FEDERATIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT

REVISTA PRESEI

www.fsli.ro

1

2

26 Mai 2015

PREUNIVERSITARhttp://adevarul.ro/educatie/scoala/Incep-probele-scrise-bac-ulolimpicilor-1_5561fba9cfbe376e358b3635/index.html

Subiecte Bac-ul olimpicilor 2015. Absolvenţii de liceu au susţinut astăzi examenul la Limba şi Literatura RomânăLuni s-a dat startul probelor scrise la sesiunea special a examenului de Bacalaureat, dedicată sportivilor şi olimpicilor din loturile naţionale, care la vară vor fi plecaţi la competiţiile internaţionale, astfel că vor fi în imposibilitatea de susţine examenul în sesiunea din iunie-iulie.Concret, peste 200 de candidaţi susţin luni proba la Limba Română, urmând ca marţi să susţină examenul la proba obligatorie (Matematică sau Istorie în funcţie de profil), în timp ce miercuri vor susţine proba la alegere, la care candidaţii au posibilitatea să aleagă între zece materii. Subiectele din această sesiune sunt mai dificile decât cele din vară, susţine George Trifan, profesor de informatică la Colegiul Naţional „Tudor Vianu” din Capitală, unde pregăteşte olimpici. Cu toate acestea, dascălul admite că percepţia generală este că subiectele au un grad de dificultate mai scăzut decât cele din vară. „Personal, cred că subiectele care se dau la sesiunea specială sunt puţin mai dificile decât cele din vară, judecând după subiectele care s-au dat în ultimii ani. Serviciul de evaluare se poate hazarda să dea subiecte mai grele, având în vedere că numărul de candidaţi este foarte mic”, apreciază Trifan. Olimpicii, însă, nu sunt foarte îngrijoraţi de asta. Spre exemplu, olimpicul internaţional Rareş Buhai, care a fost premiat în ultimii ani cu mai multe medalii de aur la Olimpiada Internaţională de Informatică susţine că nu are emoţii, exceptând doar proba de la Limba şi Literatura Română. „Săptămâna trecută am dat proba orală la Limba Română şi la proba de Competenţe Digitale. A fost destul de uşor. Am emoţii mai mari la proba scrisă de la Română, dar mă voi descurca, pentru că şi la Română e nevoie de logică”, a explicat olimpicul. La rândul său, Ecaterina Stanca, profesor de Limba Română la Colegiul Naţional „Tudor Vianu” din Capitală arată că temerile elevilor şi emoţiile pe care le au sunt îndreptăţite, luând în calcul subiectele care s-au dat în 2014 şi 2013 la sesiunea specială de Bacalaureat dedicată olimpicilor. „Există o incertitudine după ce s-a dat doi ani la rând poezia la subiectul al treilea, cel care le dă şi cele mai mari probleme la rezolvare elevilor", a explicat Stanca.

3

Ce a picat la Limba şi Literatura Română După doi ani de poezie la sesiunea specială, elevii din clasele a XII-a care susţin sesiunea specială a examenului de Bacalaureat au avut de comentat, la subiectul al III-lea, tema şi viziunea despre lume într-o operă studiată, care aparţine genului dramatic. Mai exact, elevilor de la profilul real le-a picat comedia, iar celor de la profilul uman, drama. „Comedia şi drama sunt subiecte uşoare care nu le vor impune dificultăţi elevilor, mai ales că le-a picat genul dramatic şi la simularea pe care au susţinut-o anul trecut, când erau în clasa a XI-a”, a precizat Iulia Pop, profesoară de Limba şi Literatuira Română la Colegiul Naţional „Sf. Sava” din Capitală. Profesoara a explicat că elevii au avut de ales între mai multe opere literare, în funcţie de ce au studiat la clasă. Spre exemplu, pentru comedie aveau de ales între „O scrisoare pierdută” sau „O noapte furtunoasă”, de Ion Luca Caragiale. În cazul dramei, elevii au studiat la clasă texte precum „Iona” de Marin Sorescu sau „Jocul ielelor” de Camil Petrescu. Subiecte dificile la uman La subiectul al II-lea, elevii au avut de realizat un text argumentativ de 150-300 de semne. Dacă cei de la profil real au avut de scris despre rolul activităţilor extraşcolare în pregătirea adolescenţilor pentru viaţă, elevii de la profil uman au avut de argumentat rolul reţelelor de socializare în promovarea artei. „Al doilea subiect de la profilul real a fost uşor şi de aşteptat. Elevii au rezolvat multe subiecte de acest gen la clasă. În schimb, la profilul uman, a picat o temă mai complicată. Nu cred că se gândeau la un asemenea subiect, mai ales că cei care dau acum în sesiunea specială nu sunt neapărat nişte cunoscători ai artei, venind mai curând de pe filieră vocaţională”, este de părere profesoara Iulia Pop. La primul subiect, elevii de la profilul real au avut de răspuns la o serie de cerinţe pe baza unui fragment din „Marele Singuratic” de Marin Preda, iar elevii de la uman au avut un fragment din „Sakuntala” de Vasile Voiculescu. Subiecte de nivel mediu la Matematică În ceea ce priveşte matematica, profesorul Adrian Troie, directorul-adjunct al Colegiului Naţional „Sf. Sava” din Bucureşti, a explicat să subiectele sunt de nivel mediu. „Până în 2006, când participau numai adevăraţii olimpici la sesiunea specială, subiectele erau mai grele”, a spus profesorul, referindu-se la faptul că pe lista participanţilor la sesiunea specială sunt trecuţi şi olimpicii sportivi. În 2012 a fost o anchetă după ce pe listă fuseseră trecuţi sute de liceeni care nu erau, de fapt, olimpici sportivi adevăraţi. Săptămâna trecută, olimpicii au susţinut probele orale la Limba Română, Limba Maternă, la o Limbă Străină şi Competenţe digitale. Asemenea examenului naţional din vară, probele orale sunt evaluate în baza unor calificative şi nu se calculează la media generală. Deşi eliminatorii în teorie, în realitate există puţine şanse ca elevii să nu promoveze probele orale, motiv pentru care ele sunt considerate inutile de unii profesori. Rezolvarea subiectelor la Adevărul Live Săptămâna aceasta, joi şi vineri, profesori de la licee de top vor rezolva subiectele primite de elevi la Bac-ul olimpicilor la două materii. Astfel, joi, profesoara Iulia Pop de la Colegiul Naţional "Sf. Sava" din Bucureşti va

4

rezolva de la 14:00 subiectele primite la limba Română, iar vineri, profesorul Costel Chiteş de la Colegiul Naţional "Tudor Vianu" va rezolva de la 13:00 subiectele de la Matematică. Rata de promovare a crescut de la 50% la 70% Anul trecut, rata de promovare la sesiunea specială a examenului de Bacalaureat a fost de 72%, 99 din 137 de candidaţi promovând examenul. În 2013, la Bacalaureatul olimpicilor au participat 209 candidaţi dintre care au promovat 100, rata de promovare fiind sub 50%. În 2012, rata de promovare a fost de 34,21%. Chiar în 2012, sesiunea specială a Bacalaureatului a generat un scandal în mediul educaţional şi sportiv, existând suspiciuni că un sfert dintre elevii care au susţinut Bacalaureatul special, dedicat olimpicilor şi sportivilor, n-aveau ce să caute pe liste, neîndeplinind condiţiile cerute de Ministerul Educaţiei. Din calculele Comitetului Olimpic Sportiv Român (COSR), cel care a sesizat neconcordanţele, doar 108 sportivi aflaţi la vârsta Bacalaureatului erau în evidenţele Centrelor Naţionale de Pregătire, iar la examen s-au prezentat 877 de elevi. Federaţiile sportive au trimis direct la Ministerul Educaţiei listele fără ca acestea să fie verificate de COSR, for care putea cunoaşte sportivii. Aşa s-a ajuns ca pe listele pe care în mod normal trebuiau să se regăsească sportivi medaliaţi să fie trecuţi sportivi fără performanţe importante. Calendarul sesiunii speciale de Bacalaureat 2015 25 mai - Limba şi literatura română –proba scrisă 26 mai - Proba obligatorie a profilului –proba scrisă 27 mai - Proba la alegere a profilului şi specializării –proba scrisă 28 mai - Limba şi literatura maternă –proba scrisă. Afişarea rezultatelor până la ora 18:00. Depunerea contestaţiilor (orele 18 – 20) 29 mai - Rezolvarea contestaţiilor, Afişarea rezultatelor finale

http://adevarul.ro/educatie/scoala/astazi-elevii-clasa-iv-a-intra-febra-evaluarii-nationale-1_55633c2acfbe376e3594e448/index.htmlAstăzi, elevii de clasa a IV-a intră în febra Evaluării NaţionaleDupă ce săptămâna trecută elevii de clasa a II-a au susţinut Evaluarea Naţională, acum a venit rândul celor de-a IV-a. Astfel, copiii care anul acesta termină şcoala primară vor susţine astăzi testul la Limba Română, care este şi prima probă din cadrul Evaluării, urmând ca mâine să fie testaţi la Matematică şi joi la limba maternă (acolo unde este cazul - n.r.).Testele vor fi cu subiect unic, dar pe două numere astfel încât cei care stau în aceeaşi bancă să nu fie tentaţi să copieze unul de la altul. Durata examenelor va fi de o oră, iar notele obţinute nu vor fi trecute în catalog, ci vor fi discutate cu fiecare părinte în parte. Elevii trebuie să ştie că vor susţine probele în sala în care învaţă, însă sub supravegherea unor profesori care nu predau la clasa respectivă. Lucrările vor fi corectate în cadrul şcolii, iar această procedură trebuie finalizată în cel mult o săptămână de la începerea testărilor. Deşi notele sunt confidenţiale, rezultatele pe şcoală sunt centralizate la nivel judeţean, urmând ca Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare să

5

întocmească un raport final, pe care să îl publice împreună cu "măsurile educaţionale în vederea ameliorării rezultatelor învăţării", potrivit metodologiei. Pasul următor este ca învăţătorul să folosească aceste rezultate pentru a elabora planuri individualizate de învăţare în cazul elevilor unde se constată anumite lacune. Ministerul Educaţiei organizează, pentru al doilea an, Evaluarea Naţională a elevilor din clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a. Notele de la testele pe care elevii le susţin au rolul de a identifica lacunele copiilor şi informarea părinţilor în legătură cu nivelul de studiu în cadrul unui test naţional. Elevii din clasele a VI-a vor susţine probele de Limbă şi comunicare şi Matematică şi Ştiinţele Naturii la începutul lunii iunie.

