scuteşte de două treimi din rE iri pe locuitorii Bistriţei 20, reîntărind apoi acest privilegiu h 1 290 21. In anul 1 29 1 , privilegiul amintit va fi reconfirmat de regele Andrei al III-lea.22 Scutirile amintite se datorau fap­tului că oraşul fusese din nou pustiit de tătari . Visteria rega ­lct fiind însă atentă la incasarea dărilor; in 1 287, arhiepisco­pul de Strigoniu însărcinează pe Petru, episcopul Transilva­niei , să .dea ajutor sluj başilor reginei 'Elisabeta l a încasar<'a veniturilor ei din ţinutul Bistriţei.23

I ncepind cu a doua j umătate a secolului al XIII-lea sen­sul devenill"ii Bistriţei e tot mai clar. Ea este de acum oraş şi putem vorbi de existenţa unui patriciat aici , ' căci documen te­le s înt edificatoare în acest sens. Juridic şi administrativ ora­�ul e c ondus acum după dreptul de la Magdeburg.2" Func tia de j ude local e ereditară. Se cristalizează î n acest context o ca tegorie socială ce beneficia de anume privilegii, dc>ţinea o sumă de prerogative politice, iar din punct de vedere Pcono­mic e înzestrată cu însemnate bunuri : locuri de ro: ase şi pă­mînturi agricole etc.25

Incă în perioada colonizării, această categorie grcavii -

au j ucat un rol important administrativ, fiscal, j udecătoresc şi militar. Patriciatul acesta provenit din rîndul greavilor este un pa trici(l t primar. Esistenţa lui e firească in contextul evo­lutiei <>conomice a oraşului la începuturile lui. Iniţial viaţa sa econ omica are un caracter precumpănitor agrar. Dealtfe l putPrea greavilor se întemeiază cu precădere pe proprietatr>a imobilă, mai ales funciară. In a d oua jumătate a secolului a l XIII-lea greavii nu mai procedează -doar la fructificarea

1 8 DIR, veacul XIII, voi. I l , C. Transil�nia, p. 69. 19 Ibidem, p. 163. ·

20 Ibidem, p. 279 ; Al. Berger, Urkunden - Regasten aus dam alter Bistritz Archiwe V. UIOl bil 1�0, in Pro9"Gmm des evangelisch- Oliergrmnasiums zu Bistritz, 1893, doc. 6.

21 Ibidem, doc. 7 ; DIR, veacul XIII, voi. 1 1 , C. ·Transilvania, p. 322. 23 DIR, veacul XIII, voi. I l , C., T..,nsilvania, p. 289. 24 K.G. Gundisch, Patriciallll ar6,enesc � Bistrilei, in ,file de illorie, IV, 1976, p. 148. � Ibidem,.

4 1 www.cimec.ro

proprie tăţii funciare şi - semnificativ pentru marca de oraş a aşezării îşi plasează v<>niturile în minerit, meşteşuguri , comerţ.26

Analizînd statutul politic al oraşului în acest mom<>n t , trr •buie să menţionăm că pe măsură ce el va fi mai puternic el in punct de vedere economic se va manifesta mai dornic dP autonomie.

Regalitatea intuind oraşele ca importante pîrgh ii econo"""' m ice şi politice ale autorităţii centrale va urmări deci atent l'Voluţia Bi:striţei. Acesta este sensul documentului el in 1 29 1 , mentionat anterior.

Documentele de la începutul veacului al XIV-lea care pomenesc oraşul, oglindesc fragmentar statutul politic al aces­tuia. Se' profilează acum un conflict de autoritate care treptat va lua amploare ş i care implică

. regalitatea maghiară, nob i­

l i mea, p recum şi oraşu l , care tinde, aşa cum se va vedea, a -ş i făuri un statut autonom. Prerogrativele regalităţii care îşi pxercită autoritatea asupra ţinu tului decurg din aceea că de ti m puriu acesta a fost un apanaj al reginelor Ungariei , sub autoritatPa l or aflîndu-se şi dregătorul oraşului şi al pro ­v i nciei .27

Înfăţişînd Ptapele c ri stalizării sta tutului autonom a l Bis-­tr iţei trebuie să subli niem că tuturor oraşelor medieva le europene le este caracteristic[� în prima fază a dezvoltării lor l upta pentru auto'nomie.

Voievodatul tran silvan îşi manifestă la r îndu-i tendinţnl(� rlr• autonomie prin guvernarea aproape suverană a voiPvoctu:.. l u i Ladislau Kim. PuterPa aces tuia va fi mult mai mare' în ti m ­pul crizei d inastice din Ungaria, în momentul î n care coroa­na P obiectul disputei dintre Otto de Bavaria ş i Carol Robert. Deşi Otto de Bavaria se înscăunează rege, papa atribuie co­roana lui Carol RobPr t . Otto ele Bavaria e excomunicat ca c l c•altfel şi voiPvodul rebel al Transi lvaniei.28

Bistriţenii încep acum a face politică şi în 1 307 Otto d e Bavaria soseşte la Bistriţa.29 Carol Robert e ales de dietd. re­�w. i a r în aprilie 1 3 1 0 Ladislau Kan ronunţă la opoziţ�e ob l i ­gîndu-sP s ă restituie bunurile regeşti, printre care minclP d 0 Mgint de la Rodna, comitatul Bistriţei.3°

Pe fundalul luptei cl intrP voievodul Ladislau Kan şi Carol R obert documentele nH• nţionează numele greavului Ioan , fiul

26 Ib idem, p. 1 49 ; S t . Pascu, S. Goldenberg, Despre �araşele medieYale, in Anu-.xul lnst1tu· tutului de i1torie şi am., . Ciuj , 197 1 , p. 34.

27 M . . Holbon, Pe marginea unor documente din vremea angevinilor, in Omagiu lui Con· 5faritinescu - laşi, Bucureşti, 1963, p. 229.

28 1 . M�ga , Vai.."adatul Transilvaniei, in Anuarul Institutului de Istorie Naţională, X, 1945, Si!:>iu , p. 79.

29 N. Iorga, Documente f'Om6ne;ti in orhive(e Bistriţei, 1, Bucureşti, 1899, p. 1 1'1 ; Zimmermonn - We. 1er, Urkur>der>buch, 1, p. 273-274.

·

30_ 1 M :J 0 :J , op. cit., p. 79 ; Z i m m c rmonn - WerfltC<r, op. cit., p. 295-296.

-l 2

www.cimec.ro

l u i Geubul din Bis triţa.Jt El e partizan al regelui ş i îl susţine impotriva voievodului rebel. Pentru meritele sale regelP an­qevin î i dăruieşte în anul 1 3 1 1 moşia Pettendorf.32 Faptul I-a adus in confl ict cu locuitorii comunei învecinate Iad ( Livezile) , u n confl ict care va dura c îteva decenii . Anul 1 324 adaugă e l r>mentf' noi conflictului de autoritate din regatul angevin şi voievodatul transilvan : Pste anul mişcării saşilor desfăşurată in sudul Transilvaniei sub eonducerea grecJVului Henning din Pc> treşti .33 Bistriţa în acest context socoteşte că e util să se ralieze mişcării ce urmărea subminarea autorităţii regc·lui angev in. Partizanul acestuia, Ioan, fiul lui Geubul este ucis in aceste împrejurări . Un document datat 1 325-29 ianuarie• :i, emis de voievodul Transilvaniei, Toma, cere locuitorilor el i n. Bistriţa să ia măsuri împotriva ucigaşilor lui Ioan.lr.

Evenimentele acestea nu rămîn fără urmări asupra statu­tu lui p�litic al oraşului. ln anii care au urmat rt'tzvrătirii , ţ i� nutul obţine o serie de libertăţi_35

Statutul politic al oraşului se definitivează in conjunctu­ra aceasta prin documentul din 29 decembrie 1 330 36 emis de :·egina El isabeta. Actul conferă cetăţenilor şi oaspeţilor din B istriţa dreptul de a nu fi judecaţi de nici un j udecător aJ rc>gatului ci doar de regină, de comitele de Bistriţa ş i dP jude.:. le orăş0nsc . ,ales de ei dimpreună şi din mijlocul lor". Ca prim for j udecătoresc-administrativ se instituie deci funcţia de jude. Comitele Bistriţei e numit de regină. Oraşul şi locuitor i i să·i a l cătuiesc acum , ,universitas civium et hospitum".

Prin acest privilegiu orăşenimea bistriţeană cîştigă u n r lus d e autonomie. Drepturile administrative ş i jurisdicţia pro­prie conferă oraşului o poziţie ce-i va favoriza evoluţia viitou­re. Locu l oraşului in peisajul economic transilvan al acestui '>Pcol se în trevede şi din faptul că privilegiul din 1 330 acordă rnăşenilor din Bistriţa şi dreptul de liberă trecere cu bunur i ­l e ş i mărfuri le l o r prin Transilvania şi Ungaia.

Statutul oraşului pe făgaşul început prin privi legiul amin­t i t nu s-a cristalizat fără stări de tensiune, fără conflicte. Pu­t l • rpa este de pildă refractară la eventualele încPrcări de uzur'­pme a dreptului de d a n ie socotit apanajul ei. Conflictul amin­t i t în legătură cu moşia Pettendorf e sugestiv în acest sens.' Astfe l . în martie 1 33 1 37, Toma, voievodul Transilvuniei si co­m i te de Solnoc aduce l a cunoştinţă regelui Carol Rolwrt că. la adunarea ţinută la Turda, Ioan, fiul lui Ioan din Bistriţa . , ridi-

.3 1 K. G . Gund isch, op. cit., p. 1 50. 32 lb ide:'fl ; Z i m mermann - Werner, Urkundenbuch, 1. p. 299. 33 �t. Pascu. Voievodatul Transilvaniei, 1 . p. 250. 3·1 Zimmermonn - Werner, oo. cit., p. 390. 25 IC G. Gund i•sch. op. cit., p. 150. 36 Al. Berger, Regeste . . . , doc.' 1 4 ; Zimmenna nn - Werner, op. cit., 1. p. 437, n r . 478 ;

N. lornn. op. cit., a. I I I . 37 DIR., C, Transilvania, U l , vec:�cul XIV, doc. XIV ; Z im merrr. a ·l n - W e : n e r o p . cit., 1 , p . 441 .

4 3 www.cimec.ro

c îndu-se d i n m ij locul nobil ilor"' înfăţişînd scrisorile şi pnvl­legiile req(• lui prin care i Sf' d ăruia pe veci moşia numită Petten dorf reclama că maqis tru-l. Toma, comi te de Bistriţa , ,vrea să o hotărnicească şi să o dea în stăpînirea oamenilor din Bistriţa-". Nobi l i i 1-au· oprit pe magi strul Toma de la aceas­ta. ln eventuali tatPa în care totuşi magistrul va voi să h otă r­niceascti moşia, pricina trebuie adusă - spun nobilii - ,.nu înai ntea reqelui c i înaintea. noastt.ă" - Argumentul f' că mo­şia Pettendorf se află printre moşiile lor - ipsorum -, al0 nobili lor.

Disputa are ca obiect în princ1pm - dincolo de cazul concret adus înaintea adunării de la Turda - problema com­pc tPnţei instanţelor de judecată : nobi l imea sau regele. Adu­narC'a de la Turda îşi afirmă ea competenta de a judeca res­pec tiva pric ină care va fi deci adusă înain tea lor si nu înain­tea regelui. .

Carol Robert e din nou înştiinţat despre pricina lui Ioan de Bistriţa, dar o expediţie militară determină amînarea prici­nilor tuturor locuitorilor, i nc lusiv a celei lui Ioan de Bistriţa, pentru a 1 5-a zi de la lăsarea la vatră a oastei.38

Litigiul nu era rPzolvat nici în iul iP 1 33 1 cînd printr-o scrisoare trimisii la Bistriţa, magis trul Toma îl înştiinţează pP Carol Robert cii a fixat soroc de înfăţişare inaintea regelui.39

Tendinţele centrifuge ale nobi limii transilvănene se ma- ' nifestă deci acum, c înd ea nu doreşte să ţină seama de actul reginei din 1 330. Continuă să susţină competenta cîrmuirii şi jurisdicţiei voievodului."o

In 1 332, din Oradea, la 6 octombrie, regele adresează o scr isoare bistriţenilor şi locuitorilor satului Iad (Livezile) ce­rîndu-le să înceteze folosirea abuzivă a moşiei Pettendorf în dauna lui Ioan de Bistriţa . ,şi dacă i-aţi adus unele vătămări sau daune pomenitului Ioan în aceastii culegere a folosinte­l or zisei moşii, trebuie să-i acoperiţi aceste pagube şi să-i daţi şi să-i faceţi despăgubire" . . . "1 Impotrivirea locuitorilor este vdwmentă şi s istematică. Cu toată insistenta regelui , Ioan de Bis triţil nu Pste pus deplin în drepturile sale asupra moşiei Pettendorf. Regele însuşi recunoaşte nesupunerea la porunci­le sale priyitoare la această pricină. Uneori iritarea sa răzba­te' c l n r iar poruncile către bistriţeni şi către locuitorii satului I ad ( Li vezile) s înt însoţite de ameninţări. În 1 334 situaţia era neschimbată şi regele însuşi intervine de două ori ."2

38 DIR, C, Transilvania, weacul XIV, p. 9, doc 34 : Zimmermonn - Werner, op. cit., 1, p. 442. 39 DIR, C, Transilvania, veacul XIV, III, p. 27, doc. 34 ; Zimmerm<Jnn - Werner ap. cit., l,

p. 445-446. 40 M. Holban, op. cit., p. 230. 41 OIR, C, Transilvan.ia, veacul XIV, .JII, p. 280. doc. 1 1 1 ; H..!rmu1aki - Densusianu, 1.1:! p. 4,

doc. 4 . 4 2 D IR , C , r..,nsilvania, veacul XIV, I I I , p . 3 1 3 . d oc . 1 7 0 ; ibidem, 320, doc 1 8 3 ; Zimmerm<Jnn

- Werner, op. cit., 1. _ p. 459.

44

www.cimec.ro

Libertăţi le orăşeneşti pe cale de a fi dobindi te ş i pe cale de a se consolida au fost uneori eclipsate de momente de gu­vernare autoritară. Sub comitele Andrei Lakfi , fiu l fostulu i comite al secuilor şi d0 Bistri.ţa Ladislau, d i n anii 1 333-1 3::!7 r)raşul trece printr-o astfeJ de guvernare. 1,3

Curînd bistriţenii vor interveni la rege s o l i c i t î n d acorda ­rea unui privilegiu care urma să întărească autonomia oraşu­lui, să-i favorizeze prosperitatea economică şi să creeze c a ­drul juridic şi administrativ compatibil cu însemnăta tea şi pu­terea sa. 41o

Regele Ungariei Ludovi� a acordat Bistriţei prin actul din �4 aprilie 1 353 45 dreptul de a ţine un tîrg în fiecare an cu to­tul liber "scos de sub orice drept de judecată şi putere a ori­căror magnaţi şi baroni" . . . , , şi " îndeosebi a voievodului Transilvaniei sau a locţiitori lor săi" . . . Documentul precizea­ză că tîrgul organi.zat la Bistrita va fi după " feluL obiceiul şi l ibertatea tîrgului anual ce se ţine la Buda" . . . T îrgul se V cl t i ne între 24 august şi 7 septembrie. La mij locul secolului al \.IV-lea Bistriţa este un oraş ce-şi găsise şi vocaţia comerţu­lui. Nimeni nu are acum posibilitate de a percepe vreo vamă în oraş de la negustor i i veniţi ciP pretutindeni la acest iarmaroc în perioada organizării tirgului. Semnificativă este !ll-enţiunea pe care documentul o înserează privitor la "toate pricinile ce se vor sta în acel iarmaroc". Rezolvarea lor ora de c ompE'ten­

ta juraţilor oraşului. Priv ilegiile acestea au contribuit n(' în­doielnic la dezvoltarea relaţiilor comerciale ş i la p rosperita­�ea negustorilor bistriţeni. Implicit, actul acesta reflecta şi o anume tendinţă vis a vis de statutul poli tic al oraşului. La 1 2 august 1 364 46 regele Lu,dovic I a întărit cu noua s a pecetl' actul din 24 aprilie 1 353.

'Procesul de statornicire a libertăţilor orăşeneşti a fost difici l şi sinuos. In 1 366 regele se afla la Bistriţa ,"7, unde oră­şenii îi solicitau acum rezolvarea unei probleme stringente pentru ei : v:or a-şi alege dregătorii anuali ei înşişi. Reglemen ­tarea statutului politic a l oraşului era necesară pentru a ordo­na astfel şi perceperea dărilor regeşti. La 1 7 august 1 366 cetă­ţenilor şi oaspeţilor, locuitori lor oraşului Bistriţa şi ai satelor aparţinătoare, l i se stabileşte modul în c<UP să-şi aleagă din rîndul lor judele şi juraţii . dreptul cnm i tdui de o judeca di­verse şi apoi în caz de nevoie judecarea lor în continuare la Sibiu, ca primă instanţă de apel. Astfel sînt obţinute acum

C3 M. Holban, op. cit., p. 231. U Ibidem, p • . 232 ; N. Iorga, op. cit., p . . 1 1 1 . 4 5 D.R.H., C , Transilvania, X , p . 205 , doc. 187 : N. ·Iorga, op. cit., p. I·U. '6 D.R.H., C, Transilvania, X, p. 318, doc. 31 1 . C 7 M. Holban, op. cit., p . 232.

45 www.cimec.ro

drepturile pe care le aveau sibienii 48, fiind întărite şi confi r­mate libertăţile obţinute dej a in 1330.

In secolele XIV-XV cele mai impor tante dintre oraşele transilvănene ( Cluj , Braşov, Sibiu, Bistriţa) au dobindit pe rind statut de oraşe libere regeşti, ceea ce însemna acordarea în beneficiul acestora a unor impbrtante libertăţi economice şi instituţionale. Ele urmau să contribuie la echilibrarea vis­teriei regeşti şi trebuiau să fie un aliat important al puterii centrale în contra tendintelor ce,ntrifuge manifestate de ma­rea nobilime.49 E firesc ca ele să devină treptat o . , stare po­litică". Dealtfel, în contextul acesta puterea centrală e intere­sată în creşterea numărului populaţiei urbane.

Obţinînd , ,libertatea sibiană " Bistriţa va dispune de in­semnele caracteristice unui oraş liber : stemă şi pecete pro­prie.

Statutul oraşului este reflex al puterii sale economice şi în acest sens trebuie. să remarcăm că meşteşugurile s-au dez­voltat de timpuriu la Bistriţa. Treptat s-au constituit bresle cu statute proprii . Menţiunea cea mai veche despre o asociaţie a unor meşteşugari bistriţeni datează din 1367 cînd aceştia ob­ţin un privilegiu pentru reglementarea activităţii lor. 50 Cel mai vechi statut al unei bresle bistriţene este acela al curela­rilor în a doua jumătate a secolului al XIV -lea,st fiind un re­gulament foarte asemănător cu statutele din Sibiu, Sighişoa­ra, Sebeş, Orăştie statornicit în 1377. 52

Incepind cu veacul al XV-lea vor fi bine cunoscute rela­ţiile comerciale ale Bistriţei cu Moldova.53 Iniţial ele au fost relaţii sporadice. Vadul comercial s-a statornicit treptat, trep­tat s-a creat şi si stemul juridic care într-un cadru oficializat a reglementat schimburile cu Moldova. Astfel, printre prime­le acte menite să reglementeze comerţul cu Moldova trebuie să amintim privilegiul acordat în 1 408 54 negustorilor lioveni de Alexandru cel Bun, în care sînt incluse şi clauze referitoa­re la sistemul relaţiilor vamale cu Bistrita. Peisajul e coe­rent, şi nu este lipsit de interes să menţi onăm că şi braşovenii obţin cel dintîi privilegiu comercial în Moldova in vremea lui Alexandru cel Bun, iar Ţara Românească se integrează şi ea acestor relaţii cind negoţul cu Braşovul e reglementat prin documentul din ianuarie 1368 55 şi prin privilegiul acordat' de Mircea în 1 413. 56

48 N. Iorga, op. cit., p. I I I ; Zi·mmermonn - Werner, op, Clit., 11, p. 249. 49 St. Pascu, Voi.,.oclatul Transi"-'lel, I I I , p. 168-169. SO ldem., Din trecutul lsaic al orapulul Bislria, p. 1�16. 51 Ibidem. 52 Ibidem. �3 N. Iorga, op. eli., p. IV. 54 O. Monoranu, Emi� •1. Emondl, Unele aspecte ale relatiilor comer'Ciale dintre Blslrlţa 'i

ţinutul Suceftl in evul med.u, in Suceava, Anu-.1 Mu-lul Judeţean, 1978, V, p. 257. 55 D.R.H., D, 1, doc. 46, p. 86-87 ; Hurmuuokl, XV/1 , p. 1-2. 5d $&rban Pa paconea, op. cit., p. 17 ; D.R.H., D, 1, dac. 120 $Î 121, p. 197-200.

46 www.cimec.ro

Drumul care lega Bi.striţa de Moldova a devenit o arter[t c irculată permanent, unul din miile de fire ale unităţii insepa­rabile a provinciilor româneşti, este drumul Suhardului carP t :ecea de la Bistriţa la Rodna pes te Muntii Suhardului pe Va­lea Bistritei spre Dorna. Dealtfel, încă din veacul al XIII-IPa un drum lega Bistrita şi Rodna, prin Moldova, de Halici şi prin c- 1 de emporiile din sudul Rusiei, 57 iar despre aceste legături avem tot mai multe informatii ţw măsura consolidării statu­lu i feudal Moldova.

Vama d0 hotar era percepută la Rodna (tricesima percc'­:mtă la hotar era încasată dP voievoclul Transilvaniei iar Iw ­< :u s to r i i m oldoveni mai plăteau Ia Bistriţa vigesima) se,,

l n iulie 1 41 2 voievodul Stibor se a fla Ia Bistriţa şi jude- te <Jraşulul, Andrei, i se plînge că un vameş al Rodnei schimba­� .-. v0chile reglementări ale vămilor percepute aici şi faptul d avut urmări nefaste sărăcind oraşul . Cu acest prilej , intr-un ::!ct emis in vara aceluiaşi an ,59 voievodul Stibor completea­,-21 mai amănunţit privilegiul acordat de Alexandru! cel Bu n fixînd pentru mărfurile venite din Moldova la Bistriţa taxe \·ami!le după sistemul de la Bran şi Runcăr.60 Vama de la Rodna e veche şi semnificativ, docum<>ntul din 1 4 1 2 vorbeş­: � despre faptul că ea funcţiona "tempore ab antiquo".

La începutul secolului al XV-lea oraşul era şi mai putcr­::. ic din punct de vedere economic. Minele de Ia Rodna ajung ::. cum in stăpînirea bistriţenilor, după ce regele Sigismund do­:tează Valea Rodnei lui Petru Kretschmer. 61

Evoluţia economică va determina mutaţii în structurile .:: ·xiale : un patriciat nou, preocupat de activităţi lucrative, de :neşteşuguri, comerţ, minerit devine treptat o forţă politică, -cre reuşeşte începînd cu sfîrşitul secolului al XIV -lea să �capareze puterea. 62

In 1 405 aşezarea e înălţată la rangul de oraş liber regesc !iind condusă de un jude şi 12 juraţi aleşi anual. 63 Aceştia :ormau sfatul oraşului (consulatus), avînd atribuţii financian', c:dministrative şi juridice în oraş şi district. 64 Nu este lipsit :ie importanţă să menţionăm că in 1 405 şi Clujul obţinuse c:cest statut, iar interesul autorităţii centrale de a-şi apropia oraşele se vădeşte şi prin aceea că in 1 409 Bistriţa beneficia :::! e dreptul de a se înconjura cu zidţJ.ri ca şi alte oraşe transil­·.-ane : Cluj , Sibiu, Braşovul. 65

�; Serban Pa·pacoste, op. cit., p. 37. '!d O. Manoranu, Emil. 1. Emandi, ap, cit., p. 257. :Y DJI.H., O, 1, p. 1 89, doc. 1 1 7 ; Arh. SI. Cluj-Napoca, Fond Primăria Oraşului Bislfiţo,

anul 1412, nr. 15. 5: N. Iorga, op, cit., p. N ; O. Mono..,nu, Em i l . 1. Emondi, op . cit., p. <57. •� 1(. G. Gundi4ch, op. cit., p. 1 62. Q St. Poscu, in Nouvele reu ... d'hlstolre, tom. 1 . 1962, p. 25. tJ ldem., Vo ... odatul Transllwanlei, I I I , p. 224-226. !A Ibidem. !.! St. Pascu, Din INCutul Istoric oi oraşului Bistriţa, p. 17.

47 www.cimec.ro

In vremea regelui Sigismund şi a voievodului Stibor , . sf' acordă privilegii pentru cei ce se vor aşeza in oraş şi pe do­meniul lui , se asigură orăşenilor folosirea apelor Bistriţei, se i au sub protecţie regală cărăuşii care merg la Baia Mare şi aiurea, se opresc abuzuri . . . se confirmă liber alegerea ju­delui" . . . 66

Privilegiile bistriţenilor s înt sporite şi mai mult de Iancu de Hunedoara. Pînă atunci însă, în raporturile dintre oraş şi regalitate intervin şi momente de tensiune, bistriţenii asistă cu îngrij orare la imixtiunea regalităţii în zona de influenţă a owşului. Astfel că , in 1 439 regina Elisabeta dăruieste lui De­sideriu de Losoncz unele posesiuni în districtul Bistriţei , 67 iar în 1 440 zălogeşte lui Gregoriu de Bethlen unele posesiuni în acelaşi district al Bistriţei, 68 poruncind apoi locuitorilor din Tărpiu, Dumitra şi Slătiniţa predarea veniturilor regale către acel Gregoriu de Bethlen. 69 ·

Imixtiunea regalităţii pare bistriţenilor cu atît mai gravă acum, cu cît are ca obiect .chi,ar Valea Rodnei. Dealtfel. e de subliniat faptul că un document emis deja în 1 41 2 - este şi anul amintitei plîngeri adresate de bistriţeni voievodului Sti­bar cu privire de la Rodna - dă bistriţenilor şi locuitorilor din ţinutul Bistriţei dreptul de pescuit pe Someş. Documente­le probează deci intenţia magistratului bistriţecrn de a stăpîni Rodna. 70

Orice intenţie de a transforma Valea Rodnei în feud e privită cu reticienţă de bistriţeni, fapt dovedit şi de episodul din 1 440 cînd fiica lui Sigismund de Luxemburg, dorind să-şi cîştige aderenţi in lupta cu Vladislav I ( 1 440-1 444) dăruieş­te Rodna lui Ştefan Iakch de Kusal, 71 fost comite al SC'cuilor.

Bistriţenii adresează plîngeri regelui Vladisl av , dr�şi aşa cum am văzut, constitui rea feudelor prin danie re�Ja lă în ti­nutul Bistriţei nu e un fapt ieşit din comun, cu toată opoziţia şi temerile orăşeneşti. In 1 442, spre a-şi apropia oraşul regele Vladislav abrogă toate donatiile făcute în dauna districtului Bistriţa de el şi de regina Elisabeta 72 Fluctuaţiile poziţiei auto­rităţii centrale faţă de oraş sînt însă evident şi în funcţie df' conjunctura de mom "'nt.

în 1 453 Iancu de Hunedoara primeşte oraşul şi districtul Bistriţa fiind investit cu demnitatea de comite perpetuu al Bistriţei. 73 Legat de raporturile sale cu bistriţenii trebuie să

66 N. Iorga. op. oit., p. IV, 67 Zimmermon - Werner op. cit . • V, doc. 2361. 68 Ibidem., do.:. 2363 şi 2369. 69 Ibidem., doc. 2.37J. 70 V. Motogan, op. cit., p. 18. 71 Zimmerman - Wemer, op. cit., V. doc. 2365 ; Hurmuzaki, 11/2, p. 23. 72 Al. Berger, Regeste, doc. la dota de 29 iunie 1 442 ; Zimm.,.rman - Wemer, op, Git., V,

do.:. 2438. 73 N. Iorga, ap. cit. p. V.

�8 www.cimec.ro

menţionăm că aceştia il cunoşteau ca pe un om drept şi co­rect.74

Din Viena, la 3 aprilie 1453, regele a autorizat instalarea luî, dînd dispoziţie capitlului din Alba Iulia să participe la punerea lui Iancu de Hunedoara în posesia oraşului şi a dis­trictului Bistriţa 75 ( in iulie 1453 capitlului din Alba confirmă că acesta a fost pus în posesia oraşului) .

_ Printr-un act emis la Bistriţa în 2 2 iulie 1453 Iancu d e Hunedoara întăreşte drepturile ş i îndatoririle locuitorilor din Bistriţa. 76 Oraşul beneficiază de statutul de oraş liber ( . . per­petuam Iibertatem donandam et confederandam") putîndu-se bucura de toate p-rerogativele anterioare ( . . . . . in omnibus li­bertati bus et gratiarum preaerogativis�� . . . l , cu dreptul de a participa la adunările anuale ale celor 7 scaune săseşti şi la cele nobiliare (in colloquium tractatus et congregationes sep­tem sedium saxonicalium et nobilium" . Vechile privilegii ale oraşului privitoare la jurisdicţie, oaste, dări sînt confimate şi î ntărite, permiţîndu-i-se steag propriu şi sigiliu precum şi dreptul de apel la Sibiu. Sînt fixate , de asemenea, şi îndatori­rile băneşti ale oraşului. O serie de documente atestă apoi participarea magistraţilor oraşului şi districtului la adunări le Dieiei transilvane. n

Natura relaţiilor oraşului · cu Iancu de Hunedoara e pusă in lumină şi de maniera în care acesta reglementează rapor­turile bistriţenilor cu acei castelani instalaţi .. in castra nostro Bistriciensi". Documentul i nterzice imixtiunea lor în admin is­t ratia şi jurisdicţia oraşului, făcîndu-i evidentă strădania de a preveni neliniştea bistriţenilor cu privire la Iib2rtăţile l or , i1elinişte datorată ac!:> lor caste lani .

După moartea lui'tancu de Hunedoara în tabăra de la Bel­grad, ş i pînă la urcarea pe tron a regelui Matei Corvin, oraşul trece prin momente dificile datorită abuzurilor comise de cas­telani , incursiunilor şi i ncendiilor în contextul conflictului 1răşenilor cu Mihail Szilagy care luase acum cetatea ' în pri-

:nire. 78 -

în vremea regelui Matei Corvin, Bistriţa îşi re_capătă toa­te privilegiile, oraşul e din nou bine tratat şi traversează o ::Jerioadă de l inişte şi prosperitate. Astfel, în anii 1 459-1 489 regele Matei acord8 bistriţenilor 1 3 privilegii prin care sînt întărite vechile lor drepturi ş i libertăţi. 79 Această perioadă c "f'mnifica tivă şi din punctul de vedere al relaţi ilor Bistriţei cu Rodna, fiind i nteresant de menţionat că subordonarea finan-

7.& vezi A l . Berger, D i e Hunradiburg in B1strinh. 75 Z i m mermC'n - W,e mer op. cit, doc. 28.26 şi doc. 2865. �j lbide;n., doc. 28�7. n vezi K. G. Gundisch, Patricialul oră,enesc . . . 78 O. Dohinten, oo. cit., P- 315. :'9 N. Iorga, op. cit., p. VI.

.: - , . F i !e de istorie• 49 www.cimec.ro

ci:arA a Văii Rodnei este acum o· realitate : . ea se · implinise de fapt chiar prin documentul amintit deja din iulie 1 453 - emis de Iancu de Hunedoara - iar regele Matei Corvin statorni­ceşte la rîndu-i aceasta printr-un act emis in 1469. eo In 1 470 reglementează strîngerea dărilor la termenele obişnuite, . şi se iau măsuri pentru ca acei care ar voi să se stabilesc! in oraş şi district să nu fie împiedicaţi să o facă, iar in anu l ur- :­mă tor bistriţenilor li se iertau unele dări pe doi ani. 8t

Autoritatea centrală era deci interesată în prosperitatea oraşului şi toate aceste măsuri trebuiau să aibă urmări asu­pra visteriei regatului. Regele, era, dealtfel, interesat în a-şi apropia oraşul în lupta sa pentru consolidarea autorităţii cen­trale.

Bistriţa caută cu stăruinţă să-şi menţină libertăţile şi sta­tutul, astfel că nu întîmplător revine în discuţie problema castelanilor, în sensul că, trăgînd concluzii din pilda întîm­plărilor trecute, pentru a-şi consolida prerogativele orăşenii solicită dărîmarea cetăţii. 82

In 4 iunie 1 464 regele vinduse orăşenilor cetatea cu 6.000 florin i aur, iar in luna august, după predarea sumei, bistri­ţenii intră in posesia ei. O clauză a tranzacţiei este ca cetatea să fie menţinută în bună stare, dar după cîţiva ani bistritenii solicită regelui Matei Corvin dărîmarea ei şi întărirea oraşu­lui cu materialul folosit la construcţia ei. argumentind că e imposibil ca oamenii, fără a sărăci total să poată edifica zi­duri din material adus din depărtări cu bani grei . . . Este însă neîndoielnic că orăşenii au plătit acu.m nu în primul r înd ce­tatea care le este vîndută, ci mai ales, liniştea şi siguranţa ce decurgea din consolidarea sta tutului o�nut anterior.

Ridicarea zidurilor de centură ale oraşului marchează, de asemenea, puterea acestuia, fiind expresia unui anum? stadiu in evoluţia sa economică, în evoluţia statutului său şi a pozi­tiei sale faţă de autoritatea centrală care cauta să ş i - 1 apropie. Indicii valoroase cu privire la etapele construcţiei zidurilor oraşului există în registrul de socoteli ale Bistriţei care men­ţionează de pildă că în 1 487 şanţuri le de apărare erau săpate. Poziţia strategică a oraşului îndeamnă JW Matei Corvin să urmărească atent edificarea fortificaţiilor şi să ia măsuri pen­tru a sprijini efortul orăşenilor. Bistriţenii s înt scutiţi de pla­ta oricăror impozite extraordinare pe diverse termene şi chiar se acordă Bistriţei din venjturile ce culegea fiscul în oraş c îte 200 de florini aur 83.

110 Al. Berger, Regeste . . . , doc. la dato de 30 sep!Jembrie 1469. 11 Ibidem., doc. nr. 232, la dato de 12 mai 1471 . 82 vezi Al. Berger, Dia Hunyadiburg in Bistrib:. 83 Hurmuzaki, XV/1 , d·:>c. 1 42, p. 82.

50 www.cimec.ro

Anul 1 47 5 este momentul hotărîtor dl relaţiilor Bistritei cu Rodna, după ce în noiembrie 1 472 se confirmase c;lin partea .;<>natului şi cetăţenilor oraşului că românii din Valea Rodnei u fi dona.ţi ( donatum fuisset) Bistriţei şi ca urmare percepto­rii de dare din comitatele învecinate nu-i mai puteau su.pune ;x- acei români la plata dărilor ca iobagi ai nobilimii .

Prin actul din 3 iunie 1 475, 84 Matei Corvin incorporează Rodna oraşului Bistriţa. Coloniştii şi locuitorii din Valea Rod­nei urmau să se bucure de toate privilegiile de care beneficia Bistriţa, fiind evident că documentul confirma doar o incor­;->orare, o unire administrativă. Faptul acesta exclude posibi ­litatea ca locuitorii Văii Someşului să poată fi trataţi ca iobagi , deşi bistriţenii au incercat să o facă, stirnind un diferend ce va dura multă vreme, şi nu e lipsit de importanţă faptul că recwle însuşi a intervenit in cele din urmă, atrăgind atenţia Jrăşenilor, că era un abuz să considere încorporarea Văii Rodnei drept o donaţie regală, la fel ca şi tendinţa de a-i trata :x- locuitorii teritoriilor incorporate ca iobagi.

Consolidindu-şi statutul în urma privilegiilor acordate de -egele Matei Corvin, oraşul Vq dobîndi şi o poziţie deosebită : :1 cadrul relaţiilor Transilvaniei cu Moldova ( relaţii comer­-:-ialc, dar nu numai comerciale) . Domnitorii moldoveni sînt : :1 teresaţi şi ei în comertul cu Bistriţa, astfel că privilegiile .!cordate de Ştefan cel Mare in martie 1 458 şi iulie 1 460 85 TeYedeau aceleaşi taxe vamale stabilite de Alexandru cel l3un cu excepţia tuturor taxelor pentru vite care au fost mă­- ! te, iar în 1 473 regele Matei Corvin dă moldovenilor voie � - ·nl ină de a face comerţ cu Transilvania . 86

Statutul politic al oraşului se reflectă şi în aceea că, el ·;i! iuca un rol deosebit în relaţiile politice şi diplomatice cu '·Llldova în această perioadă : schimbul permanent de infor­-:::tatii cu privire la situaţia politică, la mişcări de trupe, la · \·entualele invazii tătăreşti sau turceşti , evidenţiază acPst :.:c-ru. Oraşul va juca un rol activ in negocierile începute de

S�efan cel Mare cu transilvănenii chiar înainte· de 1 475, astfel -3 în 1 473 magistrul Pavel trimis de voievodul Transilvaniei : �ece în Moldova pe la Bistriţa.

;.a •idem., doc. 144, p. 83. ;.; Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, 1, Bucureşti, 1913, p. 271 ; O. Monoronu,

E. � . Emond l, op. cit., p. 258. to HunnuUJki, XV/1, p. 80 ; O. Monoranu, E. 1. Ema nd i , op. cit., p. 1 58.

,. 5 1 www.cimec.ro

Participarea grăn icerilor n ăsăuden l la primul război purtat de Austria Impotriva Fran ,tei In perioada 1792 - 1797

Ioan Pop

Revoluţia burgheză de la " 1 789-1 794 din Franţa a avut un puternic ecou în întreaga Europă, punînd sub semnul întrebă­rii · existenţa rînduielilor feudale din statele de pe acest con­tinent. Este explicabil, deci, faptul că monarhiile feudalo-ab­solutiste, între care Imperiul habsburgic va ocupa un loc de frunte, se vor coaliza, intervenind cu armatele lor în Franţa pentru înăbuşirea revoluţiei şi reinstaurarea vechiului regim feudal. Aceste intervenţii vor provoca ş irul lung de războaie dintre Franţa şi puterile feudale, ele durînd pînă în anul 1 8 1 5, c înd primul imperiu francez condus de Napoleon 1 se va prăbuşi.

Aşa după cum s-a arătat, monarhia habsburgică s-ca aflat în primele rînduri în acţiunile de înăbuşire a revoluţiei din Franţa, ale cărei idei puneau în pericol nu numai sistemul feudalo-absolutist, ci însăşi integritatea imperiului alcătuit din numeroase ţări şi popoare înglobate cu forţa , carP luptau pentru e liberarea lor socială şi naţională. In an·laş ; t imp, nu trebuie să uităm legături le matrimoniale ca re ( •xistau în a cea perioadă între Casa imperială de l a Viena şi fam i l ia regală dP l a paris, Maria Antoaneta, soţia regelui Ludovic a l XVI-lea a l FranţP i , era f i i ca fostei împărătese Maria TNl'Zcl a Austr ie i . Curtea de la Viena era , astfel, direct interesată în salvarea familiei regale din Franţa , · ameninţată de revoluţie. Acestea sînt cauzele pentru care Austria, care în momentul izbucni­rii revoluţiei franceze se afla angaj ată într-un război cu Tur­cia, alături cte Rusia, se va grăbi să încheie pacea separată cu turcii la Şiştov ( 1 791 ) , pentru a-şi putea concentra forţele îm-

52 www.cimec.ro

:JVtriva Franţei revoluţionare. I n acest scop, la 7 februarie : 79�. Austria încheie un tratat de alianţă cu Prusia care era � e asemenea, interesată în înăbuşirea revoluţiei din Fra,nţa :

Războiul va fi declarat totuşi de Franţa. La 20 •aprilie 1 792, - •gele Ludovic al XVI-lea, îndemnat de cercurile reacţionare 1 l e nobilimii şi de soţia sa Maria Antoaneta, a declarat război \ustriei cu scopul de a grăbi intervenţia forţeld_r străine pen­

. � J înăbuşirea revoluţiei. Regele şi cercuri le nobil iare d in ju­· ·..: 1 său sperau într-o înfrîngere rapidă a armatelor franceze,

Puscaş şi infanlerist, grăniceri români din 1 792.

- ' a h cto tatP şi organizate, conduse de generali aflaţi în sluj ba . N'h iului regim. In acest fel, reactiunea din Franţa spera să

:::i buşe H'Voluţia cu ajutorul armatelor străine victorioase. La �G iuni <> 1 792, Prusia a declarat război Franţei, venind în aju-·_ 1rul Austriei. Războiul va grăbi însă dezvol tarea ş i adîncirea · .,·o lu tiei , duc înd la înlăturarea monarhiei şi la c>xecutarea · 'gelui Ludovic al XVI-lea la 21 ianuarie 1 793. ·

La răzhoiul purtat de Austria împotriva Franţei au par­l c i pa t ş i grănicerii năsăudeni, ca ş i cei din celelalte· regiJl1en­

-· d(' graniţă din Transilvania. Prezenta lucrare nu-şi propu­

:1 • să analizeze în ce măsură erau juste sau nu aceste războaie,

53 www.cimec.ro

' dar va releva virtuţile ostăşeşti, vitejia şi spiritul de sacrifi� ciu de care au dat dovadă grănicerii români, cărora nu le·a lipsit niciodată sentimentul onoarei şi al datoriei.

'La începutul războiului, Austria avea o armate în Ţările de .Jos sub comanda mareşalului Coburg şi a doua armată p� Rinul superior, sub comanda generalului de cavalerie \Vu:rmser.t

In luna aprilie 1 793, regimentul II românesc de gra.niţă primi ordin să mobilizeze trei companii, care, împreună cu alte trei din regimentul 1 românesc de graniţă, să formeze un batalion combinat sub comanda locotenent-colonelului Sto­j anich, avînd destinaţia la armata de pe Rinul superior. La 9 mai batalionul se plfse în marş din Transilvania şi sosi, îm­preună cu alte trupe de întărire, în ziua de 27 iulie acelaşi an, la Cartierul general din Nieder - Hochstadt, de unde, in ziua de 30, p lecă in cantonament la Nussdorf şi Berheim. 2 Printre ofiţerii români din cadrul regimentului năsăudean ca­r<> au participat la această campanie sînt menţionaţi : locote­nentul Jarda, sublocotenenţii Berariu şi Gălan, precum şi· nu­meroşi subofiţeri.

La 1 9 august 1 793, batalionul românesc va lua parte la p r imele lupte în jurul localităţii Landau fiind încadrat, îm­preună cu un batalion de grăniceri secui şi alte trupe impe­ria le, în coloana a doua sub comanda mareşalului-locotenent, prinţul Waldek . După unele lupte de hărţuială, la 21 august SP dă un atac general pe cinci coloane împotriva francf'zilor. Coloana a doua înaintă peste Biligheim, grănicerii roman 1 a coperind aripa stîngă în viile din faţa localităţii Hergersweil ­ler, iar grănicerii secui se aflau la �ripa dreaptă, la Oberhau­sen, francezii fiind peste tot respinşi. Lupte grel e a purtat ba­talionul românesc în zilele care au urmat, îndeosebi la Bergzn­bern, unde' grănicerii români au apărat cu mult eroism pozi ­ţ i a lor , cauzînd , printr-un puternic foc, muri piederi inamicu ­lui . carP atacase cu forţe mult superioare. Jn aceste lupt� Et căzut căpitanul Caliani împreună cu mai mulţi soldaţi . 3

, Intre 1 1 şi 1 4 septembriP acelaşi an au loc lupte de o v i olenţă deosebită în valea Bundenthal , · l a care au lua t part<' şi grănicerii nă săudeni . In cadrul acestor lupte s-au distins, îndeosebi , l n cotenenţii Berariu şi Karp , care în fruntea solda�. ţ i lor dt> sub comanda lor , au asediat şi cur:erit fortificaţ"i i l�· duşmane. In aceste lupte a căzut subl ocotenentul VitPazu l îm pr eună cu 1 8 soldaţ i , iar căpitanul Carol Richter cu 6 so'l-1 Gusllav Ritter Amon von Treuenfest, Gesclti�hte des K.K. lnfanterieregiments nr: 5il Fried;

rich Wilhelm Ludwig Kroshenog van Baden 1762-<1850, zweites Siebenbiirga Rom­Grem - lnfanterieregiment nr. 17, Wien, 1882, p. 8,.

2 Ibidem. 3 Ibidem., p. 82.

5 4 www.cimec.ro

duţi cad prizonieri. 4 Descriind şi evocînd aceste lupte, ma- •

re le cărturar G. Baritiu relevă vitejia grănicerilor români, menţionînd faptul că in Valea Bundenthal, după lupte crînce­ne, primul balation al regimentului II românesc nu numai atacă şi ocupă fortificaţiile de cimp ale inamicului, ci smul .. '>eră din mîinile lui şi cîteva tunuri ale unui batalion secuiesc, oe care le luaseră francezii" . � Luptele vor continua in de­cursul lunii octombrie pentru cucerirea liniei strategice de la \Veisenburg, pe care francezii o apărau cu îndîrjire. La 1 3 oc­tombrie locotenentul Gratze, în fruntea unui detaşament de grăniceri români, atacă fortificaţiile de la Zabern, pe care le cucereşte, uşurînd astfel atacul direct asupra cetăţii Weisen� hu rg. 6 Asaltul decisiv pentru atingerea acestui obiectiv s-a dat în ziua de 1 5 octombrie, batalionul românesc fiind repar­t izat la trupele din coloana a 6-a de sub comanda generalu­! u i Kospoth. fn aceste lupte înverşunate s-au evidenţiat în mod deosebit trăgătorii de elită din cadrul batalionului româ­:w sc , sloven şi secuiesc, care, prin tragerile lor precise, au ;J rodus inamicului mari pierderi in oameni. Astfel, încă în .;,eara aceleiaşi zile, aushiecii au intrat in \N'eisenburg. 7 Intre orimel!> trupe care au intrat în cetate se afla şi un detaşament dP grăniceri români sub comanda sublocotenentului Berariu. 8 Scurt timp după aceea, francezii au evacuat şi localitatea :-1agenau, retrăgîndu-se spre Strassburg. In zilele următoare, qriinicerii români, sub comanda locotenentului Gratze, îm­Dreună cu alte trupe imperiale au scos pe francezi din pădu­a·a de la Strassburg, iar stegarul Gălan, în fruntea altui de­: aşament de grăniceri, a dat năvala asupra duşmanului, căruia -a pricinuit mari pierderi. 9 La Handh, grănicerii batalionului

�omânesc aflaţi în avanposturi rezistă cu succes unui puter-' ' c a tac al inamicului, in sprijinul lor fiind trimise alte trupe mperiale, cu ajutorul cărora au silit pe francezi să se re tra­

, ,ă . In aceste lupte, batalionul a avut mulţi morţi şi răniţi, în­·. r e car<' şi căpitanul Mantag şi locotenentul Czesaczek, eate dU căzut pe cîmpul de luptă, iar locotenentul Kray, subloco­: - · ncntul Schmidt şi stegarul Gălan sU fost răniţi. 10

Intre timp, Convenţia Naţională a Ft."'nţe.i publică un de­ret conform tăruia toţi francezii apţi a purta .'lr:mele· de la 1 8

a 25 d e a n i , fură încorporaţi , astfel că armatele· franceze

1 Vasi le B igh igeon, Poemaţian de secunda legione valachica, sub Carola baro,.., .Emen· bergio, în .,AI'hiwa someJc!ana•, nr. 4. p . . 53.

: G. Bori�iu, Istoria Regimentului alu 11 Romănescu Grănitiaru Transilvunu, Broşiovu, U74. p. 1 4. ; Vasrle Bich igeon, op. cit., p. 53. � Gust.av R i tte-r Amon von Treuenfest, op. cit., p. 84. : Vasile Bichige-on, ap. cit., p. 53. , Ibidem.

· : Gusl<lv R itter Amon von Treu.""fest, op. cit., p. 85.

55 www.cimec.ro

primiră o completare atît de însemnată incit vor · putea relua ofensiva încă in luna noiembrie acelaşi a'n. In aceste condiţii, armata franceză de pe Rin, în .fruntea căreia se · afla acum ge­neralul Pichegru, încep1;1 în ziua de 16 noiembrie, împreună cu armata de Mosela, o ofensivă generală împotriva forţelor austriece. 11 La 1 8 noiembrie, în pădurea Krauder-Wald d-in apropiere de Strassburg, locotenentul J arda cu grănicerii săi s-a împotrivit vitejeşte unui puternic atac inamic fiind rănit împreună cu 1 8 soldaţi, iar 1 1 grăniceri au căzut in luptă. 12 Luptele vor continua în această regiune in decursul lunHor noiembrie şi decembrie, armatele franceze înregistrînd succe­se, fiind superioare numeric ca şi în artilerie. Trupele austrif'­ce de pe Geisberg, între care şi batalionul românesc, luptă cu îndîrjire rămînînd stăpîne pe c împul de luptă pînă noaptea t îrziu. Documentele vremii menţionează faptul că în aceste lupte grănicerii români au avut mulţi morţi şi • răniţi. La 1 2 decem brie, î n pădurea d e l a Hagenau, grănicerii batal ionulu i românesc s-au luptat vitejeşte, fapt pentru care sublocotenen­tul Berariu şi stegarii ltul şi Deveanu au fost lăudaţi printr�un ordin de zi al generalului Wurmser, comandantul suprem .al armatei austriece de pe Rin. 13 De fapt, întreaga armată aus­triacă de pe Rin se afla într-o situaţie foarte grea din cauza luptelor neîntrerupte, a lipsei de îmbrăcăminte, îndeosebi în­călţăminte şi a hranei necorespunzătoare. Comandantul aces­tei armate, generalul Wurmser, ceru intăriri în trupe din par­tea ducelui de Braunschweig, dar acesta nu avu posibilitatea să-i satisfacă cererea din cauza lungimii frontu lui ce trebuia apărat. ln aceste împrejurări trupele austriece, între care şi batalionul românesc, vor fi nevoite să se retragă în ultimelP zile ale lunii decembrie 1 793 peste Rin, intrînd în cantona.m.en t d e iarnă :14

ln decursul campaniei din anul 1 793, batalionul combinat românesc a avut pierderi însemnate, care s-au ridicat la 1 4 ofiţeri şi 475 soldaţi şi subofiţ<:>ri, morţi, răniţi, dispăruţi ş i prizonieri. Pentru completarea trupei , la 1 0 noiembrie acelaşi an se puse in marş de la Năsăud un nou detaşament format din 205 oameni sub comanda căpitanului Schweler. Tot în acest timp, locotenent-colonelul Johan van Devchich fu avan­sat la gradul de colonel şi numit comandant al regimentului năsăudean.15

La începutul anului 1 794, pe frontul Rinului superior lup­tele au încetat aproape cu totul , urmînd o perioadă de acal-

1 t Ibidem., p . 86 . 12 Vasile Bichig40n, op. cit., p . 53. 13 G. Bariliu, op. cit., p. 15. 14 Guslav Ritter Amon von Treuenfest. op. c:it., p. 88-89. 15 Ibidem.

56 www.cimec.ro

mie pînă în luna mai. Batalionul românesc se afla în cantona­ment, contribuind alternativ cu soldaţi pentru posturi de pa­ză pe linia acestui fluviu. Incepind cu 1 5 aprilie, comanda ar­matei austriece de pe acest front fu luată de ducele Albert care hotărî, împreună cu comandamentul armatei prusace, re­luar�a operaţiunilor militare la începutul lunii mai. Batalio­nul românesc fu repartizat la corpul de armată al mareşalului Hohenlohe care se concentră la Manheim, de unde, la 22 mai, trecu Rinul purtînd lupte cu francezii la Schifferstadt şi în jurul acestei localităţi. In aceste lupte batalionul românesc avu 1 8 morţi între care şi căpitai:ml Herseni, 31 răniţi ş i 6 dis­păruţi.16 In relatarea sa asupra acestor lupte, mareşalul Ben­jowsky elogiază batalionul de grăniceri români pentru vitf'­i ia şi rezistenţa neclintită de care a dat dovadă în faţa ina­micului, precum şi pe comandantul lui, locotenent-colonelul Stojanich, căruia în timpul atacului i-au fost împuşcaţi doi r·cti sub elY

Intre 29 mai şi 2 iulie acelaşi an, grănicerii români au participat, alături de alte trupe imperiale, la luptele dt> · la Schweigerheim şi Frayspach, localităţi . în tărite care au fost cucPrite prin asalt. In aceste lupte s-a distins prin vi lej ie lo­rotenentul Jarda cu grănicerii săi, care au înaintat în cetat<> prin ploaia de gloanţe, precum şi stegarul Ilieşiu, c;arP a şi fost decorat.1B. Iri luptele de la Frayspach, g�:-ănicerii români au fost sprij iniţi de un escadron de grăniceri husari sc,cui. 19

Conform ordinului de luptă din ziua de 4 iul ie 1 794, ba­ldl ionul românesc formă, împreună cu husarii secui şi com­paniile de voluntari sîrbi, sloveni şi alte trupe, avangarda unei divizii de sub comanda genera lului Fabri. În luptele de la 13 iulie, cînd francezii atacă cu forţe superioare sub coman­d a generalului Desaix, ei sînt respinşi ş i nevoiţi să se retragă pe vechile poziţii. In timpul aces tor lupte , întreg batalionul românesc a acţionat în linii de trăgători, protejaţi de husarii secui, distrugînd aproape complet un ba talion inamic. Luptei<' au continuat în ziua următoare, cînd din r îndul grăniceri lor romAni s-au evidenţiat înd.eoseoi trăgătorii de elită .20

In ciuda acestor succese, armatele austriece din acest sector al frontului au fost nevoite să se retragă, fiind ame­ninţate cu încercuirea. Inainte de retragere, batalionul româ­nesc, împreună cu batalionul de secui şi cu alte trupe impP­riale, au primit misiunea de a forma ariergarda sub comanda generalului Kospoth, formînd posturi de pază pe malul stîng

16 Ibidem., p. 90 1 1 lbidem. 18 G. Bariliu, op. cit., p. 15.

19 Gustav Ritter Amon von Treuenfest, op. cit, p. 92. !O Ibidem., p. 93-94.

57

www.cimec.ro

al Rinului. La 1 6 august, un detaşament de grăniceri români' ia parte la luptele din jurul localităţii Mundenheim avind 5 morţi, 4 răniţi şi 26 dispăruţi. Luptele reîncep în ziua de 20 �� aceleiaşi luni cu şi mai mare înverşunare. Grănicerii români erau aproape incercuiţi , refuzind să se retragă, ctnd in ajuto­rul lor sosiră husarii secui, cu ·ajutorul cărora inamicul a fost respins şi silit să se retragă. In raportul său referitor la aces­te lupte, generalul Kospoth laudă batalionul românesc pentru singele rece, vitejia şi rezistenţa de care a dat dovadă , iar in ordinul de zi din 22 august 1 794, grănicerii români şi husarii secui s înt citaţi pe intreaga armată pentru faptele lor de arme.21

Spre sfîrşitul lunii septembrie, batalionul românPsc s-ll pus In marş spre Keiserresch , unde intră tn componenţa tru-· p<'lor de sub comanda mareşalului Melas, luînd parte la lup­tele de pe Mosela din 23 octombrie acelaşi an, iar apoi in zi­lele de 6, 8 şi 10 noiembrie şi în zilele care au urmat la lupte­le d in jurul cetăţii Mainz. Locotenent-colonelul Stojanich înaintă cu intreg balationul care forma avanposturile, reuşind să ocupe localitatea Bretzenheim.22 La 1 2 noiembrie luptele re încep. Ia Weissenau, iar in ziua de 1 8 a aceleiaşi luni un ctivizion (două companii ) de grăniceri români aflat în avan­posturi a fost atacat prin surprindere de il).am ic . In lupteh� car0 au avut loc locotenentul . Deveanu, împreună cu 77 c]" soldaţi cad prizonieri . Rc>stul trupei a fost împrăştiată ina­m icul reuşind să ocupe localitatea. In această si tuatie gren, locotenentul Berariu in fruntea a 50 de grăniceri d i n cadrul d ivizi•mnlui r0spcc tiv atacă· şi luă cu asalt primele clădiri al<" localităţi i , iar apoi , primind în ajutor un divizion din cadru 1 a ltor trupe, reuşi să recucerească localitatea, respingînd pe inamic pînă din colo de l inia avanposturilor.23

In urm a acestei întîmplări , comandantul batnl ionulu i , i o­<O tcnent-colonelul Stoj anich , înaintă, la 9 decembrie 1 794, un raport către com andantul armatei de pe Rinul superior, du­celP imperia l Albrecht de Sachsen-Teschen, în care arată st<l-· rr•a dP 'lsehit de gravă a bataliont,llui în urma luptelor neîn­trPrupte şi a pic>rderilor mari pe care le-a suferit , mPnţionînd faptul că a ceastă trupă a fost folosită mai mult dec ît oricar0 <l l t a în cadrul a rmatPi . , , Puterile acestei trupe - se arată în: raport - sînt complcct PXtenuate din cauza neîntreruptPlor C'forturi . Solda tul estP gol , numă rul l.Jolnavilor creşte din . z i î n zi sim �itor, iar acela al ofiţPTilor este aşa de scăzut încît SNV i < i u l sufC' ră mult, astfel că des trămaroa comp l e U:i a a r P s -

21 Ibidem., p. 96. 22 Teleki Domokos, A uitlrelt katarorseg !Ortenete ( ( I storia m i liţiei de granitii secuieştil

.i :

Budapesta. 1877, p . 152. 23 Gus\ov Rit1er Amon von Treuenfesl, op. cit., p. 99.

58 www.cimec.ro

tei llupe nu mai este departe".24 In incheiere, locotenent-co­lo�Jul Stojanich propune retragerea batalionului de pe front pentru refacere.

Spre sfîrşitul lunii noiembrie 1 794, generalul Kleber preia comenda armatei franceze din faţa cetăţii Mainz. Voind ca sosirea sa să fie inaugurată de o faptă strălucită, el decl anşă in :l.iua de 1 decembrie un puternic atac împotriva aus trieci­lor . . Luptele s-au dat în jurul localităţii Zahlbach care trecu in •ina respectivă dintr-o mînă în alta, rămînînd pînă la urmă in stăpînirea trupelor austriece. La aceste lupte au l uat parte şi două divizioane (patru companii) de grăniceri români, <,ub comanda locotenent-colonelului Stojanich care au contribuit la respingerea inamicului.25

La 1 4 decembrie, francezii atacă \Veissenburgul, iar în z i ua următoare avanposturile de la Zahlbach. Aici, contraata­că un divizion de grăniceri români cu atîta hotăr îre încît for­tele inamice sînt respinse şi silite să se retragă. Luptele rP­incep la 22 decembrie, cînd trupe de tiraliori francezi atacil avanposturile unui divizion din batalionul românesc, aflătP in localităţile Hardtenberg şi Gartenfeld. Primind în ajutor un detaşame n t de trupe imperiale, grănicPTii români au res­pins pe inamic în luptă la baionetă. Francezii atacă din nou in zilele de 28 şi 29 decembrie, dar au fost respinşi .26

Spre sfîrşitul lunii decembrie, la ba talionul românt>sc sosi un nou transport de trupă din districtul rPgimentului pentru completarea pierderilor suferite, astfel că pfectivul lui SE' r i ­d ica la 1 037 de oamPni .27

Pe la mij locul luni i ianuarie 1 795, batalionul românesc ;lă răsi Ma in zHl îndr<'ptînd u-se spre frontul de pe Rinul i r: f �'­r i o r , unde fu încadrat în corpul de armată de sub comanda mareşalului Kinsky. Aici , grănicerii români vor face un t imp -; Nviciu l de cordon de-a lungul Rinului , avînd n um e roas0 ' i ocniri cu inamicu l , care ataca mereu. Batal ionul a fost la i n ălţim Pa cerinţelor, f i ind alcătuit îh marea maj oritatP din n' terani oţeliţi în \IlUmeroase l upte ş i obişnuiţi cu marşuri le ':i i privaţiunile vieţ i i de campanie. Astfel , e l a făcut faţă grPu ­cclţilor servic iu l ui de pază pe linia de cordon , fapt re l Pvai de :nai multe ori de comandantul armatei.2a

Tn zi lele de 6 şi 7 septembrie 1 795, trupel e francczP r e î n ­'-<' P ostili tăţi le trecîn'tl Rinul la Urdingen sub comanda gPne­�alului Jourdan. Intre timp, ' .batal ionul românesc u fost î n c u­cl r a t în brigada generalului-maior princi pPle HohP n l o� e -

2 4 Ibidem., p . 100. l� Teleki Domokos, op. cit., p. 154. 26 Gustav Ritt.&r Amon von lfeuenfesl, op. cit., p. 104. 27 Ibidem., p. 105. 28 Ibidem, p. 106.

•

59 www.cimec.ro

I ge lfringen, primin9 ordin ca împreună cu alte trupe s ă trea­că Rinul. Tn această luptă grănicerii români. în cooperare cu a l te trupe, au capturat 3 tunuri, 4 care cu munitii şi 1 8 pri­zonieri ocupînd, la 30 octombrie, l ocalitatea Bingen şi conti­nuînd luptele în această zonă pînă la Kreuznach. In aceste lupte batalionul avu 5 morţi, 24 răniţi ş i 22 dispăruţi. Luptele vor reîncepe la 1 decembrie, b atalionul românesc reuşind să respingă pe francezi de pe înălţimea de la Derenbach, în această luptă distingîndu-se îndeosebi locotenentul Berariu şi com pani a sa.29

-

La 28 decembrie 1 795, la propunerea gen(�ralului fran'cez Man;:eau, se încheie un armistiţiu care a adus l i niştea pe fron­tul de pe Rin pentru o perioadă de cinci luni. În acest timp, batalionul românesc se afla în cantonament la Lorchhatisen , unele ş i -a completat efectivele cu un nou detaşament sosit de acasă, trupa s a număr înd acum 1 .253 c;le oameni .3°

.

In t i m p ce pe Rin domnea l iniştea , războiul izbucni în I ta l i a l a începutul lunii apri l ie 1 796, trupel e franceze obţinînd v ictorii uluitoare sub comanda generalului 1\l"apoleon Bona­pa rtP_ La 21 mai, francezii denunţară arm istiţiu! şi pe frontul de rw Rin, unde la 1 iunie vor reîncepe osti l i tăţi le . Intre tilllp, c o m a nda armatelor austriece de pe Rinul inferior fu luată de arhiducr> le Carol , unul din cei mai de seamă comandanţi m i­l i tar i pe carp i-a avut Austria. În acest timp, batalionul rcirilâ­nc>sc părăsi localitatea sa de staţionare, fiind încadrat în d i ­v izia gPnc>ralului Kray.31 I n cadrul acestei unităţi , grănicerii români vor purta lupte grele în perioada l iunie - 20 iulie l inqă pădurea Som�nwald , Sorgheim, Ohlenberg şi Bachrach, avînd în sPmnate pierderi. In aceste lupte s-au d istins îndeo­SPhi loro len C'ntul Jarda cu compania sa şi grenă'dierii de sub comanda Jocotenentului Berariu, care au atacat cu vehemen­ţă pe inam i c, silindu-! să se retragă.32

Tn zorii zi lei de 1 6 august 1 796, generalul Kray observă în pădurea di.n spatele satului Neukirchen o coloană puterni­că dP trupe franceze înaintînd cu repezi<;iune. Era coloana de sub comanda mareşalului Ney care atacă trupele austrie­ce din acel sector, silindu-=le să se retragă. In ajutorul acestor t rupe, genera lul Kray trimite cîteva batalioane, între care şi batalionul românesc, care au dec lanşat un puternic contra­atac, reuşind, în urma unor lupte înverşl,lnate, să respingă pe francezi c apturînd un mare număr de prizonieri .33 Tot în acest t i mp, grănicerii români au purtat lupte grele la Sulzbach şi

29 Ibidem., p. 1 06-1 1 1 . JO Ibidem., p . 1 1 2. 31 Ibidem., p. 1 13. 32 V..sile Bichigean, op. cit., p. 55.

33 Gusklv Ritler Amon von Tre.....,lest, op. cit., p. 1 15.

60 www.cimec.ro

Wolfung p înă la 20 august, ata.cînd cu multă hotărîre şi cura j

pe inamic, fapt pentru care generalul Kray şi-a exprimat mul� tumirea într-un ordin de zi , lăud înd atît pe ofiţeri cît şi pe soldati . In aceste lupte, batalionul a avut 4 1 de morţi şi 1 85 răni.ţ i , iar 28 de soldaţi au căzut prizonieri.34

La 1 septembrie acelaşi an, batalionul românesc duce lupte grele la Schwarzfeld, iar la 5 septembrie în j urul oraşu­lui Aschsffenburg, unde cu sprij inul a rtileriei de sub . coman­da locotenentului Berariu, grănicerii au captat 600 de pri ­zonieri intrînd primii în oraş,35 In urma acestor lupte arhidu­cele Carol, comandantul suprem al arm atei, aduce mulţumiri şi laude batalionului românesc şi c omandantului lui, locote­nent�colonplul Stojanich, pentru vitej ia ş i curajul de care a dat dovadă în faţa inamicului.

Intre 1 2 şi 16 septembrie acelaşi an, grănicerii romam au purtat lupte înverşunate în . faţa cetăţii Limbu rg. ln aceste lup­te a căzut căpitanul Reissinger cu 32 de soldaţi, iar coman­dantul batalionului . locotenent-colonelul Stojanich, căpi tanul Greth. locotenentul Donath, sublocotenentul Itul şi 67 de sol­d aţi au fost răniţi .36 In urma acestor lupte , arhiducele Carol a dat, la 1 8 septembrie 1 796, următorul ordin de zi pe armată : . . După ce în apărarea cetăţii Limburg întregul batalion româ­nesc s-a luptat cu mare bravură, cu care ocaziP sergenţii Mayer şi Cabalini s-au distins între toţi , am aflat cu cale a da acelor sergenti medalia de argint".37 LuptelP au continuat ş i in ziua de 1 8 septembrie în zona pădurii de la Hăsenbach, unde generA lul francPz Mar<;eau fu rănit- mortal de un foc al unui trăgător de elită din cadrul batalionului românesc. După lupte· înverşunate, francezii au fost nev oiţi să se rdrag6 p0 m alul stîng al Rinului. In decursul lunii octombrie, grăn icerii români vor continua luptele a lături de alte trupe imperiale în zona din apropierea localităţii A ltchirchen, unde s-a distins îndeosebi locotenentu l Lenk cu compania sa .3B După acestf' lupte, batalionul s-a deplasat la Neuwied, unde va face ser­viciul de avanposturi pe Rin.39

Tn timpul campanic>i din Germania, amlwle regimente de graniţă româneşti au primit ordin să formeze un al doilea ba­talion combinat şi să-I trimită fără întîrziere la armata din Italia , unde operaţiunile mil itare se desfăşurau in defavoarea Austriei. Ca urmare a acestui ordin , regimentul II româ nesc de graniţă a dat trei companii cu un efectiv complet de răz­boi. Printre ofiţerii ş i subofiţerii din cadrul acestor compani i

J.4 Vasile Bichigeon, op. cit., p . 55. l5 G. Bariţiu, op. cit., p. 16. 36 Vasile Bichigeon, op. cit., p. 55. 37 G. Bariţiu, op. cit., p. 1 7. 38 Vasile Bichigeon, op. cit., p. 56. 39 Gustav Ritter Amon von Treuenfest, op. cit .. p. 122.

o l www.cimec.ro

sint şi români ca de pildă : căpitanii Iosif Nemeşiu, Petru �e­heşiu, locotenent-căpitanul Ioan Langa, sublocotenţii C�rol Bob, Gălan Dănilă, stegarii Paul Rău, Gavrilă Puica, Maccdon Cîrcu şi alţii . Desigur, trupa era formată numai din grăiţiceri români. Aceste trei companii,. împreună cu alte trei din r�gi­mentul 1 de graniţă de la Orlat, au format al _doilea batal'idn combincrt care, sub comanda maiorului Carol Woestenradt din regimentul năsăudean, a început marşul spre Italia.40

·

Abia fu format acest batalion şi cele două .regimente româneşti primiră ordin să formeze al treilea batalion . com­binat şi să-I trimită cit mai urgent tot la armata din Italia. Re­gimentul năsăudean a trimis alte trei companii cu efectiv de r ăzboi care, îrppreună cu trei companii din rC'gimental 1 de l a Orlat, au format al treilea batalion combinat, care, suh co­manda maiorului Iosif Bohaciu, se puse in marş la numai 1 4 zile de la plecarea batalionului al doilea.41

La sfîrşitul lunii octombrie 1796, batalionul al doilea com­binat sosi pe frontul din Italia, unde fu încadrat în brigada de sub comanda colonelului Brigido. In cadrul acestei unităţi, batalionul rom ânesc va participa la luptele de la Piave 'din ziua de 30 octombrie acelaşi an. In aceste lupte din cadrul batalionului s-a distins îndeosebi compania de sub comru:tda căpitanului Petru Meheşiu, care atacată de 2.000 de francezi, a reuşit printr-o luptă dîrză nu numai să-i respingă, ci să-i si­lească a se retrage. Generalul Lipati şi-a exprimat, printr-un ordin de zi, satisfacţia pentru vitej ia de care grănicerii aces­tei companii şi comandantul lor au dat dovadă în timpul lup­tei.42 In urma acestor lupte . batalionul, împreună cu alte tru­pP, va tr<'ce în zilele de 1 şi 2 n oiemb rie peste r îul Piave, continuînd marşul spre tabăra de la Barcone. Aici, batalionul a fost repartizat ca trupă de întărire în brigada generalului pr inţul de Hohenzollern, care ,primi ordin să se îndrepte spre Bassano si să atace trupele francezE> aflate acolo sub coman­da generalului Massena. In luptele din ziua de 6 noiembrie, batalionul românesc, aflat la aripa dreaptă a frontului, într-o poziţie foarte avantaj oasă, a intimpinat forţele inamice cu un foc viu şi puternic, silindu-le să se retragă.43

Intre timp , batalionul al doilea fu încadrat din nou în bri­gada de sub comanda colonelului Brigido, în care va intra ş i batalionul al treilea, sosit la armata d in Italia în ziua de 1 2 noiembrie acelaşi an. După un marş d e două zile a l trupelor din cadrul acestei brigăzi, batalionul al doilea se instală la

4 0 Ibidem., p. 120. 41 Ibidem., p. 124. 42 Vasile Bichigea<1, op. cit., p. 56. 43 Gus\'<lv Ritter Amon YOn Treuenlert, op. cit., p. 125.

62

www.cimec.ro

'\rcole, iar al treilea la Albaredo, unde vor o�;upa pozitii de luptă avînd in faţă puternice forţe inamiCe.�

In zilele de 1 5, 1 6 şi 1 7 noiembrie 1 796, trupele franceze cu dezlănţuit mai multe atacuri puternice pentru a forţa tre­cerea peste rîul Adige, indeosebi peste podul de la Arc ole, apărat, ca şi localitatea, de batalionul al d oilea romanesc. Străpungerea frontului în acest sector ar fi permis francezilor să a tace armata austriacă din spate şi s-o incercuiască. Acest

RâtiHia de la Arcole, 15-17 noiembrie, 1796 (gravură după H. Verme! de Peschek)

sector va fi însă bine apărat de grănicer i i români. Astfel, încă i a noaptea de 1 4 spre 1 5 noiembrie, două companii din ca­d rul batalionului au ocupat casele din apropierea podului, ca­:· e au fost haricadate ş i prevăzute cu crenele pentru tragere. !n ziua de 1 5 noiembrie, trupele franceze atacă podul sub co­!ll.anda generalului Augereau dar s înt respinse, avînd mari p it:>rderi . A doua zi, francezii reiau atacurile. Generalii fran­cezi asaltează podul în fruntea semibrigăzilor, dar toate efor­turile lor eşuează din cauza rezistenţei dîrze a grănicerilor români. Generalii Verdier, Bon, Veme şi Lannes sînt scoşi din , luptă fiind răniţi. Un rol important în aceste lupte I-au avut trăgătorii de elită din cadrul batalionului, care prin trageri le lor precise au provocat mari pierderi inamicului. Voind să cucerească podul cu oriCe pret, generalul Augereau se puse

u. Ibidem., p. 126.

63 www.cimec.ro

în fruntea a două batalioane de grenadieri, pătrunzînd pînă la mij locul podului, unde au înfipt drapelul lor. Francezii atacau în strigăte de : .. Vi ve la nation ! " . ln această situaţie, soldaţii batalionului au declanşat un puternic contraatac, încurajaţi de ofiţeri care le strigau în limba lor : . . Puşcaţi, puşcaţi, viteji­lor ! " ; , ,Nu vă lăsaţi, feciori !" ; . . Inainte, bravii mei ! " şi alte asemenea indemnuri. După o luptă de o violenţă neobişnuită, francezii au fost respinşi acoperind in grămezi cu trupuri le lor podul şi numai puţini reuşiseră să scape din această ploaie de gloanţe.45

Intre timp, în acest sector al frontului sosi generalul Na-· poleon Bonaparte, comandantul armatei franceze din Italia, ordonînd un nou atac pentru cucerirea podului , dar şi de data aceasta batalionul reuşi să respingă pe inamic. Văzînd aceas­tă si tuaţie , Napoleon descălecă de pe cal şi conduse el însuşi pe grenadieri la asalt asupra podului.

În lucrarea sa referitoare la i storia regimentului II româ­nesc d e graniţă, Treuenfest menţionează faptul că, după une­le însemnări franceze, Napoleon ar fi pornit personal cu dra­pelul în mînă pe pod pentru a-i înflăcăra pe> grenadieri . Dar totul a fost zadarnic din cauza focului puternic al grănicerilor români cflre nu se clintiră din loc şi, cum m aj oritatea celor care pătrunseseră pe pod plătiră cu viaţa îndrăzneala lor, nu mai putu fi adus la asalt nici un om. Dimpotrivă , începu o panică în coloana inamică de atac, grenadierii îngrămădindu­se zăpăciţi unii într-alţii pentru a scăpa de focul pustiitor. Mulţi căzură de pe pod în mlaştină ş i chiar Napoleon ar fi fost tras de un grup în acea învălmăşeală, căzînd şi el în mlaş­tini\ . . . Prin norul gros de fum al armelor de · foc - relatează Treuenfest - baţalionul n-a putut observa pătrunderea pe pod a lui Bonaparte cu drăpelul. căci al tfel ar fi fost j ertfa sigură a unui glonţ tras de un trăgător de elită " .46 Urmărind pe francezi în retragere, soldaţii şi ofiţerii batalionului au fost impresionaţi de numărul mare de morţi ş i răniţi din rîn­durile inamicului. Înaintînd un timp, batalionul fu atacat prin surprindere de forţe franceze superioare ş i silit s ă se retragă spre pod . După relatările lui Treuenfest, francezii declanşa­seră acest atac pentru salvarea comandantului lor suprem, a lui Napoleon , care n-a fost observat de grăniceri între sutele de francezi căzuţi în mlaştină, nedîndu-i-se atenţie.47 Astfel , trei zile în şjr batalionul al doilea românesc de grăniceri s-a luptat cu vitej ie şi , a respins atacurile francezilor, luînd 350 de prizonieri . Alături de soldaţi, în aceste lupte s-au distins

45 Ibidem., p . 127. 46 Ibidem., p. 128. 47 Ibidem.

64 www.cimec.ro

şi unii ofiţeri ca de pildă căpitanii Meheşiu �i Nemeşiu, prin prezenţa lor de spirit şi prin încurajarea trupei. In cele trei zile de luptă, din cadrul batalionului au căzut 1 35 de soldaţi; iar căpitanii Meheşiu, Nemeşiu şi Carvath, locotenenţii Schmidt şi Bobu, stegarul Rău şi 653 de soldaţi au fost răniţi, in timp ce căpitanul Langa împreună cu 45 de soldaţi au căzut prizonieri. Din cei răniţi, au mai decedat în decurs de cîteva zile un număr de 260 de grăniceri, astfel că apărarea podului ·

de la Arcole a fost plătită- cu jertfa a 395 de oameni. După aceste lupte, batalionul a fost citat prin ordin de zi pe armată de către generalul Alvinczi, pentru faptele sale de vitej ie.48 .-\şa după emil se menţionează în unele lucrări referitoare la i storia regimentului II românesc de graniţă, vitejia şi erois­mul acestui batalion în luptele de la Arcole au fost relevate chiar de Napoleon în informarea pe care o face către Direc­!oratul Republicii, cu privire Ia desfăşurarea luptelor din ace­le zile.49 In această informare, Napoleon menţionează faptul că numai rezistenţa acestui batalion l-a împiedicat de a în­('ercui 5i nimici armata austriacă. Desigur, el nu avea de unde să ştie că acest butalion era alcătuit din români, avînd doar un comandant german, pe maiorul Woestenradt.

Batalionul al treilea, abia sosit în Italia, a luat parte Ia . luptele de la Albaredo din zilele de 1 6 şi 1 7 noiembrie acelaşi an, avînd pierderi : 12 morti, 44 răniţi şi 1 4 prizonierf.51l Lupte grele vor purta ambele batalioane româneşti, doi şi trei, ală­turi de alte trupe imperiale, în zilele de 1 4 şi 1 5 ianuarie 1 797, l a Rivali, localitate pe care francezii o întăriseră sub comanda generalului Joubert. In ciuda unor succese pe care trupele austriece le-au avut in primele lupte, sosirea lui Napoleon cu divizia de sub comanda generalului Massena face ca victoria să fie de partea francezi lor. fn lupta de Ia Rivoli, cele două batalioane româneşti s-au distins prin vitej ia şi rezistenţa de care au dat dovadă, avînd 46 de morţi, iar 16 soldaţi au căzut prizonieri.Si In urma luptei, comandantul armatei austriece, principele Henric de Reus, a dat următorul ordin de zi în ca­re sînt citate cele două batalioane româneşti pentru faptele lor de arme . . . In puterea slujbei mele, - se arată în ordin -mă simt indatorat să afirm că batalionul al treilea român din Transilvania, sub comanda maiorului Bohaciu, împreună cu celălalt batalion român, sub comanda maiorului contele Woestenradt, a dat, în bătălia de la Rivoli, din ianuarie 1 797,

e G. Bariţiu, op. ciL, p. 20. � Ibidem. ; Vezi şi Vasile Bichigetm, op. cit., p. 57 ; M. Muţiu, Les r8g0ments de garde­

loantiitres roumain1 de Transyl..,nie et de Banat au c-gne1 contoe Napoleon, '" lewus roum<�in..,. d'histoire, 1970, n<. 2, p. 295 : Corol G611lner, Reglmentele gr6nlcere .. din Transi'I'Yania (176 .... 11151 ) , Eiditura Mili'lar6, Bucuretli, 1973, p .. 133 ; Volerlu $otropa, Ois1rictul grănicereK năsăudean, Edi-tu,., Dacia, Cluj·NC>poca, 1975, p. 1�121.

" Vasile Bichlgeon, op. cit., p. 58. " Guotaw lllt.&r Amon van T""uenfest, op. cit., p. 135-137.

' - ,.File de lotorle"

www.cimec.ro

dovadă strălucită de marele său curaj, nu numat m cucerirea cu asalt a fortificaţiilor, ci şi în regruparea lui, sub focul pu­ternic al armatelor duşmane, în imediata apropiere a acestor fs>rtificaţii". 52

La 1 7 ianuarie, ambele batalioane româneŞti intră în bri­gada generalului Ocskay şi ocupă poziţii de luptă în faţa for­tificatiilor de la Montebaldo, avînd unele ciocniri cu inami­cul, după care intră în cantonament în Valea Flamese, bata­lionul al doilea la Predazzo, iar al treilea la Cavalese. Aici sosi un nou detaşament de 200 oameni de pe graniţă pentru completarea pierderilor celor două batalioane.53

In luna martie, batalionul al doilea va ajunge împreună cu alte trupe imperiale în Elveţia, unde în decursul aceleiaşi luni va participa la luptele de Ia Graubunden, în . care au că­zut 35 de soldaţi, iar 56 au fost răniţi.5'<

Batalionul al treilea va lupta, in decursul primăverii şi verii anului 1 797, în cadrul armatei austriece din Tirol de sub comanda mareşalului Kerpen, distingîndu-se în mod deosebit in bătălia de la Mittelwald din 2 aprilie acelaşi an.55 In de­cursul luptelor din vara acelui an din Tirol, grănicerii acestui batalion au suferit pierderi nu numai din partea inamicului, ci şi din partea unor detaşamente de tirolezi care înaintau pe înăitimile munţilor. Aceştia, necunoscînd uniforma grăniceri­lor români, i-au crezut drept trupă franceză, trăgînd asupra lor.56 Batalionul a fost nevoit să se retragă în conditi i qrele avînd pierderi însemnate, · iar 47 soldaţi au căzut prizonieri.57

In ciuda pierderilor suferite, grănicerii acestui batalion au apărat cu îndîrj ire trecătorile alpine, aducînd servicii im­portante aJ:matei imperiale. Acest fapt a fost recunoscut de comandantul armatei, batalionul fiind citat prin două ordine de zi pentru faptele sale de arme, Astfel , în ordinul de zi dat de generalul Wukascowich la 27 iunie 1 797 în localitatea Ni­derndorf se arată că : , .După ce maiorul Bohaciu, împreună cu batalionul al treilea român din Transilvania încredinţat con­ducerii mele, a adus în văzul întregii armate reale servicii în toate luptele cu duşmanul şi mai ales în lupta din 2 aprilie a.c. de la pădurea numită Mittelwald şi a dat dovezi străluci­te de înţelepciunea şi vitej ia sa; mă simt îndatorat să-i aduc la cunoştinţă O-lui inaior, întregului corp ofiţeresc şi tuturor soldaţilor acestui batalion marea mulţumire şi bucu'rie:'.a O-lui mareşal-locotenent de c împ, baronul de Kerpen, cu

52 G. Baritiu. op. cit., p . 21-22. •

liJ Gustav<-Ri lter Amon YOn Tr.euenfest, op. cit., p. 137. S4 .G. Ba riţiu, op. cit., p. 20.

· S5 Gustav Rltter. Amon von Treuenfest, op. cit., p. J38. 56 Ibidem., p. 139 •

S7 G. Bariţiu, op. cit., p. 22. ;· J · .: 1

1 1 .". •. t · '

'1 : ' • ,' ' , , , , , ,

.. , J • . : !.' · - ' i · � ! 1 •

www.cimec.ro

adaosul. că nu doresc şi nu preţuiesc nimic mai mult, decit să am sub Fomanda mea pe acelaşi maior amintit mai sus şi batalionul său brav".ss

Al doilea ordin de zi este ·daf de mareşalul Ke�pen, la 1 7 iulie acelaşi an, avînd următorul' conţinut: , .BatalioiMil al trei­lea român de sub comanda maiorului Bohaciu, cîtă vreme a

. . �-- . . .

Grănicer infanterist român din 1 820.

-----� ---- - - - ------ ----- --- . - -- ------ ----·

Grănicer dragon. român din 1765.

fost unit cu oştirile mele , s-a purtat cu toate ocaziile cun:l se cade unor războinici viteji. Dovadă despre aceasta au dat mai ales în lupta din 2 aprilie a.c. , cînd pe lîngă toate greu­tăţile· intimpinate şi cu toate piedicile puse de duşmani, · s-au distins prin focul neobosit şi curajul mare. Imi exprim, deci, deplina şi neîndoioasa încredere, precuin şi mulţmnirea · su� fleteas'că pentru activitatea comandantului acestui batalion şi a ofiterilor săi" .59 ·

·

In ceea ce priveşte batalionul 1 românesc, acesta a con­ti:p.uat să. lupte, aşa după cum s-a arătat mai sus, pe fronţQl !;le pe Rin, _ la M;_ainz, deplasîndu-se la · h;ceputul lunii sepţ�!p::;

58 Va•siie Bichigean, op. cit., p. 59. 59 Ibidem.

s•

, · ,_ i l .

www.cimec.ro

brie 1 797 in tabăra de la Hochberg, unde-I va găsi ştirea de6-pre incbeifrea păcii de la Campo-Formio, la 1 7 octombrie 1 797.60 Prin această pace a luat sfîrşit primul război pe care Austria l-a .purtat împotriva Franţei cu scopul de a înăbuşi revoluţia din această ţară, obiectiv pe care n-a reuşit să-I rea­lizeze.

