FAZANUL

Phasanus colchicus

DESCRIERE –CONFORMATIE CONSTITUTIE DATE BIOMETRICE GREUTATE CULOARE

Masculul se numeste cocos de fazan,femela fazanita sau gaina de fazan.In fauna autohtona a Asiei si in culturile artificiale si popularile din Europa sunt cunoscute mai multe subspecii de fazani din care enumeram :Fazanul comun ,fazanul gulerat, fazanul mongolic, fazanul verde sau japonez

Cel mai vechi si cunoscut in Europa este Phasianus colchicus colchicus, dar in ultimii 200 de ani au mai fost aduse subspeciile enumerate mai sus, cu care s-a incrucisat, incat in prezent in terenurile libere,fazanul comun aproape nu se mai gaseste in stare pura.

Fazanul comun este originar din regiunea Caucazului de unde a fost adus in Europa inca de Greci si Romani; in Anglia este mentionat din 1059, in Germania din 1250, in Ungaria din secolul al XVII-lea.Este mic la corp decat fazanul gulerat si cel mongolic si spre deosebire de acestia , nu are guler alb .Culoarea generala este mai inchisa decat la cei 2 amintiti,pe cap si gat –verde inchis, metalic, batand in albastru , in rest fondul este rosu , aripile brune verzui .Coada cu dungi transversale inchise.Este mai putin prolific decat ceilalti ,in schimb are o rezistenta mai mare,necesitand mai putina ingrijire din parea omului pentru a se mentine in teren.

GREUTATEA fazanului comun mascul( Intreg) este 1-1,5kg dupa varsta si starea fizica .a femelei este mai mica .Greutatea puilor este la ecloziune 17-20g,la varsta de o saptamana 20-25 g, la 2 saptamani 25-30g, la 4 saptamani 95-115g, la7 saptamani 285-325g,la 8 saptamani 365-415 g

CULOAREA

Fazanul de Formaza este si mai deschis la culoare decat cel gulerat.A fost adus din Europa din insula Formosa pentru calitatile sale de bun ouator.A fost tinut in crescatorii insa in terenul liber nu s-a mentinut.Are guler Alb .Asa numitul fazan negru nu este o specie aparte, ci un produs de selectie acelor indivizi ai fazanului de vanatoare care prezentau fenomenul de melanism .Crescatorii englezi au reusit sa obtina in 1920 acest fazan negru care are urmatoarele caracteristici : pe cap,gat ,gusa si parte din spate culoare neagra si nuanta de albastru si verde. Si restul penajului este inchis , inclusiv coada .Nu are guler alb

Culoarea mult mai inchisa se constata si al femela.

Este un fazan destul de mare la corp. Se intelege ca prin amestecul cu subspeciile colchicus,tarquatus,si mongolicus, se obtin diferite nuante de tenebrousus, care insa nu au luciul si frumusetea celui de origine.In cresterea fazanului se observa fenomene de albinism si melanism dar la mai putin de unul la o mie.

DIMENSIUNI

Fazanul comun-lungimea totala=80, lungimea aripii=25, lungimea cozii=42

Fazanul gulerat-lungimea totala=90, lungimea aripii=28, lungimea cozii-47

Fazanul mongolic-lungimea totala=94, lungimea aripii=29, lungimea cozii-48

Fazanul verde sau japonez,-lungimea totala=75, lungimea aripii=23, lungimea cozii-36

DIMORFISM SEXUAL

Dimorfismul sexual este foarte pronuntat , masculii fiind viu colorati, pe cand femelele au culoarea stearsa. Explicatia ar putea fi aceea ca fazanul este poligam si el este cel care atrage femelele si nu invers. Pe de alta parte, coloratia cenusie , modesta a femelelor este o adaptare la mediu, mai cu seama in perioada cuibaritului, dar si a cresterii puilor, homocromia, permitandu-I sa evite pericolul rapitoarelor. Intr-adevar penajul femelelor seamana cu solul si iarba uscata.

