„Din neferi-cire,

omenireaare capaci-tatea de a

produceprobleme noi

mai repede decât pot fi rezolvate cele vechi”

George emil palade

Ce am învățat oare din criza din 1929-1933 când Statele Unite au ieșit dincriză prin New – Deal-ul lui Rooseveltși crescând salariile? Nimic (Popescu,

1999; Popescu, 2010)... Învățământul,prin profesori, sănătatea, prin medici,cultura prin oamenii ei, muzeografi,experți, scriitori, artiști, pe urmă cerc-etarea, prin cercetători, se află înprimele rânduri ale unei asemeneasituații nefaste. În competițiatehnologică, din lipsă de mijloace maiales, suntem fundamental decalați.Cum stimulăm mediul de afaceri careeste principalul angajator aleconomiei? Nu îl stimulăm cum tre-buie.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Toți oamenii vor să aibesănătate, dar des factotul împotriva ei.“

Înțelepciune latină

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 442 anul XII vineri, 11 noiembrie 2016 1 RON

“Ierarhia materialelor este abolită. Unul singur le

înlocuiește pe toate: întreaga lume poate fi plastifiată,chiar viața însăși.”

roland barthes (Mythologies, 1957)

Având în vedere introducerea noului sistem de colectare selectivă a deșeurilor în orașulnostru, mi-am propus să abordez în perspectivă mai amplă problematica plasticelor, pornindde la situația gravă care preocupă comunitatea științifică - și nu numai - la nivel mondial,încercând sensibilizarea cititorilor în privința efectelor asupra mediului, economiei șisocietății în general.Un nou raport, prezentat anul acesta la World Economic Forum de către Ellen MacArthurFoundation și McKinsey & Company afost realizat cu participarea a peste 180 de experți șiprin consultarea a peste 200 de publicații. Acesta furnizează pentru prima oară o viziuneasupra unei economii globale în care plasticele să nu mai devină deșeuri creionând toți pașiipentru obținerea schimbării sistemice necesare.

Conf. Univ. Dr. Cornel jucan, ulbs

Noua economie a plasticului:regândirea viitorului plasticului

continuare ^n pag. 4,5

În 1957 (Tratatulde la Roma), Co-m u n i t a t e aEuropeană şi-apropus dreptobiectiv prioritar

pentru întregulteritoriu comuni-tar dezvoltarea

armonioasă, echilibrată şi durabilă aactivităţilor economice, un grad ridicat deocupare a forţei de muncă şi al protecţieisociale.În art.235 din Tratatul de la Roma seevidenţia preocuparea ţărilor membrede a „întări unitatea economiilor ţărilor şide a asigura o dezvoltare armonioasă,reducând decalajele între regiuni şiîntărzierile din partea celor mai puţin fa-vorizate.” De asemenea, ţările fonda-toare au recunoscut necesitateaatenuării impactului integrării economiceasupra forţei de muncă, în special, însectoarele economice, cât şi a realizăriiunui echilibru financiar între regiunile de-

favorizate şi cele favorizate. În versiuneainiţială a Tratatului de la Roma seprevedea crearea Fondului Social Euro-pean şi a Băncii Europene de Investiţii,deşi nu era prevăzută o politicăregională comună erau pretinse unelederogări de la procedurile generale aleunor politici comune cum ar fi creştereasocială a concurenţei agricole şi a trans-porturilor.

Conceptul de coeziune economico-socială a fost însă introdus explicit maitârziu, în anul 1986, prin Actul Unic Eu-ropean, care îl menţiona ca un obiectivesenţial al Comunităţii, menit să reducădisparităţile de dezvoltare.

Ulterior, prin Tratatul Uniunii Eu-ropene - coeziunea economico-socială(art. 158-162)- se reiterează faptul căuna dintre priorităţile Comunităţii esteaceea de “a reduce disparităţile de dez-voltare ale diverselor regiuni şirămânerea în urmă a celor mai defa-vorizate regiuni, inclusiv zone rurale”.

Conf. Univ. Dr. Paullucian, ulbs

- continuare in pag. 6,7 -

PRIORITĂţILE POLITIcIIREgIONALE cOMUNE

prof. Dan popescu

Fascinația istoriei ignorate (II)– parcursuri economice explozive

pentru care plătim un preț imens –

PUNCTUL PE EUROPA

bruxelles

În lucrarea defaţă ne prop-unem săp r e z e n t ă mc â t e v aconsideraţii cuprivire la teoria

modernă a portofoliului.Teoria modernă a portofoliului este unelaborat intelectual a doi economiștide marcă, Harry Markowitz și WilliamSharpe, lauriați ai Premiului Nobelpentru Economie, în anul 1990,datorită acestei realizări științifice. Inițial, H. Markowitz (1952) propunespre dezbatere științifică un modelmatematic de selecție a portofoliuluide active financiare, iar ulterior, doc-torandul său, W. Sharpe (1963) oferăun model simplificat, mai ușor de apli-cat, cunoscut în teoria financiară drept

modelul diagonal de selecție a porto-foliului.Ulterior apariției acestei teorii, un lucrude remarcat, așa cum sesizează R.Shiller, este faptul că: ”Mare parte dincercetarea desfășurată în teoriafinanțelor se concentrează pe strate-giile de tranzacționare cu termen scurtde finalizare și pe rezultatele aces-tora, precum și pe subiectul înrudit algestionării riscului. În forma sacanonică, știința finanțelor are caobiect alcătuirea variantelor optimeale portofoliilor de investiții” [Shiller,pg. 45].Ideea pe care se fundamentează teo-ria modernă a portofoliului este aceeade eliminare sau cel puțin reducereariscului portofoliului de active finan-ciare, lucru care se poate realiza prindiversificarea acestuia.

