Farmaco 2011 - 2012 - Mg an III Curs 01

Coordonator de activitate didactică, Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru

1. Definiţii 2. Ramurile farmacologiei

3. Etapele dezvoltării farmacologiei

Noţiuni introductive


1. Definiţii

Farmacologia - studiază:interacţiunea dintre o substanţă activă şi un biosistem;modul în care o substanţă activă modifică procesele biochimice, fiziologice şi/sau psihologice în condiţii normale sau patologice, dar şi natura, acţiunea, posibilele utilizări terapeutice ale unei substanţe active.

Vechii greci: „pharmakon“ = buruieni. În latină „pharmacus“ = vrăjitor, om care face farmece, dar şi otrăvitor. Latinul „pharmacum“ - în româneşte farmec.

Medicamentul:este substanţa farmacologic activă care, prin interacţiunea specifică cu molecule ţintă, determină diferite efecte biologice;prin administrare este utilizat pentru diagnosticul, profilaxia,ameliorarea sau vindecarea unei boli.


3

farmacocinetică farmacodinamie

farmacologie clinică

toxicologie

farmacologie biochimică

farmacologie moleculară

imunofarmacologie

neuropsiho-farmacologie

farmacologie experimentală

farmacogenetică

farmacografie

chimie farmaceutică

cronofarmacologie

farmacognozie

RAMURI ALE FARMACOLOGIEI

Ramuri ale farmacologiei


Relaţii interdisciplinare

FARMACOLOGIE

CHIMIEBIOCHIMIE

FIZIOLOGIE

BIOFIZICĂMICROBIOLOGIEGENETICĂ

MATEMATICĂSTATISTICĂ

BIOLOGIE


3. Etapele dezvoltării farmacologiei

Farmacologia preumană: Unele animale, când sunt bolnave, caută şi ingeră plante ce ameliorează sau vindecă.Era primitivă:

Spiritele malefice erau considerate cauza bolilor diferite ritualuri pentru prevenirea şi tratamentul bolilor. Dacă există posibilitatea unei vindecări spontane, susţinerea psihicului bolnavului poate juca rol important. Apelul la supranatural, realizat de preoţi, are acţiune de „tranchilizare“ medicină psihosomatică.Au fost identificate sursele naturale de cafeină, plantele cu efecte euforizante şi halucinogene, posibilitatea de a obţine băuturi alcoolice prin fermentare.


Etapele dezvoltării farmacologiei

Era primitivă:Sumerienii: cel mai vechi document medical provine de aproximativ 5000 de ani simptome ale diferitelor boli, precum şi utilizarea diferitelor plante medicinale sau fragmente de plante în tratmentul acestora. Mesopotamia 4200 IC: alcoolul prima substanţă naturală utilizată terapeuticEgiptenii: teorii referitoare la declanşarea bolilor influenţarea modalităţilor de tratament ale bolilor. Indienii din America de Sud - utilizarea Curarei (extract din Strychnos şi Chondodendron) pe suliţe sau săgeţi pentru a imobiliza animalele, cu scopul de a le ucide mai uşor.

China (2700 î.e.n.): Shen Lung - culegere de remedii, modul lor de identificare şi de preparare.



Tăbliţa de argilă scrisă (2100 î.e.n.), în Mesopotamia Sumerienii preparau unguente cu uleiuri vegetale, decocturi, foloseau şi droguri animale şi minerale.Egiptul antic:

Se utilizau numeroase forme medicamentoase (macerat, decoct, colir, cataplasmă, unguent, pilulă, supozitor). Utilizau opiul, uleiul de ricin. In papirusul Smith (1700 î.e.n.) şi papirusul Ebers (1550 î.e.n.) -tratament cu ficat în anemie sau hemeralopie.Acum 3500 de ani, faraonul Thotmes al III-lea expediţie în afara Egiptului, pentru găsirea de noi plante medicinale. După 12 secole finanţarea cercetărilor lui Aristotel de către fostul său discipol, Alexandru cel Mare. Existau medici plătiţi de stat.



Grecii:Hippocrates (460-377 î.e.n.) a pus bazele medicinii ştiinţifice.Perioada helenistică: Sérapion înfiinţează (anul 260 î.e.n.) o şcoală denumită „Empirica“, bazată pe observaţia fenomenelor.

Claudius Galen (131-201 î.e.n., Roma).autor a 30 de cărţi despre medicamente efectele plantelor medicinale se datorează unor substanţe active conţinute în ele, a extins folosirea extractelor pe baza unei fundamentări teoretice.

După 16 secole, chimia avea să reuşească extragerea alcaloizilor în stare pură.Orientul mijlociu intrat sub stăpânire arabă începe să se dezvolte chimia şi câştigă teren ideea folosirii substanţelor pure, începe folosirea metalelor grele ca medicamente.



