FENOMENE OPTICE

FENOMENELE OPTICE POT FI:

Aurora polara Curcubeul Electroluminescenta Haloul Mirajul Umbra

AURORA POLARA

Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitateazonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor,Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. Înemisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook, o referință directă la faptul că apare în sud.

Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte și Venus. Totodată, fenomenul este de origine naturală, deși poate fi reprodus artificial prin explozii nucleare sau în laborator.

CURCUBEUL

Curcubeul este un fenomen optic și meteorologic care se manifestă prin apariția pe cer a unui spectru de forma unui arc coloratatunci când lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă. De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, când soarele este apropiat de orizont.

Centrul curcubeului este în partea opusă soarelui față de observator. Trecerea de la o culoare la alta se face continuu, dar în mod tradițional curcubeul este descris ca având un anumit număr de culori; acest număr diferă de la o cultură la alta, de exemplu în tradiția românească secvența culorilor este adesea prezentată astfel: roșu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo și violet, și memorată sub forma acronimului ROGVAIV. Ordinea culorilor este de la roșu în exteriorul arcului la violet în interior.

În condiții de vizibilitate bună uneori se poate observa și un curcubeu mai slab, concentric cu primul, ceva mai mare și cu ordinea culorilor inversată. Teoretic există nu numai acest curcubeu secundar, ci o infinitate de ordine superioare, dar practic cu ochiul liber au fost observate doar primele patru; al treilea și al patrulea sunt și mai slabe și se află de aceeași parte cu soarele, ceea ce îngreunează mult observarea.

Curcubeu în Bucureşti, România Același fenomen are loc și în alte condiții, de exemplu cu lumina lunii (sau orice altă sursă

de lumină) în loc de soare, cu picături de apă provenite de la spargerea valurilor, fântâni arteziene, cascade, stropitori etc., cu alte lichide în loc de apă ori cu obiecte solide și transparente (sticlă, polistiren etc.) în formă sferică ș.a.m.d.

ELECTROLUMINESCENTA

Electroluminiscența este un fenomen optic și electric, în care un material emite lumină ca răspuns la un curent electric care trece prin el, sau de la un câmp electric puternic. Acest lucru este diferit de emisia de lumină care rezultă din căldură (metale incandescente), din reacții chimice (chimioluminiscență), ca efect de sunet (sonoluminiscență), sau din alte acțiuni mecanice (mecanoluminiscență).

Efectul de electroluminiscență a fost descoperit în 1936 de către cercetătorul Georges Destriau, în laboratorul fizicienei atomiste Marie Curie. Descoperirea a fost dezvoltată în anii următori până la un produs de serie, o folie luminiscentă. În 1962 a fost descoperită dioda electroluminiscentă, LED, un produs semiconductor care emite lumină dacă i se aplică tensiune electrică.

HALOUL

Haloul este un inel luminos, multicolor, care poate apărea pe bolta cerească în jurul Soarelui sau al Lunii în condiții atmosferice propice. Apare din cauza reflexiei sau refracției luminii în cristale de gheață care sunt prezente la nori de mare altitudine.

Fenomenul halo (cunoscut si ca nimb sau aureola) reprezinta un grup de fenomene optice sau luminoase, care se formeaza in rezultatul refractiei si reflectiei razelor solare in cristalele hexagonale de gheata, care se contin in norii cirostratus la inaltimea de 7-12 km, unde temperatura este de -30 de grade.

Multe sunt aproape de soare sau luna, dar altele sunt in alta parte si chiar in partea opusa a cerului. Ele se pot forma, de asemenea, in jurul luminii artificiale, in vreme foarte rece, atunci cand cristalele de gheata numite "praf de diamant" plutesc in aerul din apropiere.

"Toata apa este inghetata, adica sub forma de cristale hexagonale de gheata. Si atunci cand turbulenta este puternica, dar turbulenta poate fi atunci cand este foarte cald, hexagoanele acestea se misca haotic si atunci razele solare nimeresc sub unghiuri diferite. Astfel apare fenomenul optic de halou" (Ilie Boian pentru BBC).

MIRAJUL

Un miraj (sau o Fata Morgana) este un fenomen optic datorat devierii razelor de lumină la trecerea printr-un mediu neomogen, în particular prin straturi de aer aflate la temperaturi diferite.

Cuvântul provine din francezul mirage, care la rândul său provine din latinul mirare, care înseamnă "a părea"

UMBRA

Umbra este o zonă în care lumina directă, generată de o sursă de lumină, nu poate ajunge datorită împiedicării trasmiterii acesteia prin existența unui obiect opac între sursa de lumină și zona umbrei. Umbra este o proiecție bidimensională a obiectului opac interpus, reproducând cu o oarecare precizie silueta corpului tridimensional. Precizia siluetei depinde de mai multor factori, dar în primul rând de unghiul sub care se găsește suprafața pe care este proiectată umbra față de bisectoarea conului unghiului solid al difuzării luminii.

Un obiect astronomic creează o umbră vizibilă de dimensiuni mari pe suprafață planetei noastre, atunci cândmagnitudinea aparentă a corpului ceresc este egală sau mai mică decât - 4 [1]. Un astfel de caz de umbră se produce în timpul fenomenului astronomic cunoscut ca eclipsă. Actualmente singurele corpuri cerești capabile de a produce umbre semnificative pe Pământ sunt Soarele, Luna și, în anumite condiții, planeta Venus.

PROIECT REALIZAT DE:

Aciobanitei Bianca Frank Erika Raluca Tancabesteanu Valentina