Pierderile pe care grănicerii români le-au avut în acest război, ca şi în cele ce vor urma pînă în 1 8 1 5, sînt greu de stabilit, întrucît batalioanele româneşti , ca şi altele luptau, de obicei, în cadrul unor unităţi militare mai mari, astfel că numărul celor căzuţi, răniţi , dispăruţi sau ajunşi îR captivita­te era dat pe unităţile respective. In orice caz, tributul de sîn­ge pe care grănicerii năsăudeni I-au dat, ca şi cei din regi­mentul I românesc de graniţă, cu care au format împreună.cele trei batalioane combinate, trebuie să fi fost însemnat. O do­vadă în acest sens o constituie transporturile de noi efective, primite mereu din teritoriul de graniţă pe front pentru com­pletarea pierderilor suferite de cele trei batalioane. Acesh' pierderi vor spori şi mai mult în războaiele pe care Austria le va purta împotriva Franţei în perioada care a urmat, pîni:î la 1 8 1 5. Este elocvent în acest sens faptul că, în 1 8 1 7,. cu oca­zia vizitei împăratului Francisc 1 prin Transilvania, ajungînd şi la Năsăud, este informat, printre altele, că pe teritoriul re­gimentului II românesc de graniţă existau la acea dată 2.37 1 de invalizi, ceea ce înseamnă destul de mult la o populaţie de circa 30.000 suflete _6t

La pierderile de vieţi omeneşti se adaugă decăderea eco­nomiei grănicerilor .ca urmare a lipsei braţelor de muncă . La 24 septembrie 1 794, tezaurariatul cere reintroduceea transpor­tului sării pe Someş spre Ungaria prin grănicerii ·regimen1u­lui Il românesc de graniţă, Ia care Comandamentul general de la Sibiu răspunde că această acţiune se va putea reîncepe de abia după restabilirea păcii şi reîntoarcerea grănicerilor de pe cîmpul de luptă.62 Este de menţionat faptul că unii ofiţeri pre­tindeau în mod abuziv grănicerilor rămaşi acasă să le efec­tueze diferite munci cu braţele sau cu animalele pe laturile lor. La plîngerea grănicerilor împotriva acestor abuzuri, Con� siliul de război hotăreşte, la 16 ianuarie 1796, ca pe viitor Comandamentul general de la Sibiu să ia măsuri hotărîte pentru curmarea acestor abuzuri.63

Desigur, jertfele de sînge şi pierderile materiale ale gră­nicerilor români în acest război şi în cele ce au urmat au fost dO Gustav Ritter Amon von Treuentest, op. ciL, p. 1 42. 61 Arh. St. Bucureşti, Fond Microfi.lme Austria, _ lnv. nr. 1 1 92, roia 67, c=988-992 (Ho,..,

Hot' und Staolsc>rchfv, Wle��, Fam·illenarchlv) . 62 J. H. Benlgni, Progmatischte Geschlchte de• 1iebenbilrgllchen Mllltilrgrilnae, N Theil 1 .Abtheulung 1 812 Geachichte der GrBnze won jahr ·1'1171 bla Inel : 1 81 1 , Juc-. atiDID "' manuscris lo Blbllo-a M itropoliei din Sibiu, p. 64.

iU IIHdem., p. 72.

68 www.cimec.ro

incomparabil· mai mari faţă de avantajele de care ei se bu­curau în calitate de militari. Participarea lor la aceste răz­boaie a avut însă şi o altă semnificaţie. Contactele pe care le-au avut pe diferite cîmpuri de luptă din Europa cu armate­lP popoarelor romanice i-au făcut să observe asemănările de l imbă şi virtuţi comune cu aceste popoare, fapt care a con­tr ibuit la dezvoltarea conştiinţei lor naţionale. In acelaşi timp, prin participarea la aceste războaie, grănicerii români au ve­n it în contact cu ideile revoluţiei franceze, care îi vor influen­ţa în acţiunile lor sociale şi naţiona:le din perioada care a urmat.

Deşi grănicerii români au luptat sub drapel străin şi pen­tru interesele străine, ei au dat dovadă de virtuţi militare deo­sebite, de vi tej ie, cu,raj şi rezistenţă, fiind animaţi de senti­mentul onoarei şi al datoriei . Acest fapt este relevat şi de

istoricii străini ca de pildă J.H. Benigni , unul din cei mai buni cunoscători ai granitei militare austriece. , .Ca soldat, la fel ca şi secuiul, - scrie Benigni - grănicerul român se evidenţia­ză. Corpul său călit, cerinţele reduse îl fac să suporte cu uşu­rinţă privaţiunile războiului. Curajul personal, însoţit de o forţă fizică călită prin muncă aspră, îl fac un .războinic vred­n ic şi periculos pentru duşmani".64

FaptelP de arme ale grănicerilor năsăudeni, ca şi ale ce­l o r din regimentul I românesc de graniţă constituie motive !eqitime de mîndrie, ele îmbogăţind istoria militară a poporu­lui român. Grănicerii erau, aşa după cum se ştie, o categorie de ţărani l iberi care aveau şi obligaţii militare, vitej ia şi erois­m u l lor fiind caracteristice întregii noastre ţărănimi .

64 J. H. Benigni von M i ldenberg , Statislische ' Sllizze den Sibenbiirgischen Militiirgriin•e, 5; b i u , 1634, p. 29-30.

69 www.cimec.ro

"

Pozi,tii oficiale �i naţion ale in conţin utul social al literaturii didactice român e� ti din Transilvan iti (1170 - 1830)

Ioan Nistor

Conştiente că sudura unei societăţi în plină acţiune de înnoitoare transformări, într-un imperiu heterogen, este un lucru imperios necesar, greu de realizat, fără formularea unor consideraţii speciale, care să constituie l iantul necesar, auto­r i tăţile au semănat în cărţile de şcoală multe prevederi df' acest feJ. i Pledoaria pentru mmonie şi sociabilitate între oa­meni venea să demonstreze copiilor : , .precum vă este vouă de lipsă aj utorul, sfatul şi prieteşugul altor oameni, tocma aşa tare le trebueşte şi lor al vostru".2 Spre a obţine un mai mar�' efect persuasiv , se trece la o argumentare concretă în carp s e afirmă : , ,Voi numai singuri nu vă puteţi zidi sau face casă, nu Vă puteţi face haine>, nu vă puteţi găta bucatr> , nici vă pu­teţi apăra . . . " 3 Transpus pe planul comportamentului acest l uc ru trebuie să se man ifeste p rintr-un salut politicos, o faţi'1 veselă, o cl ipire prietenoasă, un mic serviciu,4 carf' fac p l ă c u ­tă vţaţa celor din jur , mai ales a stăpînilor.

Toate acestea sînt elemente pozitive şi progresiste clacă nu ar f i subordonate subjugării şi exploatării popoarelor. Ar­m onia d in tre oameni căutată şi cultivată .nu viza final ităţi dice, de exprimare a libertăţi i personale şi naţionale d e op­ţiune, ci suporturi idcologicP cît mai sigure şi mai eficient(' pentru uriaşa construcţie po.Iitică multinatională, care pra I m ­p(•riul Habsburgic .

1 Lucrorea continuă materialul expus in stud iul Modelul social in literatura d:doctică ro-m6nească din Transilvania (1770-1830) , apărut in n,umărul precedent al acestei reviste.

2 Cărticică năravurilor bune pentru tin.""ime. Sib i i , 1 819, p. 74. 3 Ibidem., p. 43.

4 lbfdem., p. 75.

70

www.cimec.ro

· · .· ·Fundamentarea teoretieă a sudutii ' societăţii este ancor�­tă cu predilecţie în motivul supunerii, care străbate proble• matica socială din literatura didactică, acesta fiind · investit cu valenţele necesare spre a-şi aduce contribuţia la unitatea şi coeziunea statului. Întreaga viaţă socială urma să se desfăşoa­re ; sub imperiul supunerii, care însemna în ochii autorităţilor . col1landamentul politic cel mai de seamă ce trebuia impus şi statornicit. Astfel toţi cetăţenii datorează credinţă şi supune­re împăratului întrucH , .stăpînitoriul ţerei este domn şi stăpîn nu numai preste bunul şi �verea fieştecăruia ci încă şi preste viaţa tuturor supuşilor".s Faptul impune ca viaţa şi integrita­tea persoanei împăratului , . laolaltă şi îndeosebi toţi să ne stră­duim a le apăra şi sprijini".6 Supuşii vrednici - şi toţi trebuie să fie astfel - se cere să ajungă Ia un aşa grad de ataşament faţă de tron, incit să consimtă să-şi sacrifice avutul dacă aşa r ·er interesele stăpînitorilor, şi în fiecare moment să facă ce li se porunceşte, conchizîndu-se : , .De obşte dragii miei prunci , ascultarea e cea mai mare dintră datoriile noastre" .1

Supunerea şi credinţa îi obligă pe locuitori să denunte ' nrke manifestări îndreptate împotriva împăratului, iar în vre­me de război să-I ajute în lupta cti vrăjmaşii împărăţiei, asi­gurînd hrana oştirii şi îndeplinind toate poruncile. Atunci cînd ,•ste necesar , . supuşii mai în v irtute sînt datori a-şi apăra pa­� r ia şi cu arme", ei trebuind să dea dovadă de înţelegere şi rd.bdare chiar şi atunci cînd vrăjmaşii le pricinuiesc pagubă ->au pradă.B

Practica vieţii şi observaţiile personale asupra cărora a reflectat îndelung, îl îndeamnă pe învăţătorul Ioan Tincovici ->ă recomande şcolarilor ca fiind un lucru înţelept, să renunţe la impotrivirea faţă de cei mari întrucît , .mai de bun folos este d să lăpăda de împotrivirPa puterii cei mai tari şi a stăpînirii . ei mai mari".9

Spiritul de obedienţă este strîns legat de educaţia reli­qioasă, considerîndu-se că . ,cei fără de lege şi fără Dumne- , zeu" nu pot fi credincioşi împăratului.10 Lipsa supunerii fi ind ·•cl1 ivalată cu tîlhăria, copii trebuiau convinşi de acest lucru ;Jrin afirmaţii şi aprecieri care să-i înspăimînte şi timoreze. In <.!cest sens se arată că oamenii răi , .de nu s-ar opri şi ţinea în : r îu , ne-ar bate,ne-ar chilăvi ne-ar ucide, ne-ar prăda, ne-ar :tprinde casele, şi alte feluri de rău ne-ar face".1 1 Redarea· pe­jepselor aplicate făcătorilor de rele întregeşte argumentaţia.

5 Datorin!ele supuşilor călră monarhul lor. Pentru folosul şcoalelor romăneşti celor din Tara Ungureas.:iz şi din păr\ile ei impreunate. Buda, 1806, p. 30. � Ibidem., p. 31. '"! Cărticică năravuril01 bune pentru tinerime, p. 51 . 3 Datorin!ele su"""il"" cătră moncrhul lor, p. 38-42. 9 Ioan Tincovici•, ln!elepte învăţături . . • pentru indreptarea năravurilor. (Bud a , 1 81 5) , p. 1 3.

' J Datorinţele s11puşilor cătră monarhul lcw, p. 24. · ' lbide'"·• p. 12.

71 www.cimec.ro

Aceştia se pedepsesc după măsura faptelor comise : cu arest, î:nchisoare, robire în fiare, obezi sau cătuşe ; altii cu bătăi, cazne, cu luarea vieţii, care se face cu sabia, cu puşca, cu ştreangul sau cu roata.12 Este ,lesne de închi pu i t efectul care-I aveau asupra copiilor astfel de lecturi.

Cultul împăratului ş i prostemarea în faţa acestuia pînă la depersonalizare, trebuie căutată în porunca divină : . ,Supu­şi i trc,bue să se arete cătră stăpînitorii lor cu toată cinstea · ş i omenia" sau în epistola Sf. Petru care p·rPtinde : , .DP Dumne­zc�u vă temeţi, pre împăratul cinstiţi" . 13 Această cinstire hie­ratică ce stabi leşte filiera : Dumnezeu, apostolii , religia, îm ­păratul, dregătorii săi , nobtlii, este declarată i nfailibilă ş i proc­lamată ca inexorabilă. Populaţi ilor din impPriu, populaţiei româneşti în special nu- i rămînPa altceva de fd.cuf decît să accepte acest fatum implacabil care apăsa ca un b l estem an­ces t r n l asupra sa, menţinînd-o împllată de vPacuri .

o altă componentă însemnată a modelului social preco­n i z a t de autorităţile şcolare, în plină epocă ch desfăşurare a ideologiei . , luminilor", este afirmarea ho ttirîtă a necesităţii cu lturii. Principii le care exprimau convingător perspectivele măreţe ale omului, în v irtutea dreptului n atural , ş i a posibi­l i tăţilor sale infinite, au fost pre luate şi subordona te ideii de consPTvare a statului feudal, cu s t ru c tu r i l e s a l e• adaptate noi ­lor C ('rinte.

Şcoala va ocupa un loc prepon d e r (• n t în a tent ia şi activi ­ta tPtl " oficialităţilor. Relevatoare este în a c ('St sPns afirmaţia c ă . ,după bisNică îndată mai sfînt loc e s t p şcoala ; căci într­însa învăţăm toatP. c îte ne arntă nouă c a l c• a c d. tr;>_ cea vremel ­nică şi vecinică fericire" , 14 afirmaţie întă rită d P a l tele cu ace­l aşi conţinut.45 Omul învăţat arc• o plăcutCi revelaţie C P i se> dc�zv d.luie a tunci cînd cugetă asupra d rumului parcurs de omP­nire care înainte , ,de cultivire nPmica alta era decît o simpli ­ţi tatP, o sălbătecie şi o adevărată stăpînitoare frică " , iar după răspîndirea culturii , după apariţia ştiinţelor şi tehn icii , oame­nii la aşa floare a fericirii au ajuns, încît unele ţări ca Austria, /\ n glia, Franţa s-au împodobit cu frumuseţea culturii lor,l6

Invăţăturile, cunoştinţele, cultura s-au dezvoltat şi diver­sif i c CJ t în aşn măsură încît 'au ajuns în deceniul opt al secolu­lui al XVIII-lea să fie clasificate " în patru căpeteniile" : în­vd.ţd. Luri ale sufletului ( religioase) , altele privitoare la alcă­tuirea t rupului ( biologica-med icale) , cele care cercetează

P Ibidem., p. 1 3. 1 3 Ib idem., p. 25-26. 1 4 Regulele scCJiastice, care sint o•induite şi Gf&UIIe pentru ţineN!o şi piiOCopseala şcaalelor

român�şli celor din fara Ungureascâ şi din părţile ei impreunate. Buda, (1816) , p. 15-16. 15 Ibidem. 16 Moysi 0-:;:,to, Versuri indemnătoare către depwtindere tinerimai r10manesci in�ru invăţături.

72

Bu da . 1 8,9, p, 9. '

www.cimec.ro

dreptatea şi adevărul (drept) şi cunoaşterea limbilor, istorie, matematică şi filozofie. Evoluţia lor a condus la întemeierea de- academii care s-au ridicat aproape în toate ţările, cît şi la deschiderea de gimnaziiP

Se resimte adesea în literatura didactică ecoul principii­lor pedagogice şi didactice ale marelui pedagog elveţian Jo­h.ann Heinrich Pestalozzi ( 1 746-1 827) , care a considerat în spirit luminist că îmbunătăţirea situaţiei poporului se poate realiza prin educaţie şi instrucţiune. Potrivit acestor princi­pii, în familie şi şcoală educaţiunea trebuie desfăşurată con­form naturii trezind , . forţele" şi predispoziţiile native ale co­p i lului şi contribuind la dezvoltarea armonioasă a naturii uma ­n<' d in punct de vedere intelectual, moral şi fizic.

Frecventarea şcolii era necesară nu numai pentru copii celor avuţi, ci şi pentru copii sătenilor. Corectivele. intervin insă imediat arătîndu-se că , .plugariul nici nu poate, nici nu scie, nici e lui de lipsă aş educa pruncul cu aşa plasă de în­v ăţături, cu care se cresc prinţipii, boiarii sau alţi magnaţi " , t • i rămînînd datori a-şi creşte copii după puterile ş i condiţia l or . 18

-

Adăparea la izvorul cunoaşterii presupune multiple cerin ­te din partea învăţătorului, care trebuie să aibă răbdare, , .cea d intîi însuşire a unui crescător public". 19 Părinţii sînt datori dP asemenea să-şi trimită copii la şcoală, fiind condamnaţi ctcr•i cărora mai degrabă se îndeamnă a-şi educa copii să fio 1 s tpţi decît virtuoşi .20

Obligaţii multe revin, în acelaşi timp, şi e le v i l o r , apre­ciindu-se chiar că pentru a-şi putea însuşi învăţături ş i c u ­no!?tinte, tînărul trebuie mult să asude deoarece cunoştinţell' . . îndelungată sîrguinţă caută" , la urmă fiind însă răspl ă tit cu . ,d esfătată bucurie" .21 Şcolarul mai are datoria de căpetenie d e a-şi cinsti dascălul căruia trebuie să-i dea toată ascultarea. Scopul mărturisit al acestei prevederi este deprinderea copii­lor cu ascultarea, întrucît . ,care în tinereţe nu ascultă de das­călul său, acela va fi neascultătoriu stăpînirei sale şi în vîrs­ta sa".22 Plecînd de la şcoală elevii trebuie să meargă de în­dată acasă, fără să piardă timpul în jocuri, , . în' svezi, în su­dălmi, în gîlcevi", şi în alte lucruri necuviincioase şi dăună­toare.23 Este Iflodelul nefiresc şi pedant urmărit de pedagogii

1 7 Ducere de mină către cinste, Viena, 1777, p. 182-186. 16 Oamschin T. Bojlncă, Diregătoriul bunei-c""tere, spre indreptarea muiiOO' părinli ti bun folosul tinerimei româna. Buda, 1830, p. 54,

111 Constantin Diaconovicf - Loga, Ortografia sou drapta IJCiiiDara .pentru indreptarea ICI'iito-niDr limbii româl!eJii. Buda, 1818, p. 51.

20 Ibidem., p. 67. 21 Ibidem., p. 46-47. 22 Carte trebuincioasă pentru dascâlii tcoalefor de jos rumiineşti neunita . . . Partea 11<�.

Viena, 1 785, p. 278-280. 23 Ragulale seolastica . . • Buda, (1816), p. 21.

73 www.cimec.ro

timpului , a şcolarului care trebuie obişnuit cu activitatea· Şi Pfidenţa prin cerinţa insistentă a unei munci intense şi con..: t inue.

Folosită din plin, puterea de persuasiune a pildei şi pa� veţelor încearcă să întiirească convingerea în siguranta şi <'Chitabili tatea orînduirii, în şansele ce le are fiecare pentru a fi fericit. Jn acest fel aprecierile generale teoretizate şi nll'­anţate privitoare la posibilităţile oamenilor de a fi fericiţi în condiţii le date, urmăreau în primul r înd să abată atenţia ma­selor de la problemele grave ale existentei, de la nedreapta1 alcătuire a societăţii.

Textele moralizatoare ale l iteraturii didactice afirmă că n i m eni nu este exclus de la fericire ; orăşenii , meşteşugarii , ţă ranii ş� chiar zil ierii şi servitorii pot fi oameni fericiţi, con­chizîndu-se că , . întru fieşte care stare poate omul să aibă bun noroc" .2" Greşesc cei ce gîndesc că oamenii săraci s înt nefe.,. riciţi, întrucît de multe ori oamenii mari şi foarte bogaţi sînt mai nefericiti decît oamenii de r înd. Sfaturile care se dau pri­vind mij loacele de real izare a bunei norociri recomandă oa­menilor ca niciodată. să nu dorească ceea ce nu este potrivit pc•ntru rangul lor , ci fiecare , . greutăţile în starea sa cu răbda­re a le purta". Lumea trebuie să cunoască şi să fie convinsă că nu în bogăţie şi prisos se cuprinde fericirea, ci în inima îm ­păcată cu condiţia sa, b l îndeţe şi înţelepciune.25

Dintre numeroasele povcţe cu un rPmarcabil substrat sci� e ia ! care abundă în cărţile de şcoală, reţinem cîteva pe caro le credem mai semnificative : , .Nu te nădăjdui dar spre bo­găţia cc•a stricăcioasă, nici rîvni asupra aurului",26 nu lăcomi spre lucruri străine, că şi pe ale tale în scurtă vreme le vei părăsi, nu căuta spre jefuirea cea deşartă.27 Pledoaria îrnpo� triva iubirii ele pămînt împinsă dincolo de limitele normalu ­l u i , a tendinţei de a aduna comori, aj unge la concluzia că m9i , . bine este a avea cele mai puţine cu mulţămire, decît să pof­t e ş t i dobi toceşte cele mai mari " .28

Este condam nată de asemenea pizma şi r îvna pentru mă­rire şi desfătar.e,29 afirmîndu-se că sănătatea este mai bună

24 Oucere de minii către cinsle şi direptate • . • Buda,, 1796, p. 6.Cf. Onisifor Ghibu, Din istoria literaturii didactice rom6neşti, in ,.Analele Academ iei Române", seria 11-a, tom . XXXVIN. Memori i le Sectiunii l i terare. Bucure. ti,. 1916, p. 2411.

25 Ibidem. 26 Alfawita sufletească. Sibiu, 1 803, p. 1 52. 27 Ibidem., p. 1 55. 26 Ibidem., p. 1 56--1 56. 29 Ibidem., p. 1 60. Demonstraţia recomandă textual : , .Nu pizmui dar nici pentru un lucru

o lwni·i aceorstia, nici rrvni la bogăţie ş i avuţie şi mărire şi la toată desfătăciunea dea trupească. nu pi1zmui d regătoriei . . . nu ,pizmu i curţi lor celor -prea'" infrum useţate şi cu ziduri pre dinafară, sou cu alt leliu de indestulare, că toate acestea sint vremelnice şi putrede . . , " .

7.4 www.cimec.ro

de�it bogăţia,W mai capabilă de a-l face pe om· fericit şi mul'­ţumit de sine. In vreme ce averea poate fi transformată în scrum, hărnicia şi priceperea în muncă îi asigură omului :o exi:>t.enţă onorabilă şi sigură. In această consideraţie îşi gă­seşte temei şi deducţia potrivit căreia lucrul poate fi cît d e greu, , .şi tot e de zece ori mai uşor decît sărăcia".31 Contra­dicţiile evidente care apar între aceste sfaturi, demonstrează că maj o ritatea lor nu sînt altceva decît procedee sofisticc de derutare a oamenilor şi de diversiune psihologică şi politicii. De remarcat că sub aspectul sensului şi circulaţiei cuvintelor, d formării noţiunilor, apariţia şi sublinierea unor termeni ci} fericire, înţelepciune etc., indică o mlădiere şi o îm bogă\ire a gîndirii sociale a secolului al XVIII-lea.

· · . Munca ca izvo'r al bunăstării şi belşugului se bucură de o tratare adecvată în c oncepţia lui Ioan Tincovici. El consideră

. că omului i se cuvine prin munca sa cea dreaptă să se îmbo­gă.,lească, argumentînd că înţelepciunea ,,dă voie şi slobozenie a dobîndi avere şi a o înmulţi".32 Fiecare trebuie însă să în­trebuinţeze bune şi drepte mij lociri pentru adunarea ei , pen- . t ru chivernisire. Această poziţie realistă şi pozitivă este ur­mată de îndemnul sincer şi convingător : , .De ai ales odată vr 0 o stare, rămîi statornic şi întemeiat într -însa" .33

bacă un sărac înţelept este mai mult respectat şi cinstit decî.t un bogat fără minte,34 iar viaţa plugarului este fericită pentru că ,·, întru vieţuire simplă află îndestulări",35 şcolari i s înt preveniţi că cei mai săraci trebuie aj utaţi atunci c înd a u nevoie, altfel aceşti a d e deznădejde ş i d e foame v o r f i siliţi �{1 fure.3o Aceste acte de caritate se recomandau a fi făcute fiiră :l ţine seama de starea sau religia celu i sărac, într-un s p i r i t 1 dealist şi iclealiz a nt de binefacere şi întraj utorare. Pn•\· ă z î n cl :n a rea ridicare la luptă a ţăranilor condusă dP Horea şi vr înd Darcă să o pre întîmpine;, Bucoavna apărută la Sihiu ÎTl. 1 783 , r0clă şcolari!Qr povestirea despre Petru cel tras JW ro atii , luînd rJ ti tudine împotriva spiritului de revoltă ce se făcoa tot m a i � imţH.37 Exemplul c e l mai d e s ofNit î n acpst sen s est0 c e l al

rptei bune care rabdă toate umilinţele stăpînilor, sau a slug i i bune c9fe-şi serveşte c u statornică credinţă std.pînu l .38

Simbolica şi iluzia' "ca procedee eficace de conv ingere s în t el i n plin exploatate, c u tendi nţa de a an ihi la orice încer care

;.o Bucwariu pentru pruncii cei tumâneşti carii s ă află i n �ră;ia Ungurea:scă şi hota-rele ei impreunate. Beci , 1 "161 . Apud Lucia Protopopescu, Contribuţii la i s�.o-ria învăţămîntului din Transilvania 1774-1805. Bucuro>şt i , 1966, p. 1 02-105 ; ABC sau Alphavit pentru folosul fi ptocoosala �coai�IOor celor normakscl a neamului românesc. B la j , 1 783, p. 29-31 .

3 1 Călticică năra.vutilor �une pentru t!Unerime. Sibi�, 1819, p . 14--16. :2 Ioan Tincovici, lnţeleple îneoătături . . . pentru indreptarea năraYU'filor. (Budo, 1 E: 1 5 ) , p. 4 . :J Ibidem., p. 10 . }.l Cărticică năravurilor bune pentru tinerime, p . 31 . . : 5 . Carte de minii pentru bine orinduita economie. Buda, 1807, p. 10. :.0 Cărticica năravuri lor bune pentru tin8"f'ime, p. 1 10-1 1 1 . : 7 Apud lu"io Protopopescu, op. cit., p . 109. : ! ABC sau Bucavna spre folosul şcoolelor neamului romanesc. Olen, 1797, p. 22-46.

75 www.cimec.ro

de gîndire liberă : "Nu trebuie să răsplătim rău pentru rău", "omul gîndeşte, D-zeu r înduieşte" , "toti nu pot avea veşmin­

- turi frumoase, iară a fi curate fieştecare poate".39 Zbuciumul lăuntric care a cuprins societatea europeană

în secolul " luminilor", deplasările de forţe, noile ritmuri de dezvoltare economică şi socială, nostalgia spaţiilor infinite şi a călătoriilor temerare, se resimte şi în cărţile de şcoală din Transilvania. Motivul negustorilor îmbarcaţi pe corăbii şi porniti pe nemărginitul întinderilor de apă, spre ţărmuri ne­cunoscute,"0 revine ades, cultivînd gustul pentru călătorie şi activităţi noi specificp economiei capitaliste incipiente. In pofidp acestei ascensiuni a burghezei, care cîştigă tot mai mult teren, departajarea necesară dintre această clasă şi no­bili se impune a fi luată în seamă : " . . . nu să cuvine să aibă orăşenii unire sau mestecătură cu cei de neam mare" , întrucît pînă cînd primii vor avea masa plină şi arginţi mulţi, ceilalţi î i vor ţine egalii lor, dar cînd orăşeanul va sărăci vor fugi de societatea lui.'• 1

Modelul social d e factură cosmopolită după exemplul ori­gin a r francez, dar înveşmîntat într-un naţionalism austriac forta t, încearcă să statueze o pretinsă alcătuire socială per­fectei. ş i durabilă, d incolo şi deasupra realităţii naţiunilor în formare. Acesta poartă pecetea unei vaste reţele de interese în care primează cele ale statului, reminiscenţe ale tradiţiei şi culturii feudale împletite cu elemente ale spiritului şi menta­l ităţii burgheze dinamice şi întreprinzătoare, pe măsura mo­bi lităţii şi mutaţiilor produse în acea epocă.

Concomitent cu acest model social oficial, cărturarii romiwi au conceput şi exprimat direct şi deschis uneon, w ­din�ct d isparat ş i c u multă precauţie cel mai . adesea, conside­rati i ce schiţau un model social naţional posibil de. realizat ÎR pers pl'Ctiva unor condiţii favorabile. .

În cadrul acestuia suveranii sînt văzuţi cu totul altfel, mer i tele sau greşelile lor fii nd raportate la nivelul de viaţă şi condiţiile create poporului, la fericirea pe care au asigu­ra t-o supuşilor. In acest context nedreptatea prinţuluLJace ca norodul să SP răscoale asupra lui ( răscoală văzu tă ca fiind jus­tific-ată) , pe cînd "cîrmuirea prinţului celui bun" duce la in­f lorirea patriei ."2 Guvernarea este de asemenea adusă în dis­cutie de Zaharia Carcalechi , care, sub pretextul greşelilor vă­zute' dP Aristotel la cartaginezi , afirmă că una din marile gre­şeli de guvernare, este aceea că celor săraci nu li se dădea

39 Allavitu sau Bucoalllă. BJoj, 1 � p. 1 9-23. 40 Ciati.,ică năiQVurilor bune pentru tinerime, p. 100--101. 41 Ioan Tincovid, op. cit . • p. 40. 42 Grigorie Pleşoionu, Ab"etedar inlesnitar pentru inwăţătura copiilor. Sibiu, 1828, apud.

Oni•ifor Ghibu, ap. cit., p. 1 4�148.

76

www.cimec.ro

posibilitate a se înălţa la treptele cele inalte ale dregătorilor, c it şi faptul că "prea mare cinste se da averilor, iară vred.ni­ciei puţină îmboldire se făcea spre a urma fapte mari".lo3 Ati ­tudini mai neînfricate, critice, sînt luate şi în legătură cu ac­tivitatea dregătorilor care nu-şi îndeplinesc corect atribuţiile. Astfel este înfierată şi combătută nedreptatea judecători lor împotriva cărora poporul cîrteşte,4t. ca dovadă a emancipării sale şi a dorinţei de libertate şi dreptate.

Noţiunea de patrie diferă aici radical de cea expusă mai înain te. Dacă ideologii imperiului demonstrau că patria estP acolo unde este bine, cărturarii români afirmă : "Noi însă iu­biţii miei prieteni avem ţara noastră pe care o numim Patrie, au muma noastră, căci ea ne hrăneşte şi într- însa trăim" . Dra­gostea şi credinţa faţă de patrie, de patria adevărată, î i fac<' să declare cu hotărîre : . . Pentru lege şi patrie batem război". r.s

ln această nouă viziune, la adresa ţăranilor SP fac apre­Cieri · pline de simpatie exprimate cu căldură şi .convingere. Unii autori se identifică chiar cu ţăranii şi munca lor, decla­rindu-şi apartenenţa la cinul acestora : , ,Noi plugarii şi ţărani i ducem toate cele de lipsă cetăţenilor şi orăşenilor . . . " lo6 Con­sideraţi ile de acest fel converg spre a arăta că o cerinţă de seamă este , ,să iubim pe toţi fraţii noştri români şi mai m ult pă cei de la sate decît pă cei de la oraşe . . . plugarii şi ţăranii care ne hrănesc pre noi trebuie cinstiţi şi socotiţi oa nişte părinţi ai noştri. Aceştia se lasă pe ei săraci şi ne fac noă ce­lor' după la oraşe toate făr de cîte n-am putea trăi, pentru aceea nu se cuvine să-i nedreptăţim, să ne rastim la dînşii, şi să-i injurăm au să-i înşelăm cind ii vedem proşti" .!o7 Dincolo de bllna credinţă şi sinceritatea autorului, care dau nota do­minantă textului, surprindem în această confesiune elogiul structurii rurale in raport cu cea citadină, fapt semnificativ pentru rezerva dar şi pentru limita gîndirii sociale faţă de acest element nou in evoluţia societăţii. Preţuirea de care se bucură ţăranii il conduce pe autor la deosebit de semnifica­tiva afirmaţie : "După mărturiea faptelor ţăranul are drep­tate".

Spre a ajunge la situaţia ideală şi înaltă cind un neam se poate mindri cu bărbaţi excelenţi, inavuţiţi în cultură, ade­văraţi şi inflăcăraţi patrioţi, iubitori de adevăr şi dreptate, temeinici în pmrea . strămoşeştilor drepturi, fnvăpăiaţi în cuget şi cu dragoste "cătră pricopseala şi bun sporiul fericirii ge-

O Zahario Carc:olechj" Blblloe.c6 ........._IC6, paneo Oi ll·a. Buda, 1829, p. 12-13 . .,. Grigore Pleşalanu. op. cit., p. t45-f48. t:i lbidflfll. . • Moise Fuleo, Bucoawn6 de ........ Sibiu, 1815, p. �36 : .,_6 10u c6rtidc6 de

nume pentru trebulnţo prullldle. ftlm6aefll n....,lfl din Anleal. Slb1u, 1826, p. 34-36. O Grigore Pleşolanu, op. cit.,- Jf. fot5-148.

77 www.cimec.ro

11U ]Ui", "8 PStC nevoie de unitate, VOinţă Şi neprecupeţite efor­tmi. Unirea însă nu se poate realiza atîta vreme ,c ît multi români , mai ales din cei care au crescut sub aripi străine, sînt în aşa măsură cuprinşi de momiri politice, încît se ,ruşinează a spune că sînt români, fiind în stare ca "şi de însuşi strămo­şescu lor s înge al vesti ţilor romani s-ar lăpăda . . . " 49 Pentru unirea într-un singur şuvoi a tuturor energiilor neamului . . . . . să' lăsăm goana şi certele religioase . . . , să ne sfătuim mai des unii cu altii ori de care confesie săntem, căci toţi săntem acel aş sănge" . :,o

La disensiunile ş i învrăjbirea ·confesională în cea mai ma­re parte au contribuit cu bună ştiinţă autorităţile. Faptul este ilustrat şi prin aceea că politica curţii vieneze a favorizat mai mult pe uniţi, încît aceştia au manifestat interes mai ales pt'n­tru învăţămîntul superior neglij îndu-1 pe cel primar. Aşa se explică faptul că majoritatea bucoavnelor apărute erau des­tinate şcolilor confesionale ortodoxe, întărind astfel consta­tarea pe care Petru Maior o făcea în 1 8 1 3 � "Iară cu şcoalele cele de pe sate pînă acum întrec neuniţii pre cei uniţi în Ardeal".51

Buna înţelegere şi unitatea celor de un neam, era pusă înainte de toate în slujba dezideratelor luministe ale epocii. Şcoala înzestrată cu dascăli pregătiţi şi pricepuţi era primul factor chemat să disloce munţii întunericului de veacuri şi a t�nebrelor, trezind neamul la lumină. Faptul că în p�ţine sate româneşti erau şcoli, îi determină pe cărturarii patrioţi şi clar­văzător:i să ceară conaţionalilor cu stare mai bună, în nume� le dragostei frăţeşti, să contribuie după puterea lor la pomi­rea şcolilor atît de necesare.s2 Omul înţelept cinsteşte întotc deauna şcoala "şi cine ajută o şcoală nu miluieşte sărac, ci tae sărăcia la mulţi sărmani şi nenorociţi copii , carii cu vre" mea vor f i folositori lor şi neamului lor".53

Neamul întreg, dar mai ales bărbaţii lui luminati, trebu­iau să ia aminte la viata prezentă, căutînd în acelaşi timp să prospecteze viitorul. La aceasta îndeamnă şi cheamă versu:. rile învăţătorului Moise Bata : "Cearcă a vedea române, ·

Cum trăeşti astăzi? Dar mîne ?" 54 Acest lucru se i mpune de îndată ce popoarele au ajuns "în� tru cunoştinţa sîngelui şi a genului lor", românilor cu alît mai mult cu cît ei trebuiau să aibă mereu în• faţă exemplul

; . "· 48 M,oysi Boto, Versuri indemnOtoare . . . • p. 9. 49 Ibidem. 50 , .Fooie pen tru m inte, inl,mă · şi J ite,I(Jtură•, 1844, nr. · 50, 11 decembrie, p. 392.

•. t.·-1 } ! 51 Chibu Onişor, Apud op. cit., .p. 97.

·

52 . ,Foaie pentru minte, i·nimă şi l i teraturO", 1844, nr. 50, p, 392. -

. '· •· 53 D. Jianu, Menţor sau 'AI>eiedar pentru folosul tinerilor c:arii s6 indeletnicesc la li;;;.t!â:

tură. _Sibiu, 1!136. ·!"pud Onisifor Ghlbu, op. dt., rp. 157. . ·.: 1 1 54 Mayso Bota, op, cot., p . 12. ·

?a www.cimec.ro

strămoşilor romani r.are puneau virtutea cea mai mare în pro­copseala tinerilor. în dezvoltarea tehnicii, în purtarea ostăşici şi în ocîrmuirea înţeleaptă. La romani fii bărbaţilor puternici şi viteji învăţau împreună cu cei orfani "şi se procopseau crescînd întru semţiri bune . . . ",55 existînd deci un spirit de echitate şi frăţietate. Procedeul romantic prin care se atr i ­buie str.ămoşilor idealuri şi fapte pe care luptau să le înfăp­tuiască luminiştii, este preludiul noului curent cultural care se anunţă !

Istoria însă merge înainte, cursul ei în timp este irever­sibil, lucrurile evoluează şi românii nu se pot cantona într­un trecut, oricît ar fi el de glorios. "A trecut timpul fraţilor în care să ne mai putem răzima numai pe diplomele cele stră ­bune ", fără a citi în ele şi fără a dovedi că "merităm a fi res­p�ctflţi întocma după coprinsul acelora . . . " 56 Este un apel 'a ştiinţa de carte, la ridicare prih gnosă, dar şi la egalitatea românilor cu celelalte naţiuni pe baza dreptului . istoric .

Subliniind spiritul pe care corifeii Şcolii Ardelene 1-au infuzat cu preponderenţă acţiunii de culturalizare a maselor, Lucian Blaga arăta că aceştia se simţeau chemaţi să împli ­nească în răstimpul unei vieţi, ceea ce istoria a neglijat vre­me de o mie de ani, să ridice la înălţimea unui veac luminat, �J n popor rămas de secole în urmă.57 Pentru cărturarii lumi­nişti problema socială devenise în primul rînd o problemă culturală, ridicarea prin cultură fiind pusă în sluj ba pregăti­rii luptei pentru emancipare politică naţională. .

In acest sprit sînt condamnaţi cei cuprinşi de febra auru­lui şi care rămîn reci la "luminare şi procopseala fiilor săi",58 pentru că de nu se vor depune strădanii pentru creşterea ş i educarea tineretului, în zadar se va încerca acest lucru cu bărbaţii , "căci bărbatii trebuie făcuţi din copii" .59 lnvăţaţilor li se pare de neînţeles de ce oamenii în goana după avere, P<' care o înfierează, sînt în stare să-şi părăsească patria hazat:­dîndu-se în necunoscut, in vreme ce pentru lucrul cel mai preţios - educarea lui şi a copiilor - nu-şi consacră cîteva minute pe zi.60

Cei ridicati din neamul în care maj oritatea erau săraci, semnalează printre greşelile comise în educaţie şi pe aceea că nu se sădeşte în sufletele copiilor iubirea, care este rădăci. n u tuturor virtuţilor, dragostea de oameni, ,,o iubire neegois-

5.5 Ibidem., p. 9 . !6 . . Foai-e pentru minte, i n i mă şi l iteratură•, 1844, n r . 50, p . 391 . 57 Lucaciu Blaga, Gindirea roma"ească in Tran1ilvania in secolul al Wlll-lea. Bucureşti,

1 966, p. 1211-129. · . � Moysi Botc, op. cit., p. 9. . .

» G. Pleşoionu, .Abeţedar ln�nţu........,6neiC penlnl. tinerii. lncepătorl. (F . . 1.); 1829, · p: 3; � . . Foaie pentru minte, in imă şi l i1eratură", 1844, nr. 49, p. 386,.'· --!

79 www.cimec.ro

tică". Tinerii trebuie invăţaţi de mici a iubi pe tot omul , a avea înţelegere şi compătirime şi a ajuta totodată pe cel sărac.61

Concluzia că numai şcolile pot deschide o cărare sigură .. pentru a ne scutura întîi de noptaticul întuneric al neştiin­ţei în care orbităm de cîteva veacuri, şi a doua pentru a ne feri de ispita ce cearcă unii ca să ne topească în cazanul altor ginte",62 este desigur îndreptăţită. Pentru a fi mai convingă­tor Moise Bota în versurile sale, prefigurîndu-1 pe poetul deş­teptării - Andrei Mureşeanu - deplînge cu amărăciune ş i el ocinţă somnul adînc în care au · căzut strănepoţii romanilor, neavînd nici un îndemn , ,cătră Iuminare" .63

Cel care a sintetizat în chip strălucit dezideratul educa­ţiei prin şcoală atît <;le necesar poporului, este Gheorghe Şincai marele titan al gîndirii şi acţiunii luministe din Tran­silvani a. EI exprimă lapidar dorinţa : , ,precum Ia alte neamuri , aşa şi la români să se rădice şcoale în care să se înveţe toţi pruncii în limba sa a ceti, a scrie, a număra".64

Criticînd manualele şcolare cu un conţinut prin excelen­ţă religios, la care se revine după moartea lui Iosif al Il-lea, cărturarii patrioţi găsesc prilejul să arate necesitatea ca şco­larii să înveţe nu numai rugăciunile şi psalmii, ci trebuie să fie pregătiţi pentru a putea urma la gimnazii , învăţînd şi o · limbă străină. Se postulează că pentru progresul ţării avem nevoie de meşteşugari calificaţi ridicaţi din sînul neamului : . . . . . pănă cînd nu vom avea şi meşteri romăni carii să fie practizat încă şi prin ţări străine, nu putem înainta în viaţa cetăţeană".65 Faptul era absolut necesar şi adevărat de vreme ce se constată că in ţările române sînt foarte rari meşteşugarii calificaţi dintre localnici, meseriile fiind practicate de către străini, slab pregătiţi şi Hiră diplome sau atestate.66

Conştiinţa naţională fiind intr-o fază avansată de afirma­re, activitatea culturală pusă în slujba luptei politice naţio­nale, avea in vedere şi Ţările Române, spre care începe să graviteze atenţia şi acţiunea cărturarilor transilvăneni, după revocarea reformelor lui loasif al II-lea şi instaurarea regi-

61 Ibidem., p. 385. 62 Ibidem., p. 383. 63 Maoysi Boto, op. cit., p. 14. Auto<ul d:acla<ă cu durere :

.,Oh 1 Voi stulnepoti romaneş.ti, Singe de bărboţl heroiceşti ;

CLtm dormiti in somnul adinc, Si strămoşii voştri· pl1ng

Văzindu-,i viţele SO·Ie Fără nici o indemna re Clltră kom.i��a�e".

6.4 Georgle GavrU Şincai, Catechiamul cel .,_. cu Intrebari ,1 răspunsuri. Blaj, 1783, p. 11. 65 ,.foa·ie pentru mintit, Inimă Ji l ite<atură". 1844, nr. 50 1 1 decembrie, p. 392. 60 Zroharla C<!tocolechl, Blbii01H6 rom6neaiC6 - adunari ele multa luawl fololl...,..

partea a IV�. 1830, p. 37.

80 www.cimec.ro

rnului reacţionar al restituţiilor nobiliare. Principatele bene­ficiau de o organizare statală naţională, iar după restaurarea domniilor pămîntene care a însemnat triumful luptei forţelor naţionale, de o mai largă autonomiP politică, ceea ce va face c-a mulţi cărturari transilvăneni formaţi în zonele culturii lu­ministe central europene, să treacă Carpaţii spre a sluji mai bine cauza culturii naţionale. Acest fe�omen îşi găseşte ră­sunet şi în textele manualelor _ şcolare.

Autorii au în vedere mai ales ocupaţiile noi legate de Pvoluţi a ştiinţelor şi a culturii, care determină o continuă structurare socială , în care cei care cultivă noile profesii îşi qâ sesc locul firesc şi necesar. Astfel se ajunge Ia exprimarea speranţei îndreptăţite şi susţinut afirmate că "toate se vor îndrepta numai să se lumineze bnerimea românească" , cind �>e vor putea: vedea filozofi români, astronomi, geografi, ingi­neri, pic tori, arhitecţi şi alţi specialişti practicînd meşteşuguri frumoase.67 PPntru a ajunge în rîndul neamurilor înavuţite în �tii nţă şi cultură, românii trebuie să vorbească de gimnastică, retorică, poezie, istorie, filologie, matematică, drept, teologie, medicină,68 cultivîndu-şi în acest sens limba, creindu-i noi dis­ponibilităţi de cuprindere şi exprimare.

Luminile culturii trebuiau să disloce, omogenizeze şi unească marea comunitate a neamului şi să o ridice din să­răcie, această pla gă ancestrală a populaţiei româneşti din Transilvania cauzată de exploatarea socială şi naţionlă. Re­feriri la Pxpl oatarea naţională mai ales şi la rezultatul ei, îşi face loc în scrisul lui Gheorghe Şincai, al cărui spirt coroziv va penetra dincolo de convenienţe, dovedindu-se mai puter­nic decît efemerul politic şi directivele acestuia, în amara constatare că cei săraci "mai mulţi se află în neamul nostru dt•cît bogaţi".69

Prezentat prin prisma imperativelor- ideologiei luminilor, care cerea investirea tuturor speranţelor şi eforturilor în şcoa­lă şi învăţăturile răspîndite de aceasta, modelul social naţio­nal poate fi surprins în principalele sale articulaţii pe supor­tul acestei concepţii. In situaţia de atunci cînd perspectiva unei egalităţi efective cu celelalte naţiuni era încă vag pro­filată în viitor, iar aceea a constituirii unui stat naţional încă îndepărtată chiar pentru vizionari, cultura şi luminile aces­teia rămînea planul în care sentimentul naţional putea fi cul­tivat şi afirmat:

67 lbichm. 68 Eliad 1. (Rădulescu), Gramatica rom6n-.că. (Sibiu), 1828, p. XXV-XXVI. 69 Georgle Gawil Şincai, ap. cit., p. 4.

6 - ,.File de ist01ie• 81 www.cimec.ro

Cărtu rari i transilvănE>ni, c orifei ai Şcol i i Ardelene, gîn­d ilori ele prestigiu, au folosit cadrul favorabil oferit de despo­Lsmul luminat, dezvoltînd o mişcare . politică în formele . ei cultu rale de manifestare, contribuind prin elaborarPa manu9-lelor şcolare şi consideraţiile sociale şi naţionale inserate în textele acestora, la pregătirea conştiinţe i n aţionale şi lărgi­rE'a orizontului politict al generaţiei carP va înfăptui wvoluţia de la 1 848. ·

62 www.cimec.ro

Un Yechi drapel tricolor la Muzeul din Bistriţa

Ştefan Dănilă

Dacă facem o analiză mai amănunţită cu pnvue la com­binaţia culorilor principale în redarea minunatelor ţesături de port cît şi de interior, putem observa cu uşurinţă frecven­ta culorilor principale : roşu, galben şi albastru, care consti­tuie, de fapt, culorile drapelului românesc,1 faţă de care pgpo­rul nostru, ît;l lunga sa istorie, şi-a manifestat un ataşament deosebit.

Cercetări m.ai adînci în această privinţă şi cu deosebire i n zonele etnografice ale Transilvaniei, începînd cu anii re­voluţionari . 1 848-1 849, arată că această cbmbinaţie cromati­că a culorilor, pe l îngă reprezentarea frumosului în artă, avea • • Si rostul de-a marca apartenenţa naţională a românilor, cît şi aspiratia lor la unitate politică naţ1onală.2

ln l\Tuzeul din Bistriţa se păstrează interesante elemente de port şi de interior, provenind din Bistriţa şi împrejunmi , elemente cu adînci semnificaţii c�:> · converg în ideea călăuzitoa­re a J.Inităţii noastre naţionale.

Acest simbol al unităţii - tricolorul românesc - a în­călzit inimile poporului nostru în lupta sa pentru apărarea pămîntului străbun, pentru independenţă şi unitate. E sufi­cient să reamintim citeva din aceste momente mai imp0rtan­te : 1 848, 1 859, 1 877�1 878, anii luptei pentru desăvîrşirea uni­tăţii naţionale de stat ( 1 9 16-1 918) sau lupta pentru eliberp­rea ţării de sub ocupaţia fascisto-hortistă şi participarea la războiul antihitlei:ist..

1 Denumi rea de drapel este de origine franceză '' ,.;n., de la euvintu'l stofă (drapea u). In limba română se ma i utilizea-ză pentru ace8oşi noţiune şi cuvintele steag, stinda rd .

2 N. Dunăre, Ar1a in Valea J iului, Edit. Acod . R.P.R., Bucure�ti, )963, 303.

6' �3 www.cimec.ro

In frumoasa lor îmbinare culorile drapelului românesc, IŞI au o tradiţie ce se pierde în negura veacurilor, tradiţie pe care unii cercetători o remarcă şi pe baza unor mărturii scri­se. Printre aceştia amintim pe istoricul german J.F. Neigebaur care în lucrarea sa Dacien aus der Oberresten des klassichen Alterthums mit besonderer Rucksicht aut Siebenbiirgen, To­pographische zusammengestellt, publicati:ţ în 1 85 1 la Braşov, presupune că cele trei culori ale drapelului românesc consti­tuie o preţioasă moştenire încă din timpul Daciei Traiam� .

De asemenea, unul din documentele - se · piHP cl'l m a i vechi - î n care sînt amintite, însă nu ca un simbol, culor i ! <' drapelului romAnesc : roşu, galben şi albastru , datează ele ln mijlocul vPacului al Vl-lea.3 Este vorba de Novel!a XI , elin 1 4 apri l ie> 553, dată de împăratul Iustinian, în care, printre alte teri tor i i dP sub stăpînirea sa, se aminteşte şi de unele regiun i d e l a nord de Dunăre. C u această ocazie sînt descrisP în sf'm­nele unor zone, printre carP figurează si părţi din Daciil rorn " m d .

Această stemă este descrisă astfel : a re roşu în d reapta, auriu în mij loc şi albastru la stînga şi se referă la părţile sau regiunile locuite de daco-romani. Pe scutul roşu s int vizib i le nişte turnuri - semn distinctiv al Daciei de la' nord dP Car­paţii Meridionali -, a Transilvaniei de azi.

Este ştiut iaptul că împăratul Iustinian B căutat să-şi l'X­t inclă stăpînirea şi la nord de Dunăre. Tot din descrierea an'­lei a şa-zise steme, reiese că Dacia dintre Carpaţi ş i Dun ăr!' avea scutul de culoar�a albastră, iar Dacia de la nord de C�r ­paţi avea SCJ.ltul roşu, ambele legate printr-o îmbinare d e cu­loare, galbE'nă la mijloc.

Din cele rezumate mai sus, reiese faptul că tricolorul nos­tru are tradiţii adînc înfi ,. te ' în glia strămoşească,r. apurată şi păstrată cu a t îtr>a sacrifiCii.

Cercetătorii s înt de părere că, la aproape toate popoawlc şi în special la cele europene,5 drapelul. în diferiti:' combina­ţii de culori, a apărut , .ca simbol naţional" mai mult ca sigur în perioada revoluţiei franceze de la 1 789, culminînd cu re­voluţia de la 1 848.

3 Vezi Marius Bizerea, Tricolorul românesc peste veacUri, in. Magazin istoric, nr. 9, 1970, p. 50-51. .

4 Vezi Aurelia Bunea, Steagul poporul.,; român din Transilvaniei in revoluţia de la 1841--1149, in Anulll\ll Institutului de Istorie Ji ArheaJiogie, Cl uj, 1969, p. 37-52 ; idem, Stea­gul României, simbol mobilizator in lupta penllru uni�ea Transilvar>iei cu România (1850--1,)8) in. Anuarul Institutului de lsllorie, Cl uj , 1971, p. 299-31 1 ; Cami·l Mureşan, Trico-· 1�1 româneK atestat pe timpul impâratului lusllill'ian, in Tribuna, Cluj, an XIX, ·nr. 44, 1970, p. 6 .

.5 $tefori Pa.seu, Marea Adunare Naţionalâ de la Alba - Iulia, Cluj, 1968, p. 68,77,80-81.

84 www.cimec.ro

Tricolorul românesc a apărut pe fondul grandioaselor mişcări de eliberare socială şi naţională din anii ţ 784, 1 82 1 ş i 1 848---1 849.6

Este adevărat că. istoria celor trei culori ale drapelului românesc, a constituit o preocupare pentru mulţi cercetători. Primul care atestă documentat introducerea oficială a celor trei culori ( roşu, galben şi albastru) în alcătuirea steagului românesc, este maiorul 1. Popovici. ln cartea Organizarea ar­matei române, (Roman, 1 900) , 1. Popovici arată că, la cererea lui Alexandru Ghica, domnul Ţării Româneşti, Poarta otoma­rră dăduse un firman în care se prevedea printre altele : co­răbiile negustoreşti vor avea steagul cu faţa galbenă şi roşie cu stele, iar la mijloc o pasăre albastră cu cap. Steagurile os­tăşeşti, vor avea faţa roşie, albastră şi galbenă cu stele şi pasărea cu cap în mij loc. Este adevărat că primele drapele inmîn ate unităţilor militare muntene, în toamna anului 1 834, au fost cele tricolore.7

Se remarcă de asemenea că în timpul revoluţiei de la 1 848, se, adoptase drapelul tricolor, menţionîndu-se că pînă la aceas­tCi dată, Muntenia avea un drapel albastru şi galben, iar Mol­dova, unul albastru şi roşu.s

Decretul Guvernului provizoriu din 1 4 iunie 1 848 preci­zează faptul că drapelul Munteniei va avea , ,trei culori " : al­hastr\l, galben şi roşu, iar pe fond să fie scrise cuvintele : " Dreptate şi frăţie". Abia acum, tricolorul nostru românesc işi întărea puterea de simbol.9

La 1 863, cu ocazia înmînării noilor drapele uni tăţilor mi ­l itare, Al. I ..Cuza spunea : "Steagul e România, acest pămînt binecuvîntat al Patriei, s tropit cu sîngele străbunilor noştri şi imbelşugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în cq.re s-au născut părinţi i noştri şi unde se vor naşte copiii voştri.

·

Steagul e încă simbolul devotamentului credinţei, ordini i :;; i disciplinei ce reprezintă oastea. -

Steagul e totodată trecutul, prezentul şi viitorul ţării, în­t:feaga istorie' a României ! ". 10

ln Muzeul din Bistriţa se află un steag tricolor de la 1 848 care a aparţinut Legiunii a XII-a, comandată de Constantin Roman - Vivu. Acest martir al revoluţiei române din Tran­silvania s-a născut în anul 1 821 în localitatea Pinticu, corn . .

6 C. Căzănişteonu, i n Magazin istoric, nr. 8, 1 967, p. 35. In .,Albina Românească" nr. 101 din decemb-rie 1830 se scria că, la 1 4 septembrie 1830, s-a văzut pentru prima dată ..,_ laşi uniforma mil itară rOmâneatScă şi ofiţeri care .,poa rta cocarda şi steagul nat1on01 de culori albo.stru şi roşu inchis".

. .

7 C. Căzăni�teanu, O!>- cit-, p. 36. 6 Vezi Augustin Z. N. Pop. in ,M,:�gazin istoric, nr. 6, 1972, p. 46. � C. Că zănişteanu, op. cit., p. 36.

10 1bidem.

85 www.cimec.ro

Teaca (judeţul Bistriţa-Năsăudl. El a luptat pe baricadelP re­,·oluţiei din Muntenia, fiind un colaborator apropiat al Jui "iicolac Bălcescu, iar după înfrîngerea revoluţiei dP aici a trecut în Transilvania, devenind unul dintre cei mai buni pre­fecţi ai lui Avram Iancu. In calitate de prefect al ţinutului M u ­reşului de Sus, cu sediul la Reghin, şi de comandant al Legiu­nii a XII-a română, în toamna lui 1 848 ob ţine o serie dP victo­rii asupra trupelor nobiliare maghiare şi a brigăzii de husari secui. La 8120 ian. 1 849, împreună cu viceprefpctu l său Ştefan Moldovan, Roman-Vivu şi Moldovan au fost surprinşi şi arestaţi la Stînceni de către un detaşament de sPcui, după care au fost întemniţaţi la Tg. Mureş. La 9 februarie 1 849 cei doi au fost asasinaţi în mod barbar cu ciomegele de către agen­ţii nobilimii maghiare la marginea localită'ţii SîngPorzul de Mureş, fiind înmormîntaţi alături de şosea. 1 l Pe mormîntul său, plasat pe locul asasinării, la marginea drumului ce ven'ea de la Tg. Mllreş spre Sîngeorzul de Mureş, municipalitatea oraşului din Tg. Mureş i-a ridicat un modest monument, ce a fost inaugurat la 1 4 septembrie 1 936. Cu prilejul dPzvel iri i monumentului a fost evocată activitatea celor doi· eroi martiri n i revoluţiei române de la 1 848, la festivitate fii"nd prezpn ţi şi un grup de ţărani din satul Pinticu, Jocul natal al celor come­m oraţi, car� au dus cu ei steagul Legiunii a XII-a, păstrat cu mari sacrificii în această localitate. Cu acest prilej reprezen­tantul ţăranilor pintecani , aplecat asl,lpra mormîntului eroi lor, a cerut asistentei" să nu dăm uitării pe cei care au căzut pen-t ru naţie". 12 '

După dezvelirea monumentului drapelul a f�t readus la Pinticu unde s-a păstrat cu mari sacrificii în ,perioada stăpî­nirii hortiste, pentru ca, în 1 967 prin fapta patriotică a unor locuitori ai statului, drapelul respectiv să fip predat Muzeu­lui bi striţean, fiind preluat d� semnatarul a'cestor rînduri. Men­ţionăm că acest drapel, simbol al unităţii neamului românesc, a înflăcărat din nou inimile delegaţiei ţăranilor pinticani par­ticipanţi la marile evenimente ale anului 1 9 1 8 de la Alba Iulia, evenimente care au dus - după cum este ain(->. cunoscut -la definitivarea constituirii statului naţional unitar român.13

Dată fiind importanţa deosebită a draţ>elului, transmis ·ge­neraţiilor de azi - nu cu puţine sacrificii -, este necPsar să

1 1 Penb'u detal i i privi,nd via ţa şi activitatea lu i Constanti'" Roman�Vivu vezi Silviu Drogomir, Un precurSOI' al unităţii na�ionale, profesorul ardelean Constantin Romanu .. Vivu, Bucu..-e:,.ti, 1929 ; Liviu Moldovan, Ioan Pop, Viaţa şi activitatea lui Constantin Roman•Vivu, in File de iatorie, IV, B istr iţa , 1976, p. 348-358.

12 Ve2i Graiul Mureşului d in 15 octombrie 1936. • 1 3 Din informaţli·le primite de la Victor Pop d in localitatea Pintic, drapelul l.egiunii o XII-<�,

comandată de profesorul Constantin Roman, a fost păstrat d in generaţie In generatie de către populaţia locală. Ond steagul era in pl!>ricol el<> a fi ca·pturat de către -­ritDti le stăpinirl1l dualiste, acesta era purtat , ,d e la om la om• şi ascuns in locuri sigure. Jn timpL>I ocu,paţiei hortiste, drapelul a fost asc11ns in turnul b.Jşericii d in Pintic, fiind, astfel salvat.

86

www.cimec.ro

facem cunoscute şi unele detalii în legătură cu acest stindard . Respectivul drapel. ( înv. 5293) , în cele trei culori, este confec­ţ;onat din tafta (mătase dublă) , cu excepţia culorii galben, ca­r<' este din mătase simplă şi mai puţin rezistentă, fapt ce a dus la degradarea sa mult mai accentuată. În partea de j os, are doi ciucuri mari, confecţionaţi din mătase , probabil , adău­gaţi cu ocazia evenimentelor anului 1 9 1 8 ( informati<> dată de către păstrătorii acestui drapel, cu ocazia predării lui Muzeu­lui bistriţean) şi se termină sub formă de acoladă.

Toate culorile sînt aşezate perpendicular pe lance (port­drapel), aşa cum este cunoscută dispunerea culorilor în dra­pelele anilor revoluţiei de la 1 848. Lancea originală lipseşte, pierzîndu-se de-a lungul anilor. Mărimea drapelului impre­sionează: lungimea 2,40 m, iar lăţimea de 1 ,9 1 m.

Un lucru, cu totul deosebit şi pe care ţinem să-I semna- . lăm, este faptul că acest drapel păstrează şi o inscripţie cu litere confecţionate de · aseme:qea din mătase, în mărime de 10 cm şi · plasate ( cusute) aproximativ la mij locul pînzei, spre a cuprinde cele trei culori, avînd următorul text : ACUM ORI :\!EClODAT A. versuri ce fac parte din înflăcăratul imn al re­voluţiei de la 1 848, al poetului bistriţean, Andrei Mureşanu şi care au ţinut aprinsă flacăra unităţii naţionale în sufletul ge­neraţiei de la 1 848, chemată să îndeplinească un mare df>stin istoric.

• Starea de conservare a drapelului este destul de precmă, lucru, dealtfel firesc şi justificat, prin vechimea lui şi prin condiţiile în care a trebuit să fie păstrat în acestă lungă pe­rioadă, multă vreme sub stăpîniri străine, în condiţii de asu­pr ire naţională.

87

www.cimec.ro

Un documen t in edit de la 1860

Ioan Sigmirean

După înăbuşirea revoluţiei de la 1 848, în Transilvania s-a introdus administraţia militară, vechile comitate, districte �i scaune fiind înlocuite cu şase districte militare. În aceste condiţii, localităţile actualului j udeţ Bistriţa-Năsăud au fost înglobate în districtul Reteagului.

La 1 apri l ie 1 851 Regimentul II de graniţă român de la Năsăud a fost desfiintat, 1 iar fondurile grănicereşti (de pro­vente şi de montur) , create în perioada existenţei graniţei mi­litare, ce constituiau proprietatea , ,nedisputaveră" a comu­nelor foste confiniare, au · fost preluate de către erariul finan­ciar. Foştii grăniceri au fost nevoiţi să ducă o luptă aspră, de peste un deceniu, cu fiscul austriac, pînă cînd, în sfîrşit , problema apartenenţei fondurilor grănicereş ti s-a rezolvat în favoarea Jor.

Paralel cu lupta dusă pentru obţinerea unor revendicări proprii( constituirea districtului românesc al Năsăudului, rP­cîştigarea averilor grănicereşti, a munţilor şi pădurilor), româ­nii din ţinuturile Bistriţei şi Năsăudului au acţionat şi pentru realizarea unor obiective generale, comune tuturor români­lor din Transilvania. Tactica de luptă folosită a fost, cu pre­cădere, cea a petiţiilor şi memoriilor, dealtfel, destul de nu­meroase in Transilvania către sfîrşitul perioadei neoabsolu­tismului austriac.

Pe lîngă unele memorii mai cunoscute din anul 1 860, ne-a reţinut atenţia şi unul inedit, aparţinînd comunelor din fostul Protopopiat ortodox român Valea Bîrgăului.

Memoriul, datat 6124 iulie 1860, se păstrează la Fil iala Bistriţa-Năsăud a Arhivelor Statului,2 şi este semnat de frun­taşii ' celor 19 sate ce alcătuiau protopopiatul amintit. El este

· 1 Nestor Simon, Vasile Na,cu. Viata şi faptele lui, Năsăud, 191 1 p. 42.

2 Fond Protopopiatul ortodox romăn. Va·lea Birgăului, poch. I I I , dos. 94.

88

www.cimec.ro

c:1dresat Senatului imperial şi este scris în limba romana cu -aractere latine. Fără o introducere prealabilă, se prezintă di­rc>ct 18 "păsuri" ale românilor.

Prima chestiune înscrisă în memoriu .priveşte muntii , ,re­vendicaţi" şi fondurile grănicereşti năsăudene. Celelalte 1 7 puncte au un caracter general ş i privesc p e toţi românii tran­� t lvăneni.

Una dintre marile probleme ce preocupă pe românii tran-5ilvăneni - se precizează în memoriu - este politica de ger­:-ttanizare şi de respingere a limbii române, a literaturii şi pre­-.�·i româneşti . Semnatarii memoriului se pronunţă, de aseme­nea, împotriva politicii religioase promovată de statul austriac, nr:n care cele două confesiuni, ortodoxă şi greco-catolică, aţîţă i l '' români unul contra celuilalt .

Un spaţiu important este afectat de către semnatarii me­mo riului problemelor politice. Printre altele, ei se pronunţă pc>ntru autonomia Transilvaniei, pentru constituirea unui or­Jan legislativ şi a unor organe de stat locale din care să. facă ·)a rte şi rom ânii , care să fie alese pe baza unui cens moderat. :\'lemoriul .cere, de asemenea, libertatea tiparului şi ia atiiudi­:-t e impotriva prigonirii fruntaşilor români din Transilvania. \utorii lui socotesc că iobăgia se menţine încă la o pătrime

d i n populaţia românească şi ia poziţie faţă de j elerii impuşi 1 3 plata despăgubirilor şi faţă de numărul mare de "slugi" ca­r r:� nu au fost împroprietăriţi.

Limbajul folosit în documen t se încadrează epocii, cu multe cuvinte latinizate şi numeroase arhaisme, noi redîn­du- 1 , însă, în ortografia actuală.

Deşi nu există dovada trimiterii lui la Senatul imperial , el rr •flectă starea de spirit a naţiunii române din ultimul an al perioadei neoabsolutiste austriece şi, totodată, el este un act el < ' responsabilitate naţională pentru semnatarii memoriului , � i p t ce> ne face să-I prezentăm în întregime.

MEMORIALUL

Către înaltu c.r. Senatu( l) imperial Între păsurile ş i asupririle ce apasă pe ro mânii din Tran ­

s t l vania SP renumără următoarele : 1 . Luarea prin fise a munţilor fără osebire care sînt nume­

n t i în l n• cei revendica ţi şi care nu, a caselor şi regalelor, care, pînă la desfiinţarea regimentelor româneşti de frontie­r ă , fusesPTă proprietatea lor şi a respectivelor comune din c a ­re se afla aceleaşi compuse.

Nu a fost adecă de ajuns că regimentele româneşti s-au d0sfiinţat numai în urma intrigei cîtorva patrucii (patricieni n .n . ) de ai saşilor transilvăneni, care totdeauna le pizmuise-

89 www.cimec.ro

ră existenţa şi gloria lor, nu a fost destul ca desfiinţarea lor, alăturea şi deodată cu celea secuieşti, se explică ca o batj o­cură, ca o pedeapsă, sau pentru laşitatea, sau pentru necre­dinţă, batăr că poporul adunat în 10 iulie 1 848 să ( fi ) fost de­clierat ( declarat n.n. ) a rămâne în , .sta tu quo" la orişice schim­bări, a servi patriei, nu a fost de ajuns că a suferit neclintita credinţă, nenumăratele, nevindecătoare şi nevindecate rane din partea inamicilor a tuturor aromânilor ( duşmanii româ- · nilor n.n . ) , pe cît şi a tronului, nu a fost de ajuns că ( au) ser­vit ca militari de frontieră aproape la 1 00 de ani, toate ale lor cu credinţă şi loialitate, ci a trebuit să se mai ia din mîinile a tuturor comune(lor) încă şi unele mijloace materiale, pre­cum şi fondul monturului cu care s-ar fi putut asigura o mul­ţime de aşezămînte de cultură, fără alt ajutor de la stat.

Aşa, deci, se întîmplă ca , comunele din fostele regimen ­te româneşti , în loc să înainteze prin cultură în 1 O ani, de re­păşiră cu alţi 20 îndărăpt, şcoalele lor, în mare parte desfi in­ţate, s-au redus numai la umbre de şcoale, comunele lor des­membrate, bisericile lor lipsite de tot ajutorul mai Pnergios.

, Această asuprire venită din partea fiscului se s imte df' către naţiunea româna din Transilvania cu atît mai profund cu cît dînsa din nedreptatea . . . * e lipsită peste tot de aŞ{'­zăminte scientifice şi culturale.

2. Respingerea limbii româneşti din cancelariile aficiala­telor publice, introducerea limbei germane pînă şi în cance­lariile comunelor săteşti, de unde apoi purcese nespusa greu­tate pentru români de a-şi putea subştern e plînsorile lor înca prin rugăminte private şi neputinţa de a mai primi rezoluţiuni şi deciziuni în limba lor naţională, o împrejurare cu atît mai \'î rtos pentru români cu cît, în acel aşi timp, ungro-secuii. şti ură sa . s toarcă tot feliul de hotărîri oficiale în limba ma-ghiara. '

ln legăminte cu acestea

3. Procedura civilă de acum îngreunaU!' cu spese înfri ­coşatP, înmulţite încă prin m onopolul institutului advocaţilor <' foarte asupritoare, încît, prin aceeaşi, s-au minat şj pmCJ acuma atîtea mii de familii , ceea ce se poate adeveri cu mii de exemple triste.

Batj ocura ce s-a făcut naţiunii, limbii şi literaturii rornEl ­neşti prin restaurarea l a anul 1 851 a legii teresiene î n pute­rea căreia orice product literar românesc, fie acela chiar şi acelea de rugăciune se tractară tocma( i ) ca şi cărţile ovre­ieşti sau indi rect cu totul oprite de a se aduce în ţările aus­triece, cînd, din contră, productele literare de ale altor naţiuni s înt concese de a se aduce cu excepţiune prea puţine din toată lumea.

90

www.cimec.ro

· !fi Prigonirea şi punerea sub vegl;le poliţiană a celor mai mulţ>i r-omâni de capacitate, torturarea lor spirituală prin veş­'l ică neîncredere şi prepusă prin măsuri cu totul excepţiona­l t' din temeiuri cu totul imaginare ; o scrisoare ca aceasta, ca­re în anul 1 856 s-a subşternut la suprema Direcţiune c . r. po­l itiană, care în anul 1,857 la Inaltul c.r. Ministeriu de Externe însă fără nici un rezultat.

6. Conturbarea cop.ştiinţei românilor prin suferirea de ex­PL'J'imente proselitice de o parte şi de alta prin, aceasta res­::>ingerea românilor cu un secol mai înapoi.

. 7. Nesufei'irea de a se aduna clerul în sinoade diacesanP fără a căror restaurare este prea bine ştiut, cum că bisericilP �omânilor nu-şi vor afla odihna, nici clerul lor nu va putea ina inta după dorinţă, iar religia şi relativele confesiuni şi :itul lor totdeauna într-o luptă fatală, stearpă şi compromi­�ătoare în toate privinţele.

- 8. Nedreptăţirea românilor de ambele confesiuni prin si­l i rea; ca pe la oraşe, să ţină sărbătorile catolice.

9. Indirecta supunere a şcoâlelor românilor greco-unite l a inspecţiune romano-catolită, foarte umilitoare prin orga­nul unei referinţe gubernia le romana-catolice, şi rămînerea i n cea mai înjositoare condiţiune a şcoalelor populare.

1 0. Nesuferirea nici unui fel de asociaţiuni de .cultură la românii transilvăneni .

1 1 . Cele m ai felurit0 încercări al<> orqanelor administra­t i v e ·subalterne de a germaniza poporul românesc din Tra n ­� i lvania.

1 2. Greutatea nesuportabilă a contribuţiunilor feluriti' , c· a r e apasă mai v îrtos asupra ţărani.lor şi dealminterea, sărac i .

1 3. Mulţirea cu totul neproporţională a oficialatelor şi a :Jf ici alelor de toate categori i le care storc din măduva statului .

14 . Restaurarea şi menţinerea iobăgiei ·cel puţin la a patra ;)d r le din foştii iobagi adevăraţi prin . . . * nefericitului pro�i­zorhi trecut , în favoarea nobililor maghiari spre a îmblînzi pe aceştia cu sacrificarea unei părţi a poporului românesc, care asti:izi se află supus şi la vechile îndatoriri iobăgeşti, plătesc 5i apăs['ttoarele contribuţiun i de despăgubire urbarială ală­t u r p a cu cei emancipaţi..

15 . Luarea de vamă pe mărfi în moneda de argint . . . * ,·a J oarea banilor de hîrtie nici de cum nu vrea să vină la pî·ri .

1 6. Lipsa totală de un organ legiuitor prin care românul �ă-�i poată descoperi păsurile şi durerile sale fără sfială şi fără f r i că de a fi în tot momentul prigoniţi, supuşi la mă.suri ex­cepţionale, închis şi pedepsit ca rebel şi tulburător ; căci alea p înă acuma nu există nici comună mică, nici ·mare ( de district) r J rganizată, nici dieta provincială, nici chiar organe adminis­t rat ive publice, care să vrea sau să cuteze a înainta vreo plîn-

!) 1 ' www.cimec.ro

soare din acelea care privesc pe n aţiunea i obagă de 1 .400.000 suflete sau pe MaFele Principat al Transilvaniei ca patria româ­nilor cu celelalte popoare conlocuitoare.

1 7. Absoluta înfrînare a tiparului românesc, nu numai prin legea generală de presă în sine-şi foarte aspră, ci şi .mai virtos prin o mulţime de ordinaţiuni presidiale cu totul arbi­trare, excepţionale, ieşite în cursul de 8 ' ani , numai cu scopul ca românului niciodată să nu-şi poată descoper i, niciodată, nid durere sau asuprire prin canalul publicităţii.

1 8. Lipsa· de constituţiune pentru. Marele Principat .al Transi lvaniei ale cărei însă temeli i principale nu ar fi nicide­cum din drepturile istorice ale celorlalte popoare conlocui­toare, care în cursul de 400 ani pînă la anul 1 848 pururea cons, pirate şi al iate asupra românilor zăcuseră pe cerbicia lor, ci pe drepturile naţiune.i subjugate la singu larile împrejurări ale acestei ţări.

Cum că numai o cons tituţiune reprezentativă purtată de un cens oarecare moderat ar fi aplicabilă în bun folos la pa­tria noastră Transilvania despre aceste se vor îndoi numai acei oameni şi uşori c redintori care sînt de opiniunea cum că nu­mele, suvenirile, privilegiile, pretenţiunile, aspiraţiunile de una, cica tricele şi toate dureril e consumate în ·istoria acestei ţări s-ar putea şterge cu o singură trăsătură de condei sau prin

, tăierea impusă de 1 O ani. Rugăm cu cea mai profundă umilinţă pe Maiestatea Sa . . . •

ca o c îte 'din sus-aş temutele plînsori grav amin te ale români­lor se pot delătura _pe cale administrativă, să SP îndure a îm­pera delăturarea şi vindecarea lor , iar toate celelalte, care sînt _ a se s tatori sau curge prin postestatea legislativă să nu-şi pre­gete a . . . • spre facerea lor în lege pe calea col"lst ituţianolă şi aceasta cu at îta mai mult , că nici odată Maiestatea Împăratul Austriei şi Marele Princi pe al Transilvaniei nu va fi ascultat rugămi nţile i eşite d i n i ni mi mai sincere ·şi de la un popor mai c red incios, decît este naţiunea română locuitoare in Transi l ­v a n i a .

Comuna Borgo-Rus 3

S ign în prefectura t Lupul Cirstea . . . . . Bistriţei 6124 iulie 1 860 t Gabriel Soh orca vtca r t btse nceştl

' L S Theodor Buzdug-protopresbiter t Grigore Morariu · 1 . . . - . t Nicolaus . . . • -- egnu ton sateştt

Theoclor R eou (Rău) m/p - jude sătesc

3 LS = loc pentr� ştompi·lă ; m/p = semnat cu mina propri•e ;

92

+ = = anc lfobeţi, semnat pr in intermediari ; . . . " = cuvint i·lizilbi1l : J

www.cimec.ro

Comuna Borgo-Joseni

Ioan Buzdug - paroh mlp t Teodor Nagy

-- curatori t Todor Sohaurca

L S Simion Pahonie m/p - antiste comunal

Comuna Borgo-Mijloceni

.t\ndreiu Orban - paroh local m/p

Comuna Suseni

Zaharia Tănase mlp A vacom Sandul mlp

'

Simion Flămîn d m/p - paroh t I acob Gîţa t Achim Orban Leontie Axentie mlp

Comuna Borgo-Prund

cantori

t I �an V.răşmaş - cantor . Ioan Andreica -- cantor mlp

L S Teodor Vrăşma� m/p - paroh

Comuna Borgo-Bistriţa

Iacob Papp Andron mlp - antiste comunal t Teodor BeŞa Georg Gyorza mlp

L S Cifor Cioanca m/p - paroh de rit greco-catolic ' Vasil Pavel m/p - paroh neunit

Comuna Blaşfalău (Blăj eni i n . n .) de Sus

t Sttatul a t Simion 1 . . . -·- egmtton

t Măgheruşan Ştefan ' • L S Moldovan Teodor -- jude comunal t Bălan Nica t Moldovan Ioan - cantori eclesiastici Stiatulat Precup

. L S Vasile Popovici mlp - paroh local

www.cimec.ro

•

94

Comuna Cuşma

t Nechita Brăşfalean - învăţător tMihăilă Griga eclesiastic Atanase Cifa m/p - paroh l ocal

Comuna Kis-Budacu (Budacu de Jos n.n. )

t Iacob l\Iorariu t Ioan Salubă t Simion Băşcăuan t Nica Trifan L S Teodor Popovici m�p - paroh loca l L S Teodor Tonceanu - antiste comunal

Comuna Şimotelnlc (Şimioneşti n.n.)

t Vasilie Paşcu - cantor primar t Giorgie Ursu - cantor

.l\Iarco Briciu mlp - paroh(ul) locului, gr . răsăritean t Păstean Mafteiu t Langa Petre L S Tirhoft� Nal)cu - antiste comunal

• Comuna Bîrla

t Mora Nechita • t Moldovan Teoader tînărul

L S Thimari Gabriel - antiste comunal L S 'Nechita Teic mlp - paroh local unit

Pavel Şuteu m/p - paroh local de rit gr . oriental

Comuna Sent-Ioana (Sîntioana n.n.)

Georgie Vărerian t Teodor Vărărean

• t Constantin Someşan L S Nechita Pavel - antiste comunal

Comuna Şieu Mare

t Teodor Balmoş - cantor primar t Gherasim Thoader L S Ioan Cîmpeanu m/p - paroh local

www.cimec.ro

Comuna Ida Mare (Viile Tecii n.n.)

t Pocoşi Pavel - - cantor primar t Teglari Mihăilă t Teglari Ioan - - ca ntori t Vultur Nicolae L S Ştefan Rus m/p - paroh local

Comuna Galaţi (Galaţii Bistriţei n .n .)

t Coprean Gheorghie t Runcan Nestor -- toţi cantori eclesiastici t Runcan Ioan

L S Coman Pavel - antiste comunal Nicolai Briciu m/p - paroh local

Comuna Chentelec (Chintelnic n .n.)

-r Iosi Sebesian t Ştefan Marica t Vasile Marica L S Theoader Babă - jude L S Nicolae Briciu m/p - paroh local

Comuna Sfîntu .(Şieu-Sfîntu)

t Simeon Dan · · . .

t Georgiu Siplecai --- canton

t Ioan Berende L S Ioan �'Iora rnlp - paroh local

Comuna Caila

t Vasilic Teas t Bosiesau Petre L S Ioa� Sigmirean m/p - paroh l ocal t Vasilie Bocsa . . .

t Grigore Baba � legmtton L S Teoş Vasile - antiste comunal

Comuna Blaşfalău (Blăj�nii n.n.) de Jos

t Panotiliinon Ciurar t Grigore Todoran - legiuitori t Ioa n .Spătariu Simeon Zăgreanu L S Ioan Chiffa mi p - paroh local

95 www.cimec.ro

Aspecte privind participarea popula,tiei Văii Blrgăului la susţinerea războiului pentru independen,ta · de stat a R omâniJJi din 1811- 1878

Viorica Bălan şi Traian Bălan

Pregă tiri!(• pentru războiul de e libNare de sub su'Zerani­tatt'a otomană, proclamarea independenţei de stat a Romaniei Ia 9 Mai 1 877, trecerea Dunării şi participarea d irectă a ar­matei române la război, victoriile obţinutp de aceasta consti­tuie pentru românii de pretutindeni ca ş i pentru cei transilvă­neni p rilejul de a-şi manifesta încă odată unitatea conştiin(ai naţionale, dorinţa unică de l ibertate, independPnţă şi unire.

În amp l a m aniff�stare de susţinere a războiului pentru i n ­dependenţă, acţiune în care românii transilvăneni, supuşi pe atunci coroanei austro-ungare, vedeau începutul procesului de emancipare politică a tuturor românilor, un pas hotărîtor spre desăvîrşirea Unirii de la 1 859, populaţia din ţinutul Bis­triţei ş i _Năsăudului s-a integrat fără şovăire, simţind că .acest război trebuie să fie un război al neamului întreg, la carf' fiecare fiu al său trebuie "să ia parte, oriunde s-ar afla , aşa cum îl ajutau puterile" . 1

Oamenii politici ş i gazetarii , prin articole î n presa vremii ,2 femeile prin ofrande pentru răniţi 3 elevii , prin manifestaţii le organizate, tineri ş i bătrîni, femei ş i bărbaţi prin bani ş i ma­teriale şi nu în ultimul rînd voluntarii plecaţi pe front au fă­cut ca alăturarea românilor transilvăneni la actul cîştigării

1 Valeriu Bologa, Ajutorul românilor ardeleni pentru răniţii războiului independenţei, Sibiu, 1941 , p. :;, ' '

2 Vezi Gazeta Transilvaniei, 1877-1878, Braşov ; Telegraful român, 1877, Sibiu ; familia, Bu· , dapesta ; Gura sotului, Ar<�d ; C6ftile siiteanului român, Gherla, ete. 3 Ioan Grecu, Femeile din Transilvclnia ti războiul de independenţă cfin 1177-1871, In Tri·

buna, Cluj-Nopoca, din ID martie 1977, p. 8.

96

www.cimec.ro

independenţei de stat să constituie In faţa lumii o dovadă de netăgăduit a aspiraţiei scumpe şi fireşti de libertate naţională si unire intr-un singur stat.

Imediat după proclamarea independenţei absolute a Româ­niei. ziarele româneşti din Transilvania şi Bucovina prin ştiri sau articole de fond anunţă evenimentul. "Gazeta Transilva­niei", ce apărea la Braşov şi era citită în toate provinciile româneşti, scria : "Independenţa absolută a României este oficial consacrată şi proclamată atît în camera Deputaţilor , C'it şi în Senat la 9121 mai (florar). Totodată starea de război a României cu Imperiul otoman e oficial proclamată ! Toţi românii strigă : Să trăiască România absolut independentă ! " �

Prin publicarea sistematică a hotărîrilor guvernului român, a dezbaterilor din parlamentul României, a unor scrisori şi ştiri de pe front, a unor apeluri şi chemări, presa din provin­ciile româneşti asuprite a contribuit la informarea locuitori­lor acestor provincii asupra mersului evenimentelor politice şi militare, popularizînd totodată toate acţiunile de solidari­tate frăţească cu cei aflaţi în luptă.S

Nn după mult timp de la publicarea în "Gazeta Transil­vaniei" a apelului "La arme" şi a constituirii în Sibiu, Braşov, Făgăraş, Cluj , Orăştie, a primelor comitete de ajutoare a sol­daţilor răniţi în război, la 3 iunie 1 877 femeile române din �ăsăud, sub preşedenţia Elisabetei Pop, se hotărăsc să strîn­gă ajutoare "pentru cei vulneraţi în lupte" , ajutoare care să fie trimise Crucii Roşii din România.6 Cn acea ocazie acestea " e constituie in "Comitetul damelor române din Năsăud". Co­mitetul avea 1 1 subfiliale în mai multe localităţi, repartizate în aşa fel încît să acopere tot ţinutul : la Rodna (prin Rafi1a Porcius) , Sîngeorz-Băi ( Ioana Tanco) , Ilva Mare ( Susana Bata) , Feldru (E. Pop ) , Mocod (Hontilăl, Zagra ( Drăgan) , Telciu (M. Mureşianu) , Salva (Catone), Prundu-Bîrgăului , Bistriţa ( Iulia Silaşi născută Alexi) şi Monor (Maria Titieni) .7

Subcornitetul de l a Prundu-Bîrgăului avea în fruntea lui pe Iulia Pop din Tiha-Birgăului, Amalia Rusu şi Charlotte Purceilă - soţia lui Ioan Purceilă, fost căpitan în Regimen­tul II de graniţă năsăudean - ambele din Prundu-Bîrgăului.

Deşi la 1 1 iunie 1 877 Comitetul a fost desfiinţat de auto­rităţile austro-ungare, acţiunea continuă totuşi prin realizarea de colecte particulare cu toate piedicile puse de autorităţi şi cu riscurile ce puteau decurge din această acţiune. Dovedind un profund patriotism şi hotărirea de a contribui la victoriile

4 Gazela Tr<�nsilrnniei din 12/24 moi 1877. 5 Masele populare in războiul pentru cucerirea independenţei absolute a Romăniei 1 877-

1878, Bucureşli, 1 979, p. 251-254. 6 Arhivele statului Nasăud, Fond Colacţj.j d iferite - A, f' . • Meni, pac. 1. dosar 6/9, 1. 3. 7 Ibidem., f. 4.

7 - "File de lsk>ria" 97 www.cimec.ro

românilor zeci de ţărani; meseriaşi . ş i intelectuali din ţinutul Bistriţei şi NăsăU:dului au răspuns apeluri lor fruntaşilor miş­cări i naţionale. Astfel, Elisabeta Pop reuşeşte să · trimită la Iaşi, cu căruţa, 14 ducaţi de aur şi o ladă cu 38,5 kg materiale pen­tru răniţi.e

Tot la Năsăud se adună 63,50 fl. prin actiunea profesoru­lui A.P. Alessi ( cel care împreună cu Massirnu Popu redacta cea dintîi "mare şi serioasă" lucrare, cum o numea Sextil Puşcariu, despre războiul de . independenţă, Resbelulu orienta­le illustratu, apărută la Graz în 1 878 şi publicată mai întîi în fascicole) ,9 apoi, nu mult timp după aceea, încă 1 O fi.10 iar de la Bistriţa, prin l:ia Silaşi, suma de 43 n.t 1

Din Feldru, Fironica Mureşan . adună 1 7,20 fl . , 12, iar din Rebrişoara, Nicolae Moldovan 28,38 fl. 13• Locuitorii din Parva

, pe lîngă cei 1 2,23 fl. donează şi obiecte, iar cei din Salva 1 0 cămăşi, 1 O pantaloni din cînepă ş i pînză d e bumbac. H Colec­te asemănătoare se fac la Telciu, Rodna, Galaţii Bistriţei, etc.