1. Evaluarea competenţelor fundamentale la finalul clasei a II-a – EN II:

18 mai 2015 Scris – Limba română 19 mai 2015 Citit – Limba română Scris-Citit – Limba română pentru minorităţile naţionale 20 mai 2015 Matematică 21 mai 2015 Scris – Limba maternă 22 mai 2015 Citit – Limba maternă

2. Evaluarea competenţelor fundamentale dobândite în ciclul primar la finalul clasei a IV-a – EN IV:

26 mai 2015 Limba română 27 mai 2015 Matematică 28 mai 2015 Limba maternă

3. Evaluarea elevilor la finalul clasei a VI-a – EN VI: 2 iunie 2015 Limbă şi comunicare 3 iunie 2015 Matematică şi Ştiinţe ale naturii

http://adevarul.ro/educatie/scoala/laudermun-2015-cea-mai-apreciata-dezbatere-elevi-incepe-marti-detalii-adevarul-live-1600-1_5562d41ecfbe376e35914201/index.htmlLauderMUN 2015. Cea mai apreciată dezbatere pentru elevi începe marţi. Detalii, la Adevărul LiveConferinţa LauderMUN 2015 se va defăşura în perioada 26-28 mai 2015, unde sunt invitaţi să participe 100 de elevi. Una dintre cele mai apreciate conferinţe de tip simulare ONU se află deja la cea de-a treia ediţie în România. Patru dintre elevii de la Complexul Lauder Reut, care au organizat această dezbatere, au explicat la Adevărul Live conceptul din spatele evenimentului şi beneficiile pe care le aduce participanţilor.Fundaţia Ronald S. Lauder România - Complexul Educaţional Lauder-Reut, în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Diplomatic Român şi UN Youth România, organizează în zilele de 26-28 mai 2015, cea de-a treia ediţie a Conferinţei Lauder pe teme de diplomaţie şi afaceri internaţionale pentru elevii de liceu, Lauder Model United Nations 2015.

6

Fenomenul „Model United Nations”, cu o îndelungată tradiţie la nivel internaţional, este unul dintre cele mai populare şi mai complexe tipuri de simulări ONU şi atrage un număr în continuă creştere de liceeni interesaţi de probelemele existente la nivel mondial. Evenimentul se adresează elevilor de liceu şi cuprinde o serie de discuţii în plen şi sesiuni de comunicări menite să promoveze valorile diplomaţiei şi ale relaţiilor internaţionale. Anul acesta, conferinţa LAUDERMUN ajunge la cea de-a treia ediţie şi promite să reunească peste 100 de elevi atât din cadrul Complexului Educaţional Lauder Reut, cât şi din alte trei licee din Bucureşti.

http://adevarul.ro/educatie/prescolar/de-dat-judecata-ministerul-educatiei-1_556332cccfbe376e3594a622/index.htmlDe ce am dat în judecată Ministerul EducaţieSăptămâna trecută am depus la Curtea de Apel Bucureşti o cerere de chemare în judecată a Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, pentru clarificarea statutului juridic neclar al Consiliului Naţional al Elevilor (CNE), în încercarea de a resuscita reprezentarea din mediul preuniversitar.Având numărul 3026/2/2015, dosarul este înregistrat la Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi are ca obiect anularea unui act administrativ, şi anume Ordinul nr. 4247/2010 al ministrului Educaţiei, care consacră aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional al Elevilor (CNE), o structură prezentată drept repretentativă pentru elevii din România. Totuşi, cât de reprezentativ poate fi un consiliu care se află în ograda ministerului, care nu are personalitate juridică şi care împiedică mişcarea liceenilor să fie vocală? Este întrebarea la care Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nu a reuşit să ne răspundă nici după demersurile noastre recente (cereri de solicitare a unor informaţii privind finanţarea şi activitatea CNE, plângeri prealabile), dar nici în anii trecuţi, când am activat ca reprezentanţi ai elevilor în judeţele noastre: eu la Bacău, Alexandru Bajdechi la Constanţa, Andrei Nicolae Popa la Alba, iar Marius Ghincea în Bucureşti. Acum suntem cu toţii studenţi şi ne-am gândit să facem în sfârşit lumină în mediul preuniversitar - de aici şi acţiunea noastră în instanţă. Eu cred că anularea acestui ordin este necesară, întrucât reprezentanţii Consiliului Naţional al Elevilor de la nivel local şi naţional au mari dificultăţi în a-şi desfăşura activitatea pe fondul neclarităţii prevederilor, al capacităţii juridice inexistente şi chiar al presiunilor politice în anumite cazuri. Motivele pentru care Consiliul Naţional al Elevilor nu mai poate continua în situaţia de faţă:

Este mingea de ping-pong a Ministerului Educaţiei; Chiar dacă declară că CNE funcţionează şi se organizează pe baza ordinului pe care noi l-am atacat în instanţă, ocolind chestiunea înfiinţării, Ministerul Educaţiei se dezice de Consiliul Naţional al Elevilor: nu face parte din structura organizatorică a Ministerului. Dacă nu aparţine de Minister, pe ce bază Ministerul Educaţiei trimite adrese oficiale la Inspectoratele Şcolare Judeţene şi în instituţiile de învăţământ cu privire la activitatea Consiliului Naţional al Elevilor? De

7

asemenea, în baza căror prevederi Ministrul Educaţiei semnează ordinul pentru adoptarea Regulamentului de Funcţionare şi Organizare CNE?

Este finanţată de la bugetul de stat, dar Ministerul Educaţiei spune că alocarea şi cheltuirea banilor nu reprezintă informaţii de interes public;

Elevii din România nu au încredere într-o structură care depinde şi se subordonează faţă de Minister/ISJ-uri/directori;

CNE nu a fost şi nici nu va fi primit în OBESSU pentru că nu are personalitate juridică;

Întâlnirile CNE sunt din ce în ce mai puţin relevante în contextul problemelor reale ale elevilor - a se vedea ultima Adunare Generală de la Bucureşti;

Reprezentanţii CNE se tem să pună întrebări ministrului Educaţiei; Substructurile din ţară, Consiliile Judeţene ale Elevilor, nu au curaj să

apere drepturile elevilor - a se vedea cazul Şincai, unde CJE Cluj a fost pasiv;

Anul trecut, CNE a participat la realizarea unui regulament şcolar care atacă drepturile şi libertăţile elevilor;

Inspectoratele şcolare tratează reprezentanţii judeţeni ai elevilor ca pe nişte subordonaţi - exemplu ISJ Bacău;

CNE cenzurează şi banează vocile critice de pe grupurile de Facebook ale structurii;

Ministerul Educaţiei a reuşit să transforme reprezentanţii elevilor în aplaudaci ai Guvernului, acordându-le adeverinţe fără bază legală, fără număr de înregistrare;

CNE a avut candidaţi unici la ultimele alegeri naţionale; CJE-urile au apucături UTC-iste, încercând să interzică membrilor săi

să spună nasoale despre structură; În concluzie, elevii nu mai au încredere în Consiliul Naţional al Elevilor

că ar fi în stare să le apere drepturile şi le reprezinte interesele.

Există şi soluţii pe viitor! Din păcate, Consiliul Naţional Elevilor nu a fost şi nu va fi niciodată o structură independentă. Îmi doresc clarificarea lucrurilor în instanţă tocmai pentru ca elevii să îşi dea seama că sunt manipulaţi şi pentru a-i încuraja pe cei dispuşi să îşi reprezinte colegii să îşi înfiinţeze asociaţii la nivel local şi, de ce nu, chiar la nivelul liceelor. Susţin, spre exemplu, înfiinţarea Asociaţiei Elevilor din Bacău şi sper ca cei de acolo să preia tradiţia şi curajul Consiliului Judeţean al Elevilor Bacău, aşa cum au făcut cei din Constanţa. Noi, iar acum vorbesc în numele Academiei Tinerilor, suntem dispuşi să sprijinim orice demers independent de asociere a elevilor, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local. Singura condiţie e ca cei care doresc să îşi înfiinţeze asociaţii de elevi să fie bine intenţionaţi şi orientaţi pe rezolvarea problemelor elevilor, nu pe organizarea de baluri şi paranghelii. Dacă instanţa decide anularea ordinului prin care a fost aprobat regulamentul CNE, Consiliul Naţional al Elevilor o să dispară. Va fi momentul adevărului. Atunci vom vedea care sunt de fapt cei care au în cap ajutarea elevilor şi cei care au ca scop dobândirea de funcţii. Mă tem că cei care văd CNE-ul ca pe un scop şi nu ca pe un mijloc pentru reprezentarea elevilor sunt foarte mulţi. Mă aştept de la aceşti tineri îndoctrinaţi şi manipulaţi de cei care s-au lăudat

8

cu clădirea Consiliului Naţional al Elevilor să ne atace demersul. E ok. Îşi vor da seama mai târziu ce interese aveau cei care îi alimentează acum cu tot felul de idei mincinoase. E foarte important ca mişcarea liceenilor să fie independentă, vocală şi să aibă curaj. Asta pentru că acolo se regăsesc, cel mai probabil, liderii politici de mâine. Din păcate, în loc să le dea aripi, Consiliul Naţional al Elevilor, prin "pastorii" săi de la minister, a tăiat aripile multor tineri care promiteau să spună lucrurilor pe nume şi să acţioneze altfel decât UTC-iştii şi copiii/rudele comuniştilor pe care azi îi vedem prezentaţi la televizor drept agenţi ai "noului val".

http://adevarul.ro/news/societate/ministrul-sanatatii-vrea-sa-i-invete-copii-salveze-vieti-fost-readus-viata-barbat-aflat-stop-cardiac-adolescent-16-ani-1_556317cbcfbe376e3593d9c7/index.htmlMinistrul Sănătăţii vrea să-i înveţe pe copii să salveze vieţi. Cum a fost readus la viaţă un bărbat aflat în stop cardiac de un adolescent de 16 aniOrele de educaţie sanitară ar putea fi reintroduse în şcoli începând din această toamnă, după ce Ministerul Sănătăţii a făcut o propunere în acest sens. Mai mult, reprezentanţii ministerului spun că este necesar ca aceste cursuri să fie obligatorii şi nu opţionale.„Am găsit multă deschidere şi dorinţă de colaborare la colegii de la Educaţie şi sperăm ca propunerea noastră să se poată concretiza chiar din următorul an şcolar. Astfel, elevii şi tinerii vor putea învăţa noţiuni despre modul de organizare, funcţionare şi utilizare a sistemului sanitar, dar şi a Sistemului Naţional Unic pentru Apel de Urgenţă 112, cum să aplice şi să execute corect manevre de salvare a vietii, noţiuni de igienă şi de prevenire a afecţiunilor”, a declarat ministrul Sănătăţii, care spune că sunt vizaţi elevi începând cu cei din clasa I şi terminând cu cei de clasa a XII-a. „Vor învăţa tot ce înseamnă igiena sanitară, de la banalul spălat pe mâini şi până la folosirea corectă a periuţei de dinţi. Progresiv, venim cu noţiuni de prim ajutor, atunci când vârsta le permite să înveţe manevrele respective şi chiar să le poată folosi”, a explicat Nicolae Bănicioiu. Concret, Ministerul Educaţiei va fi cel care va stabili programa, iar Ministerul Sănătăţii va veni cu partea de expertiză şi specialişti, adică voluntari, medici urgentişti şi asistenţi, care să le explice elevilor noţiunile corespunzătoare. Mai exact, aceştia îşi vor însuşi noţiuni de prevenire a accidentelor rutiere, şcolare, casnice, vor conştientiza obiceiurile cu mare risc, cum ar fi consumul de stupefiante şi consumul de alcool, dar vor învăţa şi care este rolul alimentaţiei sănătoase şi al donării de sânge. „Tinerii cu noţiuni corecte de educaţie sanitară pot învăţa, la rândul lor, alte persoane, astfel încât să poată fi schimbate obiceiurile prezente”, a declarat şeful de la Sănătate. Curs de prim ajutor în şcoli din Cluj şi Sibiu