- continuare in pag. 3 -

DESPRE TEORIAMODERNĂ A

PORTOFOLIULUI

Conf. Univ. Dr. Vasilebrătian, ulbs

continuare in pag. 2

florenza, italia

viitorul plasticului2 VINERI 11 NOIEMBRIE 2016

urmare din pagina 1

Raportul confirmă faptul că întimp ce plasticele, în totalitate,cât și ambalajele din astfel demateriale sintetice sunt inte-grate în economia globalăfurnizând oserie de beneficii,lanțul lor valoric, privit înansamblu, cuprinde dezavan-taje semnificative. Evaluândpentru prima dată fluxurile deambalaje din plastic la nivelmondial, raportul demonstreazăcă cele mai multe dintre aces-tea, sunt folosite doar o singurădată, iar 95% din valoarea ma-terialelor plastice utilizate la am-balare, în valoare de 80-120miliarde de dolari/an, este de-finitiv pierdută pentru economie.Mai mult, ambalajele de plasticgenerează efecte secundarenegative, estimate de cătreUNEP (2014) la 40 de miliardede dolari. Dată fiind proiectatacreștere a consumului, seestimează că până în anul 2050oceanele vor conține mai multplastic decât pești (ca și greu-tate), iar industria plasticului vaconsuma peste 20% din totalulproducției de petrol, contribuindastfel cu 15% la totalul emisiilorde carbon globale anuale.Producția de plastic a crescutde peste 20 de ori în ultimii 50de ani, de la 15 MT în 1964 la311 MT în 2014. Din acestecantități, se colectează pentrureciclare doar 14%. Estimărileprezentate mai sus oferă operspectivă extrem de neagrăpentru viitor, în condițiile în carelucrurile nu vor căpăta o altăturnură. Această nouăeconomie a plasticului, descrisăîn raportul menționat, ia în con-siderare o nouă abordarebazată pe crearea unor căiefective de utilizare ulterioară aplasticului, pe reducereadrastică a deversărilor acciden-tale a plasticelor în sistemelenaturale, mai ales în oceane și,nu în ultimul rând, pe decu-plarea plasticelor de intermedi-arii de sinteză fosili. Toateaspectele menționate suntbazate pe un nou concept, re-spectiv gândirea economiei cir-culare. Înainte de a descrie propunerilesemnificative ale raportuluidoresc să prezint situațiareciclării plasticului în UniuneaEuropeană de la nivelul anului2014. Există 9 țări în care sub10% din deșeurile de plasticajung în depozitele de deșeuricu toate că ele, în general, suntinterzise. Altfel zis, acest tip dedeșeuri sunt reciclate înproporție de peste 90% înElveția, Austria, Olanda, Ger-mania, Suedia, Luxemburg,Danemarca, Belgia și Norvegia. Din păcate, România se află îngrupul țărilor în care mai multde 50% din aceste deșeuriajunge la depozit, rata de reci-clare fiind extrem de mică. Sun-tem clasificați alături deBulgaria, Grecia, Cipru, Malta șiLituania. ( conform PlasticsEu-rope, 2016)

La nivel mondial situația seprezintă astfel (conform rapor-tului menționat anterior): - din cadrul primilor 20 deproducători mondiali de plasticeși rășini 95% aparțin StatelorUnite și Europei, iar 5% restului

lumii- plasticul deversat în ocean(milioane de tone deversate înocean pe an) provine din: SUAși Europa (2%), 82% din Asia și16% din restul lumii.Vom continua în numărul viitorcu propunerile experților îndomeniu, bazate pe principiileeconomiei circulareBibliografieEllen MacArthur Foundation,(2016), The New Plastics Econ-omy. Rethinking the Future ofPlasticsPlasticsEurope, (2016), Plastics– the Facts 2016,http://www.plasticseurope.org/do c u m e n t s / d o c u -ment/20161014113313-plas-tics_the_facts_2016_final_version.pdfUnited Nations EnvironmentProgramme, (2014), ValuingPlastic: The Business Case forMeasuring, Managing and Dis-closing Plastic Use in the Con-sumer Goods Industry

Conf. Univ. Dr. Cornel jucan, ulbs

3VINERI 11 NOIEMBRIE 2016 apariții editoriale teoria portofoliului

urmaredin pagina 1

Teoria modernă a portofoliuluieste descrisă în principal deurmătoarele direcții de studiu șianume [Bratian (coordonator),2016, pg. 330]:

a) determinarea structuriiportofoliului optim, adică aportofoliului cu risc minim sau aportofoliului cu varianță minimă,caracteristic investitorilor cuaversiune față de risc (risco-fobi);b) determinarea structuriiportofoliului eficient, adică aportofoliului care este caracter-izat prin cea mai mare rentabil-itate pentru un anumit nivel datal riscului sau echivalent, celmai mic risc pentru un anumitnivel dat al rentabilității.

Ipoteza care fundamenteazădezvoltarea teoriei moderne aportofoliului este că rentabili-tatea fiecărei valori mobiliareaflate în portofoliu este subforma unei variabile aleatoare șieste normal distribuită,caracterizată de medie șivarianță. În această accepțiune,cuantificarea rentabilității șiriscului unui portofoliu de valorimobiliare se realizează tehnicprin intermediul rentabilitățiimedii, respectiv a varianței (dis-persiei) acestuia, întrucât oricecombinație liniară de variabilealeatoare distribuite normaleste tot o variabilă aleatoarenormal distribuită.

