FEMINISM, - Revista Tribunarevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/004.pdf · 2 TRIBUNA •...

Editor : CO N S I L I U L J U D E Þ E A N CLUJ

oraºe europenevãzute de: Ioan-AurelPop, Ovidiu Pecican,Ovidiu Petca

serie nouã • anul I • nr. 4 • 1-15 noiembrie 2002 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

HELGA SCHROT (Germania): Berlin Mitte

FEMINISM,pur ºi simplu

Colaboreazã:Mihaela Frunzã

Mihaela Mudure

2 TRIBUNA • nr. 4 • 1-15 noiembrie 2002

Î n Europa ai zice cã greco-romanii au inventatoraºul. Poate cã este aºa, poate cã nu. Aºe-zãrile etajate ale neoliticului, distruse mai

târziu de rãzboinicii indo-europeni, par a fi fostadevãrate aglomerãri umane ale vremii. Dar suntprea pãrelnice ºi îndepãrtate de noi pentru aputea ºti ceva cu precizie. Rãmâne, aºadar, pânã laproba contrarã, cã oraºul se leagã, pe vechiul con-tinent, de numele grecilor ºi al romanilor. El paresã fie excrescenþa de case ordonate sau dez-ordo-nate de-a lungul unor coridoare comunicantecare, toate, duceau la piaþa centralã (agora pentruunii, forum pentru alþii). Aici lucrurile se compli-cau, amestecându-se, ca în orice piaþã de oriunde.Tranzacþii de mãrfuri, dar ºi de idei ori, vai, deoameni, toate umpleau de o vitalitate ºi de o ten-siune specificã un spaþiu prin excelenþã plan, celmai adesea patrulater. Învãþãtura primilor apostolinu a modificat nici ea, radical, lucrurile, din acestpunct de vedere. În locul templelor, pe laturarãsãriteanã, biserica, adevãrat centru spiritual situ-at în inima activã a oraºului. În cea mai frumoasãcarte a lui, Vasile Lovinescu radiografia oraºele

medievale ale Europei, care-ºi înºiruiau radiaruliþele cãtre deschiderea platoului central, domi-nat de clopotniþa Casei Domnului, într-un ade-vãrat labirint ºerpuit. Pe lângã funcþia strategicã, – de a împiedica înaintarea duºmanului trecut deincinta fortificatã cãtre centrul administrativ ºisacerdotal –, acesta din urmã ar mai fi avut ºirolul iniþiatic al traseului bâjbâit prin întunericcãtre luminã. Unde mai pui cã multe dintre bi-serici se continuau, în partea lor invizibilã, printuneluri secrete, menite sã punã la adãpost, con-ducându-i departe, în afara zonei periclitate, pemai-marii locului. Nu existã oraº important fãrãasemenea taine. În Aradul copilãriei mele circu-lau poveºti despre tunelurile sãpate cu mult timpîn urmã pe sub Mureº, pânã în cetatea austriacãîn cinci colþuri ºi invers, de la ea pânã în anumitesubsoluri din centru. Cât despre Cluj, aici paro-hul bisericii Sfântul Mihail trebuie sã ºtie maibine decât oricine despre ce este vorba, dacã ar fisã-i dau crezare unei doamne distinse, cu pãrulcãrunt, care mi-a povestit cu însufleþire despreaceasta în timpul unei cãlãtorii cu trenul spre

Oradea, pe vremea studenþiei mele. MirceaEliade a fost ºi el însufleþit la gândul subteranelorBucureºtiului, dedicându-le pagini inspirate înpovestirea Pe strada Mântuleasa. Prozatorul scriaacele pagini în exil, neºtiind cã în decembrie 1989revoluþionarii de la metrou vor vorbi de existenþaunui întreg oraº subteran, pregãtit de Ceauºescuspecial pentru apropiaþii ºi mercenarii lui, dotatcu buncãre ºi cu ieºiri în toate punctele capitalei.

În primãvara acestui an, invitat sã susþin oconferinþã despre România în capitala Vendeei,am descoperit cu bucurie piaþa centralã a oraºuluiinventat de însuºi Napoleon. Cu inginerii alãturi,împãratul decisese – între douã campanii – cãoraºul Roche-sur-Yon, modesta aºezare feudalã depânã atunci, trebuia sã conserve definitiv fiziono-mia pe care i-o putea el imagina în maniera atâtde caracteristicã sieºi. Situând, aºadar, pe o laturãbiserica ºi în faþa ei municipalitatea, rezervasecelelalte douã linii drepte bãncii ºi, respectiv,liceului ºi cazãrmii. Astfel, mi s-a explicat, laRoche-sur-Yon a supravieþuit pânã astãzi spiritulpragmatic ºi vizionar care a fãcut ca fostul arti-lerist sã rãmânã în istorie multã vreme dupã cecuceririle lui teritoriale s-au evaporat în celepatru vânturi. El predestina cvasiexplicit acestuipunct avansat al autoritãþii lui într-un teritoriusocotit prin excelenþã drept contrarevoluþionar undestin care urma sã se desfãºoare pe coordonataprosperitãþii financiare, a bunei guvernãri, a edu-caþiei luminate ºi a spiritualitãþii creºtine. O altãpiaþã decât cea de odinioarã, dar, la urma urmei,aceeaºi. Aici însã conþinând ºi statuia de bronz abãrbatului cu redingotã ºi bicorn.

În toamna lui 1994, la Cluj a poposit expoziþiaitinerantã dedicatã Pieþelor Europei. Privindfotografiile splendidelor spaþii deschise dinmetropolele vestice ºi rãsãritene, toate de oincredibilã – deºi discretã – asemãnare, am rea-lizat cã marea aventurã europeanã, pe jumãtatecãlãtorie, pe jumãtate negoþ, îºi lãsase ºi ea am-prenta aici. Mai peste tot se vedeau scaune scoasela soare, mãsuþe ºi umbrele: cafenelele ºi teraselerestaurantelor, caffeterie – locuri ale loisir-ului ºi aleîntâlnirii. Le poþi vedea ºi la Cluj, de jur-împreju-rul dreptunghiului central, oferindu-se cu gene-rozitate trecãtorilor. Dar cu Diesel, Flash oriEscorial, cu aceste coborâri în pivniþele vechiuluioraº, se recupereazã încã puþin din medievalitateaimpozantã, ºi totuºi apropiatã, a locului. La fel ºila Luvru ori în Domul milanez, contra unei taxenu cine ºtie ce, poþi coborî câþiva metri pentru arecupera imaginea zidurilor mai vechi decâtvechimea care se oferã privirii la suprafaþã.

Oraºele europene sunt, din acest punct devedere, niºte construcþii mereu reluate, haotic ori dis-ciplinat, suprapunând stiluri ºi logici arhitecto-nice dintre cele mai diverse. Ele sunt însã în pri-mul rând toposurile marilor aglomerãri umane ºi ideatice, creatoare de fantasme mitologice ºiideologii. Aici s-au construit ºi s-au nãruit palate,s-au înãlþat ºi s-au destrãmat baricade, iar actoriijocului puterii ºi-au spus mereu partitura, aºacum n-ar fi putut-o face niciodatã într-un peisajagrest populat cu câteva cãsuþe rustice.

M-am nãscut la oraº, am trãit printre bitu-murile ritmate de prezenþa reconfortantã a câteunui ºir de copaci ornamentali ºi a rondourilor cuflori. Nu mã regãsesc nicicum în natura pe carealþii o cautã ca pe un liman. S-ar putea deci sã nuam dreptate spunân cã Europa este, mai mult caorice altã parte a lumii – fiindcã mai îndelungcontinuu! – þara metropolelor, a celei mai densereþele urbane.

n

Centre fãrã periferiin Ovidiu Pecican

blocnotes

Helena Szawiczka (Polonia) Ostrow Wielkopolski (2002)

TRIBUNA • nr. 4 • 1-15 noiembrie 2002 3

editorial

D e vreo cinci milenii încoace, ora-ºul este un loc privilegiat, fasci-nant, mirific ºi malefic în acelaºi

timp pentru omenire. Spaþiu al marilorîmpliniri pentru visurile îndrãzneþe, dar ºicadru al pierderii identitãþii ºi al decãderiimoravurilor, oraºul de astãzi îºi are sorgin-tea în experienþa lumii greco-romane. Cla-sicismul greco-latin ºi creºtinismul auimprimat ºi oraºelor, ca ºi întregii civilizaþiieuropene, sigiliul inconfundabil al orga-nizãrii lor. Municipiile ºi coloniile romane,care au împânzit lumea din ceþurile reciale Britanniei pânã în nisipurile fierbinþiale Africii ºi de la Oceanul Atlantic pânã înDacia ºi pânã la Tigru ºi Eufrat, au lãsatmodelul de cariere ºi demnitãþi urbane,împreunã cu ceea ce se cheamã spirit edili-tar. Prototipul se cheamã Roma – mamaoraºelor lumii – Roma de la Vespasian laTraian, Roma de marmorã, cu circa 1,5milioane de locuitori, cu Circus Maximus,unde încãpeau, se spune, pânã la 300 000de spectatori, Roma insulae-lor cu cinci ni-veluri ºi cu ascensoare, Roma patricienilorºi a sclavilor, Roma lui Horaþiu, Vergiliu,Ovidiu, a cenaclurilor ºi lupanarelor, Ro-ma catacombelor, a miracolelor creºtine,Roma râvnitã ºi atacatã de barbari...

Evul mediu, deºi a conservat ºi transmismoºtenirea antichitãþii, a fost în general olume ruralã. Oraºul era o excepþie de la or-dinea feudalã, formatã din stãpâni ºi su-puºi, în acelaºi timp, fiindcã toþi oamenii,inclusiv suveranii, erau supuºii lui Dum-nezeu. Oraºul medieval a spart de tim-puriu ordinea ºi ierarhia, a repudiat serva-jul ºi lipsa de libertate, a ridicat spiriteleîndrãzneþe, a cultivat speranþa ºi a favorizatcreaþia. În oraºe au înflorit teatrul, muzica,scrisul, tiparul cu litere mobile, pictura,sculptura, arhitectura ºi tot aici s-au ridicatmarile universitãþi. Un dicton germanmedieval spunea cã „aerul oraºului te faceliber dupã un an ºi o zi“, comunicând defapt cã orice ºerb refugiat în spaþiul urbandevenea om liber, dacã nu era prins în ter-menul indicat, ceea ce pune semnul egali-tãþii între noþiunea de oraº ºi aceea de li-bertate umanã. Oraºele medievale au rã-mas simboluri ale arhitecturii romanice ºigotice. Cine-ºi poate azi imagina Parisulfãrã Nôtre-Dame, Londra fãrã Westmin-ster Abbey, Milano ºi Köln fãrã domurilelor impresionante, Veneþia fãrã biserica San Marco sau chiar Clujul fãrã bisericaSf. Mihail? Toate sunt simboluri ale uneilumi care nu vrea sã apunã.

De la un timp, oraºele nu ºi-au mai fostsuficiente lor înºile, nu au mai încãputintra muros, au debordat ºi ºi-au pus ireme-

diabil pecetea asupra comunitãþii, asupraambientului, asupra universului cunoscut.În oraºe s-a nãscut fermentul lumii mo-derne, cu ideile noi, raþionaliste, iluminis-te, romantice sau liberale. Aici au rãsunatpentru prima oarã lozincile democraþiei ºis-a spus adio Vechiului Regim. În acestevechi oraºe, multe cu nume venite de pevremea romanilor, s-au plãmãdit idealurilenaþionale. Încã de la finele evului mediu,s-a vãzut clar cã nici particularismul mã-runt, provincial, cu graiuri ºi cutume nein-teligibile ºi nici universalismul politico-spiritual al Imperiului ºi al Sf. Scaun nurãspundeau aspiraþiilor umane de echili-bru, ordine, dreptate ºi demnitate. Lumeasenioriilor ºi lumea globalã erau deopotri-vã neguvernabile ºi s-a gãsit astfel – tot înoraºe – soluþia de mijloc a statelor naþiona-le, unitãþi rezonabile, nici prea mari, niciprea mici. Pânã sã-ºi arate ºi acestea viciileascunse, oraºele au devenit embleme alenaþiunilor: cine spunea Paris spunea naþi-unea francezã; cine spunea Berlin spuneanaþiunea germanã ºi aºa mai departe.Dincolo de marile rivalitãþi dintre naþiuni,care au zguduit de câteva ori omenirea,oraºele poartã cu demnitate pecetea speci-ficului naþional; în ele se vede uºor chinte-senþa culturii unei þãri. ªi este foarte binecã este aºa. Altminteri, dacã Londra ar fi lafel ca Parisul, iar Madridul ar fi ca Praga,lumea n-ar mai avea nici un farmec.

Fireºte, astãzi, în mileniul al treilea alerei creºtine, oraºele s-au schimbat foartemult. Vechile lor ziduri de incintã au rã-mas pierdute între imense clãdiri sau audispãrut cu totul. Spiritul de sistematizare,foarte viu dupã secolul al XIX-lea, ca ºi„talentul“ destructiv al oamenilor, mai alesîn timpul marilor confruntãri armate, auîndepãrtat adesea valori irecuperabile ºiunice. La noi, Bucureºtiul ºi alte oraºe aurãmas exemple tipice ale politicii de eradi-care violentã ºi dementã a urmelor trecu-tului în anii lui Ceauºescu. Totuºi, oraºeleau supravieþuit ºi, ca pasãrea Phoenix, re-nasc mereu din propria cenuºã. În ciudanostalgiilor noastre rurale – justificate înoarecare mãsurã – civilizaþia euroatlanticãde astãzi este una urbanã. De multe ori, înEuropa Occidentalã de astãzi, încercând sãdescoperim satele tradiþionale de odini-oarã, cu farmecul lor revolut, dãm cu sur-prindere de niºte oraºe în miniaturã, cu totspecificul vieþii urbane actuale. Din pãcateºi din fericire, satul de odinioarã, ca ºioraºul de altãdatã, nu mai existã. Existãînsã o civilizaþie contemporanã care estetotuºi de esenþã urbanã. Oraºul dominãplaneta, în partea sa cea mai avansatã ºi o

va domina încã mult timp. Oraºul este for-þa lumii noastre, dar ºi partea sa vulnera-bilã, cum s-a vãzut în America, la 11 sep-tembrie 2001...

Cu cele bune ºi cele rele ale sale, oraºuleste un univers profund uman, iar dacã nealienãm în oraºe, nu sunt oraºele de vinã,ci noi înºine. Noi înºine avem menirea sãconservãm, sã dezvoltãm, sã primenimspaþiul urban, sã-l umanizãm cât mai mult.Iar oamenii de culturã ºi nostalgiciimeterezelor ºi crenelurilor au privilegiulîncã, dacã au ochiul format ºi minteadeschisã, sã vadã în oraºele de astãzi toatãistoria de la greco-romani încoace. Uncapitel corintic, o fereastrã ogivalã cu vi-tralii, o casã în stil Renaºtere, o bisericãbarocã, un drum ºerpuit cu ciºmele sauchiar o poartã din fier forjat, cu felinar,sunt tot atâtea mãrturii ale trecutului,prezente în viaþa trepidantã a oraºelor con-temporane. Pentru noi, ele dau farmec in-telectual ºi personalitate lumii urbane, ca-re, prin arhitectura din beton ºi sticlã, tin-de sã devinã prea egalã cu sine, prea mo-notonã. Probabil cã societatea globalizatãeste inevitabilã ºi chiar necesarã, dar în li-mite rezonabile. Oraºele, prin unda lor deeternitate, vor da poate ºi în viitor tonuripersonale lumii globale în care vom trãi.

Sã preþuim aceastã stare urbanã a pla-netei, fiindcã ea face parte din esenþa noas-trã, din moºtenirea noastrã primitã ºi dinaceea pe care trebuie s-o transmitem maideparte!

n

Univers urbann Ioan-Aurel Pop

Arlen Kashkurevich (Belarus) Paris


NICOLAE BALOTÃParisul e o carte

Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001

L umea modernã a fost mereu ºi obsedantatrasã de oraºul de pe malurile Senei, ca deo cetate a luminilor, au spus unii, ca spre o

fortãreaþã a libertãþilor, au spus alþii, ºi pentrufiecare mirajul Parisului se confunda, în cele dinurmã, cu aureolarea oarecum în absolut a propri-ilor aspiraþii, a propriilor iluzionãri, a propriiloridealuri ºi nevoi de deschidere într-un mereualtceva decât putea sã-i ofere viaþa circumscrisãpunctului geografic în care îºi ducea existenþa,mai mult sau mai puþin pedestrã. Nu ºtiu întrucât

acest miraj a mai rãmas cu adevãrat viu azi, nuºtiu dacã Parisul mai este în prezent tot atât detentant ca odinioarã, nu ºtiu cum se vede acumlumea de la înãlþimile turnului Eiffel ºi nici dacãjinduirea atingerii cu piciorul a caldarâmului depe Champs Elysées mai poate stârni emoþiile atin-gerii unui apogeu al tendinþelor de desãvârºire caodinioarã, dar fãrã îndoialã marele oraº din inimaFranþei ºi din inima Europei totodatã a rãmas nunumai o mare atracþie, ci ºi o soluþie existenþialãpentru cineva pentru care cultura înseamnã însuºisensul, însãºi raþiunea vieþii sale. Îmi amintescvorbele unui popular scriitor sovietic, din urmãcu vreo douã decenii, care se mândrea, pe dreptcuvânt, cu tirajele de milioane de exemplare alecãrþilor sale ce se vindeau de la Prut pânã la Vla-divostok ºi de la malurile ceþoase ale Amurului

pânã în dogoarea sudicã a Samarkandului, spe-rând însã acea mie de exemplare a oricãrui romanal sãu tradus la Paris, care i-ar fi putut aduce con-sacrarea definitivã în lume. Chiar ºi pentru astameritã sã visezi Parisul, sã încerci sã-l înþelegi ºisã-l iubeºti cu adevãrat. Pentru Nicolae Balotãînsã, Parisul este infinit mai mult decât o ºansã desucces literar sau pur ºi simplu existenþial, ºi nicinu s-a îndreptat spre el din dorinþa vreuneiambiþii competitive în ambianþa culturalã a sfereisale de preocupãri. Pentru el, Parisul era... doar ocarte, cum a fost dintotdeauna ºi cum, cu sigu-ranþã, va rãmâne pentru totdeauna; o carte pe carenu te saturi s-o reciteºti, deºi o ºtii pe dinafarã, casã parafrazez un vers arhicunoscut în mediile cul-turale româneºti; o carte pe care tu însuþi o poþiscrie de fapt, din propriile-þi trãiri, din propriile-þiemoþii, din propriile-þi reverii intelectuale: „Decând sunt aici?“ – se întreabã Nicolae Balotã închiar primele rânduri ale memorialului sãu intitulatParisul e o carte:

„De o zi, de un an, de o viaþã? În penumbra din zori, în incertitudinea dintre somn ºi veghe, nu pot spune de când... Timpul se scurge, ezitã,

se pierde în timp“. Apoi continuã:

„M-am trezit la Paris. Deºi ne aflãm de peste zece ani în acest oraº, ºi trezirile din Rue Ribera,

din Rue de la Quintinie, sau cele de aici din Epinay-sur-Seine nu diferã, ca treziri, de cele din

Zamboninistrasse-München, sau din strada Dr. Romniceanu în Cotroceni, aurora parizianã seprezintã de fiecare datã, nedezminþit, cu un fel decochetãrie ce e a sa ºi numai a sa [...] O ºtiu cu

atât mai mult, mai bine azi, zece ani mai târziu.Precum filele unei cãrþi, imaginile pariziene s-auadunat, s-au suprapus straturi-straturi în zilele,

în anii care au trecut. Parisul e o carte pe care nu mã satur sã o citesc, sã o recitesc,

pe care nu încetez sã o scriu“.

Dar este o carte a pasiunilor temperate cuînþelepciune, a iubirilor decantate raþional, aînstãpânirii calme a unui teritoriu de afectivitãþiîn plan spiritual, care niciunde în altã parte nupoate fi conceputã ºi realizatã cu atâta fremãtã-toare încântare, dar mai ales cãutare de sine ºiprin sine a scriitorului:

„... iubirea mea pentru aceastã perspectivã urbanã, pentru aceste linii atât de pure, pentru volumele nobileale acestui oraº, mã pot întreba dacã-l «posed» ºi mãîntreb chiar, cu oarecare îndoieli, dacã îl iubesc [...].

Dar tocmai pentru a clarifica – printre altele – rapor-turile mele deloc simple, deloc univoce cu acest oraº, cu aceastã lume, am început jurnalul meu parizian

din care, ca dintr-o matrice a cuvintelor, a crescut aceastã carte. Cartea unui exilat, a unuia care

a gãsit un refugiu într-o þarã de elecþiune“.

La drept vorbind, Nicolae Balotã nu scrie unjurnal în accepþiunea consacratã a termenului, ci osuitã de eseuri pe teme dintre cele mai diverse înordine culturalã (poate nu e bine spus astfel, cimai degrabã de culturã a civilizaþiei, cãci a vorbidespre „mirosurile“ Parisului, despre „lumeaobiectelor“ acestui oraº, despre „subteranele“,„pãsãrile“, „parcurile“, dar ºi despre sistemul deînvãþãmânt, despre „criza comunicãrii“ ºi„pãdurea cuvintelor“, despre casa lui VictorHugo, dar ºi despre dans ori retorica discursului

Seducþia labirinticã a memoriein Constantin Cubleºan

Pavel Hlavaty (Cehia) Krnov, Orgel Urbo (1998)

cartea

´


etc. vizeazã mai mult semnele unei civilizaþii de-cât coordonatele stricte ale unor traiectorii cultu-rale în existenþa umanã), mãrturisindu-se pe sine,de fiecare datã, într-o stare de revelaþie a realitã-þilor labirintice de fenomene ºi fapte pe care ma-rele oraº þi le oferã, prin care te capteazã, te incitã,te copleºeºte, dar te ºi absoarbe în cele din urmãcu voluptatea asumãrii în sine a tot ceea ce îi poa-te aparþine. Eseurile lui Nicolae Balotã apeleazãdesigur la memorie, dar de fiecare datã realitateaîl desprinde din ea, îl provoacã la comentarii înmarginea unor evenimente sau locuri, a unorpersonalitãþi sau idei capabile de seducþie spiri-tualã, astfel încât paginile cãrþii devin tot atâteamomente de contemplare activã într-un, repet,labirintic traseu existenþial, printr-un Paris ca ocarte mereu scrisã de fiecare itinerant în parte,reconfortant tocmai datoritã imprevizibilelor luisurse de reflecþie asupra vieþii. Dacã ar fi sãapropiem acest excurs în lumea civilizaþiei con-temporane, prin poarta/cartea pe care Parisul ooferã lui Nicolae Balotã, de vreo altã operã lite-rarã de la noi, apoi cred cã cea mai nimeritã ar fialãturarea de falsul tratat odobescian, în care totaºa, vânãtoarea îl stârnea pe autor la o debordantãdesfãºurare în erudiþie. Este ceea ce face ºi Nico-lae Balotã, cu deosebirea cã de fiecare datã el nurãmâne un simplu narator, nu se mãrgineºte doarla expozeul anecdotic , ci se implicã afectiv la lumeace-i aparþine ºi cãreia îi aparþine, pe care o inter-preteazã, o judecã, o recepþioneazã deopotrivã curaþiunea, cu intuiþia... profesionalã, dar ºi cu ini-ma, cu sufletul, din perspectiva sentimentuluiîmpãtimit de cartea existenþialã a Parisului camod ºi sens de cunoaºtere a vieþii. O vizitã la casaîn care a locuit Balzac nu devine un prilej decomunicare turisticã a imobilului, a spaþiului încare marele prozator a trãit ºi a scris, ci o ocaziede rememorare – într-o formulã metaforicã – a atmosferei ideatice, dacã pot spune aºa, ce-ldefineºte pe Balzac, pe un Balzac încã viu ºi carepoate reprezenta însãºi condiþia scriitorului deazi, dintotdeauna:

„Când, într-una din dupã-amiezile trecute, l-am cãutat pe Balzac acasã la el, în strada Raynouard,

nu l-am gãsit. Ieºise. Nici paznicul, mirosind a vin, care o înlocuieºte pe vechea menajerã, aºa cum se pricepe,nu mi-a putut spune unde a ieºit. E în oraº, la prieteni,

la þarã, în Turena sau la castelul-refugiu al vreunui protector de zile negre, sau cu «Strãina» la Neuchâtel, la

Geneva sau Viena? Ori poate chiar mai departe, laconacul ei din Ucraina? Sau poate ºi mai departe? Pe

urmele lui, creditorii ºi portãreii pustiiserã casa, lãsaserãpereþii cu tapete de pânzã goi, duºumelele ceruite, goale.E adevãrat cã nu luaserã cu ei esenþialul, parcã s-ar fi

sfiit – cum s-ar ruºina un tâlhar, dupã ce a golit o bisericã de tablouri ºi odoare ºi bani, sã ia cu sine masaaltarului ºi potirul de pe ea. Au lãsat deci un scaun ºi o

masã. Un scaun mare, un fotoliu cu spãtar înalt ºi omasã micã. Atât de micã, încât te poþi minuna cã mareleBalzac lucreazã la ea. Suficient de mare pentru ca toatãComedia umanã sã ia fiinþã pe ea. Cât timp un scriitor

mai are un scaun ºi o masã, nu e încã nimic pierdutpentru el. Undeva, în casa lui Balzac, pe o etajerã, e unmulaj de bronz al mâinii sale. Chiar dacã nu e acasã,mâna sa îl reprezintã. Cât despre scaunul cel mare ºi

masa cea micã? Goale, în absenþa stãpânului, îlaºteaptã“.