9

De altfel, anul trecut, au fost făcute cursuri de prim ajutor în 12 şcoli din Bucureşti, proiectul pilot „Sunt primul ajutor!” urmând a fi extins şi în 15 unităţi de învăţământ din Cluj şi alte şase din Sibiu. Proiectul va fi continuat şi în Bucureşti, în anul şcolar 2015 - 2016. „Au fost cam două clase în fiecare şcoală, deci vorbim de peste 1.000 de elevi care au fost instruiţi, pas cu pas, cu aproape toată programa pe care am stabilit-o cu ajutorul ghidului care stă la baza informaţiilor pe care le-am transmis copiilor”, a declarat, pentru „Adevărul”, doctorul Cristian Grasu, preşedintele Societăţii de Salvare Bucureşti. Medicul a explicat că elevii învaţă manvrele de resuscitare doar atunci când fizicul le permite. Altfel, copiii învaţă la început cum să recunoască o situaţie de urgenţă, ce trebuie făcut într-o situaţie de urgenţă, cum alertezi sistemul de răspuns la situaţii de urgenţă, cum să răspunzi la telefon. „După ce fizicul lor le permite, atunci începem să îi învăţăm manevrele de resuscitare. Aici este vorba de o programare a informaţiilor, în timp, se dozează cantitatea şi nivelul de informaţii pe care îl dai copilului pentru că ideea este ca până la sfârşitul ciclului de învăţare să primească toată informaţia. Aici este rolul specialiştilor în educaţie, pentru că şi modul în care dozezi informaţia este relevant”, a completat Cristian Grasu. Pentru cei căzuţi în stradă, şocul electric este singurul tratament Potrivit acestuia, o oră de educaţie sanitară pe săptămână, în condiţiile în care în prezent nu se face nimic la clasă, este suficient pentru început. „Rezultatele ar trebui să se vadă la finalul unui ciclu de învăţare. Dacă începem cu clasa I ar trebui să vedem peste opt ani nişte cetăţeni mult mai conştienţi despre ce înseamnă viaţa sănătoasă, nişte cetăţeni mult mai conştienţi despre ce înseamnă sistemul sanitar şi cum să-l folosească în aşa fel încât să îşi păzească sănătatea”, a mai spus preşedintele Societăţii de Salvare. Dacă în România sunt puţini adulţi şi copii care să ştie cum să acorde primul ajutor, situaţia este complet diferită în alte ţări, arată medicul urgentist. „Oamenii vor să înveţe, treaba noastră este să le oferim un cadru organizatoric uşor de accesat. Dacă foloseşti un defibrilator o dată şi, prin asta, reuşeşti să salvezi o viaţă, înseamnă că acea investiţie în aparatură a meritat. Mare parte din cei care fac stop cardiorespirator şi cad în stradă trec printr-o etapă de tulburare parohistică în care şocul electric este singurul tratament”, a explicat Cristian Grasu. „O condiţie este să ai obiectul şi a doua este să ai omul care să salveze o viaţă. Noi, prin programul Există un erou nu creăm obligaţie. Dar cu cât înveţi mai mult, cresc şansele să salvezi o viaţă”, a conchis specialistul. Mihai a salvat o viaţă la doar 16 ani Cursurile de ajutor făcute în şcoli au început deja să aibă efecte. Mihai, un tânăr de 16 ani, care studiază la un liceu din Capitală, s-a înscris, pe lângă cursurile de prim ajutor făcute la şcoală şi la cursurile oferite de specialiştii de pe ambulanţă în cadrul programului „Există un erou în fiecare dintre noi”. La scurt timp după ce a completat o aplicaţie online, Mihai a fost sunat de organizatori. Ieri, a salvat un bărbat care căzuse în stradă şi intrase în stop cardiorespirator. Întâmplător bărbatul era agent de pază la Spitalul Floreasca din Bucureşti. „Mergeam spre şcoală şi la un moment dat am văzut un puhoi de oameni lângă scara unui bloc. Am văzut că era un bărbat căzut în stradă, am verificat

10

respiraţia şi mi-am dat seama că starea victimei se agrava. La trei minute după ce am început manevrele de resuscitare au venit şi cei de la SMURD, cărora le-am spus să îşi pregătească aparatura în timp ce eu continuam să fac resuscitare. Din fericire, pacientul a fost salvat şi trăieşte”, a explicat Mihai, care spune că la prima alertă prin telefon i s-au înmuiat picioarele. „Primul meu gând a fost că o să îl salvez şi aşa a fost. M-am hotărât ce vreau să fac în viitor şi ştiu sigur că voi fi medic şi voi lucra pe Salvare”, a mai spus tânărul de 16 ani. Victor are doar 9 ani, dar a hotărât să înveţe cursurile de prim ajutor după ce părinţii lui, medici, i-au explicat cât de important este să salvezi vieţi. În momentul în care voluntarii din programul „Sunt primul ajutor!” au venit la el în şcoală, băiatul nu a stat pe gânduri. Ştie ce trebuie să facă, teoretic, atunci când o persoană este căzută în stradă. Însă fiind mic, nu are suficientă forţă pentru a aplica manevrele într-un caz real. „Dar o să cresc şi cu siguranţă că voi salva vieţi. Nu ştiu sigur dacă vreau să fiu medic, aş vrea să mă fac pilot”, a mai explicat Victor. Site-ul suntprimulajutor.ro vine în sprijinul celor care vor să salveze vieţi Pentru a veni în sprijinul elevilor, dar şi în cel al adulţilor care vor să înveţe să salveze vieţi, a fost lansat şi site-ul suntprimulajutorjunior.ro, în limbile română, engleză, franceză şi maghiară. Site-ul este adresat în special elevilor, a explicat Mihaela Arion, autorul cărţii „Ghidul de educaţie medicală şi prim ajutor - „Sunt primul ajutor! SPA Junior!”. Site-ul conţine "Ghidul de educaţie medicală şi prim ajutor - "Sunt primul ajutor! SPA Junior!", în patru limbi, pe capitole, o secţiune dedicată proiectului pilot de educaţie medicală şi prim ajutor pentru copii, fotografii realizate în cadrul acestuia şi apariţiile proiectului în media, dar şi testimoniale ale participanţilor la evenimentele precedente.

http://www.curentul.info/social/10922-o-eleva-de-14-ani-proxeneta-colegelor-le-dadea-si-35-de-clienti-pe-zi

O elevă de 14 ani proxeneta colegelor. Le dădea şi 35 de clienţi pe ziO adolescentă din Galaţi a ajuns proxenet la doar 14 ani. Fata era elevă în clasa a 7-a când a început să-şi racoleze colegele de şcoală şi să le trimită să se prostitueze. Reţeaua din care făcea parte a fost descoperită de poliţişti, iar cea mai tânără proxenetă din România este acum judecată în libertate.Eleve de gimnaziu, racolate de o colegă pentru a se prostitua.Adolescenta a pus la cale reţeaua de prostituţie împreună cu iubitul său în vârstă de 30 de ani. Fata a aflat care dintre colegele sale de şcoală îşi începuse viaţa sexuală şi le-a convins să se prostitueze, promiţându-le că vor câştiga mai mulţi bani.Fetele racolate de adolescenta devenită proxenetă aveau şi 35 de clienţi pe zi iar încasările ajungeau şi la 4000 de lei pe zi.Procurorii au intrat pe fir atunci când iubitul adolescentei i-a propus să întreţină raport cu o minoră unui poliţist aflat în timpul liber.

11

http://www.evz.ro/elevii-din-clasa-a-iv-a-sustin-astazi-evaluarea-la-limba-romana.html

Elevii din clasa a IV-a susțin, astăzi, evaluarea la limba românăAu început examenele pentru școlarii din clasa a IV-a! Astăzi ei dau proba scrisă de evaluare a competențelor la limba română, mâine cea la matematică, iar pe 28 mai, elevii aparținând minorităților naționale vor susține proba la limba maternă.

Potrivit metodologiei aprobate prin ordin de Ministerul Educației, testele trebuie să fie formulate clar, precis și în strictă concordanță cu programele școlare în vigoare pentru fiecare disciplină de studiu. Cât privește nivelul de dificultate, acesta trebuie să fie mediu. Testele pe care le dau elevii de la clasa a IV-a au un format asemănător cu cel al evaluărilor internaționale.

Probele de azi și mâine vor dura 60 de minute

Testele vizează evaluarea competențelor de înțelegere a textului scris în limba română și evaluarea cunoștințelor de matematică.

Durata unei probe este de o oră, iar evaluările se vor desfășura în timpul orelor de curs, în funcție de programul fiecărei unități de învățământ.

Testele vor fi corectate în școală, de cadrele didactice din respectiva unitate de învățământ. Fiecare test va fi evaluat de doi dascăli, dintre care unul este învățătorul/ institutorul / profesorul pentru învățământul primar de la clasa respectivă.

Conform metodologiei, rezultatele obținute nu se afișează, nu se comunică public și nu se înregistrează în catalogul clasei.

12

http://www.evz.ro/repetentii-la-bac-buni-de-plata.html

Repetenții la BAC, buni de plată! Candidații din promoțiile anterioare care au picat de cel puțin două ori Bacalaureatul, dar vor să-l dea din nou, vor plăti, de anul acesta, o taxă de 240 de lei. Taxa, care este valabilă şi pentru candidaţii în aceeași situație proveniţi din învăţământul particular, este mai mare cu 10 lei față de cea de anul trecut. În cazul în care candidaţii nu vor participa la toate examenele, suma pe care aceştia trebuie să o achite va fi stabilită diferenţiat, în funcţie de numărul probelor pe care le vor susține, luându-se în calcul toate cheltuielile necesare evaluării fiecărui absolvent. Și absolvenții școlilor profesionale din promoțiile anterioare care nu au luat de două ori examenul de certificare a calificării sunt, și ei, buni de plată. Pentru a susține un nou examen vor achita o taxă de 50 de lei.