RAPORT INTRE SEXE

Proportia sexelor in terenul de vanatoare liber este de 1cocos la 5-6 fazanite, daca densitatea populatiei este mare si de 1 cocos la 3-4 fazanite daca densitatea este mica. Masculii si femelele intalnindu-se mai greu, este nevoie de un procent mai mare de cocosi spre a se putea produce fecundarea. Proportia ,dintre sexe are mare importanta din punctul de vedere al inmultirii naturale.

Primavara in timpul imperecherii daca nu exista suficiente femele, iar unii cocosi sunt batuti de rivalii lor, atunci ei parasesc terenul, ducand cu ei si femelele cu care sunt in grup. Cu cat numarul de cocsi in raport cu femelele este mai mare, cu atat si migratia sporeste.

APRECIEREA VARSTEI FAZANULUI

Varsta la femelele din captivitate nu depaseste 3 ani ,deoarece le scade productia de oua si sunt eliminate ,iar dintre cocosii din terenul liber , putini scapa de pusca vanatorului dupa 3 ani .

Pentru fazanite nu se cunosc criterii sigure de apreciere a varstei , aceasta insa este posibila la cocosi, dupa lungimea pintenului .

Pinten scurt- fazan tanar, pinten lung- fazan batran

Masurand lungimile pintenilor de5-15mm varsta de 5-6 luni.,lungimea de 10.5-17.5= 1,1/2., pentru varsta de 2,1/2 lungimi de 16-17 mm.

GLASUL

Glasul cocosului de fazan este un tipat strident, care poate fi auzit seara cand se urca in arbore pentru dormit, dimineata in zori cand coboara , ori de cate ori se considera amenintat de vre-un pericol, de exemplu cand vede o vulpe sau alta rapitoare , dar mai ales in perioada imperecherii( aprilie-mai).Femela scoate si ea un ticait slab, iar in copac se urca fara sa dea glas, puii piscuie usor

Dinte simturi cel mai dezvoltat pare a fi vazul si apoi auzul.

URMA

Cunoasterea ei are importanta atat la evaluarea efectivului , cat si la constatarea prezentei fazanului pe teren si a frecventarii hranitorilorDeplasarea preferata este mersul pe jos. Pentru aceasta este dotat cu picioare puternice , muschiuloase. In zbor se ridica numai de nevoie si nu parcurge decat o distanta de 200-300 m dupa care se lasa pe sol.Are suprafata aripilor mica de aceea pentru a tine in zbor un corp de 1-1,5 kg este nevoit sa bata des din aripi. Daca este silit sa se ridice din nou in zbor de 3-4 ori , fara a se putea odihni , oboseste.Neplacerea de a se ridica in zbor il face sa caute orice posibilitate de a se ascunde in iarba uscata, tufisuri si a scapa de urmaritor

ECOLOGIE

Biotopul. La popularea cu fazani a unui teren , mare importanta are buna alegerea a acestuia. Daca terenul nu indeplineste anumiete conditii ecologiece,fazanul nu va ramane in teren si toata munca depusa va fi zadarnica.

Aceasta pasere are obiceiul de a vagabonda. Aceasta se datoreste faptului ca in tara sa de origine , in anumite perioade apare lipsa de hrana , iar acest lucru il obliga sa faca deplasari mari pana unde gaseste hrana.

SOLUL Solul favorabil este cel argilo-nisipos, permeabil,

fertil pe care se poate dezvolta o vegetatie bogata. Nu este bun cel argilos, care se inmoaie in urma ploilor si se lipeste de picioarele fazanului, ingreunandu-I mersul.

Terenul de vanatoare castiga in calitate daca in cuprinsul lui se gasesc ape , fie curgatoare, fie statatoare, in special lacuri si balti , inconjurate de o centrua de stuf, papura si alte plante acvatice. Apa contribuie la imbunatatirea calitatii terenului nu numai pentru ca serveste la baut , ci si din motivul ca la marginea ei se dezvolta o fauna ce intra in hrana fazanului ,melci , rame si diferite insecte, iar stuful ofera adapost, mai ales iarna cand apa ingheata, iar in apropriere nu exista paduri.

De-a lungul apelor curgatoare exista vegetatie care ofera adapost , apoi exista plaje cu nisip de care fazanul are nevoie pentru scaldat si pietricele pentru sfaramarea hranei dure .

