FARMACOLOGIA COAGULĂRII

FARMACOLOGIA COAGULĂRII

HEMOSTAZA = oprirea spontană a sângerării în urma lezării vaselor sanguine.Mecanismele hemostazei: trombogeneza,coagularea și fibrinoliza.A).TROMBOGENEZA- primul răspuns hemostatic = spasmul vascular – vasoconstricția;- în câteva secunde,colagenul expus prin leziunea endotelială determină aderarea plăcuțelor sanguine;- în continuare,are loc agregarea plăcuțelor între ele;- mai departe,plăcuțele își pierd membrana și formează o masă gelatinoasă,printr-o metamorfoză vâscoasă;- acest dop ,alcătuit din plăcuțe ,asigură o oprire rapidă,de scurtă durată a sângerării;- pentru ca efectul hemostatic să fie de durată este nevoie de o


cimentare sau întărire a acestui dop – cu ajutorul fibrinei;fibrina apare ca urmare a unor stimuli locali (colagenul,unele substanțe eliberate din plăcuțe);

- Ulterior,cu vindecarea leziunii,agregatul plachetar și cheagul de fibrină sunt lizate /degradate;

- Trombina locală favorizează eliberarea de ADP (inductor puternic al agregării plachetare) și derivați ai acidului arahidonic (provenit din membrana plăcuțelor) cum ar fi PGI2,TxA2; se eliberează și serotonină (5-HT) din plăcuțe;

- TxA2 favorizează trombogeneza și determină vasoconstricție;

- 5-HT stimulează agregarea plachetară și produce vasoconstricție;

- PGI2 – sintetizată de endoteliul vascular,are acțiune antiagregantă plachetară;


Plăcuțele sanguine (trombocitele) = elementul central al hemostazei normale și a bolilor tromboembolice;

- Trombii sunt de 2 tipuri:trombul alb și trombul roșu;1.Trombul alb- Inițial ia naștere în artere (în vase cu presiune

crescută),mecanismul este cel descris mai sus,prin aderarea plăcuțelor la suprafața anormală (patologică) a endoteliului;trombul crește prin agregarea plăcuțelor fapt care stînjenește circulația și scade fluxul sanguin arterial;

- Această stare declanșează formarea de fibrină și apariția unui tromb roșu,în jurul trombului alb;

2.Trombul roșu- Se formează fie după mecanismul de mai sus,în jurul trombului

alb,fie de novo,în vene (vase de capacitanță,cu presiune scăzută);


- Inițial,trombul roșu se formează la fel ca în artere,prin aderarea plăcuțelor;foarte rapid se declanșeză procesele de coagulare cu apariția unui cheag de fibrină în care sunt înglobate și hematiile – este coada trombului;

- Coada se poate rupe foarte ușor și astfel se produce trombembolia pulmonară;

- Astfel de trombi se nasc în caz de tromboză venoasă profundă (TVP),la nivelul venelor pelvisului și a membrelor inferioare;

- Deși toți trombii au o structură mixtă,în trombii arteriali predomină plăcuțele iar în cei venoși predomină fibrina;

- Trombii arteriali determină ocluzia arterială ischemică iar trombii venoși produc embolia la distanță;

B).COAGULAREA SÂNGELUI


Definiție: coagularea este un ansamblu de procese sau reacții proteolitice în care un factor (zimogen) activat favorizează transformarea altui factor din forma inactivă în cea activă;unele sunt procese enzimatice altele ne-enzimatice.În procesul de coagulare intervin 13 factori – proteine și glicoproteine – activați secvențial,în cascadă.

Coagularea se desfășoară în 3 etape principale:I.Formarea complexului protrombinazic

- Elementul central este factorul Xa (Stuart-Power)

a).calea intrinsecă- Pe această cale coagularea este activată (inițiată) prin contactul

sângelui cu materiale încărcate electronegativ (structuri subendoteliale,LPZ bacteriene,endotoxine,plăcuțe activate);

- Factorul XII (în contact cu suprafață negativă) devine F XIIa;


F XIIa favorizează transformarea F XI în F XIa;

F XIa asigură activarea F IX în F IXa;

F IXa asigură activarea F VIII în F VIIIa;

Factorii IXa și VIIIa asigură transformarea F X în F Xa;