Au început înscrierile

Înscrierile pentru prima sesiune de Bacalaureat au început de ieri și vor ține până vineri. Examenul va începe în 8 iunie, cu probele orale și de competențe, iar din 29 iunie, până în 3 iulie, candidații vor susținute probele scrise. Rezultatele vor fi afişate în 6 iulie, până la ora 12.00, iar contestaţiile vor trebui depuse, în aceeaşi zi, până la 16.00. Rezultatele finale vor fi afișate în 10 iulie.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20186717-bac-2015-incep-inscrierile-bacalaureat-noutatea-anul-acesta-inregistrarile-audio-video-din-salile-examen-vor-verificate-prin-sondaj-dupa-fiecare-proba-scrisa.htm

BAC 2015 Incep inscrierile la bacalaureat. Noutatea de anul acesta: inregistrarile audio-video din salile de examen vor fi verificate, prin sondaj, dupa fiecare proba scrisaElevii de clasa a XII-a se pot inscrie, incepand de astazi, la prima sesiune a examenului de Bacalaureat din acest an. Inscrierile se fac pana vineri, 29 mai, cand se si incheie cursurile la ultima clasa de liceu. Bacalaureatul incepe in 8 iunie, cu proba orala la Limba romana, iar primul examen scris se va desfasura pe 29 iunie. Legislatia care stabileste modul de organizare a bacalaureatului prevede, pentru prima oara, ca dupa fiecare examen scris comisiile de BAC trebuie sa verifice,

13

prin sondaj, inregistrarile audio-video din sali. Tot astazi, 25 mai, se desfasoara si primul examen scris din cadrul sesiunii speciale a bacalaureatului, sustinuta de olimpici.Salile de clasa in care se desfasoara examenele de Bacalaureat vor fi dotate cu camere de supraveghere video si audio functionale. Acestea vor fi montate si in salile in care membrii comisiei de BAC descarca si multiplica subiectele, precum si in incaperile in care profesorii evalueaza si depoziteaza lucrarile scrise. "In cazul in care, la verificarea prin sondaj, se constata nereguli, fraude sau tentative de frauda sau in cazul in care exista sesizari privitoare la nereguli, fraude sau tentative de fraude, verificarea se face pentru inregistrarile din toate salile de examen din centrul respectiv", stabileste ordinul de ministru privind organizarea si desfasurarea examenului de bacalaureat national 2015. Absolventii claselor a XII-a care au copiat sau au incercat sa copieze sunt dati afara din examen. Candidatii la BAC nu au voie sa intre in examen cu ghiozdane sau rucsacuri, cu manuale, carti, culegeri, dictionare, notite, telefoane mobile, casti si orice mijloc electronic de calcul sau de comunicare. De asemenea, absolventilor de liceu le este interzis sa vorbeasca intre ei si sa isi schimbe foile, iar candidatii care incalca regulile sunt eliminati din Bacalaureat, indiferent daca au folosit sau nu materialele cu care sunt prinsi. Absolventii eliminati din examen pentru ca au copiat sau pentru ca au incercat sa copieze nu mai pot participa la probele urmatoare, notele de la examenele promovate anterior eliminarii nu le mai sunt recunoscute in sesiunile urmatoare de BAC si nu mai au dreptul sa participe la urmatoarele doua sesiuni al bacalaureatului. Acelasi ordin de ministru prevede ca, dupa ce profesorii asistenti le prezinta candidatilor prevederile metodologice referitoare la desfasurarea corecta a examenului, absolventii de liceu vor semna un proces-verbal cu "mentiunea ca stiu ca nerespectarea regulilor" are drept consecinta eliminarea din examen pentru urmatoarele doua sesiuni ale bacalaureatului.

Calendarul examenului de Bacalaureat 2015 - Sesiunea iunie-iulie 201525 - 29 mai 2015     Inscrierea candidatilor la prima sesiune de examen29 mai 2015            Incheierea cursurilor pentru clasa a XII-a/a XIII-a8 - 10 iunie 2015     Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana - proba A10 - 12 iunie 2015   Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba materna - proba B15 - 19 iunie 2015   Evaluarea competentelor digitale - proba D22 - 26 iunie 2015   Evaluarea competentelor lingvistice intr-o limba de circulatie internationala - proba C29 iunie 2015          Limba si literatura romana - proba E)a) - proba scrisa30 iunie 2015          Limba si literatura materna  proba E)b) - proba scrisa1 iulie 2015             Proba obligatorie a profilului - proba E)c) - proba scrisa3 iulie 2015             Proba la alegere a profilului si specializarii - proba E)d) - proba scrisa6 iulie 2015             Afisarea rezultatelor (pana la ora 12:00)6 iulie 2015             Depunerea contestatiilor (orele 12:00 - 16:00)

14

7 - 9 iulie 2015        Rezolvarea contestatiilor10 iulie 2015           Afisarea rezultatelor finale

Si la bacalaureatul de anul acesta, examenul la Matematica va fi diferentiat pe 4 niveluri, care corespund anumitor filiere si profiluri ale studiilor. Amintim ca aceasta diferentiere a subiectelor a fost introdusa, fara dezbatere si fara sa fie anuntata public, la BAC 2013. De atunci, elevii de la tehnologic - care inregistreaza cele mai slabe rezultate la bacalaureat - au subiecte diferite de ale celorlalti. La Bac 2015, subiectele de la examenul de Matematica se diferentiaza pe urmatoarele filiere:

programa M_mate-info pentru filiera teoretica, profilul real, specializarea matematica-informatica si pentru filiera vocationala, profilul militar, specializarea matematica-informatica;

programa M_st-nat pentru filiera teoretica, profilul real, specializarea stiinte ale naturii;

programa M_tehnologic pentru filiera tehnologica: profilul servicii, toate calificarile profesionale; profilul resurse naturale si protectia mediului, toate calificarile profesionale; profilul tehnic, toate calificarile profesionale;

programa M_pedagogic pentru filiera vocationala, profilul pedagogic, specializarea invatator-educatoare. (Sursa si detalii)

Promovabilitatea de la BAC in ultimii 11 ani - Sesiunea iunie-iulie

BAC 2014: 60,65% Descarca de aici dosarul MEN cu rezultatele la BAC 2014

BAC 2013: 56,4% BAC 2012: 44,3% BAC 2011: 45,72% * Acesta este anul in care au fost introduse

camere video in examen BAC 2010: 69,30% BAC 2009: 81,47% BAC 2008: 78,26% BAC 2007: 82,08% BAC 2006: 80,48% BAC 2005: 84,66% BAC 2004: 84,61%

15

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20187242-ministrul-sanatatii-propune-introducerea-disciplinei-obligatorii-educatie-sanitara-din-toamna-clasa-pana-clasa-xii.htm

Ministrul Sanatatii propune introducerea disciplinei obligatorii Educatie sanitara, din toamna, de la clasa I pana la clasa a XII-a Nicolae Banicioiu, ministrul Sanatatii, a anuntat ca a discutat cu ministrul Educatiei despre introducerea orelor de Educatie sanitara, obligatoriu, in scoala. "Cred ca de anul scolar viitor ar putea intra in aplicare. (...) O ora pe saptamana, asta este propunerea", de la clasa I si pana la ultima clasa de liceu, a declarat Banicioiu, citat de Mediafax. Ministrul Sanatatii a explicat ca, la aceste ore, copiii vor invata notiuni de igiena, de prim ajutor, dar si de alimentatie sanatoasa.Nicolae Banicioiu a declarat ca "a fost o discutie si in Parlament, dar am avut cateva discutii cu domnul ministru Cimpeanu [Sorin Cimpeanu, ministrul Educatiei - n.red.]. Eu ma gandisem cel putin ca un model al orelor de dirigentie, cum era in perioada in care eu eram elev si era o programa. Cred ca exact pe acelasi model pot sa fie aceste ore de educatie sanitara, de la clasa intai pana la ultima clasa de liceu. Asa le gandim noi la Ministerul Sanatatii, cu notiuni generale, dar, in functie de categoria de varsta, sunt notiuni care vor fi predate de catre medicul scolar sau de catre serviciile de ambulanta si diversi specialisti, cu care putem contribui pentru a asigura necesarul educational al acestor ore. Cred ca de anul scolar viitor ar putea intra in aplicare. Eu as vrea sa fie ora distincta, nu de dirigentie. O ora pe saptamana, asta este propunerea. Trebuie sa se tina cont de programa scolara si de posibilitatea de a asigura spatiul necesar. Noi putem veni cu partea de medici, de asistenti care pot asigura trainingul si pregatirea elevilor, si cred ca nu ar incurca absolut deloc programa scolara", relateaza Mediafax. Agentia de presa noteaza ca ministrul a facut aceste declaratii la Serviciul de Ambulanta Bucuresti-Ilfov, cu ocazia lansarii site-ului suntprimulajutorjunior.ro; acesta face parte dintr-un proiect pilot de educatie medicala si prim ajutor pentru copii.Ministrul Sanatatii a afirmat ca "sunt foarte multe lucruri interesante de predat elevului. Nu as vrea sa fie optionale. Lectii interactive, placute. Cred ca esential pentru fiecare dintre noi este sa avem aceste notiuni dobandite din perioada de educatie. Este vorba de cursuri de creare de abilitati si chiar de obiceiuri alimentare, acea alimentatie sanatoasa pe care noi o tot clamam si nu avem nici timpul necesar sa invatam copilul. Daca aceste lucruri sunt predate de timpuriu, se creeaza si obiceiuri sanatoase adultului tanar. Plus ca mai este si un alt aspect, apoi, copiii, mai au si potentialul ridicat de a invata pe altii. Noi propunem sa fie ori obligatorie, saptamanal, daca nu este posibil saptamanal, nici la doua saptamani nu este foarte putin. La inceput, vor invata despre spalatul pe maini, pe dinti, apoi