Trebuie aratat ca veghetatia are si un dezavantaj:la adapostul ei , data fiind inclinarea spre vagabondaj a fazanilor acestia se pot scurge in alte terenuri, mergand de-a-lungul raului.

ALTITUDINEA

Altitudinea favorabila pentru fazan este de la 0 pana la 200-300m, daca sunt indeplinite si celelalte conditii aratate. Expozitia generala favorabila este cea sudica, deoarece aici razele soarelui mentin o microclima mai favorabila de toamna pana primavara,. Zapada se topeste aici mai usor , deci raman petece dezgolite, in care se gaseste oarecare hrana si sufera mai putin la frig. Razele soarelui sunt necesare si in perioada incubatiei si a cresterii puilor. Expozitiile nordice sunt cautate de vanat numai vara, pe timp de caldura mare

CLIMA

Conditiile climatice sunt hotaratoare pentru dezvoltarea fazanului. Ploi multe in perioada nidificatiei si cresterii puilor (mai- iunie) influenteaza negativ sporul anual:ouale stau in apa si se racesc, puii fiind sensibili , racesc si mor .Paguba este mai mare in terenurile cultivate agricol unde sunt mai multe adancituri in care aduna apa decat in padure.

Mersul vremii in mai –iunie este hotarator pentru sporul din acel an . Ingheturile tarzii de la sfarsitul lunii apirlie si inceputul lui mai pot avea ca urmare inghetarea oualor.Razele solare sunt necesare , dar temperaturile foarte ridicate si secetele indelungare nu-I sunt prielnice.

Fazanitele nu stau bine pe oua , puii sufera de insolatie, deci au nevoie de adapost, insectele care servesc cu hrana sunt in numar mic . Sufera in special puii intarziati din diferite cauze .

Iarna grea cauzeaza pierderi fazanului nu atat prin temperatura scazuta , cat prin stratul de zapada care acopera hrama si il limiteaza posibilitatea de miscare. Daca vara in lipsa de arbori pe care sa se urce pentru dormit ,fazanul poate dormi si pe pamant . Grindina cauzeaza pagube oualelor , puilor si chiar fazanitelor ciocitoare.

Influenta negativa a temperaturii scazute se manifesta si sub alta forma: in urma unei ierni grele fazanii ajung in primavara cu organismul slabit si ca atare vor da mai putine oua, ceea ce duce la pui intarziati .

RASPANDIRE

Vegetatia conditioneaza si localizarea fazanului in teren in diferite anotimpuri .

Primavara in aprilie mai , cand vegetatia incepe sa se ridice si sa ofere adapost fazanului in cea mai mare parte , iese la camp , la inceput in culturi de paioase, mazare , borceag, lucerna,iar mai tarziu in porumbisti ., Cand frunzele porumbului incep sa se usuce si sa faca zgomot la adierea vantului , iese si cauta ierburile uscate ,gruparile de maracini.. toamna cand intreg campul este dezgolit, fazanul se retrage din nou in adapostul padurii iar in lipsa acesteia , in stufarisuri culturi de protectie si orice vegetatie care poate oferi adapost.Manifesta o slaba fidelitate fata de locul unde a crescut

In prezent in toate regiunile din tara noastra exista fazani in terenul liber, datorita popularii artificiale efectuate in ultimii ani . Numarul cel mai mare este in fostele regiuni :Bucuresti , Banat, Crisana, Ploiesti ,Dobrogea si Maramures, in timp ce in fostele regiuni , Brasov , Bacau si Suceava abia au fost introdusi in teren . De astfel , acestea din urma sunt in mare parte muntoase , oferind o suprafata mica apta pentru mentinerea fazanului.