1240 separarea profesiei de medic de cea de farmacist (a fost decisă de împăratul Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, prin emiterea Edictului de la Salermo), separare care devine semnificativă în vestul european abia în sec al XVII-lea.Paracelsus (1493-1541) utilizarea chimiei în medicină, combaterea administrării simultane a unui mare număr de medicamente. Nu aurul, ci medicina este scopul chimistului!1546, Nürenberg prima farmacopee.Secolul al XVII-lea şi cele două secole următoare:

mişcare tot mai puternică de evaluare critică a valorii cunoştinţelor medicale şi a eficacităţii medicamentelor;secolul al XVII-lea, când 90 la sută dintre internaţii în spitale mureau, Thomas Willis, la Oxford „sistemele curative ignorează modul în care oamenii ar fi capabili de a le supravieţui“.



Secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea: Ideea folosirii cercetării experimentale pentru descoperirea de noi medicamente - François Magendie (1783-1855), Claude Bernard (1813-1878), R. Buchheim, O. Schmiedeberg. 1819, François Magendie a precizat locul de acţiune al stricninei (măduva spinării), iar în 1856 elevul său, Claude Bernard pe al curarei (sinapsa nerv motor - muşchi striat). De atunci, locul de acţiune a fost precizat pentru numeroase medicamente şi toxice, deseori, până la nivel molecular. Claude Bernard– „Introduction àl'étude de la médicine expérimentale“, apărută în 1865 evoluţia concepţiilor asupra ştiinţei şi cercetării experimentale.J. Lind, 1747, cerceta valoarea remediilor (zeamă de lămâie) în prevenirea scorbutului (după aproape două secole, s-a izolat vitamina C).1747 = anul de naştere al farmacologiei clinice.



Secolul al XIX-lea:Scoţianul William Withering, medic în Birmingham efectele administrării infuziei şi pulberii de digitală.Dezvoltarea chimiei şi a altor ştiinţe progrese în cercetarea şi purificarea medicamentului: primii alcaloizi în stare pură (morfina în 1804, stricnina în 1818, chinina în 1827). În 1821, Magendie publică la Paris primul formular medical în care sunt menţionate numai substanţe obţinute în stare pură.„Nihilism terapeutic“ (Viena) Joseph Škoda (1805-1881) -scepticism faţă de valoarea terapiei (A nu face nimic este cel mai bun lucru în medicina internă); în a doua parte a secolului, această concepţie şi-a pierdut aderenţii şi a trebuit să cedeze în faţa progreselor farmacologiei, ale terapiei cu seruri şi vaccinuri etc.



Secolul al XIX-lea:1849, Rudolf Buchheim (1820-1879) înfiinţează la Univesitatea din Dorpat (pe teritoriul ţărilor baltice) prima catedră de farmacologie şi primul laborator universitar de farmacologie experimentală. Cel mai strălucit dintre studenţii săi, Oswald Schmiedeberg (1838-1921), este numit în 1872 profesor de farmacologie la Universitatea din Strassburg, creând în jurul său cea mai impresionantă şcoală de farmacologie din câte au existat până în ziua de azi.

Medicamentul este obţinut:din surse naturale: vegetale, minerale, de origine microbiană, umană sau animală;prin semisinteză sau sinteză.


Farmacocinetică generală

1. Absorbţia medicamentelor 2. Transportul plasmatic al medicamentelor

3. Distribuţia medicamentelor 4. Metabolizarea medicamentelor

5. Eliminarea medicamentelor 6. Principalii parametri farmacocinetici.

7. Biodisponibilitatea. Tipuri de echivalenţe între formele farmaceutice

8. Concentraţia la echilibru. Cumularea9. Modele farmacocinetice


Definiţii

Farmacocinetica studiază viteza proceselor de absorbţie, distribuţie, metabolizare şi excreţie (ADME) a substanţelor medicamentoase şi a metaboliţilor lor, precum şi influenţarea farmacodinamiei (răspuns terapeutic sau toxic) la animale sau om.Model farmacocinetic termen care descrie simplificat realitatea, modelele sunt forme matematice ale căror constante (parametri) reprezintă factori importanţi pentru caracterizarea farmacocineticii unei substanţe (pot fi caracterizate procesele de absorbţie, distribuţie, metabolizare şi eliminare ale substanţei medicamentoase şi se poate optimiza tratamentul). Farmacocinetica utilizează modele matematice pentru a descrie şi pentru a prevedea modificarea în timp a concentraţiilor şi cantităţilor de substanţă medicamentoasă în diferite părţi ale organismului. Din punct de vedere farmacocinetic organismul este privit ca un sistem multicompartimentat, un compartiment reprezentând un sector din organism, fără sens fiziologic, dar în care substanţa medicamentoasă se distribuie omogen.