16

venim cu notiuni de prim ajutor, de alimentatie sanatoasa, completam apoi regulile de igiena, consultul medical, ce inseamna consultul medical. Cunoasterea sistemului sanitar, sa stii unde te duci, cand te duci, cum te duci, drepturile si obligatiile pe care le au ca pacient", potrivit Mediafax.Amintim ca si fostul ministru al Sanatatii Eugen Nicolaescu a declarat, in 2013, ca a demarat discutiile cu Ministerul Educatiei pentru introducerea disciplinei obligatorii Educatie sanitara. "Deja am deschis discutiile cu MEN in ceea ce s-ar numi introducerea educatiei sanitare in scoli. Cand spunem introducerea educatiei sanitare in scoli noi spunem mai mult decat s-au repezit unii politicieni sa spuna: stiti ca si acum putem sa facem. Sigur ca putem sa facem, dar putem sa facem optional. Vrem sa fie o disciplina obligatorie, astfel incat sa ne atingem obiectivul. Cu cat lasam lucrurile mai voluntare cu atat rezultatele vor fi mai mici sau mai indepartate. Cu cat le reglementam mai bine cu atat putem sa le urmarim, sa intervenim, sa corectam si sa ne asteptam la rezultate corecte, pozitive", a spus Nicolaescu in urma cu doi ani, citat de Agerpres.Primul care a vorbit despre Educatie sanitara a fost Remus Pricopie. Ministru al Educatiei la inceputul lui 2013, el a declarat atunci ca "in afara orelor de educatie fizica si sport va trebui sa (...) intarim dimensiunea educatiei pentru sanatate si, o alta componenta, educatia pentru risc". "Eu cred ca este important sa ne preocupe cata matematica stie un elev sau cata literatura cunoaste un elev, dar mult mai important sau as spune pe primul loc este nivelul de sanatate al acelui elev", a precizat Pricopie. In februarie 2013, Pricopie a sustinut ca "daca reusim sa securizam aceste trei componente - dezvoltarea armonioasa, alimentatia sanatoasa si constientizarea riscurilor care apar odata cu inaintarea in varsta a copiilor, apoi putem sa ne uitam si la testele PISA si sa vedem cum stam cu matematica si romana".

http://www.gandul.info/stiri/ce-a-patit-o-eleva-din-vaslui-care-a-sarit-gardul-scolii-pentru-a-si-cumpara-inghetata-14332871

Ce a păţit o elevă din Vaslui care a sărit gardul şcolii pentru a-şi cumpăra îngheţatăO elevă de la un liceu din Vaslui a ajuns la spital cu un picior rupt după ce, într-o pauză, a sărit gardul împrejmuitor al curţii şcolii pentru a merge la un chioşc să-şi cumpere îngheţată, în condiţiile în care poarta este încuiată pe timpul cursurilor, conducerea unităţii deschizând o anchetă.

Conducerea Colegiului Economic "Anghel Rugină" din Vaslui a declanşat o anchetă în cazul unei eleve de 16 ani care, săptămâna trecută, într-una din pauzele dintre ore, a sărit gardul împrejmuitor al curţii liceului, înalt de aproximativ doi metri, şi şi-a rupt un picior în cădere, transmite corespondentul MEDIAFAX.

17

Adolescenta din clasa a X-a, care a vrut să îşi cumpere o îngheţată de la un chioşc aflat în exteriorul curţii şcolii, a escaladat gardul într-un moment de neatenţie a profesorului de serviciu, aflat în curte. Eleva a recurs la această metodă în condiţiile în care poarta unităţii de învăţământ este încuiată permanent pe timpul cursurilor, tocmai pentru a nu permite elevilor să iasă din perimetrul şcolii şi nici celor din exterior să intre în liceu.

Imediat după accident, adolescenta a fost preluată de o ambulanţă şi transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, unde a rămas internată, piciorul rupt fiindu-i pus în ghips.

"Măsura încuierii porţii pe timpul cursurilor a fost luată de către Consiliul de Administraţie al liceului pentru securitatea elevilor, după ce s-au primit reclamaţii de la locatarii blocurilor din împrejurimi că sunt deranjaţi de cei care beau şi fumează prin scări. În plus, exista riscul permanent ca elevii, în special pe timpul pauzelor, să intre în conflict cu diverşi indivizi care se aciuează tocmai în acele scări de bloc, printre ei fiind şi unul-doi elevi", a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Colegiului "Anghel Rugină" din Vaslui, Aurina Petrea.

Potrivit acesteia, măsura încuierii porţii este prevăzută şi în regulamentul de ordine interioară, fiind adus la cunoştinţă de diriginţi tuturor elevilor, după ce a fost dezbătut, în prealabil, cu părinţii acestora.

În urma incidentului, conducerea liceului ia în calcul varianta ca, în una sau două pauze, poarta să fie descuiată pentru ca elevii să poată merge la chioşc, sub supravegherea profesorului de serviciu, pentru a-şi cumpăra produse alimentare.

http://www.puterea.ro/editorial/religia-ora-de-reducere-la-absurd-114076.html

Religia. Ora de reducere la absurdPentru frumuseţea discuţiei, nu am să recurg la argumentul îndoctrinării pentru a susţine eliminarea orei de religie din şcoli, pentru că asta e cel mai facil de demonstrat. În schimb, am să recurg la metodele logicii, pe care le-am deprins de la însuşi Aristotel – e drept, cu mijlocirea dascălilor mei de la o universitate privată – pentru a demonstra că religia nu are ce căuta în şcoală. Dar condiţia sine qua non este să avem proprietatea cuvintelor şi să ne definim termenii, iar pentru asta trebuie să ne uităm în dicţionar.

Aşadar, în stilul lui Marius Chicoş Rostogan (distinsul pedagog) ne vom întreba prima oară ce este şcoala, iar pe tot parcursul demonstraţiei vom ţine atârnat subiectul religiei, sus, în dreptul privirilor tuturor, spre o mai bună „observaţiune”.

18

Şcoala este o instiţutie de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline.

Ca să nu părăsim teritoriul acestei definiţii, suntem obligaţi acum să recurgem la metoda reducerii la absurd (reductio ad absurdum) şi să spunem că religia e o disiplină, chiar mai mult, că se numără printre disciplinele principale.

Dar să vedem ce e aia o disciplină. Disciplina înseamnă, într-un prim înţeles, ordine. Într-un sens secundar, disciplina înseamnă ramură a unei ştiinţe.

Ca să nu trecem graniţele acestei din urmă definiţii, priviţi religia: acum trebuie să recurgem la reducitio ad absurdum (pentru a doua oară!) şi să spunem că religia (ca disciplină) este o ramură a unei ştiinţe.

Dar ce este ştiinţa (a cărei ramură este, acum, religia)? Ştiinţa este un tip de cunoaştere sigură şi raţională în legătură cu natura lucrurilor şi a condiţiilor lor de existenţă în forma unui corp de adevăruri despre un obiect propriu.

Pentru a nu excede teritoriului acestei definiţii, reducem la aburd a treia oară şi afirmăm răspicat că religia este sigură şi raţională! Că este în legatură cu natura lui Dumnezeu şi a condiţiilor Lui de manifestare, în forma unui corp de adevăruri (Biblia) despre un obiect propriu (tot Dumnezeu).

Nu mă faceţi să recurg a patra oară la reducerea la absurd.

Încercăm altfel: căutăm o altă definiţie a ştiinţei (a cărei ramură suntem siliţi a considera că este religia). Ştiinţa mai poate fi un ansamblu de cunoştinţe despre un obiect dat sau distinct (natură, societate, gândire etc.) dobândite prin descoperirea legilor obiective ale fenomenelor şi explicarea lor. Oricum am întoarce-o, pentru a continua trebuie să recurgem la reducerea la absurd.

Dar ce este reducerea la absurd? Este dovedirea adevărului unei teze prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecinţe absurde. Ceea ce am făcut până acum de trei ori, pentru a vă demonstra că religia nu este o disciplină, nu are nimic raţional, nu este o ştiinţă, recte nu are ce căuta în şcoală. Pentru că religia intră în conflict cu orice domeniu al cunoaşterii umane predat în şcoli, îşi are locul în alte edificii: doar investim sute de milioane de euro într-unul dedicat acestui scop, lângă Casa Poporului.

19

UNIVERSITARhttp://adevarul.ro/educatie/scoala/laudermun2015-100-studenti-dezbat-probleme-mondiale-intr-o-conferinta-tip-onu-1_55633352cfbe376e3594aac3/index.htmlLauderMUN2015. Peste 100 de studenţi dezbat astăzi probleme mondiale într-o conferinţă de tip ONUO echipă de elevi de la Complexul şcolar Lauder Reut a organizat o simulare ONU, la care participă peste 100 de elevi din ţară şi din Republica Moldova. Tinerii dezbat, timp de trei zile, probleme de actualitate la nivel mondial, iar la final concluziile dezbaterii vor fi trimise ca propuneri, la Organizaţia Naţiunilor Unite.Ceremonia de deschidere a celei de-a treia ediţii a conferinţei LauderMUN va începe astăzi la ora 9.00, la Facultatea de Geologie şi Geofizică din cadrul Universităţii Bucureşti, iar la ora 13.00 vor începe dezbaterile. Evenimentul se adresează elevilor de liceu şi cuprinde o serie de discuţii în plen şi sesiuni de comunicări menite să promoveze valorile diplomaţiei şi ale relaţiilor internaţionale. „Avem patru topicuri importante: conflictul din Yemen, rolul traficului de arme în conflictul internaţional, problema talibanilor din Pakistan şi problema Saharei de Vest”, a explicat Robin Andreas Scrieciu, secretar general al conferinţei LauderMUN 2015. Elevii se vor grupa în comitete şi vor susţine punctul de vedere al diferitelor ţări implicate în problemă. Limba de dialog va fi engleza, iar tinerii trebuie să stăpânească arta argumentaţiei. „Fiecare elev preia rolul unui delegat în comitetul respectiv şi în funcţie de subiect acest elev trebuie să facă în prealabil un studiu, să înţeleagă poziţia ţării, să o susţină indiferent de ce crede el personal şi într-un final, să găsească soluţii care să mulţumească nu doar guvernul său, dar şi celelalte ţări ONU”, a explicat Mihai Cristian Vrabie, managerul conferinţei. Diplome recunoscute internaţional La finalul dezbaterilor, toţi elevii vor primi diplomă de participare iar în fiecare comitet va fi ales cel mai bun delegat, care va primi un premiu special. „Se vor remarca cei care vor aduce soluţii viabile problemei şi care vor indica faptul că ştiu poziţia ţării pe care o reprezintă”, a spus Diana Cojocaru, secretar general adjunct al conferinţei. Diploma este recunoscută la nivel internaţional şi aduce un avantaj în aplicaţiile pentru studii în străinătate, mai explică elevii. Conferinţa Lauder Model United Nations 2015 este organizată cu sprijinul Fundaţiei Ronald S. Lauder România - Complexul Educaţional Lauder-Reut, în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Diplomatic Român şi UN Youth România. Fenomenul „Model United Nations”, cu o îndelungată tradiţie la nivel internaţional, este unul dintre cele mai populare şi mai complexe tipuri de

20

simulări ONU şi atrage un număr în continuă creştere de liceeni interesaţi de probelemele existente la nivel mondial.