Iată cum caracteriza Markowitz

procesul de selecție a portofoli-ului eficient: ” Procesul deselecție a portofoliului de titlurifinanciare poate fi divizat îndouă etape. Prima etapă în-cepe cu observația șiexperiența și se termină cusperanțele despreperformanțele viitoare ale ti-tlurilor. A doua etapă începe cusperanța referitoare laperformanța portofoliului și setermină cu alegerea portofoliu-lui” [Markowitz, 1952, pg. 77].Noua paradigmă în gestiuneaportofoliului, introdusă de cătreMarkowitz, este o paradigmă aoptimalității și care are la bazăcriteriul rentabilitate-risc. Acestcriteriu ne spune că investitoriisunt caracterizați deraționalitate având aversiune larisc. Investitorii urmăresc celmai mic risc al portofoliului pen-tru un nivel dat de rentabilitatesperată.Modelul diagonal realizat decătre Sharpe este o alternativăla modelul Markowitz, ”unmodel simplificat al relațiilor din-tre titlurile financiare din porto-foliu, indicând modul în careanaliza problematicii portofoliu-lui să fie simplificată și posibili-tatea utilizării modelului pentruaplicații ale tehnicii Markowitz”[Sharpe, 1963, pg. 277]. Mod-elul Sharpe pleacă de lapremisa că poate să existe unfactor comun pentrucovarianțele din modelulMarkowitz sub forma unui indi-cator macroeconomic –rentabilitatea pieței de capitalcalculată pe seama indiceluibursier [Stancu, 2002, pg. 326].Acestea fiind spuse, în contin-

uare facem câteva precizări cuprivire la conceptele utilizatemai sus, și anume:

- prin variabilă aleatoareînțelegem acea variabilă carepoate să ia diferite valori înurma repetării experienței, fiindgenerată de cauzeîntâmplătoare, chiar dacăcondițiile de realizare a experi-mentului rămân neschimbate.Acesta este de două categorii:variabilă aleatoare discretă șivariabilă aleatoare continuă. Ovariabilă aleatoare estecomprehensivă dacă secunoște probabilitatea cu careeste luată fiecare valoare aacesteia;- o variabilă aleatoare normaldistribuită este acea variabilăcontinuă care se supune legiinormale de distribuție;- portofoliul cu risc minimexprimă acel portofoliu de ac-tive financiare care implică ostructură optimă astfel încâtriscul portofoliului să fie minim;- în teoria financiară, după cri-teriul risc, investitorii suntgrupați în trei categorii: riscofobi(cu fobie la risc); neutri(indiferenți la risc); riscofili (cupreferință pentru risc);- portofoliul eficient exprimăacel portofoliu optim (în faptportofoliu eficient este un porto-foliu optim) care implică ostructură eficientă astfel încâtriscul portofoliului este minimpentru o rentabilitate speratădată.

În continuare facem câtevareferiri cu privire la critica teorieimoderne a portofoliului, din per-

spectiva lui Nassim Taleb [Bra-tian (coordonator), 2016, pg.352]:

ü ”Cei care folosesc sigma(adică derivația standard) camăsură pentru gradul de risc șialeatoriu sunt niște șarlatani.Dacă lumea finanțelor ar fi fostgaussiană crahurile ar avea locla câteva miliarde de vieți aleuniversului. Oamenii acceptăcă au loc evenimente rare, darnu au fost dispuși să renunțe lagaussiană ca instrument princi-pal de măsură - nu avem nimicaltceva” [Taleb, 2008, pg. 311].ü ”Au construit minunate mod-ele platonice pe bazegaussiene, contribuind la ceeace se numește teoria portofoli-ului modern. ...Într-o lume încare acești doi indivzi primescNobelul, se poate întâmplaorice. Oricine poate devenipreședinte” [Taleb, 2008, pg.312].ü ”Markowitz și-a demonstratincoerența începându-și studiulfundamental cu: să spunem căîi cunoști pe E și V (speranța șidispersia). La sfârșitul articolu-lui acceptă că ei trebuie estimațiși, ce-i mai rău, printr-ocombinație de tehnici statisticeși o ” judecată de oameni prac-tici”. Ei bine, dacă acești para-metri trebuie estimați cu oeroare, atunci derivările trebuiescrise diferit și, bineînțeles nuam avea articol. ...Modeleleeconomice sunt extrem de frag-ile la ipoteze, în sensul că oușoară alternare în acesteipoteze poate duce, după cumvom vedea, la rezultate extremde importante în rezultate”

[Taleb, 2014, pg. 462].

Conchidem spunând că, H.Markowitz și W. Sharpe auelaborat o teorie de gestiune aportofoliului care este folosităastăzi la scară largă pentru ad-ministrarea portofolilorinvestițiilor financiare pe marilepiețe de capital din lume. Esteevident faptul că aceasta arecarențe, crahurile bursiere încăse produc, dar altă metodă maibună încă nu avem. Robert C.Merton sesiza, ”Înainte de teo-ria portofoliului, finanțele erau ocolecție de anecdote, reguli deaur și manipulări aleinformațiilor contabile. Teoriaportofoliului a permis evoluțiaulterioară de la acest potpuriu(amestecătură) la o teorieeconomică riguroasă ” [Taleb,2008, pg. 315].

Bibliografie:Bratian, V. (coordonator),Bucur, A., Opreana, C., (2016),Finanțe cantitative – Evaluareavalorilor mobiliare și gestiuneaportofoliului, Ed. ULBS;Sharpe, W., (1963), A simplifiedModel for Portofoliu Analysis,Management Science, Vol 2,No. 2;Shiller, R., (2013), Finanțele șisocietatea bună, Ed. Publica;Stancu, I., (2002), Finanțe, Ed.Economică;Taleb, N., (2008), LebădaNeagră – Impactul foarte puținprobabilului, Ed. Curtea Veche;Taleb, N., (2014), Antifragil, Ed.Curtea Veche;Markowitz, H., (1952), Porto-foliu Selection, The Journal ofFinance, Vol. 7, No. 1.