• În calea intrinsecă toate reacțiile se realizează cu participarea unor factori ce se află exclusiv în plasmă.

b).calea extrinsecă- Este mult mai rapidă;- Coagularea este inițiată de interacțiunea dintre factorul

tisular (FT)= o lipoproteină tisulară provenită din unele celule și factorul VII;

- Complexul FT – F VII determină activarea F X,rezultă F Xa;

II.Transformarea protrombinei în trombină


- În această etapă are loc transformarea proteolitică a protrombinei (F II) în trombină (F IIa) sub acțiunea complexului protrombinazic;acesta este format din F Xa,F Va(proaccelerina),fosfolipidele și ionii de Ca2+(factorul IV).

III.Transformarea fibrinogenului în fibrină- În această etapă are loc transformarea fibrinogenului (F I) în

fibrină insolubilă,sub acțiunea proteolitică a trombinei (F IIa).

Fibrina este apoi consolidată sau stabilizată prin formarea de legături covalente încrucișate – fenomenul de transglutamilare – proces catalizat de F XIIIa(acesta la rândulă său este activat de către trombină=F IIa).

În final,rezultă cheagul de fibrină sau trombul roșu.În ochiurile rețelei de fibrină sunt înglobate hematiile și plăcuțele sanguine.


- Amplificarea procesului de coagulare este asigurată de activarea suplimentară a F V și F VIII de către trombină.

- Coagularea poate fi inhibată de către o proteină plasmatică denumită antitrombină (AT).Heparina acționează anticoagulant prin cuplarea cu antitrombina III (AT III).

- Odată cheagul format acesta poate fi lizat prin intervenția sistemului fibrinolitic plasminogen – plasmină;

C).SISTEMUL FIBRINOLITIC- Coagularea sângelui și trombogeneza trebuie să fie niște

procese limitate,cu scopul opririi sângerării (hemostaza posttraumă,chirugicală),fără extinderea și diseminarea coagulărării sau să fie afectată circulația sanguină ;

- Plasma conține niște proteaze inhibitoare care inactivează rapid


factorii coagulării și astfel aceștia vor evita (vor scăpa de) locul agresiunii vasculare;

- Cele mai importante proteaze inhibitoare sunt: 1- antiproteaza, 2- macroglobulina, 2- antiplasmina și antitrombina.

- Dacă acest sistem este depășit apare CID (coagularea intravasculară diseminată);

- CID apare în caz de leziuni tisulare masive,liza celulară din neoplazii și boli maligne,urgențele obstetricale și sepsisul bacterian;

- Înafara acestor inhibitori ai factorilor de coagulare mai intervine și sistemul fibrinolitic.Plasminogenul inactiv se transformă în plasmină. Activatorii plasminogenului se nasc în urma leziunilor tisulare;

- Plasmina remodelează trombul și limitează extensia trombozei prin degradarea fibrinei;


- Sistemul fibrinolitic are o importanță fiziologică și terapeutică deosebită,astfel:

- Favorizarea (creșterea) fibrinolizei reprezintă o terapie esențială în IMA și embolia pulmonară;

- Scăderea fibrinolizei protejează cheagul de liză,scade sângerarea și ameliorează insuficiența hemostatică;

• Heparina (anticoagulant direct) și anticoagulantele orale (indirecte) nu interferează cu sistemul fibrinolitic.

Plasmina este o protează nespecifică.Ea descompune cheagul de fibrină dar și alte proteine plasmatice,inclusiv câțiva factori ai coagulării.Tratamentul cu trombolitice (fibrinolitice) conduce la dizolavarea atât a trombilor patologici cât și a celor de la nivelul leziunii vasculare.Astfel apare hemoragia (efect advers major).


Există medicamente care favorizează coagularea sângelui și oprirea sângerării (hemostatice – locale sau sistemice) și medicamente care împiedică coagularea (anticoagulante,antitrombotice).