Nu altfel se produc apropierile de universulcreator al unor Dalí sau Lipatti, nu altfel se vaproduce excursul despre Revoluþia Francezã saucriza comunicãrii în lumea comunistã:

„Nu cred cã omenirea sã fi suferit vreodatã de boala limbajului ca în marea epidemie comunistã a veacului

nostru. ªi nu mã refer doar la acea pervertire a discursu-

lui care poartã porecla de «limba de lemn». Toate viciilemorale, ca ºi toate maladiile sociale corup într-un fel saualtul vorbirea. Discursul comunist n-a fost doar, în sine,

un mod degradant, corupt al limbajului politic. El aviciat, a corupt orice discurs, în spaþiul în care s-a extins,pe care l-a paralizat. Mai gravã decât sterilitatea vorbiriioficiale ºi în genere a celei publice este, aºadar, traumati-

zarea limbajului comun. Leziunea se aflã undeva lanivelul cel mai profund, al rãdãcinilor cuvântãrii. Dacãs-a vorbit mult, în Occident, cu vreo trei-patru decenii

în urmã, despre criza comunicãrii, aceasta este mult maiacutã în þãrile de Est, aflate sub dominaþie comunistã,

mai radicalã, manifestând un sindrom mai ascuns, mai perfid“.

Reîntoarcerile la biografia personalã, la unCluj al nostalgiilor copilãriei ºi adolescenþei sau laanii pustiitori ai detenþiilor politice sunt tot atâteapagini în cartea Parisului devenit loc al cugetãriiasupra propriei individualitãþi.

„Stând în mijlocul tinerilor germani sau francezi, nu mã puteam împiedica sã-mi pun, în numele lor, o întrebare, pe care desigur nu aveau sã mi-o punã

expressis verbis , dar pe care o puteau gândi, întrebareape care parizienii ºi-au pus-o în prezenþa Persanilor lui

Montesquieu, dar care în cazul meu ar suna astfel:«Cum poate fi cineva român?»“.

ªi aici condiþia exilului este pentru Nicolae Ba-lotã esenþialã, cãci ea reprezintã un mod de viaþãpentru orice parizian refugiat din propria sa þarã:

„Exilul este cel ce ne angajeazã într-o crizã, care poate fi o experienþã fecundã dacã este trãitã

ca o judecatã. Astfel au trãit aceastã încercare profeþiiexilului, ca pe o adevãratã teofanie negativã urmatã de o mântuire. Înþeleseserã ºi ei, în felul lor, cã exilul

constituie fiinþa, cã o instituie întemeind-o. Noi, cei caream suferit încercarea exilului – dar trebuie sã o repet:luând bine aminte, am suferit-o cu toþii – ar trebui sãmeditãm la un Tratat asupra bunei folosiri a exilului“.

Falsul jurnal al lui Nicolae Balotã este mãr-turia de sine a unui intelectual rafinat, a unui cãr-turar ce ºtie sã vadã lumea ca o carte în continuaei scriere, alegând din desfãºurarea labirinticã a

faptelor ºi emoþiilor ce-l copleºesc neîncetat doarpe acelea care se dovedesc a fi etern fertile în per-spectiva trãirii unei noi zile (dimineþile suntmomentele cele mai obsedante ale jurnalului) demâine, încãrcatã de bogãþia memoriei ei, beneficãpoate mai mult la Paris decât oriunde altundeva,cãci aici totul pare reconfortant ºi incitantdeopotrivã prin tocmai stimularea proteicã de atrãi activ în istoria cotidianã a universalitãþii:

„Lunã plinã peste Paris. Stau la masa mea de lucru, în faþa ferestrei, sub lumina ei tãcutã, ce se vrea

prietenoasã. Amica silentia lunae. În stânga, turnulMontparnasse zace masiv, întunecat, la ora aceasta

târzie; doar douã etaje superioare sunt luminate, ca douã ceruri strãlucitoare...“ etc., etc.

n

Rais Gaitov (Rusia) Pod (2001)

Min-Kyeong Park (Coreea) Haos I (2002)


These Women Who Want to be Authors... / Ces femmes qui veulent être auteurs...

Studies edited by / Études éditées par MIHAELA MUDURE

Cluj-Napoca, Editura Motiv, 2001

„D acã femeile de azi scriu cu energie ºi autori-tate, aceasta este posibil pentru cã strãbuni-cile lor din secolele al optsprezecelea ºi al no-

uãsprezecelea s-au luptat într-o izolare pe care o resimþeauca pe o boalã, o înstrãinare ce le apãsa ca o nebunie ºi oobscuritate ce le chinuia ca o paralizie – pentru a depãºianxietãþile auctorialitãþii specifice subculturii literare.“

Acest citat din Infection in the Sentence (SandraM. Gilbert ºi Susan Gubar, New Haven, CT: YaleUP, 1979) este emblematic pentru volumul colec-tiv Aceste femei care vor sã fie autoare..., publicat încondiþii grafice de invidiat. Editorul volumului,

Mihaela Mudure, este autoare a unor cãrþi inci-tante în domeniul feminismului ºi multicultura-lismului: Feminin, Katherine Mansfield: Plucking theNettles of Impressions [Katherine Mansfield:Culegând urzicile impresiilor] ºi CovetingMulticulturalism [Râvnind la multiculturalism].

Þinând o floare în mâna dreaptã, în timp cestânga e sprijinitã pe o carte, aristocrata cu ochicalzi ºi inteligenþi din pictura anonimã de secol aloptsprezecelea (reprodusã pe ambele coperte exte-rioare ale cãrþii) este o figurã heraldicã atât pentruautoarele studiilor, cât ºi pentru scriitoarele prezen-tate, mai ales pentru încercãrile lor de a armonizasensibilitatea cu raþiunea, feminitatea cu erudiþia.

Cele opt eseuri care compun volumul suntsemnate de cercetãtoare din mediul academicamerican (Marie-Pascale Pieretti, Drew Uni-versity, New Jersey), britanic (Corinna J.Heipcke, Surrey University at Guildford), ceh(Sona Nováková, Universitatea Charles, Praga),

olandez (Lotte Jensen, Utrecht), românesc (Co-rina Moldovan ºi Mihaela Mudure, Universitatea„Babeº-Bolyai“ Cluj-Napoca) ºi suedez (BirgittaBerglund-Nilson, Universitatea Karlsbad).

O lecturã inspiratoare atât pentru cei (saucele) interesaþi (interesate) de Secolul Luminilor,cât ºi pentru cei pasionaþi (sau cele pasionate) defeminism ºi de literatura femininã, volumul Acestefemei care vor sã fie autoare... spune, în diferite regis-tre, povestea încercãrilor unor scriitoare din seco-lul al optsprezecelea ºi de la începutul secolului alnouãsprezecelea de a-ºi câºtiga dreptul de a deve-ni vizibile în plan social ºi artistic, de a ieºi dininvizibilitatea cãminului pentru a comunica – al-tor femei sau chiar unor bãrbaþi – ideile, experi-enþele ºi aspiraþiile lor. Autoare trãind în þãridiferite1, în medii sociale ºi culturale diverse2

pãtrund în sfera publicã pentru a infirma preju-decãþi care mai supravieþuiesc pânã astãzi. Inspi-rate de valorile iluminismului (respectul pentruindivid, dezideratul egalitãþii, raþionalitatea caprincipiu ordonator al vieþii, rolul lecturii în lãr-girea orizontului cunoaºterii, justificarea logicã ºi pragmaticã a necesitãþii virtuþii), scriitoare caSusanne von Bandemer, Elizabeth Inchbald,Marie Leprince de Beaumont, Sophie HelmineWahl, Betje Wolff, Anna Margareta von Bragnersau Petronella Moens încearcã sã aducã în atenþiapublicului cititor lipsa de echitate a unor idei(preconcepute) referitoare la caracterul exclusivmasculin al creativitãþii artistice. Þinte ale discur-sului lor „subversiv“ sunt ideile privind emotivi-tatea femininã, care, pasãmite, ar întuneca raþiu-nea, logica ºi simþul ordinii, sau cele referitoare larolul submisiv rezervat femeilor, considerate a fiîn primul rând sprijin ºi stimulent al activitãþilorpartenerilor lor mai norocoºi, negându-li-se astfeldreptul la o educaþie superioarã, la proprietate ºioportunitãþi egale.

Ideea cã femeile nu sunt inferioare, ci altfel, cãsimt, gândesc ºi creeazã într-un mod care le estespecific, care nu este neapãrat blamabil ºi care nutrebuie cu necesitate convertit într-un fel de a fiîn lume cât mai apropiat de paradigmele mascu-line, este susþinutã de Susanne von Bandemer. ÎnPoetische und prosaische Versuche [Încercãri în ver-suri ºi prozã], 1787, scriitoarea articuleazã – dinperspectiva subiectului feminin – o foarte origi-nalã teorie a geniului artistic (Genieästhetik).

În studiul pe care i-l dedicã în volum,Corinna J. Heipcke susþine cã, în ciuda umilinþeiafiºate, versurile cuprinse în colecþia din 1787afirmã extrem de pregnant posibilitatea creativi-tãþii feminine de a se manifesta public, în pofidaîncercãrilor de a o reduce la tãcerea ºuºotitãbudoarului. Nu atât intenþia de a menaja egoulmasculin al editorilor, al membrilor cenzurii saual potenþialilor cititori, cât dorinþa de a se protejape sine ca autoare ºi femeie trãind într-o societateandrocentricã o determinã pe Susanne vonBandemer sã-ºi asume o artã poeticã deloc agre-sivã ºi (aparent) plinã de modestie. Nu vanitatea(de a se compara cu scriitorii bãrbaþi), ci compasi-unea pentru suferinþele semenilor a îndemnat-ope poetã sã scrie. Spre deosebire de Genieästhetikdominantã, care se baza pe imaginea inspiraþiei cecoboarã asupra artistului, umplându-l de har ºi deenergie, teoria geniului artistic feminin propusãde Susanne von Bandemer sugereazã ideea cãprocesul de creaþie descrie o miºcare ascendentã,ca aceea a strigãtului de durere care e înalþã spreceruri, convingere ce anticipeazã credinþa luiGoethe din Faust: „etern femininul ne-nalþã-n tãrii“.

Dorind sã evite sã se expunã oprobriului pu-blic ce decurgea din condiþia de femeie ce se afir-

n Alexandra Dumitrescu

Acest secol luminist care ne bântuie

Agneta Covrig (România) Iaºi, Biserica Trei Ierarhi (2002)

´


ma în sfera publicã (confundatã, neinocent, cuideea de femeie publicã sau prostituatã), dar ºipentru a putea submina ºi deconstrui astfel deprejudecãþi ce le împiedicau sã îºi afirme în modpublic creativitatea, autoarele iluministe recurg lastrategii de camuflare ºi înºelare. Ele sunt, ºi dinacest punct de vedere, precursoare. Mai târziu,astfel de strategii aveau sã fie adoptate în majori-tatea regimurilor nedemocratice sau totalitare decãtre scriitorii care doreau sã atragã atenþia asuprapunctelor sensibile ale doctrinei dominante. Pelângã abordarea mãºtilor (de editor, traducãtorsau autor anonim – anonimitatea este, pânã laurmã, o mascã foarte funcþionalã, care ascundeadevãrata faþã a autorului ºi mai ales identitatea sasocialã), scriitoare ca Elizabeth Inchbald sauSusanne von Bandemer recurg la vorbirea dupli-citarã (sau „double speak“, care va fi descrisã deGeorge Orwell în romanul O mie nouã sute optzeciºi patru) pentru a înºela deopotrivã ochiul cenzuriiºi al celor convinºi de dreptul exclusiv al bãr-baþilor de a exista în sfera publicã ºi artisticã.Scriitoarea ºi actriþa britanicã Elizabeth Inchbaldrecurge la o strategie ºi mai ingenioasã: întrucâtîn Anglia iluministã poezia ºi filosofia erau con-siderate a fi speciile înalte (ºi deci rezervate bãr-baþilor), Inchbald hotãrãºte sã scrie romane toc-mai pentru cã acestea nu se bucurau de un pres-tigiu social prea mare. Ea face aceastã alegere înciuda faptului cã era mult mai atrasã de genuldramatic decât de cel epic. Stratagema umilinþeiasumate, folositã ca scut sau ca mijloc de preîn-tâmpinare a criticilor (ce vizau îndrãzneala –citeºte „obrãznicia“ femeilor de a se afirma îndomeniul artelor), este vizibilã ºi în titlul roman-ului A Simple Story (1791), care i-a asigurat înepocã celebritatea. Suferinþele auctorialitãþii laElizabeth Inchbald – studiul din volum semnat deMihaela Mudure – pãstreazã cu eleganþã echili-brul dintre referirile directe la text ºi demersulteoretic. În acest context, meritã a fi subliniatãideea autoarei privind relaþia dintre adevãrul ficþi-unii artistice ºi falsificarea indusã de reconstrucþiabiograficã: „Ficþiunea nu minte niciodatã: ea îldezvãluie pe scriitor în totalitate. Doar biografia constru-ieºte un personaj fictiv“ (p. 15). Abordând în paraleldouã texte semnate de Elizabeth Inchbald,romanul A Simple Story ºi arta poeticã conþinutãîn prefaþa acestuia, Mihaela Mudure observã cumtehnicile narative ºi cele prefaþatoare submineazãmodelul de obedienþã ºi delicateþe femininã reco-mandat de societate (p. 83). Convenþional lasuprafaþã, romanul este de fapt extrem de subver-siv ºi anticonvenþional la un nivel mai profund.Avertismentul asupra pericolelor unei educaþiineadecvate, ca aceea care a dus la prãbuºireapasionatei Miss Milner, se transformã, în cazulcelei de a doua Lady Elmwood, într-un avertis-ment cu privire la efectul dezastruos pe care îlpoate avea o prea supusã acceptare a convenþiilor.Uscatã, palidã ºi insignifiantã, a doua LadyElmwood pare a fi o replicã rãsturnatã a Domni-ºoarei Milner – o aventurierã ºi o cochetã plinãde viaþã ºi energie. În timp ce autorul implicit alromanului nu îºi permite sã simpatizeze cu niciuna dintre eroinele sale, lãsând naraþiunea sã pre-zinte faptele, discursul prefeþei este mai transpa-rent feminist, mai curajos ºi neinhibat decât ro-manul propriu-zis. Acesta este posibil deoareceatunci, ca ºi acum, prefeþele nu erau citite de pu-blicul larg, deci puteau fi ignorate ºi de cenzurã.

Elizabeth Inchbald este o feministã in nuce, orevoltatã care îºi construieºte o mascã de con-formistã doar pentru a face ca mesajul ei, ce sub-mineazã prejudecãþi, sã poatã ajunge la cititorii(cititoarele) dispuºi (dispuse) sã-l perceapã. MarieLeprince de Beaumont (1711-1780), în schimb,

încearcã sã identifice reþeta fericirii (feminine)domestice în interiorul convenþiilor. Scrierile saleanalizate în volum de Birgitta Berglund-Nilsson,sunt ºi ele – asemeni romanului A Simple Story,dar în altã notã – avertismente împotriva peri-colelor educaþiei neadecvate ºi a riscurilor impli-cate de renunþarea la raþiune în favoarea pasiunii.Inspirându-se din Télémaque al lui Fénelon ºi dinTratatul sãu despre educaþia fetelor (Traité de l’édu-cation des filles), Marie de Beaumont, aceastã feme-ie celebrã a Secolului Luminilor, încearcã sã-ºieduce cititoarele în ceea ce priveºte comporta-mentul în societate ºi familie, relaþia mamã-fiicã,tema iubirii ºi ravagiile pasiunii. Ideea cã resem-narea ºi renunþarea sunt axele pe care ar trebui sãse organizeze comportamentul feminin într-orelaþie domesticã sau în orice altã relaþie în caresunt implicaþi ºi reprezentanþi ai sexului puterniceste explicit formulatã de Marie Leprince deBeaumont în Instructions pour les jeunes dames, sugerând cã acestea (i.e. resemnarea ºi renun-þarea) sunt singurele cãi spre fericirea conjugalã.

Printre primii apologeþi iluminiºti ai drep-turilor femeilor, în special dreptul la educaþie,sunt John Stuart Mill (The Subjection of Women),Henriet Taylor (Enfranchisment of Women) ºi MaryWoolstonecraft (A Vindication of the Rights of Wo-man). În ciuda faptului cã atitudinea autorilor faþãde femei este binevoitoare, scrierile lor trãdeazã oprejudecatã foarte bine ascunsã în context, proba-bil insesizabilã pentru contemporani. Este vorbadespre ideea preconceputã referitoare la inerentasuperioritate a valorilor masculine ºi în special araþiunii, consideratã a fi apanajul exclusiv al bãr-baþilor. Spre aceste valori subiectul feminin artrebui sã se înalþe printr-un fel de ascezã intelec-tualã care ar transcende datele biologicului, alesensibilitãþii ºi emoþiilor feminine. Sã observãmcã, în ultimã instanþã, aceste deziderate amintindde celebrul adagiu al lui Rousseau: „ cu excepþiasexului ei, o femeie este un bãrbat“, ar transformafemeile în niºte raþionali bãrbaþi cu fuste. Con-ºtiente cã trãiesc într-o societate andromorficã,controlatã de tradiþie, de cutume coercitive ºi de stereotipuri sociale predominant androcen-trice, femeile din secolul al optsprezecelea încer-cau sã articuleze – în perspectivã femininã – ovarietate de experienþe legate de cãutarea de sine,de cãsãtorie ºi familie, de efortul de a gãsi o niºãsocialã ºi profesionalã. Astfel de tribulaþii alefemeilor fuseserã abordate pânã atunci, într-o

manierã cvasiomniscientã, în special de cãtreautori bãrbaþi. Dar accesul bãrbaþilor la mentalulfeminin era (este) alterat de multiple idei precon-cepute privitoare la inferioritatea intrinsecã afemeii. Alte inadecvãri ºi distorsionãri suntinduse de limitele empatiei – pe care o putembãnui a fi cel mai fin instrument de explorare apsihicului subiecþilor de sex opus.

Eseurile care alcãtuiesc volumul These WomenWho Want to be Authors... au ca principalã constan-tã accentul pus pe strategiile discursive adoptatede femeile scriitoare din secolele 18 ºi 19. Nego-cierea3, ambiguitatea, recurgerea la subtext caprincipal vehicul al sensului sunt procedee princare scriitoarele reuºeau sã-ºi facã auzitã vocea,eludând cenzura ºi mistificând orgoliile mascu-line, care, seduse de textul de o modestie afiºatã,ºi deci extrem de mãgulitor pentru cititor, igno-rau mesajul subversiv conþinut în textele adia-cente sau în subtext. Însumând incitante radi-ografii ale unor texte feminine iluministe, volu-mul este de interes pentru cei preocupaþi de isto-ria literaturii ºi de cea a ideilor, de istorie saustudiile de gen. Volumul poate fi consultat cufolos ºi de studenþii facultãþilor de litere sau defilosofie, de sociologie sau studii europene.

n

NOTE

1. Sophie Helmine Wahl a fost directoare de ºcoalã înGermania; Susanne von Bandemer – fiica unui cãpitanprusac; Anna Margareta von Bragner, Betje Wolff,Petronella Moens sunt primele ziariste din Olanda;Elizabeth Inchbald – actriþã britanicã ºi scriitoare de piesede teatru ºi romane, iar Marie Leprince de Beaumont esteconsideratã a fi nu numai una dintre cele mai remarcabilescriitoare iluministe franceze, ci ºi una dintre fondatoarelepresei feminine europene.

2. Trebuie totuºi menþionat faptul cã majoritatea scriitoarelordin penultimele douã secole ale mileniului trecut fãceauparte fie din aristocraþie, fie din clasa de mijloc.

3. Într-un interviu acordat României literare (mai 2001),Andrei Codrescu – unul dintre scriitorii preocupaþi detribulaþiile femeilor – sublinia specificul feminin al unorastfel de strategii, precum ºi impactul major al acestoraasupra societãþii contemporane, pânã într-acolo încât amajuns sã trãim acum într-o epocã extrem de feminizatã,dominatã de negociere, de nevoia de înþelegere ºi de com-pasiune ca imperative sociale ºi politice.

Mihaela Ursache Apostol (România) Ceea ce este (2002)


Introducere: elemente de filosofia valorii

D iscuþia despre valori în termenii unei „fi-losofii a valorii“ conºtiente de limitele, darºi de autonomia sa în cîmpul teoriilor filo-

sofice este una de datã recentã. Chiar dacã o cerce-tare a precursorilor acesteia ar detecta astfel de pre-ocupãri la majoritatea filosofilor (începând cu Pla-ton, care este poate primul ce schiþeazã o teorie co-erentã ce ierarhizeazã principalele valori general re-cunoscute – Binele, Adevãrul ºi Frumosul, dar fãrãa ne opri la el), o disciplinã independentã preocu-patã exclusiv de statutul valorilor existã de cel multdouã secole1.

În opinia lui Abraham Edel ºi a AsociaþieiAmericane de Filosofie, dezbaterile filosofice pemarginea valorilor în secolul XX au avut învedere în special trei probleme: 1) dacã valorileau vreun rol în inventarea lumii reale sau dacã elesînt mai degrabã rãspunsuri umane la aceste rea-litãþi; 2) cum pot fi dezvoltate împreunã o teoriea faptelor ºi una a valorilor; 3) dacã standardelevalorice sînt uniforme sau relative.

Este limpede cã, indiferent de metodologia deabordare a întrebãrilor ºi de varietatea rãspun-surilor, cu toate asumã implicit „cã valoarea este unconcept general din perspectiva cãruia pot fi puse acesteîntrebãri“2. Totuºi, nu se poate contesta faptul cãaceastã teorie unificatoare a valorilor îºi trage rã-dãcinile ºi se bazeazã în ultimã instanþã pe diver-

sele valori „specifice“ sau „particulare“ din disci-plinele filosofice consacrate: binele sau dreptateadin eticã, frumosul din esteticã, sacrul din filosofiareligiilor º.a.m.d.

Valori etice ºi religioase tradiþionaleAºa cum aratã Petre Andrei, dacã în diverse

ramuri ale filosofiei existenþa valorilor a fost con-testatã (de exemplu, în filosofia istoriei), în do-meniul eticii ele au fost recunoscute în unanimi-tate ca elemente ce regleazã viaþa practicã. PetreAndrei cerceteazã astfel mai întâi natura valoriietice, iar apoi criteriile acestei valori ºi raporturilecu celelalte valori sociale3.

Trecînd în revistã diversele concepþii despre na-tura valorii, Petre Andrei le grupeazã în patru cate-gorii: astfel, existã gînditori care accentueazã naturapsihologicã a valorii morale (cei care considerã cã va-loarea eticã este un produs al voinþei – Meyer – sauun scop al acþiunii – Wundt), alþii care insistã penatura logicã a ei (Kant, pentru care valoarea eticãeste un imperativ ce rezultã din principii apriorice),alþii care subliniazã componenta ei biologicã (desprecurentul biologist în eticã ºi criticile lui PetreAndrei la adresa lui vom avea prilejul sã discutãmîn momentul în care vom aborda concepþiile eticefeministe) ºi, în fine, cei ce privilegiazã dimensi-unea socialã. În cea din urmã categorie îl aflãm dealtfel ºi pe autor, care pledeazã pentru o eticã

„ºtiinþificã“, social-universalistã ºi normativã, ceurmeazã sã influenþeze voinþa oamenilor, stabilindvalorile ce trebuie realizate4.

Trebuie subliniat cã, în viziunea lui PetreAndrei, aceastã eticã socialã lucreazã în strînsã legã-turã cu sociologia, dar ºi cu politica, faþã de careeste superioarã – în sensul în care Dietzel susþinea,de exemplu, cã politica este servitoarea eticii,deoarece ea aplicã normele stabilite de eticã.Legãtura eticã-politicã5 (cu polaritatea inversatãînsã) va fi regãsitã ºi în filosofia moralã feministã.

În ce priveºte criteriile valorii morale, dupã cediscutã diversele criterii admise de eticile tradiþio-nale (plãcerea, utilul, perfecþiunea, datoria ºi cul-tura) Petre Andrei se opreºte asupra personalitãþii ,în care vede, la fel ca Rickert, „þinta vieþii etice“.Personalitatea umanã, înþeleasã în ipostaza ceamai înaltã, aceea de „creatoare de valori cultu-rale“, este, în viziunea lui Petre Andrei, valoareeticã supremã admisã de societate.