Conf. Univ. Dr. Vasilebrătian, ulbs

istoria ignorată VINERI 11 NOIEMBRIE 20164

urmare din pagina 1

Este vorba, firește, de un mediude afaceri real, și nu de acei es-croci care, de exemplu, neavândnici o proprietate înainte de 1944,au cumpărat, în ultimii ani, „drep-turile litigioase” ale proprietarilorveritabili – amânați aceștia dinurmă în susținerile lor la calen-dele grecești – și fiind„despăgubiți” din bani publici cusume imense, mult mai multdecât era prețul real alproprietăților respective. Suntaceștia, și alții, beneficiarii unuisistem venal, corupt. Mai multspeculativ și nu productiv,aproape deloc productiv. Un sis-tem în care s-a făcut și se faceavere de multe ori, unii zic decele mai multe ori, nu prinproducție, prin competiție, ci maiales prin specula de case șiterenuri, prin beneficiile venaleale unor politicieni venali(Popescu, 2016). Subiecții lui desucces l-au „învățat” perfect –chiar fără să-l citească, cei maimulți fiind ignoranți sau semidocți– pe marele dramaturg francezMarcel Pagnol care punea în gura„eroului” său Topaze, din piesa cuacelași nume, cuvintele: „Dacăvrei să ai, să iei bani, trebuie să-iiei de acolo de unde sunt”. Șiunde sunt oare banii de luat într-o economie puțin productivă? Maiales în sfera bani publici, atâțiacâți sunt (taxele și impozitele suntmari și multe comparativ cu ceeace „primim” social în schimb)... Desigur că nu toți politicienii suntașa. Sunt și oameni de bunăcredință, în slujba României, care

dau țării mai mult decât iau de laea. Unul și altul „zic” în fața unorasemenea situații rele, nefaste,dar nu este de ajuns. Riscăm ast-fel – ce zic eu riscăm, procesuleste în plină desfășurare – săavem o continuă hemoragiedemografică și economică, să negolim țara de populație,inteligentă, încă tânără, pregătită,serioasă, dar fără „pile”. Și care,de regulă, din păcate, are consis-tent barate drumurile nu doarcătre manageriatul unei economiîn diminuare, ci și către politică,cu atât mai mult într-o țară în care– cum s-a afirmat și se afirmă,adeseori, la toate nivelurile –corupția a devenit și esteendemică, hoțiile dure se țin lanț,atitudinile, de multe ori teatrale,ale politicienilor neavând nici unefect serios. „Teatrale” deoarecenu am perceput nici măcar oanaliză cât de cât exigentă asituației actuale, pe locuri demuncă și venituri, pe stareademografică catastrofală înprezent și viitor; peste 2-3decenii, avem o perspectivă pen-tru 14 milioane de locuitori, cefacem totuși? Precum și pe faptulcă din salariile pe care leprimește o mare parte apopulației nu se poate, practic,trăi. „Vocalizele” nu pot ține locnici de real și nici de social. De altfel, la noi, funcția politică separe că este mult mai rentabilă –practica a demonstrat-o și odemonstrează – decât aproapeorice manageriat cinstit îneconomie. Și mult mai ușoară.Spui vorbe și ai bani, influență,putere, prestigiu nominal, chiardacă nu real. Și atunci cum să seretragă politicienii venali, greudovediți sau care nu fac nimic,sunt ineficienți social? Acei oa-meni ce s-au remarcat foarte

puțin sau deloc în meseriile loranterioare? Nu se retrag, rămânpironiți pe poziții (Popescu,2016). De altfel, sistemul lor deevaluare este penibil: de câte oriau luat cuvântul în Parlament sauaiurea etc. și nu ce au făcut efec-tiv ca țara să se îndrepte, cum auarătat cu degetul vinovații și ceau făcut concret pentru pedep-sirea lor, pentru recuperareaimenselor sume furate - care nuse recuperează aproape deloc -și care ar putea alimenta pro-grame investiționale solide. Darcum să facă aceasta când eiînseși sunt, deseori, „vinovații”?...Cei care ar putea fi meritoși, săaștepte. Totodată, nu înțeleg dece actualii noștri politicieni, deniveluri cele mai înalte, miniștrii,secretari de stat, senatori,deputați etc. și-au votat salarii șiîndemnizații mărite, ca să seapropie de cele din Vest. Ce sămai vorbim de creșterea pensiilorlor. De ce oare așa, când salariileși pensiile celelalte la noi suntfoarte mici: întâi să crească aces-tea din urmă și apoi veniturile“servitorilor” națiunii. Un motiv înplus, deci, că nu puțini dintre ac-tualii politicieni nu au calitateanecesară pentru o țară cuaspirații. Dar cine să dovedeascăastfel? Schimbi pe cine cu cine?Tot speri că o să fie mai bine. Șinu este...9. Din nou se vădește cădin istorie nu am învățat aproapenimic. Ce va urma? Greu despus, într-o țară în care politichiaa înlocuit în bună măsură politica,iar în lume se vădește, deseori,similar. Desigur, dincolo de ges-turile subterane, fundamentale,serioase, eficiente pentru ei, alecelor foarte mari, de un fel saualtul, care conturează principaledirecții de evoluție nemijlocit și

propriu avantajoase. O lume încare, din nefericire, ne aflăm pepoziții marginale. O lume cuimense discrepanțe sociale. Dacăecartul între venitul mediu pelocuitor din țările cele mai săraceși statele cele mai bogate și put-ernice era, în secolul XIX, de 1 la6, astăzi acest ecart este de 1 la50. Semnificativ și grav. Sunt țări,economii care nu progreseazădeloc. Și mai grav este, însă, fap-tul că, în astfel de circumstanțe, omare parte, poate cea mai mareparte din populația lumii trăieștela limita sărăciei sau sub pragulde sărăcie. Un prag calculat lanivelul de jos (Popescu, 2014;Gendarme, 1963; Landes, 1988).Cu sărăcia și mizeria nu seconsolidează și nu progreseazănici națiunile, nici comunitățile,nici lumea globală. Și cât de mult au costat lumea învieți, nenorociri, dezastre, geno-cide, două războaie mondialepornite, în bună parte, și din și pefondul unor conjuncturiasemănătoare, dar și nenumăratealte războaie și conflicte... Estedrept, am redat doar câteva as-pecte. Evident, sunt și lucruribune. Și nu puține. Dar cele neg-ative sunt suficiente pentru a nepermite să tragem un hotărâtsemnal de alarmă pentru maimulte din itinerariile în curs șicare nu ne pot duce la ceva, îngeneral, bun...