Medicamentele care controlează și asigură fluidizarea sângelui se împart în 3 clase principale:

I. ANTICOAGULANTEII. ANTIAGREGANTE PLACHETAREIII.TROMBOLITICE

I.ANTICOAGULANTE- Medicamentele anticoagulante se împart în 2 clase:

A.Anticoagulante directe – acționează direct asupra unor factori ai coagulării; se mai numesc și anticoagulante parenterale,injectabile;B.Anticoagulante indirecte (orale,cumarinice) – interferează cu sinteza unor factori ai


coagulării.Acționează ca antivitamine K.A).ANTICOAGULANTE DIRECTE (PARENTERALE)1.Heparina- Heparina este un polimer alcătuit din resturi de acid

glucuronic,acid iduronic și glucozamină sulfatate;- Este un glicozaminoglican prezent în granulele secreteroii ale

mastocitelor.GM a heparinei este cuprinsă între 5000 și 30 000 daltoni,cu omedie de 12 000 daltoni.

- Heparina se extrage fie din mucoasa intestinală porcină ,fie din plămânii de bovine;

- Preparatele comerciale de heparină au o compoziție heterogenă (mai sunt prezenți cantități mici din alți glicozaminoglicani); în ciuda acestei heterogenități,acțiunea biologică a heparinelor este similară;


- 1 mg heparină este echivalent cu 150 UI iar 1 UI (USP)= cantitatea de heparină care împiedică coagularea a 1 ml de plasmă de oaie,timp de 1 oră,după adăugarea a 0,2 ml CaCl2 1%.

- Heparinele cu greutate moleculară mică (HGMM) se obțin din heparina standard (nefracționată) prin diverse tehnici; au o GM de 1000-10 000 D,cu o medie de 4500 D – sau echivalentul a 15 unități de monozaharid; acțiunea biologică se apreciază prin acțiunea anti-F Xa,mediată de AT;

- Heparina acționează prin cuplarea cu antitrombina (AT) = o polipeptidă glicozilată sintetizată în ficat.AT inhibă activarea unor factori ai coagulării precum trombina,F X și F IX;

- Heparina cu GM sub 5400 D (18 unități monozaharid) nu asigură efectul anticoagulant,adică inhibiția trombinei de către AT.


- Heparia are și acțiuni antiagregante plachetare ,în doze mari;- Favorizează eliberarea lipoprotein-lipazei în circulație și

clarifică (limpezește) plasma hiperlipemică;- Indicații terapeutice: tromboza venoasă

profundă,trombembolismul pulmonar,angina pectorală instabilă,IMA,angioplastaia coronariană și implantul de stent;

- HGMM sunt indicate ca tratament profilactic și curativ în trombembolia pulmonară,tromboza venoasă,angina instabilă.Avantajul HGMM constă în profilul farmacocinetic deosebit – nu necesită monitorizare strictă,se administrează sc și pot fi folosite ambulator;

- Heparina poate fi folosită și în timpul sarcinii;- Heparina se administrează pe cale iv sau sc;nu se absoarbe

din tubul


digestiv;este metabolizată de sistemul reticulo-endotelial;- În trombembolia pulmonară se administrează 5000 U heparină

bolus iv,continuat cu perfuzie iv,1200-1600 U/oră,cu seringa automată;

- Monitorizarea se face prin măsurarea aPTT;efectul anticoagulant se poate considera terapeutic dacă timpul de coagulare este de 1,8-2,5 ori mai mare decât valorile normale;

- HGMM se administrează pe cale sc,în 1-2 doze;au efect minim asupra testelor de coagulare și nu necesită monitorizare;

- Principalele HGMM sunt: enoxaparina (LOVENOX),dalteparina (FRAGMIN),tinzaparina (INNOHEP),ardeparina (NORMIFLO),nadroparina (FRAXIPARINA) și reviparina (CLIVARINE);

- Fondaparinux – este un medicament de sinteză cu structură pentaza-


haridică,folosit în doză unică în profilaxia trombozei la cei care urmează intervenții chirurgicale ortopedice;este indicat și în tratamentul emboliei pulmonare și a trombozei venoase profunde;

- Efectele adverse: principalul efect advers este sângerarea;efectul anticoagulant dispare în câteva ore de la sistarea heparinei;în cazul sângerărilor masive datorate heparinei folosim un antidot – sulfatul de protamină = un amestec de polipeptide bazice izolate din lichidul seminal de somon;dozele sunt minime,1 mg de protamină sulfat pentru fiecare 100 U heparină;se folosește frecvent pentru neutralizarea efectului anticoagulant al heparinei în cazul chirurgiei cardiace și a procedurilor vasculare.