Vorbind despre valorile religioase, PetreAndrei le separã de celelalte valori datoritã rapor-tãrii lor la o realitate suprasensibilã. Valorile reli-gioase sînt, în opinia sa, mult mai afective, avândun caracter contemplativ. Ele pot fi studiate atîtdin punct de vedere empiric-psihologic (rãdãci-nile lor psihologice fiind teama ºi iubirea), cît ºidin punct de vedere raþional-logic (elementul lo-gic implicat fiind principiul cauzalitãþii). Dacã va-lorile etice erau unanim recunoscute de cãtre fi-losofi, avînd astfel un fel de superioritate faþã decelelalte valori, la rîndul lor valorile religioase sebucurã de o întîietate ºi o poziþie specialã chiarfaþã de valorile etice, deoarece ele se impun indi-vidului prin apartenenþa lor la o realitate trans-cendentã. Valoarea religioasã supremã este, înopinia lui Petre Andrei, sacrul , care „predominãîntreaga viaþã – în el se sintetizeazã conºtiinþa supremãa binelui, a adevãrului ºi frumosului“6.

Ideologia feministã ºi revendicãrilesale politice în materie de valori

Feminismul este un curent politic încã ºi mairecent decît teoria filosoficã a valorilor. Ca orice cu-rent politic, încearcã sã-ºi legitimeze setul de pre-supoziþii ideologice pe care se bazeazã, iar una dinmodalitãþile de legitimare este, în opinia lui WillKymlicka, „apelul la o valoare ultimã diferitã“. Dacãsocialismul face apel la egalitate, libertarianismul lalibertate, comunitarianismul la binele comun ºiutilitarianismul la utilitate, în cazul feminismuluivaloarea ultimã ar fi „androginia“7. Aceastã valoare a„androginiei“ este recunoscutã de numai una dinramurile ideologiei feministe – feminismul liberal.

Totuºi, în cazul feminismului, relaþia ideolo-gie-valori este mai strînsã decît în alte doctrinepolitice ºi ea prezintã unele particularitãþi remar-cabile. Astfel, nu atît o valoare politicã, cît maiales politicul ca valoare influenþeazã concepþiafilosoficã feministã, marcînd decisiv componentaeticã ºi cea religioasã a discursului feminist.

Ce anume singularizeazã doctrina politicã fe-ministã? În ciuda existenþei a numeroase subdoc-trine (feminism liberal, socialist, radical, de cu-loare) ce se pretind ireductibile unele la altele,putem detecta ceea ce Judith Grant numeºte unElizabeth Kim (Coreea) Siluetã (2002)

eseu

n Mihaela Frunzã

Valori etice ºi religioase în feminismul contemporan

eminism, pur ºi simpluF


„feminism fundamental“, ce subîntinde ºi determinãtoate aceste doctrine particulare. „Nucleul“ aces-tui feminism fundamental este constituit deurmãtoarele concepte-cheie: „femeia“, „expe-rienþa“ ºi „politicile personale“8.

Într-o variantã mai dezvoltatã, conceptele demai sus pot fi relaþionate în urmãtoarele teze:

1. femeile ca femei constituie un grup oprimat(de cãtre bãrbaþi sau, spus mai voalat, de cãtreideologia patriarhalã);

2. ceea ce uneºte femeile, dincolo de vari-abilele de clasã, rasã, etnie etc., sînt o serie deexperienþe comune tuturor femeilor9;

3. problemele femeilor nu sînt personale, cipolitice. Aceastã din urmã tezã presupune deja unanume grad de conºtientizare a experienþelorcomune, care îndreptãþesc sesizarea împãrtãºiriiunor probleme comune (de genul discriminãrii lalocul de muncã, violenþei domestice º.a.m.d.),pentru care soluþiile nu mai pot fi individuale,pentru cã ele vizeazã tocmai femeile ca femei.

Toate aceste presupoziþii, susþine Judith Grant,sînt de naturã ideologicã. Ele traverseazã în diferitegrade toate curentele feministe particulare ºi sîntgeneral acceptate fãrã a fi discutate sau mãcarrecunoscute în caracterul lor de propoziþii umanefailibile. Aceste presupoziþii subiacente ne ajutã însãpe noi sã înþelegem particularitãþile teoriilor etice ºireligioase feministe, care în absenþa acestui substratideologic ar rãmîne incomprehensibile.

Aplicînd consideraþiile lui Judith Grant lateoriile etice ºi religioase feministe, putem dedu-ce urmãtoarele consecinþe „logice“:

1. deoarece femeile (ca femei) au fost descon-siderate de teoriile tradiþionale ale moralei ºireligiei, rezultã cã valorile etice ºi religioase femi-niste nu pot fi identice cu cele „masculine“;

2. pentru a nu repeta greºelile înaintaºilor,care valorizau noþiuni abstracte, desprinse deviaþã, valorile propuse trebuie sã derive sau sã sereclame de la experienþele comune ale femeilor;

3. pentru a nu pierde din vedere dimensiuneapracticã specificã abordãrilor feministe, politiculva fi implicat atît în valorile etice, cît ºi în celereligioase.

Toate aceste consideraþii generale trebuie avuteîn vedere atunci cînd examinãm îndeaproape teo-riile etice ºi religioase feministe. În continuare, nevom referi mai aplicat la aceste teorii.

Valori etice feministeRelaþia dintre feminism ºi eticã este una con-

troversatã. Aºa cum aratã analiºtii acesteia, multefeministe au considerat etica ºi morala drept unfenomen de sub a cãrui influenþã femeile trebu-iau sã fie „eliberate“, datoritã asocierii frecventedintre moralã, paternalism ºi reglementãrile res-trictive care au guvernat multã vreme vieþile fe-meilor. Totuºi, dacã relaþia dintre feminism ºi„moralism“ (înþeles ca domeniu al formulãrilormorale rigide, al judecãþilor de valoare absolute)este mai greu de acceptat, în schimb relaþia dintrefeminism ºi „moralitate“ (înþeleasã ca totalitate aregulilor, codurilor, valorilor ºi normelor carejustificã ºi legitimeazã comportamentul, înca-drându-l în categoriile „binelui“ ºi „rãului“) este,în viziunea feminiºtilor, absolut necesarã10.

Cercetãtorul care îºi îndreaptã analiza asupradomeniului eticilor feministe va descoperi aceeaºidiversitate de curente ºi teorii ca ºi în cazul eticiicontemporane. Totuºi, conceptele întîlnite sînt

diferite, iar confruntãrile au mize diferite. Dacãîn cazul eticilor contemporane disputele se dauîntre emotivism ºi prescriptivism sau între cogni-tivism ºi noncognitivism11, în cazul eticilor femi-niste avem de-a face cu etica grijii, etici materne,etici bazate pe încredere etc.

Cea mai completã clasificare a eticilor femi-niste este cea întreprinsã de Rosemarie Tong, înarticolul sãu „Feminist Ethics“ 12. Tong recunoaº-te cã toate eticile elaborate de cei care se auto-intituleazã „feminiºti“ au o serie de trãsãturi co-mune (toate subliniazã diferenþele dintre bãrbaþiºi femei în împrejurãrile din viaþã; furnizeazãstrategii pentru a aborda diversele probleme dinsfera publicã ºi din cea privatã; oferã sugestii carevizeazã schimbarea practicilor curente, de naturãa subestima femeile) ºi, respectiv, concurã lacrearea unei etici egalitare faþã de gen, respectiv oteorie moralã care genereazã principii moralenonsexiste. Totuºi, datã fiind diversitatea de va-lori, adesea incompatibile, propuse de aceste etici,autoarea va prefera sã le grupeze ºi sã le tratezeseparat, vorbind astfel de etici feminine, eticimaterne, etici feministe ºi etici ale lesbienelor.

Eticile feminine au ca punct de plecare cunos-cuta lucrare a lui Carol Gilligan, In a DifferentVoice13. Dupã cum aratã Alison M. Jaggar, Gilliandorea sã demonstreze în mod empiric cã dezvolta-rea moralã a femeilor diferã în mod semnificativ decea a bãrbaþilor14. Astfel, mai întîi, femeile constru-iesc dilemele morale în termeni de responsabilitãþi(mai degrabã decît în termeni de conflicte), încer-cînd sã le rezolve într-un mod care sã întãreascãreþeaua de relaþii în centrul cãrora ele îºi duc viaþa(copii, prieteni, rude etc.). În al doilea rînd, fe-meile par sã acþioneze pe baza sentimentelor deiubire ºi compasiune pentru diverºi indivizi, ºiastfel nu apeleazã atît de des ca bãrbaþii la reguliabstracte pentru a-ºi justifica acþiunile. Astfel, da-cã bãrbaþii aderã la o moralã a drepturilor ºi adreptãþii, ale cãrei valori sînt echitatea, egalitatea,femeile aderã adesea la o moralã a grijii, ale cãreivalori sînt incluziunea, protecþia. În acord cuGilligan, ºi alte feministe au subliniat importanþagrijii ca variantã alternativã la valorile drepturilor.Astfel, Iris Young aratã cã relaþiile personale, grijaºi solicitudinea reprezintã prima virtute a relaþii-lor dintre pãrinþi ºi copii, în timp ce KentGreenawalt observã cã la nivel individual, în rela-þiile cu copiii, pãrinþii etc., etica grijii poate fi su-perioarã eticii drepturilor15. Cea mai completãelaborare a eticii grijii o face Nel Noddings16,prin afirmarea ocrotirii ca soluþie moralã ce igno-rã celelalte valori, de felul drepturilor. Noddingssusþine cã morala bazatã pe reguli ºi principii esteinadecvatã în sine ºi cã ignorã total ceea ce repre-zintã raþionamentul moral tipic feminin. Astfel,modul de soluþionare al problemelor morale tipic„masculin“, prin care o situaþie particularã este eva-luatã în funcþie de un model, de o normã generalã,este inadecvat în cazul situaþiilor concrete, în careapelul la context este adesea foarte important17.

Totuºi, eticile feminine care au scos în evidenþãvalorile grijii ºi solicitudinii au fãcut obiectul anumeroase critici, atît din partea nonfeminiºtilor,cît ºi din partea feminiºtilor. Criticile nonfeministeafirmã astfel cã „grija“ nu este o virtute moralã deaceeaºi importanþã ca ºi „dreptatea“ sau, mai nuan-þat, cã este posibil ca grija sã fie o valoare, însã ea înnici un caz nu a fost inventatã de feministe18. Multmai substanþiale sînt chiar criticile furnizate defeministe, care se desfãºoarã pe mai multe niveluriºi direcþii. Alison M. Jaggar remarcã astfel cã eticagrijii reflectã convingeri de tip naturalist, conformcãrora idealurile filosofice trebuie sã fie accesibiledin punct de vedere empiric. Însã naturalismul arepropriile sale pericole în materie de moralã, pe care

le transferã ºi eticilor feminine: mai întîi convenþio-nalismul, care considerã cã valorile ºi modurile degîndire admise se justificã de la sine; apoi relativis-mul, conform cãruia ceea ce este moralmente per-mis trebuie sã varieze de la o comunitate moralã laalta. Or, ambele presupoziþii sînt problematice dinpunct de vedere feminist, cãci ele contrazic poziþiamoralã a feminismului de a se opune dominaþieimasculine, în acest caz a celor de pe tãrîmul eti-cii19. O altã direcþie a criticilor feministe se sprijinãpe observaþia cã accentuarea pe valorile grijii ºiocrotirii tinde sã întãreascã exact acele stereotipii degen împotriva cãrora s-a ridicat feminismul20.

Eticile materne se aseamãnã în bunã mãsurãcu eticile feminine, prin tipul de valori pe care lepromoveazã; ele se deosebesc de cele din urmãprin faptul cã derivã aceste valori dintr-o situaþieparticularã, caracteristicã mai ales femeilor. Teo-riile eticilor materne au ca reprezentate majore peSara Ruddick, Virginia Held ºi CarolineWhitbeck, care propun un model etic bazat perelaþiile parentale (în special cele materne, carereprezintã „modelul“ exemplar al acestor relaþii).

Sara Ruddick aratã cã societatea nu ar trebuisã devalorizeze „practicile materne“21. Practica ºigîndirea maternã au propriul vocabular ºi proprialogicã, þintind îndeosebi la prezervarea, creºtereaºi acceptabilitatea copiilor. „Prezervarea“ vieþiicopilului reprezintã actul constitutiv al practicilormaterne, pentru care mama trebuie sã dezvoltevirtuþi de tipul atenþiei, umilinþei ºi bucuriei;„creºterea“ lor presupune acceptarea atît a calitãþi-lor, cît ºi a defectelor acestora, în timp ce „pregã-tirea“ sau socializarea copiilor implicã alegereaîntre seturi de valori adesea competitive. Pe lîngãaceste virtuþi, mai precis la baza lor se aflã ceea ceRuddick numeºte „metavirtutea iubirii atente“ – si-multan cognitivã ºi afectivã, raþionalã ºi emoþio-nalã – care le ajutã pe mame sã îºi accepte ºi sã-ºiîngrijeascã copiii aºa cum sînt. Acei care se obiº-nuiesc sã analizeze procesele sociale din perspec-tiva unei gîndiri materne, indiferent dacã estevorba de bãrbaþi sau de femei, vor adopta alte

à

Peter Kocak (Slovacia) Lacrimã (2001)


strategii de a se raporta la aceste procese. Dupãcum aratã Grimshaw, sarcina de a fi mamã dãnaºtere unor virtuþi ce se opun militarismului.

„Experienþa de a fi mame a femeilor este centralã pentru viaþa lor eticã ºi pentru modurile în care ele

ar putea articula o criticã a valorilor dominante ºi a moravurilor sociale.“22

Virginia Held abordeazã practica maternã cone-xînd-o mai strîns de domeniul privat, în care acti-veazã în mod predominant femeile. Ea considerã cãetica occidentalã tradiþionalã nu este „neutrã faþã degen“, ci ea favorizeazã un anumit tip de model încazul relaþiilor umane: pînã acum, a fost cazul mo-delului contractual. Or, acest model nu se potriveºterelaþiilor materne; un model relaþional alternativ, detipul relaþiei mamã-copil, ar schimba profund mo-dul în care aratã societatea. Whitbeck, în completa-re, insistã pe experienþele biologice ale femeilor, careintensificã ataºamentul acestora faþã de copiii lor.

La fel ca ºi în cazul eticilor feminine, ºi celematerne sînt criticate, atît din interior, cît ºi din ex-terior. Criticile nonfeministe considerã cã nu estelegitimã impunerea unui tip de relaþie ca paradig-mã a relaþiilor umane în general. Criticile femi-niste sînt destul de asemãnãtoare cu cele refe-ritoare la eticile feminine: aºa cum aratã Jaggar,aceste tipuri de eticã nu reuºesc sã fie propriu-zis„feministe“, în sensul ideologic al termenului,adicã ele nu reuºesc sã furnizeze concepte adec-vate pentru a critica dominaþia masculinã, atît înviaþa publicã, cît ºi în cea privatã23. Un alt defectsubliniat de feministe este faptul cã atît eticilefeminine, cît ºi cele materne nu se intereseazã dedefectul moral tipic feminin, care este sacrificiulde sine. Dupã cum spune Claudia Card, cea careare grijã de cineva care o exploateazã se apropiemai degrabã de patologia moralã decît de virtuþisau valori etice24.

În cazul eticilor pe care Rosemarie Tong leconsiderã feministe propriu-zise se întîlneºte ceamai mare diversitate de opinii. Ceea ce caracteri-zeazã, în opinia lui Tong, eticile feministe esteaccentul care în aceste viziuni este pus pe putere ºipe politic . Aceste etici sînt „politice“ în sensul cãele se interogheazã în primul rînd asupra domi-naþiei masculine ºi a subordonãrii femeilor, înain-te de a chestiona valorile tradiþionale – bine saurãu, dreptate sau grijã. În cazul acestor feministe,valorile sînt pragmatice, în sensul cã sînt repre-zentate de ceea ce le poate ajuta pe femei sã de-pãºeascã aceastã stare de subordonare. Pãrerilediferã însã atît în ce priveºte cauzele opresiunii,cît ºi soluþiile valorizate de ieºire din ea.

Feminismul liberal subliniazã „oportunitãþileegale“ care vor ajuta femeile sã depãºeascã legileoficiale ºi neoficiale care le îngrãdesc accesul înstructurile de putere ale domeniului public. Femi-nistele marxiste considerã cã principala opresiuneeste cea de clasã, iar soluþia optimã o oferã „egali-tatea economicã“. În opoziþie cu aceste tipuri dediscursuri, feminismul radical învinuieºte rolurile ºiresponsabilitãþile sexuale ºi reproductive ale fe-meilor pentru situaþia lor, pledînd pentru o radi-calã „eliberare“ în acest domeniu. Feminismul so-cialist þine cont de toate aceste subordonãri com-binate, propunînd „egalitatea“ în toate aceste do-menii. Feministele multiculturale vor sublinia im-portanþa ºi a altor variabile în determinarea exten-siunii proprii a subordonãrii, cum ar fi rasa ºi et-nicitatea; feministele globale amplificã aceste consta-tãri, adãugînd variabila politicilor locale, care pro-duce mari diferenþe între femei; la toate acestea,ecofeministele ridicã problema mediului înconjurã-tor. Feministele existenþialiste considerã cã femeia aconstituit paradigma alteritãþii, iar pentru a ieºi

din aceasta trebuie sã se recunoascã pe sine caagent moral ºi liber. Împãrtãºind convingeri simi-lare despre cauzele subordonãrii, însã conexînd-omai precis în procesul educaþiei din copilãrie,feministele psihanaliste ºi cul turale propun un modelparental dublu, pentru ca trãsãturile autonomieiºi dependenþei sã nu mai fie disociate invariabil ºifixate în persoana unui singur pãrinte. În fine,feminismul postmodern respinge existenþa uneiunice surse de oprimare, susþinînd cã femeile sîntextrem de diferite ºi nu pot reprezenta o entitateunicã. Singura valoare care poate sã subziste estecea a diferenþei: femeile trebuie sã-ºi afirme dife-renþa ºi unicitatea pentru a rezista tendinþelorcentralizatoare ale patriarhatului25. Dupã cum sepoate lesne remarca, aceste viziuni funcþioneazãextrem de eficient ºi în calitate de critici ale viziunilor alternative.

Un ultim segment de teorii etice pe caredorim sã-l analizãm este furnizat de eticile lesbi-enelor, a cãror principalã reprezentantã este SarahLucia Hoagland. Totuºi, aºa cum aratã R. Tong,cea care a jucat un rol asemãnãtor lui Nietzscheîn cazul eticilor promovate de lesbiene este femi-nista radicalã Mary Daly26. Ea a pledat pentru orevalorizare a valorilor similarã cu cea întreprinsãde Nietzsche în cazul filosofiei clasice: femeile auasimilat valorile patriarhatului ca fiind ceva„bun“; însã de fapt aceste valori tindeau sã le de-gradeze ºi sã le subordoneze. Acum, femeile tre-buie sã opteze pentru adevãratele valori, aceleacare în viziunea patriarhalã reprezintã „rãul“, darcare constituie adevãratul „bine“ pentru ele. Du-pã cum observã însã Moira Gatens, revalorizareaîntreprinsã de Daly este o simplã rãsturnare adualismelor tradiþionale: bine/rãu, luminã/întune-ric, bãrbat/femeie, rãsturnare care identificã înmod simplist „femeile“ cu persoanele biofile, ge-neroase, creatoare de valori, cu „binele“ la modulabsolut; iar „bãrbaþii“ cu persoanele necrofile,justiþiare, distrugãtoare de valori, altfel spus cu„rãul“ absolut. Mai mult, deºi aceastã „metaeticãradicalã“, aºa cum se autointituleazã lucrarea au-toarei, deºi pretinde cã duce la descoperirea „ade-vãratului“ Sine feminin, nu reuºeºte sã fie o eticãviabilã între ºi pentru mai multe persoane (femei,copii, bãrbaþi)27.

Oricum, ideile lui Daly au influenþat profundteoria moralã a Sarei Lucia Hoagland, care con-siderã cã interogaþiile valorice tradiþionale de tipul„Este acest lucru bun?“ trebuie înlocuite cu între-barea „Contribuie acest lucru la libertatea, crearea de

sine ºi eliberarea mea?“28. Dupã cum se poateobserva, rãsturnarea valoricã propusã de Daly estecontinuatã prin substituirea valorilor tradiþionalecu valori particulare, extrase din experienþelelesbienelor. Aceste experienþe prezintã cel puþindouã caracteristici importante: mai întîi, punaccent pe valorile create de lesbiene, subliniind cãîn cazul lor, orice „alegere“ liberã a unor valoriproprii este preferabilã valorilor impuse de tra-diþie; apoi, aceste valori nu sînt cãutate în indivi-dualitate, ci în propria comunitate.

Criticile nonfeministe pun la îndoialã rele-vanþa unor experienþe particulare de a constituimodelul pentru o teorie moralã generalã, în timpce criticile feministe aratã cã relaþiile de opresiunepot fi întîlnite ºi în cazul comunitãþilor lesbiene ºicã experienþele lor nu garanteazã perfectibilitateamodelului nici mãcar în interiorul propriilorcomunitãþi29.

Încercînd sã concluzionãm aceste consideraþiidespre diversele tipuri de etici feministe, vomobserva cã multe din reflecþiile critice pe margi-nea lor pledeazã pentru o complementaritateîntre viziunile feministe ºi teoriile morale tradi-þionale, desigur, dupã ce acestea din urmã au fost„purificate“ de afirmaþiile pãrtinitoare faþã de gen.

Argumentele pentru aceastã „împãcare“ con-ceptualã sînt destul de diverse: ele pot sublinianeajunsurile metodologice sau practice ale teori-ilor morale feministe; lipsa unei coerenþe care sãconfere acestor teorii un caracter politic; sau chiarcarenþele implicite ale unor teorii apãrute într-operioadã de (încã prezentã) „dominaþie masculi-nã“ ºi care, în consecinþã, nu pot vorbi propriu-zis de o „experienþã femininã“ autenticã30. Astfel,este importantã coroborarea acestor valori într-unproiect politic coerent, care nu-ºi poate permitesã ignore, ci trebuie mai degrabã sã colaboreze,desigur într-o manierã criticã ºi reflexivã, cu per-spectivele etice contemporane.

Valori religioase feministeDin constatãrile feministelor a reieºit cã studiul

religiilor a fost domeniul care s-a arãtat cel mairezistent faþã de dimensiunea genului, deºi studiilede antropologie, ce prezentau numeroase religii încare rolul principal îl jucau femeile, ar fi indicat odispoziþie contrarã31. Cu toate acestea, feministeleau considerat cã filosofia occidentalã a religiilor s-adovedit, atît în istoria sa, cît ºi în contempora-neitate, atît pãrtinitoare faþã de gen, cît ºi etnocen-tricã (analizele se referã în special la tradiþia aca-demicã occidentalã, pentru care filosofia religiilor s-a redus de multe ori la filosofia creºtinismuluiprotestant)32. Valorile promovate de religia protes-tantã, nemurirea sau atotputernicia, sînt consideratede Nancy Frankenberry mai degrabã androcentrice,fiind centrate pe autoperpetuare ºi pe individ, maidegrabã decît pe supravieþuirea colectivã. În opiniaaceleiaºi autoare, monoteismul creºtin a construitrelaþia Dumnezeu-lume în strînsã conexiune cucategoriile gîndirii dualiste occidentale, raþiune-pasiune, bãrbat-femeie, masculinitate-feminitate,aducînd propriile sale categorii valorice duale: cer-pãmînt, sacru-profan ºi rãmînînd complice cusistemul constructelor de gen ºi al structurilor sim-bolice care susþin oprimarea femeilor. Totuºi, ana-lizele feministe au demonstrat cã relaþia dintrestructurile simbolice ºi constructele de gen este maicomplexã, respectivele structuri putînd conota uneori chiar valori contrare celor întîlnite în cer-cetãrile uzuale33.

Desigur, aceastã stare de lucruri nu a diminuatinteresul studiilor feministe faþã de relaþiile dintregen ºi religie, în mãsura în care aceste studii aurelevat prezenþa unor valori ºi caracteristici spe-

à

Giovanni Turría (Italia) Fãrã memorie


cific feminine. Susan Starr Sered considerã cã li-teratura feministã din acest domeniu este organi-zatã în jurul a trei teme: prima vizeazã restaurareamesajului originar al religiilor, presupus neutrufaþã de gen; alta crede cã „problema femeii“ esteadînc înrãdãcinatã în simbolurile tradiþiei reli-gioase, astfel încît feminismul contemporan tre-buie sã ajute la crearea unor ritualuri ºi inter-pretãri orientate spre femei; în fine, în ipostazacea mai radicalã, feministele argumenteazã cãreligiile existente contribuie la menþinerea patri-arhatului, iar eforturile feminismului contempo-ran trebuie sã se axeze spre crearea unor noireligii care sã înfãþiºeze în mod adecvat spirituali-tatea femininã34.

Am putea observa cã, în ce priveºte raportarea lavalorile religioase, aceste trei direcþii menþionate deautoare pot fi reduse la douã: fie reevaluarea valo-rilor tradiþionale ºi corijarea lor astfel încît sã admi-tã ºi experienþele femeilor; fie propunerea ºi pro-movarea unor valori noi, extrase din practicile reli-gioase ale femeilor. Aceste douã direcþii corespundteoriilor feministe despre religie menþionate deMaggie Humm: critica liberalã ºi reformistã a prac-ticilor existente, respectiv crearea utopicã a unei noipractici ce þine de contraculturã35. Ambele tipuri dediscursuri sînt dublate de o criticã explicitã sauimplicitã la adresa valorilor tradiþionale.