* * *Să încheiem, aproape, cu celebraparabolă dinspre finalul secoluluiXVIII, a lui Claude Henry de Rou-vroy, conte de Saint-Simon, dincartea sa „LʹOrganisateur”.Parabolă care arăta, citând eu dinmemorie, că dacă Franța vapierde pe rege, pe fratele regelui,pe toți membrii familiei regale,curtenii săi, pe miniștrii săi cu sau

fără departamente, pe politicieniisăi, pe înalții prelați, pefuncționarii din ministere etc., șipe deasupra și pe cei zece mii deproprietari, cei mai bogați, dintrecei care trăiesc nobil, poporulfrancez va încerca un sentimentde milă, deoarece este milos, vafi o pagubă sentimentală, darțara, economia vor mergeînainte,. Dar dacă Franța vapierde pe cei mai buni 50 defizicieni, pe primii 50 de chimiști,pe primii 50 de filozofi, pe primii50 de bancheri, pe primii 200 denegustori, pe primii 600 deagricultori, pe primii 50 de fierariși continuă astfel enumerând pro-fesiunile industriale, dacă vapierde, astfel, pe francezii cei maiproducători, națiunea ar deveniun corp fără suflet, ar cădea ime-diat într-o stare de inferioritatefață de națiunile cu care este azirivală și ar continua să rămânăsubalternă față de dânsele atâtavreme cât n-ar repara aceastăpierdere. În fapt, Franța va fidistrusă... Să înțelegem ce estenecesar din aceste vorbe vala-bile, foarte, și pentru România.Avem motive să nu-l credem pemarele Saint-Simon? Eu cred cănu. Și să ne referim și la „Lestrentes glorieuses”, la cei„Treizeci de ani glorioși ai Eu-ropei și ai lumii”, de creștereeconomică reală, efectivă (1946-1975) examinați strălucitor de so-ciologul francez Jean Fourastié(Fourastié, 1979), ani urmați deceva peste „treizeci de ani triști”(circa 40 de ani), examinați,printre alții, și de mine, în modamplu. Și să ne întrebăm ce maiurmează: din nou ani de creștere,sau alți ani catastrofali? În lumeși în România? Răspunsul ține înmare măsură de ce am învățat șiînvățăm din istorie...

Dan popescu

VINERI 11 NOIEMBRIE 2016 5

urmare din pagina 4

referinȚe (selectiv)1935,Bainville, Jacques, Lesdictateurs, Denoële et SteeleEditeurs, Paris2015,2016,Cancicov, Vasile,Th.Jurnalul din vremea ocupației.Impresiuni și păreri personaledin timpul războiului României.Jurnal zilnic, august 1916-de-cembrie 1918, vol I și II, Edițieîngrijită de Daniel Cain, EdituaHumanitas, București, 1918,Colson, C., Organismeéconomique et désordre social,Flammarion, Paris1979,Fourastié, Jean „Lestrentes glorieuses”, Paris, Fa-yard1963,Gendarme, René, La pau-vreté des nations, EditionsCujas1998,Landes, David, S., TheWealth and Poverty of Nations,W.W.Norton and Company, NewYork, London2015,Lăcusteanu, Grigore, Am-intirile colonelului Lăcusteanu,ediție îngrijită de PandelePeligrad, Rodica, EdituraPolirom, București1981,Popescu, Dan, Civilizațieși industrie, Editura Albatros,București, pp. 138-1841984,Popescu, Dan, Cornulabundenței, un miracol?, Edi-tura Albatros, București,pp.106-1501987,Popescu, Dan, Universulîn alb-negru, Editura Albatros,București, pp.130-1861999,Popescu, Dan, Istoriagândirii economice de la în-ceputuri până la sfârșitul sec-

olului XX, Editura Continent,Sibiu-București2002,a,Popescu, Dan, Istorieeconomică–Istoria economieinaționale, Editura Continent,Sibiu-București, pp.58-972007,Popescu, Dan, Jurnaleconomic, Editura Continent,Sibiu-București, pp. 19-52; 106-112; 123-1392010,Popescu, Dan, Cataclis-mele economice care zguduielumea, Editura Continent, Sibiu-București, pp.11-112 ș.a.2011,Popescu, Dan, Amurgullumilor paralele, Editura Conti-nent, Sibiu-București, pp. 34-932012,Popescu, Dan, Crizaindecentă, Editura Continent,Sibiu-București2014,Popescu, Dan, Amenințăripentru secolul XXI, EdituraContinent, Sibiu-București,c,pp.21-82; 147-197; 293-3071991,Portocală Radu, Autopsiaunei lovituri de stat. În țara încare a triumfat minciuna, Edi-turile Continent și AgoraTimișoreană1819,Saint-Simon, ClaudeHenri de Rouvroy, conte,„LʹOrganisateur”, Paris, pp.10-20, citat după Ch. Gide și Ch.Rist, Istoria doctrinelor eco-nomice de la fiziocrați pânăastăzi, ed. V-a, Editura CasseiȘcoalelor, București, 1926,pag.286 ș.a1998,Toynbee, Arnold, J.,Studiu asupra istoriei (sintezăde D.C. Somervell), traduceredin engleză de Dan A.Lăzărescu, Humanitas,București1941,Veverca, Ion,Naționalismul economic, Edi-tura Analele economice și sta-tistice, București