- Trombocitopenia indusă de heparină (prin mecanism alergic),creșterea transaminazelor hepatice,osteoporoza și inhibiția sintezei de aldosteron din CSR (hiperkaliemie);


Alte anticoagulante directe (parenterale)1.Lepirudina (Refludan)- Este un derivat recombinat al hirudinei = inhibitor al

trombinei prezent în glandele salivare ale lipitorilor; - Este indicată pe cale iv în caz de trombocitemie indusă de

heparină;- aPTT trebuie să fie de 1,5- 2,5 mai mari decât VN;nu există

antidot pentru leprudină;2.Bivalirudina (Angiomax)- Este un compus sintetic cu 20 aa;inhibă direct trombina

printr-un mecanism similar lepirudinei;- Este indicată pe cale iv,ca alternativă la heparină,la cei ce

urmează angioplastie coronariană;


3.Argatroban- Compus sintetic cu structură asemănătoare L-argininei;- Are acțiune rapidă și este indicat pe cale iv în caz de

trombocitopenie indusă de heparină;4.Danaparoidul (Orgaran)- Este un amestec de glicozaminoglicani ne-heparinici obținut din

mucoasa intestinală porcină;GM medie este de 55 000 D;- Este indicat în profilaxia trombozei venoase

profunde;favorizează inhibiția F Xa de către AT;este eficace și în caz de trombocitopenie;

5.Drotrecogin alfa (Xigris)- O variantă recombinată de proteină C reactivă umană cu

acțiune anticoagulantă;acționează proteolitic inactivând F Va și F VIIIa ;


- Este indicat la cei cu sepsis sever în primele 48 de ore de la debutul disfuncției de organ (șoc,hipoxemie,oliguri);

- Are și efecte antiinflamatoare;- Riscul major constă în sângerare.B).ANTICOAGULANTE ORALE (CUMARINICE,INDIRECTE)1.Warfarina- Este un compus de sinteză cu acțiune anticoagulantă orală

folosit îndeosebi în SUA;- Se folosește ca sare sodică,se absoarbe complet din tubul

digestiv (are o Bd de 100 %);se leagă peste 90 % de albuminele plasmatice și are un T1/2 de 36 de ore (lung);

- Warfarina și celelate anticoagulante orale acționează prin inhibiția (-carboxilarea ) protrombinei,a factorilor VII,IX și X și a unor proteine


anticoagulante endogene (proteinele C și S).Vor rezulta molecule inactive biologic.

- Acest prosces de carboxilare este cuplat cu procesul de inactivare ( prin metabolizare oxidativă) a vitaminei K;anticoagulantele orale previn transformarea vitaminei K din forma epoxid (inactivă) în forma redusă sau hidrochinonică (activă);

Efecte adverse.Toxicitatea warfarinei.- Warfarina traversează placenta și produce tulburări hemoragice

la făt;are și efecte teratogene și produce malformații congenitale – anomalii ale oaselor și scheletului;nu se administrează în sarcină;

Dozele de warfarină se stabilesc în funcție de timpul de protrombină (timpul Quick);pentru eficacitatea anticoagulantă trebuie menținută o activitate a protrombinei de 25 % față de normal;


- Terapia anticoagulantă orală se conduce în prezent după așa numitul INR= international normalized ratio;

- Se determină TQ la pacientul aflat sub terapie anticoagulantă și se raportează la valoarea normală,valoarea martor;INR trebuie să fie cuprins între 2-3;

- Interacțiuni medicamentoase:sunt deosebit de importante,în special cele care conduc la un afect anticoagulant marcat,cu risc de sângerare;

De exemplu fenilbutazona și sulfinpirazona produc hipoprotrombinemie și inhibă funcțiile plachetare;metronidazolul,fluconazolul și cotrimoxazolul inhibă metabolizarea S-warfarinei; amiodarona,disulfiramul și cimetidina inhibă metabolizarea ambilor izomeri ai warfarinei;aspirina crește efectul warfarinei prin acțiunea antiplachetară;afecțiunile hepatice conduc la scăderea


sintezei factorilor de coagulare; cefalosporinele de gen.III-a inhibă flora intestinală care secretă vitamină K și inhibă (la fel ca warfarina) vitamina K-epoxid reductaza; barbituricele și rifampicina induc sinteza enzimelor care metabolizează warfarina și scad acțiunea anticoagulantă; colestiramina leagă warfarina la nivel intestinal (scade absorbția);