In urma ap.elului făcut de Iudita Măcelariu în "Telegraful român " din 1 5127 septembrie 1 877, pedagogul năsăudean Va­sHe Petri i-a oferit acesteia 1 00 exemplare din lucrarea sa Instructiune pentru învăţători la tratarea cărţilor şcolastice, care să fie vîndută cu 44 creţari bucata, iar banii să fie trimişi Crucii Roşii Române. 15

Pe Valea B îrgăului, la acţiunea de ajutorare cu sume bă­neşti şi ofrande materiale a ostaşilor români răniţi, pe l îngă cea cunoscută a Iuliei Pop, Amalia Rusu şi C. Purceilă, tre­buie să notăm şi ecţiunea doctorului Liviu Mureşan din Prun­du-Bîrgăului ce adună subscripţii de la 20 df' locuitori ai sa­telor : Prundu-Bîrgăului, Susenii-Bîrgăului, Tiha-Bîrgăului şi Bistriţa-Bîrgăului în valoare de 33 fl.v.a. , sumă ce este trimi­să la Bucureşti prinţului Dimitrie ·Gr. Ghica, preşedintele So­cietăţii "Crucii Roşii", prin intermediul negustorului patriot Diamandi M ano le din Braşov . 16

Cele 20 de persoane sînt : dr. Liviu şi Cornelia Mureşia­nu - 5 fl . , Emanoliu Sidoru ,- 1 fl., Cari H. Haltrich - 5 fi . , (proprietar şi apoi coproprietar al fabricii de hîrtie din locali-

8 Doeumer>le privind islori:> României. Ră1boiul penllnJ independenţă, Editur"a Aca d . R.P.R. Bucureş < i , 1 9 52-55, vo:. !V., 1877. p. '370, 372, 91 0--9 1 1 .

9 Vezi Simion Lup"'" - 1 . Rusu-Sărăţeanu, Sprijinirea răzb<>iului d e independentă d e popu­la!ia din linuludle BistnHei şi Năsăudulfui, in File de istorie, Bi,striţa, IV, 1976, p. 372--369. . ' .

10 Gazet1o Traniilvoniei, nr. 16 d i n. 1878. 11 lbid�m., nr. 6 d i n 1 876'. 12 Ibidem., nr. 21 din 1 876. 13 Ibidem., nr. 10 din 1 5/1 7 febru.arie 1878. 14 Ibidem., nr. 16 din 1 e79. 15 Telegrali.rl romăn, nr. 77 d in 29 sept�>mbrie{1 1 octombrie 1877, p. 309-31 0. 16 Pentru c.org.porcţ i o , ;n 1677 :

- un preor - venit lunar 33 fi : - un i n.văţător confesi-o.nol - venit lunar 12-13 fi : - un h l . d·e !!riu se vindea cu 5--8 fi. : vezi• Telegraful romăn, nr. 45 din 1 8n, p. 182 'i · nr. 55 din 1 877, p. 222.

98 www.cimec.ro

tate ) , Teodoru Vrăşmaşiu - 2 fi. 30 cr. , toţi. d in Prundu-Birgău­lui ; Severu Orbanu - 1 fl., agricultor din Susenii Bîrgăului , Teodoru Sutiu (Suciu) - 1 fl . , Clement Moldovanu - 20 cr., Dai bucatu Teodora _._ 1 fi., Daibucatu Simion şi Gregorie -3 fl . , Amalia Rusu - 3 fl. , Policaru Teodora - 1 fl., d in Tiha­Birgăului, Ioan Timariu - 1 fl . , Grigoriu BăJan - 50 cr., Cor­nelia Ciatu - 3fl. . Elisabeta Tamaşiu - 50 cr. 17

Chiar şi la o succintă analiză observăm că structura so­cială cît ş i n aţionalitatea contribuabililor <ile mai sus este di­ferită : intelectuali , medici , învăţători, preoţi ( cu soţiile şi fiicele lor) , ţărani ( Sever Orban) , muncitori şi funcţionari ; români, germani, evrei.

Pe lîngă contribuţia în bani şi materiale, locuitorii ţinu­tului Bistriţa-Năsăud şi-au adus contribuţia la obţinerea victoriei in războiul independenţei şi prin participare directă la război a unor voluntari patrioţi. Amintim pe fraţii . Iosif şi Nicolae Bodescu, ·maiorul Nichita lgnat - toţi din Salva, pe Petre C i tu 1 din Năsăud . 18 ...

Autorităţile austro-ungare în dorinţa lor de a păstra pe mai departe Transilvania în cadrul Imperiului au luat măsuri severe de preîntîmpinare şi i nterzicere a unor astfel de ac­tiuni "antipatriotice" ţinînd seama şi de cererile autori tăţilor ungare locale 'care, în rapoartele lor către guvernul d e la Budapesta , îşi manifestau spaima faţă de amploarea acţiuni­lor românilor. · Astfel, pe l îngă interzicerea Comitetelor de ajutorare, se iau măsuri suplimentare de pază a graniţelor spre România şi de arestare a celor ce voiau să plece volun­tar pe front. La 30 iunie 1 877 se cere de la Budapesta prefN�­ţilor judeţelor Braşov, Sibiu, Tirnava Mare, Mureş-Turda, Fă ­găraş, Trei Scaune, Ciuc şi Bistrita ( subl. ns. l să comunice da­că persoanelE' obligate- la serviciul militar fug peste graniţă şi să facă propuneri "în ce chip ar putea fi împiedicată această dC'zertare masivă " . 19

Desigur, aceste persoane ce dezertau masiv din armata austro-ungară nu puteau fi decît tineri români. Numărul lor nu s-a ştiut cu exactitate, fiindcă trecerea frontierei s-a făc:ut clandestin, deseori aceştia schimbîndu-şi numele pentru a nu atragE? represaliile autorităţilor asupra familiilor.20 ln cazul prinderii lor se putea ordona arestarea ş i pedepsirea celor prinşi, tragerea la răspundere a părinţilor, etc,2 1

17 Gazela Transilvaniei, nr. 6 d i·n 22 ianuoriel3 februa.rie 1878. 18 S. Lupşan, 1. Rusu-Sărăţeonu. op. cit., p. 375 ; Lozor U reche, Solidaritatea maselor popu­

lare din judetul Bistriţa Năsăud cr.o războiul pentn.l indepand_..ţa naţională a României, in " Ec<>u,l ", nr. 1 21 7 din 1 2 aprilie 1977 ; idem, in Muzeul Naţional, IV, Bucureşti. 1978. p. 406-412.

-

19 liviu Ma ior, �ontribu,ii doc:umentare la ecoul riizboiului de independentă in Trcmsilwania, in Studia Universitati> Babe,-Bolyai, s. Hi-ria Iose. l, 1973. a-nexa 6 şi 7, p. 8�4.

20 Vas i le Neteo, Col"\$tiin;a originii comune şi a unităţii nationale in istoria poporului ro­m6n, Bucureştio, 1930, p. 203.

'21 liviu Maior, op. cit., c,nexa 8, p, 84.

7" gg www.cimec.ro

In acest cadru s-a desfăşurat şi intenţia lui I larion Bozgo, născut în Tiha-Birgăului, ce urma să-şi înceapă activitatea în acel an ca învăţător ]a Mureşenii-Birgăului, viitor memoran­dist şi luptător pentru drepturile naţionele ale românilor din această parte a Transilvaniei, care se pregătea in taină să treacă munţii, in Jară. La Măgura ( pe graniţă) este însă prins de grănicerii au,stro-ungari şi inrolat în Regimentul 63 infan ­tc>rie Bistriţa, unde satisface serviciul militar prelungit, drt>pt pedeapsă.22

Pe fundalul acestor acţiuni, victoriile române de la Gri­v iţa, Rahova, Plevna, Smirdan au fost primite şi sărbătoritP l a · rîndul lor cu mare entuziasm pretutindeni. La Năsăud , cen­trul cultural de atunci al ţinutului, pe relatează Iuliu Moisil, contemporan cu evenimentele, la sosirea ştirilor despre suc­cesele armatei române populaţia "cu mic cu mare, profesori, funcţionari, ţărani, şcolari, plecau manifestind pe st,răzile ora­şului în frunte cu muzica, in cîntece naţionale şi in chiote OP bUCUJ"ie".23

Acelaşi Iuliu Moisil, directorul de mai tîrziu al Muzeului pedagogic din Bucureşti, în "Notă şi amintiri", trimise redac­ţiei "Arhiva Someşeană" din Năsăud în 1 927, cu ocazia mor­ţii bîrgăuanilor Eliseu Dan şi Ion Dologa, toti, foşti e levi ai l iceului grăniceresc din Năsăud, scria : "In anul 1877, cu oca­zia sărbătoririi căderii Plevnei , noi elevii de la Liceul din Nă­săud, ca şi profesorii şi intelectualii de atunci, am sărbătorit acest important şi îmbucurător eveniment din istoria româ­nească. Ne-am întrunit un mare num ăr de elevi la gazda lui Dan şi a lui Dologa ( subl. ns . ) , in "Olimpul" Năsăudului, pe un deal unde locuiau prietenii noştri la Ion Iovu Moldovan şi aici prin cuvîntări , prin toaste şi prin cîntările orchestrei noastre am sărbătorit cu entuziasm memorabilul act naţional".:!"

Despre aceiasi Dan şi Dologa, Iuliu Moisil mai notează : "Multe petreceri, haluri , concerte a aranj at tinerimea liceea­nă din ţinutul Bî rgăului . . . Dan şi Dologa participau efectiv la t.Qate mişcările culturale şi au fost în capul lor timp de aproape o jumătate de veac" ,25 afirmaţie pe deplin justificată, gindindu-ne la faptul că in 1 892-1894, cu ocazia acţiunii şi a procesului :\Iemorandum-ului, Eliseu Dan din Susenii Birgău­lui, alături de consătenii săi Iacob Ghiţea şi Vasile Tîrnovea­nu, de Ilarion Bozga _din Prundu-Bîrgăului şi de Simion Mon­da, A. Candale şi Simion Spumă din Bistriţa-Bîrgăului se aflau în fruntea acţiunii in această parte a ţinutului Bistriţei, unii

22 V. J i mboreanu, Intenţie inorită din si�nţire, in ,.Ritmuri• supl imeni politic şi social-eul· tlU"o-1 o i publicaliei . . Ecoul", mai 1977, p. 9.

23 opud Grigore Găzdoc, N6s6udenii ti Războiul pentru ;ndependen!li din 1877-1878, in . . Ritmu-ri", moi 19n, p. 9.

24 Iul iu Moisi l , Douli adre• ti amintiri, In AmPla Somaşeonli, Năsăud, nr. 8, 1928, p. 60. 25 Ibidem.

1 00

www.cimec.ro

dintre ei fiind cooptaţi în delegaţia ce a plecat la Viena să iBmîneze împăratului memoriul românilor.26

Alte manifestaţii de amploare ,cu ocazia căderii Plevnei, au organizat şi profesorii năsăudeni cît şi membrii societăţii secrete năsăudene "Virtus Romana Rediviva", la care au par- , ticipat şi ţărani şi meseriaşi, bărbaţi şi femei, din localitate şi i1nprejurimi.27

Toate aceste acţiuni organizate la Năsăud, precum şi al­lele ca acordarea numelui de Griviţa şi Rahova, unor clădiri importante din oraş, au fost organizate de un comitet special :·onstituit şi care în apelul său chema populaţia să se întru­nească pentru a sărbători "victoria armatelor române".28

Aşadar, solidaritatea populaţiei româneşti din părţile Bis­triţei şi Năsăudului, ca şi cea din satele bîrgăuane, la care s-a adăugat şi a altor naţionalităţi ( germani, e;vrei) , a cuprins ce­le mai largi clase şi categorii sociale: intelectuali, ţărani, elevi , weseriaşi, lucrători şi funcţionari. P,rin acţiunile lor concreti­'late în manifestaţii de bucurie şi adeziune frăţească, articole în presa vremii , bani şi materiale pentru armata română şi r<iniţi şi Jilrin participarea unor voluntari pe c împurile de lup­tii, românii de pretutindeni au arătat lumii că "soarta întregu- ·

lui neam este una şi nedespărţită".29 Toate acestea au fost elemente c;are au cimentat unitatea

poporului român, pregătind pasul următor, logic şi firesc , de­săvîrşirea unităţii naţionale a României. Pe bună dreptate re­dactorul "Telegrafului român" scria la 22 . decembrie 1 877 : "Nimeni nu mai cutează a deosebi pe români de români, fie oriunde, în Moldova, Muntenia, în Ardeal, în Banat, în B)lco­vina , în Basarabia, românul. cînd e vorba de faptă româneas­că, e român ca toţi românii. Asta ne leagă, ne împreună şi ne încheagă, asta sileşte lumea să recunoscă în noi un popor f'Ompus din oameni de acelaşi fel".30

lată de ce pe aceste meleaguri, ca deal tfel î n întreagă Transilvanie, Banat şi Bucovina, nu se poate vorbi de un sim­plu ecou al războiului de independenţă, ci "de însăşi partici­palfea populaţiei acestor provincii, aflate sub dominaţie străi­nă, la cucerirea independenţei de stat a României" .31

2 6 Vasile Netea, Istoria Memorandumului rom&nik>r din T...,silwania ' i Banat, 1946, A .... aa nr. 3 ; si Tribuna, nr. 1 18, din 27/8 - VI, 1 892.

27 S. Lup"'"· 1. Rusu·Sărăleanu, op. cit., p. 374 ; vezi şi scrisoarea lui V. Şotropa către S. Pu$COriu, In Sexti;l Puşcariu, op. cit., p. 210, naba 2.

28 Arhiv .. le sbatului Năsăud, Fond Tiws Pap, pachet 11, d�. 1 1 , 1. 17. '1!1 Valeriu Bologa, op . . cit., p. 20. ' lO TelegraNt rom&n, nr. 1 03 din 22 decembrie 18n. . l1 Nicolae Cea u,escu, Cuceril'ea Independentei de Stat a Rom&niel - mlllreală oictarie do·

blnclilă prin lupta eroică a poporului In războiul din 1m, In ScÎ<1teia, no . 1 0799 d i n 1 0 m a i 1977.

1 � 1 www.cimec.ro

Grigore. S!la�i -luptător pen trtJ eman ciparea politică si culturală a român ilor din Transilvan ia ,

Andrei Moldovan

In anul 1 865, vicerectorul Seminarului "Sfînta Barbara", Grigore Silaşi, scotea la Viena "Sionul românesc" cu subtitlul "Foaie bisericească, literară şi scolastică". Deşi apărea în capi­tala imperiului austriac, revista se preocupa îndeaproape de emanciparea românilor transilvăneni. Redactorul responsabil era fiul preotului Vasile Silaşi din Beclean, care participase la adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1 848, şi pusese bazele primei şcoli româneşti în aşezarea de la confluenţa Şieului cu Someşul. Grigore Silaşi (1 836-1 897) ajun,sese la Viena mai întîi ca elev al seminarului amintit, pentru ca după absolvire, datorită me­ritelor sale, să fie numit vicerector.

Activitatea sa la Viena este remarcabilă : face parte din­tre animatorii societăţii "România jună", a studenţilor români, militează pentru înfiinţarea unei catedre de limba română în capitala austriacă, scoate revista "Sionul românesc" şi par� ticipă la serbările de la Putna, unde s-au adunat "din toatP unghiurile româneşti, de pretutindeni, unde răsună dulcea liln­bă s trămoşească, unde palpită o fibră a inimei r omâne".1 La în­fiinţarea Universităţii din Cluj , în 1 872, este numit profesor al catedrei de limba română. Activitatea sa militantă se inten­sifică în această perioadă prin înfiinţarea societăţii "Iulia" a studenţilor români, care "contribui nu putin la deşteptarea şi întărirea spiritului social în românimea din Cluj şi împrejuri� me ; 2 cercetarea limbii şi literaturii române, a culturii popu-

1 "Românul", 10 septembrie 1871 , Toastul d·lui Dr. Gr. Silaşi v. Rectorul Seminarului tW' lagic din Viena, rostit cu ocaziunea serbării de la Putna. 2 .. Tribuna ", anul XJV, nr. 8, Dr. Gr. Sila,i Aulobiogralie.

1 02

www.cimec.ro

Iare, abordarea unor problematici majore de istorie a poporu­lui nostru, de pe poziţii ştiinţifice, polemizînd cu cei ce dena .... turau adevărul istoric. Publică în această perioadă numeroase studii în periodice, precum şi în volume : "Dialectul macedo­român paralel cu cel daca-roman" 3, , ,Despre însemnătatea lite­raturii române tradiţionale"," "Românul în poezia sa popu'­lară",5 "Antologia în limbă",6 "Limba literară şi limba popu­lară";7 , ,Renaştere� limbii româneşti în vorbire şi scriere",8 . ,Apologie - discuţiuni istorice şi filologice maghiare privitoare la români învederite şi rectificate" 9 etc.

Fireşte, de o apreciere deosebită s-a bucurat activitatea sa la catedră : "Pentru tinerimea ce-I asculta, a fost un adevă­rat părinte, iar ştiinţa a avut în el un cultivator dezinteresat, care a lăsat în urma sa cîteva lucrări importante" . to Persona­litatea sa distinctă, care nu admitea compromisul, i-a adus ne­numărate neplăceri, terminînd cu pensionarea sa forţată. Vir­gil Şotropa avea să scrie în 1 930 : "Parcă-1 văd pe vrednicul bărbat al naţiunii noastre stînd în fata juriului compus din co­legii săi de la universitate, chemat să se justifice : cum de-a cutezat el să ţină la Universitatea din Cluj prelegeri în limba românească, în dulcea limbă a părinţilor, moşilor şi strămoşi­lor noştrii ?" 1 1

Jntreaga activitate a lui Grigore Silaşi, ales în 1 877 mem­bru onorar al Societăţii academice române din Bucureşti, a purtat ecoul stîrnit de acei mari oameni, chiar dacă au fost atît de mulţi, sau cu atît mai mult, ce s-au adunat în 1 848 p·::> Cîm­pia Libertăţii din Blaj şi cărora noi ne-am obişnuit să le spu­nem simplu, paşopti�i.

"Sionul românesc" a luptat în acest sens cu mijloace spe­cifice pentru libertatea şi . unitatea naţională a românilor, în­tr-un timp care nu i-a fost tocmai prielnic, în preajma unor e­venimente care au dus la dualismul austro-ungar de tri<>tă amintire. Largul orizont cultural al redactorului responsabil, splritul său de previziune îl face să remarce că, inevitabil, cursul istoriei se îndreaptă spre noi deveniri; favorabile dezvoltării fiecărei naţiuni. In primul număr citim : "barierele, cari îm­piedicau pe român să nu se adape şi el din izvorul cel dătător de viaţă şi luminare, sub loviturile puternice ale erei noi că­zură şi dînsul · începu să facă paşi îmbucurători pe calea aşter­nută de ginţile, cari se află în prezent în fruntea civilizaţiei ". 12

3 lb;dem. 4 Ibidem . 5 Ibidem. 6 Ibidem. 8 Ouj, 1 879; Editura ,

',Amicul kimiHei".

9 Ibidem. . . . .. .· . · 1 0 G. SJ.Mo (Onis1for' Ghibu), Şcoala n>m6neaR6 âm Tran1i110nlo ti Ungaria - denoJID.

rea ei istorică fi situaţia ei actuală, Bucureşti, 1915. 11 Vir!:) i l Şotropo, '" amintirea lui Grigore Si lat ii in A.S., ·nr. 112, 1930. 12 .. Sionul romanesc", anul 1, nr. 1, p. 1 .

103 www.cimec.ro

In acelaşi articol aflăm că revista îşi impune o linie obiectivă, nedorind să se lase pradă pasiunilor oarbe care ar putea in­fluenţa negativ cauza pentru ca�e militează : ,,E oare de lipsă să amintim şi aceea, cum că grija noastră cea mai încordată va fi neîncetat, ca să nu pierdem nici pre un minut din vedere regula de aur : de a rămîne întru toate strins obiectivi şi a nu ne demite nicidecum la subiectivităţi. . . ".

Problematica revistei e bogată : publică articole cu carac­ter religios, pedagogic, politic şi cultural, etc. Multe din arti­colele cu tematică religioasă au un profund substrat politic : "Autonomia bisericii româneşti din Transilvania înainte de u ­nire", "Au preoţii români dreptul să pretindă de la stat salari­zarea lor ?", etc. Uneori ele deschid teme de cerceta{'e istorică : . ,Oare creştinismul a răsturnat vechiul imperiu roman ? " .

D e ·cele mai multe ori autorii semnează cu iniţiale sau păstrează anonimatul, ceea ce ne face s ă credem că multe din pagini sînt scrise de redactorul responsabil. Colaboratorii "Sio­nului" sînt în majoritate intelectuali transilvăneni, preoţi şi în­văţători, sau profesori la şcolile din imperiul austriac (Viena, Praga, Blaj, Năsăud, Gherla etc.).

Revista acordă o atenţie deosebită şcolilor româneşti. Păs­trînd tradiţia cărturărească transilvană, după care poporul are nevoie mai întîi de înţelegere şi luminare prin învăţătură, ce îl ajută să lupte pentru drepturile sale de pe poziţii mai bine fundamentate, publicaţia lui Grigore Silaşi îşi îndreptăţeşte subtitlul de "foaie scolastică". Consemnînd primele reuniuni învăţătoreşti ale românilor din Năsăud şi Braşov, revista pare a relua într-un limbaj propriu, rînduri �in "Hora unrrii" : "Timpul pofteşte să lucrăm cu toţii în unire, unde cere binele comun ; căci pînă cînd nu vom purcede mînă iri mînă, pînă atunci nu vom ajunge să vedem îndeplinite dorinţe şi acoperi­te lipsele noastre . . . ( . . . ) Şi eu sper, că corpul profesoral din Braşov şi Năsăud ar fi gata în tot minutul a lua parte la numi­tele conferinţe, deoarece acolo ar veni a se pertracta lucrări, ce ne ating pre unii ca pre aJ.ţii".13

Este explicabil interesul lui Silaşi pentru şcoala românească din Năsăud, unde fusese şi el elev, atît pentru ceea ce înce­pea ea să însemne pentru ridicarea culturală a nordului tran­silvan, nu numai a graniţei, ci şi pentru eminenţii săi peda­gogi, care erau şi colaboratori ai reviste vieneze. Cînd, în 1 872, Vasile Petri avea să scoată la Sibiu "Instrucţiune pentru învă­ţătorii de la şcolile centrale ale reuniunei �rănicereşti din fos­tul regiment român 1, privitoare la tratarea cărţilor scolastice", "Sionul" o recomanda sub titlul : , ,0 rară carte pedagogică ro-1 l Ibidem., p. 9.

1 04

www.cimec.ro

mână",t4 adăugînd despre autor : "cînd am rostit numele Petri, cu aceasta am recomandat cartea îndeajuns".

De fapt, o preocupare apropiată a avut revista pentru popularizarea manualelor, a cărţilor cu caracter pedagogic, aşa cum reiese din multe articole cit şi din unele extrageri, cum ar fi ceea conform căreia societatea , .Junimea" s-a înfiinţat cu scopul " edării cărţilor scolastice" . 15

Din mai multe corespondenţe, dintre care şi a lui Simion Moldovan, publicate în "Sion" , aflăm situaţia şcolii româneşti din Beclean : "Un asemenea popor brav este şi poporul român din opidul nostru Beclean, care încă în anul 1851 a edificat din material solid frumoasa şcoală română de aici, &ub părinteasca guvernare şi conducere a demnului de memorie, fost pe atunci protopop al acestui tract, Basiliu Silaşi, de la carele, ca de la adevăratul preot şi catihet al şcoalei de aici, şi eu, ca elev, 1 . . . 1 am supt primul nectar al ştiinţelor " .16

Desigur, şcoala românească a fost în Beclean şi înainte de data mai sus consemnată, aşa cum arată unele documente ( , ,Vechi vizitări canonice în Transilvania veacului al XVIII­lea"), dar nu funcţiona într-un local propriu. Interesul pentru ridicarea unui edificiu destinat şcolii îl face pe Simion Moldo­van, , ,învăţător popor al" în Beclean �ă exclame : "după a mea opiniune toate acestea-s de la poporul nostru semne destul de îmbucurătoare de progres şi de vitalitate" . 1 7

"Sionul românesc" publică statistici ale şcolilor din dife­rite zone ale Transilvaniei. Aflăm că la 1 863, în tractul .Beclean ·erau 1 9 comune cu edificii de şcoală frecventate de 820 de elevi. dintre învăţători, nouă erau ,,prevă�uţi cu decret" . Ştirea men­ţionează şi modul lor de retribuire : " . . . unii trag salarii!� lor din casa aludială, iar alţii din arunca comunală, parte in bani gata. parte în bucate" .:s

Revista se preocupă şi de modul în care se face instruirea elevilor. Ştefan Pop dezbate "necesitatea de a propune ştiinţele agriculturei ca studiu obligat în institutele noastre teologice şi pedagogice",19 iar în numărul 1 3 din 1 87 2 află că la Beclean "înyăţătorul acestei şco ale, .renumit în întreg ţinutul, d. Simion Moldovan. instruieşte pruncii şi în pomărit, şi în cultura vier­milor de mătase, atît teoretic cît şi în praxă . . . " (dintr-o cores­pondenţă a lui Petru Mureşianu Sîreganu). Corespondentul menţionează şi strîngerea unor fondul"i pentru "înfiinţarea şi susţinerea academiei române de drepturi" . Demn de menţionat • 14 Ibidem., anul IV, nr. 5. 15 Ibidem., anul 11 1 . nr. 4, P- 43. 16 Ibidem., anul i l , nr. 24, p. 289. H Ibidem., p. 290. 18 Ibidem., anul 1, nr. 10, p. 1 1 8. 1� Ibidem., onul III, nr. 6, p. 66.

1 05 www.cimec.ro

este articolul "Necesitatea bibliotecilor populare" 20 în care e pusă, destul de acut, problema ridicării spirituale a poporului, afirmîndu-se că bibliotecile populare trebuie să fie dotate cu cărţi din diferite domenii "destinate pentru dînsul", menţionînd totodată şi faptul că "trebuie să cuprindă cărticele de cîte pa­tru, şase coaie tipărite şi nu mal scumpe de 1 0-30 de cru­ceri. . . " .

După cum am mai arătat, ştirile , ,scolastice" nu privesc numai ·Becleanul, ci întreaga Transilvanie, deşi redactorul re­vistei pare a se interesa în mod special de viaţa cultur.ală a lo­calităţii în care s-a născut. Astfel, în nr. 1 din 1 8 72, la "Po�ta redacţiei", îl roagă pe Simion Moldovan : "Fii bun, scrie-ne cîte odată , ce se mai întîmplă pe la D. Voastă " . Dealtfel nu nu­mai aşa-numitele , .şcoli poporale" stau în atenţia , .Sionului", 'ri si viaţa studenţimii române din Viena, unde erau î n 1 867, du­pă cum ne informează revista,2 1 o sută de studenţi români qin Ardeal, cei mai mulţi urmînd cursurile facultăţilor de filozo­fie (30), juridice (23), teologie ( 1 2), şi medicină ( 1 1). Tot din paginile "Sionului" aflăm şi de înfiinţarea Universităţii din Cluj în 1 872 : " . . . cursurile universitare în octombrie se vor şi începe. Oare s-a considerat şi respectat în statut justa do­rinţă a Românilor în privinţa limbei, ".22 Sînt publicate şi sta­tutele societăţii "Transilvania" sub preşedinţia lui A. Papiu­Ilarian. avînd ca scop strîngerea legăturilor între studenţii ro­mâni din Bucureşti şi cei din Transilvania.

Totuşi, ideile paşoptiste nu s-au manifestat în revistă doar prin p reocupări în legătură cu progresul şcolar, ci şi prin ar­ticole şi notaţii cu profund caracter politic. nedisimulat : "Ro­mânii transilvăneni încă încep a ieşi din stagnarea în care au zăcut de la di zolvarea dietei sibiene încoace. · In audienţa din 31 dec. 1 866 ajunge în mîinile Maiestăţii sale prin d. dr. 1. Raţiu o reprezentaţiune făcută cje împuterniciţii dd. George Bariţiu şi dr. Ioan Raţiu în numele a 1 493 de ardeleni. . . ",2� în care se cere "păstrarea referinţelor de drept ale Transilvaniei că­tre coroana ungară . . . ". Grigore Silaşi a intervenit personal pentru ca tribunii să fie primiţi în audientă, menţionînd î n · re­vistă ecoul ce l-a stîrnit această mişcare de afirmare a drep­turilor românilor, care " n-a lipsit a face senzaţiune în regiunile supreme şi a stîrni atentiune în grad mare " .2"

Revista dezvăluie o latură poate mai puţin cunoscută a eruditului Silaşi, aceea de publicist, de gazetar militant cu un fin simţ politic şi o tenacitate ce ne aminteşte de scrierile po-

20 Ibidem., anul IV, nr. 1 . 2 1 Ibidem., anul I I I , nr. 5. 22 Ibidem., anul IV. nr. 13, p. 132. 23 Ibidem., anul I I I , nr. 2, p. 1 1 . 2 4 Ibidem., nr. 3 , p . 36.

1 06

www.cimec.ro

l emice ale lui Gheorghe Şincai : , ,Aşa�numita împăciuire cu Ungaria se poate privi ca încheiată. Numai decît .oare fi-va în stare să ne aducă aievea binecuvîntările unei păei adevărate impăciuirea sau tocmeala aceasta, cu care numai maghiarii şi o parte din germani sînt mulţumiţi, iară toti' ceilalţi locuitori ai imperiului, peste măsură nemulţumiţi ?. Asta-i altă între­bare. Ba chiar şi o bună parte din maghiari se arată neîndes­tulată cu rezultatul împăciuirii" . �5

Situaţia critică pe plan politic esle repede sesizată, iar în coloanele revistei îşi fac loc propoziţiile imperative : "Români­lor, acum ori niciodată, uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simtiri ! ·' , sau "Românii doresc un congres, o conferinţă a inteligenţei ro­mâne . . . ".26 Propoziţiile din "Sionul românesc" sînt însăşi vo­inţa exprimată in 1 848 de revoluţionari : "Românii din Tran­silvania stăruiesc şi trebuie să stăruiască din răsputeri pentru un congres naţional, singurul organ competent, prin care poate grăi naţiunea în incurcăturile de Iaţă " .�7

Politica dualismului, văzută în toată duritatea sa, şi stratP­giile care aveau menirea de a asigura unei minorităţi hegemo­nia politică, sînt privite cu luciditate : "Ivl aghiarii se grăbesc să gate cît mai curînd cu Transilva"nia şi institutiunile ei parti­culare. O simplă deciziune ministerială desfiinţează tribunalul suprem transilvan, ce se. înfiinţase prin dieta ţării adunată la Sibiu şi sub care justiţia se administra în Transilvania ca nici­cînd altădată".:!..� . Toate aceste ' "asalturi", îndreptate împotriva poporului român nu reuşeau să-I înfrîngă, să-i înăbuşe vointa spre liber­tate şi unitate. Departe de a se speria de măsuri cu consecinte atît de greu suportabile, tribunii români pregătesc metodele de muncă politică cu şi mai multă hotărîre. decişi să nu cedeze unei dictaturi absurde, iar , ,Sionul" nu este mai prejos, con­semnînd şi comentînd faptele. lată un pasaj elocvent : . , comi­sarul regesc Em. Pechy a fost binevenit azi in 22 mai sub flamura naţională · de intelighenţia şi poporul din Turda şi din ţinutul de limbă românească prin dr. 1. Raţiu şi fu rugat, ca să mijlocească la Maiestatea sa redeschiderea dictei transil­vane pre · baza legilor din 1 86314, asigurîndu-1 că Românii, exe­cutarea uniunei în contra voinţei lor o vor privi totdeauna de o faptă viol_cntă şi vor lucra în contra ei cu toate puterile mo­rale; reclamînd şi peste o sută de ani drepturile azi nerespec-tate".29

' '

· Alături de aceste manifestări revoluţionare, "Sionul" dă dovadă de multă simpatie faţă de România. el, .

25 Ibidem., p. 47. 26 lbitMm., an�.>l 1, nr. 8. 27 Ibidem., anul 11, nr. 5, p. 60. ·

28 Ibidem., anul I I I, n�. 20, p. 239. 29 Ibidem., nr. 1 1 , p. 1 32.

107 www.cimec.ro

domnitorului Cuza " . . . in România avem de inregistrat un act de nespusă importanţă pentru viitorul mai ferice al Ro­mâniei - introducerea în viaţă a legii pentru instrucţiunea elementară obligatorie şi gratuită. Domnitorul, carele poartă titlul de liberatorul ţăranilor e menit totodată să poarte şi ti­tlul de liberatorul· spiritelor din neştiinţă şi întunecime",� &au în nr. 9. din 1 865 : "Domnitorul României ( . . . ) păşeşte cu e­nergie pentru autocefalia bisericii române sau a Daciei şi totala ei neatîrnare de la biserica bizantină". Iată deci o interesantă modalitate de a reaminti' acel "Vrem să ne ).mim cu Ţara ! " .

Redactorii consideră România propria lor ţară, ş i de multe ori veştile de la Bucureşti sînt prezentate la " Cronica internă" . L a abdicarea l u i Cuza îngrijorarea. pătrunde în slovele revis­tei : " Numai D-zeu ferească, ca prin ambiţiunea şi intrigile boierilor, România să nu piardă şi putina de autonomie, cîtă şi-a fost d;;tigat pînă acum cu mare trudă" .31 ·

Simpatiile redactorilor pe plan extern se îndreaptă spre Franta, ţara uride s-a hotărît Unirea de la 1 859 şi de la care nu numai că se speră un sprijin pentru u nitatea tuturor româ­nilor, dar e văzută ca un bastion al latinităţii, cu afecţiune ce merge dincolo de prozaicul realităţii. Nu de puţine ori sînt re­latate întîlniri ale lui Cuza cu Napoleon III, mai mult sau mai · puţin ipotetice, în cadru secret, uneori la băi, lăsînd să se în­ţeleagă că discuţiile abordau şi problem a transilvană. Renu­mele de "prieten al românilor", de care se bucură împăratul Franţei este sesizabil de multe ori şi în revisfa lui Silaşi : .,Faţă de România, împăratul Francezilor purcede a da semne de de­osebită simpatie şi bunăvoinţă. Aşa, mai decurînd face a se în­cheia o conven ţie în privinţa paşapoartelor între Franţa şi Ro­mânia, pentru ca în acest mod să dea document pipăit lum ii despre suveranitatea statului român ". :l2

Observăm că de orice natură ar fi articolele din revistă. religioase, pedagogice, politice, servesc acduiaşi ţel, progre­sului cultural şi politic al românilor din Transilvania. Ştirile literare nu fac excepţie în ac·�st sens. Ele acoperă geograj{ic în treaga arie locuită de români, prefigurînd în acest mod uni­tatea lor. "Sionul" alege de multe ori acele evenimente literare, care pot constitui un bun exemplu, n�dezminţindu-şi, astfel. tradiţia didactică. Publicarea de către Aran Pumnul a unor vechi documente din fondurile mănăstirilor din Bucovina pri­lej uieşte revistei un frumos comentariu : "Importanta carte scrisă de u n învăţat român, renumele căruia· o recomandă destul, spre cea mai călduroasă îmbrăţişare ne împărtăşeşte pe

30 Ibidem., a n Ltl 1, nr. 7, p. 84. 31 Ibidem., anul 1 1 , rw. 5. J2 Ibidem., anul I I I , nr. 4, p. 45.

1 0 8 www.cimec.ro

204 pagini istoria înfiinţării, fazele prin care a tre·::ut şi sta­rea de faţă a colosalului fond religionar. ce posedă astă ţări­cică română ( . . . ). Fie ca literaţii noştri de pretutindeni să se oătrundă de importanţa publ icaţiei a taror documente istorice, ;:>entru ca ele să nu se mai dea pradă uitării , ca în trecut" .33 ·

Nu lipseşte, fireşte, nid comentariul asupra apariţiei unor opere importante şi redactorii dovedesc multă pricepe� 1n emiterea judecăţilor de valoare. La apariţia dramei "Răzvan­vodă" de Haşdeu, citim că "e un adevărat tezaur adus la lite­ratura română", "ca dramă naţională în stil legat".34

Un frecvent colaborator care semnează I.R. publică un in­teresant articol : "Scurtă privire despre activitatea literară a Românilor în prezent",:15 unde analizează mişcarea literartă din toate regiunile locuite de români.

In alte pagini sînt prezentate cititorilor periodicele ce a­păreau în acea vreme, iar în nr. 4 din 1 8 65 Cosma Anca, Ma­xim Pop, şi Vasile Petri publică . . Invitarea la prenumeratiu­ne• pentru "Magazinul padagogic", cunoscuta revistă năsău­deană.

In condiţiile primilor ani ai dualismu lui, " această revistă avea să fie pusă într-o situatie deosebit de vitregă şi în al treilea an de l a apariţie să fie desfiinţată, dar vrednicul ei redactor Grigore Silaşi mai scoate în 1872 încă şaptesprezece numere ale , . Sionului românesc", de pe aceleaşi poziţii fepne de' luptă pentru afirmarea năzuinţelor poporului român din Transilvania. In 1 872, cînd Silaşi pleacă la Universitatea din Cluj ca profesor de limba şi literatura română, revista 1şi în­cetează apariţia. Să fie din pricina plecării redactorului res­ponsabil, sau din pricina greutăţilor materiale ? În ultimul număr citim : "Pe cît de puţini prenumer:ati, pe atît de multe restanţe avînd, ne rugăm cu cuvenitul respect de refuire în­teţită, ca să nu fim tot cu grijă în privinţa salvării tiparului foarte scump".36 "Sionul" a încetat deci să mai apară, dar ide­ile ce le-a propagat aveau să fie răspîndite de inimosul cărtu­rar de la catedra Universităţii clujene. Despre el avea să scrie în 1 930 Virgil Şotropa în "Arhiva Someşană", dîndu-1 ca pildă pentru generatia tînără : , . Iar tu tinerime română, mîndria şi speranţa naţiunii noastre. gravează adînc în mozaicul în care este eternizată memoria bărbaţilor noştrii iluştri, numele celui caJe pe tine te-a iubit atit de mult, servească -ţi viaţa lui Silaşi ca o pildă sublimă : cum trebuie să-şi iubească fiecare român neamul, dacă voieşte ca acesta să ajungă mirecînd la limanul dorinţelor şi aspiraţiilor sale". 37

:t3 Ibidem., anul 1, nr. 4, p. 46. J4 Ibidem., anul Jill, nr. 16, p. 86. 3.5 Ibidem., n<. 4, p. 43. l6 Ibidem., anul IV, nr. 17. 'f1 V. Şotropa, op. cit., p. 242.

109 www.cimec.ro

Unitatea culturală a rcmâni/or din

nordul ,tării reflectată În corespondenţa

dintre Simion Florea Marian �� Ion Pop­Reteganul

Eugen Dimitriu şi Petre Froicu

În cele ce urmează, vom încerca să subliniem unele · as­pecte ale relaţiilor culturale din nordul ţării, -mai precis din Bucovina, cu ţinutul vecin al Năsăudului, aşa cum se oglin­desc în corespondenţa folcloriştilor de pe aceste plaiuri cfttre Simion Florea Marian, statornicit din 1 8 8 3 la Suceava. Vom trece în revistă 1 3 scrisori de la Ion Pop-Reteganul, din Reteag, trimise folcloristul}li bucovinean în perioda 24 iunie 1 8 87-15 ianuarie 1 899. Corespondenţa se află la Fondul memorial şi documentar "S. Fl. Marian", de pe lîngă Muzeul judeţean Su­ceava.

Năsăudul nu era un loc necunoscut bucovineanului Ma­rian. La gimnaziul superior gr. or. din Suceava, tînărul n-a mai fost primit să urmeze semestrul II al clasei a VII-a. Sentimen­tele lui patriotice deranjau conducerea străină a gimnaziului. Aceşti "românofagi aduşi de vînturi " , 1 aveau nevoie de linişte pentru a-şi desăvîrşi nefasta operă de germanizare a elementu­lui românesc pe teritoriul răpit Moldovei la 1 715. La Năsăud a putut S.Fl. Marian - alături de mulţi alţi bucovineni pribegi - să termine clasa cu bine, obţinînd la 30 iunie 1 870 un " tes­timoniu scolastic" semnat de directorul Ioan Lazăr, profesor­doctor la acest gimnaziu.

1 Liviu Marian, Simion Flotea Marian - Schiţe biografice, Bucureşti, Institutul de arte grafice Carol Gobl S..sor. 1 . Şt. Rosidescu, 1910, p. V.

1 10

www.cimec.ro

Marian a pătruns adinc in inima Transilvaniei, în căuta­rea de poezii populare despre Avram Iancu 2 şi a unei şcoli pen­tru a urma ultima clasă. A trecut prin Blaj şi s-a oprit la Be­iuş. Periplul i-a îngăduit să constate pe viu unitatea spirituală a poporului român, iar mai tîrziu, cînd şi-a cristalizat persona­litatea ca etnograf şi folclorist, academicianul S.Fl. Marian va extinde aria de informare spre Banat şi Oltenia, subliniin­du-se astfel şi mai pregnant ideea unităţii culturale a poporu­lui român. Ne stau mărturie operele sale fundamentale : Nun­ta,:l Na.�terea 4 şi Inmormîntarea la Români,5 ample monogra­fii etnografice.

Ion Pop-Reteganul, corespondentul lui S.Fl. Marian, a văzut lumina zilei în Reteag, la 1 0 iunie 1 853 şi se stinge la 3 aprilie 1 905 în satul natal. Invăţător strălucit, format la Şcoa­la normală a Năsăudului, se impune în cultura românească ca folclorist, etnograf, scriitor şi pedagog. In apostolatul său, erR convins că " emanciparea naţională este posibilă numai pe calea pi;"ogresului"material şi cultural ".6 A cules neobosit un bogat material folCloric din Transilvania şi Banat, întreţinînd legături cu personalităţi de prestigiu, între care amintim pe S.Fl. Ma­rian, Artur Gorovei, Elena Niculiţă-Voronca, T.T. Burada, Jan Urban Jarnik. Ath. M. Marienescu ş.a. Colaborările lui şi-au făcut loc în mai toate publicaţiile importante ale vremii ("Lu­c�afărul", "Familia", "Tribuna", " Fîntîna Blanduziei", "Ga­zeta Transilvaniei", "Telegraful român" etc.). Paginile de pro­ză ale lui Ion Pop-Reteganul anticipează creaţia lui Rebreanu. In folcloristică "a fost un adept al ideii circulaţiei şi contami­nării unor motive folclorice în aria universală" (. . . ) . A formu­lat şi principii cu privire la metoda de adunare şi publicare a folclorului " . 7 Faţă de alţi contemporani cu aceleaşi preocupări, era adeptul neintervenţiei în textele literaturii _ populare adu­nate. Proiectînd un corpus folcloric, 1-au preocupat în egală măsură diverse specii folclorice : basme, legende, cîntece, co­linde, oraţii şi obiceiuri - întîlnindu-se - sub aspectul preo­cupărilor - cu cele ale lui S.Fl. Marian.

Ion Pop-Reteganul a lăsat posterităţii o operă vastă, alcă­tuită din culegeri folclorice, creaţii proprii, traduceri şi ma­nuale didactice. In scrisoarile adresate lui S.Fl. Marian, stră-

• 2 Si1m ion Florea Mari-on, Poezii populare d espre Avram lan-cu, SuceaoVa, editu·ra autoru.lu1,

Cernăuţ i , Sociel'otea ti1pografică bucovin�nă, l OJ p. 3 Simion Florea Marian, Nunta la Român-i - studiu istorico·etnografic c:ompara�iv, Bucu­

reşti, Ed i !iuneo Ac<ldemiei Române, Lito·tipografia C<>rol Gobl, 1 890, 849 p. 4 Si·mion Florea Marian, Nafterea la Rom&:.i - .studiu etnografic. Buc\J'reşti, Ediţiunea Aca­

demiei Româ·ne, Lito-tipogrofia Carol Go!,l , 1892, 437 p. 5 Simion Flore<> M<>rian, Inmormintarea la Români - studiu etnllgii'Cific, Bucureşti, Edi,iunea

Aoodemiei Române, Lito·Tipogrolia Carol Gobl, 1 892, 590 p. 6 l(ucia) C(ireş), Pap Reteganul, Ion, in Diq'-ar"l literaturii 1'011'16ne de la o•iginj pînă

la 1 900, BucLUeşti, S::l i tura Aoademiei R.S.R., 1979, p. 702. 7 Ibidem.

1 1 1 www.cimec.ro

bate ca un leit-motiv apăsător, ideea sărăciei in care se zbătea învăţătorul animat de ginduri înalte dar nevoit să-şi frîngă elanul, asemenea albatrosului învins.

In scrisoarea trimisă din Reteag în ziua de 24 iunie (de Sînziene) a anului 1 888,8 citim această confesiune : , ,eu sînt omul sărac, sunt dascăl rural, am numai 24 fl.(orini) la lună, de unde trebuie să trăiesc eu cu muierea, iar avere nu am d·:�cit pretul muncii ", pentru ca numai peste cîteva luni, într-o scrisoare din 15 martie 1889,9 din J3.odna Veche, să-i încredinţeze lui Marian alte mărturisiri dramatice : "De-abia-mi pot face orele în şcoa­lă şi venind acasă mă trîntesc pe canapea în o mînă cu o carte ori gazetă iar cu altă mînă pe leagăn că împregiurările nu-mi permit a ţinea mai mult de o mică servitoare să o avem de mî­nat de după un vas de apă ori după ceva la prăvălie. Starea sănătăţii nu-mi permite să stau la masă ca pînă în decembrie, mă obosesc teribil".

Uneori gîndurile îi sînt mai senine. Prins de amintiri, ii scrie lui S.Fl. Marian din Rodna Veche, LO aducîndu-şi aminte de anii de şcoală : , ;Dacă nu mă înşeală memoria, noi am stu­diat şi la un gimnaziu, în Năsăud, dar eram m ai jos prin clase. Eraţi cu Ciocan, Pletos etc. , aşa e ? Posibil să merg în văcăn­ţiunea asta în Bucovina, atunci ni-om cunoaşte mai de aproape".

Atît S.Fl. Marian cît şi Ion Pop-Reteganul au depus mari eforturi pentru a-şi îmbogăţi colecţiile folclorice şi pentru a pune astfel în lumină creaţia geniului popular românesc. Fol­cloristul transilvănean îi va pune la dispozitie, cu o generozi­tate demnă de consemnat, fără nici o condiţie, manuscrisele sale, diverse publicaţii şi-i va face legătura cu valoroşi infor­matori din zonă, ca de pildă Grigore Sima a lui Ion, preot în Cărpiniş şi Iuliu Bugnariu, învăţător în Hordou (azi Coşbuc). La rîndul său, folcloristul bucovinean îi trimite lucrările ti­părite, între care amintim : Nunta la Români, Naşterea la Ro­mâni, Inmormintarea la Români, Vrăji, 11 SatireY Tradiţiuni poporale 13 şi Sărbătorile la Românt H ·

Referindu-se la Nunta la Români, I. Pop-Reteganul 'ii scrie lui Marian, ts plin de entuziasm la 9 noiembrie 1 890, din

8 Fondul memorial-documentar . . Sim ion Florea Maricn .. , n r. inv. 587. 9 Ibidem., nr. inv. 589"'

10 In 24. VI. 1887, Fondul memorial-documentar .. Simion Floreo Marian.•, nr. inv. 587. 1 1 Si mion Florea Marian, Yr6ji, f<wmece şi desfaceri, Bucureşti, Lito-Ti.pografia Ca·rol Gobl,

1893, 240 p, 12 Simion Floreo Marian , Satira pop""'ne rom6ne, Buclfreştl, Editura Librăriei Socec, 1 893,

379 p. 13 Simion Floreo Marian, Tradiţii poporane române din Bu0011•, Bucu,..şt i , Imprime-ria Sta­

tu lu i, 1895, 365 p. 14 Simion Floreo Marian, S6rb6torile la Români, voi. 1, (Cirn Heg·i•le), Bucure,tl, 1 898, voi.

1 1 , (Păresimile) , Bucureşti, 1899, 287 p. + 306 p. (voi. I I I) d ion S6rb6torile la Români -studiu etnognoflc (Cincizecimea) . apare la Bucu.re�ti in Editura Academiei, In 1901, 343 p. E de presupus că �i acest volum l>a fost pus la d•lspozitle de către Maorian.

1.5 Fondul memorlal-4ocumentar .,Simion FI- Morlan•, r>r. lnv. m.

1 1 2 www.cimec.ro

Rodna : "Primii mult preţuitul D-voastră op de care Vă mul­lUmesc foarte. E minunat. L-am frunzărit tăindu-! pînă oi dift.:. pune de timp să-I cetesc după cum merită ( . . . ) .

După ce 1-oi ceti cu băgare de seamă, voi scrie toate ob­servările mele", iar despre altă lucrare 16 a lui Marian îi scrie din Reteag, la 20 iunie 1896 17 : "Am primit Tradiţiile, mulţă­mesc. Sunt interesante ca tot ceea ce iese din măiastra-vă pa­f1:ă". Referindu-se la Poveştile ardeleneşti 18 ale sale, trimise la Suceava, ii cere părerea ca unui specialist la care oricînd poate găsi bunăvoinţă şi sinceritate.

Ion Pop-Reteganul se confensează pe un ton plin de amă­răciune în legătură cu soarta manuscriselor sale ajunse pe mî­na unor editori hrăpăreţi, interesaţi mai puţin de a răsplăti munca deosebit de grea a folcloristului transilvănean. Doar la Academia Română din Bucureşti, găseşte mai multă înţelegere. Din scrisoarea trimisă la 1/13 ianuarie 1893 din Reteag, 19 aflăm că pentru Colecţiunea de poezii poporale, Academia Română i-a dat un ajutor de 500 lei, manuscrisul rămînînd în posesiu­nea forului bucureştean. Tot 5QO lei a primit şi pentru colec­ţiunea de Datine şi credinţe, urmînd ca Academia să i-o tipă.,­rească atunci cînd va fi posibil. ln aceeaşi scrisoare îi comuni­că lui Marian : " . . . de intenţionaţi a lucra Naşterea la Români - frumos material veţi afla în colecţiunea mea de datini şi credinţe, ce este la Academia Română, unde cred că veţi merge la adunarea generală, şi de unde mai bine decît mine vă veţi putea informa de soarta colecţiunii mele de poezii poporale".

Departe de lamentare, Ion Pop-Reteganul revine des asu­pra greutăţiilor materiale in care se zbate nevoit să ţină cont de ele, pentru că erau o serioasă frînă în activitatea sa crea­toare. Scrisoarea de mai jos oglindeşte cu prisosinţă realitatea tristă a vieţii pe care o ducea : "lntre împrejurările de faţă regret că puţin pot lucra la masă ; de o parte ochii mi-i feresc să nu-i forţez aşa nebuneşte ca la inceput, iar ,de altă parte lupta pentru trai mă alungă de la muncă că literatura cam slab dă bucătura, apoi eu sînt tată de familie ( . . . ), iar venit sigur !3 fl. 33 cr(eiţari) lunatim ( . . . ). Dar, numai sănătos, să

16 Simion Ploreo Marian, Traditii poporana din 8ucowina. 17 Fondul memoria l-documen1ar ,.Si mion filorea Ma.nian", nr. lnv. 596. 18 fon Pop·Retaganul, Povaltirl anla1anatti culesa din gura poporului,

Alaxiu Viciu, Broşov, Tip, Cluocu, 1 888. 1P Fondul memorial-documentar ,.Simion Flaraa Marian", nr. lrw. 591.

1 - .,fi le de istorit•

1-V, prefat6 de:

.) 13 www.cimec.ro

fiu, în timpuri mă mai voi vînzoli pe o zi pe alta, vorba Roma­nului : numai capul să trăiască, că năcazurile vin ! " .

O rază d e speranţă s e iveşte î n viaţa sa, fiind ales secretar II al Asociaţiunii transilvane în 23 octombrie 1 893. Deplasîn­du-se la Sibiu cu toată familia, pe baza promisiunii că va ob­ţine un post şi în cancelaria Asociaţiunii, Ion Pop-Reteganul se vedea scăpat de necazuri şi spera că va putea lucra cu toate forţele în domeniul literaturii populare. A suferit o cruntă deza­măgire, căci numai după 2 luni de şedere în Sibiu, "domnii Puşcariu 10 et Boiu,21 m-au purtat cu minciună şi m-au făcut de am avut daună de tot feliul, că în loc să-mi deie şi postul de scriitor, 1-au daf unui preot singuratic, care e şi econom al se­minariului. . . ". Toate acestea le împărtăşeşte lui S.Fl. Marian într-o scrisoare trimisă din Monor la 1 1 martie 1 894.22 Lovit cu atîta cruzime, e nevoit să revină la socri în plină iarnă, punînd în pericol sănătatea familiei.

Adunîndu-şi gîndurile, încearcă timid să reia lucrul şi scri­soarea continuă : "Acum ordinez nescari poezii poporale culese în ultimii 3 ani. Ce-o fi cu ele ? nu ştiu ( . . . ) De-o fi să mergeţi la Bucureşti, Vă rog a Vă interesa şi de debilele mele lucrări, , da de s-ar putea tipări".

Imperiul îşi supraveghea atent supuşii, îndeosebi pe cei deocheaţi. Uneori cenzura oprea pur şi simplu pachetele cu cărţi. Astfel, la 1 5 ianuarie 1899, Pop-Reteganul scrie 23 din Reteag prietenului său : "Mă mir că nu v-a mers broş(ura) 1 1 ; lumea-i rea. Vi-o am p�s eu azi, aveam es(emplar) de rezervă" . Anunţîndu-1 p e Marian c ă l-a trecut î n lista d e abonaţi ai scri­erilor sale, îi face cunoscute alte amărăciuni : "De la "Revista Il(ustrată) am abzis, în ultimul pătrar • de an nu primii nici o monetă frîntă pentru redactarea ei. Aşa, apoi nu putem munci".

Se ştie că între 1 886 şi 1891 a apărut la Suceava "Revista politică", S.Fl. Marian fiind unul din ctitorii publicaţiei, care s-a bucurat de un binemeritat prestigiu în epocă, fiind apreciată intre alţii de . Ioan Slavici şi Dimitrie Onci.ul. Pentru nevoile

. revistei sucevene, Marian se adresează lui Ion Pop-Reteganul, întrebînd dacă nu se află în zona Năsăudului vreun redactor dispus să vie în Bucovina: Cît de precare erau posibilităţile,

20 Uarlon Paşcariu, arhima ndrit, membru în comi-tetul central al Asoclaţlunil lransllvane , lnt"" 1889-1901 , vicepreşedinte a'l Asociaţiuni·i In Sibiu. 21 Zaha•rlo Boiu, membru in comitetul ASTREI, secretar şi pri•m•secretar a.l acesteia. 22 Fondul memorial-documentar .,Simion Florea Marian•, nr. l<w. 593. 23 Ibidem., nr. 590.

1 1 4

www.cimec.ro

aflăm din răspunsul � folcloristului transilvănean, trimis din Rodna la 9 noiembrie 1890 : "Redactor pentru "Revista palit" (ică) nu se află pe aici, iar toţi cei ce sunt de ceva sunt anga­j aţi la Gazeta "Tribuna" etc. şi mai sunt şi prin temniţă din ei, de unde nu curînd iasă".

Altă dată, scrie din Reteag o carte poştală 25 şi-i cere lui Marian părerea despre unele lucrări ale sale. Mulţimea ma­nuscriselor ce s-au adunat, îl pun pe gînduri. Nu vede nici o perspectivă de publicare : "Ce ziceţi de poveştile ce vi le-am trimis ? Mai am vreo 60, nu mi-aţi putea căpăta editor, care să mi le cumpere ?" Şi mai departe, răspunzînd cu resemnare, probabil la o solicitare a lui S.Fl. Mar1an : "Tradiţii puţine pot scrie, n-am speze să fac călătoriile recerute. Să am speze, aş şti eu unde merge şi aduna, dar aşa, - facă cine poate".

Din dorinţa de a populariza în Transilvania numele folclo­ristului sucevean, i se adresează 26 din Reteag la 27 februarie 1898. După ce confirmă primirea unor manuscrise ce urmau să apară în publicaţiile de peste munţi, continuă : "Vă rog de o bună fotografie a D-voastră, dar fin lucrată, iar o veţi primi în starea ce mi-o veţi concrede ( . . . ). N-aţi primit de Crăciun o epistolă de la mine ? Dacă da, - vă rog de cele spuse acolo : fotografia şi notele biografice". Cu toate greutăţile, entuziamul nu-l părăseşte : "Să arătăm lumii că şi fără pene străine poate exista o revistă românească - numai abonaţi să aibă. Salutări sincere ! Fotografii de ţărani nu aveţi ?".

Aşa cum arătam la început, corespondenţa se încheie la 15 ianuarie 1 899. Scrisoarile trecute în revistă oglindesc cu pri­sosinţă puterea de muncă şi patriotismul învăţătorului folclo­rist din zona Năsăudului, care a găsit toată înţelegerea acade­micianului sucevean, la rîndu-i animat de aceleaşi nobile sim­ţăminte. Ar fi fost interesant să cunoaştem corespondenţa de răspuns a lui Marian, care ar fi aruncat mai multă lumină a­supra relaţ�ilor culturale dintre cele două zone din nordul ţării. Se vor fi aflînd poate la Casa memorială din Reteag, sau la Academie, dar aceasta depăşeşte posibilităţile noastre de mo­ment.

Legăturile dintre Simion Florea Marian şi Ion Pop-Rete­ganul sînt un model de prietenie rodnică în epocă, un exemplu pentru generaţiile de azi şi de mîine. Cei doi cărturari s-au respectat reciproc. In pofida piedicilor ce le-au stat în cale, i-a stăpînit deopotrivă o mare sete de muncă, în dorinţa de-a arăta lumii comorile nepreţuite ale geniului popular românesc.

24 Ibidem., nr. inv. 590. 25 Ibidem., din 20. 6. 1 896, nr. inv. 596. 26 Ibidem., nr. inv. 599.

a•

www.cimec.ro

•

Iosif Vulcan '' Bistriţa

Alexandru Nilter

Documentele pe care le publicăm fac parte din fondul -:�rhivistic al Oficiului parohial gr. cat. din Bistriţa (dos. 211902), păstrate în Arhivele Statului, Filiala judeţului Bistriţa-Năsăutl şi vin să completeze informaţiile privind activitatea fondato­ruhii prestigioasei reviste "FAMILIA" Iosif Vulcan, desfăuşu­rată ca întemeiator şi conducător al "SOCIETĂŢII PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN".

Cele şase scrisori, pe care socotim util a le publica, în în­tregime, poartă semnătura lui Iosif Vulcan în calitatea sa de

1 1 6 www.cimec.ro

fWeŞedinte d•l . ,Societăţiiu ( 1 885-1907) şi sînt adresate memo­r<!ndistului GHERASIM DOMIDE, in calitatea sa de preşedin­te_ al comttetului de organizare a adunării �enerale a "SQCIE­T AŢII PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN" ce s-a ţinut la llistriţa pe 25-26 august st.v. (7-8 sept. st.n.) 1 902.

Aş.:t cum rezultă din prima scrisoare, datată 9 august 1902 şi trimisă de lji Oradea, Iosif Vulcan îşi anunţa sosirea in Maşul Bistriţa pentru a participa, alături de alte personalităţi ale vietii culturale transilvănene (Vasile Goldiş, N. Petra�

. Petrescu, dr. Iosif Blaga, G. Dima şi alţii) , la adunarea gene­rală a , ,SOCIETĂŢII PENTRU CREAREA UNUI FOND DE TEATRU NAŢIONAL ROMÂN".

Conţinutul scrisorilor dezvăluie mulţumirea autorului pentru importanţa acordată de către organizatorii evenimen­tului considerîndu-1 . , o serbare culturală românească la care participă toate . ,clasele popor aţi unii" .

Programul serbărilor cuprindea pe lîngă . ,o excursie la băile Sîngeorzul Român" ( Sîngeorz-Băi) . eventual o excursie îu regiunile romantice de pe valea Bîrgăului, concerte şi două producţii teatrale originale una fiind comedia într-un act ,,Ru-911 de Chiseteu", jucată pentru prima dată în acest oraş de către membrii cercului plugarilor români din Bistriţa, autorul mulţumind pentru cinstea ce i-a fost adusă.

Prin ultimele două scrisori (20 sept. şi 2 act. 1 902) , con­ducerea societăţii aduce profunde mulţumiri preşedintelui. co­laboratorilor săi, membri ai comitetului aranj ator al acestei adunări, pentru marile servicii aduse societăţii cu această ocazie.

Publicarea acestor documente încearcă să aducă un mo­dest omagiu celui care a fost o viaţă întreagă un consecvent luptător pentru emanciparea prin cultură a românilor din Transilvania, un neobosit animator cultural şi om de teatru şi care a stat în fruntea societăţii de la înfiinţare şi pînă la apusul ei ( 1 870-1 907) . societate care prin activitatea ei se integrează armonios în marele front al luptei pentru unitate culturală şi politică a tuturor românilor intr-un stat naţional unitar, deziderat înfăptuit prin actul Marii Uniri de la 1 De­cembrie 1 9 1 8.

Oradea Mare 9 august 1 902

Mult onorate Domnule,

Apropiindu-se timpul cind trebuie să convocăm adunarea generală a Societăţii pentru fond de teatru român pe zilele de 1 şi 8 septembrie n. ( 1 902) , fixată de O-voastră, vă rog bine­voiţi a mă informa despre dispoziţiile făcute in interesul aces­tei adunări.

U 7 www.cimec.ro

Noi, comitetul -central al Societăţii, vom publica convo­carea şi programa oficială, totodată - in conformitate cu dispoziţiile statutelor - vom notifica ţinerea adunării şefului poliţiei de acolo.

Ar fi bine ca cu programa acestora să se publice de odată şi convocarea oficială, ca astfel publicul de cu bun timp să poată lua cunoştinţă.

Pentru adunarea acestora, momentoasă în viaţa Societă­ţii noastre, se manifestă interes din multe părţi ; de aceea cred că va avea un succes frumos şi vom serba zile de bucurie pen- · tru cultura noastră naţională.

Vă rog a împărtăşi salutările mele cordiale tuturor mem­brilor din comitet, strîngîndu-vă mîna cu stimă şi dragoste.

Iosif Vulcan

Oradea Mare în august 1 902

Mult onorate Domnule,

Vă mulţumesc pentru zelul cu care - dimpreună cu cei­lalţi fruntaşi ai noştri de acolo - lucraţi în interesul adună­rii generale a Societăţii noastre.

Sînt convins că zelul acesta va produce roadele sale şi vom avea o adunate frumoasă. Noi nu aspirăm la mari succe­se materiale, de aceea bucuria noastră va fi primită tu căldu­ră, ca să putem înjgheba o serbare culturală.

Programul ce mi-aţi comunicat ne indică pregătiri fru­moase, la care participă toate clasele poporaţiunii. O serbare culturală românească în adevăr de model, pentru care vă fe­licit.

Eu mai am şi datoria specială să vă mulţumesc pentru onoarea ce mi-aţi făcut, punînd în program şi una din încer­cările mele teatrale.

Incit pentru numirea de "bal" sau "petrecere cu dans", eu sint pentru cea care atrage mai multă lume, prin urmare pentru a doua.

Convocarea şi programul dv. va apare �uminică in , ,Fa ­milia", tot atunci sper că vor vedea lumină şi în celelalte ziare. Voi scrie eu la toate . Statute nu am la mine. Am scris însă secretarului dl. dr. Iosif Blaga, profesor în Braşov, să vă trimită.

1 1 8

Despre altele pe altă dată.

Vă salut pe toti cu stimă şi dragoste. Al dumneavoastră devotat

Iosif Vulcan

www.cimec.ro

Oradea Mare 1 sept. 1 902 , ·

Mult onorate Domnule,

Înainte de-a primi scrisoarea Dv., încă azi, am scris se­cretarului comitetului nostru să avizeze pe ceilalţi membri ai societăţii comitetului, ca să ne intilnim sîmbătă dimineaţa la 6 în gara Clujului şi de acolo să ne continuăm călătoria îm­preună. li avizez şi eu pe toţi şi astfel sosirea noastră la Bis-triţa, se va face conform dorinţei Dvoastre.

·

Dl. profesor Pecurariu din J'lfăsăud mi-a scris . şi mie că s - a pregătit cu o lectură pentru adunarea noastră din Bistriţa.

l-am răspuns că primim cu plăcere. Nu i-am indicat însă şi ziua cînd va putea· s-o citească, căci m-a întrebat. Acum la dorinţă, vă · rog a- i comunica, că în şedinţa primă. Sper să av.em o frumoasă şedinţă literară, căci mai avem două lucrări infiinţate pentru citit.

Secretarul nostru ne avizează că dinsul a înştiinţat ţine­rea adunării la primărie. Vă rog să înştiinţaţi de localul unde se va ţine.

In momentul acesta încă nu ştiu cîţi membri ai comite­tului vom putea merge la Bistriţa, vă voi înştiinţa pe vineri. Eu voi merge numai singur, căci soţia mea este in doliu pen­tru mama.

Cu st�mă şi dragoste

Iosif Vulcan

Oradea Mare 4 sept. 1 902

Mult onorate Domnule,

Am onoarea a vă înştiinţa că din comitetul Societăţii noastre vor veni împreună cu mine la Bistriţa d-nii : E;manuil Ungurean, N. Petra-Petrescu, Vasile Goldiş, dr. Iosif Blaga şi poate şi dl. G. Dima, acest din urmă încă nu e singur. Toţi ple­căm din Cluj sîmbătă dimineaţa la 6--7.

Salutări cordiale !

Iosif Vulcan

Orad0a Mare 20 sept. 1 902

Mult onorate Domnule,

Sosind acasă din părţile arădene, unde am petrecut de Ia venirea mea din Năsăud, uzez de primele momente libere spre a vă aduce tributul stimei şi a recunoştinţei mele, pentru

1 1 9

www.cimec.ro

marele serviciu ce aţi adus Societăţii pentru crearea unui foa.d de teatru român, cu ocaziunea adunării sale generale la Bis­tr iţa.

Succei;Ul strălucit al acestei adunihi a umplut de bucurie toate inimile româneşti, dar bucuria cea mai mare veţi fi şi simţit-o Dv., care aţi stat in fruntea aranjătii acestei adunări, care v-ati luat partea cea mai însemnată de muncă neobosi­tă , care - prin urmare - aveţi meritul cel mai mare al suc­cesului.

Această .bucurie ne este desigur răsplata cea mai scumpă pentru multele osteneli şi jertfe ce aţi făcut ; sîntem însă datori şi noi care conducem această Societate a vă exprima mulţumirile noastre profunde.

Cu cea mai mare plăcere mă achit de această datorie, rugîndu-vă in acelaşi timp a comunica profundele mele mul­tumiri şi celorlalţi colaboratori ai Dv., membri ai comitetului aranjator.

Salutîndu-vă pe toti cordial, vă zic un ultim adio şi vă rog primiţi expresiunea stimei mele.

Iosif Vulcan

Oradea Mare 3 oct. 1 902

Mult onorate Domnule,

Dorim a scoate la iveală toate momentele adunării noastre din Bistriţa, cred că ar fi bine să publicăm şi frumoasa cuvin ­tare ce ati rostit in biserică înainte de adunare.

Vă rog dar binevoiţi a mi-o trimi.te, însă numai decît ca luni sau cel mult marţi să fie la mine.

Vă mai rog ca tot pe atuncia să-mi trimiteţi şi lista celora ce _ au partidpat la adunarea noastră precum vă rugasem şi cu gura.

Trimiteti-mi şi toastul ce aţi pronunţat la banchet ca să-I putem intrebuinta sau in "Familia" sau in "Anuar" .

Uzez şi d e ocaziunea aceasta spre a vă arăta nemărginita mea recunoştinţă şi stimă.

Iosif Vulcan

1 20

www.cimec.ro

Fondul şcolar central năsăudean

�/ contrlhu,tia sa la dezvoltarea

lnvă,tămlntului românesc (1861 - 1918)

La�:ăr Ureche

După înfiinţarea regimentului românesc de graniţă cu se­diul la Năsăud, pe teritoriul districtului militar s-au pus ba­zele creării fondurilor grănicereşti. Infiinţate prin capitaliza­rea unor anumite categorii de venituri ale comunelor confi­n iare, fondurile grănicereşti năsăudene au c'onstituit una din­tre cele mai de seamă înfăptuiri ale populaţiei româneşti din această parte a Transilvaniei. Pe lîngă importanta lor contri­buţie la dezvoltarea economică şi edilitară a ţinutului, aceste fonduri şi-au adus un aport considerabil, îndeosebi după des­fiinţarea graniţei militare, la dezvoltarea învăţămîntului şi culturii româneşti din această zonă.

Unele aspecte ale istoriei Fondurilor grănicereşti năsău­dene au reţinut atenţia mai multor cercetători ai trecutului acestui ţinut.1 Cercetări competente privind istoricul şcolilor susţinute din Fondul şcolar central pînă în anul 1 91 3 au în­treprins Virgil Şotropa şi Nicolae Drăganu.2 Legat de trecutul

1 Despre Fond urHe gră n.icereşti năsăudene vezi i ndeosebi : Mocedon Pop, Acthitat. wi­carilor loranei . episcope'ti greco-catolici din districtul Năsăudului, Budapesta, 1 875, po­ssim ; Nestor Şimon, Vasile Na,cu. Viaţa 'i faptele lui, Năsud, 1911 ; Vi rg;l Şotropa şi Nicolae Drăganu, Istoria şcoaleJor năsăudene. Năsăud, 1913, passim ; Florian POII"Ciu:s, lotoria Dirtrictului Năsăudean, in Arh iva Someşea nă, nr . 9, Năsăud, 1928, p. 2.5-63 ; Octavian Lu.ngu, bploatarea pădurilor grănice<e'ti din Sistriţa-Năsăud, Bucu reşti, 1935 ; Valeriu Şotropa, Districtul gf'ăniceresc năsăudean, Editur<J Dacia , Cluj-Nap4X'G, 1975, possim ; Lazăr Ureche, Bursieri! Fondurilor grănicer�ti năsăudene in perioada e,.;stllnţei d istrictului rom6nesc al Năsăudului (1 861�1176), in Marisia, IX, Tirgu Mureş, 1979, p. 2ti9-285 ; Ioan Pop, Mi,carea petiţionară din ţinutul Năsăudului in • perioada 1U'I-tl62, in Morisia, X, Tirgu Mureş, 1 980, p. 245-269.

2 Vezi Vi·rg il Şotropa, Istoria şcoalelor năsăudene, in TransiiVIOnia, nr. 2 şi 3, 1 902 : 1, 2, 3, 1903 ; ldem., Contribuţii la istoria �oalelor năsăudene, in Ariliwa Some,eană, nr. 1 1 , Năsăud, 1929,' p . 1-25 ; ldern., ltlechea preporandie năsăudeană, i n Sondu Monol iu , lc-.a unei fCOii dintr-un colţ de ţară romăne•c, Năsăud, 1930, p, 87-1 19 ; VOI'gll Şo­tropo 'i Nicolae Drăgonu, op. cit.

1 2 1

www.cimec.ro

şi importanţa acestui fond, mai există, încă, multe aspecte necercetate , investigate parţial ori abordate din unghiuri de vedere diferite, încît tratarea lor unitară devine, astfel, n�:>­cesară şi utilă, totodată. Este, dealtfel, obiectivul pe care în­cercăm să-I realizăm în lucrarea de faţă, Ne propunem, deci, să evidenţiem aici lupta aspră a foştilor grăniceri dusă cu fiscul austriac pentru redobindirea averilor grănicereşti, pro­prietatea de jure a acestora. Ne vom referi, de asemenea, la geneza 'fondurilor şcolare centrale, la veniturile sale şi , îndeo­sebi, la rolul pe care acestea I-au avut în dezvoltarea învăţă­mîntului românesc din această perioadă.

' Fondul şcolar central nu este alceva decit vechiul fond

de provente al regimentului, care a luat această denumire in anul 1 861 . Bazele fondului de provente s-au pus încă din no­ie�brie 1 766, prin articolul 75 al Regulamentului militar, în scopul creării unor fonduri necesare acoperirii cheltuieliJor de administratie internă a districtului confiniar.

În timpul fiinţării graniţei militare, din fondul de proven­te s-au edificat locuinţe şi cancelarii pentru ofiţerii regimen­tului, s-au construit poduri şi şcoli de diferite grade şi s-au efectuat cheltuieli cu administlaţia şi protectia pădurilor co­munale.3 Eforturi importante s-au făcut, de asemenea, şi pen­tru organizarea şi dezvoltarea învăţămî.ntului, acţiune spri­jinită, din motive lesne de înţeles, direct de către Curtea de la Viena.

Tot în timpul graniţei militare s-au creat alte două fon­duri : fondul de mondire ( 1 830) şi fondurile şcolare comunale. Dacă primele două constituiau ,,proprietatea comună a sa­telor grănicereşti"." ultimul reprezenta averea separată a fie­cărei comunităţi confiniare.

Odată cu desfiinţarea regimentului năsăudean (ianuarie 1 851) , Wohlgemuth, guvernatorul Transilvaniei, a recunoscut că fondurile grănicereşti create în timpul graniţei militare constituie proprietatea "nedisputaveră" a foştilor grăniceri, care, in viitor, pot dispune de ele ,,după placul lor".5

Dînd dovadă de o largă înţelegere a necesităţilor româ­nilor din regimentul recent desfiinţat, la 13 martie 1 851 re­prezentanţii celor 44 de comune foste grănicereşti , întruniţi la Năsăud, au hotărît ca fondurile grănicereşti să nu se îm­partă între comunităţi şi în viitor să fie folosite în scopuri cultura le. Apreciind acest . mare act de cultură, un corespon­dent al "Gazetei Transilvaniei" scria la 1 853 că deşi domneşle

J Voleriu Şotropa, o;>. cit., p. 1 85. 4 FiAiolo Bistriţa - t\lasăud a Arhivelor Statul u i , fond Fondurile grănicereşti năsăudene (în

cal'\tinlklre : F.G.N.) , pach . . CI X, dos. 1/A, 1. 58. 5 Pentru deta.lii vezi Nestor S i mon, op. cit., p. 34-36.

1 22

www.cimec.ro

. . pauperitatea, aici se pune culturii naţionale o bază bunicică, că nu este comunitate . . . care să nu aibă şcoală proprie, invă­tător propriu, ba încă mai toţi din desfiinţatul al II-lea regi­ment de graniţă al Năsăudului. De exemplu Sita, o comunita­te cu 1 5 case, încă are şcoala sa proprie, învăţător propriu din numitul regiment" . 6

Dar, odată cu trecerea comunelor de la administraţia mi­l itară la cea civilă ( 1 aprilie 1 851 ) , erariul financiar a pretins oredarea . ,definitivă" , ca "averea erarială" , a fondului de mon­dire cu toate izvoarele sale de venituri, a restului fdndului de provente şi a edificiilor construite din acest fond. Se cerea, de asemenea, separarea terenurilor "foste alodiale" înainte de militarizare de cele "foste comunale" şi cedarea celor din­tîi erariului. Pînă la efectuarea acestei separări, fiscul pretin­dea să i se transpună în proprietatea sa toţi munţii, pădurile si păşunile - proprietate colectivă, de drept, a comunelor foste confiniare -, împreună cu veniturile lor, ca şi fondurile şcolare comunale/ La pretenţiile statului, s-au adăugat, după cum se ştie, şi cele ale familiei Kem(my, care cerea de la foştii grăniceri 9 munţi aşa-zişi revendicaţi.B

Pretenţiile fiscului austriac au fost acceptate de către conducerea militară şi civilă a districtului, exceptîndu-se, doar, pădurile, păşunile şi capitalul fondurilor şcolare comu� nale ce erau recunoscute ca averea foştilor grăniceri. A ur­mat, apoi, o luptă dură şi aspră, dusă de comunele grănice­reşti cu fiscul austriac vreme de peste un deceniu, pînă cînd, in sfîrşit, în urma numeroaselor intervenţii la guvernul impe­rial şi la monarh, la 27 august 1 86 1 , Francisc Iosif dâ rezolu­tia sa in chestiunea averilor grănicereşti . Prin ea, fostele co­mune gril.nicereşti reprimeau toate posesiunile "intra şi extra­vilane", fondurile şcolare comunale, fostul fond de mondire, . . cu venitele sale şi izvoarele lui " , terenurile, munţii şi pădu­rile care au fost în posesia sau uzufructul comunelor din Va­lea Rodnei, munţii revendicaţi care nu constituiau "pretenţii de pertractare" ( aceştia rămînînd să fie lămuriţi în viitor ) , precum şi regaliile.9

Prin rezoluţia împărătească din 27 august, statul reţinea pentru sine drepturile regaliene ale comunelor foste grănice­reşti din Valea Bîrgăului, Mureşului, Budacului şi a unor co­mune de pe Valea Şieului, precum şi terenurile considerate alodiale înainte de mi l i tari zarea acestor comune. Se reţineau, de asemenea, ş i t>di f ici i i e fondului de provente, cu excepţia celor necesare Şcolii normale şi Şcolii de fete din Năsăud, ca

6 Gmeta Transilvaniei, XVI, nr. 37, 1853. 7 F.G.N .• poch. CCXXXVI I J , dos. 4/A. f. 27. 8 Florion Porci'US, op. cit., p. 36. 9 F.G.N., poch. CCXXXVI I I , dos. 4/A, f. 31 .

www.cimec.ro

şi terenurile> , . intra ş i extravilane" vacante, care, pe ti:�ppal gra n i ţei , fuseseră administrate de către , .diregătorii militar•'"·10

După cum se poate constata, rezoluţia restituia, în cea mai mar(� parte, averile grănicerilor localităţilor din Valea Rodnei (î n număr de 27) şi comunelor Mărişelu şi- Sîntioana, de pe Si eu, dar reţinea pentru fise sursele ce constituiau ve­nituri le fon dului de provente pentru celelalte localităţi . Aceas­tă discrim i n are între cele două categorii dP comune po,r.nea dP la situa t ia lor deosebită anterioară militari zării : localită­ţile din pri�a categorie fuseseră libere, iar celelalte iohage. u

Pl•n tru aplicarea rezoluţiei, monarhul a ordonat institui­rea unei comisii , ce avea să nemulţumească în parte pe foştii grănicC'ri . Totuşi , în lini i generale, problema aplicării practice a patC'ntei imperiale a luat sfîrşit în anul 1 872, însă intervenţii şi procese au avut loc pînă în anul 1 890, cînd chestiunea s-a rezolvat defini tiv . 12 · -

În urma restituiri i averilor grănicereşti pPn tru cele 29 de comune fos te confiniare considerate l ibere înainte de milita­rizare, reprezentanţii acestor localităţi s-au întrunit la Nă­săud în 27-29 septembrie şi 5-6 octombrie 1 86 1 , 1 3 şi 21 septembrie 1 862 şi-au semnat o declaraţie - pc baza hotărîri­lor d i n 1 3 mar tie 1 851 - numită , .învoire" , prin care decid ca averile grănicereşt i să nu se împartă între comunităţi şi

· să fie dest inate dezvoltării învăţămîntului românesc din aceas­tă zonă.

Potrivit acest0i decizii, fondul de prove n te lua denumirea de Fond. scolastic cen tral şi era destinat pentru " întreţinerea de ins ti tute de învăţctmînt şi educaţiune", iar cel de mondire era numit "Fond de stipe,pdii " din care se vor acorda burse şi aju toare clf'scendenţilor de grăniceri ce urmau , .şcoli mai înalte" sau învăţau meser i i . Pentru ca această destinaţie .,să nu se alterezP" în vi i tor , reprezentanţii comunPlor au întoc­mit un statut privind modul de administrare' a fondurilor gră­nicereşti numit Tnstrument fundaţional, carP a fost instituit cu putere j urid ică şi aprob a t de împărat în anu l 1 87 1 . 13

Prin urma n\ venitur i le fondului de provr>nte au incurs de acum înainte în Fondul şcolar central. Principalele surse ale acestui fon d le-au constituit veniturile' realizate d in drepturi­le . ,regaleu (morărit, cîrciumărit), care, in 1 861 , se ridicau la importanta sumă de 970.000 florini. 1" O altă sursă importantă a formării fondului au reprezentat-o sumele rezult ate din va-10 Ibidem. 11 Valeriu Şotropo, op. cit., p. 263. 12 Ibidem. 13 F.G.N . . pach. CIX, dos. 3/A, 1. 17. 14 Ibidem., pach. CCXXXVII I , dos. 4/A. 1. 1 5.

1 24 www.cimec.ro

lorifitarea, prin plutărit, a lemnelor din comunele grănicereŞti $Î din transportul sării, intre 1 865-1 780, cu , .plutele de către grăriiceri, pe rîurile Someş şi Tisa, de la Ocna Dej pînă la Stoltwk (Ungaria) , încasări ce s-au rid icat l a 4fi5 .892 florinl, l5 41ăhiri de v enituril e amintite, în fostul fond dr> provente au fost incluse şi sumele provenite din taxPle şcolarP, plătite de ditr.e grăn iceri intre 1 765-1 835 ( care s-au ridicat la 57.396 i lorirti) , cele rezultate prin vînzarea unor mori şi a dreptului de cîrcium ărit de la Anieş şi Coşna ( ajunse şi ele la 1 0.000 flortni ) , con tri buţia zisă " relax ată " a comunelor grănicereşti pe ·anul \763 ( pe:=;te 7.790 florini ) . precum şi taxele plătite de jeleri · ( n egrăniceri) . pentru folosirea m arilor şi a pămînturi­lor ' c0munale, ca şi cele rezultate din arenzi şi din diverse amf!.nzi ( 7200 florini l încît, in 1 861 , veniturile totale ale aces­tui . fond 's -au ridicat la o sumă considerabilă : 1 .508.272 rtor�ni-, 16 ,

· · 1Baza surselor sale de venituri le-au1 constituit -d repturile rega l ienP ale celor 29 de comune grănicereşti con siderate li­bere ' înainte dP militarizare, din care 314 intrau în casa Fon­dului şco!ar cen tra'l , iar restul in cea a comunei. După anul 1 872, în a rest fond au fost incluse, in aceeaşi proporţie, şi tega liile celorlalte 1 5 comune din Valea Birgăului, Mureşului şi Şicului , redate acestora la 4 iunie din acel an. 17 Tot acestui fond . i-au fost alocate edificiile construite din provente pe timJD.Ul regimentului, dintre care o mare parte (8 la Năsăud , 1 Ia . R(')dna şi l la Prundu-Birgăului) au fost restituite comu­nelor pe b,,za contractului dintre guvernul maghiar şi comu­nele fostP confiniare în martie 1 872. 1B

Pe seama fondului scolastic s-au cumpărat, apoi, a serie de imobile ( terPnuri agricole, păduri , etc.) ca şi dreptul de circiumărit al unor . particulari, atît pe teritoriul districtului năsăuden n c ît şi in afara· acestuia. Aşa, de pildă , in anul 1 874 el deţineA pe domeniul din Ceanul Mare de lîngă Cluj un edi­ficiu şi 59 parcele dc pămînt ce totalizau peste · 1 .03 1 j ugăre . 19 Toate bunurile acestea Prau administrate de către Comitetul fondulu_i scolastlc, veniturile obţinute fiind destinate sponrn capitalului fon dului fl'spcctiv, ale cărui oblgaţii erau in con-tinuă creştere.

·

Din Fondul scolastic central trPbuiau întreţinute şcolile . româneşti nominalizate în Instrumentul fundaţional, iar suma

ce întrecea se oapitaliza pentru siguranţa existenţei in viitor

15 Ibidem. In transportul ;lemnelor şi a sării mulţi d intre grănicerii năsăudeni şi...au găsit moartea. De aceea, la insistenţele şi impotrivirHe lor repetate. comanda reg imentulul a si5tct aceste tr<J.nsporturi (vez,i Octavian Lungu. op. cit., p. 38) .