1992... Le bilan du XX-ièmesiècle, Harenberg, Bruxelles,2016,Pomeranz, Kenneth, Lamondialisation du XIX siècle.Naissance du monde, LʹHistoirenr.425-426, juillet-aôut1990,Popescu, Dan, (semnatDan Genvra, în memoriabunicului său, general DumitruVrăjitoru) Domnul Interes șiDoamna Inițiativă, ziarul Liber-alul, nr.1, Serie Nouă, 12 ian-uarie, București 2002,b, Popescu, Dan, coordi-nateur et coauteur, Les pays delʹEurope Centrale et de lʹEurope

de lʹEst: allez, retour, allez verslʹéconomie de marché (1850-2000), vezi Popescu Dan De laprotection du developpementnational à la protection delʹinteret du capitalism interna-tional? Étude de cas:lʹéconomie roumaine, Univer-sité de San Andres, BuenosAires, 2015,a Popescu, Dan,Confruntările muncitorilor cupatronatul. Succintă privire întimp și spațiu, Transilvania,nr.8, pp.76-822015,b Popescu, Dan, în Studii

de istorie economică și istoriagândirii economice, coord. aca-demician Iulian Văcărel, vol. 17,București, vezi studiul DanPopescu „Alungareahughenoților... Toleranță șiintoleranță”2016,Popescu, Dan, în volumul„Penser lʹEurope”, EdituraAcademiei Române, București,vezi studiul Dan Popescu, Am-plificarea emigrării și imigrăriigenerată de integrare și glob-alizare. Capacitatea reală deocupare a economiei.

istoria ignorată

Dan popescu

penser l‘europe

penser l‘europe

politici regionale VINERI 11 NOIEMBRIE 20166

urmare din pagina 1

Mai mult, documentele actualefac referire la „coeziuneaorizontală, socială şi teritorială”având în vedere două compo-nente interdependente: coezi-unea pe verticală, ce vizeazădiminuarea disparităţilor, soli-daritatea cu categoriile socialedezavantajate şi coeziunea peorizontală, care seconcentrează asupra reduceriidisparităţilor regionale şi soli-daritate cu locuitorii din regiunileîn declin.

Necesitatea politicii de coez-iune este ilustrată cel mai binede situaţia disparităţilor dincadrul UE: cele 28 state mem-bre ale UE pot fi împărţite în treicategorii de dezvoltare, utilizândca indicator Produsul Intern Brut(PIB) pe locuitor: prima grupăcuprinde 13 state membre, alcăror PIB/locuitor este multdeasupra mediei UE; a douagrupă, de 10 ţări (8 noi membriplus Grecia şi Portugalia), arePIB/locuitor între aprox. 60% şi95% din media UE, iar a treiagrupă include 5 ţări - toate noistate membre, avândPIB/locuitor sub 60% din mediacomunitară.În aceste condiţii, politicaregională a UE se prezintă cafiind indisolubil legată de dimen-siunea orizontală a politicii decoeziune: ea este, înainte deorice, o politică a solidarităţiiconstruită în jurul obiectivuluicoeziunii economice şi sociale.

Ea se bazează pe solidari-tatea financiară a statelor mem-bre şi, ca urmare, o partesubstanţială a contribuţiei aces-tora la bugetul Comunităţii esteîndreptată către regiunile maipuţin prospere şi grupurile so-ciale dezavantajate. Prinaceastă politică, sprijinită finan-ciar de Instrumentele Struc-turale, UE ajută regiunile a cărordezvoltare este rămasă înurmă, sprijină reconversiazonelor industriale în dificultate,diversificarea activităţilor eco-nomice în zonele rurale aflate îndificultate şi regenerareaurbană a oraşelor în declin.Fondurile alocate politicii re-gionale depăşesc o treime dintotalul fondurilor UE.Particularitatea cea maiimportantă a politicii de coezi-une constă în caracterul ei ori-zontal şi interconectat cuaproape toate politicile comu-nitare.

Politica de coeziune şi polit-ica regională sunt consideratede multe ori sinonime, politicaregională a UE a luat naşteretocmai pentru a sluji bunadesfăşurare a politicii de coezi-une. De asemenea, politicade coeziune se află într-ostrânsă legătură cu politicilesectoriale ale UE (de transport,mediu, educaţie şi formareprofesională etc.). Acestea aupriorităţi clar stabilite prinTratatul UE, dar au puţine mi-jloace financiare comunitare ladispoziţie pentru atingerea per-spectivelor lor. În general,fiecare stat membru trebuie să-şi identifice resursele financiarenecesare pentru atingereaacestor priorităţi. Politica de co-eziune îşi extrage priorităţiledintre cele caracteristice politi-cilor sectoriale, concentrându-

se asupra acelor priorităţi carecontribuie la reducereadisparităţilor de dezvoltare întrestate şi regiuni. Pe de altă parte,politica de coeziune sprijinăobiectivele politicilor sectorialeprin ajutorul financiar comunitarsubstanţial.

Acest obiectiv prioritar alpoliticii de dezvoltare regionalăprevăzut în toate tratatele nu afost realizat în aceeaşi măsurăde toate statele membre, mem-brii fondatori au obţinut rezultateremarcabile, iar noile statemembre nu au obţinut rezul-tatele doritePentru a reduce astfel dedezechilibre, UE a conceput şipus în aplicare o serie de instru-mente structurale şi de coezi-une: Fondul European deDezvoltare Regională (FEDR),Fondul Social European(ESF),Fondul European de Ori-entare şi Garanţie Agricolă(FEOGA),Instrumentul Finan-ciar pentru Orientare în dome-niul Pescuitului (FIFG), FondulEuropean de Coeziune (ECF),Instrumentele financiare aleBEI.

Pe lângă fondurile structuralela nivelul UE au fost stabiliteurmătoarele iniţiative comu-nitare:- Iniţiativa Comunitară INTER-REG - privind încurajareadezvoltării armonioase, echili-brate şi viabile a întregii UE prinsprijinirea cooperării trans-frontaliere, transnaţionale şi in-terregionale;- Iniţiativa Comunitară URBAN- urmărind promovareadezvoltării urbane prin spri-jinirea regenerării economice şisociale a oraşelor şi zonelor adi-acente aflate în declin;- Iniţiativa ComunitarăLEADER - având ca scop spri-jinirea dezvoltării rurale;- Iniţiativa Comunitară EQUAL- privind promovarea mijloacelorde combatere a inegalităţilor depe piaţa muncii şi a tuturorformelor de discriminare prin in-termediul cooperăriitransnaţionale.