Pentru prima direcþie, cea dintîi contribuþie a reprezentat-o lucrarea lui Elizabeth CadyStanton, The Woman’s Bible (1895-1898), în careaceasta afirmã cã limbajul ºi interpretãrile bibliceau constituit o sursã majorã a statutului inferior alfemeilor. Mai aproape de noi, este semnificativã olucrare recentã a Juliei Kristeva ºi Catherinei Clé-ment, în care cele douã autoare abordeazã valoa-rea centralã a tradiþiilor religioase: sacrul36. De-alungul volumului sînt analizate cu fineþe dimen-siunile ºi aspectele a ceea ce autoarele denumesc„un sacru specific feminin“. Desigur, existã nume-roase diferenþe de perspectivã ºi de nuanþe. Astfel,Catherine Clément este mai înclinatã sã investi-gheze dimensiunea practicã, trãitã ºi expusã asacrului, descoperind rînd pe rînd cã acesta poatefi o revoltã instantanee a corporalitãþii feminine,cã prezintã o laturã marcat sexualã, cã reprezintãun acces la divin mai direct decît religiosul, cãeste o depãºire a limitelor. Pe de altã parte, Kriste-va elaboreazã o teorie mai complexã a sacrului,din care nu lipsesc componenta masochistã, ceaeroticã ºi cea maternã37. Ea nuanþeazã asociereasacrului cu violenþa ºi interdictul, aºa cum apareîn teoriile lui R. Caillois, R. Girard sau G. Ba-taille, susþinînd cã sacrul „feminin“, datoritã com-ponentei materne, se sustrage parþial acestei tria-de. În acest fel, Kristeva ºi Clément reuºesc sãlãrgeascã sfera valoricã a sacrului, incluzînd în eaºi aspecte specific feminine.

Cea de-a doua direcþie vizeazã reconstituireaunei istorii sau tradiþii alternative; multe surseprovin din cercetarea societãþilor matriarhale ºi astrãvechilor religii ale Zeiþei Mame. De exemplu,Adrienne Rich evocã în lucrãrile sale un trecutginocentric îndepãrtat, în care femeile se bucuraude respect ºi deþineau puterea38.

Tot aici se încadreazã analizele referitoare lamodul în care aceste religii timpurii au fost aban-donate în favoarea celor patriarhale. O lucrare desmenþionatã în literatura feministã este contribuþiaMarijei Gimbutas, în care aceasta încearcã sãreconstituie religia matriarhalã a Vechii Europe,precum ºi înlocuirea acesteia de religia patriarhalãa popoarelor indo-europene39. Zeiþele venerateale acestei religii strãvechi erau imanente naturii,principiul feminin fiind considerat creator ºietern. O datã cu venirea triburilor indo-europe-ne, cele douã religii au fuzionat: zeii învingãto-rilor au ocupat poziþia centralã în panteon, în

timp ce zeiþele Vechii Europe ºi-au modificat atri-butele ºi funcþiile, ocupînd locul secund: Atenaeste fosta zeiþã-pasãre, Hera, moºtenitoarea zeiþei-ºarpe, a devenit soþia lui Zeus etc. „Religia vecheeuropeanã centratã pe cultul zeiþelor feminine a devenitclandestinã ºi a fost continuatã de populaþia subjugatã,în primul rînd de bunica ºi de mama familiei.“40

O parte din aceste tradiþii au continuat sã fiepracticate, spune Marija Gimbutas, pînã în zilelenoastre, fapt confirmat de înflorirea în prezent areligiilor neopãgîniste.

În aceeaºi sferã de preocupãri pot fi circum-scrise analizele lui Susan Starr Sered din lucrareasa dedicatã „religiilor dominate de femei“ (în caremajoritatea practicilor religioase sînt desfãºuratede cãtre sau sub conducerea femeilor). În acestereligii autoritatea femininã se remarcã prin accen-tuarea rolului personalitãþii sau a puterilor supra -naturale, mai degrabã decît a ierarhiei sau a unuicult consacrat. De asemenea, femeile par a fi atra-se mai degrabã de religiile salvãrii ºi mai puþin dereligile care au o orientare hotãrît militantã saupoliticã. Femeile par sã valorizeze în mai maremãsurã divinitãþile imanente, lumea de aici (încare diferenþa dintre sacru ºi profan este neutrali-zatã), precum ºi relaþiile, conexiunile, ritualul ºimai puþin teologia. În fine, temele esenþiale ºi co-mune ale acestor religii sînt maternitatea ºi domi-naþia patriarhalã41. Rezumînd, valorile predomi-nante în religiile dominate de femei sînt cele aleimanenþei, ale comunitãþii ºi relaþionãrii, cu altecuvinte valori biologice.

Trebuie sã menþionãm cã legitimitatea valo-rilor biologice a fost chestionatã de unii filosofi aivalorilor, între care ºi Petre Andrei. Acesta, refe-rindu-se la concepþiile lui Spencer, Nietzsche sauPaulsen, respinge ideea cã viaþa ca atare poate ficonsideratã o valoare, deoarece în felul acesta potfi justificate toate pornirile vieþii, inclusiv celetaxate drept imorale42.

Cu toate acestea, diversitatea cercetãrilor fe-ministe din ultimele trei decenii („thealogii“ 43 fe-ministe, analize hermeneutice critice, scrieri de-spre spiritualitatea femininã) au condus la o re-construire a valorii „divinului“ care accentueazãcaracteristicile pentru unii „biologice“, pentrualþii þinînd de „imanenþã“.

Astfel, Rosemary Radford Ruether elaboreazãconceptul de God/ess, ce reprezintã „matricea cu-prinzãtoare a fiinþelor noastre“ ce depãºeºte limi-tele patriarhale; Sallie McFague a dezvoltat meta-fore ale lui Dumnezeu ca Mamã ºi Iubitã, lumeafiind conceputã drept trupul lui Dumnezeu;Mary Daly a gîndit divinitatea ca Verb, procesdinamic ce energizeazã toate lucrurile; cît despreLuce Irigaray, ea a vorbit despre „divinul feminin“,bazat pe morfologia corpurilor feminine, în multi-plicitatea ºi fluiditatea lor44. Aºa cum aratã RianeEisler, pe lîngã valorile imanenþei, în contextulscrierilor despre zeiþã este redescoperitã ºi conexi-unea dintre spiritualitate ºi sexualitate, în ceea ceautoarea numeºte „resacralizarea eroticului“45.

La finalul acestui parcurs al principalelor con-tribuþii feministe la filosofia religiilor ºi la cori-jarea/înlocuirea valorilor acesteia, ne propunem oscurtã trecere în revistã a contribuþiilor feministela douã dintre religiile „tradiþionale“: creºtinismulºi iudaismul.

„Feminismul creºtin“ cuprinde mai multe cate-gorii de scrieri: cele care contestã perspectiva teo-logicã asupra femeilor ºi androcentrismul teologieitradiþionale; cele care contestã legile teologice ceexclud femeile din cadrul preoþiei; în fine, cele careconsiderã biserica drept o instituþie în interiorulcãreia încearcã sã îmbunãtãþeascã statutul femeilor.Majoritatea feministelor implicate în analiza creºti-nismului denunþã folosirea continuã a termenilor ºimetaforelor masculine cu referire la Dumnezeu(Tatã, Soþ, Stãpîn, Rege) ºi la Sfîntul Spirit46. Deasemenea, se accentueazã raritatea modelelor femi-nine propuse: Eva cea pãcãtoasã ºi Fecioara Maria,care combinã virtuþile maternitãþii ºi obedienþei47.

În privinþa feminismului evreiesc (Jewish femi-nism), lucrurile sînt mai complicate, deoarece fe-meile evreice au fost atît þinte ale determinismuluibiologic, cît ºi invizibile în istoria evreilor. Primelescrieri feministe despre identitatea evreiascã au fostreprezentate de criticile elementelor patriarhale ºimisogine din iudaism (în special în reviste – înnumere din Dakut). În general, scopurile acestuifeminism sînt urmãtoarele: examinarea istorieievreilor ºi a aspectelor progresive sau reacþionarereferitoare la femei; investigarea conexiunilor din-tre rasism ºi antisemitism; dezvoltarea analizeiidentitãþii evreieºti într-un context feminist48.

În continuare, vom analiza una dintre direcþi-ile feminismului contemporan în care preocu-pãrile etice susþin valorile religioase ºi ambelecontribuie la ºi sînt promovate de dimensiuneapoliticã a curentului: ecofeminismul.

Carla Fusi (Italia) Crow – Swimming pool in Bielefeld town (2001)

Sacrul predominã întreaga viaþã – în el se sintetizeazã conºtiinþa

supremã a binelui, a adevãrului ºi a frumosului

„„

à


Ecofeminismul ºi revendicãrile sale etice, politice ºi religioase în materie de valori

Termenul de ecofeminism a fost construit în1972 de cãtre Françoise d’Eaubonne. Principala tezãa ecofeminismului se referã la existenþa unei relaþiiistorice, simbolice ºi politice între denigrarea naturiiºi cea a femeii în cultura occidentalã, afirmatã treptatîn filosofie prin consolidarea gîndirii dualiste.Conceptul de gîndire dualistãse referã la elaborareacelor douã noþiuni europoncentrice de „masculin“ –asociat în mod corelativ cu emoþia, corpul, natura,relaþionarea, receptivitatea ºi sfera privatã. În paralel,s-au dezvoltat o sumã de asumpþii esenþiale pentrupatriarhat: cã seria de atribute asociate masculinuluieste superioarã seriei de atribute asociate femininu-lui; cã femininul existã în slujba masculinului; cãrelaþia dintre cele douã este esenþial agonisticã; ºi cãlogica dominaþiei culturii ºi masculinului trebuie sãprevaleze asupra naturii ºi femininului.

Denunþînd caracterul sexist al acestor asumpþii,ecofeminiºtii tind sã explice criza mediuluiînconjurãtor ca pe o consecinþã logicã amodului de gîndire dualist ce a caracte-rizat patriarhatul pînã în prezent ºicare a condus la denigrarea naturii,în paralel cu oprimarea femeii.Cu alte cuvinte, „naturismul“(exploatarea naturii) face sis-tem cu rasismul, clasismulºi sexismul. Ecofeminis-mul criticã filosofia envi-romentalistã, susþinînd cãaceasta trebuie sã aban-doneze poziþiile presu-pus gender-free, individu-alismul abstract ºi fixaþiaasupra „drepturilor“ (deorice fel: ale omului, aleanimalelor etc.) ºi sã rea-lizeze cã relaþiile umane(între sine ºi restul lumii)sînt constitutive, ºi nu peri-ferice. Din punct de vederepolitic, ecofeminiºtii încearcã sãopreascã politicile ºi practicile dis-tructive ºi sã creeze soluþii alternativebazate pe valorile comunitãþilor ce ancore-azã bunãstarea societãþilor umane înbunãstarea întregii comunitãþi de pe pãmînt.

Ecofeminiºtii susþin cã drumul spre biocen-trism trebuie sã treacã printr-un antropocentrismautentic (nu unul reducþionist, raþionalist). Pe opoziþie similarã se situeazã ºi ecologia de profun-zime (deep ecology), care propune, pentru reevalu-area naturii, soluþia identificãrii sinelui cu natura.Val Plumwood identificã trei posibilitãþi: cea asinelui indistinct, a mediului (milieu) ca un con-cept unificator care sã dizolve separaþia dintrelumea naturii ºi cea a omului; cea a sinelui extins(în care nu se mai produce identitatea sine-lume,ci doar o identificare printr-o mai mare empatie,la limitã prin autosacrificiu); în fine, cea a sineluitranscendent sau transpersonal (care presupune oidentificare imparþialã cu toþi particularii).

Comentînd aceste sugestii ale ecologiei de pro-funzime, Mihaela Miroiu considerã cã o abordareecofeministã ar avea de ridicat mai multe obiecþii:astfel, presupunerea unui sine indistinct i se pare„forþatã“ (nu mã pot identifica la infinit cu ceilalþi,deoarece asta presupune propria mea anihilare);autosacrificiul sinelui extins este tot o formã deegoism, deoarece subînþelege faptul cã eu cunoscceea ce îºi doresc ceilalþi; în fine, un sine transcen-dent sau transpersonal nu poate fi (potrivit sugestiei

pe care o aduce particula „trans“) decît un sinedestrupat, care refuzã imanenþa acestei lumi ºi decireinstaureazã separaþia dintre spirit ºi naturã49.

Latura spiritualã a ecofeminismului este strînslegatã de preocupãrile sale politice ºi de valorile eti-ce pe care le promoveazã. Din punct de vedere spi-ritual, ecofeminiºtii sînt atraºi înspre practici ºi ori-entãri care alimenteazã experienþa nondualitãþii ºireverenþei faþã de acest întreg sacru care este cosmosul.

Dimensiunea spiritualã a ecofeminismuluiîncearcã sã ofere o replicã alternativã la lumea occi-dentalã fragmentatã ºi alienatã, propunînd o recon-ceptualizare radicalã care onoreazã integrarea holis-ticã: interconexiune, transformare, întrupare(embodiment), solicitudine (care) ºi dragoste. Mulþiecofeminiºti considerã cã existã suficiente temeiuripentru a utiliza o imagerie femininã în relaþie cu„divinul“ sau cu misterele ultime ale cosmosului,în special în societãþile patriarhale. Aceºtia seapropie de spiritualitatea Zeiþei, apreciind faptul cãsacrul este imanent faþã de pãmînt, faþã de corpurilenoastre ºi faþã de întreaga comunitate cosmicã50.

Pe o linie paralelã se situeazã o altã preocupare aecofeminismului, cea legatã de critica la adresa con-cepþiei patriarhale asupra divinitãþii. MoniqueDumais enumerã trei etape ale acestei critici: pune-rea în valoare a dimensiunii imanente a lui Dum-nezeu, denunþarea unei tradiþii spirituale a domi-naþiei ºi transformarea simbolisticii creºtine51.

Prima etapã este evidenþiatã de lucrãrile luiRosemary Radford Ruether ºi Starhawk. Rose-mary Radford Ruether propune, în Gaia & God,reabilitarea zeiþei greceºti a pãmîntului, Gaia, careplicã la Dumnezeul monoteismului. Imagineazeiþei ne obligã sã considerãm Pãmîntul ca pe unsistem viu, comportîndu-se ca un organism unifi-cat. În continuare, Starhawk (care se declarãsimultan adeptã Wicca ºi feministã vrãjitoare52)propune stabilirea unei spiritualitãþi centrate pepãmînt (Earth-based spirituality), ce se sprijinã petrei concepte: imanenþã, conexiune ºi comunitateaceasta pentru cã pãmîntul este un corp viu ºi noifacem parte din fiinþa sa. Starhawk se situeazã ast-fel simultan în tradiþia vrãjitoriei ºi în cea ecolo-

gicã, propunînd legãturi între cultul Zeiþei ºimiºcarea ecologicã: ambele tind sã aboleascãrelaþiile de dominare ºi sã promoveze viaþa.

Tradiþia spiritualã a dominaþiei este denunþatã deAnne Primavesi în From Apocalypse to Genesis, carereprezintã o relecturã radicalã a Genezei 1-3, înlumina paradigmei ecologice. Ea propune un par-curs diferit de cel al teologiei tradiþionale; în loc sãconsidere creaþia în trecut ºi apocalipsa în viitor, easitueazã apocalipsa în prezent, întrevãzînd o nouãcreaþie în viitor. Aceastã perspectivã ne determinã sãcãutãm o regenerare a vieþii. Paradigma ecologicãpresupune existenþa unei conexiuni între toate eco-sistemele planetei ºi Pãmînt, ceea ce reprezintã omodalitate de a gîndi lumea în complexitatea ºi tota-litatea sa, modalitate alternativã faþã de sistemul ie-rarhic-dualist care s-a impus în gîndirea occidentalã.

În ce priveºte etapa transformãrii simbolisticiicreºtine, în lucrãrile lui Anne Primavesi ºi SallieMcFague se impune metafora lumii drept corp allui Dumnezeu, care ne scoate din domeniul ima-ginilor regaliste ºi imperialiste ale divinitãþii, pro-punînd modelul unui corp divin spiritualizat careuneºte transcendenþa ºi imanenþa.

Rezumînd cele înfãþiºate anterior cu privirela curentul ecofeminist, putem spune cã

revendicãrile sale politice (lupta împotri-va naturismului, crearea ºi prezerva-

rea unui mediu înconjurãtor caresã asigure dezvoltarea armo-

nioasã a umanitãþii) sînt sus-þinute de valori etice femi-

niste ºi feminine de tipulgrijii ºi interrelaþionãrii ºiafirmate simultan prinvalori religioase de tipulconexiunii, comunitãþiiºi imanenþei. În felulacesta soluþiile politicealternative îºi dobîndescjustificarea ºi legitimi-tatea prin apelul lanorme etice ºi valori reli-

gioase unitare, iar întregproiectul ecofeminist

primeºte o consistenþã ºi ostabilitate ce îl propulseazã

printre cele mai coerente direcþiiale feminismului contemporan.

n

NOTE1. Existã controverse ºi în ce priveºte persoana propriu-

zisã a întemeietorului axiologiei: astfel, de exemplu, RisieriFrondizi considera cã Alexis von Meinong este primul care aatribuit valorilor un statut ontologic special (RISIERI FRONDIZI,What is Value? An Indroduction to Axiology, Lasalle, Illinois,Open Court, 1963); în timp ce Abraham Edel argumenteazãcã numai la Wilbur Marshall Urban ºi Hugo Munsterberg sepoate vorbi de o formulare deplin conºtientã a valorii caproiect nou (ABRAHAM EDEL, In Search of the Ethical. MoralTheory in Twentieth Century America , volume 5, New Bruns-wick and London, Transaction Publishers, 1993, p. 86).

2. ABRAHAM EDEL, op. cit., p. 87.3. PETRE ANDREI, Filosofia valorii, ed. a II-a, Iaºi, Editura Poli-

rom, 1997, p. 141.4. Ibidem , p. 141-147. Trebuie sã precizãm cã prin „valoare

moralã“ Petre Andrei înþelege: 1) stabilirea deosebirii întrebine ºi rãu, gãsirea unui principiu care sã determine conþinu-tul moral al acþiunilor; 2) baza cunoºtinþelor noastre desprelegea moralã; 3) sancþiunea legii morale; 4) motivul acþiunii.

5. Despre valenþele relaþiei eticã-politicã ºi diversele raporturi deordonare a celor douã, vezi analiza clasicã a lui RAYMONDPOLIN, Ethique et politique , Paris, Editions Sirey, 1968.

6. PETRE ANDREI, op. cit., p. 192-195.7. W ILL KYMLICKA , Contemporary Political Philosophy. An Intro-

duction, Oxford, Clarendon Press, 1990, p. 3.8. JUDITH GRANT, Fundamental Feminism. Contesting the Core

Concepts of Feminist Theory, New York and London,Routledge, 1993, p. 4 ºi urm.

9. La noi, MIHAELA MIROIU este cea care teoretizeazã acesteexperienþe comune ale femeilor, atît în prima sa lucrare,Gîndul umbrei. Abordãri feministe în filosofia contemporanã,Bucureºti, cît ºi mai recent, în Educaþia retro, Bucureºti, 1999.

10. Vezi SELMA SEVENHUIJSEN, Citizenship and the Ethics of Care.Feminist considerations on justice, morality and politics , Londonand New York, Routledge, 1998, p. 36-37.

Anatoly Zaitsev (Belarus) My Minsk (2002)

à


11. Pentru o discuþie detaliatã, vezi de pildã RICHARD LINDLEY,„The nature of moral philosophy“, în G.H.R. PARKINSON(ed.), An Encyclopaedia of Philosophy, London and New York,Routledge, 1993.

12. ROSEMARIE TONG , „Feminist Ethics“, în Stanford Encyclopediaof Philosophy , Stanford, 1998 (1999).

13. CAROL GILLIGAN , In a Different Voice: Psychological Theoryand Women’s Development, Cambridge, Mass., Harvard Uni-versity Press, 1982. Pentru un rezumat al poziþiei sale, veziCAROL GILLIGAN, JANE ATTANUCCI, „Two moral orienta-tions“, în CAROL GILIGGAN et al., Mapping the Moral Domain.A Contribution of Women’s Thinking to Psychological Theory andEducation, Harvard, Harvard University Press, 1988.

14. ALISON M. JAGGAR, „Feminist Ethics; Projects, Problems,Prospects“, în CLAUDIA CARD (ed.), Feminist Ethics ,Lawrence, University Press of Kansas, 1991, p. 82-83.

15. Concepþiile lui I. Young ºi K. Greenawalt sînt discutate înELIZABETH KISS , „Alchimie sau monedã falsã? Evaluarea vi-ziunilor feministe asupra drepturilor“, în MARY LYNDONSHANLEY, UMA NARAYAN (coord.), Reconstrucþia teoriei politice.Eseuri feministe , Iaºi, Polirom, 2001, p. 37.

16. NEL NODDINGS, Caring. A Feminine Approach to Ethics and MoralEducation, Berkeley, University of Carolina Press, 1984.

17. JEAN GRIMSHAW, „The Idea of a Female Ethic“, în PETERSINGER (ed.), A Companion to Ethics, Oxford and Cambridge,Blackwell, 1993, p. 493.

18. Rosemarie Tong citeazã cazul filosofului Lawrence A.Blum, care a argumentat pentru importanþa moralã a„benevolenþei“, observînd totuºi cã benevolenþa nu coin-cide cu grija, ci este mai degrabã o condiþie a ei.

19. ALISON M. JAGGAR, „Féminisme: l’éthique de la sollicitude“,în Magazine littéraire, nr. 345/iulie-august 1996.

20. JEAN GRIMSHAW, op. cit., p. 495; ELIZABETH KISS, op. cit., p. 38. În completare, atît Grimshaw, cît ºi Jaggar aratã cã, demulte ori, observaþiile psihologice contrazic atribuirea grijiiîn orice circumstanþe femeilor. Vezi ºi criticile formulate deSANDRA LEE BARTKY (1990) ºi S. MULLET (1988), comentateîn articolul lui R. Tong.

21. SARA RUDDICK , Maternal Thinking. Towards a Politics ofPeace, London, The Women’s Press, 1990. În cartea sa,Sara Ruddick porneºte de la trei noþiuni importante: ceade „practicã“ (înþeleasã ca acþiune umanã colectivã ce îºidefineºte propriile scopuri ºi îºi creeazã propriile valori),„practicã maternã“ (înþeleasã ca suma activitãþilor între-prinse de mame pentru a veni în întîmpinarea necesi -tãþilor copiilor) ºi „gîndire maternã“ (totalizînd capaci-tãþile intelectuale dezvoltate de mame, judecãþile acestora,atitudinile metafizice asumate ºi valorile afirmate, toatereprezentînd „o disciplinã“ ca oricare alta). În lucrareacitatã, vezi în special p. 13-27.

22. JEAN GRIMSHAW, op. cit., p. 496.23. ALISON M. JAGGAR, „Féminisme: l’éthique de la sollicitude“,

p. 59.24. CLAUDIACARD, Gender and Moral Luck, comentat în ALISON M.

JAGGAR, „Féminisme: l’éthique de la sollicitude“, p. 59.25. ROSEMARIE TONG , op. cit.26. Vezi în special MARY DALY, Gyn/ecology. The Metaethics of

Radical Feminism , Beacon Press, 1978.27. MOIRA GATENS, Feminism ºi filosofie. Perspective asupra diferenþei

ºi egalitãþii, Iaºi, Polirom, 2001, p. 120-128.28. Modul în care sunt puse problemele aminteºte de perspecti-

va genealogicã asupra moralei asumatã de Nietzsche: „[...] înce condiþii ºi-a inventat omul acele judecãþi de valoare – bine ºirãu?... au împiedicat sau au favorizat ele pînã acum dezvoltareaumanitãþii?“ (subl. n.). (FRIEDRICH NIETZSCHE, Genealogiamoralei , în ID., ªtiinþa voioasã, Genealogia moralei, Amurgul ido-lilor , Bucureºti, Humanitas, 1994, p. 291.)

29. Vezi de exemplu sursele despre violenþa în rîndul lesbienelorcitate în articolul lui KIMBERLÉ CRENSHAW, „Politica deintersectorialitate ºi identitate. Învãþãminte din actele de vio-lenþã exercitate asupra femeilor de culoare“, în MARYLYNDON SHANLEY, UMA NARAYAN (coord.), op cit., p. 221, în special n. 3.

30. ALISON M. JAGGAR, „Féminisme: l’éthique de la sollicitude“,p. 59; ELIZABETH KISS, op. cit., p. 38; JEAN GRIMSHAW, op. cit.,p. 498.

31. Totuºi, nu este posibilã o asociere necondiþionatã între natu-rã (biologicã) femininã ºi înclinaþie spre religie. Dupã cumaratã Edward H. Thompson Jr., recente analize cantitative ºicalitative tind sã demonstreze cã trãsãtura religiozitãþii esteasociatã mai degrabã prezenþei feminitãþii (este legatã de gen,ºi nu de sex). Vezi EDWARD H. THOMPSON JR., „Beneath theStatus Characteristic: Gender Variations in Religiousness“,în Journal for the Scientific Study of Religion, nr. 30 (4), 1991, p.381-384.

32. NANCY FRANKENBERRY, „Philosophy of Religion in Dif-ferent Voices“, în JANET A. KOURANY (ed.), Philosophy in a Feminist Voice. Critique and Reconstructions, Princeton,Princeton University Press, 1998, p. 174-175.