1. Absorbţia medicamentelor

Începe din momentul administrării medicamentului şi se termină când acesta ajunge în sânge sau direct la locul de acţiune.Bariere: fiziologice, biochimice, fizice.Creşte dacă:

viteza de disociere a medicamentului este mare;dimensiunile moleculelor sunt mici;polaritatea moleculelor este redusă (ionizarea este redusă);raportul dintre hidro şi liposolubilitate este în favoarea liposolubilităţii;gradul de irigare a ţesuturilor este mare.

Cu cât molecula este mai ionizată devine mai puţin solubilă se absoarbe mai puţin efect redus.


Particularităţi în funcţie de calea de administrareCalea enterală

OralăSublingualăIntrarectalăCalea parenteralăCalea topică.


2. Transportul plasmatic al medicamentelor

Transportul plasmatic al medicamentelor se face sub formă de fracţii libere şi fracţii legate de proteinele plasmei.Fracţiile libere:

Ajung rapid la locul de acţiune.Prezintă acţiune rapidă, foarte intensă, de scurtă durată.Se elimină rapid (prin filtrare glomerulară).

Fracţiile legate de proteinele plasmei:Ajung lent la locul de acţiune.Prezintă acţiune cu durată medie sau de lungă durată.Se elimină lent (prin mecanisme tubulare renale).Constituie “biodepozit dinamic” de medicament.

Între fracţiile libere şi cele legate de proteinele plasmei există un echilibru dinamic.


3. Distribuţia medicamentelor

= repartiţia medicamentului în organism (se face în funcţie de proprietăţile fizico-chimice ale medicamentului).În spaţiul:

vascular;vascular + extravascular;în tot volumul lichidian al organismului.

Se cuantifică prin:Volum de distribuţie (Vd) = constanta de proporţionalitate între cantitatea de medicament din organism şi concentraţia sa plasmatică:


4. Metabolizarea medicamentelor

Principalele reacţii de biotransformare metabolică:reacţii de fază I (oxidare, reducere, hidroliză);reacţii de fază II (reacţii de conjugare: glucuronoconjugare, sulfoconjugare, acetilare, metilare, conjugare cu glutation etc).Pe aceleaşi lanţuri enzimatice care metabolizează substanţele

endogene.Rezultă substanţe polare, ionizate, care se elimină cu uşurinţă. Efect al primului pasaj = metabolizare la prima trecere din intestin in circulatia sistemică (metabolizare în principal în ficat, dar şi la nivel intestinal)

Se evită prin: administrare sublinguală, administrare i.v., şi, doar în proporţie de 50%, prin administrare intrarectală.


5. Eliminarea medicamentelor

Renală (urină) – principala cale de eliminare:Biliară, intestinală (prin fecale):

circuit enterohepatic = parte din doza administrată se poate elimina în intestin de unde se poate reabsorbi parţial

Hepatică (prin metabolizare).RespiratorieSalivăLacrimiLapte (importantă pentru sugar)Fanere


6. Principalii parametri farmacocinetici

Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) (µg/ml sau mg/l sau ng/ml) Timpul la care se obţine concentraţia plasmatică maximă(Tmax)Aria de sub curba concentraţiilor plasmatice (AUC)Clearance-ul total (Cl)Timpul de înjumătăţire biologică (t1/2)


7. Biodisponibilitatea medicamentelor

Biodisponibilitatea se referă la mărimea şi viteza cu care substanţa medicamentoasă părăseşte locul de administrare.= cantitatea relativă de medicament care ajunge în sânge.= cantitatea relativă de medicament care ajunge în biofază (organ ţintă).

Biodisponibilitate absolută

Biodisponibilitate relativă

Medicament generic = o copie a unui medicament inovator, cu toate proprietăţile esenţiale ale originalului (medicament inovativ). Diferă de original prin excipienţi (cantitate, tip etc) sau alte proprietăţi fizico-chimice (forma/mărimea cristalelor etc).


8. Concentraţia plasmatică la echilibru. Cumularea

Administrarea ritmică, regulată

Cantitatea de medicament administrată este egală cu cantitatea eliminată

Cantitatea de medicament administrată este mai mare

decât cantitatea eliminată

Concentraţie steady-state(nivel de echilibru)

Cumularea = concentrare lentă în unele ţesuturi,

concomitent cu realizarea unei concentraţii plasmatice eficiente


9. Modele farmacocinetice

Modelarea matematicăModelarea fiziologicăModelarea farmacocinetică/farmacodinamică

Date post:	11-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	andries-bogdan-alexandru
View:	108 times
Download:	4 times

Farmaco 2011 - 2012 - Mg an III Curs 01

Documents