·

16 F.G. N., pach. CCXXXVI'i:l, dos. 4/A, f. 15. 17 Ibidem., f. 50. 18 Ibidem., f. 49 19 Ibidem., f. 54.

www.cimec.ro

a acestor instituţii de învăţămînt şi pentru situaţii neprevăzu­te. Aşa, spre exemplu, în anul 1 865 venitul curat care a incurs în fond era de 20.000 florini v.a. , pe cînd cheltuielile întreţi­nerii şcolilor se ridicau la 9.790 florini v.a.2t1 ; în anul 1 867 ve­niturile sale au crescut la 24.351 florini v.a. , dar au crescut proporţional şi cheltuielile.21

Construirea in anii 1 887-1 889 a edificiului gimnazial din Năsăud a dezechilibrat puternic bugetul acestui fond, el fiind nevoit să facă serioase împrumuturi la Fondul de stipendii. La aceasta se adaugă politica ostilă a guvernului maghiar, care, în 1 888, a răscumpărat dreptul de cîrciumărit .al Fondu­lui scolastic central - sursa lui cea mai importantă de veni­turi -, zguduind din temelii baza sa materială, care, la înce­putul secolului nostru, s-a redus la jumătate. Aşa se face că, începînd din anul 1 890, 3 şcoli primare superioare şi-au între­rupt activitatea, iar din 1 897 fondul nu mai poate acorda pen­sii cadrelor didactirce. Este perioada în care, pentru sustinerea şcolilor şi , indeosebi, a liceului grăniceresc din Năsăud, se fac importante împrumuturi din Fondul pădurilor, iar în anul 1 909 s-a ajuns şi la desfiinţarea şcolilor primare superioare din Monor şi Prundu Birgăului .22

Intelegind marele interes naţional şi animaţi de un fier­binte patriotism, profesorii năsăudeni au luptat pentru men­ţinerea caracterului românesc al liceului năsăudean, accep­tînd să slujească această instituţie cu un salariu modest, cu mult sub nivelul celorlalte cadre didactice de la şcolile de stat. Situaţia materială a Fondului şcolar central a cunoscut şi mai mari privaţiuni materiale în timpul primului, război mondial, cînd, pentru susţinerea liceului şi a şcolii primare superioare din Năsăud, a fost nevoit să contracteze multe imprumuturi de la fondul de burse, care, 1 9 1 9, ajungeau la 1 .633.000 Iei.23

Potrivit prevederilor Ins trumen tului fundaţional, Fondul scolastic central trebuia să într.eţină următoarele instituţii româneşti de învăţămînt de pe teritoriul fostului district gră­nicen•sc : 5 şcoli foste "triviale" - susţinute şi pe timpul re­gimentului - la Zagra, Telciu, Sîngeorz(Băil, Prundu­Bîrgăului şi Monor, care au fost reorganizate ; ' o şcoală zisă normală, existentă şi pe timpul graniţei militare, la Năsăud, care va fi reorganizată ; un gimnaziu ( liceu) complet la Nă­săud; şt, în fine, o şcoală reală Ia Năsăud.24 De asemenea, din fondul acesta - preciza Instrumentul iundational - se va

20 teon Scridon., Fonduf de burse d e la N61ăud, Bl·st<iţa·, 1 . a, p . XIII. 21 F.G.N . . pach. CCVH, dos. 3, 1. 51 . 22 leon ScridQn, op. cit., p. XIV-XV. 23 Ibidem., p. XV. . 24 Pentru deta l i i vezi. lnstrumentUiu lundaţionale pentru institutele de iRIICiţlamentu şi eclu· .

caţiune de in Dlstrictulu Naseudului Cluj, 1 872, p. 29-33.

1 26 www.cimec.ro

construi un internat de 1 00 locuri pentru elevii gimnaziului şi ai şcolii reale.25

Din Fondul şcolar central s-au efectuat următoarele plăţi: salariile pentru personalul didactic de la şcolile sus-menţio­nate (excepţie şcoala reală care nu s-a mai înfiinţat); pensiile şi gratificaţiile pentru personalul didactic, inclusiv pensiHe pentru văduvele acestuia ; ajutorul dat tinerilor descendenţi de grăniceri de la gimnaziu în contul internatului pînă la în­fiinţarea acestuia ; premiile acordate elevilor de la şcolile susţinute de fond ; cheltuielile pentru rechizitele şcolare şi dotarea gimnaziului cu laboratoare şi bibliotecă; cheltuielile pentru construirea internatului şi a şcolii normale ; cheltuie­l ile pentru întreţinerea edificiilor Fondului şcolar central ; cheituielile pentru paza contra incendiilor a acestor edificii ; cheltuielile necesare încălzitului şi iluminatului şcolilor şi se­diului fondurilor şcolare ; salariile angajaţilor de la adminis­traţia fondurilor şi rechizitele de cancelarie necesare ; chel­tuielile pentru paza şi protecţia pădurilor de la Ceanu .Mare şi Cepari ; cheltuielile necesare pentru procesele juridice în interesul Fondurilor şcolare centtale ; şi, în sfîrşit, din acest fond se plăteau impozite pe venit şi arenzi.26

Pentru o mai bună cunoaştere a aportului Fondului şco­lar central la dezvoltarea învăţămîntului românesc din ţinu­tul Năsăudului este necesar, credem noi, să prezentăm aici şi un scurt istoric al şcolilor întreţinute din veniturile sale. Aces­te şcoli au constituit, totodată, · un puternic focar al răspîndi­rii ştiinţei de carte în nord-estul Transilvaniei şi au contri­buit la dezvoltarea conştiinţei naţionale româneşti, puternic manifestată în primele două decenii ale secolului nostru.

Şcolile triviale (primare superioare) . După desfiinţarea regimentului, odată cu trecerea fondului de provente în ad­ministrarea organelor financiare, vechile şcoli triviale au rămas în organizarea avută la înfiinţare, numai că întreţine­rea lor a trecut pe seama statului, situaţie ce a durat pînă în anul 1 858, cînd au fost trecute sub îngrij irea confesiunilor religioase. Ordinul ministerial de trecere a şcolilor sub îngri­j irea confesiunilor preciza că limba de predare va fi cea ger­mană, iar paralel cu aceasta se putea folosi şi cea română.27

In anul 1 86 1 , odată cu restituirea proventelor pentru cele 29 de comune, reprezentantii acestora au hotărît ca şcolile triviale cu 3 clase din Telciu, Zagra şi Sîngeorz(Băi) să fie re-

25 Ibidem., p. 34-35. Datorită greutăţi,lor materiale ale fondului şcola<, fCOOia reală nu S-G putut inliinţo i n această perioadă. După Unirea Tronsl•lvaniei cu România s-<1 in· liintat Şcoala de arte şi meseri i .-

26 F.G.N., pach CCXXXVIII dos. 4/A. f. 42-43. 27 Vi·rgil Şotropa şi Nicolae Drăganu, op. cit., p. 74. Denumirea de şcoli .,trivlale era im·

prumutatâ de la şcolile medievale, unde se invăl<> g ramatica•, retorica şi dialectica. In aceste şcoli g-rănicereşti se învăţa ci l itul, sc•isul şi sxotit�>l (ibidem., p. 72) .

127 www.cimec.ro

organizate, urmind ca odată cu restituirea regaliilor şi pe!l­tr• celelalte comune să fie reorganizate şi cele de la Prundll. Blrgăului şi Monor.28 Planul de reorganizare a fost elaborat, pe baza indicaţiilor Ministerului Cultelor şi Invăţămintului, de către Comitetul fondurilor şcolare şi apţobat de guvern în anul 1 864. Potrivit planului. aceste 3 şcoli trebuiau să supli­nească primii 3 ani ai Şcolii normale din Năsăud , încît absol­ventii lor să se poată înscrie in clasa a IV-a a şcolii normale amintite. Aşadar, planul de învăţămînt al şcolii normale pen­tru ptimii 3 ani servea şi celor 3 şcoli primare. Fostele şcoli triviale se uneau acum cu şcolile naţionale comunale din lo­calităţile respective, formind o singură şcoală cu 3 clase. Şcoala comunală forma clasa 1-a, avînd vechiul învăţător, iar cea trivială clasa a II-a şi a III-a, fiecare cu învăţătorul ei, unul din ei nou angajat.29 Cel mai bun dintre învăţători devenea directorul şcolii. Primul învăţător era retribuit din fondurilE' şcolare comun,ale, iar ceilalţi doi din Fondul şcolar central.30 lntr�ţinerea localurilor şcolilor şi rechizitele şcolare cădeau în sarcina fondurilor şcolare locale (comunale) .

Odată cu restituirea regaliilor pentru celelalte comune foste grănicereşti în anul 1 872, şcolile triviale din Prundu­Birgăului şi Monor s-au rcorganizat şi ele, transformindu-se in şcoli cu 4 clase, numite de acum . . normale" întocmai ca cea de la Năsăud. In planul de reorganizare a acc�stora se preve­dea că limba de predare este cea română. Din anul 1 885 ele şi-ati pierdut caracterul confesional şi au fost decretate, ca şi cea de la Năsăud, şcoli fundaţionale.

Pînă în anul 1 868 şcolile primare amintite erau frecven­tate hu numai de copiii localităţilor respective ci şi de cei din împrejurimi. După această dată, cînd legile maghiare în do­meniul învăţămîntului militau pentru unificarea programului de învăţămînt a şcolilor primare, fostele şcoli triviale n-au mai fost frecventate decît de către copii comunelor respecti­ve. La toate acestea, adăugindu-se şi greutăţile Fondului şco­lar central, s-a hotărît desfiinţarea acestora (cele din Zagra, Telciu, Singeorz (Băi) în 1 890, iar cele din Prundu-Bîrgăului şi Monor în 1909). Dealtfel, ideea defiinţări i şcolilor de mai sus se vehicula nu la mult timp după reorganizarea lor. Moti­vele, mai puţin sau mai mult întemeiate, reies dintr-un arti­col apărut în . ,Federaţiunea" din Budapesta, care critică aspru această intenţie. Referindu-se la cele trei şcoli de pe Valea

28 Vezi lnslrUmentulu luadaţionale, p. 30. 29 VIrgil .Şotro.pa şi Nicolae Drăganu, op. cit., p. 75. 30 Pentru aceşti lnvăţători s·a slxlb illt un SO·Iariu anua•l de 240 flooinio, la· care se adaugă

!50 florini pentru locuinţă şi lemne de foc (ibidem., p. 76) . Totodată, Comitetul fondu­rHor şcolare a hotărit ca monua:lele şi 'rec.hizHele necesa·re şcol1ii să se cumpere din Fondul şcolor centra·l. Comit�ul şi comisia adminlst.atlvă trebuiau să vegheze pentru ca aanualele să nu se .,strice ori prăpădească, ca o carte măcor la dai şoolori să paotă servo• (F.G.N., pach. CCXCVII, dos. 1, 1. 79) .

128 www.cimec.ro

Someşului ( Zagra, Telciu şi Sîngeorz) ziarul scria in anul 1 871 că "aceste şcoli e vorba să se defiinţeze, şi anume · din motivul că sint puţini pruncî în ele şi poftesc multe spese . . . Am dori - conchidea "Federaţiunea" - să vedem nu desfiin­tindu-se, ci înmulţindu-se şcoalele, şi în prima linie ridicîn­du-se cu orice sacrificii o preparandie la Năsăud, fără de ca­re� e drept, că apoi nu ne trebuiesc nici celelalte şcoli mici" .3�

Şcoala normală din Năsăud. Este vechea şcoală înfiinţată în 177 1 , a cărei activitate a fost strîns legată de cea a Insti­tutului militar. După ruinarea acestui_ institut in timpul revo­lutiei de la . 1 848--1 849, Şcoala normală · s-a mutat într-un edi­ficiu al cazărmii regimentului. Denumirea de şcoală "norma­lă" este improprie, deoarece aceasta nu pregătea învăţători, fiind doar o şcoală primară superioară cu 4 clase.32 După des­fiinţarea regimentului această şcoală nu-şi mai avea menirea de ;pe timpul graniţei militare, şi prin "Invoiala" încheiată in 1861 şi 1 862, s-a hotărît ca ea să fie reorganizată după "pla� nurile cele mai noi de învăţămînt" , devenind, de acum, o şcqală pregătitoare pentru gimnaziul care avea să se înfiin­te�e. salariul învăţătorilor urmind să fie majorat la nivelul cejqrlalti învăţători de la alte , ,şcoli normale din patrie".33 To:ţ .acum, limba ger!Ilană, este .înlocuită ca limbă de predare cu cei\ romnă.

,', : ' . Ca şi la celelalte şcoli susţinute din Fondul şcolar cen­

tr,iiiJ, în afară de intretinerea materială a şcolii normale, din acest fond se !ăcea şi plata învăţătorilor. Aceştia erau aleşi de către Comitetul fondurilor grănicereşti prin concurs, exi, genta fiind mult mai mare decît la şcolile zise triviale.=14 Aşa se face că ea a devenit ·şcoala aleasă în district, bucurindu-se de :o mai mare popularitate.

Noile legi impuse de către guvernul maghiar în domeniul inVI'itămîntului au lovit şi în caracterul naţional al şcolii nor­male. Din 1 879, obiectele de învăţămînt au început să se pre­dea paralel in limba română şi maghiară,, iar corespondenţa şcolii cu organele superioare se făcea in ambele limbi. . ..

Numărul elevilor care frecventau şcoal,a normală era des-tul .de ridicat după desfiinţarea regimentului. Aşa, de pildă, in 1 856 erau aproape 400 de copii, dintre care mulţi "provincia­lişti" (negrăniceri) .35 Mai tîrziu, după infiintarea mai multor şcoli primare şi datorită faptului că cei care voiau să urme­ze . gimnaziul nu mai trebuiau să treacă prin şcoala normală,

31 Federaţiunea, nr. 31 , 1871. 32 Vezi Sandu Man�l i<J, op. �il., p. 174. 33 lnstrumentulu fundaţi-le, p, 10. 34 Ibidem., p. 30. 35 Elevii care nu descideou din g·răniceri trebuiau să plătească o taxă anuală intre 2 şi 4

florin! (VirgN $otropa şi Nicolae Drăganu, op. cit., p. 70) ..

9 - , .Fi le de istor.ie• 129 www.cimec.ro

numărul elevilor acestei şcoli s-a micşorat. Totuşi, şcoala nor­mală n-a avut soarta celorlalte şcoli primare superioare sus­ţinute din fondul şcolar, ea fiinţînd pînă în anul 1 9 18.

Scoala d e fete din Ndsud. Este o altă şcoală susţinută din Fondul scolas tic central. Infi inţată în 1 826, îndeosebi pentru fiicele ofiţerilor şi ale amploiaţilor regimentului, limba de propunere a fost germana pînă în anul 1 860, cînd a fost inlo­cuită cu cea română.

Conducerea administraţiei fondurilor şcolare a căutat în repetate rînduri să reorganizeze această şcoală a cărei meni­re în educarea tinerelor fete era foarte importantă. O primă realizare o constituie faptul că în 1 870 s-a trecut la durata studiilor de 3 ani, pentru ca, în anul 1 887, să se ajungă la 6 ani.36

Pînă în anul 1 860 numărul elevelor ce frecventau această şcoală era relativ mic (20-40) . După acest an cînd s-a intro­dus limba româaă ca limbă de predare, ea a fost des cerceta­tă n u numai de fetele d in Năsăud, ci ş i de cele din împreju­rimi, ba chiar şi din ţinuturi mai îndepărtate, încît în dece­niul 1 881-1 890 numărul elevelor ajungea, de regulă, la lOO.

Gimnaziul român din Năsăud. Problema înfiinţării unui gimnaziu s-a pus încă din anul 1 77"0. înfiinţarea, însă, a Şcolii normale şi a Institutului militar, considerate suficiente pentru scopurile militare , a dat u itării această chestiune. Problema a fost reluată, de această dată de către reprezentanţii comu­nelor grănicereşti, odată cu desfiinţarea regimentului { 1 85 1 ) , dar reţinerea proventelor de către fise a amînat pentru 1 2 ani rezolvarea ei.

Odată cu recîştigarea proventelor s-au întreprins primii paşi pentru înfiinţarea gimnaziului. " Invoirea" comunelor gră­nicereşti precizează caracterul pur românE-sc al acestuia , ca şi planul instructiv-educativ care trebuie urmat. În paragra­ful VI, punctul 4 din acest act, se arată că în oraşul Năsăud se va "funda şi ridica" un , ,Gimnasiu complet naţional român, în care să se predea toate acele ştiinţe, care s-au predat pînă acuma şi se vor preda pe venitoriu în celelalte gimnazii com­plete publice ale patriei".37 De asemenea, se specifica faptul că el va fi o instituţie publică şi că în el va putea învăţa "orişicine, fără distingere de naţionalitate şi religie", iar pen­tru organizarea sa se va întocmi un statut în care se va "ex­prima curat că limba învăţămîntului pentru totdeauna cît va exista acest institut" va fi cea română. "Statutul - se arată în "Invoire" - să se îngrijească . . . ca ştiinţele filosofice ş i matematice să se predea cît mai pre larg, iar pentru istoria

36 Ibidem., p. 109. 37 lnstrumentulu fundaţionale, p. 11

1 30 www.cimec.ro

-:at iunii române şi literatura limbei române să se înfiinţeze şi 'd fie una catedră de sine, care poate la alte gimnazii nu exis­; ::i " . Referitor la artele frumoase .- "pictura şi muzica vocală si instrumentală" -, care , ,la români pînă acuma fură atit de părăsite" , se specifica că trebuie "să se ia in distinsă consi­:ieratiune".:18

"învoirea" preconiza construirea unui edificiu , "după ar­:; i tectura modernă" , pentru gimnaziu, cit şi pentru celelalte sc-oli din Năsăud întreţinute din Fondul scolastic central, şi, apoi, un "convict" pentru fiii grănicerilor din cele 44 de co­mune care frecventau şcolile năsăudene. Pentru "inlesnirea" construirii edificiului şcolar şi a internatului s-a stabilit şi contribuţia in materiale a fiecărei comune foste grănicereşti.39

Gimnaziul trebuia să se deschidă în anul 1 863. De aceea, Comitetul fondurilor scolastice se grăbi să obţină aprobarea necesară şi, in şedinţa sa din 1 7 august 1 862, înaintă un me­moriu guvernului solicitind aprobarea înfiinţării lui, alăturînd, totodată, şi un proiect de buget din care se vor intretine şco­lile proiectate, demonstrind că rămîn bani suficienţi şi pentru construirea unui edificiu şcolar.'•0 Răspunsul guvernului in­tirzia însă să apară. Abia în mai 1 863 se solicita, de către acesta, comitetului şcolar planul de învăţămînt pentru gimna­ziu şi la 3 septembrie impăratul semnează actul de aprobare.

Deschiderea gimnaziului din Năsăud a avut loc, într-o atmosferă de mare sărbătoare românească, la 4 octombrie 1 863. Numărul elevilor înscrişi în anul şcolar 1 863-1 864 era de 40,41 apoi, odată cu înfiinţarea noilor clase numărul lot a crescut. Aprobarea guvernului era doar pentru gimnaziul in­ferior, ale cărui clase se completaseră pînă în 1 867. De aceea, Comitetul fondurilor şcolare grănicereşti solicită autorităţi­lor superioare aprobarea înfiinţării gimnaziului superior, apro­bare ce nu întîrzie să apară, astfel că, pînă în anul şcolar 1 8701 1 87 1 , se deschiseseră, pe rînd, şi cele 4 clase ale gim­naziului superior.

Ginmaziul român grăniceresc din Năsăud a fost incadrat cu profesori de mare valoare/i2 Potrivit lnstrumentului funda­tional, angajarea lor cădea in seama Comitetului fondurilor şcolare centrale, care organiza concursul pentru ocuparea posturilor vacante, dintre concurenţi fiind aleşi "cei mai apţi şi mai morali" .�3

38 Ibidem., p . 1 1-12. 39 Pentru deta.li i vezi ibidem., p. 18-21. 40 F.G.N., poch. CCXCVII, dos., f. 62. 41 Vi•rgi.l Şotropo şi Nicolae Drăga•nu, op. ciL, p. 164. 42 Dintre aceştia amintim : Paul Tanco, doctor in matematici, )\.P. Alexl, pr<>lesor darwln.lst,

Nicolae Drăganu, mare filolog, Victor Motogna, istoric, Virgil Sotropa, i�tOf'ic şi publi-cist, e1c. -

43 lnstrumantulu fundoţionala p. 31 .

9" 1 3 1 www.cimec.ro

La scurt timp, liceul năsăudean s-a bucurat de o mare fai­mă in Transilvania l?i chiar şi în alte provincii româneşti . Aprecieri elogioase se găsesc in toate publicaţiile româneşti din Transilvania , şi, îndeosebi, în . ,Gazeta Transilvaniei" , care, referindu�se la şcolile româneşti d in această provincie, făcea următoarele aprecieri la adresa instituţiei năsăudene : ; .Să: trecem acum la Năsăud speranţa acestui ţinut şi pe drept

- a naţiunii noastre întregi. Aici ne putem mîndri cu un gimna­, ziu complet, bine organizat în frunte cu un corp profesoral, care e la înălţimea misiunii sale ; Toate catedrele profesora·· le sînt ocupate cu oameni de specialitate, cei mai mulţi pro­fesori sint cenzuraţi ; iar ceilalţi prin îndelungatul serviciu şi diligenţă şi-au comprobat pe deplin abilitatea lor. Acest gim­naziu e frecventat de tineri din toate ţinuturile acestea şi al­tele mai îndepărtate, precum şi din Bucovina . . . pînă acum ne putem mîndri cu mulţi tineri excelenţi ieşiţi din acest gim-naziu la diverse diregătorii".44 .

· Prin dispoziţia comisarului regesc Desideriu Bimffy, gim­na:iiul din Năsăud îşi pierde, în anul 1 886, caracterul , ,auto- •

nom confesional" , fiind transformat în unul cu caracter "fun­daţional". Această dispoziţie lovea în caracterul românesc al instituţiei, ştirbindu-i-se, totodată, autonomia de conducere. Potrivit dispozitiei , ComitetuL fondurilor şcolare centrale, or­ganul său tutelar, avea să se îngrijească, de acum, doar df' sectorul administrativ-economic a l gimnaziului şi de alegerea profesorilor, problemele didactice şi disciplinare căzînd 1n seama guvernului de la Budapesta şi a directorului suprem al cercului de învăţămînt din Cluj .45

Edificiul gimnaziului trebuia început în anul 1 863. Greu­tăţi · materiale neprevăzute au întîrziat această acţiune pînă in anul 1 887. Construirea noului edificiu gimnazial între anii 1 887-1889 a constitui t una dintre cele mai mari realizări ale Fondului şcolar central. Ridicarea noului local, una dintre ce­le mai frumoase opere arhitectonice ale . Năsăudului - azi sediul Liceului "Georghe Coşbuc" -, care a costat 1 1 9.966 florini,46 a secătuit bugetul fondului şcolar. Din această cau­ză, cu toate e forturile, nu s-au mai putut realiza alte două obiective importante prevăzute în Instrumentul fundaţional - înfiinţarea unui internat cu 1 00 de locuri pentru gimma­ziu şi şcoala reală (de meserii) , -, iar şcolile primare supe­rioare susţinute de Fondul scolastic au trebuit să fie desfiin­ţate.

44 Gazeta r .... silvaNei, nr. 91, 1882. 45 ViTg l<l $otropa şi Nicolae Drăganu, op. cit., p. 175. 46 Leon Scridon, ap, . cit., p. XIV.

132

www.cimec.ro

In timpul primului război mondial deficitul fondului sus­ti.nător al liceului s-a accentuat, fiind lipsit şi de posibilitatea ::>lătiiii integrale a salarii lor profesorilor, fapt ce a determinat Comitetul adminsitrativ al fondurilor şcolare centrale să cea­ră subvenţii de la stat. Este momentul cînd asaltul "hain şi diabolic " al autorităţilor maghiare împotriva gimnaziului atin­Je apogeul, guvernul condiţionînd împrumutul cerut de pre­darea în limba maghiară a mai multor obiecte de învăţămînt, fapt ce ar fi dus la pierderea caracterului de şcoală româneas­că a acestei prestigioase instituţii năsăudene.47 Dînd dovadă de un fierbinte patriotism şi înţelegînd marele interes naţional legat de menţinerea caracterului românesc al şcolii, profesorii aăsăudeni au respins condiţiile guvernului maghiar, căutînd să slujească mai departe cu salarii mult reduse.

După unirea din 1 9 1 8, statul român a preluat o mare par­te din obligatiile fondului şcolar, iar şcoala primară (fostă normală) şi gimnaziul din Năsăud au devenit şcoli de stat.

41 Vezi Anuarul liceului gr6nlcerete .,G. eo,buc" din N616ud, anul şcolor 1932,133, Bhtri\o. 1 933. p. 47.

1 33 www.cimec.ro

VIctor Onlţtor, militant de seamă pentru Unirea Transilvaniei cu România

Simion Lupşan, Ioan Rusu-Sărăţeanu

Victor Onişor face parte din generaţia făuritorilor statului unitar român. Participant activ la însemnatele evenimente de la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi la cele de la începutul se­colului nostru, a militat de-a lungul vieţii sale pentru emanci­parea poporului român de sub asuprirea străină, pentru unirea Transilvaniei cu România şi pentru consolidarea acesteia .

S-a născut la 19 iunie 1874 în comuna Zagra din judeţul Bistriţa-Năsăud. A crescut în mijlocul foştilor ostaşi ai regi-·

mentului de graniţă năsăudean care -şi povesteau amintirile des­pre vitejiile săvîrşite în nenumărate lupte purtate pe cîmpiile Europei, şi-n climatul creat de prezenta încă vie în conştiinţa sătenilor a Craiului Munţilor şi a luptelor pentru independenţă .

Atmosfera în care-şi deschise ochii, în care-şi petrece anii copilăriei, în care se dezvoltă ca adolescent şi-n care trăia în­tregul neam românesc din Transilvania ne este descrisă astfel de V. Onişor.

"In subconştientul lui poporul român, mereu era îndrep­tat spre crezul comun al tuturor, că va suna ceasul cînd va putea scutura jugul milenar. Portretele mucenicilor : Horia, Cloşca şi Crişan, a falnicului Avram Iancu cu întreaga pleiadă de martiri erau fixate pe păreţii aproape a fiecărei case, unde în singurătatea celor patru păreţi . de multe ori bietul român obosit de truda zilei, privea pierdut figurile măreţe ale acelora, care au murit pentru libertate ; iar la geam nu arareori îl pîn­deau jandarmii cu pene de cocoş, ca să-1 ridice din pat şi-n bătăi să-1 înfunde la puşcărie " . 1

1 V. Oni�, Evenimentele prerneogătoare Unirii tuturor f'Om6nilor şi Actul Unirii din Alba ltlr�a, ms. Arh. St. Bistriţa - Năsăud, Fond V. Oni�or, 1/5.

1 34

www.cimec.ro

Studiile primare le face în comuna natală iar cele secun­dare le urmează la liceul grăniceresc din Năsăud care-i oferă condiţii prielnice de a asimila cunoştinţe preţioase privind cultura noastră naţională.

Se remarcă de timpuriu prin înclinaţia pe care o avea pentru studiu şi prin frumuseţea caracterului său. Desfăşoară o activitate bogată în cadrul societăţii literare "Virtus Romana Rediviva", activitate ce-l recomandă pentru postul de preşe­dinte al acesteia pe care-I şi deţinea in anul şcolar 1 892/93. Printre lu<:rările prezentate în cadrul societăţii menţionăm "Comitatul Bistriţa-Năsăud, descriere din punct de vedere "orohidroetnografic", pentru care a primit un premiu de 4 flori ni.

Urmează apoi facultatea de drept de la Universitatea din Budapesta pe care o termină in- anul 1 899, cînd obţine şi ti­tlul de doctor. Desfăşoară şi în sînul societăţii "Petru Maior" o prodigioasă activitate culturală devenind în scurtă vreme un membru de seamă al ei şi mai apoi unul din conducătorii ac�s­teia alături de alţi studenţi cu o activitate deosebită ca Valeriu Branişte, Traian Vuia şi Ilarie Chendi.

In primul an de studii, adică în anul universitar 1 893/94 a fost ales preşedinte al comisiei literare a societăţii "Petru Maior", post în care se alegea de regulă un student din anii din urmă ai studiilor.

"Aj unsesem, ne mărturiseşte el, să fiu apreciat de colegii. româpi. In acel an a apărut în revista literară ce apărea · la Bistriţa în redacţia lui George Cuteanu "Minerva" , ·· un studiu mai lung al meu despre Mihail Cogălniceanu".2

Ca student publică in anul 1 894, volumul "Doine şi stri­gături din Ardeal", voi. I, apărut în colecţia Şaraga din Iaşi. Subliniind importanţa poeziei populare aduce un cald elogiu lupei milenare a poporului nostru pentru libertate socială şi naţională : "Nici un popor n-a reuşit in decursul vremii să-şi transpună istoria în creaţia populară, aşa cum a reuşit poporul român. Da ! in adevăr străbunii noştri şi-au pus in cîntec toate speranţele, toate durerile, toate lacrimile şi zbuciumul acestor meleaguri. Pămîntul patriei noastre de două ori milenară, a fost poarta tuturor furtunilor, zidul de care s-au spart toate vînturile vremii. Pe cînd apusul crea temple, basilici şi uni­versităţi, înaintaşii noştri de pe aceste J>ăminturi îşi făceau din piepturile lor ziduri, pentru a opr,i pe Carpaţi care era şira spinării a neamului � pîrjolul tătarilor şi umbra negurii oto­mane ce bătea la porţile Europei, însetate de jaf. Noi aci am

2 Onlşor Victor, Deeonul Facultăţi i de Drept, Amintiri de la Societatea de lectură .,Petru Maior", in Almanahul Societăţii Academice ,.Petru Maior•, al societă�ilor pe Facultăţi, f-i Academii şi al cercurilor studenţe'fti regionale din Cluj, Ti•p . . , Ca rtea Romiineo•că", S.A., Ouj, 1 929, p. 67.

www.cimec.ro

J Ucat rolul de santinelă a 'Civilizaţiei.· Multe din pergamentele Hemii s-au distrus, ghiarele vremii şi flăcările războaielor le--au mistuit. Da ! le-au mistuit; • numele eroilor ' anonimi, eroi poate care n-au avut parte ni_ci de mormint dar au rămas săpate în inimile oamenilor imortalizaţi . în creaţia populară din care pu­tem să scoatem adevărul, despre lupta şi năzuinţele poporului nostru ".

Incă din anii de studenţie intră din plin în viaţa politică. , ,Pe)îngă activitatea socială şi literară de la "Petru Maior",

tinerimea română făcea şi politică. Era anul, în care se pusese la cale procesul Memorandului . . . In luna mai am participat o mare parte dintre studenţi ca delegaţi ai tinerimii la dezba­terea procesului Memorandului de la Cluj, unde am stat •Cel puţin 2 săptămîni. Am luat parte cu tinerii veniţi de la Pesta şi Viena, cu cei de la Cluj la toate acţiunile în legătură cu pro­cesul. Am dat cele 2 manifeste către popor, pe care le-am sem­nat cu numele fiecare. Natural, cînd ne-am întors la Pesta să continuăm munca de a ne da examenele, cei mai mulţi erau bursieri, obligaţi a ne trece deci examenele la primul termen. ne-am g�sit puşi în anchetă disciplinară pentru cele 2 mani-feste".:'!

·

Activitatea pozitivă desfăşurată în cadrul Societăţii stu­denţeşti "Petru Maior" îl face să ajungă printre conducătorii ei. "In anul 1 894-95 am ajuns secretar al Societăţii "Petru Maior". Preşedinte a fost Atanasiu Gava student în ultimul an la medicină . . . Notari erau : Victor Branişte, actual senator şi vechi ziarişt şi inginer Traian Vuia, inginer la Paris şi cel din­tîi inventator al aeroplanului cu roţile ridicîndu-se de la pă­mînt. Comisiunea literară avea preşedinte pe regretatul Ilarie Chendi, teolog absolvent şi student în litere. In anul H l97/9R mi-a venit mie rîndul de-a lua prezidenţia societăţii. . . ".�

In aprilie 1884 se înfiinţează la Sibiu ziarul "Tribuna" care prin activitatea pe care o desfăşoară îşi aduce o contri­buţie substanţială la dezvoltarea vieţii politice, sociale şi cultu­rale din Transilvania. Ea a promovat ideea luptei active împo­triva asupririi naţionale şi sociale, a criticat inactivitatea con­ducerii Partidului Naţional Român şi a promovat permanent valorile culturii autentice româneşti.!'!

La această revistă jl găsim pe Vktor Onişor redactor, · în anul 1 897, alături de Ioan Scurtu şi Ilarie Chendi. Nu ne în­doim că perioada _petrecută de Victor Onişor la "Tribuna" i-a fost de un real folos, pregătindu-1 p entru .activitatea ce avea s-o

l Ibidem., p. 68.

� ��::iji�.;.,69�nific6o'ii statului naţional n>mân. Unit- Tran1iltanlei cu wechea Ramaftie, Bucureşti, 1968, p. 50.

1 36 www.cimec.ro

�esfăşoare mai tîrziu. A scris a1c1 o serie de articole : Codul :ivil ungar, Legea muncitorilor agricoli, Românii în oraşele :iăseşti şi altele. A colaborat de asemenea m ziarul "Dreptatea" j in Timişoara, la "Foaia poporului" din Sibiu, iar "Cuvintul :>rogram" din 1901 al ziarului , ,Libertatea" de la Orăştie a fost :;emnat şi de Victor Onişor, alături de Ilarie Chendi, Alex. Vaida -Voievod, Aurel Vlaicu şi alţii.6

După obţinerea diplomei de avocat, în anul 1901 s-a sta­jilit în Bistriţa. Nu şi-a făcut din profesie un ideal, ci şi-a pus 'i profesia şi viaţa în slujba neamului a cărei istorie o' -cu­noştea atît de bine şi pe care-I dorea cu ardoare liber de orice 1suprire.

La Bistriţa unde şi-a petrecut o bună parte a vieţii sale desfăşoară o activitate meritorie. A fost de la început un par­tizan plin de fervoare a unei politici active, pronunţîndu-se cu hotărîre împotriva pasivismului politic. A fost în repetate rînduri, în 1 906, 1908, 191 O, candidat al Partidului. Naţional Român, la alegerile de deputaţi în judeţ. Datorită activităţii �ale pline de zel, tenacităţii şi perseverenţei sale a fost ales în Comitetul Central Executiv al Partidului Naţional, al cărui membru a rămas permanent.

Partidul Naţional Român a luat hotărîrea de a renunţa la pasivism şi de a participa la alegerile parlamentare in anul 1 905, angajîndu-se astfel în viaţa politică activă. Reintrarea în lupta politică a burzheziei române are loc în condiţiile crizei dualismului austro-ungar. Activismul inaugurat în anul 1 905 a stimulat toate energiil� poporului român din Transilvania dirijîndu-le spre lupta pentru eliberarea naţională şi socială.

Create condiţiile pentru o activitate politică activă. Victor Onişor alături de alţi fruntaşi locali înfiinţează la Bistriţa, în anul 1 904, clubul naţional român.

In alegerile din 1 906, candidatul Partidului Naţional Ro­mân pentru cercul electoral al Năsăudului este Victor Onişor. Trebuie menţionat aici faptul că de multă vreme în acest cerc alesul trimis în parlamentul din Budapesta a fost mereu Ion Ciocan, reprezentantul la alegeri al partidului liberal-maghiar. După o lungă perioadă cercul electoral · al Năsăudului avea can­didat de deputat un reprezentant al Partidului Naţional Român.

Victor Onişor în calitate de candidat al Partidului Naţio­nal Român a fost primit cu mari manifestaţii de bucurie şi en­tuziasm în toate comunele cercului. Datorită însă J?resiunilor

6 Prof. Dr. Victor Jinga, comunicare ţţinută la şedinţa comemorativă orqanizată in �cadrul Jnstitutului de istorie ,.N. Iorga• a l Academiei de Stiinte Sociale şi Pol !rtice cu pri-lejul implinirii a 1 00 de oni de la naşterea profesorul u i univ. Dr. Victor Onilor, unu1 d in intemeiatori4 disciplinei istoriei d reptului romăn, Arh. St. Bi striţa - NCa.săud, Fond Victor Onişlr, 1/V, f. 2.

137 www.cimec.ro

făcute asupra alegătorilor de către oficialitatea maghiară a fost ales totuşi deputat Ion Ciocan. 7

Alegerile şi soat'ta funcţionarilor români sub regimul dua� lismului sînt plastic descrise în romanul scriitorului Liviu Re­breanu "Ion", în care apare şi avocatul Grofşorul, care nu este altul decît Victor Onişor.

-

La alegerile din 191 O 1 upta electorală devine mai aprinsă. "In acest cerc (al Năsăudului n.n.) românii au puterea, dar

în mai multe rînduri ei au ales tot pe fostul director al gimna­ziului din Năsăud, Ciocan, om dat în apele stăpînirii !

Azi cînd rostul alegerilor e atît de însemnat, trebuie însă şi românii năsăudeni să-şi dea seama despre groaznicul păcat ce vor săvîrşi faţă de neamul lor, de vor trimite în dietă pe acelaşi Ciocan, care stă sub pulpanele lui Tisza Pista şi a tutu­ror celor de la putere, şi care la aducerea legii de vot !J.U va fi în tabără cu românii cei drepţi, care cer vot la tot poporul, ci va vota cu Tisza, să se deie vot iară numai la prea puţini oameni din popor, rămînînd grosul puterii tot în mîna celor ce azi o au : a nemeşi'lor, grofilor şi slujbaşilor.

Români năsăudeni ! Zmulgeţi-vă din calea greşită a tre­cutului ! Ineţelegeţi chemarea mare a zilelor de azi, şi votaţi cu toţi cu Dr. Onişor, care mergînd in dietă, să lupte alături de bunii săi fraţi, pentru a se da poporului dreptul larg ce se cuvine !

Acum ori niciodată auziţi şi voi glasul răsunător al poe­tului :

"Deşteaptă-te Române".s Nici de data aceasta Victor Onişor n-a reuşit la a1egeri

datorită aceloraşi presiuni şi falsificări făcute de guvernul maghiar.

Aria activităţii sale nu rămîne însă numai lupta politică ci se extinde, îmbrăţişînd toate domeniile vieţii noastre social­culturale. A înfiinţat "Reuniunea meseriaşilor români" din Bistriţa, "Reuniunea de cetire şi gimnastică" şi "Societatea că­rămidarilor", în anul 1 908, pe care a şi condus-o.

Fiind fiu de grănicer s-a pus şi în slujba apărării dreptu­rilor celor 44 de comune fost� militarizate. In 1905 a publicat studiul Legile grănicerilor năsăudeni, despre administrarea pădurilor, regularea proprietăţii, contractul din 1 87 2 şi pacea judecătorească din 1 890.

In prefaţa lucrării se menţionează că deodată cu desfiinţa­rea graniţei militare s-au ivit noi raporturi de drept care tre­buiau reglementate conform noii situaţii.

7 Alegerea de deputat de la Năsăud in 5 mai 1906, Editura şi resp. autorului , Bistrita. Tipogrcfio Gh. Mo !ei , 1906.

8 .. Rev�st.o Bistriţe i " , B i strit-a, morţi 2.11 mai 1910, număr ocaz,i.oona l .

1 38 www.cimec.ro

Epoca de stabilire a noilor raporturi de drept a fost o epocă de luptă între district şi stat, aceasta fiind reglementată defi­nitiv în anul 1 890.

"Cunoştinţa acestor legi, cum şi a ordonanţelor de execu­tare date de miniştri, o âflau de mare lipsă pentru urmaşii grăniţerilor de la Năsăud, care pe baza acestor legi sînt che­maţi să apere şi să conserve ceea ce au moştenit" ! Ac,esta e motivul redactării lucrării, mărturisit de autor în prefata lu­crării.

In perioada cît şi-a desfăşurat activitatea la Bistriţa a ma­nifestat un interes deosebit şi faţă de problemele culturale şi literare, domenii în care avea frumoase realizări încă din prima tinereţe. .

De timpuriu a făcut traduceri din operele lui Emil Zola, Conan Doyle, Jules Verne publicate în parte în ziarul , ,Tri­buna" din Sibiu. Cea mai de seamă traducere a fost aceea a romanului "Castelul din Carpaţi" de Jules Verne, apărut în 1 897 la Sibiu, fiind cea dintîi transpunere în· româneşte a cărţii.

Apariţia în româneşte a "Castelului din Carpaţi" a "fost comentată favorabil în "Tribuna'', "Telegraful Român", "Uni­rea" de la Blaj şi în cîteva publicaţii de la Bucureşti. Criticul literar Ilarie Chendi a scris în ,,Familia" , de la Oradea : "DI. Onişor s-a achitat incontestabil cu multă dibăcie de sarcina ce a luat asupra-şi . . . scrie o bună limbă românească şi interpre­tează fidel".9

In anul V al apariţiei "Revista Ilustrată", în anul 1902, Vic­tor Onişor devine redactor responsabil al acestei publicaţii, dar numai pentru un an, pentru că revista îşi încetează aparitia.

In 1 7 ianuarie 1903 apare la Bistrita "Revista Bistriţei" al cărei proprietar şi editor este Victor Onişor.

Rosturile revistei sînt expuse în articolul "Gîndul nostru" : " . . . Pentru a împlea această lipsă fondăm organul de publici­tate "Revista Bistriţei" în jurul căreia am dori să întrunim pe toţi oamenii de bine din împrejurimea aceasta. . . doritori de progres şi concentrarea vieţii româneşti pe tărîm social, eco­nomic şi cultural. După împrejurări, atît e gîndul nostru deo­camdată, menţionîndu-se într-un alt articol . . . că "nu se poate să trăim în nepăsare şi trîndăvia în care am stat pînă acum faţă de treburile obşteşti" . 1°

In paginile revi�tei se dezbat problemele cele mai arzătoa­re ale timpului. Intr-o epocă cînd activismul se afirmă în vi ata politică a românilor, gazeta al cărei redactor era el însuşi un

9 Apuci prof. D r . V. Jingo, op. cit., p. 3 . 1 � ,.Revista Bistriţei", 1 , n r . 1/1903, p. 1 .

1 ::l!)

www.cimec.ro

înfocat partizan al activismului, publică mai ales materiale edu­cative din acest punct de vedere, îndemnîndu-se opinia publi­că românească la participare politică cît mai eficientă, instru­indu-se cetăţenii cu privire la drepturile şi la obligaţiile ge care le au în legătură cu dreptul de vot.

Se publică materiale privind activitatea "Reuniunii me;e­riaşilor", a "Astrei", a "Societăţii cărămidarilor din Bistriţa ca însoţire" subliniind avantajele societăţii care-i fereşte pe cără­midarii români de exploatarea crîşmarilor ce s-au instalat in imediata apropiere a lor, a "Reuniunilor de cetire" pentru în­fiinţarea cărora apelează la tinerimea şi inteligenţa satelor subli­niind că-şi vor "cîştiga un titlu la recunoştinţa neamului pe care trebuie să-1 ridicăm". In alte articole ca "Poveste tristă" condamnă pe funcţionarii satelor care j ignesc pe oamenii săraci şi neştiutori într-ale legii, iar în "Reforma electorală" îşi ex­primă părerile cu privire la "pasivism" şi "activism", militînd cu argumente pentru , ,activism". 1 1

Cînd în anul 1 909 s-au aniversat în România 50 de ani de la UI)irea Principatelor, cu mari manifestaţii de solidaritate românească la Bucureşti şi la Ruginoasa, la mormîntul lui A1e­xandru · Ioan Cuza, Victor Onişor a ţinut o conferinţă la Bis­triţa privind acest eveniment publicată şi-n numerele 5-9 ale .. Revi stei Bistriţei".t2

In vizita pe care ci face Nicolae Iorga în Transilvania, în octombrie 1905, de la Bistriţa prin Rodna pînă la Sighet este condus în calitate de translator pentru limba maghiară de Victor Onişor, care ne relatează peripeţiile acestei călătorii in nr. 1-3, 7 şi 1 0 ale "Revistei Bistriţei" din anul 1 906.

După o călătorie obositoare de la Rodna, peste munţi,, în Maramureş şi cu durere de măsele, Nicolae Iorga începe să scrie - ne relatează Victor Onişor. "Peste o jumătate de ceas d-1 Iorga şi-a recăpătat dispoziţia, de a putut să se apuce de scris. Pentru cei neiniţiaţi, vreau să trădez secretul hărniciei de scriitor a d-lui Iorga. D-sa nu lasă impresiile să se înve­chească şi să se spălătăcească. In călătoriile sale, în fiecare zi scrie ce a văzut. "Neamul românesc" e scris dar pe baza impre­siilor puse pe hîrtie numai decît, la faţa locului. Pentru d-1 Iorga numai călătoria e cevaşi greutate. Scrisul e urmarea că­lătoriei. Cînd .a isprăvit călătoria, a isprăvit şi cartea. Dacă ar lăsa scri.sul p� cînd ar ajunge acasă. n-ar mai scrie niciodată, zicea d-sa".

In numărul din 11 martie 1 906 al "Revistei Bistriţei" îşi în­cheie însemnările relatîndu-ne următoarele : "Acum a apărut şi vol. II din cartea d-lui Iorga : Neamul Românesc din Ardeal

1 1 Ibidem., 1. nr. 1 7/1903 ; 1, nr. 18/1903 ; I I I, nr. 7/1907 ; IV, nr. 44/1908 ; V, nr. sn909. 12 Ibidem., V. nr. 5--9/1909.

1 40 www.cimec.ro

şi Tara Ungurească, in care se cuprinde descrierea călătoriei sale prin Maramureş. Recomand cititorilor noştri descrierile ·de călătorii prin Ţările române ale celui mai productiv scriitor din· zilele noastre" .

. In Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească, volu­mul al II-lea, in care N. Iorga descrie călătoria sa în Transil­vania menţionează apariţia in decursul timpului a mai multor publicaţii româneşti la Bistriţa. Oprindu-se asupra gazetei "Re­vista Bistriţei" face remarca că "se înfăţişează foarte frumos" .

· In octombrie 1918 a luat parte la şedinţa istorică a Comi­tetului Executiv al Partidului Naţional Român de la Oradea. In acelaşi an, Victor Onişor este delegat împreună cu Petru Po­ruţiu, din partea comitetului Partidului Naţional Român. să ia contact cu comandamentul armatei române în vederea intrării în Transilvania a trupelor române.t:l

· La 1 decembrie 1918 a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia ca membru al Comitetului executiv şi delegat al ora-şului Bistriţa.

·

' A fost aleasă Alba Iulia ca loc al Adunării Naţionale, ne mărturiseşte Victor Onişor, "fiindcă acest oraş pentru noi Ro­marlii constituie un simbol al măririi, al suferinţelor şi al du­rerilor hea�ului românesc. Fiindcă de această cetate ne leagă amintiri. Coborîtoare din · vechiul Apulum, Alba Iulia a văzut gloria legionarilor lui Traian, iar zidurile ei au răsunat de armele biruitoare a marelui Voivod Mihai Viteazul. Alba Iulia a mai văzut şi durerea neamului unde a suferit chinurile asupritori­lor 't10ştri. Intre zl.durile Albei-Iulia a suferit umiliri şi neinfri­catul rege al munţilor Avram Iancu".H

· Drumul sărbătoresc pînă la Alba Iulia, nu lipsit de întîm­plări tragice, şi desfăşurarea adunării ne sînt descrise astfel :

. "Deja în ziua de 30 noiembrie 1918 începînd de la amiazi sos�au la Alba Iulia tren după tren aducînd o mulţime mare de români. Trenurile erau împodobite cu crengi verzi de brad şi cu ·

drapele naţionale. Pe întreg parcursul nu conteneau chiotele de · bucurie şi cîntecele patriotice, dintre care am reţinut ur­mătoarele : Deştetptă-te române, Pe-al nostru steag e scris u­nire, Trecem batalioane, Sînt vînător, Hai să dăm mină cu mi­nă, Mindri veseli vin dorobanţii, Ardealul ne cheamă etc. De la Cluj plecase în aceeaşi zi la orele 13 un tren personal care era însă arhiplin cu intelectuali români şi ţărani care se grăbeau la Alba Iulia.

La toate gările unde se oprea acest tren agenţi plătiţi de gUvernul maghiar, aruncau în vagoane manifeste contra unirii şi contra vechiului regat în limba română şi maghiară. La so-

t3 'Arh. St. Bist•iţa Nă�ăud, Fond Victor Oni$or, In, p. 31. 14 Victor Onişor, Ev-mentele premergătoa.. I,I.WU tulu<Or ..Om6nllor 'i ai=IUI unirii de la Alba Iulia, ms. Arh. St. Bisb'ilG - Nă•ăud, Fond Dr. Victor Oni�r. 1/5, 1. 78.

www.cimec.ro

sirea trenului în gara Războieni - in gară se plimbau pe peron vreo 20 de husari de la regimentul 9 din Zalău înarmaţi cu ca­rabine şi turmentaţi. Indată ce s-a dat jos din tren un soldat român care purta tricolorul a fost lovit răpind-ui-se drapelul pe care-I avea asupra lui. L-au rupt in bucăţi, 1-au călcat in picioare, urlind ca nişte sălbatici, iar cînd un preot român a îndrăznit să protesteze 1-au bătut şi i-au smuls barba. Prin a­ceasta au indignat chiar pe ungurii, care călătoreau in tren aşa, că la văzul acestora numiţii s-au retras de pe peron.

Ajungînd in gara Uioara aici s-au ataşat trenului muzica minierilor din Uioara care a produs o insufleţire foarte mare. Intrind trenul nu peste mult in gara Teiuş aici deja ne-aştepta un alt tren cu vagoane de marfă, care aducea pe românii de pe Mureş şi Tirnave. Lumea adunată de bucurie a dansat Hora Unirii pe peronul gării la muzica minierilor. Pe peronul gării, la intrarea trenului patrulau doi soldaţi unguri care în continuu incercau să provoace scandal intre români, însă păreau şi ei înfricaţi de marea mulţime de oameni. Deja se atătau şi agenţi provocatori ai ungurilor care incercau să convingă pe oameni să numai meargă la Alba Iulia - însă erau huiduiţi. In mijlo­cul horei amintite stătea mindru, ţinînd in mină un drapel tri­color foarte mare caporalul Arion, care in tot timpul călătoriei ţinea drapelul la locomotivă, ca să fie văzut de toţi românii din tren. In etajul gării la geamul prim dinspre aripa stingă a:m observat ţeava unei mitraliere care prin puşcăturile ei încerca să intimideze pe cei care dansau hora. Comandantul gării era un locotenent maghiar a cărui adjutant era subofiţerul Ambruş Dezideriu din Aiud.

In Teiuş deja s-a răspîndit zvonul că la Războieni a sosit trenul special de la Cluj, care aducea garda română din Cluj şi care pe husari i-ar fi dezarmat, respective i-a pus pe fugă. Sosind trenul special de Cluj, în gara Teiuş s-a format un tren cu vreo 100 de vagoane de marfă care să ne ducă pe toţi la Alba Iulia. Abia s-a pus trenul în mişcare, s-a auzit o detunătură de armă şi Arion fu împuşcat în inimă şi mort pe . loc. La aceasta din trenul nostru s-a răspuns cu focuri de mitraliere, care au luat în bătaie gara Teiuş. Abia a putut fi potolită lumea, care pretindea să fie oprit trenul şi să ocupe cu asalt gara pentru a pedepsi pe unguri. Vă puteţi închipui ce vărsare de sînge ar fi fost cînd bine ştim, cît de tare erau ungurii fortificaţi în gara Teiuş.

Seara la orele 9,30 a intrat acest tren in Alba Iulia unde sosea in continuu o extraordinară mulţime de oameni cu nenu­mărate drapele şi muzici, era o frenezie şi o însufleţire indes.,. criptibilă

Lumea peste noapte a fost încartiruită în instituţiile pu­blice ale oraşului şi în comunele învecinate.

142 www.cimec.ro

Era 1 decembrie 1 9 1 8, zi de iarnă, cădeau fulgii de zăpadă, cind in toate părţile intrau cu muzici şi drapele lumea imensă in număr de cea. 1 20 000 oameni, care toţi în haină de sărbă­toare se grăbeau să participe la marele praznic al tuturor ro­mânilor. ln acelaşi timp se ţinea slujbă la cele două biserici ro­mâneşti, iar în sala cercului militar din cetate începuse demult şedinţa adunării, care la sosirea poporului a fost întreruptă pentru a primi defilarea lor. Aici s-au petrecut scene neuitate dintre care voi aminti aici defilarea emoţionantă a unui preot octogenar care avea în mînă crucea iar de două părţi era sus­ţinut de bătrînii satului". ts

După ce aminteşte de grozăvii:le măcelului de la Beliş, de chinurile preoţilor Popescu şi Deac inmormintaţi de vii, de moartea "matroanei" Hotăranu, omorîtă împreună cu băiatul ei, de ororile din Bihor unde luptătorii Dr. Ciordaş şi Dr. Bol­caşi, au fost omorîţi mişeleşte, de moartea nerryloasă a capo­ralului Arian, care după expresia sa, a adus poate ultima şi su­prema jertfă, încheie capitolul privind Marea Adunare de la Alba Iulia cu consideraţii pătrunse de un profund democra­tism şi cald umanism : "Unirea tuturor românilor intr-un sin­gur stat numai atunci va fi statornică şi garantată prin istoria de mai departe a lumii, dacă va răspunde tuturor îndatoririlor impuse prin noua concepţie a civilizaţiunii. dacă ea ne va in­spira datoria să nu pedepsim progenitura pentru păcatele părin­ţilor şi ca urmare ea va trebui să asigure tuturor neamurilor şi tuturor indivizilor conlocuitori pe pămîntul românesc, ace­leaşi drepturi şi aceleaşi datorii.

Civilizaţia care ne-a eliberat pretinde de la noi respectul pentru dînsa şi ne obligă să prăbuşim în noul nostru stat, orice privilegiu şi să statornicim ca fundament al acestui stat : munca şi răsplata ei integrală". 16

După cum se ştie Marele Sfat Naţional de la Alba Iulia a încredinţat guvernarea Transilvaniei, "Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Unga­ria" investit cu adevărate puteri de guvernare, legislative şi executive nelimitate, el devenind organul singur îndreptăţit de a reprezenta naţiunea română din aceste părţi şi a dispune în numele său.

Victor Onişor a fost numit secretar general al resortului afacerilor interne al Consiliului Dirigent ; el a avut greaua mi­siune de a organiza administraţia românească în Transilvania. A funcţionat ca secretar general de la 4 decembrie 1918 pînă în februarie 1 920. 1 5 Ibidem., 1/5, 1. 51-52. 16 lbldam., f. 54.

143 www.cimec.ro

Intr-o scrisoare din 22 decembrie 1 9 1 8, adresată soţiei sale ne relatează atmosfera de muncă plină de răspundere pe care o desfăşura :

. "Toată ziua vin oameni cu dorinte, deputaţi. Ieri seară am avut · o deputaţiune mai mare de saşi, condusă de un fost de­putat. Le rezolv cererile, stau de vorbă ca şi

. cum aŞ'i avea o

practică politică de zece ani. Şi cu mă mir cîte o dată. Aşa tre­ce ytemea fără a şti. . . Comunicaţia s-a ameliorat pe teritoriul ocup'at de noi : Deja de azi comunică două trenuri, dar numai pînă la Cucerdea, pînă unde e stăpînirea trupelor noastre. Mîine sperăm să ne întindem şi pînă la Cluj, ajungînd şi la acest cuib de viespi 17 (cum îi- zice Haţieganu), în mîinile noastre . . . De cînd avem în mîinile noastre minele de cărbuni din Valea Jiului, putem sa presionăm şi noi pe vechii noştri stăpîni - să vezi cum vin la noi cu rugăminţi, ca să capete cărbuni. Se în­ţelege că trebuie să dea compensa ţi uni. . . ". 18

ln anul 1 9 1 9, după atîtea încercări neizbutite de a intra în parlamentul din Budapesta, este ales deputat de Năsăud în constituanta României.

• In procesul verbal încheiat în adunarea generală a alegă­torilor din circumscripţia electorală a Năsăudului, care a · avut loc în sala de gimnastică a liceului grăniceresc, la 7 septem­brie, se spunea :

"Biroul şi comitetul au căzut de acrod, ca scaunul de depu­tat în constituanta României Mari Unite, i se cuvine m,.1mai D-lui Dr. Onişor. ca omu!ui. care mai bine ne cunoaşte dolean­ţele trecutului, dorul şi aspiratiile poporului nostru din acest tinu( care e cel mai vrednic dintre toţi, ca să ne reprezinte în sca:i.lnul de deputat al acestui ţinut. El e singurul şi unicul fiu al ' 'ţinutului nostru care a desfăşurat prima dată drapelul : "Partidului Naţional Român" contra baionetelor jandarmeriei maghiare şi a regimului cotropitor. . . El a purtat acel drapel sus şi tare cu bărbăţie şi o energie de neînvins, în ciuda tutu­ror · 'cotropitorilor, despoiatorilor şi exploa

.tatorilor neamului

nostru şi în contra tuturor vijeliilor şi a urgiilor asupritorilor a tot: ceea ce e românesc. El a fost în mai multe rînduri bătut. infrint, dar diciodată, nu s-a dat învins. Astăzi îşi îndeplineşte datoria faţă de neam, patrie şi tron în funcţia cea mai înaltă, plif,!ă de răspundere, cu deplină dibăcie, devotament şi iubire de, neam. L-a răsplătit neamul, să-i dăm şi noi tributul nostru : "Sufletul şi inima noastră". Să ne călăuzească şi să fie interpre­tul 1 nostru cel dintîi în primul parlament al României Mari, unite . . . " .19

17 E worba de magnaţii fi gratii stubi l iţi in majoritate lo Cluj. 18 Arh. St. S ist.iţo - Năsăud, Fond Victor Onişor, 1/7, f. 41. 19 Ibidem., p. 50.

1 44 www.cimec.ro

· Soarta a voit să fie insă altfel. Alma Mater Napocensis l-a chetnat la sînul ei în calitate de profesor la Facultatea de drept. Incompatibilitatea acestor două sarcini l-a făcut să opteze pen­tru catedra universitară pentru care avea şi înclinaţii şi pregă-tirea necesară.

·

"Consiliul dirigent pentru Transilvania, Banat şi părţile ung�rehe loetiite de români v-a numit în şedinţa sa din 22 septembrie profesor titular (ordinar) la facultatea de drept adirriirtstrativ şi financiar cu nr. 1 5 1 2/1919".20

. . ;E'ra.ctica de avocat, cea administrativă, lu�rările publicate din care amintim aici , .Proiect de lege peritru dreptul electo­ral ş.i alegerea deputaţiilor", apărut în anul 1 9 1 3 în limba ma­ghia;ră, în colaborare cu Valer Moldovan şi Romulus Boilă, proi�ct prezentat de "Partidul Naţional Român" în camera dep�ţaţilor din Budapesta, "Legea nouă despre alegerea de­putaţilor, îndrumări pentru poporul român", apărută la Arad in af).l!l 1914, in colaborare cu Dr. Aurel Lazăr şi Romulus Boilă, precum şi nenumăratele studii şi articole publicate in presa vremii, toate, il recomandă, ca pe omul cel rnai potrivit pentru această catedră.

· Ca profesor universitar şi-a ill].strat catedra pe care a de­ţinut-o atit prin competenţa prelegerilor ţinute cît şi prin tratatele publicate.

A publicat "Istoria dreptului român", în prefaţa căreia argumentînd necesitatea apariţiei lucrării spune : "Am făcut un început, indicînd in mai multe privinţe un drum nou, pen­tru acest important studiu al instrucţiunii juridice naţionale� Scopul meu a fost de a veni în ajutorul studenţilor care pînă acum n-au avut fericirea de a cunoaşte trecutul instituţiilor de stat şi juridice ale neamului nostru".21

In anul 1 923 publică ,,Tratatul de drept administrativ ro.:. mân", cu o a doua ediţie in 1930, un volum de 943 pagini apă� rut în Editura "Cartea Românească", urmat in 1 931 de studiul c_ritic economic "Venitul naţional, reforma monetară şi ·criza economică specială din România" apărut in aceeaşi editură. ·

Publicaţiile de specialitate ale lui Victor Onişor s-au bu7 curat de o bună primire şi recenzii laudative.22

Victor Onişor încetează din viaţă la 1 6 mai 1 932. Caracterizindu-i viaţa şi activitatea, profesorul universi­

tar Dr. Nicolae Drăgan, reputat filolog, consătean al defunctu­lui, în cuvintul său la moartea acestuia, spunea intre altele :

20 Ibidem. 21 Victor Oni�or, Istoria dreptului rorn6n, pentru anul 1 at facultăţii de drept, Ed. a 1·1-a,

Cluj, 1 925. 22 Revista de DreJ)t Public, <N!ul V, nr. 3-4, p. 51Q-!i14.

10 - ,.FUe de istorie• Hl5 www.cimec.ro

"Dăruit cu rare însuşiri sufleteşti, distins· elev de liceu şi student universitar s-a remarcat de tînăr şi s-a înălţat prin puterile proprii din avocat, apărătbr . şi sprij ini tor al interese­lor , naţionale româneşti într-un oraş de provincie, pînă la una din cele rhai înalte şi cu mai multă răspundere demnităţi ale statului şi apoi la catedra de profesor universitar.

Dragostea de neam i-a fost călăuză în toate acţiunile sale culturale, sociale şi politice începînd din cea mai fragedă ti­nereţe şi pînă în momentul cînd soarta nemiloasă l-a răpit înainte de vreme din mijlocul nostru.

Deşi pregătit pentru car_iera advocaţială care în vremuri­le de opresiune străină asigura mai multă libertate celor ce doreau să-şi întrebuinţeze puterile sufleteşti şi trupeşti in lupta pentru dezrobirea şi înălţarea neamului nostru, firea sa blîn­dă şi împăciuitoare îl predestinau mai curînd pentru cariera de profesor decit pentru cea care şi-o alesese, cu gîndul de a-şi putea servi cît mai mult naţiunea. A fost doar profesor încă de pe vremea cînd a fost advocat ; profesor de limbă ro­mână angajat din proprie iniţiativă şi gratuit al puţinilor elevi români aduşi în liceul săsec din Bistriţa".23

Activitatea desfăşurată de Victor Onişor în lupta împo­triva asupririi sociale şi naţionale a românilor din Transilva­nia şi pentru unirea acestora cu România începînd încă din anii studenţiei, munca ·sa plină de zel ca ziarist şi "activis;.. mu.l" său politic pe linia dezideratelor majore ale poporului nostru, activitatea sa de răspîndire a cunoştinţelor de drept atit de necesare populaţiei româneşti umilite şi j ecmănite de către o funcţionărime pusă în slujba unor interese străine, or­ganizarea de diferite "reuniuni" ale muncitorilor, meşteşuga­rilor, ţăranilor şi intelectualilor din j udeţ pentru culturaliza­re şi pentru apărarea de exploatarea patronilor şl. băncilor ca­pitaliste, contribuţia sa la activitatea Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român, la a Marelui Sfat Naţional şi la aceea a Consiliului Dirigent, pasiunea şi erudiţia de care a dat dovadă ca profesor universitar, toate il îndreptăţesc ca la ani­versarea a 70 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România, numele său să fie înscris la loc de cinste în istoria luptelor ro­mânilor din Transilvania pentru realizarea deplină a unit�ţii noastre naţionale şi pentru consolidarea acesteia.

23 Din materia·lul pus la d rspozioţie de Onr- R. Matei, penslonG<", Năsăud.

l4!l6 www.cimec.ro

/

Societatea culturală "Dacia"

Vasile llowan

Eveniment crucial în viaţa poporului român, formarea statului naţional unitar român a fost rezultatul luptei neîntre­rupte a înaintaşilor noştri care, în pofida tuturor încercărilor monarhiei autro-ungare de a curma izvorul permanenţei noas­tre, de a îngropa sub valul vremii obîrşia şi perenitatea mul­timilenară a noastră aici s-au dovedit demni apăr.ăto.ri ai limbii, tradiţiilor şi obiceiurilor noastre strămoşeşti. Dragostea de neam, de tradiţiile străbune, ·Unirea în cuget şi simţiri a tu­turor celor ce vorbeau aceeaşi limbă, legăturile economice, co­merciale şi de spiritualitate cu Principatele române, încrederea neîndoielnică în adevărul istoric, au fost doar cîteva coloane de sus ţin�re a luptei românilor din Transilvania pentru înfrun­tarea tuturor vicisitudinilor îndreptate împotriva acestei ,,mări de valahi" cum îi numeau înşişi istoricii maghiari.1

Animaţi de trecutul glorios al înaintaşilor lor, de dragos­tea de patrie şi de dorinţa seculară a unirii tuturor românilor într-un singur stat şi sub un singur drapel, românii din Tran­silvania alături de celelalte popoare asuprite de monarhia aus­tro-ungară, făceau faţă tuturor încercărilor de asimilare, inter­zicerii limbii române în administraţie, justitie şi în şcoli. Din cauza acestei politici extremiste, a naţionalismului exagerat, invăţămîntul în limba maternă a popoarelor asuprite, deci şi al poporului român, era redus la gradul inferior şi la posibilită­ţile minuscule ale unor biserici, iar cel mediu, cu limbă de pre­dare română era aproape inexistent, rezumîndu-se doar la cele 6 şcoli medii confesionale.2 In contrast cu aceste restricţii îm­potriva naţionalităţilor, învăţămîntul mediu maghiar era ex­trem de răspîndit pe întreg teritoriul locuit de romăni, avînd menirea de a pregăti şi forma din tinerii români care-I ur-

1 Destrăm- monarhiei austro-ung-, Edit. Academiei RJ>.R . . Bucureşti, 1964 p. 1 2 . 2 Ibidem., p. 125.

to• H7 •

www.cimec.ro

mau "buni patrioţi maghiari".3 Dealtfel "întreg sistemul de în­văţămînt, de la grădiniţe la învăţămîntul superior era pus în serviciul acestei politici"." '

Din această cauză şi a existenţei unui program minuţios de asimilare forţată a tuturor popoarelor asuprite, inclusiv "a mării, oceanului, avalanşei de români" - cum cu îngrijorare se exprima în 1 91 2 contele Ştefan Bethlen.5 -, tineretului ro­mân, dornic de învăţătură şi afirmare, după terminarea cursu­lui şcolar inferior, nu-i rămînea al,tceva de făcut decît să ur­meze şcolile medii şi superioare maghiare sau germane, supar­tind astfel toate consecinţele politicii şoviniste, care prin legi tendenţios concepute interzicea studierea limbii materne, a is­toriei şi literaturii poporului român. In pofida acestei stări de lucruri tinerii români îşi întregeau cunoştinţele de limbă şi lite­ratură română, despre trecutul. nostru istoric, în cadrul unor instituţii şi societăţi culturale, care la pragul celor două secole au luat fiinţă şi în oraşul Bistriţa şi prin intermediul cărora tradiţiile şi obiceiurile noastre româneşti s-au menţinut şi p'eÎ"­petuat cu multă grijă. Astfel în atml 1 887 din iniţiativa avocâ­ţilor Gavrilă Manu şi Dănilă Lica se înfiinţează în Bistrita

· Banca "Bistriţeana". iar cu 1 6 ani mai tîrziu în 1 903 Banca "Coroana".6 Anii 1891 şi 1 903 aveau să consemneze în croni­cile lor apariţia revistei literare "Minerva" şi a publicaţiei săp­tămînale "Revista Bistriţei" Ia care îşi desfăşoară activitate:f, alături de G.M. Ungureanu, redactor responsabil, şi Georg-e Matheiu, din , a cărui inîţiativă, un an mai tîrziu. în 1904, ia fi­inţă tot la Bistriţa, prima tipografie românească. 7

Continuînd firul acestor succese, în anul 1893 apare prima societate culturală românească : "Reuniunea de cîntări a roma­nilor din Bistriţa", sub egida căreia intelectualitatea din oraş a organizat la 22 februarie 1 907 cea dintîi serată literar-muzicală. Presa vremii comentînd reuşita acestei manifestări culturale, împrejurările politice în care s-a desfăşurat, o aprecia drept "act de mare îndrăzneală".s

O contribuţie remarcabilă la dezvoltarea gradului de cul­tură şi civilizaţie, de perpetuare a tradiţiilor �pirituale ro­mâneşti de la începutul de secol o are "Reuniunea meseriaşi'­lor români din Bistriţa" inţiată de tîmplarul Vasile Lungu şi tipograful George Matheiu în 1 895.9 Prin activităţile sale cul­tural-artistice, această reuniune a jucat un rol important în

3 Ibidem. · 4 V. Goldiş. Despre problema naţi-lltăţilor, Ed it. Pe>l-itică, Bucure>ti, 1976, p. 5.

5 Din istoria Transilvaniei, ve>l. Il, Edit. Academ iei R.1P.R., Bucureşti, 1961, p. 290. 6 R<>mulus Seişanu, Transilvania rom6nească, Bucureşti, 1941 , p. 37. 7 ,.Săptămina", Gazeta economică, cultura lă a oraşelor Bistriţa şi Năsăud, nr. 271 din 6

septembrie 1 935. 8 Ibidem. 9 T. Tanco; Vil'lus Romana Rediviva, voi. 11., Bistriţa, 1974, p. 39 şi 51 ; vezi şi ,.Săptli·

mina", nr. 271 din 6 s"ptembrie 1 935.

148 •

www.cimec.ro

formarea şi întărirea conştiinţei naţionale, in ridicarea gradu­:ui de cultură a meseriaşilor şi populaţiei româneşti din oraŞ· )i imprejurimi. Iată deci, că în pofida tuturor încercărilor de· :ndepărtare a populaţiei româneşti de la izvoarele cunurii sale ii de frînare a oricăror manifestări de emancipare naţională, .ictivitatea spirituală românească nu a putut fi stăvilită nici je autorităţi şi nici de opreliştile instituite de aceea monarhie, care, peste puţin timp, avea să se prăbuşească din cauza pro­iJrlilor sale contradicţii. Trebuie remarcat însă faptul că men­torul principal al tuturor activităţilor de afirmare românească, ::le cultivare şi menţinere a tradiţiilor şi obiceiurilor noastre :>tramoşeşti, a fost grupul de intelectuali şi meseriaşi români, animaţi de un remarcabil curaj, dar şi de o profundă acţiUne :aţă de tot ceea ce ne este scump şi astăzi, limba, graiul şi glia strămoşească. Dealtfel, despre activitatea culturală din Bistriţa qe la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi despre intervenţiile bru­tale: ale autorităţilor maghiare pentru interzicerea cîntecului, pprtului şi dansului românesc aminteşte şi scriitorul Alexandru Odqbescu, care în vara anului 1 894 întorcîndu-se de la staţiu­m!a balneavă Sîngeorz-Băi şi făcînd un popas la Bistriţa, scria, in _august soţiei sale, următoarele : "Ieri pe un timp frumos - .fe . -mă face să regret foarte mult că părăsesc această loca­lita.te . (Sîngeorz-Băi n.n.) unde şederea cînd nu era prea fr:ig, este cît se poate de plăcută, am plecat după amiază spre Bis­triţa fără gînd de întoarcere. La Bistriţa unde am ajuns către orele 6, m-am dus să văd tîrgul de ţară dar poliţia ungurească, foarte bănuitoare, a împiedicat dansurile ce se obişnuiesc aici la tîrg, în grupe mari de oameni.

. Abia am văzut o mică "Someşană" care făcea, cel puţin cît -·cea din Sîngeorz. Aici ( la Bistrita n.n.) am fost primit foar­te amabil de toate .somităţile române pe care le cunoscusem la Sîngeorz. Aseară cu toate că eram grozav de obosit, m-au condus într-o sală, cu o scenă improvizată şi cu un public nu­meros, din cîţiva intelectuali români cu soţiile lor şi 2-3 sute d� ţărani şi muncitori români din Bistriţa unde s-a jucat de către tineret şi fete de zidari şi tîlllplari din localitate o piesă naţională locală . . . Se vede multă bunăvoinţă şi arată că aceşti muncitori săraci, care nu văzuseră în viaţa lor teatru, sint mult luminaţi".1°

Aprecieri asupra vieţii culturale din oraşul Bistriţa şi mai ales: a creşterii numărului de intelectuali face şi istoricul, Ni­colae Iorga cu ocazia vizitei sale de la inceput de secol in Tran­silvania. Marele nostru istoric consemneazji cu deosebită plă­cere şi satisfacţie că începutul acestui secol îi găseşte pe româ-

lo' ::lf.: 'curtlcăpeonu, Mifcarea culturala rom6.-sc6 penlnl unirea din Ulii, ecut: ştiinţifică, Sueureştr, 1968, p. 38.

149 www.cimec.ro

nii din Bistriţa cu "o intelectualitate româneasecă, deosebit de rivnitoare şi cu iubire de popor. Fotograful cel m;:ti bun este român, precum şi unul din tipografi. . . Un timp s-au tipărit aici reviste româneşti, dintre care "Revista Bistriţei", se înfă­ţişează foarte frumos. Se ţin dese adunări pentru luminarea poporului, şi despărţămîntul populaţiei, Asociaţia "Astra" con­dusă de avocatul Gavril Tripon, a organizat o expoziţie ţără­nească la Şoimuş, care a reuşit minunat". 1 1

Dacă pe tărîm cultural se depun eforturi susţinute, din partea mănunchiului de forţe româneşti din oraş pentru men­ţinerea şi afirmarea elementului românesc, în învăţămînt şi mai ales în cel mediu de predarea limqii materne, a literaturii şi istoriei popor"ului român, aşa cum aminteam erau de necon­ceput şi interzise cu desăvîrşire de către guvernul de la Buda­pesta. Pentru a suplini acest vid spiritual, populaţia românească şi mai ales tineretul dornic de a cunoaşte trecutul istoric al poporului nostru, folosea căi şi mijloace variate, incepind cu familia, cărţile pătrunse în mod clandestin din România, reu­niunile şi diferitele societăţi culturale, legale sau ilegale etc. Există multă frămîntare şi căutare, multă imaginatie însoţită de discreţie, pentru că legislaţia monarhică cataloga totul drept activitate subversivă, antimonarhică, totul era foarte riscant. Cu toate acestea, dorinţa de emancipare naţională la rominii din imperiu, de menţinerea limbii, portului şi obiceiurilor era atît de puternică încît depăşea toate restricţiile instituite de au­torităţile austro-ungare.

Aşa se face că, în pofida tuturor acestor măsuri restric­tive, în luna lui august 1909, sub îndrumarea unor intelec­tuali români, a încolţit în conştiinţa unui grup de elevi de la liceul evanghelic-luteran din Bistriţa, ideea nobilă, a fbndării unei societăţii culturale, care să creeze tineretului multiple po­sibilitiiţi de asimilare şi· aprofundare a culturii spirituale ro­mâneŞti.

Realizarea acestui deziderat major, premergător actului istoric de la 1 Decembrie 1918 presupune mult curaj, multă îndrăzneală şi, bineînţeles, .multă discreţie. Şi toate aceste ca-· lităţi aveau să le întrunească patru elevi români de la liceul evanghelic-luteran din Bistriţa : Alexandru Buşiţă, En1il Mo­nostireanu, Valeriu Pop şi Emil Rebreanu, care, depăşind pra­gul tuturor opreliştilor statale, în mod clandestin, în casa in­telectualului dr. Leon Scridon din Bistriţa, str. Năsăudului nr. 1 3, (vezi fig. 1) au pus bazele societăţii culturale româneşti "Dacia".12

1 1 .,S<ip!Crmna" d in 2 5 septembr-ie 1938 ; veEi . , . . Ecoul", a n IX, n r . 1 172/76. 12 N. Iorga, Neamul rom6nesc In Ardeal ,; fara Ungu..-că, voi. 1 1 . , Edit. Min......,, Bu­

cureşti, 1906, p. 524-525 ; vezi . ,R.ibnuri" supliment social-cultural al ziarului .. �·. decembrie 1975 p. 12.

1 50 www.cimec.ro

Dacă localizăm evenimentul în contextul împrejurărilor "tice de atunci şi mai ales a dezideratului secular urmărit toţi românii de pe cele două versante ale Carpaţilor de afir­e tot mai pronunţată a ideii de unitate naţională, dacă ana­

obiectivele urmărite "Dezvoltarea conştiinţei naţionale · e membrii ei şi educarea lor în sens naţional ; Dezvoltarea

F.ig. 1 - Casa care a adăpostit societatea culturală "Dacia" .

. pirituală şi i:rupească a membrilor, unirea şi consolidarea lor",t3 este lesne de înţeles de ce societăţii i s-a dat tocmai nu­"llele de "Dacia". Constituirea ei răspunde dorinţei fierbinţi a ineret,ului românesc de pe aceste meleaguri de a menţine veş­

nic vie ideea unităţii naţionale, înfăptuirea unirii cu Ţara. Dealtfel acelaşi lucru îi exprimă şi drapelul societăţii, care, după cum se remarcă în statute, era de formă patrată şi avea culorile celui din România", roşu, galben (aur), albastru".Hi

Ideea unităţii naţionale, formarea Daciei şi înflorirea ei erau reflectate şi în iniţialele, de pe stema societăţii : V.C.F.D. ceea ce în limba latină înseamnă ' "Vivat, cresceat, floreat, Dacia" . (vezi fig. 2). Iată deci că m)mai din elementele enumerate, ne putem da seama de scopul acestei societăţi culturale, de ca­racterul ei secret, de ·curajul şi îndrăzneala fondatorilor ei, dar şi de riscul ce îi pîndea la tot pasul şi bineînţeles 9-e urmările lui.

13 Statutele Societăţii studenţilor români ,.Occio", p. 4 · vezi ,.Săptămino", on VHI, nr. 271 din 1935. 14 Statutele Societăţii studenţilor români, p. 3.

1 5 1 www.cimec.ro

Facem această remarcă, pentru că unii cercetători înclină a susţine că societatea ar fi avut un caracter legal, că întreaga

· activitate s-ar fi desfăşurat în cadrul liceului g�rman sub • su­pravegherea profesorilor. Este naiv să susţii asemenea afirma­ţii, şi să crezi că activitatea ei patriotică, în sprijinul unirii tu­turor românilor, desfăşurată sub faldurile tricolorului româ­nesc ar fi fost tolerată de autorităţile maghiare, care aveau un program bine definit pentru asimilarea populaţiei româ­neşti. Un singur episod deşcris de IIJ.uncitorul Ioan Botcar din orruşul Bistriţa este suficient pentru a ne da seama cît de mare era riscul purtării tricolorului românesc. "Făceam parte · din echipa de căluşari a Reuniunii meseriaşilor din Bistriţa. Prin 191 2 traversînd piaţa oraşului îmbrăcat în costum de căluşar, la un moment dat mă pomenesc îmbrăţişat de o fată, fări'1 să observ, îmi fixase în cămaşă o pănglicuţă tricolor aproape in­vizibilă. Nu am făcut decît vreo cîţiva metri şi pe loc am fost arestat, dus la poliţie şi acuzat că port în piept drapelul unei ţări străine, că acest gest cqrttravine legilor monarhice. A tră­buit să se intervină la cel mai înalt nivel al judeţului pentru a fi eliberat şi a mă putea prezenta la spectacolul organizat de Reuniune, care în lipsa mea nu ar fi putut avea loc" . Aşa­dar, riscul celor patru fondatori ai societăţii "Dacia" era mult mai mare, decit a lui Ioan Bot-::ar, pentru că manifestările ro­mâneşti din întreaga activitate a societăţii erau incomparabil mai mari. Aşadar, prin înfiinţarea societăţii culturale "Dacia", , se mai adaugă încă o făclie de spiritualitate românească la te­zaurul societăţilor culturale din oraş, care alături de celelate, va lărgi aria răspîndirii ideii de unitate naţională.

Mărturiile unor membri ai societăţii, cuvîntările prilejuite de aniversarea unui sfert de veac de la fondarea ei, ca şi alte documente ale vremii confirmă clar atît împrejurările în care a luat fiinţă această flacără de cultură românească cît şi ac­tivitatea desfăşurată de-a lungul anilor.

Făcînd o retrospectivă asupra activităţii ei, ziarul "Săptă­mîna", cu prilejul celei de-a 25 aniversări, insera în coloanele sale "In aceste clipe emoţionate de peste un sfert de veac sub razele calde ale acelui soare de august 1 909, care pătrundea prin frunzele arborilor de castani de la periferia acestei cetăţi, intr-o casă modestă a unor intelectuali din oraş, patru elevi mîndria studenţilor (a se citi elevilor n.n.) de la liceul luteran din localitate, au zidit o citadelă clandestină inexpugnabilă de cultură şi demnitate naţională izvor nesecat de patriotism şi civilizaţie" .!5

Ca orice societate culturală, "Dacia" dispunea de statute proprii după care îşi desfăşura activitatea educativă, cea cultu-

15 Ibidem.

www.cimec.ro

,;.ă distractivă. şi de comportare a tineretului, atît în familie �: şi mai ales în societate.

·

,

Statutele societăţii (vezi fig. 3} cuprind în prim plan 1 1 ca­?�tole în care sînt inserate numele şi scopul societăţii, primirea � societate, îndatoririle şi' drepturile membrilor, constituirea ii sarcinile coniitetului, adunările societăţii şi alegerea organe­��!" de conducere. In alte şapte capitole, ce formează a doua ;>llte a statutelor, sînt cuprinse activităţile distractive ale so­=.etăţii.

- Membrii societăţii erau : ordinari, extraordinari şi onorari. Yembrii ordinari erau studenţii (elevii n.n.} din dasele VI­

VIII-a ale liceului evanghelic­luteran din Bistriţa". 16 In caz că numărul elevilor din clasele VI-VIII era mai mic de 20, în baza cap. II din statute para­graful 5, puteau fi prim;.ţi ca membri ordinari ai societăţii şi elevii din clasa a V -a, însă nu­mai cu aprobarea majorităţii absolute a membrilor ordinari.

Primirea în societate se fă­cea într-un cadru solemn , în prezenţa tuturor membrilor or­dinari şi extraordinari, a părin­ţilor lor. Cel ce solicita primirea în societate era obligat să cu­noască statutele societăţii, isto­ria şi .literatura neamului româ­nesc, cîntecele şi poeziHe stabi­lite. 17 Cu alte cuvinte primirea era un adevărat examen la care

Fig. 2 candidatul trebuia să se pre-stema societăţii culturale,.Dacia". zinte foarte bine pregătit şi, în

acelaşi timp, să se angajeze că va res_pecta întocmai prevederile . statutelor. Nerespectarea lor - aşa · după cum se vede şi pe copertă - atrăgea după sine indepărtarea din societate şi odată cu aceasta imposibilitatea de a fi reprimit.

Conducerea era aleasă de către membrii societăţii din rin­durile celor mai activi membri şi era formată din aşa-zişii , .o­ficianţi". Funcţia principală era cea a prefectului, care condu­cea toate adunările societăţii cit şi ale comitetului, iar în cazuri de· abateri de la prevederile statutelor, prefectul avea dreptul

16 .,Săptămîna", an VIII , nr. 271 din 6 septembrie 1935. 17 Scotutele Socletălii studenţUor romani, cap. I l , p. 3-4.

1 53 www.cimec.ro

să aplice sancţiuni, inclusiv retragerea dreptului de membru pentru 2 săptămîni. Ajutorul prefectului era proprefectul.'

Un rol important în comitetul de conducere îi revenea tri­bunului care se ocupa de educarea membrilor societăţii. Sub

Fig. 3 - Statutele societăţii culturale "Dacia".

îndrumarea şi conducerea lui, se studiau, statutele, istoria şi literatura română, cîntecele şi poeziile stabilite de prefect. D� obicei această sarcină era încredinţată celui mai bine pregătit membru al societăţii. In ordine după aceste funcţii urmau ca­sier - bibliotecarul, paharnicul, cantor.,.. loci (responsabilul 'mu­zical n.n.), care organiza săptămînal cîte două ore de cînt şi două ore de muzică. Un alt membru al comitetului avea în responsabilitate organizarea şi conducerea exerciţiilor de gim­nastică.18

16 Ibidem., cop. V. p. 4-6.

1 54 www.cimec.ro

Pentru cunoaşterea cîntecelor patriotice, distractive şi de petrecere, fiecare membru era obligat să aibă un caiet, care ruprindea circa 50 de asemenea versuri. Pe prima filă se afla imnul studenţesc "Gaudeamus", apoi Trei culori, Latina gintă, Hora Unirii, Deşteaptă-te române, La arme. Limba românească, Doina lui Avram Iancu, Adio, Pe lîngă plopii fără soţ, Ştii tu, Bucurie, şi multe alte versuri din Eminescu şi G. Coşbuc. Din simpla enumerare a cîtorva titluri se poate constata foarte clar

că predominau cîntecele patriotice, că unul din obiedivele so­

cietăţii era tocmai educarea membrilor în spiritul dragostei

faţă de patria română, faţă de trecutul ei glorios.

După cum reiese din Cap. VIII al statutului comitetul societăţii "Dacia" era format din 7 membri cu funcţiile şi res­ponsabilităţile amintite. Societatea mai dispunea de o' biblio­tecă formată din donaţii şi cumpărări de cărţi din sumele mi­nime rezultate din contribuţia membrilor.

In virtutea Cap. X din statut, adunările societăţii erau or­dinare şi extraordinare. Adunările ordinare se ţineau săptă­mînal in prezenţa tuturor membrilor ordinari şi dezbăteau pro­bleme literare sau de natură administrativă, iar cele extraor­dinare, ori de cîte ori o impuneau nevoile.

Tot în baza acestui capitol statutar, fiecare membru al so­cietăţii era obligat să ţină două conferinţe anual, al căror con­ţinut trebuia să se încadreze în scopul propus de societate şi de prevederile statutelor. In cazul cînd subiectul conferinţelor nu corespundea scopului societăţii, prefectul avea dreptul să stabilească pentru fiecare membru, ce anume probleme să tra­teze.

Adunările generale ale societăţii se desfăşurau înt�-o at­mosferă solemnă, de sobrietate şi erau conduse de prefect. Acesta, pentru a imprima mai multă măreţie adunărilor, purta o eşarfă (vezi fig. 4) cu cele trei culori (roşu, galben şi albastru) pe care era brodată stema societăţii. Aceeaşi eşarfă o purtau proprefectul-secretar şi toţi mambrii societăţii cu ocazia adu­nărilor ordinare sau extraordinare.