33. Ibidem , p. 178-180.34. SUSAN STARR SERED, „‘Woman’ as Symbol and Women as

Agent. Gendered Discourses and Practices“, în MYRA MARXFEREE , JUDITH LORBER , BETH B. HESS (eds.), RevisioningGender, Thousand Oaks, London, New Delhi, SAGEPublications, 1999, p. 212.

35. MAGGIE HUMM, The Dictionary of Feminist Theory, New Yorkand London, Prentice Hall & Harvester Wheatsheaf, 1995,p. 237.

36. CATHERINE CLÉMENT, JULIA KRISTEVA , Le féminin et le sacré ,Paris, Ed. Stock, 1998.

37. Ibidem , p. 13-20, 36, 38-46, 52-56.38. ADRIENNE RICH, Of Woman Born. Motherhood as Experience

and Institution, comentatã în MAGGIE HUMM, op. cit., p. 238.

39. MARIJA GIMBUTAS , „Spiritualitatea Vechii Europe“, înCivilizaþie ºi culturã. Vestigii preistorice în sud-estul european,Bucureºti, Editura Meridiane, p. 76-123.

40. Ibidem , p. 118.41. SUSAN STARR SERED, Priestess, Mother, Sacred Sister. Religions

Dominated by Women, New York and Oxford, OxfordUniversity Press, 1994, p. 3-10.

42. PETRE ANDREI, op. cit., p. 145-146.43. „Thealogia“ este un construct format pe baza femininului de

la grecescul „theos“ (zeu) ºi face parte dintre concepteleelaborate de feministe pentru a-ºi susþine specificitatea teori-ilor (similar: herstory ca variantã alternativã la history) saupentru a denunþa dominaþia masculinã (vezi: malestream cavariantã alternativã la mainstream).

44. NANCY FRANKENBERRY, op. cit., p. 181-182.45. Acest lucru este evident în special în lucrãrile lui Carol

Christ, Judith Plaskow, Vicki Noble ºi ale altor feministe„thealoage“, filosoafe sau poete: RIANE EISLER , SacredPleasure. Sex, Myth and the Politics of the Body , San Francisco,Harper Collins, 1996, p. 284.

46. MAGGIE HUMM, op. cit., p. 36-37.47. RIANE EISLER , op. cit., p. 266. Totuºi, Mihaela Mirou remarcã

faptul cã aceste observaþii sînt valabile în special pentrucreºtinismul catolic ºi protestant, cel ortodox fiind, în opiniasa, mai deschis faþã de valorile feminine. Autoarea crede cãortodoxia dã mai puþin dovadã de somatofobie decît varianteleoccidentale, deoarece întruparea lui Iisus Hristos se petrece înspirit, minte ºi trup, pãtrunzînd întreaga naturã. Totodatã,spiritul tolerant al ortodoxiei poate fi explicat ºi datoritãabsenþei cruciadelor. Desigur, statutul inferior al femeilor

persistã ºi în ortodoxie, în special în privinþa vieþilor concreteale acestora. MIHAELAMIROIU , Convenio. Despre naturã, femei ºimoralã, Bucureºti, Editura Alternative, 1996, p. 6-33.

48. MAGGIE HUMM, op. cit., p. 135.49. MIHAELA MIROIU, op. cit., p. 183-185.50. CHARLENE SPRETNAK, „Critical and Constructive Contribu-

tions of Ecofeminism“, în PETER TUCKER and EVELYN GRIM(eds.), Worldviews and Ecology, Philadelphia, Bucknell Press,1993, p. 181-189.

51. MONIQUE DUMAIS, „Préoccupations écologiques et éthiqueféministe“, în Religiologiques, 13/1996.

52. Atît practicile Wicca, cît ºi vrãjitoria feministã (feminist witch-craft) reprezintã douã ramuri ale neopãgînismului contempo-ran care încearcã sã reînnoade legãtura cu mai vechile practiciale vrãjitoriei tradiþionale. Prin concepþie, religiozitate ºi ritu-aluri, aceste practici se înscriu în tendinþa generalã de renaºte-re a ocultismului ºi ezoterismului, în ceea ce s-a numit „ne-buloasa mistico-ezotericã“ contemporanã. Pentru acest ultimconcept, vezi FRANÇOISE CHAMPION, „Spirit religios difuz,eclectism ºi sincretisme“, în JEAN DELUMEAU (coord.), Religiilelumii, Bucureºti, Humanitas, 1996. Pentru vrãjitoria feministãcontemporanã, vezi SUSAN GREENWOOD, „Feminist Witch-craft: A Transformatory Politics“, în N. CHARLES (ed.),Practising Feminism. Identity. Difference, Power, London and NewYork, Routledge, 1996.

Evelin Sós (Ungaria) My Budapest (2002)


D espre ambiguitatea filmului istoric ameri-can apãrut pe ecranele româneºti sub titlulFrumoasa veneþianã se poate vorbi încã de la

analiza avatarurilor titlurilor textului narativ saufilmic care face obiectul prezentei analize. Având labazã titlul incorect politic al romanului The HonestCourtesan [Curtezana cinstitã] al lui Jeannine Doni-ny, textul este orientat în versiune Hollywood spreDangerous Beauty [Frumuseþe periculoasã] ºi devinepe marile ecrane din România Frumoasa veneþianã,pentru a atrage, întocmai unei reclame turistice,spectatorul dornic de exotism veneþian, dragoste ºifrumuseþe. Pentru spectatorul HBO, retras înintimitatea cãminului, dar plãtitor de noutãþi cine-matografice, titlul filmului devine A Destiny of HerOwn [Un destin al ei înseºi], referinþã poate voitã,poate întâmplãtoare la celebrul eseu al VirginieiWoold A Room of Her Own [O camerã a ei înseºi],manifest al feminismului modern.

Trama filmului se desfãºoarã în superba Veneþiea sfârºitului de secol al XVI-lea, într-o perioadã încare – este avertizat spectatorul – femeile erau con-siderate un obiect ºi nu erau învãþate sã scrie ºi sãciteascã. Cu alte cuvinte, alte timpuri! Eroina prin-cipalã, Veronica Franca, descendenta unor cetãþenionorabili care locuiau în Veneþia de peste 700 deani, fatã frumoasã, dar lipsitã de zestre (deh, beþiiletatãlui!), are douã posibilitãþi de a-ºi croi un drumîn viaþã: cãlugãriþã sau curtezanã. Alegerea se facedestul de rapid. Despre încheierea vreunui matri-moniu convenabil nici nu poate fi vorba. Cãsãtoria,este de acord toatã lumea, nu are nimic de-a facecu dragostea, ea este un contract în care se unescinterese, se fãuresc alianþe. În consecinþã, povesteade dragoste dintre Marco Venier ºi Veronica Francanu are altã ieºire decât un mic rãstimp de grevã pecare frumoasa ºi spirituala curtezanã ºi-l permite.Suntem bineînþeles înainte de SIDA ºi patriciatulVeneþiei nu-ºi face probleme în a împãrþi patul Ve-ronicãi precum truda într-un fel de falanster erotic.

Probabil cã partea cea mai frumoasã a filmuluieste educaþia Veronicãi la ºcoala maternã. Solidarita-tea femininã creeazã un sistem educaþional alterna-tiv perfect adaptat rolurilor pe care femeia are voiesã le îndeplineascã în patriarhie. Femeile, cãrora leeste refuzat accesul la ºcolile oficiale, îºi fãuresc

propriul „sistem educaþional“, bazat pe exemplu ºilipsit de manuale scrise, dar nu mai puþin eficient.Dacã doreºti sã fii o femeie respectabilã, trebuie sã practiciaþâþarea, dar sã te pãstrezi pentru dupã mersul la altar.(Oare care-s târfele ºi care-s cele respectabile?!)Forþa curtezanei stã în mintea ei. Frumuseþea e fãcutã ºidatã de Dumnezeu. Trebuie sã cunoºti plãcerea ca sã o dai.Ai grijã de þinutã ºi de maniere. Studiazã, instruieºte-te,numai femeile respectabile nu au voie în bibliotecã.Curtezanele au. O curtezanã este o forþã a naturii într-unînveliº civilizat. Cu puterea minþii poþi seduce un bãrbatde la 30 de paºi. Uitã-te la el de parcã ar fi cel mai impor-tant bãrbat din univers. Intrã în stãrile sufleteºti extatice cuuºurinþa cu care intri într-o nouã dragoste. Cultivã dorin-þa, dorinþa ne þine vii. Iubeºte iubirea, dar nu iubi bãrbatul,cãci vei fi în puterea lui. Poartã-te cu el de parcã ar fi oricealt client, iubeºte-l ºi vei pierde. Inteligenþa merge mânãîn mânã cu sexualitatea ºi creaþia. Libertatea are însãun preþ. Veneþia este o lume a comerþului. Primulvenit, primul servit. Ministrul Ramberti are priori-tate în faþa lui Marco.

Povestea afirmãrii libere ºi implicit feministe aVeronicãi are un fundal ambivalent. Pe de o parte,vesela Veneþie, pe de altã parte, predicatorii careameninþã cu pocãinþa ºi pedeapsa divinã. Mântuireaînseamnã vindecarea de dorinþã, cãci dorinþa te faceslab. Pe de altã parte, nu lipsesc gesturile de sorgintecreºtinã menite a reconcilia un tip de creºtininism,cel puþin, cu plãcerea de a gusta ºi aprecia viaþa.Veronica nu ezitã a ºterge picioarele bolnave aleunchiului lui Marco (ei, nu chiar cu propriul pãr, cicu o þesãturã albã), iar carnea bolnavã nu o dezgustã.

Filmul începe ºi se terminã simetric cu amenin-þarea forþelor întunecate ale minþii ºi istoriei carecultivã sobrietatea ºi înfrânarea. Simetriile se desfacprecum valurile lagunei pentru a pune în evidenþacuplul de îndrãgostiþi Marco-Veronica ºi libertateaveneþianã a curtezanelor, ambiguã (din punct devedere strict moral) afirmare a protofeminismului.Marco trãdeazã dragostea fãcând un mariaj de con-venienþã, Veronica trãdeazã dragostea oferindu-ºiserviciile cui o plãteºte mai bine. Marco trebuie s-oîmpartã pe Veronica cu regele Franþei – datoria pa-trioticã înainte de orice. Veronica trebuie sã-l împar-tã pe Marco cu Giulia – datoria faþã de clan înaintede orice. O altã axã simetricã uneºte pe Giulia cu

Veronica. Prima nu ºtie decât psalmi, nu are nici odorinþã pentru sine, vrea doar sã dea casei Venier fiisãnãtoºi ºi sã fie o soþie bunã. Respectabilitatea pre-supune autoeclipsarea ºi minorizarea femeii. Ceade-a doua este o poetã înzestratã ºi e plinã de dorin-þe care fac din ea o individualitate pregnantã. O altãaxã simetricã uneºte pe Veronica ºi pe sora lui Mar-co, Beatrice. Un mariaj respectabil, dar care, de fapt,tot vindere de trup este, însã, sub respectabilã oblã-duire, le diferenþiazã pe cele douã prietene. În ciudaaparenþelor, diferenþele rãmân minime. ColiviaVeronicãi este mai mare, dar tot colivie rãmâne.

În virtutea feminismului implicat, deºi niciodatãafirmat ca atare, filmul insistã asupra necesitãþii soli-daritãþii feminine. Reunite într-un conclav, femeilerespectabile, dar þinute în ignoranþã, o invitã peVeronica Franca sã le instruiascã despre soarta celordragi lor, despre situaþia rãzboiului. Educaþia estecea mai importantã avere a unei femei. Este ºi ceamai importantã lecþie oferitã de curtezanã. Aceeaºisolidaritate femininã funcþioneazã în timpul proce-sului intentat de Inchiziþie Veronicãi. Fiinþã de ex-cepþie, liberã, trãind în marginea constrângerilor so-ciale obiºnuite, Veronica este susceptibilã a îndepliniperfect rolul victimei sacrificiale pentru potolireatemerilor comunitãþii în timp de molimã. Declaratãvrãjitoare, ea se apãrã afirmând cã nu face altcevadecât sã-ºi exercite darurile femeieºti cu mai multãînzestrare decât alte consoarte, ceea ce le face petoate femeile vrãjitoare, aºa cum strigã Beatrice, pri-etena ei, din banca patricienelor veneþiene. Autoin-culparea lui Marco ºi solidarizarea patricienilor ve-neþieni în calitate de complici ai Veronicãi în joculdragostei ºi al întâmplãrilor de pat o salveazã. Justiþialaicã este lãsatã sã-ºi facã datoria, iar Sfintei Inchiziþiii se pare mai nimerit, mai delicat, mai politic a nu-ºimurdãri mâinile cu o... târfã în al cãrei pat se tãvãli-serã, de altfel, ºi înalþi slujitori ai bisericii.

Achitarea Veronicãi se încheie cu o dubioasãbinecuvântare chiar din partea cãlugãrului frustratcare o acuzase. Tot restul vieþii Veronica va da adã-post victimelor Inchiziþiei. Iar Marco ºi Veronica vorrãmâne amanþi pânã la sfârºitul vieþii. ªi au trãitpânã la adânci bãtrâneþi. ªi-am încãlecat pe-o ºa ºi v-am spus povestea-aºa. Numai pentru biata soþie alui Marco nu se gãseºte nici un loc în acest happy-end de chermezã. Pentru ea rãmâne doar o eternãvale a plângerii. Feminismul Veronicãi nu duce lamodificarea structurilor de putere de gen, ci la con-solidarea lor. Faptul cã a învins, deºi a trebuit deatâtea ori sã lupte inegal ºi cu arme potrivite sexuluiputernic, nu o face pe Veronica sã împingã compasi-unea atât de departe încât sã-i acorde Giuliei vreoºansã. Adevãrata soluþie, divorþul lui Marco ºi cãsã-toria cu Veronica, nu este nici mãcar afirmatã caposibilitate. Afirmarea feministã a curtezanei seopreºte la porþile sacrosancte ale drepturilor bãrba-tului de a iubi pe cine îi place ºi cum îi place ºi sebazeazã pe lacrimile unei surori întru suferinþã degen, vinovatã doar cã a respectat regulile jocului.Mesajele ambigue ale filmului întãresc eterneleprivilegii ale patriarhiei, subminând feminismul dininterior. Este o mãrturisire a puterii acestei ideologii,dar ºi dovada unei noi etape în secularul proces:Plus ça change, plus ça reste le même chose1.

n

NOTÃ1. Cu cât se schimbã mai mult, cu atât rãmâne mai la fel.

rãstãlmãciri

n Mihaela Mudure

Trebuie subminat feminismul?

Sebastiao De Paula (Brazilia) Sonhos em Veneza (2002)~ eminism, pur ºi simpluF


La emisiunea dlui Dan Diaconescu, n-aþiobservat Dvs., era ca-n Moºii: bomboane,rahat, gogoºi, cocoane, mateloþi, miniºtri, impie-

gaþi, funcþionari, suprimaþi, seniori, dame, intelectuali,artiºti, poeþi, prozatori, critici, burgheji, copii pierduþi,pãrinþi beþi, mame prãpãdite, guri cãscate, praf, noroi,murdãrie, infecþie, lume, lume, lume... cineva obser-vând totuºi cã acest amestec pestriþ, pitoresc,picaresc, pestilenþial, propagandistic ºi pecuniarprofitabil nu mai „cadreazã“ cu marketul ºi cumarketingul zilei de azi, când, nu-i aºa?, noi vremsã intrãm, nu sã ieºim, vrem sã fim în rând culumea bunã, întrebându-se ce cautã printre noi:comedii, þaþe, orbeþi, schilozi, zamparagii, Visul MaichiiPrecistii , Minunile Sf. Sisoe ºi, mai cu seamã, atâtalume!, zicând tare: gata, habar n-având el, pentrucã n-a vãzut-o niciodatã, ce este Pata-Rât de laCluj (ungureºte Kolozsvár) – ca sã dau un singurexemplu din realitatea nemediatã ºi la-ndemânã, a zis ºi-a-nchis Moºii, omul acela (sau oameniiaceia) nescãpând ocazia pe care le-a mai oferit-o o datã unul care întruneºte într-unul singur: turtã dulce, panorame, tricoloruri, Moftul român nr. 8,Deºteaptã-te române, guvernamentali, opozanþi, certuri,chefuri, tãmbãlãu ºi care, cu numai vreo lunã-nurmã, trimitea o scrisoare deschisã unui ambasa-

dor (crezându-se, probabil, Arghezi când scriaBaroane), Dvs., ºi o datã cu Dvs. cei care au zisgata, uitând, probabil, ce a rãspuns, înþelept, de-mocratic ºi sportiv („America tânãrã, sportivã ºiingenioasã“) acel ambasador:

„cred cu putere în libertatea cuvântului, în libertateade expresie ºi, cinstit, cred cã legea insultei ar trebui

abolitã. Sã-l lãsãm pe dl Tudor sã spunã ce vrea el [...]nu cred cã el reprezintã viitorul acestei þãr i.

Poporul român nu este naiv ...“,

a spus dl ambasador, dar cel (sau cei) care au zisgata cred cã poporul român e naiv, ba cã e încã„stupid people“, cum credeau ºi cred cei care, dedragul neîntinãrii acestei naivitãþi, ar fi în stare sãscoatã de pe ecranele mari ºi mici filmele cubãtãi, puºcãturi ºi splendide femei fãcând amor,întrecând, într-o prosteascã naivitate, presupusanaivitate a poporului ºi fiind mai stupizi decât s-acrezut cã este el, ºi nu atât în apãrarea dlui DanDiaconescu au ieºit pe falezã unii ºi alþii, de prinopoziþia parlamentarã, de la nu ºtiu ce asociaþiedemocraticã, popor, lume, cât pentru a atrageatenþia cã o emisiune este una, iar postul de tele-viziune care o gãzduieºte, altã mâncare de peºte,

ba eu cred cã ºi pentru a ne convinge cã poporulnu e nici naiv, nici stupid, mirându-se, el, popo-rul, doar de ce o fi stând dl D.D. ca mutu’ cândunii dintre „invitaþii“ sãi spun tâmpenii, mãscãri,enormitãþi, ba mai ºi râde ca prostu’, dumnealuifiind celãlalt pol al marilor (!) show-mani, al unuiVartan Arachelian, care, parcã temându-se cãinterlocutorul nu gãseºte cuvântul, chiar frazapotrivite, se repede sã le rosteascã; al unui StelianTãnase, care, cu permanentu-i zâmbet comercial,se bagã peste ºi când trebuie, ºi când nu trebuie; al tenacelui Marius Tucã, cu privirea-i ºireatã ºizâmbet parºiv, mereu constant ºi credincios sieºi– trei într-o barcã, fãrã a mai socoti ºi câinele,pardon, pe dl Mândruþã, care azi-mâine n-o sãmai aibã nevoie de dom’ profesor, într-atât devorbãreþ ºi plin de cunoºtinþe a devenit ºi el...,toþi ambiþionând sã ne arate cã nu-s cu nimic maipuþin deºtepþi, culþi ºi informaþi decât invitatulsau invitaþii, singur dl Dan Diaconescu fiinddeparte de aceste orgolii ºi vanitãþi, la el doarvizaviul contând, fie el ce-o fi: matelot, senior,impiegat, tricolor, ministru sau Moftul românaljdemielea, ca sã nu mai vorbim de dl care secrede Deºteaptã-te române! cu care ce rost are sãte pui într-un talk-show oarecare...

n

Cyclon

mediastil

Dintr-o suflare

R eceptãm cu interes fiecare manifestare cul-turalã româneascã desfãºuratã dincolo despaþiul autohton ºi nu ne poate decât

bucura iniþiativa acelor cãrturari care, plecaþi deacasã, neuitându-ºi însã limba, credinþa, tradiþiileºi neamul, înalþã cu pasiune ºi generozitate edi-ficiile fundamentale de spiritualitate, atât de utilecunoaºterii ºi apropierii între oameni.

Prin strãdania pr. dr. Theodor Damian, fonda-tor al Institutului Român de Teologie ºi Spiritua-litate Ortodoxã ºi membru al Cenaclului Literar„Mihai Eminescu“, apare la New York revista bi-lingvã Luminã Linã. Gracious Light, exemplarã punere în practicã a pildei evanghelice a semãnã-torului.

Revista este redactatã trimestrial de cãtreInstitutul Român de Teologie ºi SpiritualitateOrtodoxã ºi publicã articole de religie, istorie, li-teraturã ºi culturã în limbile românã ºi englezã.Din colegiul de redacþie, alãturi de pr. dr. Theo-dor Damian, director, ºi prof. dr. Mihaela Albu,redactor-ºef, mai fac parte: Claudia Damian, secretar de redacþie, ºi consilierii editoriali GeorgeAlexe, Gellu Dorian ºi Ilie Traian. Publicaþia sedifuzeazã deopotrivã în România, Moldova ºi încomunitãþile româneºti din SUA, Canada,Austria, Germania, Olanda, Italia, Franþa, Elveþia,Suedia, Norvegia, Australia.

Voi comenta, în câteva rânduri, sumarulnumãrului 3, iulie-septembrie 2002. Legat degrafica revistei (în realitate o publicaþie consisten-tã de peste 120 de pagini), semnalãm douã as-pecte semnificative: culoarea copertei, variind dela un numãr la altul, în tonuri luminoase deverde, portocaliu, albastru etc., subtilã prefigurare

a echilibrului celor scrise în interior, ºi reproduc-erea, în primele pagini, a unor scene biblice (înnr. 3/2002, „Pogorârea Sfântului Duh“). Imagineae plinã de sugestie: înainte de a intra în împãrãþiascrisului, cititorul pãtrunde în Împãrãþia Cerului,purificându-se în întâmpinarea Cuvântului.

De la articole pe tema ortodoxiei (tratate încapitolul Biserica), la consemnarea unor eveni-mente importante la care comunitatea româ-neascã a fost martorã ºi participantã (capitoleleReportaj, Retrospectivã trimestrialã), de la comentariide specialitate ºi exegeze critice ale unor persona-litãþi din New York (capitolul Citind la New Yorkscriitori români), la meditaþii lirice ºi pagini eseis-tice (capitolele Biografii sentimentale, Eseu), de laîncurajarea tinerelor talente (Antologie de cenaclu),la rememorãri ºi selecþii din operele unor scriitoriconsacraþi (In memoriam), revista circumscrie unamplu program, oferind cititorilor o gamã de„variaþiuni“ pe tema culturii ºi spiritualitãþiiromâne ºi universale.

Remarcãm efortul susþinut al colectivuluiredacþional de a populariza, în paginile publi-caþiei, cãrþi recent apãrute la edituri române ºiamericane (Aurel Sasu, Dicþionarul scriitorilorromâni din Statele Unite ºi Canada; Cultura românãîn Statele Unite ªi Canada; Alexandru Nemoianu,În America la „Vatra Româneascã“ ; Lucian Turcescu,Dumitru Stãniloae: Tradition and Modernity inTheology; Nicolae Iuga, Etica creºtinã privitã dinsprefilosofie; Vasile Pop, Întoarcerea etc.). Fiecareprezentare de carte este însoþitã de comentariiadecvate, riguros structurate. Nu lipsesc dinpaginile revistei rubrici precum: Consemnãri ,Revista presei , Anunþuri .

Concret, revista Luminã Linã. Gracious Lightde la New York este o lecþie de curaj ºi de soli-daritate cu limba ºi neamul românesc, cu valorilesale ºi, de ce nu, o lecþie de speranþã cã într-olume a contradicþiilor ºi a terorii existã totuºi oºansã de salvare sub aura protectoare a Cuvân-tului.

Voi încheia aceastã scurtã consemnare cu unpasaj-cheie, extras din eseul pr. dr. TheodorDamian, Hristos care vine :

„ªi dacã Apostolii au reuºit în munca lor, aceasta a fostpentru cã Hristos era «împreunã cu ei lucrând» (Marcu

16, 20). De aceea ºi noi, pentru a avea garanþia reuºitei,trebuie sã-L avem pe Hristos cu noi, colaborator, ajutã-tor. Ca sã-L avem, trebuie sã-L cãutãm. ªi unde sã-L

cãutãm dacã nu aici, în Biserica Sa? El este aici, neinvitã, ne aºteaptã, este pregãtit. Trebuie doar sã vrem.