ETOLOGIE -REPRODUCEREA

Maturitatea sexuala este atinsa la varsta de circa 10 luni , Imperechearea incepe primavara indata ce timpul s-a incalzit, de obicei in martie , dar momentul depinde de mersul vremii. In acest timp, cocosul are un teritoriu al sau in care nu tolereaza alt cocos. Fiind poligam , in jurul lui se aduna fazanitele ele fiind cele care vin la cocos. Cocosul isi apara gainile , luptandu-se cu rivalii., fazanitele ramanand invingatorului. Numarul de fazanite la un cocos depinde de proportia dintre sexe. Momentul inceperii imperecherii se cunoaste dupa faptul ca masculii umbla mult, scot tipete bat din aripi

LUNGIMEA PERIOADEI DE IMPERECHERE

Depinde de mersul vremii si de proportia dintre sexe: vremea rece incetineste sau chiar intrerupe imperecherea

Fazanita isi face cuibul pe pamant intr-o mica adancitura pe care o captuseste cu cateva fire de iarba uscata, eventual cu putine pene. Pentru cuib, cauta locuri adapostite de pasarile daunatoare: iarba uscata ramasa din anul trecut ,tufisuri , culturi agricole in care plantele au atins inaltimi mai mari ( lucerna, trifoi, secara)

Oatul incepe in functie de mersul vremii , cam la 1-10 aprilie si daca fazanita nu este deranjata, se termina in 3 saptamani .

Depune in medie 10-12 oua. Ouale au lungimea de circa 45 mm. diametru de 35 mm si greutatea de 29-30 g. Numarul de oua depinde si de varsta fazanitei : cea de un an produce10-15 oua, cea de 2 ani 12-18 oua, cea de 3 ani 8-14 oua, cea de 4 ani 6-10 oua , si in fine cea de 5 ani mia putin de 1- oua. Admitand ca o fazanita depunde intr-un sezon , in medie 12 oua cu greutatea medie de 29-30 g inseamna ca in decursul a 20-25 zile, cat dureaza perioada ouatului , fazanita pierde 350-360 g din cele mai valoroase substante ale corpului sau. De aici rezulta necesitatea , ca in pragul reproductiei , fazanita sa fie in buna conditie fizica, astfel organismul sau se resimte prin pierderea unor substante egale cu o treime din greutatea ei corporala, scazandu-I rezistenta la boli

Culoarea oualor este verzuie deschis dar unele sunt aproape brune. Cand ponta este completa , fazanita se desparte de cocos si incepe clocitul.

Durata incubatiei este de 24 zile putand fi depasit cu o zi . In prima saptamana a incubatiei , femela paraseste repede cuibul daca este deranjata , dar cu cat incubatia progreseaza , cu atat este mai statornica la clocit. Puii sunt nidifugi, parasesc cuibul imediat dupa iesirea din ou , hrana lor in primele luni este predominant de natura animala.

SOCIABILITATE

Fazanul nu este sociabil .Cocosii stau in aproprierea femelelor numai pe durata imperecherii, ei nu contribuie nici la incubatie , nici la cresterea puilor. Stoluri formeaza numai femela cu puii, pana ce acestia se individualizeaza, adica pana la sfarsitul verii .

HRANA

Dupa Sekera, citat de Bubenik, hrana fazanului din terenul liber se compune din :

-25% diverse animale : insecte in diferite stadii de dezvoltare , inclusiv gandacul de colorado, apoi viermi , melci, soparle, serpi mici, chiar si soareci

-12% seminte de plante lemnoase: salcam,stejari , corn , paducei , apoi plante ierbacee din paduree Solanum, Rubus , Anthemis.

-12% seminte, tubercule, radacini de plante agricole ( mai ales toamana si iarna)

11% substante minerale 9% seminte de buruieni 31% parti verzi de plante Prin consumul de insecte si seminte de

buruieni fazanul este folositor agri-culturii. Procentele de mai sus sunt numai orientative, deoarece ele pot varia in functie de situatia locala.Sortimentele de grana variaza si dupa anotimp astfel: cantitatea de hrana animala este neinsemnata iarna, creste in timpul primaverii si sporeste si mai mult vara, pentru ca toamna sa scada din nou.

Mediul acvatic ii este necesar nu atat nu pentru baut apa, cat pentru insectele si molustele ce se dezvolta pe malul apelor.