Pînă în 1918, cînd s-a realizat idealul secular de u� ire a tuturor românilor într-un singur stat, adunările şi întreaga ac- ·

tiviţate a societăţii aveau un caracter restrîns, cuprinzînd doar elevii români de la liceul evanghelic-luteran din Bistriţa. Această structură era impusă de însăşi condiţiile deosebit de grele şi de măsurile de oprirnare instituite de monarhia austro­ungară care întotdeauna a văzut in idealurile de eliberare na­ţională şi socială, de unitate ale românilor din Transilvania un

1 55

www.cimec.ro

pericol de moarte. Din această cauză se lucr<l C\l multă grijă şi discreţie fiindcă, este lesne de înţeles, că deconspirarea activi­tăţii cult 1r�•-� româneşti ar f1 însem ;at grave '.mplicaţii pentru tineretul care �n aceea monarhie roasă de cont.·dd1cţ' : � 21 , Cl�l­tiva dragostea faţă de adevărata patrie, de nE:amul romiirjesc,

' •

Fig. 4 - Eşarfa tricoloră a societăţii ,.Dacia".

de t9t ceea ce se chema atunci plaiul, glia, izvorul şi graiul J;�.ea­mului, de tot ce era vatra strămoşească şi leagăn de zămis]jţe a poporului român.

După actul istoric de la 1 Decembrie 1 91 8, aria de cuprin� dere a societăţii s-a extins apr.oape asupra· întregii intelectqali­tăţi din oraş şi judeţ.' După acest: eveniment ţstoric sîntfatrase

1 5() www.cimec.ro

:n rindurile soCietăţii cadre didactice, jurişti, studenţi de hi di­ferite facultăţi, elevi şi alte categorii de intelectuali, hotărîţi să_;şi aducă contribuţia la culturalizarea maselor populare din judeţ;, , la educarea lor în spiritul dragostei faţă de paţ_rie, faţă de cultura şi trecutul de luptă al poporului român".19

In această nouă situaţie se impuneau şi unele schimbări de structură. Avînd în vedere extinderea ariei de cuprindere, aspectul legal al activităţii societatea îşi schimbă denumirea de la Societatea culturală "Dacia" în Societatea Academică "Da­cia". Acest lucru impune unele schimbări structurale şi în ste,.. ma societăţii. Dacă pînă în 1 9 1 8 elementele din stema societăţii erau imprimate pe un fond alb, după această dată fondul ste­mei devine tricolorul, iar cele patru iniţiale sint încadrate de 2

Fig. 5 - Noua stemă.

ramuri de lal!ri, 1a baza cărora, pe o eşarfă tricoloră, este im­primată însăşi noua denumire a societăţii. (vezi fig. 5).

Schimbări importante se ' înregistrează în activitatea so­cietăţii. După 1 918, creşte nu­mărul membri'lor, iar activită-

.· ţile sale depăşesc graniţele j u,.. deţului. Se organizează serbări culturale la Bistriţa, Rodna, Sîn­georz-Băi, în oraşele Dej, Gher­la etc. Se ţin conferinţe cu ca­racter educativ şi patriotic, au loc întîln1iri cu muncitori şi ţă­rani din oraş şi mai ales din judeţ, se organizează hore, ba­luri şi alte acţiuni cu caract · · cultura1-educativ.

a Societăţii Academice "Dacia". A rămas de neuitat pentn locuitorii de pe valea Bîrgău­

lui serbarea culturală organizată de Societatea Academică ,JDa­cia" la Prundul Bîrgăului, în 1924, la care a luat parte şi soţia celui ce a vizitat şi' admirat oamenii şi peisajul acestei va1, George . Coşbuc. Întreg programul spectacolului a fost format numai din cîntece, recitări şi romanţe p� versurile neuitatului poet. , , '

Treptat, treptat s-a împămîntenit o tradiţie în activitatea societăţii "Dacia", ca în fiecare vară să organizeze asemenea acţiuni . culturale . la care o contribuţie de seamă şi,..o aduceau studenţii de la diferite facultăţi şi elevii aflaţi în vacanţă. De

19 Ibidem., cap. VHI, p. 7,

157 www.cimec.ro

obicei, conferinţele şi simpozioanele ce se ţineau cu acest prile: abordau probleme referitoare la activitatea şi operele marilor noştri scriitori şi romancieri : A. Mureşanu, Coşbuc, Liviu Re­breanu, care în. operele lor nemuritoare au cîntat şi au prezen­tat cu multă măiestrie viaţa, bucuriile şi frămîntările social(· ale locuitorilor acestor meleaguri atit de îndrăgite de ei.

lnsă cea mai mare manifestaţie culturală organizată intn cele două războaie, a fost cea din 29 septembrie 1 935, cind s-a aniversat un sfert de veac de la înfiinţarea societăţii. (vezi fig. 6).

Sala de gimnastică şi curtea liceului "Alexandru . Odo­bescu" din Bistriţa (azi Şcoala nr. 2) au fost neîncăpătoare pentru mulţimea de participanţi. Au fost prezenţi membrii noi ai societăţii, o bună parte din membrii vechi, printre care şi membri fondatori Alexandru Buşiţă, medic, Valer Pop şi Emil Rebreanu, jurişti, Emil Monoştireanu, inginer, un număr mare de invitaţi, reprezentanţi ai altor societăţi culturale din ţară.

, După cum relatează ziarul "Săptămîna", festivităţile au oferit publicului bistriţean momente de profundă trăir� şi en­tuziasm patriotic, cu atît mai mult, cu cît în urma instalării regimului fascist din Germania, ţara noastr.i!\ era mereu ame­ninţată şi vizată de propaganda revizionistă. Insăşi încheierea festivităţilor cu cîntecul patriotic "Pe-al nostru steag" execu­tat de corul societăţii ne dă imaginea fidelă a hotărîrii tutu­ror participanţilor de a-şi uni cugetul şi simţirile pentru inflo­rirea României; pentru apărarea fruntariilor ei, a gliei stră­bune. Cu această ocazie a fost emisă o carte poştală pe care este imprimată stema societăţii.

De la înfiinţarea ei şi pînă la încetarea activităţii socie­tatea a fost condusă, printre alţii, de următorii preşedinţi : Ale­xandru Buşiţă, Emil Monostireanu, Emil Rebreanu, Emil Mol­nar şi Virgil Guţiu.

Activitatea culturală a societăţii a continuat şi în a.nii ur­mători, pînă în 1 940, cînd prin Dictatul de la Viena, României i-a fost răpită o parte din teritoriul ei, eate, impotriva orică­rui adevăr istoric şi a oricăror norme de drept internaţional, a fost atribuit Ungarie hortiste.

Măsurile luate de fascismul hortist au dus la incetarea activităţii tuturor societăţilor culturale din teritor:iul răpit, iar acţiunile spirituale răzleţe ce se desfăşurau cu multă discre'­ţie, mai ales· in puţinele licee şi şcoli româneşti, erau departe de a suplini setea de cultură şi civilizaţie a populaţiei româneşti aflată din nou sub jug străin.

158 www.cimec.ro

Fig. 6 - O parte din participanţii la festivităţjle din 1935.

159 www.cimec.ro

Calea ferată /Iva Mică - Vatra Dorne/ - 50 de ani de la inaugul'are -

Pompei Boca

La 1 8 decembrie anul acesta se împlinesc 50 de ani de la inaugurarea căii ferate Ilva Mică-Vatra Dornei, eveniment de mare însemnătate în istoria transporturilor feroviare din Ro­mânia. Construirea căii ferate Ilva Mică-Vatra Dornei, prin care s-a făcut legătura directă dintre Transilvania şi nordul Moldovei, a constituit cea mai mare realizare feroviară înfăp­tuită de statul nomân în perioada interbelică, la care au lucrat, timp de patru ani şi jumătate, circa 1 0 000 de muncitori şi mi­litari, folosind cele mai variate unelte şi utilaje sub conduce­rea unor tehnicieni şi ingineri români. S-au construit 62 de km de Hnie ferată - din care 50 d� km pe teritoriul j].ldeţului Bistriţa-Năsăud - avînd opt staţii, nouă poduri, şase viaducte şi opt tunele pentru traversarea culmei carpatine. 1

La inaugurarea, făcută printr-o amplă manifestare desfă­şurată în staţia Lunea Ilvei unde era sediul conducerii mare­IJ.ui şantier, au particilpat miniştrii mai multor ministere cei ai comunicaţiilor şi lucrărilor publice, de externe, al sănătăţii şi muncii, rezidenţii ţinuturilor Someş şi Suceava. administratia superioară a ' căilor ferate, reprezentantii judetelor învecinate de atunci Năsăud şi Cîmpulung, muncitorii şi militarii care au realizat calea ferată, mii de locuitori de pe văile Ilvei, Someşu­lui şi Dornei, mai multe formaţii cultural-artistice. Evenimen­tul a fost remarcat pe larg de presa locală şi feroviară, precum şi în toate cotidienele din ţară.2 Lungimea efectivă este de 75,5 km, din care s-au executat 62,0 km pînă la ramificaţia de lîngă

·Dealul Floreni cu linia Vatra Dornei-Dornişoara. Pornind din

1 Inaugurarea liniei ferate 1rva Mic6 - Vcma Dornei, in ,.Năzui·nţo", Bistriţa, an. 1 , nr. S din decembrie 1938. ·

2 Gavril Pop. Inaugurarea liniei ferate llva Mic6 - Vatra Dornei, in Tribuna Cluj, an. 1, nr. 45 din 21 decembrie 1 938.

1 60 www.cimec.ro

Valea · Someşului Mare, de la Staţia Ilva Mică (393 m altitudine), tras,eul urmăreşte Valea Ilvi�i = pe o distanţă de 32 ktn pînă· la staţia Lunea Ihtei. De aici urcă 18 km, în bucle şi serpentine, străbătînd dealuri şi văi prin şapte tunele şi peste cinci via­ducte, pînă la · staţia Grădiniţa (894 m altitudine). Mai departe traseul coboară' lin 25 km de-a lungul văilor Teşna şi Dorna pînă la confluenta acesteia cu Bistriţa-Aurie (790 m altitudine). Tunelele au"' o lungime totală · de 2 380 m, (cel mai lung este de 856 m), iar- .'viaductele însumează 520 m cu înălţimi de 20-32 m şi• adîncimea · fundaţiiJor intre 8-22 m la picioare. 3

· Staţiile sînt amplasate la 5-7 km, în centrul localităţilor, sint uşor accesibile şi dezvoltate pe o lungime de 800-1 100 m fiecare, ' prevăzute cu cîte 2-4 linii de manevră şi deservire a unui' mare tbnaj destinat transporturilor. Doar Silhoasa şi La­rion 'se afla încrustate pe coastele dealurilor carpatine deser­vind aproape numai traficul feroviar. Din cele 1 1 clădiri ale staţil:lor, patru sînt cu etaj şi toate cuprind, pe lîngă încăperile destinate operaţiilor de deservire feroviară, şi spaţii de locuit peritru şefii de staţii şi o parte din personal, la care se agaugă 60 de cantoane, simple, duble şi de echipă situate la capetele staţiilor şi pe traseu, aproape toate cuprinzînd şi locuinţe şi magazii, iar unele au săli pentru echipele de întreţinere. Cea mai -impunătoare este clădirea cu etaj şi subsol din Lunea Ilvei.4

· S:...au executat peste patru milioane mc terasamente, din care . 3 400 mii mc în terenuri (agricole) argiloase, pline de ţ�o:.. lovănişuri, şi 600 mii mc prin dislocări de stînci. Detaşamen­tele militare au realizat 56,5% din tera.samente (2 1 22 mc) în pămînturi cu pietrişuri (62,4% din totalul acestora) şi 1 38 mii mc prin spargeri de stînci, în timp ce muncitorii civili au exe­cutat 1 277 mii mc terasamente argilo-pietroase, respec1liv 38,6% din acestea, dislocînd şi aşezînd în platforme 77,2% din stîncărie, mai toată vulcanică. Principalele realizări ale mili­tarilor au fost voluminoasele platforme ale staţiilor Leşu Ilvei,

• Poiana, Măgura, Ilva Mare, Lunea Ilvei, Silhoasa, Larion şi Grădiniţa rezultate din umplutura a 200-300 mii mc de ro­camente.5

P�lîngă terasamentele amintite, formaţiile de lucru civile şi militare au efectuat mulţi km de corecţii şi devieri a rîului Ilva, canalizări de scurgeri şi şanţuri la pîraie şi văi , devierea căii ferate forestiere, drumuri principale, secundare şi de a·�ces, platforme şi drumuri laterale la capetele tunelelor în locuri accidentate, dezvelirea de pămînturi a carierelor de piatră,

3 Petre Teodorescu, Caraderislicile tehnice ale liniei llva Mică - Vatra Dornei in Mono· grafia li.,..iei fera!e llva Mică - ·Volll> Domei, Bucureşti, f. a. (Man. IM-VD) . pag. 21-22 • .

4 Obi·ective de teren văzute şi cunoscute de autor, fiind ·local=nic şi in plină maturitate la realizarea lor.

5 P. Teodorescu, Ol>. cit., Tabloul de cantităţile terasamentelor ezeculate cu civili 'i mililat'i, p. 35 (Mon. IM-VD) .

1 1 - . ,Fi le de istorie'" i61 www.cimec.ro

toate la un loc insumind 478 mii mc de podişuri, soiuri argi­loase, pietrişuri etc. Se mai adaugă lucrările deosebit de grele dintre Grădiniţa şi Coşna pentru traversarea locurilor mlăşti­noase şi mocirloase in grosime de 1-2 m (a căror conţinut plin de mărăcinişuri şi ierbării a trebuit să fie indepArtat şi după facerea drenurilor să se efectueze umpluturile de pămînt consistent şi terasamentele), munca desfăşurindu-se mai mult pe timpul iernii, intrucit vremea uscată este rară aici. .

ln categoria lucrărilor de artă intră 164 podeţe din beton armat, din care 60 cu dale, 61 tubulare şi 43 cu tabliere, avînd deschiderea de 1-3 m, care, puse alături, însumează 252 m. Se află, apoi, 32 poduri de diferite structuri în lungime totală de 311 ,6 m cu deschideri intre 5 şi 29,80 m. Dintre acestea 9 au tabliere de beton armat, 15 tabliere metalice, 2 tab\i,�e meta­lice cu zăbrele şi 6 poduri din beton armat boltite. Urmează viaductele mari : două cu trei deschideri a 26 m, alte douA cu cite patru deschideri şi unul cu şase deschideri avind lungimea totală de 338 m. La acestea se adaugă 4 viaducte de coastă boltite din beton armat, lungi de 1 1 6 m, şi alte trei cu cite 3 şi 4 deschideri de 26 m, în lungime de 264 m.

Pentru consolidarea taluzurilor de coastă şi boturi de deal formate în urma săpăturilor necesare asigurării traseului li­niei s-au executat numeroase consolidări prin drenuri, zidArii de p rotecţie şi scurgerea apelor meteorice, cele mai importante fiind cele din sus de Podul Leşului şi la Podul Branişte din Ilva Mare. Tot în această categorie de lucrări intră şi mulţi km de zidării pentru apărarea malurilor de-a lungul rîului Ilva, pre­cum şi ziduri ridicate împotriva alunecării de pietrişuri mon­tane la Măgura.6

In anii 1 937-38 bazinul superior al văii Silhoasa a deve­nit un adevărat oraş al muncii populat cu circa 8 000 de oa­meni care furnicau zi şi noapte la rosturile lor, fiind iluminate electric nu numai clădirile, ci şi toate drumurile şi potecile de legătură între şantierele acestei mari bucle feroviare.7

Pentru executarea imensului volum de construcţii (po­duri, viaducte, tunele, clădiri de staţii şi cantoane) au fost necesare enorme cantităţi de produse balastiere, piatrl de zi­dărie, materia!! lemnos rotund şi ecarisat, care deşi se ăflau in zonă şi_ chiar pe traseul liniei, trebuiau extrase din cariere sau pădure, prelucrate pentru a fi introduse în operă şi distribuite, . eşalonat, şi la timp, şantierelor. Nisipul şi pietrişul din rîul Ilva, pe lîngă faptul că se afla in cantităţi cu totul insufici­ente, conţineau multă argilă; mîl, resturi vegetale, trebuind să fie bine spălate cu mijloace rudimentare, neajungînd nici pentru micile lucrări de pe traseu.

6 Ibidem., Tabloul pode!elor, podurilor, wiaclu�or mari, p. 45, 1 12. 7 vezi nota 4.

162 www.cimec.ro

Aprovizionarea acestora din riul Someşul Mare, pe Ungă manipulări costisitoare făcute cu braţe şi atelaje, necesita şi transporturi lungi, depozite intermediare, fiind condiţionate .�i de starea timpului. Problema a fost rezolvată prin instala­rea a două concasoare mari stabile, importate din Cehoslovacia, unul la ieşirea din tunelul de la Poiana şi altul înainte de sta­ţia Măgura Ilvei. ambele prelucrind in 16 ore cantitatea de 500 mc rocă vulcanică de andezit din care rezultau : 70% balast, �O% pietriş, 1 0% nisip furnizate direct in vagoane C.F.R. sau autocamioane pentru a fi transportate şantierelor mari. UI'­genţa şi cerinţele lucrărilor au impus chiar amplificarea a­provizionărilor cu produse balastiere de riu.8

La început materialul lemnos ecarisat se obţinea la fabrica de cherestea din Iva Mică, fiind adus aici din parchetele din Leşu şi Lunea Ilvei, inapoi făcîndu-se dus-întors 35-40 de km.

Problema s-a rezolvat apoi prin construirea unei fabrici, la inceput cu două . gatere şi apoi cu patru, tocmai în centrul marilor lucrări de la Obîrşia Silhoasei, buştenii fiind aduşi din pădurile aflate in împrejurimi. Ulterior, o parte din această fa­brică s-a strămutat in staţia Lunea Uvei, cealaltă fiind tr,arts­portată in altă parte.9

Uneltele şi utilajele folosite la această impresionantă cons­tructi,e au fost de obicei lopata, hîrleţul şi tirnăcopul la săpă­turi, incărcări şi nivelări, dalta; ciocanul $i barosul la prelu­crarea produselor de pietrărie, securea, barda şi toporul, fie­răstrău! şi joagărul la fasonarea materialului lemnos, diferite confecţii, mai cu seamă cofraje şi susţineri etc., targa şi roaba la cărat de pămînt, produse balastiere, mortare şi betoane. In staţia Larion, o parte din săpăturile manuale au fost înlocu­ite, în noiembrie 1937, cu un excavator de mare capacitate (200 mc în 24 de ore) fiind montat pe un car cu şenile. Marele volum de umpluturi la staţii şi unde rambleiele erau extinse s-a făcut cu vagoneţi avînd cupe rabatabile de o j umătate de r:nc care circulau pe linii de decovil de 60 cm acţionate ma­nual, pămîntul cărîndu-se din <;iealurile învecinate. Acest sis­tem a fost întrebuinţat şi la scoaterea săpăturilor din tunele, ca şi la introducerea materialelor de zidărie pentru b61tituri. Abia în ultimul an s-au adus cîteva locomotive mici pentru tracţiunea vagoneţilor. HI

Transportul de materiale la construcţia liniei a fost una din problemele cele mai importante. Pînă in ·apropiere de S'taţia Lunea Ilvei, traseul noii linii merge aproape paralel şi la acelaşi nivel cu drumul judeţean şi cu calea ferată de pe

8 P. Teodorescu, op. cit., Concasoarele mari, pg. 127. 9 Ibidem., Fabrica da cherestea (Mon. IM-VDJ , voi. n. p. 201 .

1 0 Vezi noi<:J 4 ; P . TeodoJescu, op . cit., (Moo. J M-VD) , voi. �1. p . 155.

1 1 ° 163 www.cimec.ro

Valea Ilvei. Mijloacele fol9site la transporturi au fost în prin­.cipal căruţele cu cai şi boi, pe distanţe scurte, autocamioan�le unităţii constructoare şi trenurile închiriate de la întreprinde­rea "Regna". In continuare, în amonte --de Lunea Ilvei, liriia nouă părăseşte fundul văii înscriindu-se pe versantul drept, urcînd mereu cotele de nivel.

· Astfel, calea ferată se distanţa treptat de drumul lo�al ,şi de linia îngustă, ceea ce a impus refacerea şi deschiderea .de noi drumuri de acces pe Silhoasa, cu ramificaţii la tunele şi viaducte, la ale căror capete a fost extinsă cu prelungiri pe v�i şi coaste de deal şi calea' îngustă, însumînd peste 20 km, _iar pentru transporturi de Ia bazele din staţiile căii normale noi (ajunsă în Ilva Mare şi apoi Lunea Ilvei), au fost aduse şi puse în circulaţie 1 3 locomotive şi 1 0 1 vagoane cu ecartament de O, 76 m, ·funcţionînd zi şi "noapte. La acestea se adaugă opt lo­comotive şi 310 vagoane deschise de cale normală pentru transportarea de materiale din exterior formînd trenuri-no=l­vetă. Mai amintim că decovilele mici de pe şantiere însumau 32 km de cale, 1 600 vagoneţi şi patru locomotive mici. Alte mijloace folosite au fost, şapte tractoare de linie îngustă; ·o d:rezină de cale normală, patru autocamioane şi două aut� turisme, iar numărul roabelor metalice utilizate pe şantier s-a ridicat la 2 412 bucăţii. 11

Principalele materiale intrate şi consumate în această mă­reaţă construcţie între anii 1 934-1 937 au fost : 40 mii tone ciment, 340 mii mc nisip şi pietriş de rîu şi de carieră, 14 mii mc piatră cioplită şi bolţari, 180 mii mc balast, 95 mii mc piatră spartă, 850 t bitum şi asfalt, 1 40 mii mp carton asfal­tat, 380 t var nestins, 680 mii bucăţi cărămidă presată, 1 48 mii

· ţigle şi coarne, 1 4 1 54 t cărbuni de piatră şi 270 mii t cărbuni de l�mn, 1 984 t benzină, motorină, petrol, 1 8 8 t explozibil, 156 t carbid, 60 mii mc lerrin rotund de brad şi fag, 28 mii mc lemn ecarisat, scînduri şi dulapi, 121 t cuie diferite, 580 t fier lat, rotund şi cornier, 57 t tablă diferită, 2 mii t oxigen industrial.12

·

Cheltuielile efectuate cu construcţia liniei între anii 1 924 -1 940 se ridică la 1 544 milioane lei în valuta timpului res­pectiv, revenind pe un km 25 milioane. Din suma totală, 1 1 9 milioane reprezintă lucrări executate pînă î n iunie 1 934, iar 20 milioane s-au alocat pentru finisări şi mici întregiri în anul 1 940. Transporturile în regie pentru oameni şi materiale se <>valne::tză la 250 mii. lei, iar aportul la muncă al detaşamen­telor militare estimat în bani, din care s-au scăzut cheltuielile făcute de C.F.R., a fost de 60 milioane lei, rămînînd costuri

11 P. Teodorescu, op. cit., Mijloacele de transport (Mon. IM-VD, voi. 1'1) pg. 231-239. 12 Ibidem., Tabloul de materiale principale consumate pentru c-trucţio liniei in anii

1934-39, voi. Il., pg. 349-350. '

1 64 www.cimec.ro

-:-!ective plătite în bani în valoare de 1 234 mii. lei. Pe feluri .::e obiecte şi �ucrări s-au cheltuit : 1 80 mil. lei terasamente, 254 ::tii. lei, poduri, podeţe, viaducte, 300 mil. lei tunele, 93 mil. _ ;:i apărări şi consolidări, 20 mii. lei clădiri de staţii, cantoane, :-emize, magazii, peroane, cimentări cu apă, 57 mil. lei ma­: �!"ial metalic şi 1emnos, 54 mii. lei pozarea şi balastarea cu ?iatră spartă, 46 mii. lei transportul materialelor, 1 0 mil. lei :-�innoirea sculelor şi maşinilor, 24 mii. lei exproprieri de tere­::.uri, 2,2 mil. lei studii suplimentare, 23 mii. lei cheltuieli de ;>ersonal tehnica-administrativ, 19 mil. lei cheltuieli de admi­::ist.raţie, alte plăţi făcîndu-se pentru mobilierul statiilor, sem­:-:alizări, telegraf şi telefoane ş.a_i:l

Operaţiunile de proiectare şi executare a lucrărilor la ca­l�a ferată Ilva Mică-Vatra Dornei s-au desfăşurat în mai multe etape. După ce, in anul 1 8 84, s-a realizat legătura !e­roviară Dej-Bistriţa, şi în anul 1 898 linia normală a ajuns la Bistrita Bîrgăului, s-a pus problema j oncţiunii cu calea ferată din_ Bucovina, ajunsă la Vatra Dornei. Proiectului ungar i s-a opus Compania austriacă de căi ferate nord, .care a construit şi exploatat liniile existente din Bucovina şi Galiţia şi astfel rea­l izarea s-a amînat. Prin 1903 consiliul oraşului Bistriţa a fă­cut demersuri la forurile guvernamentale şi la conducerea căi­lor: ferate, ca legătura să se facă peste peste Valea Bîrgăului prin Tiha sau Colibiţa, cu trecere în văile Dornişoara sau Dorna, dar în loc de aceasta s-a hotărît, ca de�camdată, să fie construită linia ferată năsăudeană de la Beclean la Rodna, in care scop o treime din fonduri erau puse la dispoziţie de fos­tele comune grănicereşti prin Direcţia silvică, linia fiind dată în circulaţie în 1 906. Se intenţiona continuarea pînă la izvoa­rele Someşului Mare, dar pentru subtraversarea munţilor, · pe sub pasul Rotunda ori Suhard în văile Bistriţei Aurii sau Coşna, trebuiau construite tunele foarte lungi şi costisitoare, ca şi în cazul trecerii pe .sub culmile din Călimani, cărora li s-ar fi a­dăugat pante accentuate pe ambii versanţi. !"

Construindu-se in anii 1 907-1909 linia forestieră Ilva Mică-Lunea Ilvei pentru exploatarea pădurilor din bazinul Ilvei şi prelucrarea lemnului la fabrica din Ilva Mică ridicată tot atunci, s-a făcut un studiu sumar, pentru o eventuală con­tinuare a acestei linii la Coşna, care ţinea de plasa Rodnei. S-a constatat că cea mai lenicioasă şi mai joasă traversare a c;ulmii carpatine este pe Valea Silhoasei şi pîrîul Roşu urcind prin şerpuire şi cîteva tunele mici la Grădiniţa (cota 890 m),

1 J, ll»idem., Cheltuieli făcute cu construcţia liniei şi tablou de cheltuieli pe feluri de lucrări (Mon. -IM-VD, voi. 1) , p. 24-25 şi an<�xă.

14 llogălii îngropate - Clădirea- liniei ferate Beclean - llva Mică, in Tribuna Sibiu, nr. 250 d in 15/27 novembde ; Joncţiunea de cale ferată cu ·Bucovlna, in Revista Bistriţei, nr. l d i r. 18/31 ia•nuarie 1903 ; Cal-. ferată năsăudeană, in Revisla Bistriţei.

1 65

www.cimec.ro

Pădurile din bazinetul Teşna fiind valorificate prin plutărit spre Vatra Dornei, a dispărut interesul 'economic pentru o as€­menea linie, iar judeţul nu a găsit fondurile necesare pentnu construcţie. Prin 1912 s-a întocmit proiectul unui drum care să lege Coşna de Lunea !Ivei, !Iva Mare şi Rodna, cînd din nou s-a studiat şi posibilitatea unei legături feroviare normalE> cu trecere din Valea Ilvei peste Silhoasa şi pasul Grădiniţa in V alea Teşnei şi Domei, dar nu s-a întreprins nimic. 15

După izbucnirea primului război mondial, cînd frontul din. Galiţia şi Bucovina se apropia de lanţul carpatic, comanda­mentul armatei austro-ungare a cerut guvernelor să ia mă­suri urgente pentru începerea construcţiei căii ferate de legă­tură intre !Iva Mică şi Floreni, cu trecere peste culmea car­patină şi paralel cu linia îngustă de pe Valei Ilvei, întrucît aceasta era departe de a satisface cerinţele impuse de opera­ţiunile militare. Fiind o linie de război şi trebuind să se exe­cute cît mai urgent, s-a admis să aibă pante mai mari cu de­clivităţi pînă la 20/1 000 respectiv rezistenţa de 25 kgr/t, c0bo­rînd raza curbelor la 275 m, pentru a evita executarea lucrări­lor mari de artă (poduri, viaducte, tunele) ce cereau timp în­delungat şi studii amănunţite, fiind însuşit proiectul sumar din 1912 cu completări în cursul execuţiei. Era, deci o linie se­cundară. 16

In vara anului 1 91 6, după o scurtă pregătire, lucrările au început de la ambele capete ale liniei, cu forţe de muncă mo­bilizate şi prizonieri de război ruşi şi italieni. Astfel, dinspre Ilva Mică s-a pornit cu terasamentul urmat de montarea şine­lor, la Poiana s-a atacat tunelul din ambele părţi, fiind stră­punsă galeria inferioară, iar la Măgura s-au făcut pregătiri pentru sectoare mai grele. In apropierea satului Ilva Mare s-a deschis o carieră de piatră racordată la linia forestieră, avînd un concasor stabil de producţie medie şi de la Valea Le­şului în sus a fost realizat un tronson de cale normală de vreo doi km pînă la podul înalt cu arcadă boltită de peste Cucu­reasa. De asemenea, s-au făcut umpluturi la terasamentul din­spre sta:ţia Lunea Ilvei, după care, peste Valea Vinoasa, s-a: trecut la executarea unor picioare la viaductul ce ar fi dus la tunelul doi prin dealul Dîrmox unde au început săpăturile. Mai departe, pe valea Silhoasa, s-a prelungit linia îngustă pînă la Podul Muştii, cu ramificaţii pe pîraiele Răchiţii, Larion şi pe dealul Smizii. Dinspre Dorna s-a realizat linia normală eu

1 5 Victor Onişor, Calea ferată la llva . Mare, in Revista Bistrilei, nr. 24 d•in 23 iunie/6 ldlic şi nr. 25 dJn 30 iunie 13 iulie 1907 ; Krautn .. r Albert, Construirea unui drum public iabe llva Mare şi Coşna in Hivatalos lappja, Bistr;ţa, 1912, nr. 26 din 27 iunie.

·

16 Solemnitate.. inaugurăt'ii liniei ferate llva Mică - llva Mare, In ,,Săptămîna•, rv. 308 din 13 d<>cembrie 1936.

1 66 www.cimec.ro

�e pînă la Podul Coşnei, cu ramificaţie la Dealul Florenilor spre Dornişoara.

Paralel cu lucrările la calea ferată amintită, nevoile ime­diate de ordin militar au impus amenajarea in grabă a dru­�ului pe Valea Silhoasa şi pîrîul Roşu, cu urcare, pe serpen­tine, la culmea carpatină, şi Grădiniţa, cu traversarea Tinoa­\'ei şi a altor locuri mlăştinoase pe poduri făcute din suheri de brad .aşezaţi fn cunneziş, peste care s-a aşternut un strat de argilă şi pietriş putînd fi circulat şi de autocamioane cu to­naj mai redus. Traseul este cel proiectat in 1 912, cu unele mo­dificări cerute de paralelismul cu calea ferată ce va fi cons­truită, fără a trece dincolo de rîul Teşna. 1 7

După unirea din 1918, construcţia liniei ferate pe Valea Ilvei a devenit şi mai de actualitate, căci legătura cu trenul zis electric de la Dornişoara la Susenii Birgăului avind calea ame­najată pe marginea şoselei naţionale in timpul războiului, era iluzorie, întrucît cele două trenuri (în ambele sensuri de cir­culaţie) cu 2-3 vagoane erau departe de a satisface cererile chiar ale localnicilor. In aprilie 1919 Consiliul Dirigent din Transilvania in înţelegere cu Ministerul Lucrărilor Publice de la Bucureşti au hotărît continuarea construcţiei, înfiinţind peste o lună o Direcţie de edificare la Bistriţa, căreia Prefec­tura judeţului i-a dat sprijin pentru inventarierea bunurilor aflate pe şantiere şi strîngerea celor răvăşite în timpul războ­iului. Aceasta trebuia să refacă proiectul vechi şi să găsească pante mai mici şi raze mai mari pentru a fi o bună arter·ă transcarpatică, dar cele trei trasee studiate neglijent n-au co­respuns, Direcţia a fost transferată apoi in Divizia C.F.R. cu alţi conducători şi specialişti, care după un an de muncă au prezentat patru variante, pe baza cărora, pentru definitivarea studiilor, s-au propus de colectivul condus de ing. Mărculescu trei soluţii, dintre care s-a ales cea adoptată la construirea li­niei, întregită pe parcurs cu detalii de execuţie.18

Executarea lucrărilor de construcţie a fost concesionată în 1924 antreprizei Florea Maier. In 1925 antrepriza a cedat lucrările, fără voia Direcţiei C.F.R., asociaţiei Rubens-Margu­lies, fapt care a dus cu sine rezilierea contractului, recunos­cîndu-se lucrări executate de 18,5 mii. lei. Urmează antrepriza ing. Mareş-Romaşcu, care se angajează să termine linia pînă la Ilva Mare pentru a fi pusă în circulaţie la 1 septembrie 1 926, angajament nerespectat mei pînă în 1 928, deşi s-au chel­tuit 45,2 mii. lei, realizîndu-se sub un sfert din prevederi, ast­fel că şi această antrepriză a fost lichidată. In regie s-au exe-

17 Autorul fiind irt oceas16 zonO a urmărit. h.ierOri�e executate in timpul războiLtlui, atit lo atlea lerotă normol6 cit şi la drumul SijhO<JIOei.

18 Leon Scridon. Publicaţia din 5 mai t9119 f6cută de Po-efectura judeţului Bistriţa Năsinld ; P. Teodorescu; op. ciL, tatoric (Mon. · �vo. 11011. l, pg. 12-13).

1 67 www.cimec.ro

eutat lucrări la tunelul Poiana şi clădirea eli etaj a ' staţiei din Lunea Ilvei în valoare de 1 4,4 mil. lei, .pe lîngă care s-au efec­tuat şi devieri de linie forestieuă1 formalităţi şi plăţi pentru exproprieri. Din cauza crizei economice, Divizia de construc­ţii · a fost desfiinţată şi agendele au fost pt�luate de Inspec­ţia de întreţinere din Cluj, toate şantierele rămînînd în seama unui singur magaziner timp de 5 ani. Majoritatea construc­ţiilor rămase în părăsire s-au - deteriorat, irosindu'-se o mare parte din cele 120 mil. cheltuite. · ' . .

In 1934, la insistenţele Marelui Stat Major al armatei, gu­vernul a luat măsuri ca lucrările să reînceapă cu forţe unite, stabilind, prin lege, principiul realizării construcţiei în regia căilor ferate, fără antreprenori, printr..:o amplă colaborare in­ter-departamentală, după cum urmează :

- Regia Autonomă C.F.R. să ' conducă lucrările cu per­sonalul său de specialitate, să dea majoritatea inateria1elor, o parte din fonduri şi să efectueze transporturile ;

- Ministerul Finanţelor să pună la dispo;ziţie majorita-tEia fondurilor pentru materiale şi lu'crări ;

·

- Ministerul Apărării Naţionale .să pună la dispoziţie, în mod gratuit, trupele sale de geniu cu tot echipamentul ;

- Ministerul Agriculturii, prin Casa Pădurilor, să asi­gure din apropiere materialul lemnos necesar. Era- prima mare lucrare din ţară care se executa în regie directă, punînd la grea încercare conducerea şi personalul tehnic ceferist şi militar, "care, printr-un efort şi o încordare fără pereche, au dat pa­triei unite, în timp de patru ani şi jumătate, una din cele mai frumoase şi mai bine executate linii de cale ferată.

In acest scop s-a înfiinţat Inspecţia 2 Lucrări C.F.R. cu sediul la Bistrita, condusă de ing. insp. gen. V. Teodorescu in­cepîndu-se imediat lucrările. Piatra fundamentală s-a pus in 10 iulie 1934, la Podul Strîmbii cu participarea conducerii su­perioare feroviare, a personalului tehnic de execuţie, a mun­citorilor şi militarilor, a diferitelor autorităţi şi a populaţiei satelor. Activitatea constructivă s-a desfăşurat pe primii 25 km, pînă la staţia Ilva Mare, terasamentele executîndu-se în mare parte cu detaşamente militare. In decembrie 1 935 a venit ca ajutor la Inspecţia de construcţii ing. şef Petre Teodorescu, care în februarie 1 936, va deveni conducătorul unităţii. Activi­tatea s-a intensificat, astfel că, la 26 octombrie 1 936, au fost daţi în exploatare primii 25 km de cale ferată, pînă la Ilva Mare. Inaugurarea s-a făcut în cadrul unei festivităţi desfă­şurate la staţiile Ilva Mică şi Ilva Mare, cu participarea repre­zentanţilor Ministerului de comunicaţie şi ai · Direcţiei gene­rale C.F.R., fiind relevat efortul depus de muncitori, militari,

168

www.cimec.ro

şefi de · secţii, inginerii Nemţeanu, Riedel şi Sporea, coloneii Chiriţă şi Popescu. 19

La mijlocul lui 1 936 s-a trecut la executarea lucrărilor dintre staţiile Lunea Ilvei şi Silhoasa, începîndu-se şi cons­trucţia tunelelor 2 şi 3, iar în decembrie sediul Inspecţiei lu­crărilor · de la Bistriţa a fost mutat în clădirea încăpătoare a noii staţii din Lunea Ilvei, aflată în apropierea marilor şantie­re. lnfiinţ1ndu-se în primăvara lui 1 937 Direcţia Lucrărilor noi c�F.R., programul de lucru al acestei Inspecţii a fost revizuit şi comprimat la maximum, impunîndu-se terminarea lucrări­lor pînă în aprilie 1 938. Pentru a se veni în ajutor, s-a dat în antrepriză firmei Ing. Ignat executarea terasamentelor şi a citorva poduri şi podeţe dintre staţia Grădiniţa şi joncţiunea de la Floreni în lungime de 12 km. De asemenea, zidăriile ce­lor cinci viaducte mari s-au dat, numai ca manoperă, în exe­cuţia firmei Ioanovici-Ul escu, materialele fiind aduse la punc­tele de lucru de Inspecţie. Tablierele metalice s-au executat şi montat de Uzinele Reşiţa. Pentru tunele s-a făcut o înţelegere cu Societatea Petroşani dar numai pentru personalul de spe­oialitate şi unelte, mîna de lucru şi materialele fiind date de C.F.R., şi asta numai la tunelele 4, 5, 6, ajutor parţial, iar la tunelul 7 pînă la terminare. Firma Ing. Ignat nu a făcut faţă obligaţiil<;>r, lucrările trebuind terminate în regie.

ln cursul anului 1 937, ing. Lefterescu a plecat, şi au venit în schimb, Mihăilescu, Georgescu, Cernătescu, Constantinescu şi Grosescu care au rămas pînă la terminarea lucrării. Se re­marcă activitatea permanentă a subinginerilor lacomi, Taşcu, şi Galeriu, prezenţi de la început pînă la sfîrşitul lucrărilor. In iarna 1 937-1 938 s-a lucrat cu mare intensitate, în schimburi continui la tunele, zidăriile de sprijin şi la poduri, la ' săpături de fundaţii şi terasamente, astfel că la 20 martie 1 938 s-au pus în circulaţie trenuri de la Vatra Dornei şi Coşna, iar la 18 au­gust s-a dat în circulaţie şi porţiunea Coşna-Grădinita, iar din februarie circulaţia trenurilor de lucru a fost prelungită din Ilva Mare pînă la Lunea · Ilvei.

Lucrările înaintau cu hotărîre din ample părţi şi, prin septembrie, s-a stabilit ca în luna decembrie să fie terminate. Programul a fost refăcut. eşalonîndu-sc pe săptămîni şi chiar zi le . Timpul fii nd favorabil a permis · dezvoltarea unui efort maxim într-o conlucrare impresionantă. Aspectul şantierelor se schimba din zi în zi. Era o întrecere fără seamăn între sec­toarele de lucru ale celor 1 2 km de linie compuşi aproape nu­mai din poduri, tunele şi viaducte, cerîndu-se o atenţie deose­bită pentru coordonarea muncii furnicarului de peste zece

19 P. Teodorescu, op. cit., Istoric (Mon. IM-VD voi. 1 ) , p. 1 4-1 7 ; .,Săptămii'IQ", nr. 3CS din 13 decembrie 1936.

1 69 www.cimec.ro

mii de oameni. Se lucra zi şi noapte, cu toată intensitatea, mai ales în punctele dificile unde s-au executat lucrări provizorii la culee şi palee de viaducte, fără a se impiedica continuarea celor definitive. S-au proiectat pe loc şi construit cu materia­lul ce se găsea la îndemînă. La inceputul lui decembrie s-a putut vedea sigur posibilitatea punerii în circulaţie a · căii fe­rate Ilva Mică-Vatra Dornei.

Linia s-a dat în· exploatare chiar în ziua inaugurării - 18 decembrie 1938 - spre satisfacţia tuturor celor care a u cons­truit-o şi a ţării întregi, realizîndu-se prin aceasta marele cir­cuit feroviar al României. In 1 939 au continuat lucrările de consolidare, fiind încheiate şi obiectivele definitive în locul celor provizorii. La mijlocul anului Inspecţia a fost mutată cu sediul la Predeal pentru dublarea liniei de acolo, în Lunea Il­vei rămînînd numai o secţie de construcţii, care în toamnă, terminînd lucrările principale rămase, s-a transformat intr-un sector mutat la Poiana Ilvei cu sarcina de a efectua unele fi­nalizări ce s-au încheiat în primăvara anului 1 940.20

Crearea acestei căi de comunicaţie transcarpatină n-a fost numai o dorinţă regională ci o realizare de interes naţional. Făcînd legătura arterelor dintre Cluj şi Satu Mare, cu cele spre Cernăuţi, Iaşi şi Chişinău a devenit una din cele mai im­portante căi de comunicaţie, unind două mari regiuni. din cu­prinsul României. In zona pe care o traversează au putut fi valorificate, mai eficient, resursele locale din masivele pădu­roase şi dezvoltate carierele de piatră, mai cu seamă în anii construcţiei socialiste, cînd activitatea industrială pe Valea Ilvei a crescut în mod deosebit. Construcţia noii şosele moder­nizate de trafic intens, alături de calea ferată, va duce la trans­formarea pasului Ilvei într-o şi mai viabilă arteră de legătură dintre cei doi versanţi carpatici româneşti.

20 P. Teodorescu, op. cit., (Mon. IM-VD, voi. 1) p. 16--20 ; Govril Pop, Azi se o-.guniCI:ră linia de legătură di-e Ardeal şi nordul Moldovei, in ziarul Tribuna, Cluj, nr. 44 dir 19 decembrie 1938 ; Govri•l Pop, lnaugurorea liniei t ..... te llva Mică - Vatra Domei, in ziaNI Tribuna, Cluj nr. 45 d i n 21 decembrie 1 938.

1 70 www.cimec.ro

Din activitatea gazetei ,,Săptămlna" (1928 - 1944)

Traian Rus

După realizarea unităţii naţionale depline, asistăm Ia o dezvoltare a societăţii româneşti pe tQate planurile. In acest proces de renaştere naţională, presa, şi în special cea progre­sisti. democratică, parcurge o etapă de dezvoltare nemaiin­tilnitâ, dovedindu-şi necesitatea pentru informarea opiniei pu­blice pe o mare diversitate de planuri. In acelaşi timp, presa - care in noile condiţii de dezvoltare a României putea să cir­culte nestingherit pe tot cuprinsul ţării - se diferenţiază tot mai mult, după apartenenţa ei la diferite partide politice de guvernămint.

O bogată şi variată presă a apărut şi s-a dezvoltat in ora­şele ţării, in limba română sau in limbile naţionalităţilor con­locuitoare, al cărei conţinut, orientare şi calitate publicistică era insă foarte variată şi inegală. Printre numeroasele titluri de publicaţii din România, din perioada interbelică, se inscrie Ş\ .,Săptămîna" , gazetă economico-culturală a oraşelor Bistriţa şi Năsăud, apărută Ia 31 martie 1 928.

Colectivul de redacţie, format din cîţiva intelectuali ini­moşi, legaţi cu trup şi suflet de glia: strămoşească, de locurile nat<de, şi-a propus, încă de la apariţia primului număr, ca prin coloanele gazetei să ducă , , o rază de mîngăiere şi de îr!Văţătură pînă Ia cătunele cele mai îndepărtate, împrăştiate prin văile muntilor" . De asemenea, aceşti tineri, , , însufleţiţi de dragostea de neam şi dorul de muncă" , care au plecat la drum cu convin­gerea că gazeta va contribui la propagarea , ,culturii in popor şi informarea publicului despre toate chestiunile locale şi din alte părţi în mod obiectiv" , au considerat , .Săptămîna" ca un

1 7 1

www.cimec.ro

organ de presă aflat deasupra "patimilor omeneşti neînjugat l a carul nici unui partid politic" .t

Această idee revenise şi in alte numere ale . . ,Săptăminei " , subliniindu-se, d in nou, că ea "nu este gazetă de partid, prin urmare nu va face poltica nici unei grupări politice" , ci urmă­reşte "ridicarea culturală a claselor de jos din acest" ţinut, in­dcos�bi a păturei ţărăneşti, precum şi informarea intelectuali­lor despre noutăţile şi acţiunile frumoase- din judeţ.2 Aşa se explică faptul că, în dese rînduri , · gazeta ia atitudine critică împotriva mai marilor zilei, combătînd cu tărie demagogia unor politicieni . · � , ,Pretinşii noştri politicieni"' .:____ se arată într-un articol - au trecut prin toate partid(.'le perindate pe l a· putere şi s-au azvîrlit unii asupra a lfora ca burcaşii dinain­tea cortului. Pe popor, in l'oc să-1 lumineze şi să-i uşureze viaţa, au căutat să-I dezbine Şi să-i otrăvească sufletul lui curat şi de omenie. Pe oamenii cumsecade i-au• dat de-o parte i-au batjocorit. In fruntea instituţiilor s-au cocoţat indivizi l ipsiţi de pregătire şi bunăcuvinţă, care numai de buzunarul lor au avut grijă iL.3 Sau .: "Nu sîntem în · slujba nici unui partid po­litic, ci pentru bieţii noştri români , care în vremurile de-. ,azi sînt din nou asaltaţi de· demagogii partidelor politice şi îmbă­taţi din nou cu tot felul de minciuni şi vorqe goale. Nu c1Iagos­tea de popor îi face str ia satele dealungul, ci, interesul perso-nal . " li · ·

In articolul . ,Şcoli le muncii " . se face, de asemenea, o cri­tic:ă aspră demagogiei unor politiceni . "Mailifestele electorale din vremea politicianismului - sublinia autorul articolului -erau ticsite cu tot felul de promisiuni pentru îmbunătăţirea . stării economice, culturale şi sociale a ţării. Nici una din aceste făgăduieli nu ,c;e realiza" .5

Poziţia critică adoptată în o seamă de probleme a fost cauza principală a refuzului auteritătilor de a sprijini din punct de vedere material g azeta, cu toate că aceasta a trecut 'in unele perioade, printr-o acută criză financiară. TotW?i, da­tor ită preocupări i colectivului de redacţie şi a sprijinului acor­dat de cititori i din judeţ, gazeta a apărut -- cu excepţia anului l !l:34 cînd au fost editate doar patru numere - în mod regulat, apărînd "cu succes interesele celor nedreptăţiţi" şi dudfid "o rază de lumină şi de mîngîiere în inimile celor trişti şi umiliţi " .6

In paginile gazetei sînt reflectate transformările ce · au :wut loc - în cadrul judeţului şi în viaţa locuitorilor acestei fru­m oase zone româneşti, în perioada interbelică, ca urmare a suflului înnoitor ce a cuprim întreaga ţară după realizarea

1 " Săptămîna" (Bistriţa) , on 1 . nr. 1, 31 martie 1928. 2 Ibidem, Vll·l, 242, 3 martie 1935. ] Ibidem., I I I , 1. Anul Nou, 1930. 4 ibidem., 1111, 122, 2 auqust 1930. 5 lbodem., XI I , 359. 1 octombrie 1939. 6 Ibidem., V, 190. 9 ianuarie 1932.

1 72 www.cimec.ro

unidl' in decembrie l 9 1 8, ' Sînt evid�nţiate în primul rînd, pro­gresele realizate · în domeniul învăţămîntului şi al culturii, în rompal-aţie cu perioadkt. cînd locuitorii se aflau sub stăpînirea bicefa_Îă. În ariul. şcolar J 919-1 920, erau în judeţ 106 Şcoli, dintre care 37 ale naţionalităţilor conlocuitoare, fiind frecven­tate � 1 0. 124 , copii din ceie 1 1 O comune, 15 cătune şi 2 oraşe . ."Ju.iriâ1'ul ·cadr�ior didactice era de, 1 8 1 , dintre care 68 aparţti1eau naţionalităţilor conlocJJitoare. In 1 928-29 numărul şcolilor se ridică· la 1 67, al cadrelor didactice la 3 10, iar al copiilor care fre'dventau cursudle la 1 4.779." 7

. .

');>. 'a�tivitate prOdigioasă pe linia. I:idicării culturale a satului a deŞfăşurat�o "Astra" - despărţămîntul central Bistriţa" , care pînă · rn 1 936, a reuşit să înfiinţeze în judeţ' 34 de cercuri cultu­rale , , $�: ,o mulţi�e de biblioteci populare. ·

, : y�rcurile, care erau constituite pe plăşi şi conduse de sub­revizorul şcolM, îşi desfăşurau activitatea 1n cele două secţii (pentru cultura J!!Oporului ; pentru studii şi experienţe pedago­gieef Şi · subsecţii (formate de mai multe sate apropiate între eh•:>'· ' · · ·

. . De asemenea, periodic au fost organizate întîlniri cu ce­tăţenii, în speci'al cu ţăranii, cu care ocazie s-au prezentat, de către specialişt i , expuneri pe diferit€ probleme ce interesau auditoriu! şi care au fost primite cu satisfacţie de locuitorii ju­deţuluţ . De o atenţie deosebită s-au bucurat conferinţele anti­revizi,oniste.

In acelaşi timp, începînd cu 1 935, au funcţionat în oraşul Bistrita o şcoală ţărănească cu durat(!. de trei săptămîni , în tim­pul iernii, unde se predau noţiuni legate de zootehnie, agricul­tură, horticultură, albinărit, igienă, medicină veterinară, istorie, geografie etc. La cqrsuri participau ţărani: între 1 7-30 de ani. absolvenţi ai şcolii primare.

In o seamă de articole se evidenţiază importanţa refor­mei . agrare pentru viaţa truditorilor pămîntului, subliniindu-se, printre altele, feţptul că ţăranul român , ,este profund legat de stări l e din ţara noastră l'?i a dat multe dovezi că este gata să le apere ." Aceasta pentru că , ,moşia românească, împărţită prin reforma agrară, înseamnă un fir de adîncă legătură· între ţăran şi ţară1'.B

Greutăţile cu care s-au confruntat locuitorii judeţului, şi care de fapt sînt specifice întregii ţări, au fost reflectate cu veridicitate în paginile , ,Săptămînii". Avem în vedere în spe­cial situaţia grea în care se găseau masele populare in pe­rioada crizei economice din 1 929-1 933, care s-a abătut cu furie şi asupra judeţului Năsăud. "Fără să acuzăm, dar nici să

7 Ibidem., IN, 4, 25 ianuarie 1930. 8 Ibidem., Xl'l, 356, 2 iu l ie 1939.

i 73 www.cimec.ro

scuzăm pe cineva, prin urmare fără părtinire - se aratlt in­tr -un articol - trebuie să recunoaştem ci! ae!eşti ani au fost mai mult răi decit buni. Viaţa - pînă c ind in alte ţări, carP au luat parte la război, s-a ieftini,t - la noi s-a scumpit, valu­ta a scăzut, cîştigul de trai a slăbit, ţăranul a ajuns sli nu-şi poată vinde vitele, decit de pomană, meseriaşul să nu-şi p oa­tă va lorifica produsul mînilor sale, negustorul să-şi inchidă prăvălia de pe urma datoriilor, iar funcţionarul să rtti poată trăi cu leafa ce o primeşte după munca lui,9

Sărăcia populaţiei care . ,este deopotrivă şi la oraşe şi la sate" a fost accentuată ,şi datorită impozitelor de tot felul ce apăsau pe umerii maselor populare. In acest sens, se reliefa : . ,Ploaia impozitelor. sau mai bine zis ruperea de nori1 curge şi âcum. Fiscul a înăbuşit cu apeluri pe chiar delegaţii fiscului. Ce să mai zicem de bietul contribuabil ? Vorba ţiganului, in­tr-o iarnă geroaiSă : cel din cort e mai mort, cel de afară a murit de-aseară" .to •

In primul rind, in o seamă de materiale, se evidenţiază situaţia precară a ţărănimii care constituia marea majoritak' a populaţiei judeţului . , ,Străbătind satele româneşti indeOsebi cele de la munte - sublinia un reporter - te cuprinde mila cînd asculţi la vorbele ţăranilor noştri. Trebuie să recunoşti împreună cu ei că viaţa "plugarului român este grea . . . .căci să­răcia le bate la uşe, iar greutăţile vieţii sint multe şi mari şi aproape nimeni dintre conducătorii noştri, nu se gîndesc la necazurile şi ajutorarea lor. Cei mari parcă n-au timp decît pentru politică şi interese personale" . 11

In timp ce asupra satelor s-au abătut greutăţi de tot fe­lul, ţăranii trudind din răsputeri pentru a-şi asigura pîinea de miine, . ,Săptămîna" a fost nevoită să publice cele 12 scrisori ale ministrului agri culturii . în care sătenii erau îndemnaţi să lu­creze pămîntul . ,mai cu tragere de inimă" . Scrisorile aveau următoarele titluri : . ,Plugari, faceţi ogoarele" ; , ,Plugari, să­mănaţi sămînţă aleasă" ; . ,Plugari . grăpaţi, tăvălugiţi, semănă­turile" ; , . Întovărăşiţi-vă în cooperative agricole" ; . ,Plugari. îngrăşaţi pămîntul" etc.

Criza economică a aruncat pe drumuri sute de oameni ai muncii, flămînzi, plini de datori i şi boli . , ,Nu e nevoie să mergi în alt loc -- nota cu mînie un bun cunoscător a} realităţii -destul să ieşi dimineaţa în piaţa din Bistriţa ca să-ţi dai seama de sărăcia în care trăim. Zeci de oameni, veniţi pînă şi din Mara­mureş, aşteaptă cu nerăbdare să fie angajaţi la lucru. Te cuprin­de mila cînd îi vezi alergînd, cînd la unul cînd la altul. rugîn­du-se să le dea de lucru. , .Sint doritori de muncă şi ar munci

9 Ibidem., 1 1 , 1. Anol Nou, 1929. 10 Ibidem., 1·1, 22, 25 moi· 1929. 11 Ibidem., IH, 12, 22 mal'tie 1930.

174

•

www.cimec.ro

dl cît de puţin, dar n-au unde. Şi aceşti nenorociţi sint sute, ba şi mii de oameni, care duc zile amare. Nu pot ajunge la bani, in schimb trebuie să împartă o mulţime de greutăţi. Tre­buie să plătească, la carnete, la bănci, că de nu ajung pe mîna avocatului, ba dări la sat şi la comună, că de nu le bate toba la uşă, de le vinde şi cămaşa de pe ei . ba de împlinit cît şi mai cite indatoriri.12

Situaţia grea in care se zbătea ţara, în acei ani grei ai cri­zei economice, în care clasele dominate căutau, pe toate căile să iasă din această situaţie pe spinarea maselor, în concepţia redactorilor , .Săptămînii" se datora nu numai partidului po­litic aflat la' putere ci şi celorlalte partide ale burgheziei şi moşierimii, şi . ,în deosebi acelea care au stat mai mult ·la pu­tere. Aceasta deoarece , ,toate au avut ţintă la guvernare decît căpătuirea oamenilor lor" .13

O preocupare constantă a gazetei a constituit-o educarea patriotică a cititorilor, sublinierea originii daco-romane a po­porului român, continuitatea neamului nostru în graniţele vechii Dacii, patriotismul fierbinte de care au fost animaţi fii din spaţiul carpato-dunărean în decursul istoriei, lupta dusă pentru păstrarea limbii şi fiinţei naţionale, penrtru indepen­denţă şi unitate.

In acest scop s-au publicat articole privind : procesul me­morandiştilor ; ziua eroilor ; revoluţia burgheza-democratică din 1 848 ; unirea principatelor române ; desăvîrşirea procesului de formare a statului naţional unitar român ; eroismul popo­rului român in luptele purtate pentru apărarea gliei strămo­şeşti ; voluntarii români din Rusia şi Italia ; răscoala ţăranilor de sub conducerea lui Horia, Cloşca şi Crişan, etc.

De asemenea, în toloanele gazetei cititorii din judeţ au găsit date interesante despre trecutul judeţului, în special pri­vind : Regimentul de graniţă �in Năsăud ; relaţiile Bistriţei cu Moldova şi Ţara Românească ; istoricul unur comune din zona Năsăudului şi a Văii Bîrgăului ; activitatea diferitelor perso­nalităţi, unele fiind de pe meleagurile judeţului.

Strădania . ,Săptămînei " de a face educaţie patriotică ce­tăţenilor, în special ţăranilor, celor care erau contopiţi indes­tructibil cu ţara, cu glia strămoşească , . stropită cu sîngele atî­tor mii de moşi şi strămoşi şi udată cu sudoarea frunţii" de a ţine trează conştiinţa naţională, este cu atît mai meritorie cu cît ea a continuat, şi în perioada ocupaţiei hortiste, de per-­manentă prigoană şi încălcare flagrantă a celor mai elementa­re principii de dreptate şi omenie. In acei ani cînd peste Tran­silvania de Nord s-a aşternut doliu! , în ciuda greutăţilor finan-

12 Ibidem., III, 122, 2 august 1930. 13 Ibidem.

1 75 www.cimec.ro

ciare prin care a trecut, 14 gazeta "Săptămîna" s-a străduit · să fie o tribună de afirmare românească.. din care să se . adapţ toţi " cu prisosinţă din strădania afirmării individualităţii noas'­t re etnice". In condiţiile cînd satele .r omâneşti erau in umbra baionetelor şi a penelor de cocoş, gazeta a fost răspîndită , ,pe toate meleagurile noastre scumpe, duCind hrană sufletească ih g�aiul nostru dulce în toate comunele româneşti de pe ·şes, deal �i munte".15

Dragostea de patrie, dragostea d e aceste străvechi pămîri:. tun româneşti, străbate ca un " fir roşu in multe din materialE�Fe apărute în coloanele gazetei, fie că aveau un caracter cultural, economic sau politic. In articolul "Vatra strămoşească" , d� pildă, se arată următoarele : "Vatra strămoşească" face legătu� ra între generaţii şi ea consfiinţeşte drepturi şi tradiţii în veacuri pentru neamurile şi indivizii cu putere de viaţă " .16 In articolul "Patri otismul la români " cititorii erau îndemnaţi să-şi iubească adevărata lor patrie, România P

De asemenea, î n multe articole, s e subl iniază deschis ori-­ginea noastră daca-romană, necesitatea de a lupta pentru a păstra fiinţa noastră naţională, , ,limba, cre"dinţa şi tradiţiile, adevăratele noastre comori " , 18 glia· strămoşească. "Testamentul părinţilor noştri daci şi romani - se arată într-un articol ...:..:__ şi de a ne infrăţi în veşnicie cu glia, codrul, munţii şi văile. Fiecare arbore, fiecare adiere de vînt sau ciripit de păsări, orice izvor cristalin de munte sau lanurile de g,rîu ale ţinuturilor noastre mănoase poartă pecetea sufletului· şi graiului nostru " . 19 Aceasta deoarece "continuitatea noastră pe aceste pămînturi, cu tot ce avem mai scump - limbă, lege şi obiceiuri - nu trebuie să fie contestată de nimeni, căci cu sînge dac ni-e sem­nat dreptul de existenţă pe aceste meleaguri " .20 Tot pe această linie se inscrie şi articolul, , ,Să ne mărturisim obîrşia " , in ca­re se afirmă fără echivoc originea noastră daca-romană, hotă­rîrea de a păstra cu sfinţenie limba, traditiile, obiceiurile şi credinţa. , ,Noi românii - se sublinia în acest articol - avem origină nobilă romană : Părir:tţii noştri au fost stăpipitorii lu­mii. Obîrşia noastră este de la Roma. Facem parte din ilustra gintă latină. Trebuie să ne mindrim totdeauna cu această ori­gine. Neamul nostru cu calităţi distinse r�cunoscute in toată lumea, este plin de viaţă şi mindrie, Bogat in fapte mari isto-

14 In multe numere se intilneşte anun.ţul : "lntelectuali i . invătătorii şi ţăranii sint călduros şi insistent rugaţi să sprijinească ·din ini·mă gazeta româneoscă, făcînd propagandă pentru abonareo şi susţinerea ei in sinul populati�i. Este o rugăminte sinceră, scurtă, expresivă şi uşor de inteles ...

15 .,Săptămîna• (B.i•triţa) an XVI, nr. 500, 30 mai 1943. 16 Ibidem., XV. 457. 2 august 19�2. 17 Ibidem., XV, �38, 22 mart;e 1942 . . 18 Ibidem., �IV, 399, 2 0 april ie 1941 . 19 Ibidem • • XV, 451, 21 iunie 1942. 20 Ibidem., XIV, 400, 29 iunie 1941 .

1 76 www.cimec.ro

rice, de veacuri şi peste veacuri şi-a înscris şi asigurat dreptul Ia viaţă. Mîndria obîrşiei noastre să ne determine să ne-o măr­turisim oriunde şi oricînd. Să ne vorbim deci cu curaj limba : să. ne purtăm pitorescul nostru port, să ne creştem copilaşii în frica Domnului, să-i învăţăm totul în graiul nostru, să ne cul­tivăm tradiţiile şi minunatele noastre obiceiuri, să trăim viaţa sătească în jocuri, hore, şezători, toate în vorba noastră" .21

ln acelaşi timp, paginile "Săptămînii" reflectă optimismul poporului român în vremuri mai bune, increderea în forţele lui, siguranţa că rînduielile impuse cu forţa, împotriva voin­ţei celor mulţi, nu vor dăinui o veşnicie. "Toate trec. Împără­ţii puternice se prăbuşesc, oraşe mari cad la pămînt, cetăţi fe­recate se fac pulbere, noroade numeroase pier, munţii se ma­cină de vremi, iar apele îşi croiesc pe alocuri alte mătci. Nu­mai plugul rămâne. Pe unde au fost odată mîndre palate sau cetăţi năpraznice, plugul trece biruitor şi în brazda lui bine­cuvîntată, rodeşte pîinea omenirii" .22 Plugul simboliza poporul român care, in ciuda tuturor vicisitudinilor prin care a trecut în decursul vremurilor, asemenea copacilor cu rădăcinile adînc înfipte în glia strămoşească ce îşi trag seva din solul generos, a răzbit la lumina istoriei după vremuri acoperite de ceaţă, ră­mînînd acelaşi popor, din veac, in veac, statornic în credinţa lui de mai bine. Furtunile au putut rupe uneori ramurile dar n-au putut scoâte niciodată din rădăcini copacul.

Edificator în această ordine de idei este articolul "Gînduri de 1 martie" in care, autorul scria : , ,Verdictul justiţiei rămîne tablă de aramă, relicvă pentru vremurile de mîine şi un in­demn de viaţă. În umilinţă cresc virtuţi şi alături de ea se crează idealuri mari. Frontierele sînt convenţii, sînt linii de demarcaţie, pe care legile ne impun să le respectăm, chiar dacă cei ce au făcut conventia au greşit . . . Pămîntul în care am fost lăsaţi, găzduieşte in adîncurile lui oseminte de ale noaştre şi culmile numai de ecoul cîntecului nostru sînt pline. Osemintele sînt fără grai, dar răstignirile sînt martore de preţ, ce nu pot să le mintă nici chiar trecătorii. Sînt urme ce în re­semnare le beatificăm şi-n semn de adîncă pietate, ne plecăm frunţile în faţa veşniciei lor grăitoare. Sîntem păstrătorii lim­bii , credinţei şi tradiţiei noastre în faţa cărora tratatele şi arbitrajele nu mai au tărie" .23

In condiţiile cînd, hortiştii pregăteau cu înfrigurare anu­larea reformei agrare din 1 921 , în vederea redării pămînturi­lor cu care au fost împroprietăriţi ţăranii şi comunele grofilor şi baronilor, în coloanele gazetei apar unele materiale prin ca­re truditorii ogoarelor sînt îndemnaţi să-şi apere bucăţica de

21 Ibidem., XIV, 422, 30 noiembrie 1941. 22 Ibidem., XV, 437, 15 martie 1942. 23 ·Ibidem., XIV, 383, 2 martie 1941

:

12 - .,File de istorie" 1 77 www.cimec.ro

pămînt pentru care au trudit '$i ' luptat atitea 'g€!neraţii. Acest pămînt se arată în articolul · , ;Sin�m ·ţărani" _:;_; · Fam mostenit şi in virtutea dreptului ancestral ii vom apăra cu tăria sufletu­lui nostru şi-1 vom păstra Şi lăsa: moştenire utma$ilor noştri .. ,i!lo

Meritul materialelor pr�vind ' .originea şi continuitatea po­porului român, a dreptului acestuia asupra gliei "pe care ne-am născut, pe care trăim şi din care ne hrăniin",25 este cu atit mai' mare cu cît acestea au apărut tn condiţiile unei : aspre cenzuri. cînd "In munţii ardeleni se ' intind .de-o vreme Umbre imense peste păduri. Nu mai flutură . flainuri de azur'. Filfiie nori d� blestem" .26 · · · · ·

Este ştiut că regimt11 i;le . octrpfl:ţie hortist,ă a luat măsuri cu caracter economic în scopt1l. trecerii în orbita · de interes'e

.a capitalului monopolist maghiar , a intreprinderilor industria­le, comerciale şi financiare româneşti. Şi care au , ,avut o mar'e influenţă asupra tuturor instituţulor grănicereşti" . Astfel · }a 26 septembrie 1 940, Marele stat m.ajor, . printr-o ordonanţă ge­nerală, a numit la , ,Regna" , M1 calitate de "conducător ofidal" un reprezentant al său, iar "la fiecare uzină a fost instalat" cite un ofiţer in calitate de �,coma,ndant milita( al personalu­. lui" . "Regna" a fost declarată , ,uzină de război", un număr · mare de funcţionari români fiind cqncediaţi din serviciu.

Comandantul militar al judeţului a hotărît desfiinţarea cooperativei "Regna" pe motivul "că nu are conducere, nu dispune de numerar, necesar pentru plata muncitorilor şi nu-i în stare să facă faţă destul problemelor de a continua munca de exploatare a pădurilor" . Această măsură arbitrară a provo­cat mînia şi împotrivirea celor 44 de comune grănicereşti care , , într-un glas" au "cerut şi semnat cu însufleţire pentru men­ţinerea "Regnei" ca intreprindere proprie grănicerească". De asemenea, au protestat împotriva interzicerii adunării gene­rale, programate pentru 10 februarie 1 941 , de către "organele sanitare pe motiv că în judeţ ar bintui "epidemie" de in-fluenţă" ,21 . · ·

In ciuda politicii de dezbinare dusă de prefectul judeţului, groful Bethlen Bela şi de 1,mii membrii ai consiliului jude­ţean,28 grănicerii au fost, în toate acţiunile, "unitari şi solidari pentru menţinerea . şi apărarea drepturilor grănicereşti tradi­ţionale şi cîştigate" ,29

24 Ibidem., XIV, 410, 7 septembrie 1941 . 25 lbi.clem., )(iiV, 423, 7 decembrie 1 94 1 . 2 6 Aceste frumoase şi patriotice versul'li, expresie a atitudinii de .impotrivire faţă de cotro­

.pi·rea nordului Transilva-niei au fost sCri-se d·e Fr. PăcU"rariu, unul din corespondenţii , .Săptă mîni i" . (Ibidem, XIV, 424, 14 decembrie 19411 ) .

2 7 Ibidem., XIV, 382, 23 februarie 1941 . . 28 Cons i l iu l judeean s-a constituit la 26 apri·lie 1941, fiind lonnat clir> 90 consHieri unguri,

23 saşi ş i 35 români. (Ibidem., XIV, 393, 11 mai 19�1 ) . 29 Ibidem., XIV, 395, 25 mai 1941.

178

www.cimec.ro

La adunarea generală a . ,Regnei" din 1 7 mai 1941 . de pil­dă, delegaţii comunelor grănicereşti în unanimitate au hotărît să-şi apere drepturile lor deoarece , ,averile grănicereşti" nu sint rezultatul creaţiunii artificiale a vreunui legislator, ci munca, sudoarea şi sacrificiile înaintaşilor noştri " . Plecînd in satele lor cu . ,bastonul" moştenit de la' . ,cătanele negre" de­legaţii au primit mandatul de-a lupta , ,pentru menţinerea drepturilor cîştigate grănicereşti " .

Lupta comunelor grănicereşti, pentru apărarea acestui patrimoniu material al strămoşilor, , .lăsat nouă scumpă moş­tenire" , a fost sprijinită de gazeta , .Săptămîna" in coloanele căreia au apărut o seamă de arti<;:ole referitoare la drepturile grănicerilor, a acestor . ,inalti, robuşti şi plini de vigoare" ţărani al . ,căror leagăn este ţinutul falnic al Năsăudului" .30 In artico­

lul , ,Porunca unui testament", de pildă, se arată : . ,să nu uităm de unde am pornit şi cine sintem ! Să nu ne pierdem graiul şi toate acelea tradiţii ce numai arie noastre sint şi pe care nu ni .le poate l�a nimeni . Toate acestea sint comori scumpe, ce tre-'

buie păstrate, chiar cu cele mai mari jertfe. Să fim urmaşi vrednici ai acelora a căror morminte au rămas pe aceste melea-guri" .:H .

. ,Săptămîna" prin articolele publicate, prin intreaga sa activitate, a fost un . ,far luminos şi o tribună de propagare . a românismului" , un apărător constant ai .,drepturilor tradiţio­nale şi legale ce ni se cuvin" . In anii întunecaţi ai ocupaţiei hortiste şi-a adus contribuţia modestă, alături de altele pu­blicaţii, la susţinerea cauzei pentru care moşii şi strămoşii noştri �u luptat şi s-au jertfit şi care . ,într-o mînă ţineau plu­gul, iar în cealaltă arma de apărare a hotarelor in zilele tul­buri " .32

· 30 Ibidem,, XIV, 399, 22 Iunie 1941. 31 Ibidem., XIV, 396, 1 iunie 1941. 32 Ibidem., �V. 401 , 6 iu l ie 1 941 .

12"

www.cimec.ro

Revizorul şcolar Ioan Pavel (1874 - 1970), organizator de lnvăţămlnt românesc transilvănean

lronim MorJian

Numele lui Ioan Pavel ră­mîne indisolubil legat de orga­nizarea şi dezvoltarea· învăţă­mîntului primar în judeţul Bis­triţa-Năsăud după înfăptuirea statului naţional unitar român Ia 1 Decembrie J 9 1 8 , de revi­gorarea activităţii despărţă­mîntului central judeţean Nă­săud al ASTRE! (cu sediul la Bistriţa) în perioada interbeli­că ( 1934-- 1 940) şi, în sfîrşit, de prezenţa lui Lucian Blaga Ia Bistriţa, Ul)de poetul - filozof găsise o aza de linişte necesară definitivării volumelor , .Dife­renţialele divine" (primul din

, .Trilogia cosmologică" , tipărit în Biblioteca de filosofie româ­nească, Bucurei?ti 1 940) şi ,.Despre gîndirea magică" ( , .supli­ment" Ia , .Trilogia valorilor" care cuprinde şi eseul , .Experi­enţă şi superstiţie", Biblioteca de filosofie românească. Bu­cureşti 1 94 1 ) . Se numără printre dascălii de prestigiu care, descinzînd de-a lungul vremii pe aceste meleaguri alături de , .pleiada" locală, au avut misiunea nobilă, patriotică, de a aşeza invăţămîntul pe baze noi, in concordanţă cu .cerinţele progresiste ale etapei istorice date.

1 80

www.cimec.ro

Născut la 1 5 decembrie 1 874 în Lancrăm (Alba), ca des­cendent al unei respectate familii de ţărani, 1 Ioan Pavel par­curge treptele instrucţiei şcolare in localitatea na,taiă şi la gimnaziul din Sebeş, urmînd - apoi cursurile preparandiei ,,Se­minarului Andreian" din Sibiu,\ aici · be;şeficiind de o bursă acordată de Consistoriul mitropolitan ortodox. 'Mai tirziu ( 1 92 1-1 923) , îşi va completa studiile la Universitatea din Cluj, în specialitatea geografie.

Intre anii 1 897 şi 1 919 activează ca învăţător şi director al Şcolii confesionale române din Sebeş. Foarte studios, deo­�bit de dotat şi d înd dovadă de o putere de muncă neobiş­nuită, · deţine concomitent şi un impresionant cumul de func­ţii onorifice pe linie cultural-economică.2 De pe pozi.ţia das­călului conştient de menirea sa jn rîndul unei naţiuni opri­mate, se integrează în pulsul vietii şcolare transilvănene. Devine membru corespondent al s�cţiei şcolare a· ASTRE! ( 1 900) , face parte din comisia de elaborare a planului de în-

Io.m Pavel . . .

. . . la Sebeş ( 1 898) . . . la Bistriţa (1930)

1 Date despre fam i l ia şi activitatea lui Ioan Povel găsim şi in a utobiografic acestuia. i:ntocmită in martie 1 958. al cărui manuscris (1 1 pog.) se află in posesia autorului prezentei l ucrări. Tată·l său Simion, om de o inteligenţă scl ipitoare, era şi un ta·lentat poveslitor, recunoscut prin im.prejurimi. Rămînînd văduvă cu 6 copii şi lipsită de posi­bilităţi materia le, mama il determină'pe Ioan Pavel să renunţe ·la Şcoa la sup!'rioară de sj.Jvicultură di,n Bucureşti, unde se inscr:o:SeSe iniţiali.

2 Vezi Lslia Rugescu, Cu Lucia Bloga, .,Teslimonioa", Edit. Dacia, Cluj·Napoca, 1985, p. 33.

1 3 1 www.cimec.ro

văţămint al şcolilor confesionale româneşti din Mitropolia Sibiului, in vigoare pînă la emiterea legii învăţămîntului, de tristă faimă, a lui Apponyi ( 1 907), i se conferă premiul "An.: drei Bîrseanu" al ASTREI pentru lucrarea Cum trebuie pre.: dată în şcoală limba maghiară, ca să satisfacă legea, fără să sufere şcoala românească ? Se află printre iniţiatorii şi orga.: nizatorii congreselor învăţătorilor din anii 1 906 şi 1 9 1 9, est� autor de cărţi şcolare şi un asiduu colaborator al publicaţH­lo'r · pedagogice "Vatra şcolară", "Foaia ilustra-tă " şi , ,Învăţă ­torul". Participă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1 9 18, ca reprezentant al "Reuniunii în­văţătorilor greco-ortodocşi români din tractul Sebeşului" .3 .·

Anul 1 899 este semnificativ pentru destinul lui Ioan Pa­vel. Se căsătoreşte cu viitoarea învăţătoare Letiţia Blaga (1 880--1972), unica soră şi cea mai mare dintre fraţii lui Lu� dan Blaga ( in număr de nouă), "figură originală", dominată de o statornică pasiune pentru artă, în mod special pentru arhitectură,'• prototipul eroinei din drama . ,Daria" ( 1 !J25) a mezinului . ,Lulu" . Cind , în anul 1 908, moare Isidor Blaga (n . 1 85 1 ) , lui Ioan Pavel îi revine sarcina (pînă în 19 19) să poar.., te şi grija materială şi spirituală a familiei soţiei, misiune în­deplinită cu multă înţelegere şi simţ de răspundere.

După Unire, Resortul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din cadrul Consiliului Dirigent îl numeşte pe Ioan Pavel rev�or şcolar al judeţului Bistriţa-Năsăud (de la 1 ianuarie 1 926 -

judeţul Năsăud) , la instalarea sa, în data de 1 martie 19 19 , luînd parte prefectul Gavril Tripon, împreună cu reprezen­tanţii confesiunilor româneşti de aici, Grigore Pletosu ş i Dio­nisie Vaida.s In această calitate, va milita neobosit şi prin fe­lurite modalităţi in sensul etatizării şi uniformizării învăţă­mîntului primar din judeţ la nivelul ţării întregite. Contribuie la preluarea fostelor şcoli de stat austro-ungare ( în număr de 24 şi 1 confesională, cu 64 învăţători şi limba de predare ma­ghiară) şi a celor comunale (6, cu 9 învăţători şi limbile de predare maghiară şi română) , şcolile confesionale cu limba de predare română (63, cu 100 învăţători) menţinîndu-se încă din lipsă de fonduri pînă la aplicarea legii învăţămîntului pri­mar în România, începînd cu 1 septembrie 1 924. De la aceas-

3 Celăl<>l t delegat era Ambroziu Totor. CI. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918; Biblio-­teca despărţămintului Bucureşti aJI Asociaţiu:-: i i "Astra " , 1, Bucu,reşti, 1 decembrie 1942, p. 61.

ti Astfel o caracterizeoză Lucio Blaga . . ,VHo Tit i• de · la Bistr i ta a fost construită dupO proiectul său, in st i l românesc .

5 Cf. procesului - verbal din 1/14 februarie 1 9 1 9, apud Gheorghe Iancu. Contribulia Can· siliului Dirigent la consolidarea statului naţional unitar român '(191B-1f20), Ed it. Docio. Cluj-No poco. 1985-," p. 262. Vezi• de asemenea, Ioan Pavel, lnvăţămintul primar din jydeţul Năsăud inainte Ji după războiul mondial, . ,Bu letin Şcolar". an 1 1 . Nr. 21 -22, Bistriţa. 1 0 noiembrie 1 92 7 , p. 1 2>-1 40. In a n i i 1 92�27 o fost delegat c a inspector oi şcol i i O< mrr>o

. . ritcre din Tronsi.lvan•ia, apoi e l invătă mintului superior din 3 j udeţe o le Moldovei ş.i -8-:J­sorobieJ şi inns.pector oii reg i un i i V $COla-re Broşov.

182

www.cimec.ro

tă dată, cind la conducerea· şcolii locul statului şcolar îl luase comitetul şcolar - desemnat de. stat, comune şi confesiun i, statul va asigura in • intregime , .plat(�. corpului didactic, iar. cheltuielile aJerente întreţinerii localurilor şcolare vor intra in atribuţiile comunelor, exceptie făcînd şcolile confesionale minoritare, numite şi particulare ·( in 1 925/26 : 35 germane şi 1 1 maghiare).

·

Multiple au fost însă greutăţile intimpinate in acţiunea de adaptare a acestei trepte de învăţămînt la noile condiţii politica-istorice româneşti. Generate de insemnatele pierderi provocate de război şi de vechea structură moştenită, ele au fost analizate in chip obiectiv de Ioan Pavel in articolul Şcoa­la primară în anii şcolari 19 18119 şi 1919120 (Edit. "Dacia Tra­iană", Sibiu, nr. 1 3211 1 august 1 9 1 9 ; Nr. 1 331 1 2 august 1 919) şi se pot rezuma la următoarele : lipsa de localuri şcolare ( inexistente sau distruse) , personal didactic insuficient ( învă­ţătorii erau plecaţi pe front sau lucrau in administraţie) , ine­xistenţa programelor de învăţămînt, material didactic defici ­tar şi inadecvat, manuale necorespunzătoare ( in şcolile pri­mare şi cele confesionale româneşti, lb. maghiară, istoria, geo­grafia şi constituţia Ungariei erau înlocuite cu ale României ) . Dar cu toate acestea, spiritul de sacrificiu şi abnegatia das­călilor, coordonaţi de revizoratul şcolar, direct sau prin co­mitetele şcolare, au înlesnit .aplicarea în fapt a măsurilor dP îndrumare şi control din partea statului, sub aspect pedago­gic şi administrativ, marcindu-se în acest fel descătuşarea învăţămîntului românesc transilvan.

Intr-un articol al organului Partidului Naţional Român , ziarul "Patria" ( an IV, Nr. 1 97, Cluj , 1 0 septembrie 1 922) , in­titulat Fapta unui revizor şcolar, Lucian Blaga aprecia "re­zultatele bune obţinute de vrednicul revizor şcolar" Ioan Pa­vel. subliniind că , .exemplul unui singur om face mai mult decît o sută de congrese platonice pentru reforma învăţămîn­tului".6

Desemnilt inamov'ibil în numita funcţie, devenind "res­ponsabil de intreg mersul învăţămîntului şi administraţiei şcolare din judet" şi răspunzător in faţa Inspectoratului şco­lar regional Cluj, Ioan Pavel a pornit la drum, cu mult entu­ziasm şi totală dăruire, mai întîi singur, apoi, din luna mai 1 91 9, ajutat de doi subrevizori (Gavril Hordoan şi Frideric Krauc;s), iar ulterior de cinci subrevizori, patru de control în cercurile şcolare componente ale revizoratului (Gavril Hor­doan, Eduard Chencinschi , Petru Rognean şi Ilie Cleja) şi

b Vezi şi Dumitr4 Y9.�ni_uc,. Lucian Bla!?a . (1895-1961 1 - Bibliografie, Edit. Şti int i l ică şi Enc;clopedica, Bucureşti 1977, p. 1 Q.4 ; lena· Rugescu op. cii., p, 203.

1 83 www.cimec.ro

unul . ,de cancelarie" (Maxim Suia) , şi două secretare (Letiţia Mureşan şi Maria Nistor) . Inspecţiile şcolare, cu caracter com­plex educativ, aveau ca scop depistarea lipsurilor şi stabili­rea de măsuri privind remedierea lor, promovarea celor mai adecvate metode de predare, desfăşurarea unor lecţii model, contactarea comitetelor şcolare şi a primărlilor comunelor politice in vederea întreţinerii corespunzătoare a şcolii. Drept,

Rcvizoratul şcolar al judetului Năsiiud (1 929): Ioan Pavel, Gavril Hordoan, Petru Rognean. Eduard Chencinschi, Ilie Cleja, Letiţia Mureşan �1

Maria Nistor.

obiPctlv şi sobru, fire intuitivă şi pătrunzătoare a realităţii, a ve�fheat neabătut la aplicarea noii legi a învăţămîntului pri­mar din România la condiţiile concrete ale judeţului.7 A tir­mărit in mod constant ca educaţia şcolară să se realizeze in­tr-un climat de cinste şi corectitudine, in spiritul continuării tradiţiei şcolii româneşti militante, ca elevilor să le fie însu­Hetită dragostea faţă de ţară, să fie pătrunşi de ataşament la idealul naţional al libertăţii şi independenţei, In contextul unui învăţămînt primar obligatoriu şi gratuit,8 intre atribuţi-

1 I n Trans i lvania , inainte de Unire, in şcolile de stat l i mba de predore era numai cea a stcrt:u:lui.

8 De fapt, invăţămîntul primar e-ra obl-igatoriu şi g ratu it odată cu votarea in po·rlcmentul maghiar o leg ii invăţă m inlului (legea XXXVI�I d in. 1868) ca.re intOrea asupri·reo români­lor lransiilvăneni pr i·n n.erecunoaşterea lor ca natiune. Pină la i·ntra·rea in vigoare a leg i i $Colora din Român·io (1924) , erou obl.igoţi să urmeze $C001o copii i intre 3 $i 1 5 oni (3-6 o•ni , grăd•ini� de cop ii, 6-12 cmi, $COO.Io· primo<ă c u 6 dlose : 13-15 o-ni , �eoolo de repetiţie) . io-r du.pă oplica reo legii, intre 5 $1 18 ani (5-7 ani, $Coolo de eopil miei ; 7-16 an i , $eoola primară eu •cele """ouă -.ek:lu•i : cufiSul -inferior - şi � SUI)erior, in tot<>l eu $0Pie elose : 1 6,-1 8 ani, şcoala de adulţi, pentru cei care n-ou ,.,..�it să termine 7 clase) .

1 84 www.cimec.ro

i.le revizoratului erau incluse şi efectuarea anuală a recensă­mîntului elevilor de vîrstă şcolară, · incadrarea învăţătorilor, strădania pentru ridicarea de edificii şcolare şi asigurarea materialului didactic necesar, înfiinţarea de biblioteci şcola­re, indemnul permanent adresat corpului didac,tic de a fi şi mai departe îndrumătorul cultural şi economic al poporului.