ªi cãutându-L Îl vom gãsi, aºa cum ne confirmã ºiSfânta Scripturã în textul cu care am început aceastã

meditaþie: «Când Îl vei cãuta acolo pe DomnulDumnezeul tãu, Îl vei gãsi, dacã Îl vei cãuta cu toatã

inima ºi cu tot sufletul tãu»“ (Deut. 4, 29).n

scrisoare din SUA„Lumina Linã“ de la New Yorkn Carmina Popescu

Jeff (SUA) Plan pentru sicriul meu (2002)

Jurnalul unei zile de varãÎncã se simte aerul nopþii pe strãzirespiraþia gri zburlitã prin grãdiniprefigureazã vag dimineaþa zilei ce vinemiºunã prin locuri comune câinii ºi pisicilefãrã stãpânindivizi cu cearcãne de paloarea luniiscuipã cu dispreþ în tomberoane:„cine nu este cu noi este împotriva noastrã!“

***

Dimineaþa începe cu bucurii se trezesc copiiile pregãteºti micul dejun„iatã visele mele în carne ºi oase“exclami cu vãditã încântare de sinedai naibii toate problemele de ierisperând ca tot omulsã te simþi liber ºi liniºtitmãcar într-o dimineaþã

***

La radio Paul îºi decapiteazã matinalulse schimbã brusc tonul muziciisã cânte 3 Sud-Estsemn cã se redeschid sereleurileºi se aºteaptã cu veselie barocãsã vinã oamenii la muncã

***

La amiazã ceea ce se vede nu esteºi ceea ce este nu se vededoar la plajã realitatea este veridicã:soarele din mijlocul ceruluidã imbold transparenþei ºi hipnotizeazãinocenþa ludicã

***

Þãranii din vârful unor muºuroaieabia de-i distingi de furnicile aprigeatât de deasã-i moleºeala în zareºi sigur mica corupþie cu sãmânþã de floarea-soareluia sfeclit-o pentru anul acesta

***

În piaþa centralã forþa conducãtoarelaudã soldatul de bronz –e tot ce a mai rãmas în amintirea independenþei

***

Vine seararepetãm în familie banalitatea revederiimâncãmplãcutã obosealã ne trânteºteîn fotolii: e ora talk-show-urilor

***

Târziu foarte târziute hotãrãºti sã scrii:scriiºtergiscriiºtergi ºi scrii deodatãpânã te convingi cã ziua aceastairepetabilãmeritã sã fie ºi nemuritoare

Notã explicativãnu mi-a fost poezia þinutul stãvilit

de rouãn-au ºtiut cuvintele mele sã-ºi

mîngîie rãnileºi nici sã se prefacã în uriaºe lozincisub care sã ies în stradã pentru

a-mi preamãri þaran-am avut niciodatã (deznãdejdea

copilãriei)un ceas sã-mi mãsoare albastrulzeii lumii au murit de nelumiren-am trãdat cu poeme tãcereaam iubit cu urã îndîrjitã am urît cu statornicã dragoste

cu oasele cuvintelor am scris poezie

IoooooooooooooonLui Ion Ardeleanu

l-am cãutat în cimitirul unde mi s-a spus cã l-au îngropat

ºi nu l-am gãsitnici cimitirul acela nu mai eram-am întors în oraºul în care se nãscuseºi oraºul acela nu mai eranici numele lui transilvanvai Transilvanie

Aplecarea spre rãni oraºul meu s-a aruncat într-o zi în rîurile care îlînconjoarã ºi eu locuiam lîngã oameni ce nu maierau decît duhurile lui plutind peste apetrãiam împreunã ºi citeam pietre ºi frunzede salcieeram cu ei în cer ºi pe pãmînt

tîrziu pe locul acela s-a construit un alt oraºcu pietre ºi trunchiuri de salcie

de atunci am început sã fiu singur

Drum de searãLui Toader Tand

þãranul acela cu o mînã de floriîn dreptul uitãriiabãtut cãlcînd pe iarba din margineaStrãzii Independenþei

umbra acelui semn de-ntrebarecrescînd neîncetatpeste clãdiri peste asfaltul supusde picioare ºi roþi

speranþa aceea fãcîndu-ºi cu greuloc printre oameni

pãmînt tot mai mult aºteptînd rãsãritul

nu mai complica agitaþiae octombrie. fântânile au strigat cum cã eºti gata patria mea. ºi ce ape! ºi ce pãsãri! ºi ce fecioare bre! caut în zadar însã marginea toamnei complice la naufragiile umilinþei. sfinþii asistã obosiþi la ora de iubire de-acuma. liniºtea apasã peste cortina imperiului ºi o mare nemulþumire mocneºte în mâna tãcerii pãzitorilor pragului. cronicile le-au cititînaintea lui ºi au înveninat rãsãritul. ºi au potolit mânia lor. mirosuripierdute agitã aºteptãrile. rãmâneþi aºa pânã mâine vã rog.

iar nimic când nimicpe acoperiºuri s-a aºezat singurãtatea cao linie de sosire pe care o doare în cot defaptul cã mã doare în cot de dragostea ta depãrinte rãbdãtor inutil obosind cerul cu rugile tale. hulubii sfideazã lumina în mãsuratuturor lucrurilor murmurând obosiþi.haos. haos. haos. apele s-au rãzvrãtitpânã în curþi. ce multe suflete ºi câte ºoseleumflate de ape! printr-o spãrturã în întunericlumina triumfând în singurãtate. în definitivcuvintele nu ascultã decât de blesteme ºi ca un vrãjmaº a ajuns domnul ºi nu se mai poate ascundeîn frunze. lumina asta-i de mult pãrãsitã ºi pealocuri i se simte dezordinea. nu-i nimiccând nimic mainimicului îi arde de râs ori de plânsîn rafale. am mai vãzut cã sub soarenu cei iuþi aleargã . ei numai te bãnuiesc cãai furat startul ºi sunt totdeauna nelãmuriþi. drumîþi taie în drumul de umbrã c-a venit toamna.

trupul mi l-am spãlat cu zãbavãultima poveste va fi având oare punct?înlãuntrul de la rãdãcina nopþiideranja zi de zi umbra ºi trecereape când alþii nu se puteau cãca de foame.frumuseþea-i cã puþin mai încolo un abþibildlumina stins în lumina felinarului acarului.dom’le mi s-a zis cã tu nu veiscãpa de tãcuþii rãzboinici cãpântecele neroditor al fecioarei se va golidinaintea ta ºi cã oriunde ºi oricumiubirea depinde numai ºi numai de tine.

n


Sighetul în trei poeþipoezie

n Gheorghe Mihai Bârlea n Vasile Muste

Sighet: Memorialul victimelor comunismului ºi al rezistenþei

n Echim Vancea


Î n toamna acestui an, Varºovia a fost gazda ge-neroasã a reuniunii Forumului Internaþional al Acþiunii Catolice (FIAC) unde laicii din

Biserica Românã Unitã, alãturi de cei din BisericaRomano-Catolicã, sunt membri încã de la fondare.Delegaþii din Italia (Maria Grazia Tibaldi, secretaraFIAC) Argentina (Beatrice Buzzeti Thompson,preºedinte FIAC), Mexic (Gloria Isabel AlanísEscamilla), Spania, Elveþia (Luigi Maffezzoli, jur-nalist la Il Giornale del Popolo, Lugano) au dezbãtutteme stringente ca dialogul interconfesional, dia-logul cu lumea arabã/ islamicã, globalizarea ºi creº-tinismul, omul european ºi redescoperirea rãdãcini-lor sale creºtine etc. Din Burundi, încã rezident laRoma, tânãrul preot Don Salvatore a asigurat cele-brarea liturghiilor în capela casei de conferinþe depe lângã Universitatea „ªtefan Vâºinski“, unde între19 ºi 22 septembrie s-au desfãºurat discuþiile. O at-mosferã de colegialitate ºi fraternitate spontanã acaracterizat cele câteva zile, memorabile prin spiri-tualitatea ºi intensitatea întâlnirilor cu ierarhi polo-nezi, locuri de pelerinaj ºi fervoare a credinþeipopulare. A fost, astfel, audienþa la cardinalul JózefGlemp, primatul Poloniei, care a dialogat cu mem-brii delegaþiilor din þãrile amintite, cald ºi deschis,menþionând importanþa familiei în susþinerea valo-rilor creºtine ºi europene, într-o lume contempo-ranã secularizatã. Prezentându-i succint activitateaAGRU, reaprobarea statutului sãu de cãtre cardina-lul de vie memorie, Alexandru Todea, Eminenþa saºi-a amintit cu plãcere de figura carismaticului ie-rarh român greco-catolic. Nu mai puþin, S.E. Mons.Piotr Jarecki, episcopul auxiliar, s-a întreþinut într-oitalianã vioaie cu participanþii la reuniunea FIAC,creând o atmosferã cu adevãrat fraternã, indiferentde problemele abordate (tinerii ºi Biserica, Sf.Pãrinte ºi mileniul III). Dragoº Florean a adus salu-

tul ieºean al AC ºi al episcopului Gherghel de laEpiscopia Romano-Catolicã din Iaºi.

Un dar al Sfintei Fecioare a fost, negreºit,pelerinajul nostru la Iasna Góra (Muntele Lumi-nos), unde se pãstreazã icoana fãcãtoare de mi-nuni, icoanã pictatã, dupã tradiþie, de SfântulLuca. La Czestochowa (unde am ajuns dupã ocãlãtorie de aproape 300 km, pornind dis-de-dimineaþã din calma Varºovie) impresia ecovârºitoare. Colina, fortãreaþa-mãnãstire (asedi-atã de nenumãrate ori, în decursul unei istoriizbuciumate, cum se ºtie, când Polonia a fost dedouã ori ºtearsã, ca stat, de pe hartã), mulþimea,aerul de comuniune universalã nu se pot uita vreodatã. Ca la Fatima sau Lourdes, la Czes-tochowa simþi lucrarea divinã, energiile benefice,ocrotitoarea maternitate a Sfintei Fecioare. Uncomplex monahal, unde pãrinþii Sfântului Paul(Eremitul) au cultivat, începând cu secolul XIV(anul donaþiei terenului), nu doar o pietatenaþionalã, universalã, ci ºi o sursã de haruri, pecare icoana Madonei Negre le împarte cre-dincioºilor. Barocul catedralei, tezaurul, colecþiade tablouri din epoca renascentistã, intarsiile ºistatuile, potirele ºi flamurile cavalerilor,diplomele ºi medaliile, toate sunt cuvintele fãrãcuvinte ale unui imn marian. Omagiile (de ladiplomele lui Lech Wa lensa la cele ale tinerilorsportivi) contemporane se adaugã celor medievalesau interbelice, o continuitate a credinþei, un liantsufletesc al catolicilor polonezi, care au fostmereu cu ochii spre icoana Madonei de la IasnaGora, spre faþa îndureratã ºi spre ochii milostivi aiMaicii Domnului de la Czestochowa. ªi cardi-nalul ªtefan Vâºinski ºi Sfântul Pãrinte Ioan Paulal II-lea remarcã importanþa acestui loc binecu-vântat pentru Polonia ºi pentru lumea catolicã,pentru ceilalþi creºtini în general.

Pulseazã, la Czestochowa, energia miraculoasã aicoanei cinstite de mii de pelerini, mulþi convertin-du-se în acest sanctuar uriaº, „schimbându-ºi inimaunde Fecioara le vorbeºte“, cum remarca agerulpaolinian care ne servise drept ghid.

Participãm la o liturghie specialã celebratã deepiscopul Stanislaw Novak, în faþa icoanei mira-culoase.

Un loc nu în afara istoriei, aºa cum în istoriaimediatã, care „se face“ sub ochii noºtri, ne-amintrodus ºi noi, întrebându-ne ce ne uneºte ºi cedivide Comunitatea Europeanã, ce rol au catoliciiîn profilul omului european de azi, în educaþia sa,într-o societate materialistã, fascinatã de pseudo-valorile mundane, de consumism ºi ateismul cu ocoloraturã neopãgânã, elogiind dimensiunea fi-zicã, în detrimentul metafizicii. O lecturã a rea-litãþii, nu un cod de norme elaborate la rece. Ocitire criticã ºi autocriticã a celor care sunt încã îndesfãºurare, în luptã de idei, programe, concepþiireligioase ºi mentalitãþi. O încercare de a înþelegecare este ºi care va fi contribuþia noastrã, acreºtinilor activi, la rezolvarea/atenuarea con-flictelor create de fenomenul migraþiei, sãrãciei,discriminãrilor religioase, uciderii copiilor...

O pregãtire a întâlnirii FIAC din 2003 progra-matã într-un oraº cu valoare de simbol: Sarajevo. O preparare, o familiarizare cu ideile din CartaOecumenica aºa de necesarã lumii în care trãim,creºtini, mahomedani, evrei, ºintoiºti etc., toþi copiiiaceluiaºi Creator, Dumnezeu-Total. „Eternitatea aintrat în istorie (în timp)“, ne amintea Sfântul Pãrinte,într-o Scrisoare apostolicã. ªi laicii au rolul lor înaceastã modelare a vieþii imediate care, mai târziu,se va numi istorie.

Polonia, prin coordonatorul ACP Jan ªtefanekºi toþi cei din jurul lui (neobosita, mereu zâm-bitoarea Elisabeta) ne-au oferit un exemplu deangajare creºtinã lucidã, de sobrietate ºi devo-þiune, eficienþã ºi relansare a tradiþiei. O þarã undeiubirea Bisericii e chiar patriotismul cu o deschi-dere universalã.

n

Reuniune FIAC la Varºovian Adrian Popescu

orã incertãa dimineþiiciteºti interviuridin reviste vechiunde timpul incomodatde puful plopilorte mai poate salvade insinuãrilepropovãduitorilorde ocazie

ocrotitã de aureole arcaneinutilitatease joacãde-a ora exactã

placenta pe asfaltcâþiva paºimai încolodeseneintarsie cotidianã

peste susurulsuaval canalizãrii

în crevasele zileidedatã crisografieisubtilitãþilor cultistemulþimeaposedatã logoreicse târãºteorar nonstop

priveºtichenare prevestitoarede rele întâmplãricât de repede uiþisindromulizgonireadinraiînaintede a-þi fi fostinculcatãvreo incognoscibilã vinãtot ei

exhibã intenþiiextremangelicecu care de-abiaaºteaptã sãte plezneascãpeste bot

savoareaurinei caninesub podurideasupra trepideazãgraba obscurãa anotimpurilorindeciziile metropoleivegheate demarele orb ecarlat

tot mai greurãpãitul stoluluiritmeazãparametrii dezesperãriiîncoroneazã absenþamarelui drosometru

n

blocnotes

n Constantin Gurãu

poezie


muzicã

ISeara de 10 octombrie 2002, din cadrul ediþiei

cu numãrul 32 a celui mai important festival dejazz din România a programat în deschideregrupul Bega Blues Band. Componenþilor de bazã –Béla Kamocsa/voce, ghitarã, percuþie, JohnnyBota/ ghitarã bas, voce ºi Licã Dolga / baterie – lis-a alãturat un alt distins oaspete timiºorean –Laurenþiu Liviu Butoi, la flaut ºi sax sopran.Trebuie spus cã, dupã mai bine de un deceniu deactivitate, BBB a devenit una dintre rarele trupede jazz din þara noastrã pe care se poate conta.Spre deosebire de alte însãilãri de formaþii, maimult sau mai puþin fortuite, care bântuie prinvidul lãsat de „scurgerea de creiere“ spre Oc-cident, veteranii din Banat dovedesc tenacitate,seriozitate, coerenþã, siguranþã, dezinvolturã ºicelelalte atribute definitorii pentru profesiona-lism. Repertoriul este abil construit spre a capta ºimenþine atenþia spectatorilor. Standarde cum ar fiLady Be Good de George Gershwin sau Agua deBeber de Antonio Carlos Jobim sunt „remodelate“în funcþie de parametrii muzicali ai grupului.Aceeaºi opticã originalã funcþioneazã ºi în cazulabordãrii unor compoziþii din patrimoniul de aurcreat de The Beatles (Get Back sau NorwegianWood). Pe parcursul solo-urilor se întâmplã ade-sea sã recunoaºtem citate din alte melodii deepocã, prin care muzicienii ne trag cu ochiulcomplice. Aº numi demersul lor o privire integra-toare asupra trecutului muzical. Ceea ce nu excludeºi unele creaþii proprii sau piese mai recente –spre exemplu excitantul Believe It de Mike Stern,într-un aranjament concis ºi la obiect. Pe lângãsoliditatea prestaþiei lui Kamocsa, elasticitatealiniilor basistice ale lui Bota ºi pragmatismul per-cusiv asigurat de Dolga, am aplaudat superbeleintervenþii flautistice ale lui L.L. Butoi ºi memo-rabilul sãu solo de sax sopran din piesa Te spon-sorizez , ce dã ºi titlul ultimului album realizat deBega Blues Band.

Apariþia muzicianului belgian Toots Thie-lemans pe scena sibianã va rãmâne un momentde referinþã în istoria festivalului. Ajuns la etateade 80 de ani, acest campion incontestabil al mu-zicuþei în jazz, care dominã de decenii categoriaMiscellaneous Instruments a ierarhiilor mondiale sta-bilite de revista Down Beat, îºi menþine intactãtinereþea spiritualã ºi puterea de fascinaþie.Vrãjitor al unuia dintre cele mai mici instru-mente, Thielemans utilizeazã muzicuþa ca pe oextensie a propriei voci ºi concepþii estetice. Temedeja arhicunoscute sunt reluate ca pretexte pentruobþinerea de emoþii mereu proaspete, unice ºiirepetabile. Magia improvizatoricã a marilor cre-atori cu care a colaborat jazzmanul belgian – de laDizzy Gillespie sau Charlie Parker, pânã la BillEvans sau Jaco Pastorius – e resuscitatã cu fiecarerespiraþie modulatã în sunet. Pe lângã conþinutulmuzical, cel mai adesea romantic, atins de aripanostalgiei, am savurat spectacolul pe care îlreprezintã însãºi personalitatea lui Thielemans:artist complet ºi complex, modest ºi briant, plinde humor, preocupat de „predarea ºtafetei“. Înaceastã din urmã privinþã el a reuºit sã-ºi alcãtu-

iascã un trio de acompaniament bine sudat, for-mat din talente cu certe perspective de afirmare:Nathalie Loriers la pian, Salvatore La Rocca lacontrabas ºi Hans van Oosterhout la tobe. Graþiecelor trei juni muzicieni, superstar-ul veteran abeneficiat de background-uri sonore pe cât devaporoase, pe atât de adecvate. Contrabasistul deorigine italianã ºi-a justificat numele furnizândun suport ritmic, cum se spune, „de stâncã“. Bis-urile solicitate de public confirmã axioma: va-loarea se impune de la sine . Mulþumiri manageruluiTiti Schmidt pentru iniþiativa de a ne oferi acestvoiaj sentimental, în compania unuia dintre monºtriisacri ai primului secol din istoria jazzului.

IIFestivalul de jazz Sibiu 2002 a continuat cu

douã formaþii reprezentând spaþiul central-euro-pean. Ca ºi la ediþia de anul trecut, InstitutulPolonez ºi Centrul Cultural al Republicii Ungare(ambele cu sediul la Bucureºti) ºi-au luat înserios misiunea. Astfel am putut viziona douãgrupuri reprezentative pentru actuala configuraþiea jazzului în cele douã þãri din vecinãtatea noas-trã. Tot la fel ca anul trecut, am avut plãcerea ºionoarea de a-l reîntâlni pe domnul RolandChojnacki, care nu ezitã – în calitatea sa de diplo-mat – sã promoveze jazzul polonez dincolo defruntariile patriei. În plus, de data asta, a fostvorba despre o formaþie extrem de tânãrã: trupalui Jerzy Malek, trompetist în care se investescmari speranþe. Pe bunã dreptate, întrucât el facedeja dovada unei depline stãpâniri a vastului re-gistru expresiv de care dispune regina instru-mentelor de suflat. Pe de altã parte, tinereþea îºispune cuvântul, iar majoritatea improvizaþiilor luiMalek, dar ºi ale camarazilor sãi, par enunþate înregim de urgenþã, sub tãvãlugul bateriei martelatede cãtre Sebastian Frankiewicz. Paradoxal, ceamai convingãtoare piesã a fost unica baladã dinprogram, totodatã singura în care Jan Smoczynski

a trecut de pe claviatura pianului electric (cu alsãu sunet sufocat ºi sufocant) pe aceea a pianuluide concert. Realitatea e cã, din raþiuni financiare,la Sibiu a absentat din formaþie celãlalt suflãtor,saxofonistul Radek Nowicki, iar basistul MichalJaros a fost înlocuit de Piotr Lemanczyk, cu oprestaþie cam fadã. Aºadar, un potenþial de grupredus faþã de cel normal. Oricum, chiar ºi înaceste circumstanþe, varianta cvartet a cvintetuluiJerzy Malek a etalat un sunet compact, în com-poziþii proprii bine structurate, asumându-ºicondiþia uceniciei la ºcoala aproape clasicizatã ahardbop-ului.

La rândul sãu, Attila László Band din Ungarias-a impus îndeosebi prin calitatea aº zice organicãa muzicii pe care o fãureºte. Probabil cã secretulconstã aici în interacþiunea impecabilã dintre sub-tilul baterist Péter Szendøfi ºi infatigabilul per-cuþionist Kornél Horváth. Ei genereazã þesãturiritmice pline de fantezie ºi de agreabile surprize,cu aportul adecvat al basistului Béla Lattmann.Dacã aceasta ar fi zona visceralã ºi „inima“ orga-nismului muzical propus de jazzmenii maghiari,atunci creierul întregii acþiuni este desigur liderulgrupului. Ghitaristul Attila László îmbinã dis-creþia cu inspiraþia ºi cu o gândire de tip orches-tral. Indubitabil, el poate fi considerat un demncontinuator al lui Gábor Szabó, unul dintreprimii muzicieni din jumãtatea esticã a Europeice ºi-a fãcut un nume în chiar patria jazzului.Compoziþiile lui László sunt scrise special pentruformula de agregare a ansamblului sãu. Func-þionând deja de peste un deceniu, acesta îºicucereºte audienþa de la primele mãsuri ºi dã per-manent impresia cã pe scenã s-ar afla mai mult decinci muzicieni. Efectul se bazeazã, în primulrând, pe multiplicitatea imprevizibilã a jocurilorpercusive fãcute de Kornél Horváth. Ar mai fi deelogiat inteligenta utilizare a claviaturii electro-nice de cãtre junele ºi cultivatul pianist DanielSzabo. În mod justificat, atât publicul, cât ºiinterpreþii s-au declarat la finalul spectacolului pedeplin mulþumiþi unii de ceilalþi. Dacã la Sibiu2001 partida de jazz Polonia-Ungaria fusesecâºtigatã detaºat de cãtre Wlodek Pawlik Trio, anulacesta jazzmenii budapestani au egalat scorul.

IIIRevelaþia actualei ediþii a Festivalului de Jazz

de la Sibiu a constituit-o tânãrul trio bucureºteanalcãtuit din Sorin Romanescu/ghitarã, MartaHristea/voce ºi Vlaicu Gocea/contrabas. Cu intu-iþie ºi empatie, cei trei fac din arta improvizaþieimuzicale o sursã de poesie. Muzica lor se naºtedin sugestii, din ricoºeuri de frânturi ideatice, ºigenereazã la rândul ei o multiplicitate de sensuri.Poate fi vorba, eventual, ºi de o anume variantãsonorã a conceptului estetic de expresivitate invo-luntarã. Nimic, în afarã de textele scrise ºi into-nate de Marta Hristea, plus anumite fragmentemelodice, nu este prestabilit. Dar acest joc inte-lectualist nu e lipsit de pulsaþie vitalã, deºi nicio -datã ostentativã. Acorduri sau note disparate suntînvãluite de un halou al tãcerii, care le sporeºtepreþul. Calitãþile individuale ale fiecãruia dintremembrii insolitului ménage à trois jazzistic meritã

Patru seri de jazz la Sibiu (fãrã a socoti ºi jam session-urile)

Virgil Mihaiu

Fernando Andolcetti (Italia) Turn (2002)


sã fie analizate într-un spaþiu mai generos decâtcel de faþã. Oricum, debutul plin de succes în faþaexigentului public sibian confirmã speranþele pecare ni le puneam în ultimii ani în aceºti muzi-cieni, a cãror evoluþie împreunã demonstreazã cãrafinamentul ºi fineþea n-au dispãrut din zonaunei capitale calamitate de manele. Reþineþi cãvocalista e nãscutã în 1975, ghitaristul în 1968 ºicontrabasistul în 1974 – aºadar, o medie de vârstãsub anii pe care îi numãrã însuºi festivalul. Aºmai sublinia cã instrumentiºtii Romanescu ºiGolcea au flerul necesar spre a gãsi vocea femi-ninã cea mai adecvatã temperamentului ºi intenþi-ilor lor muzicale. Dupã ce realizaserã albumul Pevale (La Strada Music, 2002), dublat de un exce-lentissim videoclip, ambele având-o ca protago -nistã pe Maria Rãducanu, din colaborarea cuMarta Hristea a rezultat deja CD-ul Non Entropy,produs la Green Records, tot în anul curent.Marta Hristea dispune de o voce cu un timbrumuzical-senzual, dublatã de înzestrare poeticã. Eainvestigheazã – cum rar s-a întâmplat pe scenaromâneascã de jazz – registrul vocal grav, ºi are ocalitate îndeobºte absentã printre vedete: simþulmãsurii scenice. Sã dea Domnul sã menþinã ºisã-ºi dezvolte preþioasele însuºiri.