http://adevarul.ro/educatie/universitar/studentii-romani-castigat-medaliile-aur-argint-cea-de-a-xvii-a-sesiunemarkstrat-franta-1_55633f9ecfbe376e3594f94c/index.htmlStudenţii români au câştigat toate medaliile de aur şi de argint de la cea de-a XVII-a sesiune Markstrat, din FranţaStudenţii Universităţii din Bucureşti au obţinut două medalii de aur (din două posibile), două medalii de argint (din două posibile) şi patru medalii de bronz la cea de-a XVII-a sesiune Markstrat a Programului Intensiv organizat de consorţiul DUKENET la Université de Bretagne Occidentale, la Quimper, în Franţa, desfăşurată în perioada 16-23 mai 2015.Echipa care a reprezentat Universitatea din Bucureşti a fost formată din 6 studente de la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia Limbi Moderne Aplicate (LMA) şi Masteratul Cultura şi Limbajul Organizaţiilor Europene (CLOE), şi de la Facultatea de Administraţie şi Afaceri (FAA): Ignat Denisa-Magdalena (aur, CLOE), Raducan Cristiana (argint, CLOE), Muşea Ana-Maria (argint, LMA), Rotariu Simona (bronz, CLOE), Ciolan Corina-Adriana (bronz, CLOE), Nicu Ana Maria (bronz, LMA) Pîrva Andreea Diana (aur, FAA), Nicoleta Catana (bronz, FAA). Echipa a fost condusă de conf. univ. dr. Diana Ioniţă, prof. univ. dr. Magdalena Platis–Iordache, care au obţinut medalii de aur. La competiţia de anul acesta au participat 49 de studenţi şi 9 cadre didactice din Marea Britanie, Germania, Ţările de Jos, Franţa, Italia şi România. n cadrul programului Markstrat, studenţii au luat parte timp de o săptămână la 11 runde de simulare pe probleme de marketing în limba engleză, online, fiind coordonaţi de către profesori/instructori din ţările participante. Au fost testate cunoştinţele de limba engleză, limbajul terminologic specific domeniului marketing, conceptele teoretice de marketing şi management, competenţele IT, dar şi modul de lucru în echipă, viteza şi spontaneitatea luării de decizii sau găsirii de soluţii, munca în regim de stres, competenţa de autoevaluare şi de reacţie în situaţii limită. Strategia folosită de către firma virtuală concepută de studenţii Universităţii din Bucureşti a impresionat juriul în urma rapoartelor intermediare predate la sfârşitul fiecărei runde şi a prezentării finale. Dukenet este o reţea care a fost înfiinţată acum 19 ani şi cuprinde universităţi din Europa (Danemarca, Ţările de Jos, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Spania, Suedia, Marea Britanie, Norvegia, Romania, Polonia, Turcia). Din anul 2008, Universitatea din Bucureşti a devenit partener cu drepturi egale, urmând să trimită anual studenţi de la departamentele şi facultăţile menţionate mai sus la un stagiu intensiv de strategii de marketing. In anii anteriori, o astfel de distincţie a constituit un avantaj la angajare în companiile multinaţionale, facând diferenţa între absolvenţii Universităţii din Bucureşti şi alţi candidaţi.

21

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20186521-cand-inceput-declinul-universitatilor-romanesti-anii-meditatiilor-comentariilor.htm

Cand a inceput declinul universitatilor romanesti? Anii meditatiilor si ai comentariilor În mod surprinzător – pentru cineva neavizat – reformele educaţiei cad mereu în gol. Sarabandei de vorbe, de cifre şi de apeluri mobilizatoare (cu “priorităţi naţionale” şi “viitorul nostru”) nu-i mai urmează decât un nou şir de formulare, apatia celor care trebuie să le completeze şi indiferenţa crispată a restului societăţii, obişnuite să se aştepte mereu la mai rău. Pasiunea schimbării în bine pare a se fi stins cu totul, iar invocarea “reformei” s-a golit de conţinut. Aceiaşi “înalţi” funcţionari (centrali sau locali) rostesc aceleaşi discursuri – împănate cu două-trei neologisme şi/sau anglicisme – aceleiaşi mase de dascăli timoraţi şi prost plătiţi, pentru care singura schimbare reală o reprezintă creşterea birocraţiei şi degradarea continuă a calităţii elevilor/studenţilor. Uniunea Europeană ne cere imperativ reforme (ca o condiţie a acordării fondurilor puse la dispoziţia noastră), însă mai nimeni nu doreşte aceste reforme. Cu toţii am înţeles că beneficiarul lor ultim nu e nici elevul/studentul, nici dascălul, ci nenumărătele trepte administrative care îi “monitorizează” în permanenţă pe amândoi. Funcţionarii “superiori” sunt singurii interesaţi de aceste lucruri; nu pentru că ar crede în reformă (cei mai mulţi sunt de un cinism ce frizează mizantropia), ci pur şi simplu pentru că au nevoie de banii veniţi în contul acesteia. La toate nivelele s-au organizat reţele impecabile ale sifonării banilor europeni şi/sau publici, s-a creat o diviziune a muncii şi o specializare care ar merita studii temeinice. Atâta timp cât nimeni nu le va face, avem puţine şanse de a înţelege acest ultim avatar al eşecului modernizării pe care ne e dat a-l trăi.

Cu ceva timp în urmă, vorbind despre strarea actuală a universităţilor româneşti, situam originea problemelor pe care astăzi le vedem în chip manifest la începutul – jumătatea anilor ’90 (în speţă în epoca în care au apărut mai întâi universităţile private, apoi s-a generalizat sistemul taxelor la stat). Mi se părea că lucrurile au început să se îndepărteze de menirea lor în momentul în care nişte oameni destul de comuni, care nu aveau obişnuinţa câştigului, au dat de bani. Din acel moment singura – repet, singura – logică a sistemului universitar au fost banii. Nu se punea problema, în România acelui timp (şi cu atât mai puţin în anii ce au urmat) a unei dezvoltări a calităţii educaţiei, dimpotrivă, momentul era pentru extindere. Efectul acesteia din urmă a fost – mai ales din momentul în care numărul studenţilor nu a mai urmat prognozele de creştere (care stăteau la baza normelor suplimentare) – prăbuşirea spectaculoasă a nivelului învăţământului dispensat de universităţi. Majoritatea universităţilor de azi oferă cunoştinţe care, cu puţină generozitate, pot fi asimilate nivelului Wikipedia: o mulţime de date banale, aproape fără nici o coerenţă şi nici o relevanţă. Întrucât cei ce le debitează n-au fost niciodată în situaţia de a le verifica valoarea pe piaţă, ele nu sunt decât un

22

pretext menit a justifica existenţa universităţilor, a profesorilor şi a veniturilor acestora.

Mult timp după ce am desfăşurat aceste reflecţii m-am întrebat cum a fost cu putinţă această degenerescenţă a corpului profesoral, fără ca nimeni să protesteze. Sigur, banii – care au curs generos vreme de un deceniu şi jumătate, creşterea exponenţială a studenţilor – care masca faptul că procentul celor interesaţi e constant, ramificarea domenială şi posibilităţile rapide de angajare a lor (mai ales la stat) – care creau iluzia unei utilităţi a învăţământului universitar şi, nu în ultimul rând, orizontul ascendent al României dintre 1999 şi 2009 au făcut ca disfuncţionalităţile învăţământului superior să rămână în umbră. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii s-ar fi cuvenit să se audă voci care să atragă atenţia asupra a ceea ce se întâmplă şi a urmărilor lucrurilor în desfăşurare. Faptul că asemenea voci nu s-au auzit atestă că adevărata criză a educaţiei superioare e mai adâncă şi mai veche decât jumătatea anilor ’90. Când a început de fapt ea?

Într-o pagină celebră şi mereu citată, Maiorescu spunea, referindu-se la timpul lui, că “înainte de a avea profesori capabili, am deschis gimnazii şi universităţi şi am falsificat instrucţiunea publică.” Două generaţii mai târziu, Nae Ionescu şi Blaga vorbeau cu iritată condescendenţă despre generaţia lui “Mortu”. Eliade, Ionescu şi Cioran aveau o foarte selectivă consideraţie faţă de dascălii lor şi păreri deloc măgulitoare despre universitate. “Reforma” din 1948 a scuturat din temelii edificiul universitar şi l-a blocat în incapacitatea de-a reveni la ceea ce fusese în interbelic. Şi totuşi, să nu fim nedrepţi. Poate că Maiorescu avea motive să deplângă starea vieţii academice la 1875 (deşi, să nu uităm, tocmai aceea e “epoca marilor clasici”) şi mimetismul unei societăţi fascinată de módele străinătăţii, însă o generaţie mai târziu aveam universitari cât se poate de serioşi. Rădulescu-Motru, Iorga, doctorul Cantacuzino, Emil Racoviţă erau – deja – perfect racordaţi la lumea intelectală a Occidentului. Poate că, aşa cum bine a observat d-l Patapievici, nu şi-au dat întru totul măsura în ţară (în absenţa unei pieţi a ideilor care să-i stimuleze la mai mult), dar – în ciuda criticilor celor ce le-au urmat – ne-au ridicat la un standard cultural întru totului similar celui al lumii civilizate. Generaţiei lui Blaga, Gheorghe Brătianu sau Francisc Rainer îi e dat să poată funcţiona plenar la parametrii unei culturi de calitate; avem astfel savanţi care nu doar discută de la egal la egal cu colegii lor din marile capitale ale lumii, ci vin cu o viziune proprie şi sunt capabili să susţină acea dezbatere de frontieră care face ştiinţa să avanseze. În acelaşi timp, industria, care se dezvoltă în ritm accelerat după 1920, îşi produce proprii specialişti, cu nimic mai prejos decât cei occidentali. “Tinerii furioşi” ai anilor ’20 – 30 nu mai au nici un complex cultural: cine citeşte jurnalele lui Eliade sau textele tânărului Cioran (ori bibliografiile lui Nicolae Mărgineanu sau cele ale lui Nicolae Petrescu) vede cum, la o vârstă încă juvenilă, aceştia asimilaseră perfect tropii discursului cultural european şi erau up to date cu lucrările semnificative ale momentului. Ceea ce pentru ei constituie un eşec e capacitatea de difuziune şi, implicit, de mobilizare – ceea ce înseamnă: de civilizare – a unor mase altmiteri inerte (căci rămase în afara valului modernizator al mediilor urbane) a culturii vehiculate de generaţiile precedente. Dar, luându-i în serios, pierdem în umbra criticii lor opera lui Spiru Haret, a medicilor rurali şi a echipelor

23

Profesorului Gusti. În 1948 lucrurile se răstoarnă: domeniile umane – din care venea cea mai puternică opoziţie la schematismul dogmatic al comunismului – sunt ireversibil mutilate, în vreme ce cele tehnice sunt încurajate, în linia industrializării accelerate promovate de regim. Dar nici măcar catastrofa indusă umanioarelor nu e în măsură să oprească inerţia bună a formaţiei interbelice: pe de o parte regimul tolerează – din raţiuni de propagandă – figuri majore ale lumii anterioare (precum Tudor Vianu sau George Călinescu), care prin simpla lor prezenţă constituie un contrast la ideologia oficială, pe de altă parte tocmai primitivismul acestei ideologii o face uşor reperabilă şi evitabilă în cercurile culturale care mai supravieţuiau. În anii ’50 – ’60 “lumea bună” – cea care alcătuia mediile culturale – trăieşte încă în siajul interbelicului. Corespondenţa dintre Radu Stanca şi Ion Negoiţescu, ori jurnalele lui Nicolae Balotă sunt o bună mărturie.