Ilustrative pentru evoluţia învăţămîntului primar din ju­d�ţ sînt c iteva date statistice comparative extrase din artico­lul Starea învăţămîntului primar din judeţul Năsăud la in­cheierea anului şcolar 1928129 în asemănare cu starea din 1919120 (Icoana unei şcoli dintr-un colt de tară românească" -Anuarul Şcolii normale din Năsăud, sub redacţia lui Sandu Manoliu, Năsăud 1 930) , in care Ioan Pa-vel face bilanţul de­ceniului de înfăptuiri pe linia dezvoltării şcolii ; copii de vîrs ­tă şcolară : 28.372 faţă de 1 8.268, copii înscrişi la şcoală : 2 1 . 1 65 d� la 1 0. 124, numărul şcolilor primare : 1 69 in raport cu 1 06, numărul învăţătorilor : ·3 10, respectiv 1 81 . S înt analizate, de asemenea, motivele pentru care copiii nu frecventau în mod regulat şcoala, starea localurilor şcolare ; sînt prezentate date legate de promovabilitatea elevilor, privind examenele' de

Şcoala ţărănească de bărbaţi din Bistrita, snb conducerea lui Ioan Pavel ( 1 938).

absolvire şi informaţii despre şcolile de adulţi organiz�te în 90 de cursuri pe l îngă şcolile primare de stat ( urmate de 3.1 53 elevi, cu 1 07 învăţători ) .

1 B3 www.cimec.ro

In anul ' 1 926, împreună cu subrevizorul Eduard Chencins.-. ehi, Ioah Pavel introduce sistemul, unic atunci in ţară, de ·

transmitere către şcoli a dispoziţiilor legislative, de conduce;., : re şi administraţie prin publicaţia bilunară Buletin Şcolar; f iecare număr conţinînd două părţi : una culturală, iar alta:

Şcoala pentru meseriaşi şi comercianti, condusli de Ioan Pavel, Bislrila 1 938.

"oficială4' - susţinută de Revizorul şcolar, Comitetul şcolar judeţean şi Asociaţia , ,Mariana" a învăţătorilor din judeţul Năsăud. Sus-numiţii editează şi broşura Administratia învă­tămîntului primar ( "Tipografia Naţională G. Matheiu", Bistri-. ta 1 929), care reprezenta un ghid pentru tinerii învăţători des­pre modul "cum să se descurce in scriptele şi administratia şcolii". Să mai adăugăm că Ioan Pavel şi Gavril Bochiş s int autorii manualului Geografia judeţului Năsăud ( Bistriţa, 1.925) , printre primele de acest gen.

Ca revizor şcolar Ioan Pavel n-a făcut politică de partid; însă a combătut vehement , ,punerea şcolii şi învăţămîntului în serviciul politicii " . Dar tocmai maşinaţiile politice ale tim� plilui I -au obligat să se pensioneze la numai 55 de ani, înce­pînd cu 1 ianuarie 1 930, în plină putere creatoare. Meritele şi eforturi le sale, unanim recunoscute, au fost apreciate acor­dîndu-i-se decoraţia "Răsplata Muncii" cls. I şi prin decerna­rea c�lei mai mari distincţii a vremii : "Membru de onoare ul învăţămîntului", conferită cu prilejul pensionării. Preţuirea de care' s-a bucurat in fruntea revizoratului .este exprimată,

186

www.cimec.ro

cu deplină convingere, · în răspunsul corpuh.li didactic de pe Valea Şieului la � .scrisoarea de adio" semnată de Ioan Pavel; Gavril Hordoan şi Ilie Cleja, publicat in ziarul judeţean "Ga- •

zeta Bistriţii" ' (an X, Nr. 4/t februarie 1 930, pag. 4) : , ,Cunoaştem cu toţii şi am preţuit rodnica d-voastră activita- ·

te. De aceea, cu regrete in suflet luăm cunoştinţă că nu mai · staţi la postul de conducere. Am muncit alături de d-voastră îndemnaţi fiind de tot ce eul d-voastră avea mai nobil şi mai sfint. 'E măgulitoare pentru noi recunoaşterea de a fi munci­tori buni în masele poporului din acest judeţ, dar această mU'ncă ne-a fost cu atit mai uşoară, cu cit emana de la con­ducători - suflete mari, îngăduitoare. Ne-aţi fost conducători înţelegători pentru multiplele noastre necazuri, fapt pentru care vă vom purta întotdeauna recunoştinţă. Ne-am bucura dacă şi în viitor ne-aţi împărtăşi de aceeaşi dragoste şi iubire. Vă dorim sănătate şi viaţă îndelungată ca să vă puteţi bucu­ra de roadele - binemeritate - după munca depusă. Avem deplina convingere că noii şefi, d-nii Petru Rognean şi Maxii:n Buia, vor continua opera mare şi grea cu aceeaşi bunăvoinţă şi dragoste pentru şcoala acestui judeţ mîndru şi fala trecu­tului românesc".

Pensionarea lui Ioan Pavel a constituit şi av întul într-o prodigioasă activitate în plan cultural. Din anul 1 934 şi pînă în ·1 940 este ales preşedinte al despărţămîntului central jude­t<>an Năsăud al ASTREI, calitate în care pledPază pentru mo­bilizarea tuturor forţelor culturale în vederea perpetuării tra­diţiei locale a acestei instituţii ( Ioan Pavel, "Astra" la lucru şi "Astra" din nou la muncă. "Săptămîna", an. VIII, �r. 242 şi respectiv, Nr. 274, Bistriţa, 1 935) . Sub conducerea lu i Ioan Pavel, despărţămîntul judeţean avea să ma rcheze cea mai fertilă P tapă din perioada interbelică , asemenea celui de pla­să n·ăsăudeaa reorganizat de Iuliu Moisil . Meritul său deose­bit constă în înfiinţarea a 43 cercuri culturale şi activizarea lor · prin organizarea de conferinţe avînd ca tematică cele mai diverse probleme de ştiinţă , din domeniul sanitar, de cultură şi l itPratură. Este iniţiatorul deschiderii şcolii ţărăneşti de bărbaţi din Bistriţa , care funcţionează pe durata lunii februa­r ie, începînd din 1 936 pînă în 1939, ş i , în primăvara anului 1 937, · a Cursurilor sera le pentru meseriaşi şi comercianţi.9

9 Şc:�Dia ţărănească îşi desfăşura activitatea lo Cercul mi.J i ta r unde comon..cfontul Garni�o­zOO'nei Bistr:iţo, il pusese !o dis ooziţie, in mod gratuit, două să l i mo r i : una pentriJ cursuri (6-8 ore pe zi), io r olto destinată a li d orm itor. CU1'S<lnţi·i, in 1937 - 29, 193.3 -24, ior in 1939 - 26 16 num6r, erau recrutaţi prin cercurirle CU'IIturo le săteşti : corpul 'di­dacHc, okătuit pe bază d e voluntor'at, se compurleo d.in profesori $ Î invătători. medici şi' medici veterinari, avocaţi, ingineri agronomi şi sirlvki, contobH i etc. In anul 1938, cunurile serale pentru meseriaşi şi comercianţi erou urmate de 48 ele\"i, avind ca profesori pe . = Şt. Lupu - l imba română, Ioan Si,[o.şl - matematică, ·1. Avram - istorie, loon Pcwel

-· !}e6grofie, medic dr. Cos ma 7 igienă, George Molhei u ju . .,ior - coku•l aţie, Al. Madgeoru - contabil ita te, la corre se mo-i otfauqă Login Bucur, Govrilă Bochis. lo�n Ol in i"=. AmberJe sco l i fi intou sub a�.H.pici i·le ASTRE!. Vezi şi Teodo r Tonco, •Virtus Romana Rediviva, voi . V, Bistriţa, 1984, p . 13--�0. 1 ' '

187 www.cimec.ro

Preocupările I-au pus in contact cu mari personalităţi ale . vieţii politice, ştiinţifice şi culturale transilvănene, precum : Daniil Barcianu, 10 Caius Brediceanu 11 şi Onisifor Ghibu.•2 Dar prietenia de o viaţă a lui Ioan Pavel a rămas cea cu Lucian Blaga, cumnatul său mai mic. El poposea adesea in , ,Vila Ti ti"', . de peste podul Budacului , la Bistriţa. Imprejurimile oraşului I-au încîntat. Datorită străduinţei familiei Pavel, lui Lucian . Blaga i se împlineşte dorinţa exprimată intr-o scrisoare expe-· diată din Lisabona, unde era ministru plenipotenţiar ( 1 938-39) şi aştepta să ocupe postul de profesor la Catedra de filosofia culturii a Universităţii din Cluj, de a avea o casă "in stil ţă­rănesc . . . pe la Bistriţa", in care să stea , ,5-7 luni pe · an". , .Templul său" de pe Dealul Cetăţii (vechiul Burg) , străjuit de un Sequoia gigantea", 13 beneficia de o minunată perspec­tivă asupra oraşului şi satelor din salba Birgaielor, "peisaj mirific" ce l-a făcut să afirme in vara lui 1 939 cind descinse­se aici , nu fără emoţie : , ,Acesta e adevăratul meu spaţiu ;mio­ritic'"· H

Deşi absorbi t de multiplele preocupări, puse in slujba afirmării naţ i onal" şi sociale a românilor din Transilvania, a progresului poporulu i român, alături de soţia sa, Letiţia, în carP a găsit un prt 'tios sprijin moral, Ioan Pavel a reuşit să asiqure celor .doi fii o educaţi e aleasă, o ambianţă propice mtEJ.cii susţinute, învăţăturii. Cel mai mare, acad. p rof. em. dr. ing. Dorin Pavel ( 1 900-1 979) , supranumit , .bunicul hidrocen­tralclor româneşti", a fost un ilustru cadru didactic al Insti­tutului de Construcţii Bucureşti şi autor al unor studii ştiinţi ­fi.ce rf'marcahile în domeniul hidraulicii, mecanicii fluidelor şi hiclro tehnicii, dintre care se cuvine să amintim lucrarea de referinţă Planul general de amenajare a fortelor hidraulice din România ( 1 933) . editată in lb. franceză. A fost de două ori laureat al Premiului de Stat, in anii 1 950 şi 1 952. Este crea­torul teoretic şi practic al sistemului hidroenergetic de la Por­ţile de Fier. Sora sa Elena (Le !ia) Pavel căs. Rugescu ( 1905---1 !188) , este cunoscută publicului cititor mai ales datorită apa ­riţ i c'i volumului inchinat unchiului sau : Cu Lucian Blaga, Co le cţia "Testimonia" , Edit. Dacia, Cluj -Napoca, 1 985.

1 0 lmpreună cw Daniil Borcia·nu (1 847-1900) . profesor• la .. Sem'norul Andreian• din Sibiu, a utor de ma·nuarle şcolare, redactor aJ unor reviste pedagogice. in1re core ,,Foaio ilus­t�ută• (1891 ) , şi înflăcărat memorondist, elaborează planul de invă,ămint oi $COfilor ocnfesionole româneşti d in Mitropolio Sibiului .

11 Este fi u•l memorandistului Coriolan Brediceanu şi frate!e sotiei lui Lucian Blaga, Comel-io Bred iceanll (1 897-1 983) . A fost coleg cu Ioan Pavel la gimnaziul din Sebeş ; om pol:itic (membru in MorBile SFat Naţional Romăn a•les la Alba Iulia in 1 Decembrie 1918, a·l delegaţiei tronsilvcSnene CO(e a prezenta·t guvernului român hotă rîrile Ma·rii Arlună-rJ Naţiona-le, a-1 Delegaţiei române la Conferinţa de pace de la Pa·ris, in Consi·l iou·l Di)("igent) şi dJplomat.

12 Renumitu.l pedagog (1 883-1 972) , profe•or •la UniY<>rsi�t&a d·in Gluj (1919-1945), o fost oles secretor general oi Resortului Cultelor şi lnstrueliun<i Publ ice din Con�i·l iul O...ig<!nt, cu mi�iooea de a organiza intregul irw.iiţămiont · din T.ran•i,lvanio unlt6 cu Ţoro.

1 3 Conife-r longeviv şi rar in ţara noastra. de origine nord""'mericană. · - �

1 4 Apud Lelia Rugescu, Cu lucian Blaga • • • , p . 73.

l ll8 www.cimec.ro

Despre Ioan Pavel s-a scris puţin şi lapidtu, cu toate că a lăsat in urma sa o adevărată operă de apostolat pe tărîm şco­lar şi cultural, posibil să fie restituită memoriei contemporn­nilor şi a urmaşilor prin publicarea manuscrisului Amintiri rlin viaţa mea ( 1956) al harnicului dascăi . 15

S-a stins din viaţă la Bucureşti, în 1 9 martie 1 970, undP se refugi.ase in durerosul an 1 940, însă a fost înmormîntat la Lancrăm, In pămîntul localităţii natale, alături de Lucian Blaga.

15 Ioan Pavel a scris Monogralia tcolilor din Judeţul Năsăud, lucra rea· neterminată, trans· misă unnaşului sliu - Pevu Rognean, şi despre care nu se mai ştie nim·ic. Cf. unei corespondenţe din Bucureşti, dintre Ioan Pavel şi Teodar Ghiţan (Ciuj·NapiiC<I ) . dotată 7 iunie 1961 (•scrisoa . .- se a�la in posesia destinatarulUi) .

189 www.cimec.ro

i ':

r ! i ' :. :

� 1 L •

Solidaritatea unanimă In apărarea � 1 păstrarea 'averilor grănlcere,tl năsăudene* Impotriva regimului horthyst de ocupaţie (1 septembrie 1940 - 25 octombrie 1944)

Y�:�sile T. Ciubănc�:�n

In planurile de ansamblu ale rezistenţei antihorthyste de apărare a patrimoniului naţional afectat prin Dictatul de la Viena s-a înscris ca un obiectiv major apărarea averilor gră­nicereşti năsăudene faţă de politica regimului fascist de ocu­paţie, de acaparare a lor şi desfiinţarea acestui patrimoniu ro­mânesc, parte însemnată a avuţiei naţionale.

Averile grănicereşti aveau un trecut istoric îndepărtat, o lege proprie şi un statut propriu cu specific grănkermc ro­mânesc după care se administrau şi se puneau în valoare. Pro­blemele fundamentale ale acestor averi, care trebuiau păstra­te, erau în fapt următoarele : dreptul de proprietate comună a unui număr de 44 de localităţi grănicereşti din V.a:lea So­meşu�ui, a Şi:eului, a Bîrgăului din judeţul Năsăud, asupra aces­tor averi ; dreptul de moştenire a titlului de grăniceri, numai prin descendenţă grănicerească ; autonomia largă în adminis­trarea, exploatarea şi folosirea acestui patrimoniu, conform nevoilor şi voinţei acestei colectivităţi. Toate acestea erau re-

• ·Intre ani i 1762-1 851 regiunea de gran·iţă năsăudeană a fost m,i•l ita rizată $i astfel s-a constitu i t reg ime-ntul j,j românesc gră niceresc din Năsăud, înfiinţat in anul 1 762 de către impără leasa MCJrio Terezo, format d:n l.ocuitoriri celor 44 de locaHtăţi năsăudene. La desfiinţarea reg·i,mentu�ui , in onul 1851, impă rotUII Franci� Iosif, p.ri•Mr-un act fmperial emis la 27 mo•i 1861 , o recunoscut şi o consfintit d reptul depH·n de proprieto!e a locui-tori·lor cel9r 44 de localităţi asupra averil.or grănicere.şti. •

tn perioada regi•mului : d i;JOLU-st austro-u.ngq.r, guvernu� şi orga n.�� sale de ad-r:niOi$.l�li�, m i n isterul ag.rK:ultur:W d i n Budapesta indeoseb i, au du� o politică de ames'bec in. tre­burile a utonome. al�· g..,anit�i. de red uce-re CI• a"'1o�m�ei1: a · d ref?tu,r.i lor . de piop:=-j�'te a oomuni!ăţ i i , c<Jre ou dOI! ·na��re la •reacţii· da im!)o:toiv;i·re şi .Jq '"' şir de �itigii nesflrşite

: 1 190

www.cimec.ro

glemetdate ·prin legi speciale şi statute proprii cu specific gră­niceresc. 1

Locuitorii acestui ţinut, numit mai tirziu graniţa năsău­deană, din timpuri imemoriale au trăit cu statut de ţărani li­beri, iar drepturile lor in acest sens au fost consfinţite şi re­Cunoscute de mai multe ori prin acte ale cancelariei, emise de regele Matei Corvin şi alţi regi ai Ungariei.

Aceste averi grănicereşti erau formate din circa 1 70 000 ha pădure de munte din răşinoase de calitate superioară în care mdlidul reprezenta 80%, precum şi din circa 95 000 ha de pă-

intre foşlll g.rănlcerl n6s6udenl şi sto!rpin irea de stat stro!r!nă penttu apărarea a c.,..tor · drepturi moştenite.

Drept lH'mare, .in anul 1890 a fost eml!s6 legea XIX cu privire la administrarea păduri­lor comunole din fostul district ao1 Nă$ăuduluJ., prin care s•a �ecunoscut in continua<e dreptul de prop•H>tate asupra averi.lor comuna ole famiH iolor de grănie&ri• dm cele 44 de localităţi, precum şi un drept llarg d a autonom ie m odmi•ni•-rea ·lor. 'Prm această .leg·iulre a fost totodată in!Unţ<>tă şi o D·i•oectie si•lvieă judeţe<Jnil ca organ de sp.eclol itate oi ad·rn.ini$traţh•i d<1 stat, ca.ra s6 <!lxerei.te QOI!trolul asupra ad ministraţiei averPlor, precum şi 1ndn.tmorea tehnică doa &peciall1ta1e ,fn e�ploat.orea 1masei ,Jemnocrse ş,i In a.manajă·rl•le si lvlce anuale. Prin aceootă lege a u fost totodată lim-itate şi lngrădi'l<> m ulte di1'1 d repturi'le gro!rnlc..reştl avute anterlor, da< ceea ce a fost esenţiol SoQ p&s!rat. Jn mi in i-le lor şi anU!fne, d reptul d� ·praprieta:ba, 'de adm ini=9trare autonomă in bom unui statut "PropTiu, precum şi dreptul de descendenţă gr6n•icerească transm io;ă asupra averi· lor. l·mpotriva abuzuri lor adm i·nilstroţlei de slat a <eg l mu lui şi a poli�icii de ingrăd�e a aut'onomiei lor, 9 răn l�rH ou continuat rte'intrerupt lupta pină �o actul desăvirşiri·i un-jrii de la 1 Decembrie 1 9 1 8. In pariooda a ,.l,lar 1 900-1926 g"tlunea silvleă a ave,ilor, <espectiv exploolare<J ma•ei lemnoose, s.., fo!rcut de către Direcţia Silvleă, prin sistemul vhuă·ri i la l·icitaţie ou!>lica

a ca·nti lăţi lor d& materiali lemnos destinat exp.lootărli, sistem ca·re nu a dat rezulolate. la 2 mal 1926, cu titlul de experienţ6 a fost infilnt<rtă Societiatea Anonimă .. Regno" pentru exploatarea pădurii, ea·re s-o consţituiţ cu un ca-pital! soci<JI( de 100 m i'lioane lei. contributie a cela< 44 locxrll'tăţl. In anul 1935, la data de 4 moi, pri·ntr-o hororire o adu­

' nltri'l geoneoole, societatea o fost transf&rat6 şi o căplttat denumirea de .. Regio Coope­rativă Regno • pentru explootcl·reo şi c:omei'Cial i z:area pădurilor g rănicereşti. Obiectul intreprinderii coop!!A:Jtive era exploatarea in reg i·e pr-:lprie a tuturor porcele­lor din păduri·le g·rc5nicereştl, proprietate a loc:olităţi'lor oo:Sociate, porcMete care ajun ­geau la faza de tăiere conform omcnajclmentelor silvice in v igoa re , industric l i zarea şi prelucrorea mCJlerio lului lemnos de or ce fel rezultat din acele exploa"tări ; şi punerea lu.i in va·loare, a produselor astf&l obtinulle pe baze comerc:o le . ln conformitate cu reglementările juridice in vigoare, pentru contităţi!e de I'T't'Dterio le aprobate cnual pentru exploott:Jre, se plătea directiei si lv ce o an umită sumă la preţul n umi1 de tul pi1nă, s11abi·lit in mod estlmatlv anual de către organele ministerului ogricul­'turi·i. D·in to1olul sume i se ach-ita 50°/0 inain-tea inceperi1i exploatării, iar d iferenţe de 50°/o se achita inaintea inceperi i transportului materiolului din parchete spre klbricO. Toate beneficii le nete realizate se di'Stribui-au comurielor asociote foste g rănicereşti $i se foloseau in sc�url economiiCe, sociole, �ulţuţ,qle, ed·i li:tare etc. In plus de a�easto, populatia aptă de muncă pa·rtici pa la activltateicl de ex:p/loota re, de preiU<:ra"" şi · e�­mercializolre o producţiei· unde ave-a S'llotut de angajat cu 'tOate drepturi,Je prevăzute de lege. Orga·nele de conducere CJile cooperotiYei erou : Ad una·rea generolă care se intrunea .a nua,J s-au, după caz, in oidunări extraord inare , cind situaţia cerea aceo·sta ; Comitetul de cenzori ; Cons i1J iu,l de adm·in-istraţie co o rgan executiv del ilberativ, o comisie si !vică a ·lea-să din 8 persoc1ne oare reprezenta comunitatea grănkerea!Scă in codrul Dl1rectiun i i SHv c e judeţene. Atribuţiuni le tLtturor acestor orga,n isme erau reglementat-a pri·ntr-tm sta· tut propriu, �laborat in baza pr<!vederi•lor legii nr. XIX din onul 1 690, care şi-a păstrat va lobill il\ate<J şi după <lnul 1918 in toată perioada i ntert>e'Jică. l·n statut erau consHnţite problem'91e ·funodame-nta'le ale overi,for gră-nicereşti şi comune : d,reptul la proprietate exclusivă a colectivită ţi i g răn icereşti asupra averilor, d.reptul de autOnomi-e in admi>11 istrorea şi folosi,rea lor, dreptu,J de descenden.tă g·rănicerească, d rep­tu-l exolus v de a face parte din orgo·nele de conduce·re El'l igib'iile ale cooperativei numai grăn icerii sau descendenţ i i acestora, precum şi interzJcerea organelor de .stat de a putea numi sau Introd uce in organismele adunării ,persoane · străine de comunitatea grăn icereas.că . In CJCeastă formă de orga nizare şi sitUaţie jur."d,ică a fost surprinsă Coo· per<ltiva "Regna" de eveniment&le Diclatului de la Vi·ena· din 30 august 1940. Arh. Stat Cluj, fond <;entoola cooperativelor româneşti "Piugaru·l" d in A<dealul de nord 1 940-191', dosar nr. 2 "Regna", f. 1. 35 ; veri şi dr. Victor Oni�or, Legile grănicerilor n6-săudeni, Bistriţa, 1905, p. 1-75 ; dr. Ştefan 1 . Pop, O pagină de istorie, Biotriţo, 1947, p. 7-1 3.

191 www.cimec.ro

şuni montane. Aceste averi s .... au completat apoi şi s-au dez­voltat prin construirea de fabrici proprii de prelucrare a lem­nului, prin dotarea cu maşini şi utilaje, depozite, linii de cale ferată, mijloace de transport etc., care g .... au dezvO'ltat în pe­rioada interbeHcă.

In anul 1 940, cînd s-au produs evenimentele legate de Dictatul de la Viena, patrimoniul grăniceresc inclus în regia cooper:ativei "Regna" em compus din următoarea avere : su­prafeţele de păduri şi păşuni cons.emnate deja în lucrare ; un număr de 7 fabrici de prelucrare a lemnului cu .36 gatere de tăiere înstelate ; un mare depozit modernizat de cherestea ; o linie de cale fer:ată proprie în lungime de 1 28 km ; 9 locomo­tive însoţite de parc de vagoane şi alte mijloace de transport a masei lemnoase de la parchetele din pă(iure la fabrici ; o in� stalaţie de plutărit pe Valea Dornei, Coşnei, Bistriţei Aurii cu 6 baraj e şi 3 hamaroace, avînd o uzină de prelucrare la Vatra Dornei, care după Dicta·t a rămas în România. In aceste sec­toare lucrau permanent nu număr de 10 000-1 2 000 de oa­meni, în covîrşitoa•rea ·lor majoritate foşti grăniceri năsăudeni.2

Tabelul general al activităţii economico-financiare al coo­perativei ,,Regna" pe anul 1 940 a fost următorui.3

A. Partea activă mii lei

Anul In- Plasa- Conturi- Disponibil Tranzi- Total de ventar mente le ex- (casa şi tor ii general

ges- total (partiei- ploată- disponibil tiu ne patii Şi rii (in- la bănci)

efecte clusiv publice) material

exploa-tat in-

dustrial şi

cherestea) -----

1940 56.025 386 126.814 2345 1 .863 187.423

B. Partea pasivă mii lei

Anul Fonduri de proprii

. Fto�?uri Tranzi� Benefi'ci'ul Total

s rame tor1• 1• g al' (creditori __ - ------- · - ___

ener _���ti une'-----

1940 69.592 107.315 10.515 187.423

La acest tabci se mai adaugă valoarea totală a suprafe­ţelor de păduri şi păşuni care în conformitate cu evaJuă·rile

2 Arh. Stot Cluj, fond .,Piuga•rul ", dosar nr. 2 . . Regna ", 1. 1-3, 35-36. 3 Ibidem., f. 7.

1 92 www.cimec.ro

făcute de statui român privitor la pierderi1e economice sufe­rite' prin Dictatul de la Viena, la valoarea circulaţiei leului ro­mân esc, ,un· ha ·de pădure avea o valoare în medie de 20 000 lei, iar un ha de păşune în medie 25 000 lei.4 Insumate supra­feţele de păduri şi păşuni ale comunităţii grănicereşti . Ia va­lorile estima te atunci avem suma ..de 5 775 000 000 -Iei.

Iată numai cîteva laturi ale problemei de ordin economico­financiar a acestei pă•rţi din patrimoniul grăniceresc de inte­res naţional.

La averea de bază descrisă cu fondurile şi valorile ei se mai adaugă in plus şi alte categorii de bunuri şi averi denu­mite în cadrul r,înduielilor specifice " Fondurile grănicereşti'\ care era şi ea o veche inistituţie năJsăudeană de graniţă, ce po­seda şi administra două categorii de fonduri distincte şi anume :

1 . Fondul şcolar destinat susţinerii · şcolilor ·ron;t.âneşti gră­nicereşti năsăudene, intre care liceul "George Coşbuc" din Năisăud ;

2. Fondurile de burse atribuite studenţilor descendenţi din familii de grăniceri pentru continuarea studiilor (superi­oare, medii şi de meserii).�

Aceste două categorii de fonduri erau administnate de către o adunare generală compusă din repre:?Jentanţii fiecărei localităţii grănioereşti care avea desemnat cîte un delegat şi directorul liceului fundaţionaJ. din Năsăud. ln plus, mai erau numiţi şi un număr de 12 membri de căt� administraţia de

1 stat. Adunarea generală se convoca anual, iar activitatea per­

manentă era asigurată de o comisie administrativă a fonduri­lor grănicereşti, aleasă de adunarea generală pe o perioadă de 6 ani, formată din 1 1 membri.6

Aceste două categorii de fonduri ,cu problematica lor re­prezenta latura social-culturală a granitei năsăudene şi avea o importanţă vitală pentru membrii obştei şi viitoarea lor dez­vOiltare pe plan spiritual.

A treia mare problemă pe care o constituie graniţa nasă­udeană, era populaţia acestei zone, formată în covîrşitoarea ei maj oritate din români băştinaşi cu veche tradiţie istorică care de-a lungul veacurilor a avut cîştigate drepturi econo­mice, social-cuJ.turale, juddice şi politice şi o largă autonomie în administrarea lor, pe care şi le-au menţinut prin luptă ne­întreruptă. Acestea le-au păstrat şi dezvoltat .continuu în pe­rioada interbelică în cadrul statului naţiona·l unitar român.

4 D.G.A.S., fond P.C.M., doso r ·1 34/1941, 1. 19. 5 . ,Săptămina", (B ioStriţo) 1 1 iul ie 1943. 6 Ibidem., 1 august 1943.

1 3 - .. Fi le de istorie' 193

www.cimec.ro

Problema fundamentală care s:..a pus pentru graniţa nă-' săudeană imediat după pronunţarea sentinţei Dictatului de la Viena, a fos't aceea de a-şi păstra neatinse averille comune� drepturile dobîndite sub toate raporturile şi oontr:acal-area re­gimului horthyst de ocurpaţie străină de a atenta la aceste drepturi şi bunuri şi de a le.desfiinţa.

Lupta şi acţiunile ce au fost întreprinse imediat în V'î.ltoa­rea acelor grave evenimente de la sfîrşitul 'lunii august şi în� ceputul lunii septembrie 1 940 şi cele care au urmat apoi în cei patru ani de ocupaţie străină s-au integrat treptat în rezistenţa generală antihorthystă, naţional-patriotică din teritoriul ocu­pat, ca parte a rezistenţei naţionale a poporului român.

Iată contextul în care s-au înscds acţiuntle şi eforturile făcute de comunitatea grănicerilor năsăudeni, de către repre­z entanţii lor, ·cu sprijinul altor factori ai rezistenţei anti:hor­thyste penfru apărarea şi păstrarea patrimoniului propriu e­conomk, cultural, ca părţi ale avuţiei naţionale, pentru păstra­rea autonomiei economice, sociale şi politice în conducerea şi administrarea ·averilor proprii. Acest efort a fost p ermanent, an.�voios şi greu, a cerut multă iniţiativă, curaj, p erseverenţă în învingerea piedicilor şi greutăţilor, spirH: de dăruLre şi pa­triotism faţă de interesele comunităţi-i ce se contopeau cu in­teresele generale ale populaţiei din teritoriul ocupat şi se in­tegrau· organic în cele ale întregii naţiuni române.

ln aceste împrej urări a fost şi rămîne de asemenoo. con­semnat drept ca un mare merit al organizaţiei Partidului Co­munist Român din teritoriul Ardealului cedat, al mişcării de ·rezistenţă antifascistă, antihorthystă, care a cunoscut specifi­cul şi importanţa economică şi social-politică a graniţei năsă­udene şi a înscris-o printre obiectivele sale de luptă ca o pro­blemă distinctă în cadrul problematicii ş i obiectivelor generale ale rezistenţei.

În programul - Manifest - al Secretariatului regional p entru AT'dealul de Norei al Partidului Comunist, elaborat după Dictat pentru populaţia românească rămasă sub ocupaţie, era însarisă astfel sarcina apărării autonomiei şi a drepturilor graniţei năsăudene : " Pentru anularea ·contradelor averiJor grănicere.şti năsăudene şi punerea acestor averi la dispoziţia li­beră a membrilor acestor composesorate".7

Această sarcină a fost apoi însuşită de către Comitetu:l Na­ţional�Revoluţionar al Românilor din Tmnsi:lvania şi .înscrisă în acelaşi sens ca unul din obiectivele de luptă ale Uniunii Muncitorilor, Ţăranhl.or Români din Ungaria la .art. 4 din pro­gram.8

7 Arh. C.C. al P.C.R., Colecţia 90, unitcrleo de pă'S1ra<'e 1 71 7, 1. 2. 8 Ibidem., vezi şi Rezistenţa antifascistă in partea de nord a •TO"Gnsllrlaniel, p. 104.

194 www.cimec.ro

Merită de asemenea subliniat faptul că intr-un ailt mani­fest editat în limba română de Comitetul Regional Cluj al Par­

_ţidului Comunist în luna decembrie 1 940, apărut in oraşul Dej, se sublinia din nou că " . . . pădurile grăni:cereşti năsăudene sint obiectul de jaf comun al domnilor unguri, germani, evrei şi români".9 •

SaTcina de soluţionare a complexelor probleme cu care s-a confruntat comunitatea g.rănicerească a revenit însă obş­tei sale şi conducătorilor ei în mod efectiv.

La aflarea ştirii despre sentinţa Dictatului de la Viena, conducătorii comunităţii grănicereşti ·au tras concluziile cu­venite imediat cu priviTe la consecinţele ce vor unna pentru ei, deoarece mai păstrau vii în memorie confruntările avute cu · regimul dualist pentru apărarea şi păstrarea drepturilor lor.

Conducătorii cooperativei "Regna", în urrita consultării, au iniţiat şi întreprins imediat un şi·r de măsuri preventive, menite să pună la adă'Post averile grănicereşti de un:ele •sur­prize imprevizibile impuse de forţa majoră a desfăşurării eve­nimentelor în toată gravitatea lor. Primele acţiuni au fost în­treprinse de către dr. Victor Şoldea, grănicer descendent, care a devenit •apoi în toată perioada de ocupaţie horthystă, preşe­dinte al regiei coopeTativei "Regna" . In zilele de 1-4 septem­brie 1940 acesta s-a deplasat •Ia Bucureşti, unde a făcut un şir de intervenţii prompte pe lîngă guvernul român, precum şi la unele ministere şi organe centrale în scopul soluţionării ime­diate pentru comunitatea gTănicerească a unui şir de proble­me vita.le, încă în acele ziJe de tranziţie de suveranitate a sta­tului român asupm teritoriului cedat. Prin soluţionarea Jor la un astfel de nivel, problemele gr:aniţei năsăudene deveneau în.:. tr-un anumit fel obiect de implicaţii de natură interstataJă în­tre cele două guverne : român şi maghiar.

Intervenţi1le şi acţiunile întreprinse au condus la obţine­rea, în acele zile, a unor decizii şi documente de mare impor­tanţă pentru nevoile şi problemele acute ale graniţei nă.său­dene sub impactul ocupaţiei străine. Astfel, prin Jurnalul Con-

. sHiului de Miniştri al României din 4 septembFie 1 940 s-a redus un debit al cooperativei "Regna" în valoare de 38 107 645 lei, pe care îl avea faţă de Casa Administraţiei Pădurilor Statului (C.A.P.S.), debit care dacă ar fi rămas în continuare în sarcina coopeTativei, statul maghiar de ocupaţie, prin Direcţia Silvi­că, 1-ar fi revendicat imediat şi 1-ar fi folosit drept pretext pentru acapararea averii cooperativei şi pentru desfiinţarea ei. S-a mai obţinut un ad guvernamental prin care o moşie din teritoriu in suprafaţă de 400 iugăre a fost trecută din

9 Arh. C.C. oi P,C.R., colectia 90, unito1eo de păstrare 1718, f. 1 ,

u· 1 95 www.cimec.ro

propiretatea statului în proprietatea celor 44 de loc�ităţi gră­nicereşti. Prin .această măsură s�au contracarat anticipat inten­ţiile regimului de ocupaţie de a transforma această avere într-o colonie în scopuri de colonizare şi maghiarizare a zonei năsă­udene. A mai fost exoperată prin, act guvernamental distribu­irea între comunele grănicereşti a unei sume de 20 000 000 lei din gestiunea cooperativei "Regna", . sumă care de asemenea era pretabilă de a fi acapal"'ată sub diferite pretexte de către statul ocupant.

La Ministeru'l Agriculturii din Bucureşti s�au rezolvat, de asemenea, în aceleaşi zile problemele preţu:lui la tulpină pen­tru materialul în exploatare sau în curs de a fi exploatat pînă la finele anului 1 940. Prin aceasta a fost contracarată intenţia ·regimului de ocupaţie de a-i fixa cooperativei un alt preţ exa­gerat ori arb»rar, intenţie care s-a manifestat imediat după ocupaţie, dar care, în final, a putut fi contestat tocmai dato­rită măsurilor preventive luate iniţial. In scopul a:părării autonomiei comunităţii şi averilor grăni­cereşti a fost obţinut · Decretul-lege de autonomie a coopera­tivei "Regna" emis la 4 septembrie 1 940, prin care era încă o dată reconfirmat juridic dreptul la proprietate a celor 44 de localităţi grănkereşti asupra tuturor averilor ce le aparţineau şi a patrimoniului existent J.a aoea dată şi era consfinţit drep­tul 'lor de folosinţă şi de distribuire a veniturilor din aceste averi numai de către locuitorii de descendenţă grănicerească, care locuiau în comunele respective.

In Decretul-'lege respectiv erau consfinţite atribuţiile or­ganelor de conducere ale cooperativei, Adunarea generală, a Consi'liului de Administraţie, a Comitetului de cenzori. Et-a apoi reconfirmat statutul existent atunci, după care funcţiona cooperativa cu toate principiile şi normele ce reflectau speci­ficul său grăniceresc românesc al zonei. Aceste legiferări au fost de o importanţă excepţională şi au putut fi păstrate, iar conducătorii graniţei s-au putut folosi de ele în lupta pentru apărarea fiinţei comunităţii şi averilor ei în toată perioada de ocupaţie.1° .

De la Ministerul Învăţămîntului s-au mai încercat obţi­nerea unui act oficial, după care Liceul grăniceresc din Nă­săud "George Coşbuc", avea statut de liceu confesional funda­ţional şi nu de liceu de stat.11 Prin aceasta s-a urmărit contra­cararea polittcii regimului ocupant de a..:l transforma în liceu de stat, de a-i schimba caracterul grăniceresc şi limba de pre­dare română şi a-'1 folosi în alte scopuri, mai ales de maghia-

10 Dr. Victor Şe>ldea, Dare de seamă asupra activităţii ce>operativei ,,Regna" de la 30 august t940 la 23 august 1944, Bucu'reşti, 1945, p. 22 ; , .Mon i torul oficia l", pa•rtea 1-a 204 b's, din 4 septembrie, 1 940.

1 1 Dr. Victor Şoldea, op. cit., p, 22.

1 96

www.cimec.ro

rizare for�ată. Din păoate documentuJ respectiv nu S-'a putut obţine imediat în zilele de 1-4 septembrie, iar ulterior nu a mai fost transmis şi ca urmare intenţiile regimului horthyst s-au putut în parte materializa.

Prin aceste acţiuni întreprinse în acele zi,le. tuJburi, în oare statul român mai putea exercita formal bruma de suve­ranitate în acel termen de 14 zile pînă la evacuarea totală a teritoriului, cooperativa "Regna" şi averile comunităţii şi-au mai întărit baza j uridică de existenţă autonomă, şi-a consoli­dat baza financiară, fiind astfel prevenite unel� pericole ce o umeninţau imediat. Totodată s-a dat problemei averHor gră­nicereşti un caracter cu im.pHcaţii interstatale, pe care statul de ocupaţie nu a putut să le ignore în totalitatea lor fără asu­marea unor riscuri şi complicaţii. Ele însă nu au putut rezolva totul şi nu au putut preîntîmpina şi elimina cu anticipaţie toa­te consecinţele previzibile şi imprevizibile ce s-au creat de acele evenimente şi s-au manifestat după aceea.

Consecinţele imediate aJe sentinţei Dktatului şi a ocupa­ţiei horthyste şi asupra graniţei năsăudene, ca deailtfel asupra întregului teritoriu cedat, s-.au manifestat din primele zi'le de ocupaţie străină. Comandantul administraţiei militare horthy­ste a judeţului Năsăud, generalul Hankey Hănig Wilhelm, a dat, încă în primele zÎle, o decizie de desfiinţare a cooperativei "Regna", trecerea şi exploatarea pădurilor sale în cadrul Di­recţiei silvice de stat. A trecut apoi la măsuri de ocupare mi­litară a tuturor fabri·cilor care au fost militarizate, puse. sub jurisdicţie militară şi a numit comandanţi militari în fiecare fabrică. !n această acţiune a avut şi concursul individual a 4 persoane izolate din rîndul comunităţii de graniţă, care .din oportunism şi interese personale burgheze meschine. s-au aso-ciat acestor intenţii ale ocupantului.

·

In mod 'simultan, la nivel central, Marele Stat Major al armatei maghiare, in baza unei legi speciale de apărare na­ţională, a trecut şi cooperativa "Regna" cu frabricile ei pe lista celor care lucrau pentru economia · de război. Drept u rmare, la 26 septembrie 1 940 a numit un comisar millitar direct în con­ducerea întreprinderii, care era ofiţer de specialitate inginer şi care a preluat conducerea efectivă a întregii activităţi, sub­ordonîndu-şi conducerea operativă a cooperativei, obligîndu-i să execute măsurile ordonate de acest comisar militar. Sub conducerea autorităţii militare horthyste au fost întreprinse un şir de măsuri abuzive de concediere de muncitori, funcţionari. tehnicieni ai fabricilor de naţionalitate română şi în locul lc;:­a fost încadrat personal din afara cooperativei, cu scopuri po­litice naţionaliste discrirninatorii.

Pe plan financiar s-a impus imediat, în mod ilegal şi ':lbuziv, un nou preţ la tulpină pentru material în exploatare,

1 97

www.cimec.ro

peste cel legal existent atunci în Ungaria, pe care urma să-1 plăteas<:ă la Direcţia silvică de stat maghtară în sumă de 408 901 pengo, adică 1 2 267 000 leiY I-a mai fost impus cooperativei un impozit în plus peste cel legal, în sumă de 300 000 pengă, adică 9 000 000 lei. 13 Şirul acestor măsuri decisive arătau in�. tenţia vădită a ocupanţilor de a desfiinţa intreprinderea grăni­cerească sub pretextul că nu este rentabilă, că nu dispune de fonduri, de capital şi prin urmare nu ar fi capabilă să exp1os­teze şi să comercializeze masivele muntoase de masă lemnoasă în interesul economiei maghiare, tr:ansformată în economie de război. Iată numai cîteva din consecinţele imediate şi mobilul acţiunilor regimului fascist horthyst "de ocupaţie.

In această situaţie destul de gravă. de confruntare des.,.. chisă cu ocupanţii, a fost nevoie să se întreprindă noi acţiuni de amploare, cu mari eforturi de soli:daritate d�plină grănice­rească năsudeană şi îmbinarea ei cu soHdaritatea naţional .pa­triotică a populaţiei din întregul teritoriu ocupat.

Printre actele de importanţă majoră pe tărîmul acţiunilor d eschise s-a înscris adeziunea cooperativei . ,Regna ·� de a:filf­ere la Centrala Cooperativelor Româneşti "Plugaru.l" din nor­dul Transi•lvaniei cu sediul la Oluj . Prin acest act s-a integrat în mişcarea cooperatistă românească din nord-vestul ţării, i:ar problemele ei au devenit astfel în fapt şi oficial probleme ale întregii mişcă-ri cooperatiste româneşti, care pe plan politic s->l transformat într-o parte componentă a mişcării de rezistenţă antihorthystă, antiimperialistă. La constituirea Consiliulu i de administraţie a centralei "Plugarul", preşedintele cooperativei . ,Regna" dr. Victor Şoldea a fost ales membru al ConsiJiului, împreună cu alţi doi reprezentanţi ai graniţei năsăudene, su­.bliniindu-se prin aceasta importanta şi rolul comunităţii grăni­cereşti în mişcarea cooperatistă ardeleană. Cu

' privire la această

realizare, dr. Victor Şoldea, într-un memoriu .al cooperativei " Regn•a" înaintat Institutului Naţional al Cooperaţiei din Ro­mânia în anul 1 943, sublinia următoarele : , .Regna" a intrat în Centrala Cooperativelor "Plugarul" şi prin aceasta s-a in­tegrat în . ,problema cooperativelor româneşti din nordul Ar ­dealului " . 1"

La rîndul ei centrala "Plugarul" a inclus problemele ooo­perativelor "Regna" în cadrul acţiunilor pentru apărarea drep­tului la existenţa ei cu cel al tuturor cooperativelor româneşti ain teritoriu. Aşa de exemplu, în protocolul încheiat în Unm.cJ tratativelor duse între repreezentanţii centralelor "Plugarul " şi "Furnica" în iunie 1 941 la Budapesta, ce s-a înaintat celor două guverne român şi maghiar, se cerea : "Să se menţină nf'-

12 Ibidem., p. 40. 13 Ibidem., p. 10. 14 Ibidem:, .,. 36.

1 98 www.cimec.ro

ştirbite drepturile cîştigate, întemeiate pe normele fixate în �ctul Constitutiv şi Statutul Cooperativei "Regna" cu privire la exploatarea pădurilor grănicereşti năsăudene, să i se asi­gure posibilitatea de a-şi menţine organismul său cooperatist şi în toate privinţele să aibă acee<ll?i situaţie de drept ca cele­lalte cooperative asoeiate în Centrala "Plugarul", evident cu respectarea specificului g.răniceresc" . ts

Prin afilierea la Centrala "PJugarul" , cooperativa , ,Reg:; a " şi-a deschis posibilitatea legală d e a ţine o legătură directă ofidirlă cu Institutul Naţional al Cooperaţtei din România, prin care să poată interveni pe �ale interstatală şi interministerială in sprijinul apărării patrimoniului şi soluţionarea unui şir de probleme de interes major. Folosindu-se de fapttul că una d in fabricile cooperativei "Regna" a rămas pe teritoriul Români•�i . . respectiv la Vatrn Dornei, a propus I.N.C.O.P.-ului să-i aprobe înfiinţarea unei sucursale a cooperativei " Regna" cu sediul în Bucureşti. In întîmpinarea acestei cereri şi a legalizării rela­ţiiJor dintre ele, Comitetul de Direcţie al I.N.C.O.P. la 23 mai 1 941 a emis o decizie prin carre aproba cererea "Regnei " de in­scriere a sediului ei în Bucureşti şi crearea unei sucursale, mă­sură prin care "Regna " devenea subordonată şi I.N.C.O.P.-ului. Prin decizia respectivă s-au aprobat unele modificări şi numiri în . consiliul de adminiiStraţie ce urma să fie ales în acel timp. In scopul oontracartării luării unor hotărîri de importanţă ma­j oră privind soarta cooperativei sub presiunea şi interesul au­torităţi'lor de ocupaţie, prin decizia respectivă. Comitetul de direcţie a limitqt într-o anumită măsură competenta Consili­ului de Administraţie al "Regne.i" în luarea unor astfel de ho­tărîri, care ·p11teau .avea caracter definitiv numai după apro� barea lor de către l.N.C.O.P.t6

Cu ocazia formulării obiectivclor 5i cerintelor cooperative., lor române.<;;ti din teritoriul ced�t, înaintate Minister·ului de ext.")rne în februarrie 1 9.41 cu . privire la averile grănicereşti I .N.C.O.P.-ul cerea , : "Mentinerea în viitor a calităţii de socie­tate cooperativă· a .a.ctu.alei regii cooperative .. Regna" din Bi<;­trita. în cadrul şi sub controlul centralei cooperativelor româ­neşti" ." J .N.C,O.P.-ul a mai înlesnit obtinerea unor importante credite, fie de 'la el, · fie de la Ministerul Agriculturii, pent!"l! finanţarea activităţiJor Sucursalei' din România, dar care au putut fi în parte folosite şi pentru nevoile şi interesele " Reg­nei" din teritoriuJ ocu_Rat. IntT-o adresă a Ministerului Agricul­turii din România din 1septembrie 1 942, pe o astfel de temă se menţiona că şi el Şi-a dat acordul pentru înfiinţarea sucursalei

1

15 Almon<�hul ,.Piugorul", p. 81 . 16 Arh. Centrocoop, fond I.N.C.O.P., dOSCK 43/1940, 1. 194 ; Arh. Stat Cluj, dosar nr. 2

,.Regna", 1. 59-63. 1 7 Arh. C.C. al P.C.R .• Colectia 103. unitoteo ·de păotrare 22, 1. 70.

1 99

www.cimec.ro

"Regna '' în Rom�nia şi ca 1-.a. acordat un . c1-.edit agricol de l7 000 000 lei în vederea finanţării şi oonservMii patrimoniului său.18 Toate acestea au repre:rentat realizări şi condiţii impor­tante pe linia sprijinirii şi protejării patrimoniu1lui grăniceresc năsăudean, care s-.a implicat .tot mai mult şi în .problemele de opoziţie şi de rezistenţă naţională din Româriia împotriva do­minaţiei hitleriste şi a celei horthyste din noro-vestul ţării.

Aceste acţiuni şi rezultatele obţinute atît in teritoriul ocu­pat, cit şi în legăturHe cu ţara, deşi foarte importante, nu erau încă în măsură să contracareze integral· acţiunile regi­mului horthyst de ocupaţie ş,i să împL�dke intenţia acestuia de a desfiinţa şi aoapara patrimoniul grăniceresc românesc. Erau astfel necesare în continuare organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni de mare amploare, în care să fie puse în mişcare, pen­tru a-şi apăra drepturile lor, masele de grăniceri din cele 44 de localităţi, cu aj utorul factor.hlor de conducere şi cu spriji­nul opiniei publice, care urma să fi,e informată in mod des­chis despre scopul acţiuni:lor. ·

Ca formă de acţiune pe acea;stă linie a fost concepută redactarea unui Memoriu--protest adresat primului ministru al guvernului horthyst, subsecretarului de stat pentru proble­mele minorităţilor din acelaşi guvern, precum şi ministerului agriculturii al Ungariei. Memoriul a îmbră�at o formă speci­fică de minimă legalitate a peri9adei. dar în fond prin el s-a exprimat deschis dreptul imprescrirpti:bil asupra averilor gră­nicereşti, a autonomiei şi a dreptului liber al grănicerilor -la gospodărirea, administrarea şi folosirea rezultatelor ce le ob­ţin după muncă, numai de către ei şi exprimarea vointei de a nu ceda nimic şi .nimănui din aceste drepturi • cîştigate prin sîngele strămoşilor lor şi care au fost transmise tuturor gene­raţiilor prin descendenţă grănkerească.

!n Memoriul redactat în limbile română şi maghiară se arată că locuitorii celor 44 de localităţi grăni'Cereşti, sînt ur­maşii strămoşi'lor lor, foşti osta5i " . . . ai Regimentului II de graniţă şi care au primit drept recunoştinţă pentru merite os­tăşeşti pădurile acestor ţinuturi. De aceea se adresează cu ce­rerea pentru a fi srulvată de La desfiinţare �ocţetatea coopera­tivă "Regna", de a-i asigura. pe viitor funcţionarea nestinghe­rită, conform statutelor, îndrumînd autorităţile în subordine in acest sens. Cooperativa, Cfl societate induStrială, are statute proprii, pe care le consideră şi dorim alle aplica noi ca drep­turi cîştigate. Menţinerea acesteia salvează cea rPai puternică proprietate silvică forestieră a ţării, care asîgură pîinea a 1 0 000 de,oameni (angajaţi n.a.), pacea şi liniştea regi,unii. Toate

. · :• ·' ·

1 8 Arh. Stat Cluj, dosar nr. 2 ,.Regna", 1 . 59�. · . .

. . . .

200

www.cimec.ro

acestea ar fi periclitate prin desfiinţare. Nu cerem imposibi­lităţi, nu solicităm privilegii, rugăm doar recunoaşterea exer­citării fireşti şi legale a drepturilor noastre de proprietate, în­ţelegere � bunăvoinţă". 19 (s.a.) , se preciza în încheierea Memo­riului. •

Memoriul a fost redactat şi conceput sub forma de a fi susţinut prin semnăturile miilor de cetăţeni grăniceri din cele 44 localităţi, prin care i se dadea acţiunii un adev[wat carac­ter de masă. Autorul principal al petiţiei şi al acţiunii a fost

/ dr. Victor Şoldea, preşedintele Consiliului de administraţie al cooperativei "Regna". Realizarea acţiunii în termen a fost 1ncredinţată unui număr de 5 personne de încredere din rîn­dul grănicerilor, care s-au deplasat în fiecare localitate şi au realizat subscrierea documentului respectiv, de către masele de grăn�ceri. Modalitatea de acţiune a fost aleasă în acest fel atît pentru urgenţa ei, cît şi pentru măsuri preventive. pentru cazul în care unii dintre organizatori ar fi fost arestaţi în te­ren, ceilalţi să poată continua acţiunea în restul localităţilor, pînă la finalizarea ei.

In actul de îndrumare, semnat de dr. Victor Şoldea, conce­put ca instrucţiune pentru cei trimişi în teren, erau cuprinse următoarele indicaţii : "Sînteţi încredinţat să vă prezentaţi în comu nele grănk�reşti pentru ca această cerere să fie semnată de către locuitorii grăniceri ai �omunelor, în interesul şi pen­tru viitorul acestei Societăţi grănicereşti mai departe.

Veţi lua legătuna cu preotul, primarul, delegahtl adunării sau supleantul şi alţi intelectuali grănkeri. Veţi lăsa exempla­rul respectiv comunei, celui mai . de încredere om şi acesta va înştiinţa comuna, ca încă în aceasti'ţ seară, c�l mai tîrziu pînă mîine dimineaţă, ceredle să fie semnate. Semnarea se va face 1 n o!·dinea ce rezultă din tipăritura cererii şi anume : 1 . Deie­gatul comunal sau supleantul (aleşi pentru 'adunarea generală a cooperativei n.a.). Primarul comunal cu ştampila. - sau da­că refuză fără ştampilă - şi în caz că refuză şi astfel veţi semna în continuare cu locuitorii. aşa că la început vor semna intelectualii, arătînd calitatea, funcţiunea ce o au (preot, me­dic etc.) şi eventual ce au avut-o în trecut la administrarea averilor grănicereşti ; Membrii Consiliului de .admini!Straţie al , .Regnei", la Fonduri, Comisia silvică. Cererea trebuie să fie semnată rapid şi punctual pentru că mîine pleacă la destina­ţie. Cred că interesul vital g�ăniceresc nu trebuie deosebit ex­plicat, fiindcă e! rezultă din textul cererii. ss. dr. Victor Şoldea Preşedintele Consiliului de Administraţie Regia Cooperativei , ,Regna".20

1� Ibidem., f. 47-48. 2Q Ibidem., f. 45 ; dr. Victor Şoldea, op. cit., p. 24.

20 1 www.cimec.ro

Acţiunea in teren în principal s-a realimt aşa cum a fost iniţiată şi Memoriul a fost semnat î n 40 de localităţi, e:>Ceepţie făcînd unul din cei 5 delegaţi, pe nume Ioan Irini, care a fost arestat în teren de către j andarmii horthyşti, ţinut 3 p!e sub arest şi care va avea asupra lui materialele din 4 localităţi, care nu au mai putut ajunge la destinaţie în timpul stabilit.21 Din aceleaşi motive de precauţie, documentele semnate pe grupe de localităţi au fost trimise la Budapesta prin 3 reprezentanţi grăniceri, fiecare plecînd separat şi · din altă staţie de cale fe­rată, reîntîlnindu-se toti numai în Capitala Ungariei, unde au depus apoi Memoriul comun la cele 3 organe guvernamentale de stat ungare.22

Aceasta a fost prima confruntare deschisă a maselor de grăniceri năsăudeni cu guvernantii şi regimul de ocupaţie fas­cisto-horthyst.

Folosindu-se de acest prim r2zultat, conducătorii au traoo­pus actiunea pe tărîmul publicităţii şi a opiniei publice. Memo­riul a fost astfel integral publicat în zi,arele de limba româoo .. Săptămîna", ce apărea la Bistriţa, în nr. din 25 ianuarie 1941 pe prima pagină, î n mod semnificativ, sub titlul : , ,0 cerere justă " . Dncumentul publicat a fost însoţit de un amplu articol int •"rurctativ al cărui titlu era : . , Drepturi grănicereşti năsău­dene " , în care erau subliniate legalitatea şi legitimitatea ac­actiunii. Era evidenţiată ideea după care motivul şi fondul ce­rerii era acela de a salva de la lichidare cooperativa , ,Regna " şi a-i asiguna în viitor o funcţionalitate normală, conform sta­tutelor pe care le considerau ca "drepturi cîştigate" şi numai ele puteau fi aplicabile la viaţa şi activitatea cooperativei. Erau apoi dezvăluite măsurile ilegale pe care autorităţile militare de ocupatie horthystă le-au luat împotriva cooperativei şi care erau continuate apoi de autorităţile civile de ocupaţie, subli­niindu-se că acestea nu au renuntat la intenţia de a lichida cooperativa. De aceea, sublinia articolul, "Graniţa năsăudeană,

cu tot trecutul ei de luptă şi de tradiţie grănicerească, este sub influenţa măsurilor luate în trecut. Ingrij orarea este însă şi mai justificată pentru viitor".23 Adresîndu-se guvernului, se arăta că întrucît se considerau legaliste, statul şi guvernul nu pot să dispreţuiască" . . . drepturile cîştigate ale unei comuni­tăţi, indiferent de naţionalitatea ei. Aşa este cazul avel'hlor grănicer.::-şti" 2r. - se preciza în articol.

In articol se făceq. apoi o amplă relatare a istoricUlui gra­niţei năsătidene şi a averi:lor acesteia, precum şi a organelor

21 Dr. Victor $oldeo. op. cit., p. 24. 22 Ibidem. 23 .• Săptămlna", nr. 378 din 25 ianuarie 1941. 24 Ibidem.

202 www.cimec.ro

proprii de conducere, a legilor şi a statutelor după care co-munitatea şi averile se conduceau.

'

Cu privire la administrarea pădurilor grănicereşti, era precizat faptul că întreaga activitate a fost şi trebuia să fie condusă· de adunarea generală şi organele de conducere alese de ea şi că aceasta "Este o instituţie tradiţională, la care gră­nicerii nu pot renunţa niciodată".2s

Despre , ,Regia cooperativelor" " Regna" ·se preciza că este întreprinderea proprie a celor 44 de locaJităţi grănicereşti care se conduce după statutele ei şi legile ţării. Exprimîndu-şi opo­ziţia hotărîtă faţă de măsurile preconizate de lichidare a ei, articolul preciza : "Graniţa este hotărîtă să menţin<'). coopera­tiva proprie "Regna". Ea constituie un drept cîştigat, care nu poate fi desconsiderat, deoarece o nedreptate făcută comunită­ţii grănicereşti ar periclita starea sufletea.scă a proprietarului. Pentru apărarea dreptului de proprietate şi de gestiune, s-a lall38t Memoriul publicat în acest număr al gazetei, care a fost semnat de 40 comune grănicereş'ti. . . ".26

Justifkînd caracterul 'legitim al acţiunii, articolul arăta că grănicerii, ca cetăţeni loiali, doresc să nu se atingă nimenea de patrimoniul lor, să fie respectate legile şi statutele după care se conduc instituţiile grănicereşti, "iar dreptu.l de pr'O­prietate şi de gestiune rezervat exclusiv proprietarului �i foruri­lor. constituite de acesta, să rămînă intacte" 27 - �c preciza în încheierea articolului interpretativ.

Confruntarea publică cu regimul hor.thyst, deschisă prin alrticolul din 25 ianuarie 1 94 1 , a continuat apoi cu tot mai multă insistenţă şi au fost atae!ate direct problemele ca:re �ă­ceau obiectul confruntării. Pe această linie s-a înscris un alt articol redacţional în acelaşi ziar, la data de 6· mai 1941 , cu un titlu mai semnificativ, dar şi ironic " Toporul şi Pădurea". Articolul abordează problema necesităţii întăririi solidar:i.tăţii grănicereşti împotriva pericolelor ce amenintau interesele lor şi pe care într-o f·ormulă alegorică le-au asemuit cu , ,ToporuJ" din fabulă, care era apreciat că reprezintă " . . . inamicul pă­durii fiindcă doboară copacii falnici ai cadrului care lumi­nează şi înfruntă viforul dar nu pot rezista toporului". 2·� Era apoi reliefată ideea că acest instrument , de moarte a pădurii nu are valoare decit în momentul în care fierul său găseşte un copac care să-i servească de . . . (cenzurat) coadă.2n

In art1c0l era apoi demascată propaganda oficială ma­ghlară ce se fă�ea in presa ce apărea Ia Budapesta, împotriva cooperativei "Regna", pentru desfiinţarea ei şi înlocuirea cu

25 Ibidem. 26 Ibidem. 27. Ibidem. 2a lbiclem., din 6 apr"Ue 1941. 29 lbid-.

203

www.cimec.ro

o societate particulară finanţată de un gr:up de financi��j ,din Ungaria. Subliniind drepturile i:storice ale graniţei, dreptul de proprietate imprescriptibil, valoarea şi importanţa economico­socială a întreprinderii arăta articolul " . . . nu poate fi qaga­telizată la un obiect oarecare de specuJaţie". 3f1

Reafirmind încă odată poziţiHe exprimate pînă atunci ar­ticolul reliefa importanţa Memoriului din ianuarie 1 941, ,care a exprimat cuvîntul grănicerHor de a asigura mersul nestin­gherit al cooperativei "Regna" în baza căreia autorităţile au dat înapoi, recunoscînd Consiliului de administraţie rămas in funcţie dreptul de a conduce întreprinderea cooperativă, dar că este impiedicat de a convoca adunarea generală care să so­luţioneze un şir de probleme acute.

Probl�mele au fost reluate pe un plan amplu istoric, eco­nomic, juridic şi politic, într-un alt articol din 25 mai 1 941 , din acelaşi ziar. sub titlul "Pădurile grănicereşti şi adminis­trarea lor" .

Cu privire la averile grănicer�ti, în articol se a-rată că .. Aceste averi nu sint rezultanta creaţiunei artificiale a vreu­n u i legislator. ci munca, sudoarea şi sacrificiile generaţiilor înaintaşilor noştri" . : : l În virtutea acestui drept se arată că nu pot partiCipa la gestiunea acestor averi, cu vot deliberativ, de­cît urmaşii vechilor grăniceri, drept m�nţinut prin descendenţă şi că acestea reprezintă legături de sînge, de neam, de lege, tradiţie şi obiceiuri a celor care au vieţuit, trăit şi suferit ·'im­preună, prin îndepJ.i.nirea morală a îndatoririlor ce le-au re­venit generaţii de-a rîndul. Iată exprimată esenţa fundamen­tală a titlului de grănicer, d.� pi·oprietar de avere grănicerească, in care nici un corp străin ·nu putea avea loc sub nici un raport.

În articol se mai precizau natura raporturilo� dintre pro­prietarii grăniceri şi statul maghiar. subliniind că dreptul şi iniţiativa de exploatare a averilor este al proprietarului, iar in ce priveşte statul, el are numai dreptul de control. De aceea sublinia articolul "Nu favoruri, nu avantaje, ci drepturi recu­noscute şi imprescriptibile, terem să se resp�cte" .32

Reafirmind mîndria şi personalitatea grănicerească ro­mânească a N ăsăudului, articolul se încheia cu următoarea afinnare : "Munţii noştri aur poartă", iar sătenii noştri cu structura definită, mai sus, ca organizaţle naţională de graniţă să fie model cu situaţia matertală înfloritoare şi cu o stare culturală ridicată" .33

30 Ibidem. 31 Jbidem., nr. 395 d i n 25 moi 1 94 1 . 32 Ibidem. 33 Ibidem.

204 www.cimec.ro

'Rezultatul totali-tăţii acţiunilor ce au fost intl·cprinse · in­cepÎf1d cu cele din zilele pronunt<'il'ii sentiniei Dictatului de la Viena pînă J,a confruntarea deschisă pe planul opiniei pu­blice· au avut ca efect un t·ecul al autorilor dcsfiintării şi acâ­parădi averilor grănicereşti, dar numai pent ru momentul res­pectiv. Astfel, la data de 1 5 februarie 1 9 4 1 guvern ul horthyst a retras delegaţia dată împuternicitului său special de a con­duce şi administra averile cooperativei . ,Regna". inginerul Karel Klekner. A permis apoi Consiliului -de administraţie al cooperat:ivei să preia gestiunea şi să conducă activitatea. Cu aceasta a început o etapă nouă de muncă şi acţiune, ofici-al degrevată de regimul special imp11s arbitrar imediat' după ocu­paţie.

Consiliul preluînd activitatea, a verificat situatia persona­lului, a reprimit în servicii pe cei concediaţi în mod abuziv şi a întreprins un şir de acţiuni şi demersuri pentru obţinerea aprobării convocării forului suprem tie conducere, Adunarea ­generală, chemaţă să soluţioneze un şk de probleme urgente, dar autorităţile sub diferite pretexte impiedicau acest act.

· rnvingînd şi aceste obstacole, s-a reuşit totuşi ca prima Adunare generală de la ocupaţie să aibă loc la data de 1 7 mai 1941, care s-a făcut sub deviza : "Grănicerii din cele 44 de co­mune, unitari, şi solid1llri pentru menţinerea şi apărarea drep­turilor grănicereşti tradiţioanle şi cîştigate" 3" - şi-au ţinut adunarea. Ea a rezolvat un volum însemnat de' probleme, dar a lăsat în suspensie problema adoptării statutelor la noile le­giuiri" ungare ale cooperativelor.

A doua Adunare generală, ţinută 1a 6 octombrie 1 941, a dezbătut proiectele statutelor propuse de autorităţile de ocu­paţie şi a reafirmat voinţa de a se păstra nealterate pr�ncipiile fundamentale înscrise în statutele anterioare, pe baza cărora funcţiona cooperativa "Regna", între care dreptul exclusiv de proprietate asupra averilor grănicereşti, dreptul de administra­ţie şi folosire a acestor averi printr-o largă autonomie sp'?ci­fică grănicerească, dreptul la descendenţă, atribuţiile organe­lor statutare de conducere pe baza statutelor şi neadmiterea introducerii arbitrare în componenţa lor a unor persoane din afară, respectiv a oamenilor regimului de ocupaţie, în scopul de a le modifica componenţa, rolul şi menirea loc grănice­rească. Aceste principii fundamentale, · reînscrise şi afirmate 'in proiectele de statut nu au convenit însă ocupanţilor şi, drept urmare, între Adunarea generală cu hotărîrHe sale şi între or­ganele de ocupaţie, pînă la nivel guvermynental, s-a produs un dezacord fundamental care a dăinuit toată perioada celor 4 ani de regim fascist-horthyst în teritoriul cedat. In toată

34 Ibidem.

205

www.cimec.ro

perioada, Adunarea generală şi:.a păstrat ferm poziţia .asupr.:� problemelor fu.ndamnetale, iar autorităţi[ot horthyste La rindul lor au refuzat să aprobe în acel mod noiJe statute. Astfel coo­perativa "Regna", împotriva voinţei ocupanţilor, a funcţionat wn continuare pe baza statutelor d1n anul 1936, pe care s-a constituit.

Intr-un memoriu al conducerii cooperativei "Regna", sem­nat de dr. Victor Şoldea, adresat prin centraila cooper.ativelor româneşti "Plugarul" , către Ministerul Agriculturii. Ministe­rul Afacerilor Străine q:l României şi 1:N.C.O.P . .printre -alte pro­bleme în care informa şi cerea sprijin în soluţionarea lor, pro­blema dezacordu:lui cu organele horthyste în problemele pri­vind statutele, era în mod special precizat astfel : "Ministerul finanţelor (maghiar n.n.} doreşte ca prin statut să renunţăm la caracterul g.răniceresc al componenţei dreptului de vot activ şi pasiv în organele colective ale societăţii (Adunarea Genera­lă şi Consiliul de Adminij;traţie}.

Adică ni se C•'!re să renunţăm la dispoziţia statutară prin care se prevede că numai descendenţii de grăniceri au dreptul să fie delegaţi în Adunarea geneoo:lă din partea oamenilor şi ale.5i în Consiliul de Administraţie şi Consiliul de cenzori.

Faţă de această teză spunem : "Dreptul cîştigat" prin sta­tutul vechi nealterat şi nealterabil prin efectul ordonanţei nr. 215011 941, Preşedenţia Consiliului de Miniştri, care obligă nu­mai la acceptarea unui statut tip, dar nu atinge şi nu poate atinge acest "drept cîştigat".

Renunţarea la ca�acterul grăniceresc. înseamnă renunţarea la caracterul românesc, pe care nu o putem face niciodată. Argumentarea noastră "ex asse" în această privinţă este cu­prinsă Jn plîngerea către Ministerul finanţelor, amintită mai sus"_::;s

Iată antagon.ismul ireductibil dintre două forţe socia.'l--<po­litice apuse, regimul fascist-horthyst de ocupaţie străină pe de o parte, iar de cealaltă parte mişcarea naţional patriotică antihorthystă, antiimperialistă din teritoriul! ocupat, în care graniţa năsăudeeană a avut un rol şi un loc foarte semnifica­tiv. In această prQblemă, toate adunările general� · ale coope­rativei "Regna" din anii 1 942, 1 943, 1 944 au avut ca punct distinct, înscris la ordinea de zi, modificarea statutelor, _dar poziţia adunării a rămas n eschimbată niciodată pînă la eli­berare.

Prin această poziţie a fost exprimată de fapt hotărirea şi voinţa unei colectivităţi închegate, formată di:f\ zeci de mii de cetăţeni români sub raport social diferit, dar uniţi prin ideal,

35 Dr. Victor $olcleo, op. cit., p. 37-38.

206 www.cimec.ro

�p şi acţiune, fapt care le-a conferit puterea şi le-a dat ciş­!;i.g de cauză.

Avînd această bază solidă de masă, acţiunea grănicerească, incadrlndu-se în m.i.şca:rea generală de rezistenţă din nord-­Yestul ţării, cu sprijin permanent din interiorul Români.;i, prin acţiuni conjugate, s-a asigurat păstrarea averilor grănicereşti şi împiedicaTea acaparării lor de către regimul horthyst. Rea­lizarea a fost cu atît mai semnihcativă cu cît a f.ost obţinută intr-o perioadă de răZJboi, în condiţiile existenţei unei Jegis­laţii speciale de forţă major.ă. In situaţia dată, dacă în proble­mele fundamentale ale graniţei regimul de ocupaţie nu a putut impune schimbări, în alte domenii de activitate a impus co­lectivităţii şi întreprinderii ei un şir de sarcini mari, sacri­ficii, i-a creat un şir de greutăţi care de asemenea au trebuit învinse şi problemele au fost soluţionate în funcţie de condi­ţiile date.

Incercind să facem un bilanţ pe planul activităţii econo­mica-financiare şi sociale a cooperativei "Regna" în cei 4 ani de ocupaţie, pe baza datelor ofi:ciale din dările de seamă de bilanţ în gestiune, avem următorul tablou general :

A. Partea activă în mii lei : 3G

Anul de

Inventar

gestiune total

Plasamente �partici­paţii şi efective publice)

Conturile Exploa­tare, in-

clusiv materialul exploatat

şi cherestea

Disponibil casă şi la

bănci

Tranzi­- tarii

Total general

------------ ----,--------+------ --- - ·

1941 1942 1943 1944

71.650 81.094

.102.982 102.589

836 737

1 .004 1 .304

191.174 . 220.752 421.300 507.858

3.288 32.372

1 .706 1 .945

5.650 272.598 8.636 314.46(}

16.963 543.555 18.098 631.793

B. Partea pasivă mii lei 37 - ---- - --- · ----- ---------------- -------- -- -

Fonduri

Anul proprii Fonduri

de -inclusiv străine Tranzi- Benefi- Total

gestiune capitalul

creditori tarii ciul net general social

fix

1941 83.980 1 76.243 13.076 272.598 1942 86.004 206.066 12.390 314.460 1943 95.606 436.152 1 2.196 543.955 1944 1 23.450 508.343 631 .793

36 Arh. Sl!at Cluj, doso·r nr. 2 . ,Regno", Proces verbal de vef'ificore o gestiunii , f. 7. 37 Ibidem., f. 8.

207

www.cimec.ro

Datele din aceste tabele ne · înfăţişează volumul mare de activităţi pe tărîm economico-financiar, care re'liefează locul întreprinderii grăntcereşti de atunci în economia teritoriului cedat, al econom'iei naţionale care a fost lezată, la care s-au adăugat problemele complexe ale procesu'lui de producţie a[e conducerii şi acestea în condiţiile unei situaţii politice de stare excepţională.

Evaluarea unor date şi aspecte de ordin economico-finan­ciar, cu impUcaţiile lor social- politice ne permit formuQarea următoarelor concluzii mai principale :

· •

Prin realizarea obiectivelor privind valoarea inventaru.., lui total, a fonduriJor proprii, a capitalului S!lcial al întreprin­derii, comunitatea grănicerească a putut rezista şi funcţiona în continuare şi, cu ajutorul faptelor şi datelor argumentate, a putut respinge tentativa ocupânţiJor de dizolvare a coope­rativei "Regna", sub diferite pretexte ca : lipsa de fonduri, de rentabilitate, de capacitate organizatorică şi de competenţă în exploatare şi comercializarea masei lemnoase, pe care ocu­panţii le invocau în sprijinul tentativei lor p olitice.

In Memoriul " Regnei" . din anul 1943, trimis în România, cu privire la aceste pericole se preciza : " Direcţia Silvică pe chestia statutară pierzînd lupta faţă de "Regna", căreia i s-au recunoscut drepturile concesionale de exploatare, văzînd că activitatea comercial-economică nu poate fi atacată, a incercat ultima carte : "nimicirea ei pe cale financiară".38 După ce sînt descrise in memoriu şirul măsurilor luate pe această linie îm­potriva cooperativei, se conchidea : " Pentru în'lăturarea aces­tui pericol "Regna" s olicită un credit de 200 000 pengo 39 -adică 600 000 lei, pe care îi solicită prin centrala " P.lugarul " qe la băncile româneşti, care aveau filiale in teritoriul cedat. A'Ceasta deoarece se preciza in memoriu " . . conducerea c� perativei "Regna" este hotărîtă să menţină cu orice preţ coo­perativa .. Regna", care a servit şi serveşte interesele româ­neşti şi grănicereşti din această regiune . . . ":10

· Din situaţia economică obiectivă a activităţii de exploa­tare şi comercializare, precum şi �in cele subiective, care de multe ori, s-au impus, rezultă cu toată certitudinea că fără acest sprijin financiar masiv românesc, unitatea nu ar fi putut rezista şi astfel ar fi fost desfiinţată de către ocupanţi, sub o formulă deghizată, aparent legală, pentru faliment economic financiar. Impiedica.rea unei astfel de acţiuni şi contracararea ei a mai evidenţiat în plus importanţa politică şi rolul deose­bit pe care 1-au avut băncile româneşti păstrate în teritoriul

38 Ibidem., Memoriul ,.Regno" 1943, f. 38. 39 Ibidem., f. 39. 40. Ibidem. '·

208

www.cimec.ro

cedat, în toţi cei 4 ani de ocupaţie horthystă, in sprijinirea n! nanciară a rezistenţei naţional patriotice din teritoriu.

· - · Cooperativa "Regna" în toată această perioadâ de răz.: boi pustiitor şi oc;upaţie, a îndeplinit şi un insemnat rol social-', politic ' în zonă. Prin existenţa şi . funcţionarea ei a asigurat muncă şi piine în permanenţ'ă la circa 1 1 000-1 2 ooa de per­SO'ill( c.:l�CI:r·tl' cu Etatut de salariat în c0virşitcarea lor maio­�·itd�· · grăn irEri năsăudeni. Fondul de salarii cheltuit în cei ·1. am a insurr:at 40--'-41 mrlioane lei şi d lC:=t la acestea mai .adău­găm şi beneficiul net ce s-a distribuit, s-au ridicat la aproxf­mativ 77-80 miliOO.ne lei, de care a beneficiat în principal �· munitatea grănicerească.

Cu sprijinul f1nanciar şi politic ce i s-a acordat de către I.N.C.O.P., Ministerul Agriculturii din România şi alte organe centrale din ţară, în scopul păstrării în proprietatea "Regnei" şi a adiministrării de cătr� ea a unei părţi din patrimoniu ce a rămas pe teritoriul României, după 30 august 1 940, inclusiV: asigu rarea funcţionării fabricii proprii de prelucrare a lemnu-. lui din Vatra Domei, s-au mai putut asigura în plus locu ri de muncă pentru un număr insemnat de refugiaţi români, în mare parte năsiiudeni, precum şi pentru unii studenţi, elevi, lo­curi de muncă pe timp de vară şi acordarea de burse şi aju­toare băneşti. Menţionăm că fabrica de 1a Vatra Oorm�i avea în funcţiune 6 gatere şi se situa printre primele două în pri­vinţa capacităţii de producţie, dintre cele pe care le avea coo­p eratiya. Pe această cale, conducerea cooperativei a putut menţine un contact permanen1 cu ţara prin I.N.C.O.P. şi cite instituţii central e, precum şi cu masele de oameni angajaţi acolo.

înireprinderea "Regna" fiind declarată uzină de război, . în baza principiului reciprocităţii, recunoscut pe linie inter­statală, · cooperativelor româneşti din teritoriul cedat şi a celor maghi<j.re din România, s-au putut asigura mobilizarea pe loc şi scutirea de concentrare a tuturor persoanelor angajate la "Regna", apte pentru serviciul militar. Prin acestea au fost fe­riţi de a fi trimişi în campanii de muncă forţată sau pe front pent�u războiul hitlerilst-horthyst cîteva mii de oameni.

�� · climatul general al rezistenţei antihorthyste ce s-a des­făşurat în teritoriu, conducerea cooperativei "Regna" a avut o atitudine patriottcă, de înţelegere şi de ocrotire directă în ·

cadrul ei a unor membri şi simpatizanţi ai Partidului Comunist Român, ai mişcăTii de rezistenţă naţiona[�patriotică din te:r'i­toriul cedat. Aşa, de exemplu, Ioan Popu membru al P.C.R., . unul dintre iniţiatorii şi participanţii la orgarrizarea coope:rn.­tivelor româneşti din teritOTiul cedat, după ce a fost nevoit să '

1 4 - "File de istorie• 209 www.cimec.ro

t'ă:răsea:scă centrala "Plugarul", .fiind urmărit de autori"tÂţille de represiune horthyste, a fost angajat în serviciu la "Regna" Bistriţa, apoi la tipografia ei din localitate, unde a lucrat pînă la eliberare. Iulian Chitta, avocat din Cluj, fost membru aii. Co­mitetului Naţional al Românilor din nordul Transilvaniei, a .fost angaj at ca reprezentant al cooperativei "Regn.a" pe lingă centrala "Plugaml" din Cluj, aceasta pentru a fi protejat şi scutit de mobiHzare, deoarece o astfd de funcţie nu exista efectiv. A lucrat în centrala cooperativei toată perioada ocu­paţiei -şi Ti tus Poenaru, un poet şi prozator năsăudean, patriot care a adus o însemnată contribuţie pe linia continuităţii vieţii spirituale româneşti în teritoriu, prin scrieri proprii, care au fost apoi publicate cu sprijinul financiar aJ cooperativei, prin tipografia ei. Pentru .activitatea sa patriotică, Titus Poenaru a fost arestat şi torturat grav de către siguranţa horthystă. Şi alţi grăniceri patrioţi au mai activat în cadrul cooperativei "Regnra", care, la retragerea trupelor fasci:sto-horthyste, în toamna anului 1 944, au fost arestaţi, o parte dintre ei asasinaţi, între care şi fostul contabil. şef al cooperativei Alexandru Po­poviciu şi alţii.

- Coopern.tiva "Regna" a avut şi un important rol în via­ţa �ulturaiJ...,artistică românească ce s-� desfăşur!tt atît în zona graniţei, cît şi în cealaltă parte a teritoriului ocupat. Astfel, a menţinut şi finanţat tipografia sa proprie din Bistriţa, precum şi editarea ziarului în limba română "Săptămîna''. ce apărea la Btstriţ.a, fiind cel de al doilea ziar românesc din teritoriu, car� a apărut fără întrerupere în toţi cei patru ani de ocupaţie. Acea!Sta a avut un puternic rol combativ de luptă naţional-.pa­triotică, îndeosebi pe linia apărării dreptUJrHor grănicereşti, pi'Iecum şi a popu!larizării şi răspîndirii problemelor vieţii spi­rituale româneşti din întreg teritoriul.

Coopenativa "Regna '' a contribuit şi la finantarea perma­nentă a singurului cotidian de limbă română "Tribuna Ardea­lullui" ce apărea la Cluj . Acestea au primit sub formă deghi­zată, contribuţii oe se ridicau anţta!l pînă la suma de 350 000_:_ 360 000 lei, plus finanţarea publicării a mai multor 'lucrări de proză, poezie şi altele sub egida "Tribunei Ardealului". A acordat burse şi aj utoare pentru studenţi, elevi din famtlii de grănioeri, pentru diferite şcoli româneşti, instituţii cultura:le şi sociale cu caracter românesc din teritoriu. De exemplu, nu­mai în anul 1 942 sumele acordate pentru astf·el de ajutoare se ridi�au la 3 900 000 lei.41 In scopul creşterii posibilităţi( ooope­!I'Iativei şi a contribuţiei sale la o astf�l de acţiune de srprijinire a vieţii cultural-spirituale în proiectul de statute modificate,

41 Dr. Victor Şoldeo, op. cit., p. 4 1 .

210 www.cimec.ro

pe· care le-au aprobat în anul 1 941, s-a înscris creşterea de la 50fo la 20% a cotei din. beneficiul net, oare să fie destinat aces..:. tor fonduri soci.al-cultur:ale prin care, de fapt, se atesta carac-terul lor politic în situaţia respectivă de atunci.

·

- In cadrul centralei "Plugarul", între cooperativele ro­mâneşti asociate, " Regna" a fost cea mai puternică unitate şi care i�a asigurat centralei o temelie puternică economică şi fi­nandară, pentru o existenţă şi continuitate reală. Spre exem­plificare arătăm faptul că în bilanţul centr�lei "Plugarul", pe anul 1 943, din fondurile proprii ce însumau 4 127 583 pengă, cooperativei "Regna" îi revenetu · 3 186 669 pengă. Din capita­lul social subscris în valoare de 180 600 pengă, "Regna" avea 166 666 pengo."2 Această situaţie economică financiară, avea un dublu rol politic. Prin asocierea la "Plugarul", cooperativa grănicerească era o parte componentă a unei mişcări coopera­tiste naţionale româneşti, împotriva regimului horthyst de ocu­paţie, iar prezenţa ei în centrală cu un potenţial economica­financiar puternic, " îi conferea acesteia putere de rezistenţă şi de continuitate reală.

·

- Conducătorii averilor şi ai comunităţii grăn:Lcereşti nă­săudene de atunci nu au fost scutiţi şi de unele insuficiente sau anumite greşeli în activitatea şi acţiunile lor. Acestea însă nu au fost caracterisţice, nu s-au putut impune şi nu au fost în măsură ca să abată comunitatea de la esenţa spiritului ei naţional patriotk românesc, cinstit şi demn. Au existat uneori, desigur marginal, unele opinii diferite privind modalităţile de acţiune, mai ales în domeniul administrării şi folosirii celor­lalte părţi ale patrimoniului grăniceresc. Au fost şi un număr infim de persoane de �rovenienţă grănicerească, care s-au aso­Ciat acelor acţiuni întreprinse de regimul horthyst pentru des­fiinţarea cooperativei. Toate acestea însă au fost învinse şi de­păşite datorită solidarităţii unanime a maselor de grăniceri şi a covîrşitoarei maj orităţi a conducătorilor graniţei în juru[ obiectivului fundamental, apărarea şi păstrarea patrimoniu'lui naţional ce le era încredinţat.

Totalitatea problemelor şi stărilor de lucruri care s-au pe­trecut atunci', · trebuiesc înţelese prin realităţile şi condiţiiile unei situaţii excepţionale de ocupaţie fascistă-horthystă impe­rialistă, a unui război mondial, a existenţei unor l egiuri cu ca­racter fascist ş( dictatorial, caracteristice stării de război şi de ocupaţie militară străină, cărora forţele grănicereşti au fost puse în situaţia să le facă faţă. In atari condiţii ne apaT cu atit mai meritorii realizările şi reuşitele chiar dacă au fost limitate, obţinute pe tărîmul luptei naţionale patriotke · antihorthyste, antiimperialiste, de către grănicerii năsăudeni.

42 . . Tribuna Ardealului", din 1 8 martie 1944 şi din 8 iu l ie 1944.

1 4" 21 1

www.cimec.ro

ln ciuda împotrivirilor, a �forţăriJor pe linia rezistenţei, totuşi regimul horthyst, in virtutea legiuirilor speciale de răz­boi şi cu ajutorul forţei, a impus comunităţH un şir de obliga­ţii peste cele normale şi legate atit in domeniul eXIploatării masei Jemnoase, cît şi in cel economko-financ1ar şi care, in .ciuda voinţei de îm!potrivire, au trebuit să fie executate.

Relevînd caracterul legiuirilor şi a situaţiei speciale în care . ,Regna" este pusă să-şi desfăşoare activitatea, în acelaşi me­moriu din anul 1 943, trimis României, se preciza : "tn aseme­nea condiţii de producţie şi de valorificare, "Regna", care este d eclarată uzină de război şi este controlată de doi comandanţi militari pentru uzine şi o unitate specială militară pentru ex­ploatările de pădure, este evident că trebuie să activeze în · ca­dre'le strict legale. Acestea sub sancţiunea de sabotaj, închi­soare etc." :"3 in această situatie "Regna ", care execută pro­ducţia şi valorificarea, adică distribuţia impusă de aut'orităţi, nu poate risca existenţa şi prin procedee ilegale" "" (sub ra� port financiar n.a.) sublinia memoriul. .

Cu toate acestea conducătorilor graniţei le-au fost insce­nate procese la Tribunalul militar horthyst cu sediul la Cluj, fiind · acuzaţi fie de sabotaj, fie de neloiaHtate faţă de regimu1 horthyst. Iată o mărturie elocventă prezentată atunci de căt� cetăţeanul de naţionalitate germană Latkolik Alf.red din Nă­săud. Acesta intr-o scrisoare trimisă din România unei rude în Germani·a, relata următoarele stări de lucruri : "tn 1940, cînd Transilvania a fost răpită de unguri, mă aflam la Năsăud şi am rămas acolo pînă la 1 2 aprilie 1 943. Cînd am văzut cum îi tratează pe români, am sărit în mai multe rînduri în aj uto­rul lor. M-am adresat Comisiun.ii germano-:italiene şi le-arn adus la cunoştinţă faptele, dar degeaba, ofiţerii italieni le-au lUJat parte.