DENSITATEA

Fazanul in general este folositor agriculturii , totusi cauzeaza si unele pagube. In semanaturile proaspete de langa paduri, si scoate semintele din pamant,.uneori incoltite, Daca densitatea efectivului este mai mare , iar semanatura ocupa o suprafata mica, atunci paguba poate fi insemnata . Sa nu se uite insa ca aceasta pasare aduce agriculturii foloase mult mai mari decat pagube , prin consum de insecte daunatoare si seminte de buruieni

PAGUBE

In paduri paguba consta din consumul jirului, ghindei din semanaturile directe pe care le scoate din pamant prin riciit,

Din cercetarile stiintifice rezulta ca pagubele in totalitatea lor sunt mici.. Iar foloasele aduse padurii incomparabil mai mari

Dintr-o diagrama data de BEHNKE si LINDEMANN rezulta ca din totalul hranei pe care o consuma fazanul 12% reprezinta pagube, 26% foloase directe. 36% foloase indirecte si 26% este hrana indiferenta

DUSMANI

Dusmani are multi , iar pierderile sunt mari . Aceasta si din cauza ca fazanul nu este prea atent, nu stie sa se apere de dusmani .Pisicile hoinare , in primul rand apoi cainii cauzeaza pagube cele mai mari , cotofanele si ciorile cenusii le consuma ouale , vulpea, dihorul , viezurele , pisica salbatica ,nevastuica, chiar si ariciul si mistretul ii mananca oualele si puii .Dintre pasarile rapitoare , cel mai periculos este uliul porumbar. Ouale sunt consumate si de cioara de semanatura. Fara o combatere sistematica si eficienta a acestor dusmani nu se poate asigura o densitate corespunzatoare a fazanului ,oricat de bune ar fi conditiile de hrana, adapost si liniste.

BOLI

Bolile de care sufera fazanul sunt numeroasse ,dar dupa Behnke si Lindemann, cele mai frecvente sunt:

Pesta aviara, viermele rosu, diareea alba,tuberculoza aviara si coccidioza

Toate bolile de mai sus sunt frecvente si cauzeaza pagube mai mari in fazanerii. .Aici se poate interveni atat preventiv cat si curativ. In terenul liber ele sunt mai rare . De altfel aici posibilitatile omului de a interveni cu mijloace curative sunt nule .

MASURI DE OCROTIRE

RECOLTARE

Perioada de vanatoare stabilita prin lege este 1 noiembrie-31 ianuarie.

Metode de vanatoare a fazanului. Este permisa numai vanatoarea cocosilor.

Metoda cea mai frecventa este goana in padure

La vanatoarea cu goana se recomanda sa fie respectate in afara de regulile generale si urmatoarele:

Goanele sa fie scurte250-400 m Sa se stabileasca directia in care zboara

fazanii cand sunt starniti si sa se tina cont de ea

Cand se face planul vanatorii sa fie programate numai parcelele care au fazani suficienti

Cu 1-2 zile inainte de vanatoare sa se puna hrana din abundenta pe teren

Gonacii sa fie desi Cand din fata gonasilor se ridica un fazan ,

acestia trebuie sa strige “cocosi”pentru a face atenti vanatorii

In parcelele din paduri in care se gasesc fazanii in numar mare este indicat sa fie facute din timp adaposturi din nuiele impletite , inalte pana la pieptul vanatorului

Linia vanatorului sa nu fie asezata cu soarele in fata, iar distamta dintre vanatori sa nu depaseasca 40 m

Fazanii se impusca numai in zbor aceasta este o regula elementara de corectotudine vanatoreasca

VALORIFICARE

Valorificarea se face sub forma de vant impuscat . Se colecteaza in intreprinderi organizate in acest scop si se valorifica fie pe piata interna fie la export

Prin vanzare de vanat viu la export. Este cea mai rentabila forma de valorificare

Contra taxa de impuscare indeosebi pentru vanatorii turisti din alte tari. Acestia platesc o taxa pentru fiecare piesa de vanat impuscat .vanatul ramanand gratuit detinatorului

Trofeu la fazan pot constitui penele din ori care parte a corpului cocosului , la alegerea vanatorului . Adeseori sunt retinuti ca trofeu si naturalizati fazani intregi