Între iniţiativele comunitare,

iniţiativa INTEREG s-a remarcatca având o foarte mareimportanţă deoarece a sprijinitşi cooperarea transfrontalierăîntre statele membre şi ţărilecandidate - pe de o parte, şi pecea între statele membre şiţările beneficiare ale pro-gramelor TACIS (AsistenţaTehnică pentru ComunitateaStatelor Independente) şiMEDA (Asistenţa pentru ŢărileMediteraneene) pe de altăparte.Fondul European de DezvoltareRegională (FEDR) s-a concen-trat asupra reduceriidisparităţilor regionale dincadrul UE, sprijinind în acelaşitimp dezvoltarea şi conversiaregiunilor. Prin intermediulFEDR au fost finanţate pro-grame / proiecte din zoneleacoperite de Obiectivele 1 şi 2,precum şi de obiectivele comu-nitare INERREG şi URBAN.În perioada 2007-2013 a avutloc reforma politicii de coeziuneÎn cel de-al III-lea "Raportprivind progresele coeziuniieconomice şi sociale" s-aevidenţiat importanţa unei noipolitici regionale comune.

UE face faţă provocării extin-derii din 2007, extindere care seconfruntă cu cea mai marecreştere a disparităţiilor eco-nomice şi sociale.

Pe lângă extindere, UE seconfruntă şi cu alte provocări:schimbări economice şi socialerapide; revoluţie tehnologică;globalizarea şi liberalizareacomerţului; dezvoltareaeconomiei şi societăţii bazatepe cunoaştere; îmbătrânireapopulaţiei şi creşterea imigrării;probleme de excludere socială.Reforma politicii regionaleînseamnă abordări strategice,priorităţi noi, un sistem deguvernanţă economică şi socialşi examinarea periodică şitransparentă a progreselor în-registrate. Pentru imple-mentarea reformei suntnecesare capacităţiileinstituţionale la nivelul întregiiUE.În consecinţă pentru pro-

gramele regionale, ComisiaEuropeană propune o listă carecuprinde un număr de temeconsiderate esenţiale: inovaţieşi economie bazată pecunoaştere; mediu şi prevenireariscurilor; accesibilitate şi ser-vicii de interes economic gen-eral.

Pentru programele referi-toare la ocuparea forţei demuncă, eforturile vor fi concen-trate asupra implementării re-formelor necesare pentru aînregistra progrese pe liniaocupării integrale a forţei demuncă, a ameliora calitatea şiproductivitatea muncii şi a pro-mova includerea socială şi co-eziunea socială conformrecomandărilor Strategiei Eu-ropene pentru Ocuparea Forţeide Muncă.

Cea mai importantă schim-bare intervenită în politica decoeziune în raport cu perioada2000 -2006 constă în faptul căobiectivele 1, 2 şi 3 şi cele patruiniţiative comunitare (INTER-REG III, Leader+, Equal şiUrban II) au fost reorganizateîncepând cu 2007 în doar treiobiective:- Convergenţă (prin care sesprijină regiunile rămase înurmă din punct de vedere aldezvoltării economice)- Competitivitate Regională şiOcupare (sprijină regiuni, alteledecât cele rămase în urmă cadezvoltare, pentru atingereaţintelor Agendei Lisabona) - Cooperare TeritorialăEuropeană (promovând o dez-voltare echilibrată a întreguluiteritoriu comunitar, prin încura-jarea cooperării şi schimbului debune practici între toate regiu-nile UE), organizat pe trei axe:cooperare transfrontalieră,transnaţională şi interregională .Bugetul alocat în perioada2014-2020 politicii de coeziuneeste de peste 325 de miliardeEUR , dintre care , 256 miliardeEUR pentru două fonduri struc-turale şi anume FEDR şi FSE.Partea din acest buget care va fialocată FEDR se va stabili lanivelul statelor membre.

Nivelul de cofinanţare necesarpentru proiectele finanţate dinFEDR este adaptat în funcţie dedezvoltarea regiunilor în cauză.În regiunile mai puţin dezvoltate(şi regiunile ultraperiferice),FEDR poate finanţa până la 85% din costurile proiectelor. Înregiunile de tranziţie, FEDRpoate finanţa până la 60 % dincosturile proiectelor, iar în regiu-nile mai dezvoltate, până la50%.Datorită noilor dispoziţii intro-duse de Tratatul de la Lisabona,Parlamentul European este pepicior de egalitate cu Comisia şiConsiliul în elaborarea de noireglementări privind fondurilestructurale. Regulamentulprivind FEDR pentru perioada2014-2020 a fost supus proce-durii legislative ordinare, încadrul căreia Parlamentul dis-pune de drepturi depline de apropune amendamente. În cur-sul negocierilor privind politicade coeziune a UE pentru pe-rioada 2014-2020, Parlamentula reuşit să crească flexibilitateaîn ceea ce priveşte aplicareanormelor în materie de concen-trare tematică şi priorităţile înmaterie de investiţii. De altfel,Parlamentul a consolidat spri-jinul acordat prin intermediulFEDR oraşelor şi politicilor ur-bane integrate

Strategia Europa 2020 aUE stă la baza tuturor politicilorde dezvoltare relevante lanivelul Uniunii Europene pentruperioada 2014-2020. Europa2020 are ca obiectiv dez-voltarea unei economii in-teligente, durabile şi favorabileincluziunii la nivelul UE, prin sta-bilirea de priorităţi care să încu-rajeze statele membre să atingăniveluri ridicare de ocupare aforţei de muncă, productivitateşi coeziune economică şisocială. Pentru a atinge acesteţinte, UE a stabilit cinci obiec-tive ambiţioase, referitoare la:ocuparea forţei de muncă, cerc-etare, dezvoltare şi inovare,schimbările climatice şi energie,educaţie, sărăcie şi excluziunesocială.