·

Cînd au văzut că eu ţin parte românilor, au început să mă maltrateze. Ca brigadier silvic aveam toate pădurile in mîna mea (pădurile fondului grăniceresc) şi nu dădeam lemne decît la români: Cînd au observat şi aceasta, au început tratamen­tul barbar impotriva mea. Cînd am înţeles, am început să reac­ţionez energic.

Am văzut apoi că ei învinuiesc pe românii din judeţul meu de sabotaj . Am sărit ca martor ocular la procesul lor pentru a-i salva. Atunci cineva m-a denunţat comandamentului un­gar din Cluj, că sînt periculos statului, ca să fiu condamnat. Atunci am plecat şi am anunţat imediat autorităţi.le române, după ce am trecut graniţa româna-maghiară. Ai mei au rămas

43 Arh. S:Ot Cluj, Memorialul ,.Regna•, 1943. 44 Ibidem.

21 2 www.cimec.ro

acolo, iar Ticu (tatăl n.a.), a fost· condamnat la două săptămîni închisoare. Averea mea a fost confiscată toată. Eu cred şi noi toţi credem că Transilvania va reveni iarăşi la români".45

Din şirul măsurilor abuzive şi forţate ce i-au fost impuse eooperativei "Regna" spre a le executa în mod obligatoriu, enumerăm doar cîteva : I s-a impus tăierea unui volum de masă lemnoasă pînă la dublarea lui peste media normală anu­ală de tăiere, ce rezulta în baza amenajamentelor silvice, care ·în condiţii normale putea să atingă maximul de 140 000-1 50 000 mc lemn rotund răşinoase şi circa 200 000 mc alte (>Senţe. Faţă de acestea la nivelul anului 1 943, în rapori:' cu nivelul celui d �n 1 940, s-a ajuns la u rmătoarele situaţii : lemn rotund de la 72 249 mc, la 347 072 mc, la dublu faţă de maxi­mul normal ; la cherestea de la 27 649 732 mc la 93 367 2 1 1 mc ; lemn d e mină eaTe a fost exploatat sub vîrsta d e tăiere normală de la 38 561 mc, la 1 478 825 mc.4fi

Dacă· împrejurările ar fi fost şi mai nefaste prin tentativa de desfiinţare a "Regnei" şi dacă averHe ei ar fi rămas pe mîna unor firme capitaliste străine maghiara-germane, pe care le tentau aceste averi, este greu de apreciat situaţia gravă ş i prej udiciile ce ar f i rezultat dintr-o astfel de situaţie . . Coope­:rativa grănicerească, dacă nu a putut salva totu·l, atunci prin existenţa şi activitatea ei a împiedicat săvîrşirea unui jaf străin şi fără limite în patrimoniul naţional din zona năsăudeană.

A lte pTej udicii de ordin economica-financiar aduse în mod deliberat de către ocupanţi, comunităţii de grăniceri, sînt con­firmate şi de alte date şi aspecte.

Astfel, la prejudiciul total de peste 21 milioane lei pe care le-am menţionat deja în lucrare, i s-au mai impus cooperativei " contribuţii" la fonduJ de instruire a levenţilor, suma de a­proape 900 000 lei, la fondul pentru Ministerul apărării na­ţionale maghiar peste 1 milion de lei, alte obligaţii aşa-zise so­ci.al..:.culturale. Insumate toate aceste impuneri forţate se ridi­cau la peste 27 milioane lei, sumă ce d epă.-;;ea valoarea între­gului bendiciu net realizat de cooperativă pe timp de 2 ani, respectiv 1 941-1 942".47

In plus, faţă de aceste prejudicii financiare directe ce i-au fost cauzate, la retragerea armatelor fasciste de ocupaţie hi­tleristo-horthyste, în toamna anului 1 944, acestea au provocat eooperativei pagube prin distrugeri de clădiri, maşini, 1.nsta­laţii şi altele:>8

45 D.G.A.S . • fond Pre$iden!ia Gonsi<l iu lui de M i ni$1ri, doso1 85/940, f. 57-58. 46 Am. Stat Cluj, dosar nr. 2 .. Regna". f. U. 41 Ibidem, f. 9. 48 Ibidem., f. 8.

2 1 3 www.cimec.ro

Iată numai cîteva din şirul consecinţelor grave ale regi;.... mului de ocupaţie străină fascistă, horthystă şi care din marrtie 1 944 a fost dublat şi de ocupaţia hitleristă.

In ciuda tuturor vicisitudinilor, a condiţiilor excepţio­na'le de forţă majoră, care prin evenimentele de la 30 august 1 940 s-au abătut şi peste vechea graniţă românească din ţinu­tul năsăudean, patrimoniul naţional grăniceresc şi, în cadrul lui cooperativa "Regna", ca o impunătoare avere colectivă, au fost păstrate şi au îndeplinit, în condiţiile deosebit de com­pl�xe şi vitrege, un important rol politic national patriotic de luptă antihorthystă, antiimperialistă, în cadrul rezistenţei na­tiona:le a poporului român in timpul celui de al doilea război mondial.

In cea de a patra adunare generală din martie 1 944 a co­operativei "Regna", ultima din cele ţinute sub regimul de ocu­paţie, preşedintele cooperativei dr. Vi!ctor Şoldea, evocînd acel greu drum parcurs, în cuvîntul său a spus : "Am cinstea să prezidez a patra adunare generală ordinară, datorită încrede­rii grănicereşti izvorîtă din spiritul de solidaritate familiaJră, care a dominat adunările noastre anterioare, spirit care a făcut dovada că .grănicerii de ast�zi au ştiut să fie 1a înăllţimea îna­intaşilor, care le-au lăsat această măreaţă moştenire a averilor grăni·cereşti.

Consiliul de administraţie de la început şi-a îmuşit ca " forţă motrică" a activităţii crezul : "Unde este suflet este Şi biruinţă". Am avut dintr-un inceput credinţa că "Regna" are j ustificarea şi dreptul de a trăi în_ serviciul idealului sfint de a apăra patrimoniul autonom al comunităţii grănicereşti p-rin strîngerea forţelor în acelaşi scop şi prin eforturi'le maxime de muncă, în opoziţie cu pesimismul - din ferkire al cîtorv-.a, puţini la număr. Valoarea unui popor se măsoară după coefi­cientul muncii şi al 'producţiei. Valoarea acestei instituţi i, ca:J'e reprezintă poporul român şi grăniceresc de pe aceste melea­guri, . trebuie măsurată după acelaşi coeficient mare care se oglindeşte în rezultatele anuale.

Aceste două momente "credinţa în biruinţă" şi "munca cu rezultat" sînt temelia aspiraţiilor noastre.

Unitatea de vederi, solidaritatea, abnegaţia şi disciplina sînt. poruncile crezului de faţă, porunci care ni le diJCtează idealul moral pentru care muncim şi trăim . . . " "9 - spunea vorbitorul.

.

Aceasta a . reprezentat o minunată pagină de istorie na­ţional-patriotică a populaţiei din ţinutul grăniceresc al Nă­săudului".

49 .,Tribuna Ardealului". din 11 CJ1Pri.l ie 1944.

2 1 4 www.cimec.ro

Făcînd o scurtă retrospectivă asupra celor 4 ani întune­caţi de ocupaţie, horthystă, un grănicer năsăudean care a trăit evenimentele şi a participat la această luptă, a consemnat du­pă eliberare, unnătoarele concluzii : "In momentele de grea încercare a Dictatull.ui de la Viena din 30 august 1 940, .apamtul de stat şi unii conklu<:ărtori ai vieţii publice au părăsit terito­riul. Muncitorii, ţămnii, meseriaşii şi intelectualii legaţi de va­tra strămoşeaseă, au rămas de veghe •la datorie, gustind pe de­plin cumplitele suferinţe ale prigoanei socia[e şi naţionta!Ie, păcate congenitale .aile politicii rasiale . . . " .

Legile ·impLacaibi!le ale dictaturii au scos din procesUl de producţie :Pleiada de meşteşugari şi comeriCianţi, diistrug.lnd bruma lor de avere. Sistemele stăpînirii au lovit din plin pe muncitorii bra2Jdei. Deposedărlle a'bu:?Jive şi ridicările ma:sive la muncă forţată au secătuit ţărănimea. Expiloatările silvice pră.dalnice şi tăierile imţiona�e, aşa-zise parchete strategiCe, au sleit ecollQmia forestieră.

Timp de 4 ani exponenţii i.rleololrtei ;rasiale au desfăşurat cu nesaţ opera distructivă şi au profesat cu persuasiune şi fanatism opresiunea poporului şi în special a românilor şi evre­ilor.

Populaţia a suportat greu · măsurile de încătuşare. Nume­roşi români au fost duşi la munci forţate în minele şi fabricile din Ungaria şi Germania şi mulţi evrei au fost departati în lagăre de extenn:inare din Gennania. Unii intelectuali ca Aurel Şoro�tea; directorul liceului din Nă:săud, Adrian Mican din Lechinţa, Iuliu Opr.ea din· Năsăud, dr. Ştefan I. Pop şi Titus Pop din Bistriţa etc., au fost închişi şi schingiuţi .

La retragerea vij elioasă din octombrie 1 944, fasciştii au

jefuit şi pustiit totul în cale şi au ridicat populaţia pa.•mkă de

la cămine. lnv[ţţătorul Ioan Groza din Rodna, directorul Anton Po­

povici din Bistriţa, Papandron Gheorghe, Costea Pavel, Raţiu Vasile, Rogină Simion, Vlad Leon şi Tanc a Lucreţia au căzut j ertfă pe altarul suferinţelor colective, împuşcaţi mişeleşţe" JiO

Iată numai cîteva din sacrifi:ciile din şirul unui mare cal­var şi tribut plătit de populaţia Năsăudului şi a Bistriţei, nu­mai pentru faptul că a rămas ceea ce a fost în acele vremuri de tristă memorie. 50 Dr. Stefan 1 . Pap, op. eli., p. 1 }-15.

2 1 5 www.cimec.ro

ANEXA 14 C O P I E Văzut -2�.111,1946 Cooperativa : ,.Regna"

ss. Ing, George Şt. Ciobanu ss. Gheorghe :B�ca · · ·

! ',

B O R D E R O U L materialelor eJq)loatate, industrializate cu pt�tUri de cost . şi de

vinzare de la 1938-1945 · ·

Felul Anul materia-

!ului

1938 . cherestea lemn rotund lemn foc

1939 cherestea lemn rotund

1940 cherestea lemn rotund rude lemn de foc

1941 cherestea lemn rotund rude l emn de foc

1942 cherestea lemn rotund rude lemn de foc

1943 cherestea lemn rotund rude lemn de foe

1944 cherestea lemn rotund rude lemn de foc

1945 cheresea lemn rotund rude lemn de foc

Cantitatea ex,ploatată

46520000 mc 59090,280 mc 23165 mst.

56185,531 mc 219900,680 mc

27649,731 mc 724430000 mc 88561,000 mi. 7046,000 mst.

50749,734 mc 107715,000 mc : 1472·81,000 ml.

Preţul Cheltuielile . . Ilie

de ·cost al exploatare eli:.ploa-

.. t4rii

Anual per. me ·- ----- · --- -----

54425953 lei 1.170 32031346 lei oll9

Preţul de valo-rificare

per: ' mc - - --- -

2.010 991

--------.--- - -.

-.--·-- ------

57970293 lei 1032 1.331 68170555 lei 3io 303

----- - ---. ---, - ; 44695350 lei L616 3.00o

4014912.8 lei . 417 830

---------- - -

79409006 lei 1.565 4 . 1 17

149028315 lei 9!1 767 51208,000 mst. ; .

--- ---·-

00661,340 mc 166978702 lei 214269,000 mc

· 644219,000 ml. 182016296 lei 69289,000 mst.

93367,211 mc 267114130 lei 342037,000 mc 14788,000 ml. 467305088 Ici 40417,000 mst.

57979,415 mc 218774454 lei 136854,000 mc 1381062,031 ml 356314077 lei 1 7213,000 mst.

- - -- - - --

9651,431 mc 202246670 lei

1 17413,027 mc 529055671 lei

2.070 4.593

272 625 -·----· !Ul55 4.476

309 872

-------- - ---·----- -------

3.'173 5.315

258 6 1 0

- --------

20.955 21 .83fl

4.505 3.754

-

--· --

---- ----

----

Observaţie : 1945 Vînzarea a 44278,963 mc., lemn rotund pentru care s-a încasat Lei 166.231.00 ss. Gocea Teodot·

(Arh. · Stat. , Cluj, Fond Cooperativa "Regna", dosar nr. 1/1940-1946, f. 17.)

216

www.cimec.ro

�coala medie tehnică agricolă Bistriţa

Ioan Mureşan

Invăţămîntul tehnic agricol are o îndelungată tradiţie în oraşul Bistriţa. Incă în toamna anului 1 870, a . luat fiinţă o şcoală de agricultură pentru b'ăieţi, aparţinînd comunităţii germane (săseşti), care a primit numele de Ackerbauschule, {Şcoala de agricultură) . Această şcoală avea durata de instruire de 2 ani , cu cursuri în perioada 1 octombrie -

[ aprilie, după care elevii făceau practica în gospodăria părintească, sub îndrumarea şi controlul periodic al profe­sMilor. Scopul acestei şcoli era de a pregăti ca buni a9ri­cultori pe fiii ţăranilor saşi din oraşul Bistriţa şi pe cei din satele învecinate. Intreţinere.a elevilor în şcoală şi în qeneral Intretinerea şcolii era suportată de către cei interesati, prin intermediul Comunităţii germane.

ln această formă şco'dla a funcţionat pînă în primăvara dnului 1 944, cînd şi-a încetat activitatea din cauza războ­iului. Sediul ei a fost, încă de la înfiinţare, la 2 km de oraş p·e drumul Tărpiului. Construcţia localului şcolii a început î:l toamna dnului 1 869, încheindu-se în anul 1 870.

_

Dupil război , aşa cum se arată într-un raport al c:i;·ec­tiu n i i Şcolii de agricultură din Bistriţa înaintat Direr:ţiunii învăţămîn tului agricol din Bucureşti, din 2 mai 1 945,1 aceastii şcoală a fost reorganizată pe baza ordinului nr. 279811 944. Conform acestui ordin, cursurile urmau să se deschidă la 1 d ecembrie 1 944, directorul. şcolii fiind numit Nistor Ioan. Sco­pul organizării şcolii a fost acela de a pregăti muncitori agri­coli necesari economiei judeţului Năsăud.

Şcoala avea ·trei ani de studiu, dupii care elevii urmau s:J efectueze un an de practică agricolii. Cursurile şcolii superioare de agriculturd. din Bistriţa şi-·au reluat pmctic

1 Arn. Stai. Jud. Bi�triţa Năsăud, fond Şcoala medie tehnică agricolă Bistrita. dosar 1/1945.

2 1 7 www.cimec.ro

a ctivitatea la 22 ianuarie 1 945, cu 1 1 elevi în clasa 1-a. In această şcoală se primeau elevi absolvenţi a 4 clase prim art>, în vîrstă de 1 2- 1 7 •ani. Absolvenţii acestei şcoli puteau deveni ingineri după continuarea studiilor în şcolile agricole de gradul IJ.2

La 1 septembrie 1 947, Şcoala inferioară de agricul tură din Bistriţa se transformă în Liceul tehnic agricol. In această situaţie localul vechi al şcolii nu mai este încăpător şi insti­tuţia primeşte o c li:idire pentru internat în or•aş, pe Bule­vardul Republicii nr. 8 ( fostul interna t a l l iceului de băieţi , .Al . Oclobescu " ) .

L a începutul anului şcolar 1 948/ 1 949 - în baza legii privind reforma învăţămîntului - şcoala primeşte carac teru l şi gradul de , ;Şcoala _medie tehnică horticolă", ca1 expresie a necesităţilor looale, fiind în subordinea Ministerului Agri­culturii. in această formă a avut trei etape de dezvoltdre şi a funcţionat în c lădirea actualului Liceu de m atematică-fizică , . Liviu Rebreanu" din Bistriţa.

in prima etapă a avut denumirea ele Şcoala medie tehnică horticolă, la care se ataşează, în to•amna anului 1 950, şi Şcoala medie tehnică ele comerţ, în lichidare, pînă ICI sfîr� şitul anului şcolar 1 95 1/1 952. In a doua etapă primeşte denu­mirea ele , .Grup şcolar mediu tehnic" cu secţiil e horticultură si z ootehnic funcţionînd astfel în anii şcolari 1 952/1 953 şi 1 953/1954. ln a treia etapă se transformă în Şcoală �edie tehnică de pomicultură, functionind în aceast ă formă în anul şcolar 1 954/ 1 955. 1

Din toamna anului 1 955, ca urmare a H.C.M. nr. 9 1/ 1 955 privind reprofilarea învăţămîntului tehnic şi profesiona l . Şcoala medie d e pomicultură s e transformă în , .Şcoală profe­sională de ucenici pomicultori" , iar din toamna anului 1 957 primeşte caracterul mai general de , .Şcoala profesională d e uceniCi horticultori". In această formă v a function a pîn:� în anul şcolar 1 960/1 961 .

In perioada 1 957- 1 961 . şcoala s-a mut,at în localul fostei şcoli de agricultură, care a fost renovată în întregime şi adaptaUi noilor cerinţe ale învăţămîntului . r,

Incepind cu anul şcolar 1 96 1 1 1 962 pînă în anul şcolar 1 965/1 966, şcoala a devenit Centrul agricol Bistriţa , cu sediul în s lrada Avram Iancu, avînd , în componentă şcoala profe­sional il horticolă, · şcoala profesională veterinară, şcoal"i dt." contabilitate agricolă, şcoala tehnică de maiştri , precnm ş i cursurile pentru pregătirea cadrelor provenite din gospo-

2 Ibidem, 3 Ibidem., dosar 73/1 955. 4 Ibidem., dosar 38/1961 .

2 1 8

www.cimec.ro

d&riile agricole colective : preşedinţi şi · brig�dieri. Cursurile pentru şcolile profesionale durau 3 ani, cele de contdbili 2 ani, · iar cele de maiştri 4 ani. Cursuri!� pentru cadrele G.A.C-urilor durau 6 luni şi se desfăşurau de două orT pe an.s Di n anul şcol•ar 1 966, Centrul şcolar agricol se transiormă în . liceu agricol.

Pe lîngă aceasti.l şcoală au mai funcţionat şi cursuri sp,e.�:iale. Astfel, din octombrie 1 946 pînă în aprilie 1 948 s-au desfăşurat cursurile de agenţi pastorali (văcari şi cioban�) ; din octombl'ie 1 950 pînă în iunie 1 952 au fost organizate cursuri serale de calificare contabilil, iniţiate şi tutela.te de Mif,liSterul Comerţului Interior ; din ianuarie 1 953 pîn�1 în noiembrie 1 953 cursuri de brigadieri legumicoli, în serii de cîte două luni, iniţiate şi îndrumate de Mini sterul Agric ulturii şi Sitviculturii.

ln anul 1 984, A rhivele Statului Bistriţa au preluat în d epozitele proprii documentele create de şcolile agricole dill Bistriţa în perio ada 1 945-1 965, materialul arhivistic fiind inventariat şi selecţionat în întregime.

Documentele din fond cuprind informaţii despre toate formele de învăţămînt agricol din Bistriţa, existente după anul l945. Arhiva foslei şcoli de agricultură înfiinţată în anul J 870 a fost distru sil în timpul trecerii" frontului în to amna a nului 1 944, aşa că informaţii despre această şcoală şi acti­vitatea ei nu avem decît din ziarele locale germane şi apoi şi · rOmâneşti. din perioada interbelică şi în fondul Prim aria oraşului Bistriţa. Unele in formaţii privind cadrele �idac ticc şi personalul administra tiv al şcolii de agricul lură mai pu �ern găsi în fondul Casa de asigurări sociale Bi striţa, car2 s0 găseşte în păstrare la filiala n oastră (person alul care a c otiza\ pentru asigurări sociale) .

· Fondul d ocumentar privind învăţămîntul agrico l din Bistriţa cuprinde ordin e , circulare, instrucţiuni , s tudii , mono­grafii, tabeJe, acte în legătură cu executarea buge tului şcolii , cereri de înscriere ale elevilor şi anunţuri de popularizare a şcolii în rînd ul agric ul torilor. plan uri el e muncă, d ări de seamă, rapoarte şi procese-verbale de i n specţie,6 întocmite cu · ocazia coatro alelor organelor l'vl inis terului Agriculturii sa u ale inspectoratelor şcolare pentru acordarea de grade didactice, acte privitoare la efectuarea practicii şi a exame­nu lui de .absolvire, planuri ele culturi şi de producţi2 de pe ferma şcolii, acte ale elevilor c a : certificate, foi matricolP e le., liste cu inventarul şcolii . planuri de aprovizionare, situaţii de personal şi un în semnat volun1 de corespondenţă cu Minis terul Agriculturii. cu autori tăţile adminis trative

5 Ibidem. 6 Ibidem., dosar 90, registrul de i•pecţii 1 961-1967.

21 9 www.cimec.ro

locale, precum şi cu particulari . avind ca· subiect · diteri tP pro bleme legate de bunul mers al şcolii. Alături de acestea se mai. adaugă : registre m atricole, ca taloage, registre de inspecţii şi registre de intrare-ieşire a corespondenţei. · ' '

Materialul documentar creat între a ni i 1 945-1965 oferă cercetătorului informaţii însemnate privind evoluţia · irivi:\ţ;:I-m intului agricol bis triţean în anii ele după eliberare.

·

î ntr-un raport din 28 aprilie 1945, trimis · ele Şcodlă l\lftnisterului Agric ulturii şi Domeniilor, se arată că la înfiin­ţare şcoala nu dispunea de m aşini. decît de un tractor Lanz, toaţe c'elelalte ma şini agricole precum şi unele părţi ale imobilului vechii şcoli de agricultură fiind distruse în timpul trecerii frontului. Petson·alul şcolii depunînd eforturi' lljari a reuşit să ac hiziţioneze maşini agricole eli ca're să 'poată începe însiimîntdrile de primăvară pe lotul şc?lii. · ' ·

. j Din corespondenţa ce s-a păstrat pînă a stăzi rezJlh:<l că

şcoala dispunea, în anul 1 945, de 40 h a teren cumpărat de fosta comunitate săsească pe locul numi t ,;Dealul .T�apdd­firi ior". După Reforma Agrară din anul 1 945, s-au mai a tribuit şcolii încă 27,84 ha teren. în anul 1956, şcoala a mai .pnrnit s1.:.prafeţe de teren din rezervele ele sta t . înSă situaţia lce'stor terenuri nu a fost c larificată decît in anul 1 958. Ca untiare a atribuirilor succesive de terenuri agricole, supra:faţd de cc.re dispunea şcoala , in 1 958, s-•a ridicat la 1 00,94 ha.

într-o clare de seamă din anul 1 958, privind starea cultu­rilor şi . a teren urilor a tribuite şcolii. se arată că şcoab dispunea ele un teren e xperimental şi demons trativ leguŢnicol de 0,30 ha, de un punc t de sprijin pentru I nstitutul de cerce­târi î n cultura porum b ului din Turda, în suprafaţă de 1 :5 ha ; u n cîmp demonslra tiv fi totehnic cu o suprafaţă de 0,1 h·'l ; o ma rcotieră pentru forme pitice şi pentru p alisare de 0,05 h<l ; de 2, 1 0 ha gr�iclină ele legume pentru a putea fi irigată ; douiî ser e cu flori ; o suprafaţă ele 0,6 ha c u viţă de vie, cu so:uri diferite pentru practica elevilor. precum şi de o livadd. tinJ.r�i şi o pepinieră de pomi fructiferi . . In .cîmpul experimental legumicol s-a urmărit obţi ncr�� de soiuri de legume potrivite pentru această zonă, iar , în cimpul pu�1ctului de sprijin pen tru cultura porumbului s-a urmqrit c o mpor tarea diferitelor soiuri ele porumb hibrid din punct de vedere agroteh nic şi al ameliorării.

Ca o realizare> de excepţie din acei ani s-a reuşit, · aşd du�ă cum se m enţionează în dările de seamă asupra practici i şco!arilor elin anul 1958, obţ'inerea unui nou soi de toma tC', c a. urmare a încrucişihii soiurilor . . Inimă d e bou" şi "Aurora " . Noul soi de roşii avea fructe mari, gustoase, era superi or şi p roductiv c ompara tiv cu alte soiuri de tomate.

220 www.cimec.ro

In cadrul tematicii ştiinţifice la p ornic ultură şi pomologie, proq�::;e}e-verbale de practică în producţie relevă cii s-au întreprins ·experiente cu hib'ridări la rneri şi porni, primindu-se sprijjn ; preţios din partea Staţi unii Experimentale PomicoJe ( ICAR) Bistriţa.

Corespondenţa purtată cu autorităţile locale şi cea cu particularii oglindeşte faptul că şcoala a avut o influenţă însemnată asupra dezvoltării agriculturii şi creşterii produc­ţiei agricole. Astfel . şcoala a pus la dispoziţia ţăranilor şi a întreprinderilor a�ricole de stat maşinile de semănat , grapele , qreblele mecanice, prăşitoarele şi alte utilaje pentru diferite lucrări agricole. În acest fel au fost ajutate: Staţiunea Expe­rimentală Pomicolă ( ICAR) Bistriţa , î:rHreprinderile agricole de stat, precum şi o serie de ţărani individuali.

În sectorul zootehnic al şcolii s-au adus serioase îmbu­nătăţiri prin selecţia vacilor cu lapte.

Profesorii şcolii, la rîndul lor, au dat îndrumări ţăranilor colectivişti şi jndividuali în cadrul cursurilor agrozootehnice în satele din jurul oraşului Bistriţ•a. In presa locală au fost publicate articole cuprinzînd sfaturi agricole, iar la stc1ţia locală de radioficare au fost prezentate săptămînal m ateri a l e cu · caracter agricol, calendarul lucrărilor agricole curente şi sfaturi agricole.

O metodă care a popularizat şi şcoala şi lucrările agro­tehnice aplicate în gospodăria didactică a şcoli i a fost parti­ciparea l-a expoziţii agricole raionale, unele de fiecare dată această unitate de învăţămînt a primit premiul întîi . Faptul a trezit şi mai mult interesul ţăranilor muncitori din oraş şi din jur şi a dus la organizarea în cadrul şcolii a uno-r schim­buri ele experienţă.

Din situaţiile statistice referitoare la urmărirea absol­ventilor în p roducţie, se remarcă în principal că aproximativ 95% din absolvenţii şcolii au practicat meseria aleasă in timpul şcolii . Dintre aceştia 20% au urmat institutele aqro­nomice. Apoi, dintre seriile cînd şcoala a dat muncitori agri­coli calificaţi, mulţi dintre aceştia au urmat cursurile şcolilor

· tehnice de maiştri. Toate aceste succese au fos t posibile numai prin munca plină de abnegaţie a profesorilor şi cerce­tătorilor care au predat la această şcoală, prin dragostea insuflată elevilor pentru meseria aleasă. ·

Din procesele-verbale de inspecţie făcute cu ocaziii controalelor organelor superioare se poate urmări evoluţia şcoli i , sub toate aspectele. Astfel. faţă de 1 935, cînd şcoala dispune•a de o clădire cu 3 săli de clasă, un inventar aqricol distrus în bună parte de război , cînd nu existau manuale şcolare i ar cursurile şcolii erau urmate de 1 1 elevi , în anul şcolar 1 964/1 965 situaţia şcolii s-a modificat radical. In acest

221 www.cimec.ro

an şcoala dispunea de 1 3 săli de clasă, 3 laboratoare, 3 săli pentru depozitarea materialului didactic, o sală de festivităţi cu o capacitate de 200 locuri. un internat cu o capacitate de 420 locuri, o spălătorie, sală pentru bibliotecă şi o cantină cu o capacitate de 250 locuri pe serie, elevii primeau to::Itc

· manualele gratuit. In ceea ce privea biblioteca şcolii, ea avea 1 1 .000 volume din care 4.000 manuale şcolare, restul fiind c ărţi ideologice, beletristice şi tehnice . Şcoala a funcţi­onat cu 1 7 clase avînd un număr de 556 elevi .

De asemenea, faţă qe · un singur cadru •didactic existC' ; J t la inceputurile şcolii. în 1 945, în anul şcolar 1964/1 965 şcoala

' avea asigurat intregul necesar de personal didactic cu pre­gătire profesionaln de" specialita te. Astfel, în acest an şcolar au fost încadrate 20 de cadre didactice cu functie de b azi! în şcoală, din care : 1 O ingineri zootehnişti , 2 econ om işti şi 6 profesori de eul Lură generală..

Ca personal didac tic ajutător, şcoala avea încadra t i 2 l9boranţi ş i 6 pedagogi. care îşi desfăşurau ?Ctivitatea sub conducerea şi supravegherea directă a conducerii şcolii .

Studierea documentelor referitoare la învăţămîntul agri­col din Bistriţa oferi\ cercetătorului o imagine veridică asupra eforturilor întrepri nse în direcţia dot5rii acestei şcol i ·cu mij loacele necesare promovarn Ul'l.Ui învăţămînt agricol modern. Totodată, se crează o im agine amplă asupra contri­buţiei învăţămîn tului agricol bistriţean la eforturile qen erale întreprinse de statul nostru sociali st pen tru asigurarea nece­sarului de cadre din domeniul agriculturii româneşti.

222 www.cimec.ro

Spirit revoluţionar �i inaltă exigen,tă

in intreaga activitate cultural-educativă

si artistică ce se desfăsoară , ,

sub generoasa egidă a Festivalului na,tional

"Cintarea României· •

Floarea Iordan

S-au împÎinit 23 de ani de la istoricul Congres al IX-lea al partidului. congres ce a marcat o nouă etapă de impor­tanţă vitală în viaţa întregului popor, congres ce a deschis calea gîndirii şi activităţii creatoare, a perfecţionării intregii munci de făurire a socialismului în România. In c onştiinţa poporului nostru, marile înfăptuiri. fără precedent în istoria patriei. obţinute în aceste peste două decenii, . sint strîns împletite cu personalitatea şi actiunea revoluţionară a celui mai iubit fiu al său - tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

Promovarea cu curaj a noului , eliberarea de orice dogmă rigidă , aplicarea creatoare a adevărurilor generale ale materialismului dialectic şi istoric la realităţile concrete ale ţării noastre au avut loc în condiţiile în care, pe plan inter­naţional, se insista pentru menţinerea socialismull2i in tipare deja învechite . Referindu-se la problemele construcţiei :socia­lismului în general. la faptul că el se înfăptuieşte în mod diferit de la o ţară la alta, într-o e tapă sau alta a dezvoltării societăţii, secretarul general al partid ului nostr u , tova răşul Nicolae Ceauşescu , sublinia că . . . . . partidul nostru , indeosebi după Congresul al IX-lea, a · adoptat o serie de măsuri şi a perfecţionat activitatea de conducere, de planificare, de orga­nizare, inclusiv dezvoltarea democraţiei soci aliste " . t

1 Niccdoe Cea uşescu, Expunere la Şedinţa Comitelului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. dtn 29 aprilie naa, in Scinteia, an 47, rw. 1 421 6 din 4 moi> 1988, p. 3.

223

www.cimec.ro

Document programatic de inestimabilă valoare, Expu�e­rea secre turului general al partidului se înscrie pe linia strălucitelor salE' con lrihuţ i i tE'oretice si ntetizate în Programul ideologic al partidului adoptat la Plenara lărgită a C.C. al P.C.H. din 1-2 iunie H l�L. in t<.aportul prezen tat la Congresul al XIII-lea al partidului ce a j alori at principalele direcţii ale activităţii ideologice şi politica-educative menite să îmbogă­ţească cu n

·oi teze şi idei Programul ideologic, să aprofundeze

problemele nou apăru te, să generalizeze experienţa 1 evolu­ţionară. a partidului , în magistralul Raport p rezentat la Conferinţa Naţională a partidului din 1 987. Din toate ace ste documente, la care se adaugă expunerile la şedinţa comună a Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii şi a Consiliului Naţional al Agriculturii, la consfătuirea ele lucru cu activul ş i cadrele de bază elin domeniile muncii organizator ice de partid şi politica-ideologice, cuvîntările

· rostite la Pl�nara

C.C. al P.C.R. din 28 iunie a.c . şi la Plenara Consil i u lui Naţional al Frontului Dem ocraţiei şi Unităţii Socialis te , se desprinde importanţa pe care secre tarul general al par tidului o acordă ac ti\' itilţii ideologice şi politica-educative , / cerinţa îmbunătăţirii şi creşterii eficienţei demersului acesteia în procesul de> formare a omului nou, singurul capabil s5 asigure cu ade\-ilrat un viitor de aur României.

. Siluînd activitatea poli lico-educativă şi culturala c a parte

inseparabilă a dezvoltării economico-sociale a patriei noastre partidul îşi a firmă caracterul profund ştiinţific al poli ti cii sale ce conferă conştiinţei socialiste, noului mod revoluţionar de a gîndi. de a munci, de a trăi, noii persona.lităţi umane un rol de primă importanţă în dezvoltarea societă tii româneşti. Participarea activă, plină de dăruire şi de înaltă ră spundere patriotică revoluţionară, a tuturor oamenilor muncii la înfăp­tuirea politicii partidului are implicaţii tot mai profunde în realizarea obiectivelor stra tegice ale dezvoltării multilaterale a ţării.

Transformarea conştiinţei revoluţionare într-un instrument cu mari posibilităţi de acţiune în procesul de reinnoire permanentă a societăţii situează în prim plan cerinta legării tot mai strînse a activităţii ideologice, politica-educative şi cultural-artistice de activ itatea productivă, de realităţile economica-sociale, de viaţa de fiecare zi a oame nilor muncii ŞI m primul rînd a . comuniştilor - în muncă, în familie, in colectivităţile în care trăiesc şi muncesc, - spiritu l revolu­ţionar devine . ,marca" de calitate a omului nou angaj at plenar şi responsabil în înfăptuirea neabătută a Programului partidului, a obiectivelor edificării socialismului în România. Lupta împotriva rutinei, îndrăzneala în gîndire şi acţiune, autoperfecţionarea permanentă privită c a o necesitate de

224 www.cimec.ro

lărgire a orizontului de cunoştinţe profesionale, ştiinţifice, de cultură generală, de însuşire a valorilor morale ale societăţii socialiste , atitudinea fetmă fată de tot ceea ce este perimat, retrograd, faţă de tendinţele de b'irocratism, de automulţu­mire : se inscriu ca trăsături definitorii ale personaliUi.ţii umane specifice timpului pe care-I trăim.

Implicate, prin iiJlsăşi statutul lor, in ampla activitate de înfăptuire a Programului ideologic al partidului. aşeztimintele . de cultură de pe întreg cuprinsul patriei, indiferent de mări­mea lor, de statutul şi reţeaua căreia îi apartin - sînt chemate să participe cu şi mai mare eficienţă la vaslui proces · de mobilizare, de conştientizare a oamenilor muncii . a între­gului popor spre a acţiona într-o direcţie unică : înfăptuirea planurilor de dezvoltare, de ridicare a patriei noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie. Aşa cum sublini.:l secretarul general al partidului , tovarăşul Nicolae Ceauşescu, , . înfăptu­irea hotărîrilor Congresului al XIII-lea , a Programului parti­dului impune îmbunătăţirea generală şi a activităţii de educaţie şi cultură, de formare a omului nou, cu o înaltă conştiinţă revoluţionară" .2

Faptul că s-a pus din nou accentul pe necesitatea îmbu­nătăţirii activităţii politica-educative, de ridicare a nivelului de conştiinţă revoluţionară, socialistă confirmă caracterul de proces de acţiune continuă ce-şi găseşte mereu noi forme de implinire, de imbogăţire. In centrul acestei activitil ti se află omul societăţii noastre, milioane şi milioane ele conştiinţe, la a căror modelare concură o multitudine de factori. Ştiinţa , învăţămîntul, cultura, acţionează printr-o diversitate de torme şi căi, în cadrul unui proces complex şi continuu, în direcţia plămădirii omului nou.

Ceea ce şi-a propus partidul - centrul vital al naţiunii noastre - este imbinarea dialectică a tradiţiei şi modernizării care să conducă la crearea unei societăţi armonios dezvoltate pe toate planurile, la propăşirea valorilor materiale şi spiri­tuale şi să inter.vină ori de cite ori este necesar , la inliitu­rarea a ceea ce este vechi şi perimat, indiferent de domeniile tn care-şi face simţită prezenţa. Caracterul inedit şi deosebit de complex al problemei formării omului nou conferă, in mod implicit, tuturor celor care, prin specificul muncii lor. prin increderea cu care i-a investit partidul, se află în primele rinduri, responsabilităţi ce nu admit derogări de la calitJ.te, de la spiritul revoluţionar.

In societatea noastră socialistă, a lucra in industrie, în ag:ricultură nu înseamnă numai a produce valori materiale, ci şi a făuri conştiinţe, a modela atitudini faţă de muncă, a

2 Nicolae Ceauşescu, Cuwintare la CongreiUI al III-lea al•eduCG11el politice ti culturii ID­claliste, 'n ,.Cin1111rea Româ niei", an 1987, nr. 9, p. 5.

15 - ,.File de Istorie" 225 www.cimec.ro

cultiva şi dezvolta inalte responsabiHtăţi, pe ba'Za unor inalte competente profesionale, faţă de cauza comună : dezvoltarea social�economică a patriei. Trecerea României Ia stadiul de ţară socialistă mediu dezvoltată, înţelegînd prin aceasta c reşterea intensivă a industriei şi agriculturii. a celorlalte ramuri ale economiei nationale pe baza celor mai noi cuceriri a.Ie ştiinţei şi tehnicii. are implicaţii şi asupra calităţii fapţeL d e muncă. Pregătirea şi perfecţionarea acesteia este indiso­l ubil legată de afirmarea tot mai puternică a oamenilor muncii c a purtători ai noilor relaţii de producţie socialiste în tripla lor calitate de proprietari. producători şi beneficiari ai întregii a..;·uţii naţionale, participanţi activi la conducerea vieţii social-politice prin întregul sistem de institutii. organisme şi forme ale democraţiei noastre muncitoreşti socialiste'.

·

Corelate în ansamblul lor, toate aceste cerinţe, inclusiv cele referi toare la lărgirea permanentă a întreqii Mii de cunoaştere, conturează noua personalitate a omului societăţii noastre socialiste. Aşezămintele de cultură se situează, prin obiectivele înscrise în programele lor, prin mijloacele şi instrumentele de care dispun, în miezul complexului proces de formare şi desăvîrşire a omului nou.

Marile succese obţinute de întregul nostru popor, îndeo­seb'i după Congresul al IX-lea al P.C.R.. demonstrează cu puterea faptelor c:r;eatoare voinţa unui popor stăpîn pe desti­nele sale, care-şi făureşte in mod conştient şi liber propriul său viitor - viitorul socialist şi comunist.

Este un fapt ce nu trebuie demonstrat că de buna p regătire şi educaţie a celor chemaţi să facă educaţie, să răspîndească în mase cunoştinţele ştiinţifice, cultural�. etice şi estetice depinde în mare măsură reuşita demersului formativ-educativ. Aşa cum sublinia secretarul general a l partid111Iui nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu : "Educaţia şi cultura înaintată , revoluţionari:�, presupune cunoştinte \· dste, multilaterale, în toate domeniile, bazate pe o concepţie revo­luţionară despre lume şi viaţu - materialismul didlec lic şi istoric - pe idealuri le nobile ale socialismului ţ;tii ntific. In asemenea condiţii educaţia politică. cult urală, CQnstituie . asemenea soarelui. un adevârat astru care emanii. cultură şi luminează omenirii calea spre noi orizonturi , spre intelegerea originii vieţii , a lumii înconjură toare , a dialecticii naturii şi societăţii , a legilor obiective a l e d0zvoltării economica-soci­ale". ::

De mare importanţă socială, cul tura n o u ă prom cvati1 de partidul şi statul nostru , cu un întreg sistem de forme ş i

3 Nicolae Ceauşescu, Ezpunere c:u privire la perfe.ctionarea activităţii CM"ganizalorice, ide� logice şi politiao-educcrtive, in • vederea creşterii rolului conducător al partidului in in· treaga viaţă economico-•ocială, Bucureşti, EdiL Politică, 1938, p. 22.

226

www.cimec.ro

niodalită.ţi instituţionalizate, conturează azi un fenomen complex, pătruns de un larg umanism revoluţionar, Yenornen în care se regăsesc toate laturile educaţionale care contribuie la formarea omului nou, cu o puternică conştiinţă revoluţi­onară. Intre acestea, Festivalul naţional , .Cintarea: României" , conceput ş i organizat din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, s-a dovedit o formă vie, atotcuprinzătoare, de participare a maselor de oameni ai muncii la actul cultural. Grandioasă expresie a democratismului socialist propriu societăţii noastre. · Marele Festival al muncii şi creaţiei a atins astăzi parametri greu de imaginat în alte perioade, devenind o forţă de cuprindere şi un impact asupra maselor dincolo de înregistrarea pasivă a actului cultural în sine, acestea devenind nu numai benefici:

arele culturii noi, dar şi creatoarele ei de excepţie. Avind in vedere în permanenţă indicaţiile date de tova­

răşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului nostru , cu privire la continua dezvoltare şi . îmbunătăţire a acestei grandioase manifestări naţionale, se acţioneazu pentru orientarea întregii munci politico-educatiYe, ş tiinţifice şi cultural-artistice spre susţinerea obiectivelor maj ore rezultate din documentele de partid, privind educaţia patriotică şi revoluţionară a maselor, formarea unui om nou, cu un larg orizont de cunoştinţe, cu o gîndire economică modernă, capabil să participe conştient şi activ la vasta muncă cie modernizare a întregului proces de producţie dm industrie şi agricultură, din întrega viaţă politico-socialii a ţării noastre . De )a o ediţie la alta a Festivalului a sporit numărul crea torilor participanţi la întrecere, au fost elaborate solutii tehnice a căror eficacitate este estimată la milioan e şi mili­oane de lei, a sporit numărul formaţiilor artistice, al cetHclu­rilor, cercurilor tehnica-ştiinţifice, s-au diversificat modali­tăţile ele acţiune culturală şi m anifestările organizate pe genuri sau tematici. S-a pus m ai bine în valoarP, în acest mod, puternica bază materială pentru activitatea poli tico-edu­cativă şi cultural-artistică de care dispunem , Festivalul transformîndu-se într-o adevărată forţă de creaţie a poporului în toate domeniile, a dezvoltări i unei noi culturi, în care poporul reprezintă factorul determinant. Aşa cum marele său iniţia tor l-a conceput şi dorit , Festivalul îmbind. organic , într-o concepţie armonioasă, acti ·.· itatea de producţie cu te a cultural-educativă şi artistică, afirmîndu-se tor mai puternic ca o adevărată epopee a muncii şi creaţiei socialiste, eleve� nind un adevărat creuzet educaţional al întregului nostru popor. El se c onstituie într-un cadru larg şi generos de valorificare a talentelor, a ·capacităţii creatoare a poporul ui nostru nu numai pe tărîmul' frumosului, ci şi al inventivităţii

15" 227 www.cimec.ro

tehnice, chemate să-şi găsească aplicare promptă in producţie, asig'\lrind participarea nemijlocită a O"dmenilor muncii Ia viaţa spirituală nouă, la cultura · naţională, în concepţia cea mai cuprinzătoare a acestui termen.

Retrospectiva marilor infăptuiri a le Epocii Nicolae Ceauşescu înscrie printre evoluţiile sale definitorii, cu însemnate şi binefăcătoare consecinţe · în planul activităţii spirituale, continua integrare a cultu.rii în viaţa societăţii: Sporirea considerabilă a mesajului educa ttv al acesteia, îmbogăţirea potenţialului său ideatic şi a capacităţii de influeri� tare a conştiinţelor, se desfăşoară in cadrul vastului demers de intensificare şi îmbunătăţire a operei de modelare a omului nou, de ridicare la un nivel superior a activităţii ideologice in ansamblul ei, este un amplu şi continuu preces revoluţi .. onar, a cărui conceptie se întemeiază pe gîndirea novatoo.re, pe ideile, tezele şi ' orientările secretarului general al parti­dului nostru. In concepţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, aşa cum se desprinde şi din magistralul Raport prezentat Conferinţei Naţionale a P.C.R. , · direcţionarea constantă !>i cu prioritate a activităţii ideologice, a muncii politice şi cultural-educative de masă spre formarea şi afirmarea putE>r­nică a conştiinţei revoluţionare a oamenilor muncii, spre manifestarea plenară a personalităţii umane reprezintă o expre­sie şi o exigenţă de maximă importanţă a dinamismului socie-

• tăţii noastre socialiste. Intregul complex recent de măsuri, subor­donat acestei finalităţi majore, orientările şi direcţiile de de actiune, elaborate cu rigoare ştiinţifică de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, îşi demonstrează, cum nu se poate m ai bine şi mai convingător, justetea şi legitimitatea� Se ştie di acest preţios tezaur al teoriei şi practicii formării noii conştiinţe socialiste, chemat să asigure un caracter cit mai unitar şi m ai aplicat muncii politica-educative şi cultural-ar-' tistice de masă, prin creşterea eficienţei şi a conţinutului său revoluţionar, a fost încorporat, prin hotărîrea Congresului al XIII-lea al P.C.R., ca parte in tegrantă a Programului ideologic al partidului.

Activitatea cultural-educativă din ultimii 23 de ani -parte componentă . a realizărilor epocale ale poporului nostru, in acest răstimp de mari afirmări creatoare, inaugurat dl� Congresul al IX-lea al partidului -- datorează tovarăşului Nicolae Ceauşescu o strategie nouă, originală, ale cărei principale direcţii de acţi une derivă din premise aflate :intr-o or9anică intercondiţionare : asigurarea accesului neîngrădit al maselor la comorile artei şi culturii şi, concomitent, îmbogăţirea şi amplificarea acestor comori, a întregii vieţi spirituale a ţării, cu participarea intregului popor, chemat

228 www.cimec.ro

a stfel să-şi asume dubla cali tate de beneficiar şi creator de valori culturale. intr-o asemenea perspectivă, însuşi conceptul de cultură, relaţia cu ltură-educaţie capătă un c onţinut revo­luţionar nou : , .Noi concepem procesul de educaţie şi cultură --'-- ca o parte integrantă a activităţii productive, a muncii libere şi nu ca ceva rupt de preocupările zilnice". Ideea este reluată în Cuvîntarea secretarului general al partidului nostru rostită la înche ierea lucrărilor Conferinţei Naţionale a P.C.R. , imde se subliniază faptui că pe cei care lucrează. în acest important domeniu al vieţii sociale trebuie să-i ca racterizeze : . . hotărîrea fermă de a face totul în vederea îmlmniltăţirii i:ntregii activităţi politica-ideologice şi educative, pentru a transforma c o nştiinţa revoluţionară, educaţia, într-o uriaşă forţă, care să dinamizeze activitatea î n toate sectoarele vieţii ec onom ice şi sociale".

Trăinicia şi forţa morală a unei civilizatii se apreciază înainte de Loate prin capacitatea de creaţie cul turală, de valorizare şi p ropulsare optimă a n1lentelor spirituale ale poporului. Rapor tarea artei, a culturii în general la societate, la structurile ele bază ale vieţii sociale, la actele el e muncJ şi la psihologia poporului angaj at cu toate puterile sale l<:1 c•dificarea unei lumi a dreptăţii şi a omeniei. nu înseamnă un determinism linear, lipsit de nuanţe care si\ minima lizeze autonomia relativă, specificul estetic al artei. In toate formulările tovarăşului Nicolae Ceauşescu vizînd locul a rtei şi culturii acestea apar ca subsisteme sociale de egală impor­ti:!nţă cu su bsistemul economic şi politic, deoarece vizează J l�mijlocit înflorirea personal ităţii umane, a omului ca fiinţ:i muncitoare şi culturală, făuritorul tu turor acelor bunuri şi v alori ce alcă tuiesc patrimoniul de inteligenţă şi sensibilitate al p oporulu. ·

Ţinînd seama de însăşi dialectica progresului social, de factorii decisivi ai acestuia, este firesc ca în întreaga. operă teoretică a preşedintelui României grij a pentru organizarea eficientă şi dezvoltarea armonioasă a tuturor ramurilor econo­mice să ocupe locul primord ial. dar înseşi aceste probleme <�conomicC', ci l şi cele cultural-artistice, sînt intotdeauna t ;·ata te şi soluţion a te din perspecti va umanismului revolu­ţionar , s i n l subordona t e mereu omului ca valoare supremă : .. Tipul uman pe care vrem sct-1 făurim în societatea noastră trebuie să se caracterizeze prin pasiune pentru muncu trea­toare, printr-un înalt spirit de răspundere faţă de interesele generale ale colectivităţii" . 4

4 Nicolae Ceou,escu. Expunen cu priwlre la unele probleme ale conducerii acfooit6111 -ico-sociale, ale muncii ideologice ,1 politico-eclumtiwe, precuna 'i ale •ituatiei intema1ionale, Bucur�tio. EdiL Politică, 1988, p. 32.

'

229 www.cimec.ro

Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P .C.R. din 29 april

.k

1 988, asemenea tuturor rem arcabilelor analize priv ind J i(ii­carea pe o treaptă calitativ superioară a întregii ac ti ·;Hăţi economico-sociale, înfăptuirea obiectivelor ...: i n cinalulul

1 986---1990 prvind trecerea României în stadiul de t<Hil mediu d ezvoltată, materializarea Programului ideologic al partidulu i este străbătută cu fermitate de ideea că în condiţi i le în care dispunem de o politică j ustă, de principii economice interne:

i ate ştiinţific, de structuri de organizare şi conducere dem o­cratică adecvate, elementul hotărîtor î l reprezint.ă cal ftatea factorului uman, competenta şi răspunderea revo luţionarii a cadrelor, pregă tirea profesională , tehnică şi ş tiinţifică a oamenilor muncii. nivelul educaţiei politice şi ideologice, orizon tul de cultură , gradul de dezvol tare a conştiinţei sociali-ste. AstfeL ideea afirmării spiritului revolu ţionar ca forţă motrice a progresului social-economic dar şi cCI dimen­siune specifică a omului nou - contribuţie original.'.i . crea­to are a partidului nostru, a secretarului său general - iş

.i

g [iseşte expresia, î n etapa actuală, în înfăptuirea noii calităţi il muncii şi a vieţii, afi rmarea factori lor calitativi intensivi ai dezvoltării economico-sociale, înscrierea fermă

·a tarii pP

coordonatele revoluţiei ştiinţifice şi tehnice, ale noii revoluţii agrare, realiza rea unei profunde revoluţii în modul d0 a gîndi şi acţiona al oamenilor, in ten sificarea activitiîţii po l i l ico-idP·· ologice şi cultural-educative, în vederea pregcitirii lPm C'inicc a forţei de muncă, a formării omului nou.

Conducerea partidului şi statului nostru, tovar<1şul Nicolae Ceauşescu personal, văd în înflorirea ar tei şi culturii un factor eseqţial de educaţie şi civilizaţie, mărturiA v spiritului creator al poporului nostru, purtător pe meridianelP lumii a unui mesaj de pace şi 'prietenie, al virtuţilor sale morale şi estetice. In acest sens Festivalul naţional . . Cîn tareil României " a reuşit de la o ediţie la alta să polarizeze, s�i organizeze şi să propulseze uriaşele puteri crea toare ale oamenilor muncii· de cele mai felu rite structuri socio-profe­sionale. Artiştii şi creatorii profesionişti şi amatori alcătuiesc un mare front naţional al afirmării plenare a celor mai semni·· ficative şi durabile valori ale con ştiinţei naţi onale, . ale etosului românesc, demons trează cu o mare forţă de convin­gPre geniul creator al poporului nostru, sensibilit a t e a Sil artistică d eosebită, precum şi capacitatea de a îmbina ' în mod a rmonios tradiţia artei milenare pc. carţ' o moşteneşte cu activitatea de creaţie inspirată de măreata c ti torie revo­luţionară pe care o realizează în prezent. �

Poate în nici un sector al munci� ideologice şi politice tezele, orlentărjle şi sarc· inile reieşite din excepţiomilcJ

23P www.cimec.ro

.

Expunere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la şedinţa Comite­tului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie 1 988 nu-şi găsesc mai bine cimpul de aplicare decît in activitatea cultural-educativă de masă, concentrată programatic şi desfăşurată sub egida Festiv al ului naţional . . Cintarea României", care are ca obiect transformarea reali tăţii umane, formarea omului nou. Căci, perfecţionarea societăţii este condiţionată de conţinutul şi calitatea muncii fiecărui individ, !nunca fiind modalitatea fundamentald a împlinirii şi autore­alizării omului. In generosul cadru oferit creativităţii de Festival prind viaţă valorile şi orizonturile umanismului revoluţionar, ale dragostei de patrie, ale dăruirii pentru cauza socialismului ' şi comunismului. Iar recentele teze subliniază necesitatea valorificării depline a potenţialului de creaţie al poporului român aflat in cea mai fertilă epocă a istoriei sale.

ln spiritul Expunerii. mişcarea cultural-educativă şi artistică trebuie să accentueze preocuparea de a transforma valorile culturii in principali factori de educaţie. Pentru întreaga reţea a a şezămintelor culturale - universităţi cultural-ştiinţifice, biblioteci. centre de cultură şi creaţie .. Ci:ntarea României", muzee, cluburi, cinematografe, pentru organizaţiile de masti şi obşteşti implicate în organi­zarea şi desfăşurarea activi tăţii cultural-educative devine prioritară sarcina de îmbunătăţire şi diversificare a conţinu­tului programelor prin permanentizarea şi extinderea n'odali­tilţilor de răspîndire a cunoştinţelor cultural-ştiinţifice şi a cercurilor de stimulare a creativităţii în toate localităţile , in şcoli , in treprinderi şi instituţii pentru ca acestea să reprezinte adevărate .. cetăţi ale educaţiei 'permanente". Dar creşterea gradului de cunoaştere, de instruire nu atrage dupu sine, imtomat, şi o eficienţă spotit5 în actiunea socială. Este necesară, deopotrivă, promov·area asicluă, prin acţiunea culturală, a valorilor de care este interesată societatea : dreptatea, echitatea, libertatea, cinstea şi - mai presus de toate - patriotismul, cea mai aleasă în suşire a personalităţii umane. Cultivarea dragostei pentru trecutul de luptă al patriei. pentru libertate, independenţă şi suverani.tate, în făţişarea marilor realizări ale sociali smului şi a perspecti­\'elor procesului de continuă înnoire la care este angajat cu abnegaţie revoluţionarâ întregul popor, sădirea cultului muncii şi aşezarea la baza întregii activWîţi a ce lor mai noi cuceriri ale ştiinţei, ale cunoaşterii umane - iată :tdevilrdtele repere la care se cer racordate, într-o formă sau alta, nu numai tematica declarată a tu turor lucrărilor participante în Festivalul naţional "Cîntarea României", dar şi mijloacele lor . de realizare, ţinuta lor calitativă şi artistică, eficienţa lor educaţionalct, capacitatea de a dura în timp şi de a ne

231 www.cimec.ro

reprezenta pretutindeni, dar, :in primul rind, în propria noastră casă, azi şi miine.

In acest sens, şi în judeţul nostru de la' o · ediţie la alta a Festivalului s-a acţionat şi se acţioneazil mai intens şi mai unitar pentru organizarea unei game mai complexe de ·spectacole, concerte, expoziţii şi gale de filme cu un pronun· ţat caracter patriotic, militant, revoluţionar şi umanist, remarcîndu-se prezenţa tot mai activli pe scenele centrelor de de cultură şi creaţie "Cîntarea · Rom<îniei", în intreprinderi: şcoli şi instituţii, a teatrului politic, a recitalurilor de poezie patriotică, a muzicii corale revoluţionare, a brigăzilor u.rtistice şi a dansului nou cu temă, urnHirindu-se transformarea valorilor cul turii în principali factori de educaţie.

In plan judeţean, se desfăşoară o permanentă activitate de rtispîndire a cunoştinţeldr ştiinţifice şi tehi1ice prin cele 419 cursuri ale universităţilor culturill-ştiinţifice, multe dintre acestea ţinute chiar în unităţile economice, cursuri de reciclare şi perfecţionare profesională, , întîlniri cu .:adre tehnice şi ştiinţifice, dezbateri cu specialişti, întilniri cu 'inventatori şi inovatori etc. In cadrul celor 57 universităţi cultural-ştiinţifice care fiinţează în judeţ numărul cursanţilor

.se ridică la peste 1 1 .200, din care ci'rca 7.200 în mediul rural . Activitatea de creaţie ştiinţifică şi tehnică . a cunoscut

in judeţul nostru, de la o ediţie la alta a Festivalului, salturi cantitative şţ calitative remarcabile. Astfel, în cadrul ultimei ediţii au fost realizate 302 obiective, din care 9 invenţii şi 96 de inovaţii. Au participat ·aproape 6.000 de o ameni ai muncii. din care 4.32 1 muncitori, peste 920 ingineri, 34 economişti. 484 maiştri şi tehnicieni. Efectele economice se concretizează într-un spor de producţie de 277,2 milioane lei, o creştere a exportului de 84,9 milioane lei, reducerea cheltuielilor de producţie cu 62,8 milioane l�i. creşterea sensibilă a produc­tivităţii muncii etc.

Pentru facilizarea accesului oamenilor muncii la infor­maţiile ştiinţifice, tehnice, cultural-artistice, . sportive etc ., tezaurizate în cele peste 961 .000 volume existente în judeţ, bibliotecile publice şi Centrul de librării organizează o gamă largă de acţiuni specifice cu c.::rtea, toate acestea ducînd la o creştere însertmată a numtirului d e ci titori şi voiume citite. aceşti indicatori fiind, la finele anului 1 987 de 43.012 , respectiv 486.952. Se elaborează sistematic liste bibliografice tematice, cataloage colective ale cărţilor ştiinţifice, tehnice, de ag_ricultură sau beletristice existente pe plan local, bibliotecile înscriindu-se astfel, într-o manieră specifică, in marea acoladă culturală şi ştiinţifică deschisă de Festivalul naţional "Cîntarea Romdniei" .

232 www.cimec.ro

-� Activitatea muzeelor din judeţ, a cunoscut un� adevărat .salt · calitativ prin darea in folosinţă a noului , sediu al Muzeului judeţean şi reamenajarea expoziţiilor de bază de la muzeele memoriale . ,George Coşbuc", . ,Liviu Rebreanu" şi ;,Ion Pop Reteganul", precum şi a secţiei de e tnografie � Muzeului năsăudean. Odată cu creşterea calitativă a activi­tăţii ştiinţifice a acestor unităţi cultuTale, a crescut şi numărul de vizitatori, acesta fiind la sfîrşitul anului de peste 1 22.000.

Reţeaua cinematografică a j udeţului cuprinde 86 unităţi pe 1 6 mm şi 1 0 unităţi pe 35 mm, activitatea acestora concretizindu-se intr-un număr de 7.781 spectacole la care au participat peste 2.847.700 spectatori. totalul încasărilor trecînd de cifra de H) milioane lei. Din anul 1 983 municipiul Bistrita beneficiază de complexul cinematografic . ,Dacia", cu trei săli de spectacole, u�icat in ţară.

Una din cele mai vechi prejudecăţi, pe care, de la o ediţie la alta, Festivalul o face tot mai mult să dispară, �sle aceea a discriminării limita tive intre profesionişti şi amatori. Cele mai bune creaţii artistice premiate la cele şase ediţii precedente ale Festivalului. justifică, pentru creaţi i le de \·îrf ale amatorilor, un statut al deplinei demnităţi in privinta <;;riteriilor de apreciere. Ţinînd seama riguros de caracterul evolutiv al încercărilor amatorilor, de diversitatea ipostazelor în care se produce maturizarea căutărilo r · lor, combatind mimarea facilă a unor . . reţete profesioniste" , care ar răpi creaţiei amatoare nu numai farmecul intrinsec, dar şi a tributul esenţial al spontaneităţii , al autenticuluL al pasiu nii dcziu­teresate, nu se poate accepta, pe de altă parte, existenţa a două unităţi de măsură, neacordate între ele. nu pot acţiona concomitent criterii valorice divergente - unei� pentru profesionişti şi altele pentru amatori. De la definiţia temati­cilor la cultivarea unor soluţii expresive originale, platforma ideologică şi valorică a profesioniş tilor este una şi aceeaşi .

O atenţie m a i aplicată acordată coordonatelor maj ore. pe care le prezintă temele muncii şi reliefarea eroismului cotidian al creatorilor tuturor bunurilor materiale şi spirituale ale societăţii noastre , odati:i cu un plus de exigenţă calita tivii în selectarea şi promovarea celor mai bune lucrări, vor putea (tuce la rezultate superioare în toate etapele Festivalului naţional . . Cintarea României" , ţinînd seama, mai ales, de continuitatea manifestărilor sale. Cu alte cuvinte. ele nriori­lăţile tematice trebuie să ne aducem aminte nu numai şi nu atît în etapele superioare ale Festivalului, cît, mai nles, in lucrul de zi cu zi, in indrumarea aplicată a creaţiei şi inter­pretării pe tot parcursul anului. fie că e vorba de piesele

233

www.cimec.ro

puse în scenă, de repertoriile formaţiilor corale sau instru­mentale, de spectacolele colectivelor de dans nou cu temă, a brigăzilor artistice sau grupurilor satirice, a ansamblurilor fol clorice, sau de creatorii literari, de cei de artd. plastică, populară, cinematografică etc. Şi în acest sens etapa de masă a Festivalului este hotărîtoare. Referindu-se la ac easta, secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, spunea : , .Avem marea obligaţie să dezv1>ltăm larg şi să perfecţionăm continuu activitatea Festivalului naţional , . CîQ.tarea României", să asigurăm în toate unităţile economica-sociale, în toate oraşele şi cartierele oraşelor, in în toate comunele, dezvoltarea tot mai puternidi a forma­ţiilor cultural-artistice, a acţiunii de creaţie în toate domeniile, care prin întreaga lor activitate să aibă un -rol tot mai important în formarea omului nou, cu o înaltă conştiinţă revoluţionară, al societăţii. socialiste româneşti ! Aceasta reprezintă garanţia mersului ferm al patriei noastre spre comunism, acest om reprezintă viitorul României !" 5

In lumina complexităţii acestor sarcini, şi in judeţul n ostru, Festivalul naţional , .Cîntarea României" a cunoscut, de la o ediţie la alta, cote calitative şi can titahve tot mai înalte. Instituţiile culturale, în strînsă colaborare cu toţi factorii educaţionali, sub directa îndrumare şi conducere a Comitetului judeţean de partid, au acţionat cu hotărîre în direcţia suborclonării întregii munci politico-eclucative şi cultural-artistice r<'alizării integrale a sarcinilor de producţie : creşt erea mai eficientă a cre aţiei tehnica-ştiinţifice ele masă, a creaţiei literare, plastice şi muzicale şi a în tregii mişcări a rti stice de amatori ; păstrarea şi conservarea patrimoniului cultural-naţional ; valorificarea mai dt:'plină a artei populare autentice, a tradiţiilor şi obiceiurilor folclorice locale şi zonale ; imbogatirea continuă a repertoriilor tuturor forma­ţiilor artistice cu lucrări v a loroase din creaţia romcineasc 5 contemporană ; promovarea cu precădere a u n o r ge auri artistice cu bogate şi eficiente valenţe educativ -forma tive ; stimularea susţinută a creaţiei literar-arti stice originale ; organizarea în condiţii optime a manifestărilor arti stice t radiţionale, a tuturor acţiunilor cultural-educa tive.

Forurile cultural-educative j udeţene au militat în perma­nenţU pentru asigururea unei sfere cît mai largi de cuprindere în Festival a oamenilor muncii de cele mai felurite profesiun i ,

· de term inînd impu lsionarea activităţii cultural-educative şi

5 Nicolae Ceauşescu, Raport cu privire la stadiul dezvoltării forţelor de producţie, al dez­voltării societăţii socialiste in general, el <elaţi.ilor de producţie şi sociale, al democra­'iei muncitoreşti revolu�ionore, al perfecţionării conducerii, pe baza principii1or au• conducerii 'i autogestiunii, al perfecţionării şi continuării procesului revolu1ionar in. noua etapa de făuriro a societăţii socialiste multilate<"l dezvoltate şi de inointare a României spre comunism, in ,.Scinteio .. , an . .47, nr. 1 4096 din decembrie 1 987, p. � .. �

234

www.cimec.ro

artistice astfel încît să nu existe unitate economică. instituţie, comună, şcoală, aşezăminte de cultură în care să nu activeze cel puţin 2-3 formaţii artistice reprezentative. S-a acţionat, d� asemenea, ca Festivalul să devină şi pentru j udeţul nostru cea mai largă acţiune de desfăşurare a forţelor cultural-ştiin­ţifice şi de creaţie locale, organizîndu-se sistema tic întreceri, concursuri, ştafete cultural-artistice, spectacole, expoziţii cu un puternic conţinut patriotic, militant, revoluţionar şi de o înaltă ţinută artistică, corespunziltoare cerinţelor mereu crescinde ale publicului spectatbr.

In consens cu exigenţele progresului social, cu înall�le · comandamente ale construcţiei socialiste, la nivelul tuturor

factorilor educaţionali j udeţeni s-a. acţionat cu m ai mult interes pentru ca Festivalul sd. depăşească limitele unei simple cori:fruntări artistice şi să devină un complex unitar de man i­feSt3ri cultural-educative, tehnica-ştiinţifice şi artistice . In acest sen�. considerăm deosebit de sugestivă dinamica. prinţipalilor indicatori in cele şapte ediţii ale Fes tivalului naţional "Cîntarea României" :

DINAMICA PARTICIPĂRII LA FESTIVALUL NAŢIONAL "CINTAREA ROMANIEI" 6 ,

Ediţia Colective M<"mbri Colective Membri

P1·.-mt. ubţinu t.e

-- -- ·-·-- - ----- - - - -·-- · -·---- ·-- -----o 2 3 ·---------- -

1 976-1977 1 . 191 23.017 27 ....

1 977-197,9 1 .867 32.895 144

1979---1981 2.21l6 41 .284 263

1981-1983 2.305 43.61 3 459

1983-1985 2.61l5 414..304 531

1985--J987 3.046 49.621 692

1 987-1 989 3.365 56.641 306 · · -------- - - - -- .

4 5 -·· · ---· - -- ----280 15

4!)0 42

659 ll2 684 1 1 7

7 1 0 . 224

1 .762 279

2.081

Făcînd o pnvue de ansamblu asupra desfăşură rii Fes-ti­valului se poate lesne observa lărgirea sferei de cuprindere a maselor de muncitori, ţărani, intelectuali, ceea ce a dus . implicit, la impulsionarea participării oam enilor muncii , a tineretului la . ac�ul de cultură, de creaţie, de educaţie. Odată cu · creşterea gradatii a potenţialului artistic al j udeţului s-a produs şi o creştere corespunzătoare a valCll'ii şi dac:l ţinem S�anl<l de grija pentru înnoirea repertoriilor, de acurateţea

6 Atl1iva Comitetului judeţean de cU11wă şi educaţie •ocialistă Bistr iţa - Ncsăud, SitLlOţi•i statistice, dosar nr. 2/1988. ·

235 www.cimec.ro

cu care · s-au intreprins acţiunile de valorificare a· : :artei populare, a folclorului. a obiceiurilor şi datini lor ' ' laice; stimulîndu-se integrarea lor armonioasă in cul tura con:tem� porană, atunci se poate aprecia că activitatea desfilşuratii de judeţul nostru in cele şase ediţii ale Festivalului naţional .. Cîntarea României " a beneficiat de un salt calitativ real. ·

Treb'uie, de asemenea, subliniat faptul că cele . mai sensibile creşteri cantitative dar şi cali tative s-au înregîstrat în cadrul unor genuri artistice cu reale valenţe educative : teatru politic, montaj li terar-muzical. recital de versuri : brigadă a rtistică etc. In acest sens, rezultate meritorii in toate ediţiile de p înă acum ale Festivalului n aţional .,Cin tarea României " , au obţinut Centru( municipal de cultură şi creaţie . ,Cintarea României" Bistriţa, centrele orăşeneşti Singeorz-Băi, Beclean şi Năsăud, centrele comunelor Budeşti , Cetate, CoŞ­buc, Feldru, Galaţii Bistriţei, Ilva Mare, Ilva Mică, Lechinţa, Maieru, Mărişelu, Monor, Rodna, Salva, Silivaşu de Cîmpie, Şanţ, Şieu, Şieuţ, Şieu Odorhei, Teaca, Telciu, Zagra, precum şi Intreprinderea de produse electrotehnice, Intreprinderea de utilaj tehnologic , Intrepri nderea mecanică şi Intreprinder�a de sticlărie menaj din Bistriţa, . ,Textila " şi I ntreprinderea de pre­lucrare a maselor plastice din Năsăud şi Intreprinderea de covoare Bec lean .

In generosul cadru larg democratic asigurât de m�rele Festival al muncii şi creaţiei l ibere, forurile culturale j udetene acţionează în mod unitar pentru organizarea unor ma­nifP.stări cultural-educative, ştiinţifice şi artistke dP amploare, specifice . diferitelor categorii socio-profesiona­le, elanului şi nevoilor lor de educaţie şi cultură. Au fost sprijinite i'n mai mare măsură şi mai eficient con­siliile locale ·de educaţie politică şi cultură socialistă şi consiliile de conducere a centrelor municipal, or�işeneşti şi comurtale de cultură şi creaţie , .Cintarea României' in vedc:>rca bunei orqanizări · şi desfăşurări a manifestări l o r cultura l­drtistice tradiţionale judeţene şi interjudeţene cum ar fi : concursul de satiră şi umor , .Mărul de aur", cel de poezie patriotică şi muzică tînără , ,Andrei Mureşanu " , Saloanele culturale . ,Liviu Rebreanu" , Zilele , ,George Coşbuc " , concursul de teatru scurt "Oameni ai zilelor noastre'", cele folclorice , . Rădăcinile eternităţii" , , . Imn vetrei strilbune " , . . Baladă Somcşană", ,.Cintec ş i j oc de viaţă nouă " , . ,Rapsodia trişcaşilor " , reuniunea corală , .Doina someşeană", cel destinat fanfarelor . . Trompetele răsună" etc . S-a acţionat in vederPd participării mai substanţiale a formaţiilor artistice, mterpre­ţilor individuali şi a creatorilor din judetul nostru la emisi­unile de radio şi televiziune , 1n presa de specialitate, la diferite concursuri organizate in ţară sau Ia turnee in

236 www.cimec.ro

strl§inătate ( Franţa, Polonia, U.R.S.S., Spania, Iugoslav ia ,Italia, Bulgaria, R.F. Germania , Grecia, Portugalia , Ungaria) etc.

Largă mişcare politico-educativă, cultural-artistidi, de creaţie in domeniul tehnicii, Festivalul naţional "Cîntarea României" aduce permanent un suflu nou prin continua perfecţionare şi diversificare a formelor sale specifice de antrenare a oamenilor muncii ca făuritori şi beneficiari ai actului cultural-artistic, al celui de creaţie in toate domeniile. Unităţii de gindire şi acţiune la scara intregii naţiuni, Festivalul ii asigură cadrul adecvat de exprimare de pe poziţiile inaltei responsabilităţi tomuniste. ln spiritul acestei înalte exigenţe se înscrie recenta propunere a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, făcută in c adrul . şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 1 iulie 1 988, de construire în Bucureşti a Centrului Naţional de Cultură "Cîntarea României", edificiu reprezen­tativ pentru marile construcţii ale epocii noastre socialiste, dotat cu săli moderne, destinate spectacolelor de operă, concertelor, precum şi desfăşurării activităţii de creaţie tehn.lcă, cultural-artistică, concursurilor şi manifestărilor prilejuite de Festivalul naţional . ,Cintarea României", precum şi constituirea, în mod corespunzător, de ceJ:ltre judeţene de cultură "Cintarea României" şi investirea căminelor culturale cu inalta responsabilitate · de centre de activitate cultural­artistică şi de creaţie tehnică "Cîntarea României". De a semenea, toate cluburile muncitoreşti şi casele de cultură vor deveni centre de cultură şi creaţie "Cîntarea României", intreaga activitate desfăşurîndu-se sub semnul inaltelor obiective de educare socialistă, patriotic-revoluţionară.

Vedem În acestea o nouă dovadă a condiţiilor minunate pe care partidul. secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se îngrijeşte să le asigure tuturor oamenilor muncii pentru punerea in valoare şi afirmarea plenară a capacităţilor lor de creaţie multilaterală. Este o nouă dovadă de dezvoltare multilaterală a ţării noastre şi în plan spiritual, de găsire şi transpunere în viaţă a unor forme noi. mai complexe, mai eficiente, corespunzătoare spiritului revolu­tionar ce animă întregul nostru popor.

237 www.cimec.ro

Con�1tleraţi/ cu privire la utilizarea siJ.ril �/ ·a apelor sărate din nord-estul Transilvanie/ (judeţul Bistriţa-Năsăud)

Ioan Chintăuan 'i &o. Rusu

In alcătuirea geologică a teritoriului de nord-est al Tran­silvaniei sînt prezente, atît la suprafaţă cit şi în adincime, formaţiuni salifere şi sare. Acolo unde ele se află in adinci­me, la suprafaţă apar numai izvoare sărate, bălţi şi nămoluri sărate, cîmpuri cu eflorescenţe saline şi plante specifice să-răturilor. ;

Această bog�ţie naturală a Transilvaniei a fost cunoscu­tă şi utilizată din timpuri de mult apuse. Apărînd la suprafaţă a fost exploatată în Dacia, înaintea cuceririi romane. Sciţii făceau comerţ cu sare, iar tracii transportau de aici sarea în Peninsula Balcanică, ne spun decumentele. După cucerirea Daciel de către romani, aceştia dezvoltă extracţia sării, pe care o Şi exportau în alte zone ale imperiului. Impăratul, ca stăpîn al tuturor bogăţiilor, arenda salinele unor oameni de afaceri bogaţi , care le exploatau prin agenti recrutaţi dintre sclavii sau liberţii lor. Arendarea salinelor se asocia de mul­te ori cu arendarea păşunatului şi a comerţului cu sare, de către aceşti oameni de afaceri numiţi . . conductores pascui, salinarum et comercii".

Un document epigrafic (altar votiv) descoperit în anul -1 9 1 3 în zona masivului de sare de la Sărăţel (Bistriţa-Năsăud), în apropierea confluenţei Budacului cu Şieul, care datează din prima jumătate, ori de la mijlocul secolului al I I-lea e .n . 1 atestă utilizarea sării acestui masiv în perioada ocupaţiei

1 Russu 1. 1 . , Sclovul Attiau, Stud. cerc. ist., t. VII, nr. 1--4, Edit. Acad. R.P. R . , 1 956, Bucureşti.

238

www.cimec.ro

· .'JUDEŢUL BlSTRifA-NĂs.\UD.

' e>

C)•

L..:.ge n da � s�,., 1t fi'ttbj .. .,.- •i·at.i. ft Fr.tt�t.i. cu 6pă 1jrJ,&•

�top.,.d,; � /avo,. 'Jrat 'X" Si./( s;raJ• e· s.,,.fft, ,,.,, ••

.a �.,.."" N .-,u,r,. • .,.jN. P•i•• /Mi • Onc � p,,r,., �'lt•df.,fiU

Schita repartiţiej sării, apelor sărate, manifestărilor saline şi urmelor de culturi materiale (numărul inscris pe hartă corespunde celui de ordine

din text).

l . Colibiţa ; 2. Bistriţa Birgăului ; 3, Prundu Birgăului ; 4, Susenii Birgău­Iui ; 5, Mijlocenii Birgăului ; 6, Josenii Birgău!ui ; 7, Slătiniţa ; 8, Livezile; 9, Dumitra : ! 0, Cepari ; I l . Mintiu ; 1 2, Floreşti ; 1 3, Mogoşeni ; 1 4, Tăurc; 1 5, Sintereag ; 1 6, Blăjenii de Jos ; 1 7. Caila ; 1 8. Valea Măghcruşului ; 1 9, Chintelnic ; 20. Sărata ; 21 , Simioneşti ; 22, Domnesti ; 23. Sărăţe! ; 24. Albeştii Bistriţei ; 25, Viile Tecii ; 26, Teaca ; 27, Pinticu ; 28, Miceştii de Cîmpie ; 29, Budeşti ; 30, Figa ; J l , Beclean ; 32. Şieu-Odorhei ; 33, Săsarm­Chiuza-Dumbrăviţa.

romane a Daciei (Fig. 1 ) . In timpul stăpînirii romane sarea se obţinea din masivele care apar la suprafaţă la Sărăţel. Chiu­za, Pinticu. Menţiuni scrise despre cunoaşterea şi utilizarea sării şi a apelor cloro-sodice de pe acest teritoriu nu întîlnim

239

www.cimec.ro

apoi pînă Ia 5 ianuarie 1763, cînd, precizează un document,2 grănicerii au deschis cu forţa fintinile cu "saramură" de la Dumitra şi Dorolea, ducind din ele "slatină " .

La sud de locali tăţih.• Josenii Bîrgăului şi Susenii Bîrgău­lui apar izvoare sărate pe văile Sărata de Jos, Sărata de Sw;

Fig. 1. Altarul vollv descope-

· . f : rll in zona ma-sivului de sare de Ia Slrll.tel

(dupl I.l. Russu).

şi Slatinei, cunoscute şi menţionate de Fichtel fn anul 1 780.3 Pe teritoriul localităţii Bistriţa Birg�ului - ,,Pustă", mai pre­cis pe Valea Slatinei ( "Ştiubei") , la vest de masivul stincos Piatra Blidirelului ( sud-vestul M. Birgăului), există o fintină cu apă protejată de o construcţie din lemn, al cărei briu poar-

2 Şotropa V._ Apele mlneRIIe roclnene In 1139, Arhiva Some$<!Gfl6 nr. 10, tm, N6s6ud. 3 Semaka A., Alcmcuiu L., Apele min-Ie dm Munlii Birg6ulul1 Comunic. geol., voi. III, Soc. ,t. nat. geogr., 11163, Bucureetl.

240

www.cimec.ro

tă thmătoarea inscripţie ' : "Acest lucru s-a intemeiat in anul 1 858', priri strădania birăului Mihai Orban, zidarii satului cti-= tor Cionca şi Nichita Payel (Sfinţită de preotul Groza Vasile' Pavel"). · · · ·

In anul 1 905 ia fiinţă, prin vînzarea de acţiuni, , ,Societa� tea băilor saline din Pintic", Slătiniţa de azi. Un act cu nr. l l emis la 1 mai 1 905 pentru valoarea de 200 coroane,4 confirmă că exista o societate pe acţiuni cu un statut de organizare şi

, funcţionare propriu. Cu fondurile obţinute din vinzarea ac­ţiunilor s-a trecut la amenajarea "băilor". S-au construit două bazine din beton în care au fost captate apele sărate ; o clă­dire din lemn cuprinzind un restaurant cu anexe (Fig. 2) ; lo­cuinţă pentru paznic ; cîteva cabine etc. Apa sărată a fost folosită atît pentru băi cît şi pentru nevoile casnice. Locuito­rii satelor vecine îşi duceau in butoaie "slatină"' dar după un orar precis şi plătind o taxă la primăria comunei Pintic (Slătiniţa ) , care administra fîntînile cu apă sărată, iar după primul război mondial şi "băile". In timpul războiului "băile" au fost abandonate, iar în anul 1 920, din motive necunoscute, "Societatea băilor saline din Pintic" este desfiinţată şi trec in administrarea primăriei din Pintic, iar după cel de-al II-lea război mpndial sînt lăsate in părăsire.

La Teaca, pe pîrîul Scăldători, lîngă şoseaua care duce la Archiud, exista o baltă cu apă sărată şi nămol sărat unde, du­pă anul 1 900, s-au făcut amenajări pentru cură, distruse în timpul celui de-al II-lea război mondial.

Fig. 2. Sllitini(a - Pavilionul central al fostelor Blii Saline.

4 Reschner K., Băile saline de la Slătinita, manusc,rs. 1971, BistriiCJ.

16 - ,.File de istorie" 241 www.cimec.ro

In aceaşi perioadă au fost amenajate pentr u băi şi apele sd.rate de la Pinticu Tecii. Arcălean Mihăilă, proprietarul te­renului cu ape sărate, a construit bazine, cabine şi alte ame­najări pentru băi reci şi calde. "Băile", ţinute în arendă de evreul Taler Victor, au fost la inceput l îngă drum. dar în anul

Fig. 3. Pinlicu - Locul unde au fost băile saline.

242

www.cimec.ro

1918 le mută in locul unde azi se .văd bălţile cu apă sărată şi nălttol sărat, cu urme de amenajări (Fig. 3) . Cabinele, cazane­le, instalaţiile şi · alte amenajări au fost distruse in timpul ce­lui de-:tl II - lea război mondial.

Din cele menţionate rezultă că informaţiile scrise privind utilizarea sării, apelor sărate şi nămolurilor sărate sint foarte sărace ; abundă în schimb informaţiile orale, mai puţin sigu­re şi asupra cărora nu vom insista. Am considerat că, deşi lipsesc documentele scrise privind utilizarea sării şi a apelor sărate, precum şi cercetările arheologice sistematice, in ma­joritatea punctelor de apariţie a s&rii şi manifestărilor salinc, nu este lipsită de interes semnalarea descoperirilor arheologi­ce întîmplătoare din zonele salifere ale Transilvaniei de nord­est, zone pe care le vom prezenta detaliat în paginile urmă­toare. Insă înainte de aceasta ne permitem să mai facem cite­va remarci.

Majoritatea urmelor de culturi materiale din zonele sali­fere provin din descoperiri izolate şi numai în cîteva puncte au fost efectuate săpături arheologice, dar nu sistematic. Menţionăm că in apropierea, în imediata vecinătate, a tutu­ror locurilor de apariţie a sării la suprafaţă, a apelor sărate şi manifestărilor saline, s-au întîlnit urme care atestă vechi locuiri. Deşi cercetările sistematice in ?-ceste puncte lipsesc, există totuşi cîteva realităţi care ne permit să presupunem că tocmai aceste zone salifere au avut o populatie mai densă, au fost mai căutate şi preferate de către autohtoni. Cea mai importantă dintre ele este aceea că in preajma punctelor sa­lifere au fost descoperite cele mai multe aşezări umane şi credem c� acest lucru nu este străin de prezenta sării şi a apelor sărate, a căror utilitate se cunoştea şi care sigur erau �olosite.5

înaintP de a prezenta localităţi le în apropierc'a cărora apar manifesHiri saline menţionăm cîteva date privind pro­blema saliferului din nord-estul Transilvaniei .

Se ştie că apele minerale sărate se caracterizează în spe­cial prin prezenţa ionilor clor, sodiu, potasiu, brom, iod. sau bor şi prezintă concentraţii ridicate, avînd cea mai mare răs­pîndire teritorială. Ele sînt legate genetic de masivele de sa­re din Depresiunea Transilvaniei, frecvente in zona nord-esti­că a acesteia . Mineralizarea lor se produce fie prin spălarea directă de către apele superficiale a aflorimentelor depozite­lor salifere ( inclusiv a sării masive) , fie prin levigarea aces­tor depozite în adîncime de către apele subterane şi în acest u ltim caz nu este exclusă posibilitatea contaminării cu ape

5 lnformo1jj.Je de oceostă natură ne-au fost pU!Se la d lorpozl.ţie, cu multii omobi.litote, de către a rheolog iri Marinescu Gheorghe şi Gah,o Cornel•iu de la Muzeul judeţean Bistriţa, cărora le mulţumim şi pe oceaslă cale.

16" .243 www.cimec.ro

de zăcămint. Pe cale naturală apele sărate de adîncime aper la suprafaţă indeosebi de-a lungul accidentelor tectoriice ( fa­lii) care afectează depozitele complexului marno-argilos ba­denian, sau unde prin intercalaţiile permeabile fine, m iocene, sînt create condiţii naturale de drenaj. Intre apele care apar la zi pe accidente tectonice şi cele care levighează ano..: rimentele saline există deosebiri ale naturii chimice a mine� ralizaţiei; dar adesea condiţiile structural-tectonice favorizea­ză amestecul celor două tipuri hidrochimice, rămînînd ins� predominate apele cu circulaţia de adîncime.

Nord-estul Transilvaniei are un relief ce include munti şi dealuri, cîmpia fiind înlocuită de luncile şi terasele riuri-. lor, la care se adaugă dealurile joase din partea de sud-vest a suprafetei respective. In nord şi est relieful este înalt, fiind alcătuit dintr-o ramă muntoasă în formă de arc de cerc, care include munţii Ţibleş, Rodnei, Suhard, Bîrgău şi Călimani. Altitudinile depăşesc 2.000 m în M. Rodnei şi 1 .900 m in C�� limanL

·

Dealurile ocupă cea mai mare suprafaţă din această zonă care coincide, în linii generale, cu teritoriul judeţului Bistri­ţa-Năsăud şi ele încadrează o serie de bazinete depresionare şi depresiuni drenate de cursuri de apă. Dealurilor li se asa- ·

ciază Piemontul Călimanilor. Cea mai coborîtă unitate de re­lief o constituie zona de luncă, prezentă pe cursul Someşului Mare, Şieului, Budacului � te.