- În prezența vitaminei K (crește sinteza factorilor de coagulare) scade efectul anticogulant al warfarinei;diureticele clortalidona și spironolactona (prin concentrarea factorilor de coagulare) reduc și ele acțiunea anticoagulantă;

- Există unele medicamente care nu afectează acțiunea anticoaulantă: etanolul,fenotiazinele,BZD,opioidele,paracetamolul și multe antibiotice.

Tratamentul sângerării: oprirea medicației,vitamină K1 (fitomenadionă),


plasmă proaspătă înghețată,concentrat de complex protrombinic și factor VIIa.

II.ANTIAGREGANTE PLACHETARE

Funcțiile plachetare se află sub controlul a 3 clase de compuși,astfel:

1.Unii sunt sintetizați înafara plăcuțelor și acționează asupra receptorilor membranari: catecolaminele,colagenul,trombina și prostaciclina ;

2.Alții sunt sintetizați în interiorul plăcuțelor și acționează tot asupra receptorilor membranari: ADP,PGD2,PGE2 și serotonina;

3.Alții sunt compuși sintetizați în interioul plăcuțelor și acționează tot în interiorul acestora: PG,TxA2,AMPc, GMPc și calciul ionic.


Medicamentele antiagregante plachetare recunosc mai multe mecanisme de acțiune astfel: aspirina inhibă metabolismul PG (COX),altele inhibă ADP (clopidogrel,ticlopidina) iar altele blochează receptorii glicoproteici IIb/IIIa de pe plăcuțe (abciximab,tirofiban).

1. Acidul acetilsalicilic- Aspirina acționează antiagregant plachetar prin inhibiția

ireversibilă a COX plachetare,consecutiv scade (este inhibată) producția de TxA2;

- În doze mari inhibă și prostaciclina endotelială (efect nefavorabil pentru antiagregarea plachetară);

- Dozele recomandate pentru efectul antiagregant plachetar sunt de 75-325 mg/zi;

- Indicațiile terapeutice :boala coronariană ischemică,API,IMA, profilaxia accidentelor trombo-embolice la


cei cu FiA,la cei care urmează angioplastie coronariană și bypass Ao-coronarian;

- concentrația plasmatică eficace este 20g/ml;- dozele mici (antiagregante) sunt relativ bine suportate;

riscul hemoragic crește odată cu asocierea anticoagulantelor și a tromboliticelor;

- este contraindicată în caz de alergie severă,sângerări gastro-intestinale recente,ulcerul activ;

2.Clopidogrelul și ticlopidina- Ambele medicamente blochează ireversibil receptorii

plachetari pentru ADP;nu influențează metabolismul prostaglandinelor;

- Sunt eficace în prevenirea accidentelor trombotice la cei cu AIT,AVC constituit,API;


- Au indicație majoră la cei care urmează angioplastie coronariană și implant de stent;

- Efecte adverse – ticlopidina:greața,dispepsia,diareea (20 %),hemoragia (5 %) și leucopenia (1 %);uneori purpură trombocitopenică;ticlopidina este utilă la cei care nu tolerează aspirina;doza este de 250 mg de 2 ori pe zi;

- Clopidogrelul (Plavix) are mai puține efecte adverse,rareori neutropenie; uneori purpură trombocitopenică;este preferabil ticlopidinei;doza de întreținere este de 75 mg/zi;durata efectului antiplachetar este de 7-10 zile.

Blocante ale receptorilor GP IIb/IIIa- Sunt indicate la cei cu sindrom coronarian acut;- Complexul glicoproteic IIb/IIIa este un receptor pentru

fibrinogen,


vibronectină , fibronectină și factorul von Willebrand;activarea acestui receptor reprezintă calea comună,finală,pentru agregarea plachetară.Există cca 50 000 de receptori pe suprafața plăcuțelor.Pacienții lipsiți de acești receptori prezintă hemoragii iar afecțiunea se numește trombastenia Glanzmann.

