Fetele tacerii de

Augustin Buzura

Roman social-politic, de analiza

Date despre autor si opera

Debutează în 1971 cu romanul ,,Absenţii”, Augstin Buzura.

Consideră creaţia ca un răspuns la evenimentele reale, de aceea proza sa a primit eticheta de politică.

El însuşi declara că scrie ,, dintr-o dorinţă de a spune exact ce ştiu, ce cred şi ce simt despre lumea în care trăiesc”.

Această directeţe determină caracterul subversiv al prozei lui Buzura.

Date despre autor si opera

Într-o notă informativă, reprodusă în

Cartea albă a securităţii”1996, Buzura

este citat în categoria scriitorilor ce se

opun, într-un fel sau altul, liniei politice

promovate de partid, refuzând sistematic

să scrie despre evenimentele politice din

ţară şi să combată propaganda posturilor

de radio străine.

Receptarea critica

Atunci când critica îşi propune să definească formula epică a romanelor lui Buzura două sintagme revin frecvent: realism psihologic şi proză de analiză. În ,,Scriitori români de azi”, Eugen Simion o preferă pe aceasta din urmă plasându-l pe Buzura alături de Nicolae Breban.

Primul roman al scriitorului,,Absenţii” din 1970 se încadrează prozei existenţialiste. O dată cu ,,Feţele tăcerii” (1974) proza lui se politizează periculos denunţând erorile cooperativizării forţate şi dramele de conştiinţă provocate.Dacă am aplica noţiunile încetăţenite de Nicolae Manolescu în definirea tipologiei romanului am putea vorbi de o pendulare a prozei lui Buzura între doric şi ionic, între perspectiva obiectivă şi subiectivitatea psihologică.

Receptarea critica

Oricare dintre romanele lui Buzura este disputat de cele două tendinţe: este, pe de o parte, seismograful unei crize individuale de conştiinţă şi este, în acelaşi timp, un roman de moravuri sau de etalare a unei felii din realitatea crudă a perioadei comuniste.

Întrebat într-un interviu din 1972 ce înseamnă a vedea realist Buzura răspunde:,, înseamnă a fi o conştiinţă, o atitudine. Înseamnă a-ţi asuma conştient misiunea cea mai dificilă, de aprezenta realitatea cu mijloacele artei, cu tehnicile cele mai moderne sau mai adecvate structurii tale psihice, obiectului şi cerinţelor spirituale ale vremii(…). Acesta este realismul”.

Aparitie

Romanul ,,Feţele tăcerii” a fost publicat la trei ani după celebrele,, teze din iulie”, în 1974 care au înmormântat oficial mica liberalizare cultural ideologică din anii 1960.

Pe acest fundal romanul nu numai că se împotrivea noului îngheţ, ci punea integral sub semnul întrebării sensul şi alcătuirea societăţii comuniste româneşti.

Tema

este romanul social al unei drame

colective.

Structura narativa

romanul este construit pe trei voci

monologale.

Prima îi aparţine ziaristului Dan Toma ce

realizează un reportaj de investigaţie

despre cooperativizarea forţată a

agriculturii din anii 1953-1954,mai precis

face ancheta bătăliei sângeroase pentru

colectivizarea satului ardelean Arini.

Structura narativa

Una din sursele sale este viitorul său socru, un

fost instructor de partid, acum pensionar,

Gheorghe Radu ( a doua voce

automistificatoare) care este trimis în satul

Arini unde ţăranii se împotriveau , la fel ca şi în

alte părţi, cooperativizării fiind chiar violenţi şi

răzbunători cu atât mai mult cu cât ăn zonă

acţionau un grup de partizani înarmaţi, foşti

legionari conduşi de ,,banditul” Sterian.

Structura narativa

A treia voce monologată îi aparţine lui Carol Măgureanu, supravieţuitor al acestui conflict,fiu de ţăran înstărit (chiabur)- acum bolnav în spital-care îi oferă ziaristului câteva amănunte uitate de bătrânul activist, din care acesta deduce că Măgurenii nu erau chiar ostili colectivizării şi deci, cu puţină răbdare tragedia ar fi putut fi evitată.

Temporalitatea narativa

avem un timp al povestirii care îl are în

centru pe ziaristul Dan Toma şi un timp

al evenimentelor povestite, ce aparţine

celorlalte două voci narative.