Teza mea este aceea că adevărata ruptură culturală nu se produce în ’48, ci mult mai târziu, prin anii ’70 – ’80[1], în speţă în momentul în care supravieţuitorii generaţiei interbelice sunt pensionaţi şi, în locul lor, ajung în universităţi oameni produşi în anii ’50 – ’60. Aceştia, în mod manifest (exceptând rarele cazuri de transmitere familială – Hadrian Daicoviciu ar fi exemplul cel mai bun), nu mai au anvergura predecesorilor lor. Educaţia le fusese deformată şi cultura lor era obiectul unei pseudomorfoze. Ne place sau nu, acesta e adevărul ultim al studiului: un scholar se formează în prima tinereţe; liceul, apoi universitatea şi anii doctorali sunt perioada marilor acumulări. Iar acestea au două repere fundamentale: textele majore care constituie structura de rezistenţă a oricărei discipline şi marii profesori, cei capabili să dea viaţă acestor texte şi să le insufle învăţăceilor dorinţa de a traversa purgatoriul studiului lor. În afara acestora, universitatea nu e decât un analog al fabricii, iar educaţia un pseudonim al producţiei. Purtat de elanul său constructivist, comunismul românesc considera că poate produce – pe ruinele şcolii distruse – mase de absolvenţi de studii superioare la fel cum fabricile produc tractoare. Efectul îl constituie generaţii de tineri care deşi învaţă mai mult, au o cultură infinit mai precară decât cea a celor care i-au precedat. Dincolo de ideologizarea – fatală – a disciplinelor umane, “producţia” de serie impune o anumită standardizare şi schematizare a conţinuturilor cunoaşterii. Structura internă a gândirii la lucru – metodologia – e exhibată şi ţinută a înlocui (şi a funcţiona ca scurtătură în raport cu) multiplicitatea surselor şi analiza menită a afina spiritul de observaţie. Sursele însăşi sunt foarte sărace: aproape toată creaţia dinaintea instaurării comunismului e prohibită (din varii motive, mergând de la condamnarea autorului, la prezenţa “Fundaţiilor Regale” pe copertă), iar contactele cu străinătatea – esenţiale pentru actualizarea informaţiilor – sunt (pentru 16 ani) practic suspendate. Dacă generaţiile vârstnice se repliază pe sursele acumulate în vremurile lor de glorie, tinerii nu au acces decât la informaţia oficială şi la fragmente – intens mitizate – de bibliografii găsite aleatoriu. La finele studiilor, oamenii aceştia sunt disciplinaţi, dar nu formaţi. Însă, în definitiv, nu acesta şi fusese obiectivul Partidului? Când, după 1964 – şi până prin 1975 – ’76, se reiau contactele cu străinătatea, pentru cei mai mulţi tineri universitari ele vin prea târziu. Cei care ies în Occident nu mai ajung ca să se formeze ci ca să citească ceea ce nu puteau citi în România. Doar în măsura în care aleg să rămână acolo şi să reia – în ritm accelerat şi pe cont propriu –

24

episodul formării se pot integra în acea lume. Dar fericiţii ieşiţi (şi întorşi) trăiesc acut drama inadecvării lumilor: informaţia occidentală nu are nici o circulaţie în România care trăieşte în continuare în disciplina strictă (inclusiv a cunoaşterii) anilor ’50, din care fuseseră evacuaţi ruşii. În plus, cei care ieşeau erau ei înşişi mult mai puţini decât necesarul învăţământului superior. Puţine fiind (atât la nivelul oamenilor, cât şi la cel al publicaţiilor), contactele cu străinătatea pot fi atent supravegheate. Iar această supraveghere – cu grade variabile – e omniprezentă în umbra ameninţării “Tezelor din aprilie”.  Ceea ce se naşte în siajul ei  e o formă degradată a mandarinatului cultural: la fel ca în Evul Mediu, profesorul întors de dincolo e singurul deţinător al cărţii (al cărţii decisive în domeniul lui), din care împărtăşeşte oracular unor studenţi perplecşi.

Vreau să fiu bine înţeles: nu judec şi cu atât mai mult, nu acuz. Cred că în marea lor majoritate, oamenii aceştia intraţi în universităţi după 1964 erau conştienţi de ecartul faţă de de generaţia care-i preceda, (cei) ajunşi în Occident, au încercat să recupereze cât au putut, iar întorşi în ţară s-au gândit – cu toată generozitatea – să împărtăşească cât mai multora esenţialul experienţei lor străine. Din această generozitate s-a născut un tip aparte de literatură, care va marca întreaga cultură română. Culturii interbelice i s-ar fi putut reproşa eclectismul ei: o mulţime de lucruri traduse şi publicate, fără o legătură clară între ele, cu uimitoare reuşite, dar şi cu goluri de neevitat. Comunismul vine cu o viziune centralizatoare şi totalitară: de acum se înaintează “cu întregul front” al cunoaşterii, iar expresia acestei ofensive – “corect” dirijate – e “manualul unic”. De unde, înainte vreme, omul îşi putea compune (sigur, cu riscul căderii în dilentantism, dar şi cu şansa găsirii a cee ce-i corespunde cu adevărat) propria viziune domenială, de acum era “îndrumat” de “cele mai competente autorităţi” pe calea sigură a cunoaşterii validate. “Manualul unic” al anilor ’50 e impus (şi, tocmai de aceea, puţin prizat); abia în anii ’60 – ’70 (după ce scapă parţial constrângerilor ideologice) devine căutat. Când spun “manual unic” nu mă refer în primul rând la manualele şcolare, ci la cursurile universitare şi, în general, la sintezele domeniale care apar în această perioadă. Ele sunt, pentru masa publicului cititor (începând cu elevii şi studenţii – proveniţi, cel mai adesea, din mediul rural) nu doar principala, ci adesea singura sursă de cunoaştere autorizată existentă pe piaţa timpului. E de la sine înţeles că orice cunoaştere individuală, în evoluţia ei, întâlneşte – ca etape obligatorii – la un moment dat manualul şi cursul universitar. Acestea sunt sinteze menite a panorama cunoştinţele unui domeniu şi a-i da tânărului orizontul în care-şi poate înscrie căutările. Manualul concentrează ceea ce cercetarea desfăşoară. Problema apare atunci când dincolo de manual nu mai e nimic, când sinteza realizată de el ţine loc de cercetare şi în afara lui nu mai e nici o cunoaştere de desfăşurat. Atunci, inevitabil, se ajunge într-o cultură a aluziei, a trimiterii, a surselor devenite mythes, rêves et mystères, la care nu avem acces, dar în care e bănuită o cunoaştere cvasi-esoterică. Literatura prohibită (şi subiectele ei) se încarcă cu o aură de importanţă pe care – în fapt – studiul lor aplicat nu ar justifica-o. Aşa se întâmplă cu cărţile interbelicului, cu diverse subiecte căzute, pe diverse căi, din Occident în lumea noastră (psihanaliza, religiile orientale, spiritualisme de tot soiul) sau chiar cu literatura cu circuit restrâns (de pildă cea teologică) publicată în acei ani. Varianta degradată a acestei

25

mitologii a surselor inaccesibile e teoria conspiraţiei; nu e de mirare că aceasta a prins atât de mult tocmai la oameni cu studii, pentru că ei sunt cei care – în timp – au dezvoltat complexul unei “alte cunoaşteri”, “adevărate” şi transistorice.

Însă dincolo de aceasta, e o corupere subtilă – deoarece-i speculează generozitatea – a funcţiei dascălului: scriind varii manuale (cursuri, istorii domeniale, sinteze, cărţi de popularizare, etc.), acesta devine, aproape fără să-şi dea seama, un rezumator (sau, dacă ne gândim la complementul manualelor – “culegerile de texte”, care înlocuiesc traducerile in extenso – un traducător). În mod insidios, manualul – care e o înşiruire didactică (adică mecanică) de rezumate – ia locul tratatului – care e viziunea proprie asupra domeniului de studiu în care un autor îşi dă măsura. Nu doar că pentru elevi şi studenţi orizontul cultural se rezumă la manual/curs, dar profesorul însuşi decade de la niveul gândirii asupra textelor fundamentale cu optica ultimelor cercetări (şi în dialog cu acestea) la cel de compilator al unor materiale altminteri indisponibile pe piaţa autohtonă a ideilor. Şi cum totul e menit declinului în această lume, nici aceste compilaţii n-au putut scăpa fatalităţii: cei care le-au preluat ca “surse” le-au “sintetizat” la rândul lor cum au putut, adică – cel mai adesea – simplificându-le, rezumându-le şi parafrazându-le. Ele, la fel ca seriile din sintagme din comentarii (le ştiţi: “Luceafărul literaturii române”, “filosoful poet şi poetul filosof”, “spaţiul carpato-danubiano-pontic”, etc. şi – în fruntea tuturor – “societatea socialistă multilateral dezvoltată”), au devenit în aşa măsură bunuri comune încât nimeni nu şi-a mai pus problema originii lor. De la simple sintagme la pagini întregi, de la vorbe de duh la traduceri compacte, lucrurile au început să se rostogolească de la un purtător la altul cu toată libertatea asocierilor conjuncturale. Aşa se face că nimeni n-a considerat că plagiatul prin rezumare ar fi ceva ilicit. Pur şi simplu condensai textul de manual/comentariu (căci la sursa lui nu aveai acces) – referinţa fiind adesea subânţeleasă – şi treceai mai departe. Astăzi, când plagiatul e denunţat ca o practică ilicită, mulţi nu înţeleg ce li se reproşează. Au rezumat alte rezumate, au tradus (şi au dat în nume propriu) texte care altminteri nu se găseau sau nu ar fi trecut (de cenzură, de piaţă) sub numele autorului lor. Oamenii aceştia se întreabă: faptul de-a pune în circulaţie idei se cheamă plagiat? Nu faptul că lucrul incriminat e furat e problema lor (furtul de idei fiind “politică de securitate” în comunism şi “strategie de supravieţuire” în capitalism), ci acela că au reintrodus ceea ce-au furat în circuitul pieţei domeniale. Şi multora cred că li s-ar părea normal să fie lăudaţi, nu acuzaţi pentru plagiat, parafrază şi rezumat. În lumea noastră bizară, plagiatul nu e considerat un furt, ci un act de generozitate: treci mai departe ceva care te-a marcat. Aproape la fel ca micile fraze sapienţiale – cu autor incert – postate pe Facebook. În plus, probabil oamenii aveau impresia că făcând aceste compilaţii realizează o breşă în edificiul masiv – de la început până la sfârşit – al ideologiei oficiale. În fapt, în acest jeu de dupes, ideologia era cea care câştiga: singura reuşită a autorului era micul pasaj, care se reducea rapid la o aluzie (dată fiind slaba circulaţie a cursurilor universitare) ce zbura din gură în gură. Nimeni nu o putea verifica sau desfăşura pentru că nu avea acces la surse şi rolul acestor aluzii nu era altul decât cel voit de putere: a detensiona o lume ţinută sub monopol ideologic. “Libertatea” obţinută astfel – faptul de a-i putea cita pe Nietzsche, pe Wittgensein sau pe Cioran – era foarte iluzorie. În