1.Abciximab- Este un anticorp monoclonal,antagonist GP IIb/IIIa pentru

vibronectină;este indicat în caz de sindrom coronarian acut și la cei care urmează angioplastie coronariană;

2.Eptifibatide- Este un analog al unei secvențe terminale din lanțul delta al

fibrinogenului (porțiune care asigură legarea acestuia de receptor);

3.Tirofibanul


Toate medicamentele acestei clase sunt antagoniste ale receptorilor GP II b/IIIa și se folosesc pe cale parenterală.

III.TROMBOLITICE (FIBRINOLITICE)

Toate medicamentele trombolitice favorizează (catalizează) transformarea unui precursor inactiv denumit plasminogen într-o serin-protează denumită plasmină.

Ele creează o stare litică sistemică,generalizată ,ceea ce face să fie lizați atât trombii hemostatici (fiziologici,protectivi) cât și cei patologici;

Sunt medicamente indicate în special în tratamentul de urgență al IMA și a emboliei pulmonare.Alte indicații: TVP a membrelor inferioare,tromboflebita ascendentă ilio-femurală.


1.Streptokinaza - Este o proteină sintetizată de unele tulpini de streptococi;- Asigură transformarea plasminogenului inactiv în plasmină;- Se administrează în perfuzie iv 1,5 mil UI în 100 ml ser

fiziologic,timp de 30-60 min;- Rata de succes este de cca 65 % dacă tromboliza se inițiază

în primele 3 ore de la debutul simptomelor;- Pacienții care au anticorpi față de streptococ pot prezenta

febră,reacții alergice și rezistență la tratament.2.Anistreplaza (APSAC,complexul activator SK –

anisoilat)- Este un complex alcătuit din plasminogen uman purificat și

SK bacteriană.Complexul este acetilat pentru a conserva site-ul său enzimatic activ.


- Se administrează pe cale iv;are o mare selectivitate mai mare pentru plasminogenul din compoziția cheagului decât față de cel din plasmă;

- Doza este de 30 U în 5 ml soluție salină,bolus iv în 4-5 min,ideal,în primele 6 ore de la debutul infarctului;

3.Alteplaza (t-PA,Activase,Actilyse)- Este o serin-protează ce conține 527 de aa; are acțiune

activatoare slabă asupra plasminogenului în absența fibrinei;- În schimb,produce activarea plasminogenului legat de fibrina

din compoziția cheagului.Rezultă un efect limitat la tromb și astfel este evitată activarea și fibrinoliza sistemică;

- Este un medicament produs prin tehnologia ADR recombinat;- Este foarte eficace asupra trombilor din IMA (are un efect litic);- În IMA se recomandă protocolul accelerat:


- Doza totală este de 100 mg (2 flacoane a câte 50 mg) în decurs de 90 min;

- Inițial se dă un bolus iv de 15 mg;acesta este urmat de o perfuzie iv 0,75 mg/kg în decurs de 30 min (nu 50 mg) și apoi 0,5 mg/kg (nu 35 mg) în următoarele 60 min.

4.Reteplaza (Retevase,Rapilysin) și Tenekteplaza- Sunt variante recombinate ale t-PA disponibile pentru

tromboliza iv;- Nu prezintă avantaje în ce privește eficacitatea și toxicitatea

față de t-PA;- Reteplaza se administrează în dublu bolus iv de 10 U la 30

min interval;- Tenekteplaza se administrează în blous iv unic de 0,5 mg/kg.


Complicațiile terapiei trombolitice- Hemoragia reprezintă principala complicație.Ea se explică prin

2 acțiuni:1). liza fibrinei din trombul fiziologic - de la nivelul leziunii vasculare și 2).o stare litică sistemică ce duce la sinteza generalizată de plasmină,care la rândul ei va produce o fibrinoliză sistemică și la distrugerea unor factori de coagulare precum F V și F VIII.