Fructuoasa colaborare dintre organizatori ºiCentrul Ceh din Bucureºti, reprezentat de direc-toarea Vilma Anyzova în persoanã, s-a concretizatprin recitalul unui solid trio din Praga: JanKnop/pian, Petr Dvorsky/contrabas ºi MartinŠulc/baterie. Fãrã fasoane, grupul se revendicã dela tradiþia clasicizatã a marilor trio-uri din istoriajazzului, pe linia Herbie Nichols – Bud Powell –Bill Evans – Oscar Peterson – Brad Mehldau... Oatitudine reverenþioasã ce ascunde un sâmbure deromantism funciar, manifestat în modul cel maiconvingãtor prin versiunea de aranjament confe-ritã piesei If I Fell din repertoriul Beatles. Pe par-cursul acesteia, muzica atinsese un volum acusticaproape minim, în schimb – printr-un straniuefect paradoxal – cote emoþionale maxime. Dealtfel, caracteristicile principale ale trupei (autoin-titulatã Naj Ponk Trio) sunt tocmai cele impuse derespectul faþã de o tradiþie glorioasã ºi de vocabu-larul consacrat al formulei în cauzã: swing, feel-ing, un interplay desãvârºit, fluenþã, delicateþe.Interesant e cã asemenea atribute se propagã din-spre claviatura dominatã de Jan Knop cãtre secþiaritmicã: bateristul Martin Šulc mai curând croºe-teazã fundalurile percusive, din clinchete, foºne-te, stropi de sunet, iar contrabasistul Petr Dvor-sky balanseazã cu eleganþã între acompaniamentulde mare precizie ºi zborul fantast al improvizaþi-ilor. Dacã Šulc ºi-a reprezentat cu onoare þara ºipe pãmânt american, acolo unde s-a nãscut jaz-zul, talentul lui Dvorsky continuã admirabilaºcoalã basisticã a Cehiei, la care s-au formatnume de referinþã precum Miroslav Vitous, Jiri(George) Mraz sau Frantisek Uhlir. Un recitaldesfãºurat sub semnul sensibilitãþii, apreciat caatare de cãtre un public la fel de sensibil.

IVGala finalã a Festivalului de Jazz Sibiu 2002 a

început cu recitalul trio-ului format din SabinaHank/voce, pian (Austria), Christian Diener/con-trabas ºi Stephan Eppinger/baterie (ambii dinGermania). Juna pianistã ºi vocalistã, nãscutã în1976 la Salzburg – oraºul natal al strãbunuluiswing-ului, W.A. Mozart – face dovada unei aleseculturi ºi a unei inteligente abordãri a claviaturii,ºtiind totodatã sã se menþinã în parametrii natu-rali ai înzestrãrii ei vocale. Rezultã de aici o mu-zicã agreabilã, pigmentatã atât cu idei componis-

tice personale (cum ar fi excelenta piesã introduc-tivã, Smoke), cât ºi cu fermecãtoare aranjamenteale unor teme-standard de rezistenþã. La acestcapitol, momente de aleasã delectare le-au consti-tuit vestmintele „hankien“ în care au fost traves-tite Caravan de Juan Tizol, Think Of One de The-lonious Monk ºi Samba de Uma Nota Só deAntonio Carlos Jobim. Pe bunã dreptate, mana-gerul festivalului, H.J.K. Schmidt, ºi-a declaratfascinaþia faþã de îmbinarea de fragilitate ºi forþãdin personalitatea Sabinei Hank. În genere, tona-litatea jazzului practicat de trio ar putea fi carac-terizatã drept interiorizatã. Tentele bluesy îi confe-reau o notã de vitalitate în plus. Demersul prota-gonistei ºi-a gãsit un aliat ideal în bateristul Ste-phan Eppinger, cu un control perfect asuprapolimorfului sãu instrument.

Pentru recitalul final au fost invitaþi doi muzi-cieni ce ºi-au lãsat amprenta asupra jazzului dinþara noastrã: maestrul claviaturii pianistice,Marius Popp, ºi reedsman-ul Peter Wertheimer,emigrat de un sfert de secol în Israel (nãscut laSatu Mare, acesta e unul dintre puþinii noºtrijazzmeni care au reuºit sã îºi continue cu succescariera peste hotare). Un program plin de nostal-gie, deºi oarecum subminat de caracterul sãu maiapropiat de un jam session decât de un numãr finalîntr-un festival. Faptul cã cei doi aºi au atinspunctul de fierbere al adevãratei poesii tocmai înbalada interpretatã fãrã acompaniament e cât sepoate de firesc: aºa cum mãrturisea Wertheimerpe scenã, tandemul ºi-a început colaborarea încãdin 1967! Fãrã îndoialã, oaspetele din Israel a datstrãlucire acestui episod festivalier. Se poate afir-ma cã el se aflã actualmente într-un punct maximal creativitãþii personale. Toate intervenþiile sale –fie pe sax alto, fie pe sax sopran sau clarinet –captau auzul prin logica, fervoarea ºi pregnanþaexecuþiei. Nucleele tematice deveneau, practic,simple pretexte pentru un spectacol de virtuozi-tate în permanentã regenerare ºi redefinire.Acompaniatorii Cãtãlin Rãsvan/bas ºi EugenNichiteanu/baterie au rezistat cu greu, dar stoic,unui asemenea nivel de exigenþã. Luat însã ca jamsession, programul a cuprins ºi secvenþe memora-bile, aºa cum a fost compoziþia lui Marius Popp

dedicatã memoriei familiei Berindei. Titlul aces-teia, Silvestru 6, evoca adresa unde se petrecuserãatâtea întâlniri inubliabile între învãþãceii jazzuluidin sumbrii ani ai totalitarismului. Iar liniile pureale clarinetului mânuit de Wertheimer aminteauarhetipurile sonore ale Gnosienelor lui Erik Satie...

Pour la bonne bouche, mã simt dator sã consem-nez cã absolut toþi oaspeþii strãini care au cântat laSibiu anul acesta s-au declarat impresionaþi deatmosfera festivalierã, de calitatea publicului ºi aorganizãrii, de sonorizarea ºi light design-ul asi-gurate de firma Omnitech ºi, deloc în ultimulrând, de magnifica urbe ce îºi justificã printr-unasemenea eveniment aspiraþia de a se numãracândva printre capitalele culturale ale Europei.

n

Irina Kozub (Rusia) Ploaia (2002)

Tanin Tantrakul (Thailanda) F.T. (2002)


(Continuare din numãrul trecut)

I deea cã Frumosul ne îndeamnã la comoditateºi dependenþã a fost formulatã în diferite scri-eri cu o dozã mai mare sau mai micã de adevãr.

Atunci când J.P. Sartre spunea cã un roman dacãnu-i aduce altceva decât o totalã satisfacþie, pentruel acest roman nu a reprezentat nici o valoare înplus. Problemele încep atunci când apar ca proble-me. Amintitul Schönberg spunea cã un sunet nuspune nimic, însã douã sunete deja pun probleme.Ei, aceste probleme sunt acele epicentre care depã-ºesc funcþionarea echilibrantã, plictisitoare, com-promisã a echilibrului ºi te îndeamnã la reacþie ºimeditaþie. Nu degeaba am vorbit ºi vorbim despreacel frumos dinamic, vibrant. Iatã, spre exemplu,un tablou de Cezanne, o naturã moartã cu mere,pahare etc. Anume el, care a luptat împotriva falsu-lui, care ne afirma cã pictura este doar în douãdimensiuni, închizând deschiderea perspectivei, aridicat suprafaþa mesei tocmai cu scopul de a anulailuzia perspectivei. Rezultatul însã a contribuit lacreºterea dinamismului, a Frumosului vibrant alacestei naturi moarte. Dacã te uiþi la merele luiCezanne ai senzaþia cã trebuie sã alergi ºi sã prinzimerele lui care tind sã se rostogoleascã de pe masã.Dar, dincolo de acestea, Frumosul în sine nurezolvã problema conflictelor, a tensiunilor.

Revenind la Adorno, un alt tip de auditor esteacel auditor care refuzã, un auditor care, neavând osuficientã pregãtire muzicalã, nu poate discerne în-tre autentic ºi inautentic, renunþând în bloc la tentati-va certificãrii valorice a muzicii audiate. Adorno înmod foarte concludent spune cã aceºtia ascultã osingurã muzicã – muzica lui Bach. Aceasta are o pe-rioadã de verificare în care se ºtie cã este autenticã, omuzicã valoroasã, ºi atunci ea poate audiatã fãrã peri-cole. Iatã un mod de a cãdea într-o capcanã a Fru-mosului.

– Mai putem vorbi, în contemporaneitate, despre oMousike, o artã a muzelor? Mai putem vorbi despre func-þiile educative ºi curative ale fenomenului muzical, acestadefinibil cândva prin sincretismul Frumos-Adevãr ºi Bine?Cum aþi putea defini (sau, mai bine zis, redefini) oMousike techne a postmodernitãþii?

– … despre „mousike techne“. Într-un foartereuºit eseu a lui Boulez, „Muzica ºi fetiºurile“,existã o extraordinarã idee: „Muzica astãzi este o artã,o ºtiinþã, un artizanat“. Acest din urmã cuvânt repre-zintã o apropiere inclusiv a artei interpretãrii demomentul creativ, iar ºtiinþa care este pusã în mij-locul butadei aduce efectele muzicologice prezenteîn conceperea atât a drumului componistic, cât ºi adrumului înspre public. Îmi aduc aminte despre omicã polemicã pe care am avut-o la Zagreb cu o fa-milie de muzicologi olandezi. Ei mi-au vorbit de-spre Handwerke, deci despre un meºteºug, deci de-spre o „mousike techne“. Le-am spus cã limbafrancezã este mai fericitã în acest sens, când acestHandwerke îl legãm de crearea de artã mai degrabãpe cale interpretativã. Boulez subliniazã acest faptîn ideea lui, existenþa unui virtual mousike, deci gã-sirea unor legãturi intime între componentele crea-þiei, interpretãrii ºi receptãrii sau muzicã, dans ºipoezie ºi, de ce nu, creator, interpret ºi public…

– Existã o puþinãtate greu de motivat ºi, implicit, dejustificat în reprezentãrile estetice ale artei ºi, în special, alemuzicii secolului XX. Vãzutã prin grila Frumos-Urât, atât

muzica lui Xenakis, cât ºi muzica avangardelor postbeliceîn general (în Europa, dar ºi în România), amândouã cadsub incidenþele categoriei Urâtului. Jazz-ul apare drept orevoltãtoare masturbare diogenianã în public (Pierre Bouleza spus-o). Muzica rock sfideazã, prin excesele ei psihedelice,diabolice, prin sexualitate nedisimulatã, întreg fenomenularticulându-se, estetic vorbind, drept ceva malefic. E posibiloare un arbitraj estetic într-o realitate artisticã deja demult„sãritã de pe fixul“ reprezentãrilor estetice tradiþionale?

– Aceastã puþinãtate despre care vorbiþi îmi per-mit sã o pun nu atât în seama existenþei sau inexis-tenþei acestor reprezentãri estetice ale artei, ci maimult în seama rãspândirii ºi cunoaºterii acestora decãtre specialiºti. În toate perioadele istoriei esteticemuzica a reprezentat o piatrã de încercare. Eu obiº-nuiesc sã spun cã toate teoriile estetice, în toate pe-rioadele, ultimul punct de confirmare ºi de verifi-care îl au chiar în domeniul practicii muzicale. Nuîntâmplãtor se cunosc teoriile estetice ale literaturiiºi poeziei, apoi urmeazã domeniul artelor plastice,apoi perioada artelor audiovizuale. ªi deºi muzica afost ºi este comentatã estetic foarte pe larg, rezo-nanþele estetice ale acestor comentarii apar ºi se aplicã, într-adevãr, mai puþin în domeniile com-poziþiei ºi interpretãrii în sine. De multe ori existã orupturã între disciplinele de profil ºi cele funda-mentale, lucru, din pãcate, valabil ºi în cadrul mu-zicii. Nu ºtiu de ce unii considerã ºi astãzi estetica odisciplinã fundamentalã, ºi nu de profil. Cu acesteconsiderente arãtãm cã în practica generalã, teore-ticã, a artei de astãzi întâlnim multe curente, multeidei, multe teorii care meritã sã fie cunoscute prinpractica artisticã muzicalã. Aºa, la repezealã, pot sãamintesc de pildã noua teorie criticã ce a caracteri-zat activitatea ªcolii de la Frankfurt, în frunte cuHorkheimer, apoi cu reprezentantul celei de a douaºcoli vieneze, T.W. Adorno, reprezentanþii din ulti-ma generaþie, cum ar fi Marcuse ºi, nu în ultimainstanþã, J. Habermas. Adorno spunea, în 1947, cãarta actualã se împarte în douã: existã o artã non-conformistã, radicalã (paradigma Schönberg) ºiexistã o artã ploconitoare (paradigma Stravinski).Dar a existat în cadrul acestei teorii o formidabilãîmpotrivire faþã de regimurile totalitariste, faþã dekitsch, faþã de slogane etc.

Aºa cã grila Frumos-Urât este deschisã, cuprin-zând o serie de momente care examineazã, sub for-mã epistemicã, cum ar spune M. Foucault, toatezonele ºi domeniile cucerite estetic ale practiciiartistice de astãzi.

Un domeniu care se aºteaptã încã analizat îl re-prezintã domeniul interferenþelor, adicã confrunta-rea valorilor estetice proprii cu valorile altor câm-puri de manifestare socio-umane: câmpul eticului,câmpul politicului, câmpul religiosului, câmpulfilosoficului, câmpul cotidianului. Toate acestea re-prezintã o serie întreagã de posibilitãþi ºi deschideriîn teoriile postmodernitãþii. Unele sunt deja cunos-cute, cum ar fi, spre exemplu, multimedia. Normal,aceste interferenþe depãºesc sfera mediilor omogeneale artei ºi câmpul esteticului în sensul intrinsec alcuvântului ºi ajung în alte zone de confruntareesteticã a valorilor. De pildã, demonicul, care repre-zintã nu altceva decât o intersecþie conflictualã a va-lorilor pozitive estetice cu cele negative etice.

– Funcþiile formative ale esteticii muzicale. La ce serezumã ele astãzi, când devine clar cã arta înaltã, clasicã,se oculteazã tot mai mult? Altfel spus, nimeni nu mai arerãbdare sã asculte un Beethoven sau Brahms, nemaivor-

bind de simfoniile lui Mahler sau, spre exemplu, cvartetelelui Bartók sau ªostakovici. Sã se fi redus funcþiile esteticiidoar la una de antidot contra kitschului sau contra nebulo-sului determinativ de „nonvaloare“?

– În legãturã cu rãbdarea omului contempo-ran… E o problemã care cred cã nu þine doar derãbdarea noastrã. Este o caracteristicã a epocii noas-tre. Într-adevãr, în majoritatea activitãþilor artisticese face simþitã o creºtere a dinamicii ºi a ritmului.Acest lucru se poate observa, retragerea unor genuride mai mari proporþii în favoarea unor genuri mici.În loc de romane au apãrut nuvelele, în locul lor auapãrut deja schiþele. În locul simfoniilor a apãrutpoemul simfonic, iar astãzi au apãrut schiþelesimfonice. Trioul pentru coarde de Anton Webernare o duratã de sub un minut. Poate cã existã ocorelaþie între modul în care noi concepem activi-tatea artisticã ºi modul în care publicul pretinde caaceastã activitate artisticã sã fie conceputã. Sigur, nueste un criteriu al nerãbdãrii sau rãbdãrii… este unsimptom.

Iar în privinþa ocultãrii acestor domenii de mariproporþii, trebuie sã pomenim douã probleme im-portante. Ele, de fapt, se leagã reciproc. Prima apar-þine teoriilor lui Lyotard ºi, pe de altã parte, lui Ri-cœur. Este vorba despre problematica naraþiunilorde mari proporþii: mai au sau nu mai au valabilitateacestea astãzi? Dupã Lyotard, aceste naraþiuni deproporþii trebuie sã cedeze în favoarea unor eveni-mente mai mici, care sã caracterizeze subiectul elibe-rat de sub jugul unui subiect dominant, iar acestea,mozaicat sau mai puþin mozaicat, sã devinã apoi unnou întreg al naraþiunii. În acelaºi timp, Ricœur, întotalã conformitate cu teoriile sale hermeneutice,dar în primul rând retorice, susþine prezenþa ºi im-portanþa pe mai departe a naraþiunii. El vorbeºtedespre aºa-numitele naraþiuni crometice, adicã dina-mizante, în ºi prin care se poate menþine comuni-carea oamenilor cu mediul ºi între ei înºiºi.

Ajungem la o blazare ºi cred cã nu poate fi vor-ba doar de nerãbdare.

– Estetica are drept menire atât formarea în conºtiinþãa unui instrumentar de analizã-evaluare a faptului artistic,cât ºi a unui set de „hãrþi“ pentru o mai bunã orientare în„hãþiºul“ realitãþii artistice. Ce facem cu toate aceste usten-sile, utile de altfel în cazul clasicismului sau impresionis-

interviu„Nu poþi cere esteticii ceea ce trebuie sã ceri artei“

n ªtefan Angi


mului, atunci când nimerim în realitatea imediatului artis-tic? Mai mult, oferã oare instrumentarul esteticii ºi, în spe-cial, al esteticii muzicale posibilitatea realizãrii unor predic-þii, din moment ce este clar cã, referindu-ne la contextulparizian, un estetician contemporan cu Debussy în nici uncaz nu ar fi admis apariþia, mai târziu, a unui muzicianca Messiaen?

– Vorbim despre hãrþi de orientare. Ele, dupãspusele foarte reuºite ale unui psiholog american,sunt hãrþi cognitive ºi aparþin mai întâi de toate dememorie. Atunci când noi ne gândim la ceva ce afost statornicit sub forma acestor hãrþi cognitive, noiniciodatã nu ne gândim în sensul de a revitaliza tre-cutul, ci de a aduce un element nou, de a gândi vii-torul. Orice citat din trecut vizeazã perspectiva vii-torului. În virtutea acestor hãrþi cognitive, pe planulactivitãþilor artistice muzicale, apare domeniul, ex-trem de fecund, ºi sintagma neo. Un structuralistrus, academicianul ªklovski, spunea cã activitateaartisticã nu constã în primul ºi în primul rând dinrealizarea unor imagini noi, ci se rezumã în princi-pal la punerea în noi ºi noi forme de ordine a unorimagini existente. Lucru eminamente valabil încazul imaginilor arhetipale, dar nu numai… Neo-ula fost, spre exemplu, prezent în Renaºtere, în acelcrez inocent al multora dintre reprezentanþii perioa-dei, care au crezut cã readuc în creaþiile lor antichi-tatea. Realitatea s-a rezumat la generarea unei arteiabsolut noi, care a rezumat cu o perspectivã ºi des-chidere uluitoare nu doar antichitatea, dar ºi evulmediu. Neo-ul care apare în activitatea muzicalã esteºi el vechi ca datare. Putem vorbi despre neoclasicis-mul lui Brahms, manifestãrile neobaroce sau neo-clasice ale lui Prokofiev sau Stravinski. Forma nouãa neo-ului pe care o promoveazã arta postmodernãaduce în prim-plan citate, gânduri, idei din perioa-dele clasicã, barocã sau chiar modernã, cu intenþiade a spune lucruri noi cu ajutorul acestor hãrþi cog-nitive muzicale ale trecutului sau prezentului ime-diat. Sunt deosebit de sugestive compoziþiile con-temporane neo – Orff, cu Carmina Burana, Brittencu celebrele sale Variaþiuni pe o temã de Purcell,variaþiuni ce reprezintã o extraordinarã mostrã aorchestraþiei moderne. În Cluj existã un reprezen-tant strãlucit al orientãrii neo – Ede Terényi. Atuncicând Umberto Eco vorbeºte despre elementele po-zitive sau negative ale postmodernismului, el vor-beºte într-un mod destul de clar despre o diferenþãîntre avangardã, neoavangardã ºi postmodernitate ºisubliniazã concomitenþa lor. Iatã, de pildã, Gadamerºi Jauss, douã modele de reprezentare – primul sebazeazã pe cunoºtinþele socio-istorice ale anteceden-þilor pentru a înþelege modernul ºi cel de al doileaare în vedere absoluta nevoie de a spune noul înformele sale absolute…

Nu ºtiu dacã un contemporan al lui Debussy nuar fi admis apariþia unui muzician ca Messiaen, însãamintesc cã evoluþia artei a fost ºi a rãmas o evoluþieorizontalã în care, printr-o contiguitate metonimicãdeosebit de fireascã ºi coexistenþialã, se aºazã creaþi-ile artistice de-a lungul secolelor. Concertele Bran-denburgice ale lui Bach nu au fost subsumate desimfonismul haydnian, mozartian sau beethoveni-an. Nici Beethoven nu a fost eliminat datoritã sim-foniilor lui Bruckner sau Mahler. Nici astãzi nu sepoate spune cã nu existã o coexistenþã, ba mai mult,aceastã coexistenþã în cadrul diferitelor curentemoderne sau postmoderne. Sunt foarte mulþi fac-tori care explicã ºi, eventual, justificã apariþia saudispariþia unora din vizorul nostru. Dacã nu ar fiexistat Mendelssohn, probabil mult mai târziu am firevitalizat muzica lui Bach. Datoritã lui Wagner amreuºit sã promovãm simfonismul lui Beethoven...

– Datã fiind aceastã postmodernitate conflictualã ºitotalmente contradictorie din punct de vedere estetic, tre-buie sã înþelegem cã acumulãrile de secole în ceea ce pri-veºte activitãþile artistice au determinat, prin naturaevoluþiei lor stilistice, ceea ce avem astãzi? Reprezentândepocile stilistice drept vase comunicante, sociologic ºi este-

tic vorbind, psihedelicul lui Jim Morrison (formaþia„The Doors“) sau polistilistica lui Miles Davis ºi JoeZawinul (formaþia „Weather Report“) ar putea fi expli-catã ca o consecinþã a transcendentalismului lui Bach, amonumentalismului lui Beethoven sau a experimentalis-mului profetic schönbergian. Cum poate fi reprezentat,motivat ºi justificat întreg itinerarul parcurs de arteleeuropene, datã fiind necesitatea unei reprezentãri inte-gratoare a evoluþiei stilistice-estetice a fenomenului muzi-cal? Indubitabil este faptul cã existã o legãturã invizibilãîntre John Lennon ºi Wolfgang Amadeus Mozart.

– Relaþiile ºi nonrelaþiile între ramurilemuzicii culte, populare ºi uºoare au fost exami-nate ºi vor mai fi examinate încã de multe ori.Ceea ne intereseazã pe noi în aceastã alãturareeste fecunditatea pentru viitor a acestor discuþii.În ceea ce sunt eu mai puþin optimist, este pro-blematica discuþiei între aceste tabere, de altfeldiferite, ale publicului auditor. ªtiþi cã, vorbinddespre contextul postmodernitãþii, Bernstein nu areuºit sã-i aducã pe „Beatles“ ca sã concerteze cuFilarmonica din New York. Existã o oarecarementalitate de castã, fiecare tabãrã are o mândrieproprie de a se autojustifica. Puntea de legãturaîntre ele nu va fi în nici într-un caz kitschul. Laînceputul discuþiei am amintit despre eternitateavalorilor diferitelor creaþii artistice din diferiteepoci ºi cã ele nu se exclud reciproc, rãmânând înunul ºi acelaºi plan orizontal al dezvoltãrii istoricea culturii noastre. Acum aº adãuga momentul va-lorificãrii. Bunãoarã, noi gândim altfel decât s-a gândit în epocile precedente, simþim altfel ºitocmai de aceea vom valorifica altfel. Înþelegemprobabil cu totul altceva decât ceea ce exprima,spre exemplu, o compoziþie la prima ei inter-pretare absolutã. Existã astãzi concepþii, reprezen-tate de dirijorii Harnoncourt sau Gardiner, careredau muzica lui Bach într-o formã mai dina-micã, mai palpitantã ºi, astfel, mai dramatizantã,datoritã formaþiei mai mici, probabil cum a fostîn vremea lui Bach. Alte concepþii, reprezentatede Karl Richter sau de Otto Klemperer, îl redaupe Bach, în interpretãrile lor, conform ideii luiBeethoven, atunci când acesta spune despre Bachcã nu i s-ar putea spune pârâu, ci mare. ªi atunci for-maþia este mare, probabil cum ºi-ar fi dorit ºiBach, iar acest tip de formaþie mare cere un ritmmai lent, un caracter mult mai pronunþat ºi în locde dinamismul conflictual tragic promoveazã ogradaþie amplificatã cantitativ în direcþia sublimu-lui. Astfel, existã asemenea cãi diferite de a con-cepe distanþele peste secole între muzicã ºi mu-zicã, între concepþie ºi concepþie.

– Dependenþa de Frumos este însoþitã, bineînþeles, ºide o trãire a acestuia, de sentimentul Frumosului, care seaflã undeva la mijloc, între frumuseþe ºi receptarea eihedonicã. Reiese de aici cã unul dintre obiectivele esteticii(ºi ale esteticii muzicale implicit) ar putea fi ºi orealizare a fixaþiei pe un psihologism de tentã senzi-tivistã, atunci când, ascultând o compoziþie muzicalã,receptãm nu altceva decât propriile noastre trãiri, ºi ace-lea cu greu definibile coerent, prin structuri lexice com-plexe care ar trebui sã indice dinamismul psihiculuireceptor, inidentificabil în desfãºurarea lui… Folclorulpopular induce o stare de duioºie ºi puritate? Jazzul neexcitã dincolo de limitele unanim acceptate ale decenþei?Muzica rock ne corupe ºi ne transformã în niºtedamnaþi? Pasiunile bachiene stimuleazã cumva mân-tuirea publicului receptor?