26

fapt, ea le dădea unor persoane pe care autoritatea statală le ţinea într-o marginalitate impusă iluzia unei superiorităţi acceptate tacit de destinatarii aluziei. Dar nimic mai mult. De la început până la sfârşit, puterea comunistă e cea care a fixat temele dezbaterii academice. Involuntar, universitarii i-au căzut în capcană: rezumând, au produs o cultură a rezumatului pe care diversele “Consilii de Stat” o puteau supraveghea (şi direcţiona – a se vedea ascensiunea naţionalismului şi “recuperările” ce-l însoţesc) cum voiau. Şi încă ceva: aşa cum o ştim cu toţii, rezumatul onest şi sinteza rezumatelor e ceva ce se învaţă într-un liceu bun sau în primii ani ai facultăţilor. A-i reduce pe universitari la această activitate revine la a-i infantiliza cu bună ştiinţă.

Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, anii aceştia – ’70 – ’80 – sunt şi cei în care universităţile sunt luate cu asalt, dat fiind că diploma de studii superioare devine calea cea mai eficientă a unei urbanizări rapide. Asta face ca examenele la universitate – în contextul unui numerus clausus planificat de Partidul-Stat – devin tot mai dificile şi, pe cale de consecinţă, examinarea tot mai tehnică şi mai mecanică. Această creştere a concurenţei, dublată de reducerea examenului la verificarea corespondenţei dintre răspunsul scris şi textul de manual duce, cu o viteză incredibilă, la explozia industriei meditaţiilor. Privită retrospectiv, ea pare paradoxală. Şi asta din mai multe motive: primul este acela că statul acelui timp era deosebit de suspicios faţă de orice formă de asociere neautorizată de oficialităţi. Ei bine, erau cazuri – legendare – de profesori care-şi instalaseră table în casă şi meditau serii de câte 10 – 15 elevi odată. În mod straniu, Partidul nu reacţiona în nici un fel. Apoi, cel puţin formal, se discutatu lucruri ce ţineau de cultură, pentru care alţi cetăţeni erau supravegheaţi. Nu şi meditatorii. Nu în ultimul rând, potrivit legislaţiei timpului, meditaţiile ar fi intrat uşor la rubrica “venituri necuvenite” (şi – dacă-l credem pe d-l Sima – nu erau deloc venituri neglijabile). Şi totuşi, acelaşi stat care sălta mereu câte un acar Păun pentru delapidarea unor bunuri destul de incerte nu părea deloc interesat de dezvoltarea exponenţială a meditaţiilor acelui timp. În schimb, toată lumea era: erau cunoscuţi profesorii – mai ales cei universitari – şi faptul că viitorul candidat trecea prin sufrageria lor părea a fi o garanţie a faptului că, devreme ce e cunoscut de cel ce face subiectele şi corectează lucrările, a domesticit puţin implacabilul fatum. O explicaţie banală ar fi aceea că şi “tovarăşii” îşi trimiteau odraslele la aceiaşi meditatori şi, ca atare, nu era în intresul lor să denunţe o afacere la care participau. Dar să nu reducem statul acelui timp la nişte banale complicităţi umane; dacă ar fi vrut, ar fi putut interveni. Problema e aceea că nu voia să intervină; sistemul meditaţiilor convenea puterii comuniste. Mai întâi de toate pentru că oamenii aceia făceau pe cont propriu o muncă pe care şcoala acelui timp (în mod particular Liceele Industriale) era din ce în ce mai puţin capabilă să o facă. Altfel spus, meditaţiile creşteau “nivelul educativ” al tinerilor fără ca statul – absorbit în alte preocupări – să investească ceva în învăţământ. Apoi pentru că oamenii aceia (profesori şi elevi) nu se adunau pentru a dezbate sensul culturii şi rolul ei în lumea acelui timp, ci pentru a învăţa în comun ceea ce statul nu reuşea să le inculce la şedinţe: supunerea. Ce altceva era mnemotehnica manualelor, a comentariilor şi a problemelor – tip din culegeri decât un exerciţiu interior de adecvare precisă (şi fără rest) la o solicitare exterioară? În ciuda a ceea ce se spune astăzi, oamenii acelui timp nu învăţau carte, ci învăţau să răspundă, prompt şi eficient, unei comenzi

27

venite “de sus”. Oricât de straniu ar părea, Ceauşescu a descoperit – pe acest teren – că poate obţine prin cointeresare mai mult decât obţinuse Dej – în alte “câmpuri” – prin frică. Exerciţiul acesta al disciplinei absurdului (al învăţării pe de rost a unor texte, formule şi sintagme pe cât de plate pe atât de abstracte), cel al obedienţei de tip perinde ac cadaver (ce consta în reproducerea mot-à-mot a textului învăţat), era, în ultimă instanţă, mai eficient pentru cei tineri decât armata. Căci în armată tinerii se pot solidariza în faţa celui ce le dă un ordin arbitrar, însă pentru examen fiecare e singur şi pentru a reuşi trebuie să interiorize ceea ce i se cere şi să facă dovada că a interorizat-o mai bine decât alţii. Profesorul, la rândul lui, era redus la rolul de simplu repetitor (ceea ce, pe vremuri, erau tutorii şi pedagogii claselor de liceu). E limpede că nu intrau în joc cunoştinţele lui domeniale (decât ca arabescuri ale discuţiei); el trebuia sa-i înveţe pe elevi manualul şi debitarea acestuia în form(ul)ele impuse de examen. Culme a cinismului: tot el era şi cel care făcea subiectele de examen, şi cel care corecta. Faptul că îi era luată complet demnitatea profesională (prin reducerea timpului liber la ore de meditaţii) şi vocaţia proprie (încurajarea gândirii libere înlocuită de reproducerea mecanică) era, încă de pe atunci, compensat de banii (şi “atenţiile”) care păreau a mai lustrui ceva din blazonul unei categorii pe care comunismul o marginaliza tot mai mult. Dar tocmai practicând – ca autor de manuale, de comentarii, de subiecte de examen şi ca meditator şi corector – mereu această disciplină a repetiţiei universitarul ajunge să substituie în el însuşi gândirea cu un formalism mecanic. A cădea de la libertatea gândirii şi de la farmecul balcanic al formulării în stereotipia formală a manualului – iată destinul universitarului în anii ’70 –’80. Acesta e, de fapt, motivul pentru care puterea comunista nu s-a opus nici o clipă, ba chiar a tolerat cu bunăvoinţă meditaţiile. Finalitatea lor ultimă era devastatoare şi pentru elevi, şi pentru profesori: ceea ce nici unii, nici alţii n-ar fi făcut obligaţi (poate nici bătuţi, ca-n anii ’50) pe marginea “Scânteii”, o făceau de bunăvoie pe marginea unui manual scos de o editură de stat. Nu manualul era aici în joc, ci pattern-ul comportamental pe care-l educa supunerea învăţătă temeinic. Nu întâmplător, în acea “epocă”, cele mai eficiente figuri culturale nu sunt – precum în interbelic – marii dacăli, ci marginalii (Constantin Noica e cel mai bun exemplu), inclusiv marginalii din universităţi.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

28

http://www.romanialibera.ro/societate/educatie/timisoara--studentii-isi-premiaza-profesorii-preferati-379556

Timişoara: Studenţii îşi premiază profesorii preferaţi Studenţii timişoreni i-au premiat pe profesorii care le-au marcat studenţia şi care au reprezentat o influenţă pentru tinerele generaţii, în cadrul celei de-a opta ediție a Galei Profesorului Bologna, un proiect al Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), informează un comunicat al ANOSR.

Astfel, 87 de cadre didactice universitare din întreagă țara, alese din peste 600 de propuneri făcute de studenți, au fost distinse cu titlul de „Profesor Bologna”. 

 „Faptul că sistemul de învățământ superior românesc are foarte multe probleme care trebuie rezolvate urgent nu este un secret pentru nimeni, însă cu toate acestea noi suntem bucuroși că există și exemple pozitive, care ne fac să credem că încă mai există speranțe pentru viitorul următoarelor generații, care ține mult de modul în care acestea vor fi educate. Din perspectivă noastră, a studenților, o parte din aceste exemple sunt acei profesori care nu doar ne aud, ci ne și ascultă, care nu pun la îndoială că merităm și suntem pregătiți pentru un sistem educațional mai bun, care nu ne-au considerat niciodată clienți, ci parteneri, care au reușit să împingă frontierele cunoașterii în anumite domenii, nu doar au reprodus ceea ce alții  au creat, care sunt membrii activi ai comunităților academice și ne îndruma și pe noi să fim parte din această comunitate și care reușesc să ne facă să umplem amfiteatrele de curs, fără să pună prezența obligatorie. Pe aceștia noi îi considerăm Profesori Bologna și ne propunem că prin ei să setam un model de normalitate care ar trebui să caracterizeze întreg sistemul universitar românesc.” a declarat Cristi Popescu, președinte ANOSR.��

Organizatorii evenimentului din acest an au fost Liga Studenților din Facultatea de Automatică și Calculatoare Timișoara (Ligă AC), care timp de nouă luni a pregătit toate activitățile necesare pentru a se asigură că cei mai buni profesori din sistemul de învățământ superior românesc vor ajunge să fie premiați pe scenă Operei Naționale Române Timișoara. se mai arată în comunicatul citat.

29

DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE F.S.L.I.

30