- În ce privește complicațiile hemoragice după SK și t-PA,majoritatea trialurilor clinice subliniază că acestea se datorează heparinei asociate trombolizei;

- Ultimele trialuri arată că heparina nu conferă nici un avantaj față de tromboliuză + aspirină;

- Cea mai gravă complicație este hemoragia cerebrală (AVC hemoragic);

Contraindicațiile terapiei trombolitice


1).Intervenții chirurgicale în ultimele 10 zile inclusiv biopsia de organ; puncționarea de vase necompresibile,traumatisme severe,resuscitare cardio-pulmonară;

2).Sângerări gastro-intestinale importante în ultimeele 3 luni;3).Istoric de HTA necontrolată terapeutic (valori ale TA

diastolice 110 mm Hg);4).Sângerare activă sau tulburări hemoragice;5).Accident cerebro-vascular în antecedente sau tumori

cerebrale;6).Disecția acută de aortă;7).Pericardită acută.

• HEMOSTATICE• - sunt medicamente care împiedică sîngerarea;• - unele favorizează procesele de coagulare,altele

acționează asupra vaselor (cresc rezistența capilară)

• - hemostaticele se împart în două clase: hemostatice locale și hemostatice sistemice;

• Hemostatice locale• - sunt medicamente care opresc sîngerarea,prin

aplicarea pe suprafețe sîngerînde;ele produc fie vasoconstricție,fie coagulează proteinele de suprafață,fie favorizează coagularea sîngelui;

1.Adrenalina- Areo acțiune vasoconstrictoare puternică;- Este indicată ca hemostatic pentru oprirea

sîngerărilor din afecțiuni precum : epistaxis,extracții dentare,alte hemoragii de cauză ORL;

- Se administrează pe cale locală în diverse concentrații (0,1-2 la 1000)

2.Sulfatul de aluminiu și potasiu- acționează hemostatic datorită efectului astringent;- Este indicat sub formă de creioane/soluție în

sîngerări

• Superficiale;• 3.Trombina• - se administrează local sub formă de soluție sau pulbere;• - favorizează transformarea fibrinogenului în fibrină;• - este eficace în epistaxis,sîngerări după amigdalectomiii;• - este contraindicată administrarea sistemică (injectabilă)

– produce coagulare intravasculară masivă;• 4.Fibrina• - este indicată pentru oprirea hemoragiilor după

amigdalectomie,sîngerări de cauze stomatologice,după

• Intervenții chirurgicale în neurochirurgie,chirurgie plastică etc;

• 5.Gelatina• - se folosește sub formă de burete în diverse

sîngerări capilare și venoase;• - se poate lăsa la nivelul plăgii hepatice care

rezultă după colecistectomie;• Hemostatice sistemice• 1.Vitaminele K• - se folosesc pentru tratamentul sîngerărilor prin

deficit

• De vitamină K;

• - există 3 vitamine K: vitamina K1 sau fitomenadiona,vitamina K2,sintetizată de flora microbiană intestinală și vitamina K3,de origine sintetică;

• - vitamina K1 este indicată pentru oprirea sîngerărilor prin exces de anticoagulante orale,diateze hemoragice,purpura trombocitopenică,alte afecțiuni hemoragice;

• 2.Sulfatul de protamină• - antagonizează acțiunea anticoagulantă a heparinei;• - este indicat în caz de supradozaj al heparinei;

• 3.Venostat• - este un extract obținut din veninul unor șerpi;• - este indicat în unele sîngerări din afecțiuni

stomatologice,ORL sau ginecologice;• 4.Acidul aminocaproic• - este indicat în hemoragii prin hiperfibrinoliză;• - inhibă activatorii plasminogenului;• 5.Acidul tranexamic• - este indicat în hemoragii prin hiperfibrinoliză;• 6.Carbazocromul (Adrenostazin)

• - este semicarbazoma adrenocromului;• - acționează prin creșterea rezistenței capilare;• - este indicată în hemoragii digestive,ale retinei,în

sfera ORL;• 7.Etamsilatul (Dicynone)• - are acțiune antihemoragică în sîngerări capilare;• - este indicat în tratamentul unor sîngerări în sfera

ORL,stomatologie,oftalmologie,sîngerări digestive etc;

• Alte hemostatice• - sunt unele preparate din sîngele uman;

• - sunt indicate în diverse afecțiuni caracterizate prin deficitul congenital al unor factori ai coagulării;

• - Factorul antihemofilic A (factorul VIII),Factorul IX (complexul protrombinic),concentratul de Factpor XIII;

Date post:	11-Jun-2015
Category:	Documents
Upload:	yade
View:	3,691 times
Download:	0 times

FARMACOLOGIA COAGULĂRII

Documents