Conf. Univ. Dr. Paul lucian,ulbs

bruxelles

colosseuM

politici regionaleVINERI 11 NOIEMBRIE 2016 7

urmare din pagina 6

Pentru fiecare dintre acesteobiective, statele membre şi-austabilit propriile ţinte la nivelnaţional şi au definit direcţiile şimăsurile strategice necesarepentru atingerea acestora. Ceamai mare parte a asistenţei fi-nanciare relevante din parteaUE pentru Strategia Europa2020 va fi pusă la dispoziţie încadrul Politicii de Coeziune aUE, prin Instrumentele Struc-turale. Pentru perioada 2014-2020 s-au efectuat mai multemodificări: tehnologiileinformaţiei şi comunicării (TIC),competitivitatea întreprinderilormici şi mijlocii (IMM-uri), tre-cerea la o economie cu emisiiscăzute de carbon, adaptareala schimbările climatice, pre-venirea şi gestionarea riscului,protecţia mediului şi utilizareaeficientă a resurselor: pro-movarea sistemelor de trans-port durabile şi eliminareablocajelor din cadrul infrastruc-turilor reţelelor majore, ocu-parea şi facilitarea mobilităţiiforţei de muncă, incluziunesocială şi combaterea sărăciei,educaţie, dezvoltarea decompetenţe şi învăţarea pe totparcursul vieţii, consolidareacapacităţii instituţionale şi oadministraţie publică eficientă,posibila impunere de cătreComisia Europeană a unorcondiţionalităţi macro-econom-ice şi sectoriale statelor mem-bre – ex-ante şi/sau ex-post,alocări financiare suplimentareacordate statelor membreşi/sau regiunilor cu rezultatedeosebite în implementareşi/sau celor care obţin rezultatece contribuie la atingereaţintelor legate de strategia Eu-ropa 2020.

Strategia UE pentrumacro-regiunea Dunărea ar tre-bui, de asemenea, luată în con-siderare, în regiunile pentrucare aceasta este relevantă.Strategia îşi propune să creezeavantaje pentru locuitorii din în-treaga zonă printr-un sistem detransport mai rapid şi mai curat,energie mai ieftină şi maisigură, un mediu înconjuratormai prietenos, destinaţii turis-tice şi culturale mai dezvoltate

etc. În cadrul elaborării planurilor

de dezvoltare regională trebuiesă se ţină cont de contextul datde amplasarea periferică aRomâniei în cadrul UE, preved-erile documentaţiilor urmărindsă transforme acest aspectîntr-o oportunitate, întărind rolulRomâniei de hub între fluxurileeconomice dintre est şi vest. Înacest context trebuie asiguratăo atenţie sporită rolului strategicpe care îl are Marea Neagră,Dunărea, dar şi cei 1876 de kmce reprezintă graniţă a UE, nudoar a României (cu Serbia,Ucraina şi Moldova).

Această dimensiunetrans/inter-regională ar trebui săse reflecte în planurile de dez-voltare regională ale regiunilorîn cauză, mai ales în cazul încare investiţiile relevante suntfinanţate din surse diferite. Oabordare similară ar trebui, deasemenea, pusă în practică încazul regiunilor care au strate-gii de dezvoltare transnationalăşi inter-regională puternice, învederea evidenţieriicomplementarităţilor cu regiu-nile învecinate şi maximizareaeventualelor sinergii. Politicile altor potenţialifinanţatori ar trebui, de aseme-nea, luate în considerare,deoarece au un impact directasupra regiunilor în cauză. Cutoate acestea, este dificil săluăm în considerare acestepolitici, atâta timp cât strategiilealtor finanţatori nu sunt încădefinite pentru perioada 2014-2020. Mecanismul financiarEEA (European EconomicArea) şi Programul Norvegiande Cooperare intră în aceastăcategorie de potenţialifinanţatori bilaterali, deşi potconstitui surse relevante deasistenţă de tip grant pentru vi-itoarele Planuri de DezvoltareRegională.

Împrumuturile de la BancaEuropeană de Investiţii (BEI)este posibil să fie strâns legatede politicile UE pentru perioada2014-2020. Aceasta va con-tinua să se implice în aşa-nu-mitele iniţiative ‘4j’, alături deBEI şi alte organisme:

1.JASPERS - Asistenţăcomună pentru sprijinireaproiectelor în regiunile eu-ropene (BEI, ComisiaEuropeană, Banca Europeanăpentru Reconstrucţie şi Dez-

voltare (BERD) şi grupul bancarKfW)

2. JESSICA - Sprijin euro-pean comun pentru investiţiidurabile în zonele urbane (BEI,Comisia Europeană şi Bancade Dezvoltare a Consiliului Eu-ropei (CEB)

3. JEREMIE - Resurse eu-ropene comune pentru microîn-treprinderi şi IMM-uri (FEI,Comisia Europeană);

4. JASMINE - Acţiuneacomună de sprijinire ainstituţiilor de microfinanţare dinEuropa (FEI şi ComisiaEuropeană).

BEI şi alte instituţii financiarecum ar fi Banca Mondială sauBERD vor acorda, în general,împrumuturi investiţiilor identifi-cate ca reprezentând priorităţinaţionale, ceea ce subliniază şimai mult importanţa unei Strate-gii Naţionale de Dezvoltare Re-gionale cuprinzătoare.biblioGrafie1. Dumitru Miron, EconomiaUniunii Europene, EdituraLuceafărul, Bucureşti, 20062. Dinu Marin, Cristian Socol,Marius Marinaş, Economieeuropeană. O prezentaesinoptică, Editura Economică,

Bucureşti, 20043. Petre Prisecaru, Politici Co-mune ale Uniunii Europene, Ed-itura Economică, Bucureşti,20044. Nicolae Sută, Curs deComerţ Internaţional şi PoliticiComerciale, Editura Ceres,Bucureşti, 19925. Marius Profiroiu, IrinaPopescu, Politici europene, Ed-itura Economică, Bucureşti,20036. Gheorghe H. Popescu,Economie europeană, EdituraEconomică, Bucureşti, 20077. www.europa.eu

Conf. Univ. Dr. Paul lucian,ulbs

strasbourG

istoria ignorată VINERI 11 NOIEMBRIE 20168

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

verdun, 1916