Aşadar, un relief variat alcătuind un amfiteatru deschis inspre centrul Depresiunii Transilvaniei, reflectare a unei _structuri geologice complexe, constituită din formaţiuni cris­taline, eruptive şi sedimentare. Rocile cristaline sînt prezen­te in M. Rodnei ; eruptivul miocen în sudul M. Rodnei, în !\1. Ţibleş şi Bîrgău; eruptivuJ plio-pleistocen în Călimani ; iar sedimentarul , de diferite vîrste, de la marginea zon ei monta­ne înspre centrul Depresiunii Transilvaniei, ocupă cea mai mare suprafaţă.

In partea nordică şi nord-estică a teritoriului întîln im se­dimentele cele mai vechi (paleogen+miocen infPriorl, pe cînd inspre sud apar formaţiuni sedimentare mai noi ( miocen su­perior). In sectorul estic depozitele sedimPntare sint de vîrstă pliocenă. Cuaternarului îi aparţin depozitele coluvial-dP1u­

viale ( inclusiv depozitele de lahar de la bordura Că.limani lo:· ) ş i depozitele fluviatile (terase în lungul r îurilor) .

După. această prezentare sumară a morfostructurii teri­toriului de nord-est al Transilvaniei să urmărim saliferul zo­

nei respective. Sarea este cantonată în sedimentele badeniene, unde in­

tră în alcătuirea aşa numitei formaţiuni salifere ( , . faci esul

244 www.cimec.ro

cu sare") , care aflorează in. numeroase puncte. De ea sînt le,. gate genetic apele sărate. ·

, Tectonic, suprafaţa sedi:inentară a judeţului poate fi îm­părţită în trei sectoare. Un sector nordic, unde apar depozite paleogene şi rniocen inferioare, continuarea spre sud-est a C·:=!lor din Maramureş, dispuse monoclinal, cu căderi spre sud. Aceste sedimente sint străpunse de corpuri eruptive de vir­st.ă miocenă, a căror ascensiune a fost favorizată de prezenţa unor accidente tectonice. In nord-est sint prezente sedimen­b·! paleogene şi miocene cutate şi deranjate de intruziuni e:::-uptive. Sectorul estic are dezvoltate la suprafaţă atit forma­tiuni miocene cît şi pliocene, care se afundă sub eruptivul calimanilor.

Sectorul al treilea ocupă cea mai mare suprafaţă, respec­tiv porţiunea nord-estică a aşa-zisei Cîmpii a Transilvaniei, în. care apare o succesiune de compartimente limitate de falii de diferite categorii . Acestor complexe de falii Ii se datoreşte aparţia rnasivelor de sare la suprafaţă sau în apropierea ei. Masivele de sare diapire s-au ridicat pe liniile de întretăiere d:!e unor falii , care nu întotdeauna au fost depistate. O parte dintre ele îş i datoresc existenţa unor areale de fisuri ale stra­telor din acoperişul sării, generate de mişcările ei şi ulterior a-ccentuate de acestea.

Schimbarea grosimii iniţial aproape constante a statului de sare este sigur secundară. In epocile de linişte tectonică sarea n-a suferit deformări importante, dar in timpul mişcări­lor scoarţei, datorită plasticităţii, sarea a folosit orice situa­t.; ,� favorabilă pentru a se ridica spre suprafaţă.

Deci mişcările scoarţei au jucat un rol important nu nu­mai în geneza sării ci şi in aglomerarea ei sub formă de ma­si ve exploatabile. Respectivele masive sint situate la incruci­Ş'l.rea unor- linii de falie care intersectează atit culcuşul, dar mai ales acoperişul. La intretăierea faliilor, sarea, sedimentată initial sub forma unui strat imens, a găsit acele linii de re­zistenţă minimă de-a lungul cărora mişcările scoarţei au im­pins-o pînă la suprafaţă.

Deci mişcările scoarţei au jucat un rol important nu nu­mai în geneza sării ci şi în aglomerarea ei sub .formă de ma­sive exploatabile. Respectivele masive sînt situate la incruci­sarea unor linii de falie care intersectează atît culcuşul , dar �ai a les, acoperişul. La întretăierea falii lor, sarea, sedimentată sub forma unui strat imens, a găsit acele linii de rezistenţă minimă de-a lungul cărora mişcările scoarţei au impins-o pînă la' suprafaţă.

Numărul mare de masive de sare, diapire, nu este deci tntîmplător ci se datoreşte unui sistem de fracturi importante, i\1 majoritate cu caracter crustal, care au permis ridicarea să·

245 www.cimec.ro

ri i. Aceste fracturi sînt alcătuite dintr-un ansamblu de faJ}j paralele, situate la · adîncimi mari , care se manifestă la supra­faţă prin numeroase falii de vîrste tot mai tinere şi cu sărituri diferite.

Puternicele presiuni ascensionale exercitate de sare în n;.. dicarea ci a făcut ca stratele din j urul masivelor de sare să primească înclinări mari , aproape de verticală. Aşadar nu pu­tem vorbi aici , în nord-estul Bazinului Transilvaniei, de o zo­nă de cute diapire ; diastrofismul n-a permis producerea unt'i tectonici cu caracter plicativ.

·

:\1asivele de sare şi numeroasele izvoare sărate se înşiră înţr-adevăr pe cîteva aliniamente care sugerează existenţa unor al iniamente anticlinale, dar cercetările qeofizice, geologice, ba chiar şi relieful arată dar prezenţa unei reţele de fal ii rectan" gul are, la• intersecţiile cărora a avut loc ridicarea sării sub for� mă de masive.

Un alt fapt demn de menţionat este acela că masivele de snrr. �înt prezente c o nstant pe cursul văilor, prezenţă deloc în tîmplătoare deoarece chiar văile respective sînt situate pe l i n i i de fali i , cursurile de apă orientîndu-se spre sectoarele ÎD care au putut să-şi adîncească mai uşor albia fn rodle fragrnen" tate de ascensiunea sării. •

In sectoarele de apa riţie a sării Ia suprafa ţă, sau în a pro­pi erea ei, întîlnim manifestări saline reprczcntatr pri n ivdi hidrominerale de tip clorosodic (izvoa re, fîntîni , bălţi cu ap[t sărată), nămol sărat, eflorescenţe saline şi plante halofile. Tot aici, sau în imediaila vecinătate a punctelor respective, au fost identificate urme ale unor culturi materiale, care sînt mai frec-· vente aici decît acolo unde sarea .şi manifestările saline lipsesC' .

Să urmărim în continuare. aflorimentele salifere, care sînt prezente în nord-estul Transilvaniei atît fn zona montan� cît şi în zona dealurilor.

A. ZONA MONTANĂ 1 . C O L I B I Ţ A

In zona d.e contact dintre Munţii Bîigăului şi Călimani, ln

Depresiunea Colibiţa, la sud-est de localitatea Colibiţa şi dt' Valea Bistriţei ardelene (V. Colibi ţei aici) , în locul numit P o� i a n a S 1 a t i n e i , se află două izvoare cu apă sărată. Ele se cunosc de mult şi au fost protejate de o construcţie din lemn (colibă din bîrne). Apa sărată (slatina) se vindea localni­cil or de către primăria comunei.

Sedimentele din care ies aceste ape la suprafaţă aparţin f o r m a ţ i u n i i s a 1 i f e r e i n f e r i o a r e depuse la sfîr�

246

www.cimec.ro

şitul oligocenului şi inceputul miocenului (Egerian), reprezen­tată prin depozite argilo-grezoase, in general salinizate şi sare.

In cadrul actualului edificiu structural al regiunii, f o r­m a ţ i u n e a s a l i f e r ă i n f e r i o a r ă este situată la mar­ginea sud-estică a flişului paleogen ai Bîrgăului, în apropierea contactului dintre acesta şi eruptivul Călimanilor de nord-vest (masivele Ţiganca şi Piatra lui Orban). ln zona Colibiţa n-au fost identificate pînă în prezent urme ale unor vechi culturi materiale.

2. B I S T R I Ţ A B î R G A U L U I

La periferia vestică a Călimanilor de nord-vest, in apro­pierea localităţii Bistriţa Birgăului , situată Ia ieşirea Bistriţei ardelene din încătuşarea munţilor Bîrgău şi Călimani, apar la suprafaţă sedimente badeniene reprezentate prin tufuri vul­canice (t u f d e D e j), argile vineţii, marne, gresii şi nisi­puri . Din argilele salifere situate deasupra tufului vulcanic f.şi fac apariţia apele clorosodice. F o r m a ţ i u n e a s a 1 i f e r ă s u p e r i -o a r ă, de vîrstă badeniană, din care apar aceste ape sărate, a fost scoasă la · suprafaţă de-a lungul unei linii de falie situată la marginea vestică a intruziunii eruptive Piatra Blidirelului. Pe această fractură sarea a ajuns pînă in apropie­rea suprafeţei generînd apele sărate din J ocul numit L a S 1 a­t i n ă, situat Ia cea. 1 ,5 km mai sus de gară. Unul dintre iz­voarele sărate este captat intr-o fîntînă protejată de o construc­

t ie din lemn ce datează din anul 1858. Urmărind cursul Bistriţei ardelene inspre avale ajungem

l a confluenţa cu Valea Blidireasa, pe care se află un izvor să­ra-t cu debit foarte mic .

3 P R U N D U B l R G A U L U I

La ieşirea din localitatea Prundu Bîrgăului înspre Bistri­ţa, valea Bistriţei ardelene primeşte un afluent de stînga , Va­lea Cioarelor, unde se află alte izvoare sărate. In punctul nu­mit L a R u n c (L a Ş t i u b e i , L a • S ă r a t a, L a S ă r a ţ i) , situat la 4 Km de confluenţa amintită, pe Dealul Runcului , se găseşrte un izvor cu apă sărată legat genetic de formaţiunea saliferă badeniană.

4. S U S E N I I B ] R G A U L U 1

Urcînd din Susenii Birgăului pe valea Sărata de Sus cal<' de 3,5 Km găsim un izvor sărat captat intr-o fîntîniţă (pe ma­lul stîng a} pîrîului) de unde l ocal nicii îşi duc slatină. La mică distanţă mai în amonte de· acesta, pe malul drept al văii Să-

247

www.cimec.ro

rata de Sus, întîlnim un alt i;1:vor . săr�t captat .intr -o finţînă, azi aproape colmatată. În trecut . fîntîna era . protejată de o construcţie din lemn. Fichtel 'ciţ�ază în anul 1780. pentru prima dată aceste izvoare sărate.

· ·

5. M I J L O C E N I I B î ltG A U L U I De lîngă podul situat la marginea: estică a localităţil (pod

.de beton peste Valea Sărata de Jos sim pîrîul Slatinii de Jos, la DN-1 7), la ifiltrarea în :sat din.spre '(.Jrundu Birgăului, urmă­rind cursul 'văii Sărata de Jos, pe la poalele vestice ale dealu­lui Faţa Cireşului, vom identifica .un izvor sărat captat într-o f!ntîniţă din bîrne, aproape colmatată azi. Şi acest izvor a fost menţionat de Fichtel în 1780.

6. J o s E N I I B Î R G A U L u 1 � Trecînd dealul Faţa Dealulil,i, �ituat la sud de . JC>senii

Bîrgăului, se ajunge în Valea S.latinei. unde, jn punctul · L A S L A T 1 N Ă, se află un izvor n.lţneral dorosodk captat :în­tr-o fîntînă amenajată cu bîrne, ap'roape colmatată .

.

· ·

Izvoarele săN te de la Prund� . Bîrgăul ui, S]..lsenii Bîrgăi.J.lui , lV!ijlocenii Bîrgăului şi Josenii Bîrgăului îşi fac apariţia 1a su­prafaţă din sedimentele argilo-niarnoase salifere. ale badenia-nu lui .

· · ·

B. ZONA DEALURILOR

Această zonă, situată la interiorul arcului montan Ţibleş­Rodna-Suhard-Bîrgău-Călimani; spre centrul Depresiunii Transilvaniei, ocupă cea mai mare suprafaţă. Geologic- este akătuită din depozite sedimentare aparţinînd miocenului, pliocenului (în facies pannonic) şi cuaternarului. Formatiunile respective sînt situate pe roci mai vechi, de natură eruptivă, metamorfică şi sedimentară (mezozoice şi paleogene). Ele au fost afectate de o serie de mişcări tectonice care au generat ac­tualul edificiu structural complex · în care se distinge :

- un sector marginal monodi.nal, înspre zona montană ; un sector· al diapirelor ele sare, mai fragmentat, la in­teriorul acestuia ; un sector al domurilor gazcifere, înspre centrul Depre·­siunii Transilvaniei.

Dacă înspre centrul Depresiunii Transilvaniei sarea se află la adîncimi relativ mari sub depozitele mio-pliocene, spre bordura montană sarea apare Ia suprafaţă, sau în apropierea acesteia, pe un aliniament diapir orient;:1t SE-NV.

Sedimentele cu sare de la interiorul arcului . montan ce alcătuiesc bordura nordică, nord-estică şi estică a teritoriului

248 www.cimec.ro

judeţului, apar . f o r m a ţ i u n i i s a 1 i f e r e s u p e r i o a r c (spre deosebire de acelea care apar la' Colibiţa, în partea sud­estică a munţilor Bîrgăului), ce reprezintă un al doilea episod l�unar �u depozite saline aparţinînd miocenului (badenianu­lui), în care predomină depozitele argilo-marnoase.

Apele minerale clorurate-sodice care ies liber Ia zi sînt legate genetic de circulaţia apelor vadoase prin formaţiunea

· sa liferă badeniană. Salinitatea lor se datoreşte spălării şi di­zolvării sării din diapire.

Pe sute de metri pătraţi în jurul masivelor de sare care <ţpar la zi sau sînt mascate de sedimenrte subţiri, se găsesc iz­voare sărate de mare concentraţie, bălţi sârate, eflorescenţe sa­li.ne, nămol sărat şi plante specifiCe sărăturilor.

Litologia, predominant pelitică, a formaţiunilor miocenc nu permite o bună circulaţie a apelor care spală sarea, fapt căruia i se datorează, în parte debitul mic al majorităţii izvoa­relor clorosodice. Apele care spală direct masivul de sare sînt predominant, sau uneori exclusiv, clorosodice, pe cind acelea care circulă prin formaţiunile sedimentare permeabile ce în­conjoară sarea au o compozitie chimică mai complexă.

Să urmărim ivjrile de sare şi manifestaţiunile salinc din z o n a d e a 1 u r i 1 o r, pe subzone morfologice pentru o ma i bună orientare şi înţelegere a problemelor ce apar in legătură cu saliferul Transilvaniei de nord-est şi cu utilizarea sării .

1. Subzona D e a 1 u r i 1 o r B i s t r i ţ e i

Regiunea colinară a Dealurilor Bistriţei, cu altitudini ce nu depăşesc 700 m , este situată între valea Someşului l\Iare ,

la nord şi valea Şieului, Ia sud. Reţeaua hidrografică tributară acestor două rîuri a compar.timentat suprafaţa respectivă in­tr-o serie de culmi longitudinale, aproape paralele, care înca­drează trei depresiuni : Dumitra-Tăure, Livezile , şi Budac, cu o serie de prelungiri digitiforme pe afluentii văilor mai impor­tante ce le brăzdează (Valea Sărată sau Rosua, Bistriţa arde­lcană şi Budac).

Din punct de vedere geologic, Dealurile Bistriţei sint al­cătuite din sedimente miocen superioare şi cuaternare, reprc­:�entate prin : argile, argile marnoase , marne, tufuri vulcanicc. gresii , conglomerate , nisipuri (miocen superior : Badenian + Sarmaţian) ; pietrişuri, nisipuri .Şi mîluri (Cuaternar) . Forma­ţiunile cele mai vechi apar în sectorul lor nordic, vestic şi nord­vestic, unde întîlnim sedimente aparţinînd badenianului ş i bugl ovianului. Strîns legate

·de depozitele respective, mai pre­

cis de formaţiunea saliferă badeniană, întîlnim sare şi iviri llidrominerale de tip clorosodic.

249

www.cimec.ro

Dacă in sectorul nordic al Dealurilor Bistriţei sedimentei. le badenianului şi buglovianului sînt dispuse monoclinal dînd un relief de cueste, cu versanţi uşor înclinaţi inspre sud, în restul suprafeţei âepozitele miocen superioare sînt comparti:.. mentate de complexe de falii, dînd impresia că ne aflăm în faţa unor serii de anticlinale şi sinclinale, orientate NV-SE, dintre care unele au amplitudine mare. ln nord relieful de. cuestă este dat în principal de n i v e l u l t u f u l u i d e O L' j , a cărui grosime, Ia Cepari, ajunge la 70 m.

St:'Ctorul vestic şi sud-vestic al Dealurilor Bistriţei se în­cadrează în aliniamentul masivelor diapire, constituind partea nordică a z o n e i d i a p i r e t r a n s i 1 v a n e d e e s t.

Suprafata cea mai ma.re a Dealurilor Bistriţei e�te forma­tă din sedimente sannaţiene, reprezentate prin argile, mame, gresii, tufuri vulcanice, nisipuri, dar sarea şi manifestările saline sint strîns legate de fo

.rmaţiunea saliferă badeniană.

7. S L A T I N I Ţ A

Sarea nu apare la suprafaţă la Slătiniţa , dar prezenţa ei în apropierea suprafeţei este semnalată de ivirile hidromine­rale de tip c lorosodic, de nămoluri sărate şi eflorescenţe sa­line.

Apele sărate de aici sînt cunoscute de mult timp, dar pri� mele menţiuni scrise datează din anul 1905.6 Astfel o acţiune Pmisă şi vîndută de S o c i e t a t e a B ă i 1 o r S a 1 i n e d i n P i n t i c (Slătiniţa de azi), purtînd data de 1 mai 1 905 şi nu­mărul 4 1 , ne arată că aceste ape au fost utilizate în cură ex­ternă. Societatea respectivă a făcut o serie de amenajări. S-au construit două ba.zine din beton în care era dirijată apa sărată dintr-un izvor · captat amunte de ele ; o frumoasă clădire, cu� prinzînd un restaurant cu săli de j o curi, cabine pentru băi. lo· cuinţă pentru paznic şi alte anexe.

Apa sărată (slatina) era folosită de locuitorii satelor veci ­ne şi în gospodării, transportul făcîndu-se în butoaie şi numai în anumite zile ale săptămînii (satele erau repartizate pe zile). Amenajările existente permiteau utilizarea apelor clorosodicc în cură externă, atît pentru băi .reci cît şi pentru băi calde.

I n timpul prin1Ului război mondial băile sărate au fost a bandonate, iar în anul 1920, din m otive necunoscute, S o c i c� t a t e a B ă i l o r S a 1 i n e d i n P i n t i c se desflinţeană. l ntre cele două războaie mondiale băile au fost trecute în ad­ministrarea primăriei din Slătiniţa, dar după război sînt lăsat� î n paragină.

6 Reschner K., op. cit.

250

www.cimec.ro

Azi se mai află aici cele două bazine din beton, pa.rţial disttilse; unul mic (L- 4 m ; 1 � 3 m), in care curge şi azi , pe un jgheab de lemn, apa sărată şi altul mai mare (L- 5 m; I - 3,50 m) . cu urmele unui deversor inspre avale. Mai jos de bazin se află o groapă cu mii sărat, :flost bazin de lemn (se mai văd stilpii de lemn).

Sectorul acesta de apariţie a manifestărilor saline este afectat de alunecări de teren, iar pădurea a inaintat pînă la ba.zine. Alunecările din anul 1 970 au distrus căile de acces înspre fostele bazine şi inspre .băi. In pădure se mai observă ft:mdaţiile fostelor cabine pentru băi calde, situate amonte de bazine, pe malul stîng al Pîrîului Slatinii, linză I z v o r u 1 d e s u b m o l i z i. Locul unde a fost clădirea principală a băilor se observă bine datorită a.rborilor plantaţi în jurul clădirii (molid, pin, tei etc.) şi care acum încadrează un dreptunghi �upat de cărămizi şi piatră, resturi ale fostelor construcţii.

Apele clorosodice de la Slătiniţa sînt menţionate de către geologul Th. Krautner (1932) într-o lucrare asupra geologiei regiunii. Apoi alţi cercetători fac referiri la: apele minerale de Ia Slătiniţa : Ionescu V. ( 1962), Morariu T., Morariu E., Savu Al. (1968) ; Reschner K. ( 1 971 ) ; Buta 1., Chintăuan 1 . , Langa D . , Gălan P. (1977).

Apele sărate de la Slătiniţa ies la zi din argilele cenuşii negricioane vineţii, salifere, de vîrstă badeniană, C C' aflor<'nz:'l lîngâ vechile bazine şi în malurile Pîrîului Slatinii. Ele repau­zează pe t u f u l d e D e j, descopertat de apele pîrîului . Lîn­gă bazinele situate pe malul Sitîng al Pîrîului Sărat (Pîrîul Sla­tinii), la 2 m de firul văii , se pot vedea atit argilcle salifcre "i t u.f u l d e D e j, cît şi aglomeratele vulcanice de natură an­dezitică (piroclastite andezitice) care acoperă aici sedimente!e badeniene.

·

Debitul izvorului sărat care curge în bazin este de numai 576 1 124 h, iar mineralizarea de 1 43.921 ,5 mgiKg, in care do­minante sînt clorul, sodiu!, potasiu! şi calciu!. Este demnă de remarcat prezenţa bromului, ceea .ce arată şi influenţe din adinc (din ape de zăcămînt). Este deci o apă clorurată , sulfata­

tă, sadică, calcică, de mare concentraţie. La vest de bazine, pe versant, se află un al doilea izvor

sărat, dar de mai mică importanţă. Cel mai important este I z v o r u l d e s u b m o l i z i , cu un debit de 17 cm31sec. şi se află la cea·. 75 m avale de podeţul de lemn de peste Pîrîul Slatinii şi de locul unde a fost clădirea principală a băilor, chiar in malul stîng al pîrîului. Mai sus de el găsim fundaţiile

fostelor cabine pl'ntru băi, iar la cea. 1 00 m avale, tot pe ma­lul stîng, printre tufe şi copaci, se află bazinele cu apă sărată şi izvoarele menţionate anterior.

251

www.cimec.ro

Pe fundul bazinului de betGn (păstrat mai bine) se află un strat subţire (5 cm grosime) de nămol sărat, care �e .r;egă­seşte şi mai jos de bazin in grosime -mai mare (50 cm).

In locul de apariţie al apelor sărate se poate ajunge atît din Slătiniţa, trecînd Dealul Pinticului (4 Km-lh) cît şi - din �oseaua naţională (DN-1 7) --comuna· Livezile-Valea Um'gă-Poiana Slatinii .

· ·

8. L 1 V E Z 1 L E •

Localitatea se află pe malul drept al Bistriţei ardelene, la 8 Km amonte de oraşul Bistriţa, fiind înconjurată de dealuri joase alcătuite din sedirnente badeniene, sarmaţiene şi . · cua-ternare.

.. ·.

· Văile de aici, afluente de dreapta ale Bistritei ardele:ne. c.u ajuns prin eroziune la nivelul formatiunii salifere badenie­ne, făcînd să apară la suprafaţă apele sărate, eflorescenţele sa­l in.c şi piante halofi le, ce ne semnalează prezenţa săTii in adîncime. ,

Pe Valea Lungă, Ia cea. 2 Km amonte de comună, se· află o fintînă de slatină, parţial colmatată ; iar la 50 m amonte de ea, în malul stîng al văii, se află trei izvoare sărate cu debite foarte mici , înconjurate de eflorescenţe saline. .

Urcînd pe Pîrîul Cărămizilor (Pîrîul Buciumului-Valea Slatinei) se poate ajunge Ia I z v o r u 1 d i n P i a t r ă, situat în Pădurea Steregoi, izvor cu apă sărată. '

In l ocul numi.t Steregoi-Hîgă există un alt izvor sărat ; apoi pc Valea Racilor întîlnim trei izvoare sărate. Debitul aces­tora este mic datorită obturării căilor de acces înspre suprafa­ţă cu material argilos.

9 . . D U M I T K A •

Localitatea este situată într-o frumoasă depresiune (Dumi­tra-Tăure) drenată de Valea Rosua (Valea Sărată sau Pîrîu l Aurului) şi afluentii săi. Dealurile, acoperite de păduri, vii · ş i l ivezi, ce o înconjoară sînt alcătuite din sedimente badeniene şi sarmaţiene, cărora Ii se adaugă depozitele pliocen superioa­re-cuatcrnare, reprezentate prin piroclastite andezitice ce for-· mează culmile dealurilor situate la este de Dumitra, şi cuater­nare de pc văi .

Badenianului ii aparţin sedimente alcătuite din t u f d e D e j. argile salifere, marne argiloase, marne, gresii, nisipuri :;; ! cong\omcrate.

252

www.cimec.ro

' , lri strînsă legătur� cu apariţia Ia suprafaţă a fonnaţiur.i: salifere badeniene sînt ivirile de apă sărată de

. pe malul drept

al .Pîrîului Slatinii , lîngă C ă r ă m i d ă r i e. ' Cercetătorii Partsch Paul (1 863), Hauer Fr. şi Stache G.

(1863), amintesc de prezenţa sării Ia Dumitra. Mai tîrziu, Wachner H. (1 923) menţionează că la săparea fundaţiilor ca­selor din Durriitra s-a găsit sare .

. · ta C ă r ă m i d ă r i e, situată in partea ·nord-estică a co­munei , se află o fîntînă cu apă clorosodică protejată printr-b construcţie de lemn (căsuţă din bîrne), incendiată în anul 1974. In juml acesteia mai apar cîteva . ,mustiri" sărate, eflorescenţe salfne şi plante halofile.

10. C E P A R 1 •

Localitatea este situată într-un sector cu alăcutire geolo­gică asemănătoare cu aceea pe care am întîlnit-o la Dumitra, dar· aici lipsesc piroclastitele andezitice, iar o r i z o n t u 1 t u­f u 1 u i d e D e j are în apropiere, pe pîrîul Hotărelului (nord de localitate), grosimea cea mai mare din întreaga lui arie de răspîndire (cea. 70 m).

Fig. 4. Cepari - Fintinii cu apă sărată acoperită de o constructie din lemn.

Wacner H. (1923) menţionează că s-a găsit sare la săparea fundaţiilor caselor din Cepari.

253

www.cimec.ro

Formaţiunea saliferă badeniană işi face. apariţia în partea de sud-vest a satului unde se găseşte o fintină cu apă cloroso� dică acoperită de o construcţie din lemn (Fig. 4), bălţi cu apă sărată, eflorescenţe saline şi plante halofile. Ca şi la Dumitra localnici i utilizează slatina in gospodării.

1 1. M I N T I U •

La Mintiu intilnim aceeaşi succesiune de sedimente bade­niene, sarmaţiene şi cuaternare ca şi la Cepari. Ivirea hidra­minerală de tip clorosodic cea mai importantă de la• Mintiu se află in locul numit S l a t i n i (P i r i u l S 1 a t i n i i şi F u r c a S l a t i n i i), situat in partea sudică a vetrei satului. Aici se află o fîntînă protejată de o construcţie de lemn, care poartă o inscripţie ce ne spune că a· fost construită in anul 1 854 (Fig. 5).

Fig. 5. Mintiu - Fîntînă cu apă sărată prot.ejată de o construcţie de lemn.

Din timpul administraţiei austro-,ungarc şi pînă în anul 1 944 apa sărată din această fîntînă se dădea pe bază de r a ţ i i, plătite. şi după un program bine stabilit locuitorilor satelor din împrejurimi (aşa· ca şi în alte părţi). ProgramuL era următorul : Luni -- Telciu ; marţi - Nimigea de Sus ; miercuri - Mintiu; joi - Coşbuc ; vineri - Zagra ; sîmbătă - Mititei şi Runcu Salvei. După anul 1 944 , existînd suficientă sare, slatina a fost mai rar folosită de către localnici.

254 www.cimec.ro

Majoritatea puţurilor săpate in localitate au dat apă să­rată,. Pe Pîrîul Slatinii există alte cîteva izvoare sărate cu de­bite mici, nămol sărat, eflorescenţe saline şi plante halofile.

12. F L O R E Ş T 1 Apariţia izvoarelor sărate la; Floreşti este legată tot de

formaţiunea sal�feră badeniană. La marginea sud-vestică a sa­tului se aSm citeva izvoare sărate cu debite mici, iar in jur sint cîmpuri cu eflorescenţe saline şi sectoare mlăştinoase cu apă sărată, nămol sărat şi plante de sărătură .

.

13. M O G O Ş E N I

Singurul elemnt r;tou care intervine în alcătuirea geologi­că a zonei este apariţia, in apropierea localităţii, a formaţiu­nilor bugloviene, reprezentate prin argile, mame, gresii şi ni­sipuri, care se alătură celor badeniene menţionate anterior. De ultimele sînt legate genetic ivirile de apă clorosodică.

În lunea de pe malul stîng al Someşului Mare, la· est de localitate, se află izvoare cu apă sărată cu debite scăzute, su­prafeţe mlăştinoase cu năm-ol sărat (adevărate turbări i saline), eflorescenţe saline şi plante specifice sărăturilor.

1 4. T A U R E •

Satul este situat într-un sector de apariţie la suprafaţă a sedimentelor badeniene şi sarmaţiene, avînd aceiaşi alcătuire litofacială ca şi restul subzonei Dealurilor Bistriţei.

Prezenţa formaţiunii salifere, a sării , în apropierea supra­feţei, a dat naştere la izvoare sărate, cîmpuri cu eflorescenţe saline şi plante halofile. La săparea fîntînilor s-a găsit sare masivă la mică adîncime.

Apele sărate îşi fac apariţia la confluenţa pîrîului Valea Lungă cu Pîrîul Bărăriei (Pţrîul Poieniţa) ; apoi la vest de sat ,

în Valea Cailor. Acestora li se asociază cîmpuri cu eflorescen­ţe saline şi plante de sărătură. Cîmpuri albe cu eflorescenţe saline şi petece roşcate cu plante halofile se întîlnesc şi pe fî­naţele umede de la nord-est de sat. Sarea masivă a fost iden­tificată în fundul fîntîni lor.

15. Ş 1 N T E R E A G •

In apropierea acestei local ităţi îşi fac apariţia la zi sedi­mente b.adeniene, bugloviene, sarmaţiene şi cuaternare.

255 www.cimec.ro

Lingă podul de beton {avale de acesta) ce traversează Va­lea Sărată (Valea Rostia), la cea. 500 m est de comună, exista in trecut o fîn tînă cu a pă sărată , colmatată a:zL Aid se află numai o mică rnld�tină cu ochiuri mici de apă sărată şi plante halofile . Sarea şi formaţiunea saliferă badeniană au fost aco­perite de sedimentele cuaternare ale văii Şieului şi Săratci .

16. B L A J E N I I D E J O S • In imediata vecinătate- a localităţii apar numai sedimentf'

sarmaţiene şi cuaternare, dar la cea. 150 m nord-est de centrul localităţii îşi fac apariţia " Ia suprafaţă şi depozite bac)eniene. Aluviunile Văii Sărata (Valea Rosua) au acoperit formaţiunen saliferă badeniană în cea mai mare parte, dar prezenţa ei Ia mică adîncime ne este semnalată de manifestările saline (ape sărate, eflorescenţe saline şi plante specifice sărăturilor).

Astfel, amonte de confluenţa Văii Sărata cu Valea Blă­jenilor de Sus, unde terenul este mai coborît, căpătînd aspec­tul unei depresiuni , se ivesc la zi ape sărate (citeva izvoare �1 o fîntînă cu apă sărată protejată de o construcţie de lemn-căsu­ţă din bîrne) . Cîmpul plan din apropiere este acoperit de eflo­rescenţ,e saline şi plante de sărătură.

Mergînd cea. 2 Km spre sud-vest, pe Valea Rosua , în · ava­le deci, identificăm o altă zonă depresionară mlăştinoasă, cu "mustiri " de ape sărate, eflorescenţe saline şi plante de sără­tură.

17. C A I L A

Localitatea este situată în partea central-vestică a Dealu­r ilor Bistriţei, unde la suprafaţă apar sedimente sarmaţiene şi cuaternare, dar prezenţa badenianului la mică adîncime, sub depozitele cuaternare, este semnalată de ivirile clorosodice.

La sud-vest de sat, pe Pîrîul Fata Sării ce duce spre Vîl­ceaua Cailei , afluent de stînga al Văii Sărata (V. Rosua), se află cîteva izvoare şi o fîntînă cu apă sărată. In sectorul de confluenţă al pîraielor ce coboară de pe Dealul Viilor, Piciorul Sări i şi Dealul Sării , terenul este mai cokJorît (uluc depresi.o­nar - p { a ţ e t ă d e a d u n a r e a a p e 1 o r) şi aici apar izvoare sărate înconjurate de eflorescenţe saline şi plante spe­cifice sărăturilor. Unul dintre izvoare a fost captat într-o fîn­tînă acoperită de o construcţie de lemn (căsuţă). Izvoare să­rate se află şi la sud de sat.

256

www.cimec.ro

18. V A L E A M A G H E R U Ş U L U 1 •

Pîrîul Vîlceaua (sau Valea Sigmirului), pe care este aşe­zată această mică localitate, str�punge sedimentele badeniene şi sarmaţiene , croindu-şi un culoar strîmt printre dealurile Ce­tate (el . Hederiş sau d. Hegheriş) şi Gropi. Sedimentele cuater­nare ale văi'i au acoperit şi aici sarea şi formaţiunea saliferă superioară de vîrstă badeniană, astfel că la zi găsim numai ape sărate (izvoare şi fîntîni cu apă sărată), mlaştini sărate, cîm­puri cu eflorescenţe saline şi plante de sărătură ; manifestări ale pr0zenţei sării sub aceste depozite tinere .

In centrul localităţii se află o fîntînă cu apă sărată din care localn ici i duc şi azi slatina. La cea. 50 m avale de fîntînă se găseŞte confluenţa Vîlcelei cu pîrîiaşul Criscăuana, pe care se află cîteva izvoare sărate cu debite neînsemnate.

La ieşirea văii din sat, avale de şcoală, se află un cîmp plan în suprafaţă de cea . 1 ha, cu eflorescenţe saline şi plante de sărătură, drenat de cursul meandrat al acestuia.

19. C H 1 N T E L N 1 C - P O D 1 R E 1 •

La nord- est de Podirei, ,pe m alul stîng al Pîrîului Bungu­rului. se află trei izvoare sărate.

Dealurile din jurul micii aşezări (Dealul Bungurului-vest; Vîrful Haiducului-nord; Dealul Cetate-est) sînt alcătuite din sedimente badeniene şi sarmaţiene; Argilele salifere badeniene şi· sarea au ajuns la supr�faţă pe văi datorită eroziunii, dar ul­terior au fost acoperite de sedimente cuaternare (terasa a IV-a a Şieului) şi singurul indiciu al prezenţei lor în adîncime îl constituie aceste izvoare sărate.

Nu departe de aici, în locul numit B a l t a S ă r a t ă, la nord-vest de localitatea Chintelnic, se află un cîmp mlăştinoo sărăturat, cu ape sărate şi plante specifice sărăturilor.

20. S A R A T A •

Localitatea esţe situată într-o zonă cu formaţiuni sedimen­

tare badeniene, sarmaţiene ş i cuanternare Ia suprafaţă. S�i­mentele badeniene sînt prezente 'Ia vest de sat, înspre masivul de sare de Ia Sărăţel (în flancul estic al acestui masiv), fiind acoperite numai de depozitele cuaternare care alcătuiesc tera­sa de luncă a Bistriţei ardelene.

La marginea vestică a satului , între şosea şi malul stîng al Bistriţei, se află o baltă cu apă sărată, două fîntîni cu apă sărată, suprafeţe mlăştinoase cu apă sărată, eflorescenţe sali­ne şi plante de sărătură.

11. - ,,File de istoriP" 257 www.cimec.ro

B a l t a S ă r a· t ă (sau B a l t a Ţ i g a n i 1 o r) .se gă­seşte la capătul vestic al "uliţei ţiganiloru, într-un vechi mean­dru al Bistriţei. la ca. 50 m de malul rîului (Fig. 6). Balta are o lungime de cea. 50 m, o lăţime medie de 1 O m şi o adincime ma�imă de 1 ,50 m. In jurul ei există eflorescenţe saline, mîl sărat şi plante de sărătură. Balta se continuă spre vest printr"'-'l-­suprafaţă mlăştinoasă cu ochiwi de apă sărată şi nămol sărat (grosimea lui medie este de 0,50 m).

Fig. 6. Siirala - Balta Silrală

La sud de Ba 1 t a S ă r a t ă se află două fîntîni cu apă

sărată, de unde localnicii îşi duc şi azi slatina. Paul Partsch ( 1 863) descriind M a s i v u 1 d e s a r e d e 1 a S ă r ă ţ e 1 spu­ne că acesta îşi trimite o prelungire pe sub depozitele de lun­că pînă la Sărata şi arată că sarea a fost întîln i tă de locuitorii satului cînd îşi săpau fîntînile şi pivniţele. H. \Vachner ( 1 948) aminteşte de prezenţa sării şi a apelor sărate la Sărata, Ulte­rior numeroşi cercetători fac referiri la prezenţa apelor sărate

la Sărata. Dintre aceştia îi cităm pe : Buta I . ( 1 957); Buta I. , Chintăuan I . , Langa D., Gălan P. ( 1977).

Aceste ape şi nămoluri sărate, cunoscute de multă vreme (în apropiere, la Sărăţel , sarea a fost exploatată în perioada ocupaţiei romane .a Daciei), au fost utilizate de localnici în gospodării şi în cură externă sub formă de băi reci.

258

www.cimec.ro

21. S 1 M 1 O N E Ş T 1 •

Teritoriul acestui sat de pe Valea Budacului este alcătuit d.in formaţiuni badeniene, sannaţiene şi cuaternare, l itologic asemănătoare cu acelea care apar in sectoarele cu ape sărate descrise anterior.

Avale de localitatea Simioneşti, pe malul sting al Văii Budacului, există un cimp mlăştinos cu ape sărate, eflorescen­ţe saline şi plante halofile. Aceste apariţii sint in strînsă legă­tură cu d i a p i r u 1 de Ia Sărăţel, care îşi trimite o prelungire spre est-nord-est, pe sub depozitele de luncă ale Budacului, pî­nă in apropiere de Simioneşti.

H. Wachner (1 948)" semnalează existenţa unor fintini să: rate. dar azi ele sint colmatate.

22. D O M N E Ş T 1 •

ln jurul acestui sat de pe Va,lea Şieului apar Ia suprafaţă numai sedimente sarmaţiene si cuaternare, dar, inspre Sărăţel, pe malul sting al Văii Şieului

·apar şi formaţiuni badeniene. D�

formaţiunea saliferă badeniană sint legate genetic cele citeva izvoare cu apă sărată, cu debite foarte mici, existente aici. în jurul lor reintilnim eflorescenţe saline şi plante de sărătură. Prezenţa sării şi sigur a fonnaţinii salifere badeniene în apro­pierea suprafeţei, sub depozitele de luncă, se datoreşte tot d i a­p i r u 1 u i de Ia Sărăţel , a cărui prelungire sud-estică ajunge pînă in apropiere de Domneşti.

Wachner H. ( 1 948) menţionează prezenţa unor fîntîni să­rate, dar azi acestea sint colmatate.

II. Subzona D E A L U R 1 L E Ş 1 E U L U 1

Dealurile Şiet1lui ocupă suprafaţa dintre Valea Şieului ş i Valea Dipşei. avînd altitudinea maximă de 691 m in virful Păltiniş. Ele se înalţă la. marginea vestică a Dealurilor Bistri� ţei cu peste 300 m faţă de vatra depresiunilor din est. Aspectul morfologic major i l datorează a lcătuirii geologice a acestei z o n e s a 1 i f e r e d i .a p i r e şi tectonicii cauzate de ascen­siunea sării înspre suprafaţă.

Versantul nordic al acestor dealuri coboară lin spre cu­loarul Şieului, pe cînd marginea ţor sudică este mai abruptă şi domină dealurile mai joase ale C î m p i e i T r a n s i 1 v a­n i e i. Ele sint alcătuite din sedimente badeniene şi sarml:!ţie­ne, cărora li se adaugă depozite cuaternare.

1 7" 259 www.cimec.ro

Badenianul apare pe două alini.amente : unui orienta1 SE-NV, Uila-Bîrla, care ajunge pînă în valea Someşului Ma­re ; iar al doilea aliniament diapir pe direcţia Teaca-Pintic.

Litologic aceste depozite sînt alcătuite din argile (inclusiv argile salifere - f o r m a• ţ i u n e a s a 1 i f e r ă s u p e r -io: o a r ă), argile marnoase, mame, gresii, conglomerate şi nisi!' puri.

Suprafaţa cea mai· mare este ocupată de mamele şi nisi­purile, cu intercalaţii de gresii, ale sarmaţianului.

In această subzonă sarea şi apele sărate sînt legate gene­tie tot de formaţiunea saliferă badeniană, care apare la zi pe cele două aliniamente menţionate anterior. In două puncte; Sără.ţel şi· Pintic, sarea apare la suprafaţă şi aici sînt prezente cele mai numeroase şi bogate surse de ape sărate, şi urme ale unor vechi culturi materiale.

23. S A R A Ţ E L * La 1 2 Km avale de oraşul Bistriţa, pe maluL,stîng al rîu­

lui" Şieil, · se află satul Sărăţel, în apropierea căruia .apar la zi sarea masivă, izvoare şi bălţi cu apă sărată, nămol sărat, eflo­rescenţe saline şi plante specifice sărăturilor.

La cea. 1 , 5 Km de marginea estică a localităţii, în apro­pierea confluenţei rîurilor Şieu, Bistriţa şi Budac, la baza ver­santului nordic al Dealului Cetăţii şi al Dealului Făget, se găsesc manifestările saline menţionate. Aici , sub depozitelc pleistocene ale celor trei rîuri, sarea ridicată la suprafaţă alcă­tuieşte un masiv (d i a p i r d e s a r e, s î m b u r e · d e s a r e), cunoscut în literatura de specialitate sub numele de M a s i­v u 1 d e s a r e d e 1 a S ă r ă ţ e 1, a cărui prezenţă ne este semnalată de apariţia sării masive şi a manifestărilor saline la suprafaţă.

Masivul de sare are o formă ovală, orientată în lungul cursului Şieului, cu. prelungiri digitiforme p.e rîurile care ·con­fluează în zonă (Bistriţa, Budac, .Şieu). Extremitatea sa sud­estică pătrunde în versantul terasat a.l Dealului Făget, loc în care apa Şieului l-a descopertat, scoţînd la zi sarea masivă (la 10 m amonte de podul de lemn de peste Şieu, în malul stîng al rîului). Periodic sarea este acoperită de argilele formaţiunii salifere, care alunecă în valuri pornite de pe versantul nordic al D. Făget. Uneori sarea apare şi în albia Şieului ; de obicei cînd apa este mică şi aluvi�nile suprapuse sării sînt spălate. ·

Pe marginea ··şOselei neasfaltate Sărăţel-Domneşti, avale de pod, întîlnim eflore5cenţe saline, iar la cea. 1 00 m, pe dreap­ta drumului, un izvor sărat cu debit foarte mic, înconjurat de

260

www.cimec.ro

eflorescenţe saline şi plante halofile. · La 25 m de acest l oc, pe stînga drumului spre Domneşti , au existat pînă în anul 1 945, t 3 fin tin i cu apă sărată .din cine se vindea slatina locuitorilor �atelor din împrejurimi. d�pă un program st�ict.

Lîngă izvo rul menţionat anterior sarea se află aproape de �"tl prafaţă, sub argilele şi marnele acoperite de sol ale valurjlor de a luneca re. Aici a fost locul de exploatare a sării în peri oa­da- ocu paţiei romane a Daciei şi mult mai tîrziu ( 1944-1 945). Se obsE'rvă azi e?cavaţiuni de exploatare, locul unde a fost ga­leria de exploatare în anii 1 944-45, grinzi de lemn, etc.

Faptul că sarea a fost exploa­tată aici în perioada ocupaţiei rorr:ne a Daciei este atestat

pe o descoperire făcută în anul ţ-9 1 3.7 S-a găsit atunci , pe ma­

lui Şieuiui, în apropjere a con­fluen ţei cu Budacul, un monu­Jnent epigrafic (altar votiv) al­cătuit din tuf vulcanic (n i v e­t u l g r o s i e r a l t u f u l u i d e D e j), care după I.I. Russu 8 a r putea să dateze din prima jumătate, ori de la mijlocul se­colului al II-lea e.n. Inscripţia de pe el (Fig. 7) arată că a fost ridicat într-un sanctuar sau lo­cuinţă de către un sclav de în­credere numit Atticus, împuter­nici t al unui roman bogat (Aelius Mar/ilus), , care făcea parte din serviciul de adminis­trare şi exploatare al salinelor �i păşunilor Daciei . Acest sclav, ajungînd la o situaţie mai bu­r:tă, a ridicat a ltarul în sănăta­tea stăpînului său.

in perioada respectivă sar '�a se exploata prin lucrări de

Fig. 7. Inscripţia de pe altarul vo­tiv descoperit in zona masivului de sare de la Sărăţel, care atestă ·

exploatarea sării in perioada ocupaţiei romane a Daciei fdupă

1.!. Russu).

�uprafată. Se săpau manual nişte gropi mari. în formă de con :.·ăsturnat, sau puţuri largi din care se scotea sarea. O astfel de escavaţiune, rămasă ca urmare a exploatării sării , întîlnim pe versantul terasat al d. Făget, ocupată azi de un lac mic (Su­p:·afaţa "� 730 m2 ; adîncirn!"a maximă - 4,5 m) alimentat din

1 Ruuu 1. 1 op. cit. J Ibidem.

26 1

www.cimec.ro

precipitaţii. Apa acestui lac, L a c u 1 F ă g e t sau B o b e i ­c a (Fig. 8), este dulce d�i se află deasupra masivului de sare, fapt explicabil prin întreruperea contactului dintre apă şi sa­re de către un val (sau mai multe) de alunecare pornit de pc versantul nordic al d. Făget , constituit din argile, care au flilr-

Fig. 8. Sărălel - Lacul Bobeica

mat un p a t impermeabil pentru apele care se acumulau . Si ­gur, la început apele lacului erau sărate, acumulîndu-se direct pe sare, dar ulterior, prin întreruperea contactului direct cu sarea, s-au îndulcit treptat ajungînd la concentrat ia actuală. Stratul impermeabil de la fundul lacului s-a îngroşat în timpu l sutelor de ani care s-au scurs de la încetarea exploatării , p rin aportul de material argilos adus de apele ele suprafaţă de pe d. Făgt't. . Date despre exploatarea sării şi apelor sărate de la Sărăţcl nu mai găsim apoi pînă tîrziu. De fapt date sigurp avem nu­mai din perioada celui de-al doilea război mondia l , dar nu putem admite ideea că exploatarea acestei bogăţii a încetat după ocupaţia romană şi ar fi fost reluată de abia în timpul cC'Iui de-al doilea război mondial , cunoscînd importanţa sări i .

In periqada celui de-al doilea război mondial atît sarea cît ŞÎ apa sărată din cele 13 fîntîni se exploata Şi SL' vindea soJ ici ­tanţilor ; exista o administraţie, pază etc. Fîntînile erau repm ­t izate pe sate, iar slatina se da ' cu m ă s u r a . După anul 1 945 sarea n-a mai fost exploatată, iar slatină duceau ntimai l ocal-

262 www.cimec.ro

nicii. Treptat locurile de . exploatate s-au acoperit, iar fîntînile ş-au colmatat, astfel că azi se observă greu punctele unde au fost vechile exploatări .

Dintre specialiştii care în lucrările lor au făcut referiri I a sarea ş i apele săra.te de la· Sărăţel menţionăm pe : Partsch P. ( 1863) , Wachner H. (1948) ; Buta I. (1957) ; Maxim AL I. ( 1 961 ) ; Chintăuan 1 . , Rusu. I . , Sînge orzan O. ( 1 974) ; Buta L , Chintăuan l . , Langa D., Gălan P. (1977).

Mergînd de la podul de lemn de peste Şieu înspre Să răţel , l a cea. 250 m se desprinde spre dreapta un drum de cîmp care ne- conduce în locul numit L a m o 1. Aici, pe malul stîng al Şieului,într-un vechi meandru, există o zonă mlăştinoasă lungă

de 125 m şi lată de 1 O m, care include o baltă cu apă sărată , nămol sărat, eflorescente saline şi plante halofile. Balta arP o l ungime de 52 m şi o lăţime maximă de 4 m, iar adincimea maximă este de numai O, 75 m. Alimentarea cu apă sărată t>stt• asigurată de trei izvoare situate la baza malului înalt, care flanchează balta înspre şosea·. Fundul bălţii şi malurile sînt formate din mîl nisipos sărat, a cărui grosime m aximă este de numai 0,50 m.

Balta are formă de arc de cerc, cu deschiderea sprc r1u l Şieu, de care o despart numai 25 m de terasă de luncă, dar ma­lul riului în acest sector are o înălţime de 3,5 m şi deci estE' fe­rită de ape chiar la viituri mari. Malul dinspre şosea al aC'es­tei băiti sărate este mai înalt şi abrupt ; constituie fruntea unui fragment al terasei a II-a a Şieului !ii este a Icătuit din pit•tri­şuri şi miluri nisipoase.

Apa· sărată şi nămolul sărat din punctul L a m o 1 au fost utilizate în cură externă (băi reci) fără să existe amenajări le şi asistenţa de specialitate necesară. Ele sint utilizate şi azi.

A şadar, în zona cuprinsă între l ocalităţile Sărata-Simio­neşti-Doinneşti-Sărăţel, sedimentele miocen superioare sînt

sl răpuno;;e de un sîmbure de sare, acoperit azi numai de depo­zite, cuaternare, care periodic în citeva puncte sint îndepărtatt• pr i n eroziune şi sarea apare la zi.

Caracterul diapir al masivului de sare il atestă strat(*' argi lo-marnoase cu intercalaţii de gresii şi nisipuri ale bade­nianului şi sarmaţianului ridicate aproape la verticală în Vt'­cinătatea sării şi puternic înclinate în fl ancuri . Pe măsură ce ne îndepărtăm de axul diapirului încl inarea stratelor scade. La Sărăţc!, datorită cuvcrturii de scdimcnte cuaternare c are acoperă sarea şi a lunecării sedimentelor miocen superioare suprapuse sării nu se observă clar raporturile ei cu rocile în­conjurătoare decît în perioadele în care eroziunea le îndepăr-

263 www.cimec.ro

tează. Debitul izvoarelor clorosodice de la Sărăţcl este mic (maximum 432 1124 ore), iar mineralizarea ajunge la 252.680 mglkg.

24. A L B E Ş T Il B 1 S T R 1 Ţ E 1 •

Localitatea este situată pe pî rîul Valea Mică (Pîrîul Al­beşti lor sau Vîlcica) , afluent de dreapta al Văii Dipşei , în zo­na centrală a aliniamentului diapir Tcaca-Pinticu, unde apar la suprafaţă sedimente badeniene flancate de depozite sarrn a­ţiene.

Datorită prezenţei formaţiunii salifere badeniene întîlnim la sud-est de sat, în locul numit L a S 1 a t i n i, două izvoarf' cu apă sărată (menţionate de Szalai T. î n 1 950) fîntîni cu apă sărată (pe cale de colmatare) , mici bălţi cu apă sărată, cflores­ccnţe saline şi plante de sărătură. De asemenea; la intra rea in Albcştii Bistriţei, pe dreapta .drumului. în şanţul din faţa pri­mei case, a fost un i zvor sărat, dar azi se observă numai eflo­rescenţe saline şi plante halofilc.

S l a t i n a şi sarea au fost folosite de către localnici i n gospodării.

La nord-est de Albeştii Bistriţei se află localitatea Neteni unde a existat o fîntînă cu apă sărată, dar azi este astupată.

25. V 1 1 L E T E C 1 1 *

La Viile Tecii există o fintînă cu apă sărată acoperită de o constmcţie de lem n (căsuţă) şi u n izvor sărat, pe malul drept al Pîrîului Ascuns, la nord-est de localitate. Apariţia lui . este

· l egată de formaţiunea saliferă badeniană existentă aici la mică adîncime. ·

26. T E A C A *

La Teaca , pe Pîrîul Scăldători, . Ungă drumul care duce - la Archiud, există o mică baltă cu apă sărată, nămol săra t, efl o­rescenţe saline şi plante halofile.

Inainte de cel de-al doilea război mondial proprietarul te­renului , Bokcer a amenajat balta pentru cură externă (băi cal­de şi reci) , dar în timp�l războiului şi după aceea, amenajări le şi instalaţii le s-au distrus .

La Teaca, aşa ca şi în celelalte sectoare menţionate, pre­zenţa apelor sărate se datoreşte tot formaţiunii salifere bade­niene.

264

www.cimec.ro

27. P 1 N T 1 C U •

La marginea estică a acestei aşezări, într-un sector depre­sionar in care confluează Pîrî:ul Roadeş şi Pîrîul Mazării cu Valea Posmuşului, între dealurile Cetăţuia, la sud-est şi Com­pe, la nord-est, pe malul stîng al Văii Posmuşului , apare la suprafaţă sarea (Fig. 9), care intră în alcătuirea unui masiv a-coperit de sedimente pleistocene. Masivul de sare se află i n

Fig. 9 . Plnllcu - Sare masivii la z i i n malul stîng al Văii Posmuşului.

axul aliniamentului d iapir Uila-Bîrla, în flancul drept (sudic) ai unei decroşări (ruptură a stratelor în care compartimentele s-au deplasat pe orizontală unul în raport cu celălalt) , ce afec­tează compartimentul respectiv în acest sector .

265 www.cimec.ro

ln mica depresiune se află azi o groapă (L - 12 m; 1 - 6 n1) cu riămol sărat (grosimea stratului de nămol este de 2,00 rn) în care curge un mic pîrîiaş cu apă sărată ce pleacă din fîntîna cu slatină situată mai sus pe versant. Aici a fost un bazin pell ·­tru băi reci, B ă i l e l u i T a l e r, încadrat de cabine, iar la cea . 25 m spre nord-est erau băile calde. Locuitorul Taler, pro­prietarul bă ilor, avea o prăvălie , popicărie, chioşc etc.

Fig. 1 0. Pinticu - Groapă cu nămol sărat, locul u nde a !ost bazinul cu apă sărată.

Din fîntîna de sus apa sărată era dirij ată spre bazinul ru nămol şi spre cel cu apă sărată. B ă i l e - l u i T a l e r au dăi-­nuit pînă în timpul celui de-al d oilea război mondial . Azi �e mai observă numai grin zile de stejar ale fostelor bazine de nil­moi şi apă (Fig. 1 0).

ln malurile înalte ale Văii Posmuşului se observă stra­tde argilo-marnoase, cu intercalaţii de gresii şi nisipuri alt• badenianului ridicate aproape la verticală de s î m b u r e 1 <' ck sare. Sarea se află la suprafaţă în malul stîng al văii, la 0, 2fi m adîncime îri fostul bazin de apă sărată şi Ia 2 m în arnunk de bazi n . Sarea şi apa sărată a fost exploatată şi o util izează � i azi localnici i .

Anal iza chimică a apei din fîntînă arată caracter'ul Pi clo­rosodic şi marea concentraţie î n săruri (243 . 1 39 mglkg). Ht•-­marcăm prezenţa bromului în această apă (2,0 mg Brlkg). Apa fostului baz in are o concentraţie de 1 04.21 1 ,6 mglkg săr1:1ri , în tre care şi brom ( 1 , 2 mglkg).

266

www.cimec.ro

· , Szalai T. ( 1 950) semnalează prezenţa a două izvoare săra­te pe dreapta drumului spre Posmuş; izvoare care azi nu se mai observă .

111: Subzona D E A L U R 1 L E S A R M A Ş U L U 1

Dealurile Sărmaşului sint situate între Valea Sărmaşului (V. Luduşului sau V. Budeştiului) la vest, Dealurile Jimboru­lui, Ja nord; Val�a Dipşei, la est şi nord-est. Sînt joase, depă­�ind numai în două puncte altitudinea de 500 � (D. Gorgana - 519). La suprafaţă sînt constituite di n sedimente sarmaţit�­ne şi cuaternare.

28. M 1 C E Ş T I I D E C 1 M P 1 E *

La· nord--est de local itate se află citeva i zvoare sărate -c-u debite mici, din care· localnicii îşi duc şi azi slatină. Ele sînt lt'­gate tot de formaţiunea sal iferă badeniană, acoperită aici de sedimente cuaternarE'. La suprafaţă mai apar depozite sarma­ţ iene.

29. B U D E Ş T 1 *

Localitatea se află în n o rd-vestul subzonci Dealurilor Sărmaşului. la obîrşia Văii Sărmaşului. La Budcşti , pe pîraie­l e Oaida şi Fintinele, in locul numit S 1 a t i n a, se află cîteva izvoare sărate cu debitc foarte mici.

·

IV. Subzona D E A L U R 1 L E J 1 M B .O R U L U 1 * •

Dealuri le J imborului alcătuiesc o regiune colinară, cu al­t i t.udini ce nu dr:>păşcsc decît intr-un singur punct 500 m (vf. Gropile - 576 m), cuprinsă între valea Someşului Mare, la nord : Valea Dipşei cu Valea Lechi nţei , la est ; Dealuri le Săr­m aşului , la sud şi Valea Meleşului cu a Bcud iul ui , la vest .

Geologic, Dealurile Jimborului sînt alcătuite din sedimt>n­h· badeniene, bugloviene , sarmaţiene şi cuaternare. Formaţiu­n i le badeniene l ipsesc la suprafaţă în cea mai mare parte a �ubzonei , dar existenţa lor la mi.că adîncimE' , în axul unor a l i ­niamente diapire erodate, ne este semnalată de apariţia apcl'or sărate.

Valea l\1eleşului şi afluenti i săi de pc> cursul mijlociu , I n s?doarelc de confluenţă, străbat formaţiuni bugloviene, iar i n zona BE'clean-Figa, sedimente badenicn e. Apariţia lor s e da­t oreşte diapirismului sării, mişcărilor tectonice cauzate de . us­n•m;iunea sării spre suprafaţă. Scdimentelor badcniene şi bug-

267 www.cimec.ro

l oviene li se adaugă depozite sarmaţiene şi cuaternare. Forma-­ţiunea sal iferă badeniană i asă l a suprafaţă în ·· apropriere de Figa, Beclean şi Şieu-Odorhei, localităţi de numele cărora se leagă alte manifestări saline.

30. F 1 G A •

Figa este situată Ia 5 km de oraşul Beclean, într-o fru­moasă regiune deluroasă şi de n umele ei sîn't legate cele mai i mportante manifes tări saline din judeţ.

Ele a par într-o zonă depresionară, cu versanţ i relati1v ah­rupţi. drenată de pîrîiaşele Furca Sla.tinii şi Slatina, car� im­preună alcătuiesc Pîrîul Sărat sau Valea Sărată, afluent

. de dreapta al 1\le k�şului .

Regiunea est e alcătuită din argile, marne, tufuri (t u f d e D·e j ) , gresii , n isi puri Şi co nglomerate poligene, a'parţinînd ba­denianului . buglovianului ş i sarma ţianului, l a care se adaugă dep.ozitele nisipoase şi mîloase ale cuaternarului. Form<!ţiun ile mioccn superioare formează un anticlinal cu sîmbure de sare. a nticlinal diapir. In vecinătatea masivului de sare argile1e cc­nuşii-vineţii sal ifere, precum şi celelalte sedimcnte acoperitoa­re, sînt ridica te aproape Ia verticală.

Cuveta depresionară S ă r ă t u r a, unde se află sarea şi m anifestări l e saline, este drenată de Pîrîul Sărat, format prin unirea a două pîrîiaşe cu obîrşia în Dealu L Ocnei : Furca Sla­tini i şi Slatina . Pîrîul Furca Slatin i i care îşi are izvoarele pe versl:mtul nordic a l Dealului Ocnei şi intră în mica depresiune dinspre sud-vest. este însoţit de i zvoare sărate, mici bălţi cu apă sărată, nămol sărat şi eflarescenţe sal'i.ne ; plantele halofi­lc nu lipsesc. Pîrîul pleacă din d ouă izvoare cu debit bun, si­tuate sub pădure, avalc de care se află o mică groapă cu nă­mol sărat in care se g ăsesc numeroşi pari groşi şi scînduri , ur­me ale unui vech i bazin pentru băi de nămol . Pe tot cursu l a cestui pîrîiaş se află resturi de a menaj ări pentru cură şi pen­tru exploatarea apei sărate. În două puncte am identificat cite n troacă din trunchi de lemn n.edescojit (stej ar) , înfundate 'in mîl. Ele au o lungime de . aproape 2 m şi u n d iametru de 0;45 n-i, şi sînt lucrate ca troacele .ţărăneşti actua le (Fig� 1 1 ) . Au o lătime în interior de 0,25 m şi o adîncime de 0,35 m. Pe ' liniu mediană a fundului prezintă , di n 15 în 1 5 cen timetri, orifici i in d iametru de 2,5 cm, în care se află tuburi dreptunghiulare de lemn, l ung i de 15 cm şi cu un o rificiu central avînd l cm diame tru . Î n i nter iorul troacei rămîne numai 3 cm de tub cir>­pli t m a i gros ca să nu scape prin o rificiul respectiv (tubul se subţiază treptat spre vîrf).

268

www.cimec.ro

Fig. 1 1 . Figa - Troacă din lemn pe pirtul Furca Slălinii.

Troaca cu găuri şi tuburi de lemn a fost semnalată în ye­chile exploatări din Maramureş; apoi Maxim Al. I . , într-o lu­crare din 1 97 1 ,9 menţionează o 'astfel de unealtă , descoperită la Valea: ·Flo'rilor - Cîmpia Turzii. Descriind un depozit de unelte .df!cke pentru exploatarea sării, autorul spune că troa­ca . ,a fost folosită pentru d�taşarea blocurilor de sare prin di­zolvare în exploatările subterane" .1° Este de părere că troaca a fost una dintre uneltele u'tilizate de daci pentru exploatarea sării .

La Figa alături de troace nu am identificat şi alte unelte de exploatare a sării sau urme ale unor culturi materiale vechi, dar posibil să existe. Cercetările sistematice pe care intenţio­năm să le efeduăm în acest punct sperăm să clarifice această problemă. Desigur mediul antiseptic pe care l-a creat sarea, respectiv nămolul sărat în care sînt îngropate cele două troace de lemn, a conservat foarte bine uneltele de lemn (troacele). Ele au putut fi utili zate foarte bine şi în exploa1tările de su:­prafaţă nu numai în cele subterane, atît înaintea ocupaţiei ro­mane a Daciei cît şi după aceea.

Pe pîrîul din dreapta, Pîrîul Slatina, cu · obîrşia la baza versantului nord-estic ,al Dealului Ocnei, există alte izvoare

9 Maxi•m Al. 1., Un depozit de unelte dacice pentru e1ploatarea sării, Acta MN, VIol, 1971, Cluj.

fD Ibidem.

269 www.cimec.ro

sărate, fîntînile cu· apă sărată, nămol sărat. eflorescenţe sali­ne, plante haldfile , urme de amenajări, cărora li se adaugi sa-

're masivă la zi şi o fîntînă cu slatină (in beton). După conflu­enţă, cele două pirîiaşe formează Piriu! Sărat sau Valea Săra­tă, pe care se află alte izvoare sărate, bălţi sărate mici, nămpl sărat, eflorescenţe salin�. plante halofile şi numeroase urme (pari. stilpi, grinzi, scinduri de lemn, infundate în mîl) ale ame­najărilor mai vechi şi mai noi (fintini cu slatină, bazine pentru băi de nămol şi apă etc.).

In anul 1975 Consiliul popular al oraşului Beclean a tre­cut la amenajarea pentru cură externă a manifestărilor saline de la Figa. Astfel la confluenţa celor două piriiaşe sărate s-a construit Sn bazin cu apă sărată (L - 25 m; 1 - 10 m; I-i - 3 m) placat cu plăci mici de beton, incadrat de o plajă îngustă de nisip de riu şi inconjurat de un gard de prefabricate. Pe latura de nord se află două compartimente pentru duşuri, iar amon­te de bazin o căsuţă (Fig. 1 2) .

In acelaşi loc a existat în trecut u n bazin cu ,apă sărată placat q1 lemn şi compartimentat in două : unul pentru bărbaţi şi altul pentru femei. Existau cîteva cabine şi un chioşc, iar b ă i 1 e erau administrate tot de către Consiliul popula r Beclean. Respectivele a menajări ati dăinuit pînă in anul l 968 .

Fig. 1 2. Figa - Bazinul cu apă sărată.

270

www.cimec.ro

Din 'fîntîna cu slatină, situată pe Pîrîul Slatina la cea. 80 tn de confluenţa cu pîrîul Furca Slatinii, localnicii işi duc şi azi slatina (Fig. 1 3). Sarea, apele clorosodice şi nămolurile să­rate de Ia Figa au fost utilizate in trecut şi sînt folosiJte şi azi efe către localnici.

Sarea şi manifestările saline de Ia Figa au fost menţionate de mulţi cercetători, dintre care amintim pe : Maxim Al. l.

Fig. 13. Figa - Fîntîna cu apă sărată de pe pîrîul Slatina

( 1 961) ; Buta I. ( 1969) ; Morariu T. , Buta 1 . , Maier A. (1972) ; Buta I . , Cintăuan 1., Langa D., Gălan P. (1977).

Analiza apei unuia dintre izvoarele sărate arată o mine­ralizare de 263.598 mglkg, in care se remarcă prezenţa bro­mului în cantitate mare (5,0 mglkg). F î n t î n. a B ă i 1 o r are o apă clorurată, slab sulfatată, soclică, cu o mineralizare tota­lă de 1 0.271 ,33 mglkg. Semnalăm prezenţa fierului în cantita­te mare (65,4 mglkg).

271

www.cimec.ro

31. B E C L E A N *

La marginea sud-vestică a oraşului Beclean, Ia baza ver� santului terasat (terasa a II-a) al Dealului Lazu, în punctul numit F î n a ţ ă (lîngă Combinatul metalurgic Beclean), se află un cîmp mlăştinos sărăturat, o mlaştină sărată, în suprafa­ţă de cea. 3 ha. Această s ă r ă t u r ă include bălţi sărate, iz­voare sărate cu debite foarte mici, eflorescenţe saline şi plan-te halofl !c. •

Apariţia acestora se datoreşte formaţiunii salifere bade­niene ale anticlinalului diapir Figa (horstului diapir Figa), ce se continuă apoi pînă dincolo de valea Someşului Mare în zona Săsarm-Chiuza. La Bedean sarea se află la mică adîn­cime sub depozitele cuaternare ale terasei a 1-a a Someşului Mare. In jur apar sedimente bugloviene şi sarmaţiene; depozi­tele badenienc nu apar la suprafaţă.

32. Ş I E U - O D O a H E I1*

La est de localitate, in lunea de pe malul stîng al Şieului, se găseşte o suprafaţă mlăştinoasă sărăturată (mici bălţi şi iz­voare sărate), eflorescente saline şi plante halofile. Aceste ma­nifestăd saline sînt în legătură genetică cu m a s i v u l d e s a r e d e 1 a Ş i e u S f î n t u, acoperit de sedimentele cuater­nare de luncă ale Şieului. Sarea masivă a fost identificată cu ocazia săpăturilor efectuate la construirea podului de cale fe­rată de peste Şieu, situat în apropiere. Multe dintre fîntînile săpate de către locuitorii Şieu-Odorheiului pentru apă dulce au dat apă sărată şi au fost abandonate . • V. Subzona D E A L U R 1 L E S U P L A 1 U L U 1

Acestei subzone ii' aparţin dealui"ile situate între Someşul Mare, la sud şi est ; Valea Sălăuţei, la nord-e?t; Valea Ilişua, la vest şi zona submontană 'a Ţibleşului, la nord.

Altitudinea Dealurilor Suplaiului scade dinspre nord (800 m) spre sud (400 m}, dinspre munţii Ţibleş spre valea Someşu­lui Mare. Apele care îşi au i?;voarele în M. Ţibleş şi străbat această subzonă, o fragmen.tează, dînd naştere unor defilee, culoare depresionare şi mici depreshmi, flancate de dealuri inalte.

Din punct de vedere geologic Dealurile Suplaiului sînt al­cătuite din roci sedimentare de vîrstă miocenă (Egerian, Eggen-· burgian, Ottnangian, Carpatian, Badenian, Buglovian) şi cu­aternară. Remarcăm lipsa sedimentelor sarmaţiene şi apariţia unor depozite din ce în ce mai vechi pe măsură ce ne inde-

272 www.cimec.ro

părtăm de va]ea Sorticştilui Maie ' spr�' ·Munţii 1iblcş:· r t'n"par.:..; tea sudică �i sud-vestică a stiozoriei, spr'e Bedean·, · · �·tcctoi'liLI ca·· sedimenteior · este compliCată de ascensiunea · sărfi'spre ' suj' prafci.ţă (diapi'risiri), âar spre ri6rd 'ch�pozitE�le miocen fHfel1ibâ�1 re sînt mai pi.rţin cu'tate. Sare·a·r 'şf· �apeie ·sărate apar irt' �pa.rte&i centrql - sud-vestică a Dealurilor Suplaiului, · ac{>lo unde sînt' prezente masivele 'de ' sare: Jntîlriim două masive de saf�' evi­deri:ţiate de apariţia' sării, n1anife.stărHor sali ne şi tectonica,� se_;,' diJnentelor înconjurătoare, într-uin' se<Ztar·. situat întl'e •1localitâ.; , ţile Săsarm--�Chiuza_:_Dumbrăviţa� ' ' � · :

r " � :. ,/ '-.' •') : 33: • S A S A R M - C H I U Z· A - D U M B R Ă V I Ţ A :" ·

. : . . , \ . ,,

' :Trei localităţi, dintre care primele două se află 'Pe malul: drept al Sortteşului Mare, pe şoseaua asfaltată Bed:ean-Năsă'" • ud, iar a treia la 6 Km nord-vest de acestea; locati.tăţi de jnu...; mele cărora se leagă cîteva manifestări saline demne de men-ţionat. · · · · ' ' 1 \·: ' ) :

. Li terc:tur(l de specialitate citează ca prezente aici două ma­sive de snre : M a s'i v u l ' d e' s a r·e d e l a D u m t{r � v i­ţ � . . şi M a s i v u l d e s a r e · d· �.1 • • f�1 ·C h f u z a, U: de ·f.apt;· două proeminente ale unui sirrgut ·masiv' situat · între "O�aluJ' Ciurg.ăului - Dealu} 'C'oşir.h, Ia 11ord ' Şi n�·a lul Chiqţii'C....:... ' Dea-· · l ul · Săsar:-mului , la sud, într-o zonă deprcsionară drcba'tă · de1 Valea' Slatinii si afluentii acestei il, . ·

, La conflu�nţa pî�aie'ib� . Valcil .chiritii şi Sub Urtghtt.ih s�: află m a s i v u 1 d e s a r e d e l a . D u m b r ă v i ţ a, tare· a ridicat aproape la verticală ;:;�dimentele badeniene din flaiicuri. Sarea acestui masiv a fosţ e:x:ploaţată de. către iaca!- ' nici în perioada 1944-1947 dar si cu mult înainte de această dată .

· .. · ·.. : . , ., · · · ·

Pe cele două p.îraie. ilmintit,e si, aflii. i�voare. sărate, . bălţi cu apă sărată, nămol sărat; efloresd�nţe saline şi , plante halo­file . . 'Din loc în loc apar urme!e vechilor amenajări pentru exploatare.

�-Tai în ava le, în �c�eaşi zonă depresicmară, I a .nord de Dea­lul Săsarmului, pe Valea . Slatinii, se află al doilea diapir dC' · sare, m a s i v u Î d e s a r e d e

·. !' a C h i u z a. Sarea masivă

apare periodic la suprafaţă; alunecările de teren o acoperă în · perioadele umede, bagate î n precipitaţii . Prezenţa sării î n cu:- · veta depresionară (c u v e t ă d e d i s o 1 u ţ i e) sub depozi - ' tele plcistocene, la confluenţa pîraielor amintite, ne este sem­nalată şi de apariţia apelor sărate ',(izvoare, fîntîni, bălţi) , nă-

1 1 Ibidem., c;!"�o observ<�lii asup"'" ospectelor morfCiogi�l> ale loc�ilor d" aparlţţio tJI mas}v'lor de "�."� din Transilvania, 1, S\udi� , l.lniv .. B:>beş Bolya i , Geoi.-Geogr., ser. 11, Fes,. 1 , 1961 , C. •. J.

18 - . ,F i :e de istori�"' 2· ., ,, . • ->

www.cimec.ro

molurilor sărate, eflorescenţelot· saline şi plantelor halofile. Insăşi confluenţa acestor pirîiaşe, ca şi în alte locuri de altfel. se datoreşte sării, care în ascensiunea spre suprafaţă a sfă­rîmat rocile din acoperiş permiţînd o mai uşoară levigare şi transport, generind o mică depresiune spre care s-au indrep­tat apoi apele de suprafaţă.

Analiza chimică a apei fîntînii sărate situate la confluen­ţa Văii Chinţii cu Valea Slatinii ne arată că mineralizarea ajunge la 265.085,9 mglkg, cu 1 , 5 mglkg brom.

Deşi datele sigure ne lipsesc, datorită şi l ipsei unor săpă­turi arheologice sistematice, credem că sarea .şi apele sărate din această zonă au fost exploatate de către daci şi apoi de romani. Săpăturile arheologice sistematice începute la castrul roman de Ia llişua, situat în apropiere, cercetările ce vor fi iniţiate in zona masivelor de sare, sperăm să aducă dovezi în sprij inul celor afirmate anterior.

C O N C L U Z I I Din cele expuse am văzut că sarea şi apele sărate (cloro­

sodice, clorurosodice, muriatice) se găsesc pe aproape întreg teritoriul de nord-est al Transilvaniei. Le-am întîlnit în două zone morfologice distincte : -- zona m ontană şi zona dealuri­lor, dar în formaţiuni .de vîrstă diferită. Ape clorosodice lega­te genetic de f o r m a ţ i u n e a s a l i f e r ă i n f e r i o a r ă de vîrstă oligocen superioară (Egerian), în zona montană şi ape sărate datorate prezenţei f o r m a ţ i u n i i s a 1 i f e r e s u­p e r i o a r e, de vîrstă badeniană, în zona dealuri lor. Apele respective circumscriu masivele de sare care aflorează sau sînt mascate de sedimente tinere, cuaternare, subţiri.

Am văzut că masivele respective (diapirele de sare), de care sînt legate genetic, se găsesc în sectoare depresionare, drenate de cursuri permanente de apă (porţiuni de luncă ale rîurilor situate pe masive de sare ; fragmente de terase cu fundament salin ; suprafeţe de luncă ale pîraielor cu subas­ment de sare ; zone de confluenţă ale pîraielor situate pe ma­sive de sare ; p i a ţ e t e de adunare a apelor din cursul su­perior al pîraielor situate pe masive de sare; organisme toren­ţiale dispuse pe un subasment salin ; cuvete mari de disoluţie pe masive de sare). Acest fapt e sigur legat de sfărîmarea ro­cilor din acoperişul sării în timpul ascensiunii acesteia spre suprafaţă.

Prin diapirism sarea a boltit numai în w1ele sectoare stratele din acoperiş, dar în alte sectoare le-a ridicat şi apoi străpuns ajungînd la suprafaţă, unde în cele mai nwneroase cazuri a fost acoperită de sedimente noi, pleistocene. Apele de

274

www.cimec.ro

suprafaţă infiltrîndu-se prin rocile permeabile care acoperă sarea au ajuns in contact direct cu aceasta, s-au îmbogăţit .ln clorură de sodiu si alte elem�ntc chimice, transfonnindu-se în ape minerale d� tip clorosodic, care au ieşit apoi la supra­faţă şi le întîlnim azi sub formă de izvoare, bălţi etc.

Locurile în care apare la suprafaţă sarea şi fenomenele legate de ea sînt numite aici s ă r ă t u r i şi s 1 a t i n i . Intilnim în aces te puncte ape sărate, eflorescenţe saline (cruste albe al­cătuite din critale mici de sare) bine evidenţiate în perioade­le secetoase de vară şi plante specifice locurilor sărate, ca : s.ăricica (Salsola sada) , iarba sărată (Salicornia herbaceea) , că­tina roşie (Tamarix tetrandra) etc. , care dau regiunii o colora­ţie specia lă, roşcată, sau roşie violacce.

Deoarece sarea şi apei L· sărate apar in terenuri joase, frecvent străbătute de cursuri de apă, ele dau naştere la smîrcuri , cîmpuri mlăştinoasc cu och iuri mai mici şi mai mari de apă sărată , eflorescente saline şi plante de sărătură.

Sarea şi apele săratp dE' pc acest teritoriu au fost util.lzn­te din timpuri de mult apuse, dar date sigure avem numai d i n perioada ocupaţiei romane a Dacici. Totuşi nu putem crede că aceste bogăţi i nu au fost exploatate şi înainte, că romanii au reuşit într-un timp a tît de scurt să cunoască şi să exploateze atîtea zăcăminte de sare (şi nu numai de sare) fără ca ele să fi fost a nterior cunoscute şi de către d a ci .

Figa, Sărăţel ş i Chiuza au fost cîteva dintre locuri le î n ca­re, daci i , romanii şi ulterior alţii au exploatat sarea şi apcie sărate.

Absenţa unor săpături arheol ogice sistematice, a unor cercetări ele detal iu în zonele saliferc menţionate , nu ne-a per­mis evidenţierea mai multor date privind utilizarea sării şi a apelor sărate, a continuităţii de exploatarc a acestei bogăţii .

Scopul principal ai lucrării de fapt a fost acela de a fan• cunocute toate ivirile d(_• sare, ape sărate şi manifestări 6alim• de pe acest teritoriu, şi de a evidenţia legătura dintre oameni i acestor locuri şi sare , urmînd c a goluri le d e cunoaştere privind utilizarea ci să fie înlăturatL' de vi itoarele cercetări. Abunden­ţa informaţiilor verbale va avea a tunci o linie de legătură certă, si gură, documentată, pentru toate perioadele istoriei frămîntate a acestor locuri , privind uti lizarea unei importante bogăţ ii naturalE'.

Date sigure priv i n d (' X ploatarea sării avem din perioada ocupaţil'i rom ane a Daciei , apoi din secolele XVII, XIX, şi XX, dar nu putem crede că în perioadele pen lru care nu dispunem de date certe sarea şi apele sărate n-au fost fol osite şi deci expl oatate. Aşa cum azi sarea , apele sărate şi nămolurile să-

1 8° 275 www.cimec.ro

. . r.ate . şî,nt folos� te• fără. să existe .aiŢlenajările, ,i,nstalaţiile şi :asis­: ;tenw de spepifl.Htate n�esară, tot , aşa c;.u putut fi utilizate de oamenj� acestor. locuri de cînd s�all aşezat pe meleagurile ,poas­tre, . lpc�lizare Gare credem că a fost dependentă şi de exlsten­ţa · sării şi a apelor sărate.

J · ·. ·; 1

. . . ·

- : . . . . . ' . ' . - . • ' ' • . . . · .

i�:P,EX , ALFABETIC AL . LpCAţiT AŢILPR CU SARE, . . . .1\PE SA�ATE; MANIFESTĂIRI SALINE ŞI URME DE CULTURI

· · · MATERIALE ,, · ·

--------· ·---� = :Nr-. .

crt; ·. _1 �ocalitate<) CJ . . . ..... CI) a:! Q. L. :...- "" ..... "'

- � -�-CJ O"I "-.9 o o . u· Q) . � � O a:!

- - - -- - ----- ----- ---- ----�---. _______________ ___ ___.:. _ _ _ .- :: _ __ _

-· -·-----�.-- · - -· -- - 2 -----··

1 . Albeştii Bistritei ·

2. Beclean ·

3. Bis triţa Bîrgăului 4. Blăjenii de Jos 5. Budeşti

.6 . Caila · 1 . Cepari 8. Ch iuza *

9. Chintelnic �0. Colibiţa

: 1 1 . . Domneşti 1 2 . . Dumbrăviţa

· · 13. Dumitra

. 1 4 . Figa • ! ' · · 15 . Floreşti

· :

: '1 6 . Josenii Bîrgăului 17 . Livezile

1 B. _ l\Ii.,ceştii de Cîmpie 1 9 . 1\Iijloccnii Bîrgăului

20 . . Mintiu

-� 2 1 , .Mogoşeni · ·

· 2:2. , Neţeni

• · • 2 3. : Pinticu

___ 3

+

4

..L. '

-:--;_-. -l.-

+·

+

+ + + +

' _[:._

- + -+

_, _ '

. . + · · + . __ • _ _:�----;-.:..__..:_ j_;__,__,__ _ _ _

·, _ __ ___ _.___ .. _ --- --

5

+

+

+

..L '

+

+

.. L

(i

; . . .

+ .l.

· . , : ' T

_ţ_

. -!�-.. : J.. . � : '

'

-!� · -.

www.cimec.ro

1 2

24. Podirei 25. Prundu Bîrgăului 26. Săra ta 27. Sărăţel •

28 . Săsarm 29. Simioneşti 30. Slătiniţa 3 1 . Susenii Bîrgăului . _

32. Şi eu Odorhei , 33. Şintereag 34. Ţ�ure 35. Teaca 36. Valea Măgheruşului 37 . Viile . Tecii

--- ---- ------- -

:l 4 5 G ---- --- ------

-i-

' '

' ' ;

'

--

_L '

+

' ;

'

+ 1 T

------- - - · ----- - ·

' ,-

--

-;-

T ..L

-;-_L 1 1

' '

· ·j• - -

' --

, · , . . 1 . ........

, .. '

1 . '

_L '

+ ' + 1

·-- --- --------

NOTA : N u m ai în l ocalită ] i l e notate cu * descoperirile a r heolog i c e . a l c·'itct

explo <J tarea sării de că tre d a ci şi romani ; celel a lte urme de c:ultu;·i m ateriale descoperite nu au

_legături d i recte cu exploa­

far •�il sZtr i i ;. i a apl'lor s ă r a t e.

2i 7 www.cimec.ro

BIBLIOGII.AFIE SELECTIVA

Apostollde·Pirşco_...,nu Ana (1 963) , N- strălucl<e a unei bogăţii străwechi - Sarect, Ed it. tehnic6, Bucure1ti.

Bula 1 . , Chintăuan 1 . Longa D . • 061on P. (1977) , Contribuţii la studiul apelor minerale d.e pe cuprinsul iude1ului Bistriţa NcUăud, Stud. cerc. geol., geoliz . , geag<., Ser. Geografie, t, XXIV, nr. 1. Edii. Acad. R.S.R., p. 67-75, Bucureşti.

Krautner Th. (1932) , Geologlsche Beobachtungen in der gegend des Sald>ades .. lntak·Pintic., Ve.h. u. Miu. d. Sieh. V-er. 1 .• Nob. Wiss. zu Hermannstadt, LXXXI/LXXXII.

Ma•im Al. 1. (1961 ) . Citeva obse"alif asupra aspectelor morfologica ale locurilor de apa· riţia a masiwelor de sare din Transilvania, 1 . Studia Univ. Babe� Bolyoi , ser. 1 1 , fas.c. 1 , Geoi.·Oeogr., Cluj.

Pricăjan A. (1 972) . Apele minerale şi termale din Rom6nia, Ed it. tehn. , Bubue-eşti.

Reschner K. (1971 ) . Băile salina da la Sl&tinita, manuscris, Bistriţa.

1\ussu 1 . 1 . (1 956) , Sclavul Atticus, Stud. cerc. ist., t. VII. nr. 1-4, Bucureşti.

Rusu M. (1975) . A_.s, Slavs, romonic population in the 6 th. - 8 th. centuries Reiat. bebv. the ou!Dcht. pop. and the miiJ'"CII. pop. an the te,.it. of Romania, Bib l . Hist. Rom., Mo-rH>· grophs XVI, Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, p. 123-153.

Szăloi T. (1 950) . Teke Kornyekenek foldtani viszonyai, A Magy . A l i . Fâld. lnt. �vi Jelent<he. 1941-1942, 1 1 , oz., Budapest.

Semoka Al., Atanasiu l. (1 965),Apele minerale elin Munţii Birgăului, Comunic. de ge-ol . , voi. I I I . Soc. şt. nat. geogr., Bucureşti.

Şotropo V. (1929) , Apele minerale rodnene in t al9, Arhiva Someşeană, nr. 10, Năsăud. Todericiu O. (1 962) , Din istoria e•ploatării J.ăcămintelor de SCH'e, Rev. min. nr. 3, Bucureş.Li. Ţeposu E. Ompeanu L. (1 942) , Apele min....,le 'i staţiunile balneo-climaterice din Ardeal, Edit . . . Viaţa românească ", Bucureşti.

Wochner H. (1 94B) .Geologia fării Bistrifei, manuscr is , Bist r i!<J.

:!78

www.cimec.ro

Tehnoredactor : ing. ION CRACIUN

Dat la cules 1 XI. 1988. Bun de tipar 15 XII . 1 988 Tiraj 600 ex. din

care 100 legate. Coli tipar 17,5. Format 1 X1 6 /7DX100.

Hirtie ocrls 1 A 70X100 /70 gr.

Tiparul executat la Tipografia .,Maramureş._

Baia Mare, C·da nr. 3820

REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA

www.cimec.ro

www.cimec.ro