– Gãsesc aici o idee deosebitã la care m-aº opripuþin, ºi anume acea gândire esteticã psihologizantã înconformitate cu care ascultând o compoziþie muzicalã re-ceptãm nu altceva decât propriile noastre trãiri . Este o te-melie a modului hermeneutic contemporan de aavea un dialog cu creaþia artisticã respectivã. Deci,oricare dintre noi, melomanii, care ascultãm muzi-ca, trebuie sã fim în ton cu aceastã muzicã, trebuiesã purtãm un dialog cu muzica audiatã. Creaþia ar-

tisticã propriu-zisã se realizeazã în momentul au-dierii ºi sonoritãþii. În acest context, este firesc cainima ºi sufletul sã fie în rezonanþã, sã fie apte pen-tru un ecou în audiere, sã fie capabile pentru oreacþie. Afirmaþia cã noi în acest context trãim pro-priile noastre sentimente este adevãratã doar înparte. Harta muzicii cu care ne confruntãm ne în-deamnã la aceste hãrþi cognitive ale sentimentelorpe care le avem, dar aduce în plus, aºa cum a cerutSartre, nu doar ceea la ce eu mã gândesc ºi mã aº-tept, ci ºi ceva în plus. Acel ceva în plus este cealaltãparte a relaþiei – creaþia. Ca sã fiu radical în aceastãexplicaþie, amintesc sentimentul fricii de moarte.Pentru a avea aceastã experienþã, oricât de drama-ticã, melomanii trebuie sã facã act de cunoºtinþã deaceastã experienþã pe calea practicãrii artei. În cazulacesta deci, arta ne scuteºte de nevoia de a avea oasemenea experienþã chiar prin trãirea unui simu-lacru… Horaþiu, în arta sa poeticã, spunea cã ceeace nu putem oferi vãzului, oferim auzului. El nuvorbea despre diferenþa între percepþia vizualã ºicea auditivã, ci despre percepþia vizualã ºi repre-zentare. Adicã ceea ce percepem în absenþã este re-prezentare. Aceste reprezentãri, în concepia luiHoraþiu, au fost capabile sã înlocuiascã receptareadirectã – Medeea sã nu-ºi ucidã copiii în faþa publicului. Penderecky respectã acelaºi ideal antic,aducându-ne pe cale auditivã reprezentãri despreHiroshima în celebra sa lucrare cu acelaºi nume.

– Istoria esteticii reprezintã un capitol atât de dens înevenimente, idei, reprezentãri ºi sisteme conceptuale, încâtdoar studiul acestei fascinante evoluþii poate deveni temaunei preocupãri de o viaþã. Dvs., domnule profesor Angi, v-aþi dedicat întreaga existenþã esteticului, aþi educat ºi for-mat numeroase generaþii de studenþi în spiritul autentici-tãþii valorice. Însã întrebarea este: Estetica, încotro?

– Qui vadis critica? Acolo unde o ducem noi.Creatorii, interpreþii, spectatorii ºi teoreticienii.Dacã atingem un domeniu subiectiv în aceastãultimã întrebare, pentru mine a fost ºi rãmâne omare bucurie de a contribui la formarea unor ge-neraþii de esteticieni teoreticieni pentru prezent ºipentru viitor. Aceastã muncã îþi ia foarte mult timpdacã este de suprafaþã, însã acest timp este fructifi-cat în momentele de pregãtire pentru aceastã activi-tate. Munca teoreticã prin care am încercat sãsupravieþuiesc se datoreazã în primul rând faptuluicã am dorit sã aduc ceva în faþa studenþilor. Deaceea îmi exprim ºi o mare bucurie cã, iatã, unuldintre studenþii mei, Oleg Garaz, m-a onorat cuaceastã intenþie de a realiza cu mine un interviu ºiîntrebãrile pe care le-aþi pus ºi pe care le-am con-siderat intensive, în sensul în care cautã înlãuntrusã rezolve problemele, denotã, dacã nu reuºita, celpuþin premisele reuºitei muncii ºi activitãþii mele.Cãci aceastã reuºitã aparþine colegului Oleg ºi altormulþi colegi tineri, care au început pe picioare pro-prii sã pãºeascã pe acest drum pe care Beethoven îlconsidera împresurat de spini, însã care duce directcãtre stele. Per aspera ad astram…

n

Interviu realizat de OLEG GARAZ

Muzica este astãzi o artã, o ºtiinþã,

un artizanat

„ „


arte

Î n anul 2001, Danemarca (la cei 43 095 km2,63% suprafaþã agricolã, 7 314 km de coastã ºi405 insule) avea o populaþie de 5 349 212

locuitori, dintre care 1 081 670 în Copenhaga,218 380 în Århus, 144 849 în Odense, 119 996 înAalborg, 73 046 în Esbjerg, o ratã a ºomajului de4,4% ºi se afirma ca o puternicã prezenþã regio-nalã.

Designul danez s-a bucurat de un prestigiuconsiderabil (conform unei butade, este princi-palul produs de export – la concurenþã cu baco-nul tradiþional), înregistrând o asociere organicãcu arhitectura ºi aducând, în consecinþã, ºi azi untribut patriarhului Arne Jacobsen (1902-1971).

Ca aproape toate marile figuri ale arhitecturiisecolului XX, Jacobsen a întrunit inventivitateacu longevitatea (inclusiv profesionalã – peste ojumãtate de secol), proteismul (arhitecturã,mobilier ºi design industrial) ºi o mare producti-vitate (cca 350 de lucrãri, primãrii, locuinþe, ºcoli,teatre, hoteluri º.a.).

Alãturi de Alvar Aalto, G.E. Asplund ºi JornUtzon, el constituie panteonul arhitecturii ºidesignului scandinav (în cazul sãu, o îmbinareunicã de eleganþã, robusteþe, sensibilitate înalegerea materialelor, dar feritã de sentimenta-lism, abilitate în acordarea detaliilor cu textura,structura ºi culoarea, control final estetico-funcþional).

Poate cã o anume calitate a designului danezdecurge ºi din patternul nordic asociat cu oanume eticã protestantã a muncii. Oricum, laJacobsen, triumful vitalitãþii cosmopolite nu aumbrit esenþialitatea identitãþii locale ºi de aceeael a fost recuperat ºi de contextualismul contem-poran.

Se considerã cã unul din motivele succesuluiinternaþional al designului danez ar decurge dincombinaþia inspirând senzaþia de soliditate amaterialelor naturale ºi cã Arne Jacobsen ar fi fostcel care a integrat tradiþia artizanalã (mobilier,ceramicã, sticlãrie) în modernitate ºi industrie,transferând prestigiu asupra acestora.

La Jacobsen, obiectele sunt învestite cu ele-ganþã formalã, economie de material ºi graþie, cuo anume valoare clasicã, reeditatã pânã în zilelenoastre: tacâmurile (1957) ºi sfeºnicele (1958)SAS, lingura-cuþit pentru tort, mânerul de uºãpentru Hotel Royal (1956), ceainicele Stelton(1964), robinetele Vola (1969), lãmpile LouisPoulsen (1959-1960), mobilierul (gamele reali-zate cu Fritz Hansen: seria 3107 – 1952, seria

3300 – 1956, The Egg – 1958, Oxford – 1965),renovarea restaurantului Bellavista (1999). În1971 s-a înfiinþat DISSING+WEILTIG arkitekt-firma a/s, tocmai pentru a continua lucrãrile salede arhitecturã.

Celebrul Hotel Radisson SAS Royal rãmâne ocapodoperã a arhitecturii moderne, dar ºi o ilus-trare a visului unui design global arhitectural (de la structurã ºi pânã la clanþã, mobilier ºi tacâ-muri).

Exemplar ar trebui sã fie, ºi pentru noi, dis-cursul danez despre design ca o „comunicare fãrãcuvinte“: cei care provin dintr-o arie lingvisticãrestrânsã trebuie sã înveþe sã utilizeze cât mainumeroase ºi variate unelte pentru a comunica curestul lumii, esenþial fiind ca mesajul sã fie înþelesimediat ºi decodat în totalitate, iar expresia sã fiepersonalizatã, pentru ca destinatarul sã aibã o ideeclarã despre expeditor.

Acestea ar fi mobilurile (conºtiente sau sub-conºtiente/inconºtiente) ale experimentelor careau promovat respectul pentru sistemul de valori

deschis (esteticã-calitate-funcþie-cost-ambient,valorificarea soluþiilor celor mai simple ºi înacelaºi timp a celor mai satisfãcãtoare) ºi ambiþiadesignului danez de a comunica ºi de a convingecã ar fi vorba de produse create de niºte indiviziîn intenþia expresã de a servi altor indivizi.

Se considerã cã arhitectura danezã ar fi fostuna dintre puþinele care în secolul XX, prin efor-turile lui Arne Jacobsen, Jorn Utzon ºi HenningLarsen, ar fi transformat vernacularul într-o

branºã naþionalã. Regionalismul arhitecturiidaneze a fost redistilat dupã 1970 în construcþiade locuinþe într-un stil contemporan. Alãturi dematerialul naþional – cãrãmida, faþadele din lemnau devenit tot mai frecvente. Dimensiunea eco-logicã actualã a clãdirilor daneze, ilustratã mai alesde Boje Lungard ºi Lene Tranberg, s-a dezvoltatpe aceastã filiaþie.

Postmodernismul nu a avut niciodatã prizã înDanemarca (fiindu-i preferat un Late Modernism,ilustrat de KHR AS, cu Muzeul National dinBahrain din 1988, sau de Johan Otto vonSpreckelsen, cu Marea Arcã de la Défense din1989), dar un anume minimalism transpare înmulte dintre operele recente.

O opinie consacratã prezintã situarea arhitec-turii daneze la nivel internaþional dupã 1990 cadecurgând dintr-un anume neomodernism: uti-lizare sofisticatã a oþelului ºi sticlei, ca materialeconsacrate, însã cu un efect minimalist.

În zilele noastre, Henning Larsen (MinisterulAfacerilor Externe din Riyadh în 1984, Opera dinCopenhaga, noul Natur Bornholm Center,birourile Christiansbro Copenhaga în 2000, ofirmã cu 100 de persoane) a devenit figura caris-maticã în viaþã a arhitecturii daneze.

Dintre arhitecþii contemporani, se mai bucurãde recunoaºtere:

• Dorte Mandrup Arkitekter, cu birourilepentru Cell Network, renovarea unei fabricivechi la Refshaleoen, o casa familialã în Graasten;

• Cubo Arkitekter, patru asociaþi care s-auilustrat prin University of Southern Denmark,renovãrile din Århus ºi designul pentru Lampasinc., devenind o adevãratã ºcoalã în domeniulrenovãrii ºi reconversiei clãdirilor clasate;

• Mogens Breyen, cu birourile Minerva dinNorrebro;

• C.F. Mollers Tegnestue, cu Ny Moesgard înHojbjerg ºi extinderea Galeriei Naþionale de Artãîn 1998;

• Firma Entasis, cu noua intrare la grãdinazoologicã din Copenhaga (1998);

Designul danez: continuitate ºi globalitaten Mircea Moldovan


• Kim Holst Jensen ºi Schmidt, Hammer &Lassen K/S, cu un portofoliu de la aeroporturi lasãli de sport; Schmidt, Hammer & Lassen K/S, cu Greenland Culture Centre (Nuuk, 1997) ºiBiblioteca Regalã din Copenhaga (Diamantulnegru din 1999);

• 3XNielsen, cu Holstebro Courthouse(1992) ºi ambasada danezã din Berlin (1999).

Designul de mobilier ºi decoraþiuni interioarerãmâne reprezentativ pentru vocaþia comunicativãdanezã, evocatã anterior, ºi în peisajul actual sedisting mai multe firme daneze ºi designeri, cuproduse remarcabile.

Paravanul flexibil Boomerang al producãtoruluiErik Boisen A/S, din elemente din aluminiu lis ºiperforat cu insonorizare stabilizate pe trei puncte ºiagrementate eventual cu elemente din lemn dediferite esenþe, reprezintã convergenþa esteticuluicu funcþionalul ºi tehnologia, materialitatea high-tech „dulce“. Acelaºi designer, Johnny Sorensen, a realizat pentru Magnus Olesen A/S seria de ele-mente combinabile Sea (evocare prin linii curbe amãrii care înconjoarã Danemarca) ºi scaunul Zebra,în care lemnul lipit lamelar ºi metalul evocã subli-mat linii devenite clasice. Aceeaºi artã a simplitãþiieste cultivatã, pentru acelaºi producãtor, împreunãcu designerul Rud Thygesen, în scaunul superpo-zabil Parade.

Firma Federicia Furnitue a recurs la mai mulþidesigneri pentru a crea o imagine care sã îmbinefuncþionalul cu inovaþia ºi calitatea artizanalã, deunde o anume varietate a expresiei produselordestinate unei clientele internaþionale: NannaDitzel, cu scaunul SONAR, Per Borre, cu bancadin elemente lamelare ASTRAL, Hans SandgrenJacobsen, cu taburetul GALLERY ºi patul flexibilºi mobil GRANDLIT from 2000, Rud Thygesenºi Johnny Sorensen, cu sofaua Wicker 7702, VicoMagistretti, Peter Mogensen, Kasper Salto º.a.

PP Mobler mizeazã pe imaginea de firmãfamilialã pentru a o ataºa lemnului ºi unor valoriartizanale ºi de calitate (Hans Wegner, cu BullChair, Soren Ulrik Petersen, cu Slow Chair ºimasa My-x), dar ºi unei creaþii din anii ’50, caFlagline Chair a lui Hans J. Wegner.

Hans J. Wegner este, de asemenea, autorulscaunului CH 24/Y-Stuhl/Wishbone Chair (1950)ºi al mobilierului pentru copii care l-au asociatcinci decenii cu fabricantul Carl Hansen & Son.

Alþi producãtori consacraþi ai momentului sunt:Rud Rasmunsen – continuatorul unei tradiþii arti-zanale de patru generaþii; GETAMA – importantfurnizor de mobilier pentru sãli de spectacole, con-ferinþe sau auditorii; KVIST MOBLER – un altspecialist în amfiteatre; MUNCH MOBLER –specializat în birouri; Erij Jorgensen – specializat înmobile tapiþate; GLOBE Furniture A/S – focalizatpe mobilier de ºedere; Bent Kroght A/S – cu o varietate de expresie impresionantã.

Un designer reputat este Petter Bottos, a cãruiexpresie personalã a scaunelor nu sacrificã ergo-

nomia (After Eight – bar, Black Bird – conferinþãºi masã, Five minute chair – aºteptare).

Un exemplu de design global poate fi vãzut înamenjarea de cãtre MENU A/S a sediului propriu.

Designul interior ºi ambiental alcãtuia, îm-preunã cu designul industrial ºi designul grafic,triada clasicã a designului. Producþia industria-lizatã a mobilei ºi realizarea ambientului, prinarmonizarea unei aglomerãri de produse realizateindustrial, introduc o anume ambiguitate createîn aceastã clasificare tradiþionalã. Interioarelerealizate pot armoniza creaþiile a generaþii succe-sive de creatori: Arne Jacobsen, Hans Wegner,Borge Mogense, Finn Juhl, Jorgen Nash, MichaelGeertse, Charlotte Sorensen, Morten Voss.

Designul industrial danez a fost unul dintre ce-le mai productive ºi active din secolul XX, mai alesîn domeniul produselor destinate vieþii cotidiene.Într-o asemenea tradiþie se înscrie ºi creaþia con-temporanã, cu produse noi sau reeditate, designeriºi companii: cana cu dungi a lui Lene Dahl pentruIllumn Bolighus, setul de tacâmuri pentru grãtar allui Erik Magnusen pentru Stelton, radioul Beolit707 de Jacob Jensen pentru Bang & Olufsen, setulde farfurii ºi vas pentru picnic de Kristian Vedelpentru Modern DK, tacâmurile de argint de Hen-ning Koppel pentru Georg Jensen, piesele Lego,ceramica Ursulei Munch-Petersen pentru RoyalCopenhagen, lampa din policarbonat ºi metal aMariannei Tuxen pentru Illumn Bolighus º.a.

Statisticile aratã cã în anumiþi ani grafic-desig-nul are o cifrã de afaceri superioarã designuluiindustrial. În Danemarca se considerã cã o popu-

laþie inteligentã ar avea nevoie de vectori mediarobuºti ºi variaþi; de aici decurge importanþa cores-punzãtoare acordatã media & graphic design, cutopurile corespunzãtoare pentru companii media,ziare, reviste, televiziuni sau agenþii de specialitate.

Dupã 1990, Danemarca a depãºit complexulprovincialist faþã de metropolele Londra, Berlin,Paris sau New York, ºi profitând de revigorareainteresului internaþional pentru tot ce e nordic,ºi-a reintegrat numeroºi artiºti care emigraserã înanii ’80 ºi a promovat personalitãþi tinere.

De o bunã apreciere se bucurã DCA/DanishContemporary Art Foundation.

Sunt intens mediatizaþi pictorul Tal R, sculp-torul ºi pictorul Peter Land, Pia Ronicke experi-mentând pe teme urbane, Jakob Kolding ºi cola-jele sale, fotografiile ºi instalaþiile realizate deKatya Sander.

Topul galeriilor îi grupeazã pe Mikael Ander-sen, Tommy Lund, Asbaek, Nicolai Wallner,Susanne Ottesen.

Danemarca este un exemplu privilegiat pentrua susþine integralitatea procesului de design, careinclude totalitatea aspectelor ambientului sinteticºi amenajarea naturii, dar ºi virtuþile de comuni-care ºi integrare internaþionalã ale acestuia.

n


TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Fundaþiei Culturale Române

(Centrul de Studii Transilvane)ºi al Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Cultural Naþional.

acad. AUGUSTIN BUZURA(director)

VASILE SEBASTIAN DÂNCU(redactor-ºef)

I. M AXIM DANCIU(secretar general de redacþie)

ION CRISTOFORION MUREºAN

OVIDIU PETCA

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii, nr. 1

CP 281, OP 1

Tel. (064) 41.00.27Fax (064) 19.45.64

E-mail: [email protected]

blocnotesOvidiu Pecican: Centre fãrã periferii • 2Adrian Popescu: Reuniune FIAC la Varºovia • 17

editorialIoan-Aurel Pop: Univers urban • 3

carteaConstantin Cubleºan: Seducþia labirinticã a memoriei • 4Alexandra Dumitrescu: Acest secol luminist care ne bântuie • 6

F E M I N I S M , P U R º I S I M P L U

eseuMihaela Frunzã: Valori etice ºi religioase în feminismulcontemporan • 8

rãstãlmãciriMihaela Mudure: Trebuie subminat feminismul? • 14

scrisoare din SUACarmina Popescu: „Lumina Linã“ de la New York • 15

mediastilCyclon: Dintr-o suflare • 15

poezieSighetul în trei poeþi: Gheorghe Mihai Bârlea, Vasile Muste,Echim Vancea• 16Constantin Gurãu • 17

muzicãVirgil Mihaiu: Patru seri de jazz la Sibiu • 18

interviuOleg Garaz: ªtefan Angi • 20

arteMircea Moldovan: Designul danez • 22

plasticãOvidia Petca: „Oraºe Europene“• 24

plasticã

bour

SUMAR

E xpoziþia Internaþionalã „Oraºe Europene“,realizatã de Fundaþia Culturalã „BienalaInternaþionalã de Graficã Cluj“ în colaborare

cu Muzeul Naþional de Artã Cluj ºi cu Biblioteca Jude-þeanã „Octavian Goga“, este o expoziþie cu caractertematic, foarte actualã în contextul integrãrii Româ-niei ºi a statelor rãsãritene în Uniunea Europeanã. În cazul de faþã însã, comunicarea se realizeazã prinintermediul unui limbaj specific artelor grafice,altul decât cel politic, demonetizat. Fãcând apel lalimbajul plastic, la esteticã, expoziþia aduce o replicãalternativã la ºabloanele ºi la discursul stereotip.

412 artiºti din 48 de þãri de pe toate continen-tele au trimis lucrãri pentru aceastã expoziþie. Aufost selecþionaþi 376 de artiºti din 45 de þãri (Argen-tina, Australia, Austria, Bangladesh, Belarus, Belgia,Brazilia, Bulgaria, Canada, Cehia, China, Coreea,Croaþia, Egipt, Elveþia, Estonia, Finlanda, Franþa,Germania, Grecia, India, Italia, Israel, Iugoslavia,Japonia, Letonia, Lituania, Macedonia, Marea Bri-tanie, Mexic, Norvegia, Olanda, Polonia, Portuga-lia, România, Rusia, Slovacia, Slovenia, Spania, SUA,Taiwan, Thailanda, Turcia, Ucraina, Ungaria).

Expoziþia are douã secþiuni distincte, graficãmicã ºi ex-libris. În secþiunea graficã sunt expuse451 de lucrãri, iar în secþiunea ex-libris, 506 lucrãri.

Selecþia lucrãrilor pentru expoziþie s-a realizatrespectând regulamentul trimis artiºtilor. Deaceastã datã, mesajul nostru a fost multiplicat deinstituþii ºi organizaþii internaþionale, apãrând pemai multe site-uri de specialitate, acest lucru reflec-tându-se ºi în numãrul mare de participanþi, com-parabil, cu toate cã e vorba de o expoziþie tematicã,cu bienalele clujene deja tradiþionale. Selecþia a fostvaloricã, iar în secþiunea de ex-libris s-a þinut contde respectarea tuturor regulilor dupã care se reali-zeazã o astfel de lucrare. Au fost eliminate toatelucrãrile „pseudo“, deºi din punct de vedere artisticºi tehnic unele au fost impecabile. La fel am proce-dat în 2000 cu ocazia concursului Eminescu, ca unexemplu pentru bibliotecile din þarã, care acceptã înmod regulat asemenea lucrãri, la manifestãri simi-lare, acþionând ca factor poluant pentru miºcareainternaþionalã de ex-libris.

Iniþiativa de a pune alãturi douã ramuri aparentînrudite ale graficii a generat implicare, un interesnebãnuit, în special din partea artiºtilor specializaþinumai în una din cele douã secþiuni. Totodatã,pentru prima oarã sunt prezente pe simezele clu-

jene mari personalitãþi ale artei ex-librisului cum arfi incomparabilul Konstantin Kalinovich, cu tehni-ca sa desãvârºitã, precum ºi veteranii OttmarPremstaller, Otto Kuchenbauer, Gerald Gaudaen ºiclujeanul Ladislau Feszt, cel care a introdus aceastãdisciplinã, încã din anii ’70, ca obiect de studiuplastic la institutul de artã clujean.

Pleiada de artiºti coreeni din secþiunea graficãconstituie marea revelaþie a acestui an pentru publi-cul avizat, asemenea ºocului japonez resimþit multtimp dupã prima bienalã clujeanã, iar arta graficãdin Thailanda continuã sã epateze cu aceeaºi con-stanþã ºi vigoare. Sunt prezenþi numeroºi artiºtichinezi, o noutate pentru expoziþiile noastre, deasemenea ºi valoroºi graficieni din Bulgaria, caHristo Naidenov, Ilko Krumov, Roumen Mihailov,Silvia Radeva, Peter Velikov ºi Hristo Kerin.

Ca urmare a expoziþiilor de mail art pe care le-am organizat în ultima perioadã: ImagineaRomâniei în lume (1988), Cartea de artist (1989),Ochiul (2000), Nord (2001), creatori de artã alterna-tivã, în special din Italia ºi Germania, au îmbrãþiºattehnicile graficii de multiplicare (unii poate pentruprima oarã), pentru a fi prezenþi în expoziþie. Gra-fica italianã, prin varietatea sa stilisticã, este cel maiinteresant segment al expoziþiei. Vreau sã subliniezprezenþa pentru prima oarã la Cluj a tânãruluiGiovanni Turría, apariþie recentã pe firmamentulgraficii italiene, o mare promisiune.

Trebuie remarcate tinerele sau foarte tinereleprezenþe din Arad ºi Timiºoara, ceea ce demon-streazã cã, pentru moment, centrul de greutate algraficii româneºti s-a mutat în Banat.

Faptul cã expoziþia a avut loc imediat dupãdeschiderea anului universitar a permis stu-denþilor contactul nemijlocit cu arta graficã decea mai bunã calitate. Prin forþa exemplului, vari-etate de stiluri ºi orientãri, prin caracterul sãuciclic, bienala a devenit a doua academie pentruactuala ºi viitoarele generaþii de studenþi.

Nu vreau sã fac o analizã din perspectiva te-maticii, pentru cã orice temã propusã constituiepentru artist un pretext de creativitate, de medi-taþie, de autoanalizã, de sinceritate ºi onestitate.Aº cita pe unul din graficienii chinezi, care mi-ascris cã în fiecare oraº european existã un oraºchinez, ºi viceversa. Cred cã din aceastã perspec-tivã trebuie înþeleasã expoziþia „Oraºe Europene“.

n

„Oraºe Europene“Expoziþia Internaþionalã de Graficã Micã ºi Ex-libris, la Muzeul Naþional de Artã Cluj

n Ovidiu Petca

Ilustraþia numãrului: Expoziþia Internaþionalã „Oraºe Europene“

(Cluj-Napoca, octombrie 2002)

Arpad Šalamon (Slovenia) Konjice (1993)

Date post:	26-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	0 times
Download:	0 times

FEMINISM, - Revista Tribunarevistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/004.pdf · 2 TRIBUNA •...

Documents