UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

STABILITATEA FAMILIEI ŞI UNIUNEA CONSENSUALĂ.

PARTENERIAT SAU INDIVIDUALISM LA ROMÂNI?

Autor:

Profesor coordonator : prof. univ. doctor Maria Voinea

CUPRINS

1

I. REZUMAT ...........................................................................4 II.INTRODUCERE :.................................................................4

Capitolul 1Argumentarea temei : concepte...............................4

Capitolul 2 Formularea ipotezelor şi explicarea acestora.........5

III. CADRU TEORETIC :........................................................6

Capitolul 2 Conceptul de familie...............................................6

2.1Particularităţile familiei europene în ultimele 5 decenii.....................7

2.2Trecerea de la familia tradiţională la familia nucleară şi la noi modele de convieţuire..............................................................................................10

2.3Abandonarea modelului familiei nucleare........................................13

Capitolul 3 Conceptul de uniune consensuală........................17

3.1 Evoluţia în timp şi spaţiu a uniunii consensuale.............................18

3.2 Grupurile de vârstă şi de gen şi uniunea consensuală în România.20

3.3 Natura şi specificul uniunii consensuale........................................21

3.4 Motivaţia partenerilor uniunuii consensuale..................................24

3.5 Popularitatea uniunii consensuale în ultimele 3 decenii................26

3.6 Uniunea consensuală în SUA .......................................................27

3.6.1 Începuturi ...Evoluţii...Studii............................................27

3.6.2 Specificul uniunii consensuale în SUA………………….30

3.6.2.1 Mariaj/ concubinaj – asemănări şi diferente……….31

2

3.6.2.2 Dimensiunea legală a coabitării în SUA...................32

3.6.2.3 Avantajele şi dezvajantajele uniunii consensuale în

SUA.......................................................................................................32

3.7 Familia şi uniunea consensuală în America Latina: Columbia, Costa Rica,

Mexic si Peru...............................................................................33

3.8 Uniunea consensuală în România................................................36

3.8.1 Societatea comunistă şi de tranziţie.................................36

3.8.2 Specificul şi dimensiune legală a concubinajului în

România................................................................................................39

3.9. Mentalităţi- Atitudini- Valori soaciale în Europa ........................42

IV. CADRU METODOLOGIC :...........................................44

Capitolul 4 Tipul cercetării, metode, tehnici şi instumente: caracteristici...............................................................................46 Capitolul 5 Analiza şi interpretarea datelor din interviu, studiu de caz şi scală...............................................................................49

V. CONCLUZII .....................................................................62

VI. BIBLIOGRAFIE..............................................................67

VII. ANEXE...........................................................................72

I. REZUMAT :

3

Cercetarea de faţă a plecat de la premisa că în domeniul vieţii familiale, dar şi de la nivelul

individului s-au petrecut numeroase schimbări, care m-au determinat să mă întreb asupra

stabilităţii familiei. Mai mult decât atât să observ că uniunea consensuală este un fenomen al

societăţii contemporane şi o realitate a vieţii indivizilor. De aceea prin analiza comparativă am

identificat caracteristicie şi evoluţiile familiei şi uniunii consensuale în contexte diferite: Statele

Unite ale Americii şi câteva ţări din America Latină şi Europa. Astfel că partea teoretică a folosit

informaţii şi date din principalele cercetări şi studii realizate specialişti străini şi români, urmând

ca partea empirică să folosească metode, tehnici şi instrumente calitative: interviul

semistructurat, studiul de caz şi scala de măsurare a atitudinii faţă de concubinaj. Acestea din

urmă m-au ajutat să ajung la următoarele concluzii. Uniunea consensuală este întâlnită la români,

la toate categoriile de vârstă, educaţie şi profesie, partenerii prezintând numeroase similarităţi.

Numărul mare de indivizi care întenţionează să se căsătorească confirmă ipoteza conform căreia

concubinajul este o etapă premergătoare unui viitor mariaj, astfel că echilibrul familiei nu este

afectat de practicarea pe o perioadă scurtă a alternativei la căsătorie.

II. INTRODUCERE :

Capitolul 1 Argumentarea temei : concepte

Studiul de faţă urmăreşte descrierea şi explicarea corectă a principalelor concepte şi anume

schimbare, familie, stabilitatea familiei în societatea contemporană, uniune consensuală dar

şi a dimensiunilor şi indicatorilor lor.

Schimbările care se petrec într-un anumit cadru social, economic, politic, cultural şi spiritual

trebuiesc atribuite particularităţii unui anumit timp şi spaţiu. Astfel că noţiunea de schimbare

corelează cu noţiunea de familie şi cu cel al stabilităţii ei. Acest lucru nu se referă la faptul că

familia şi-a pierdut din importanţă sau mai rău că a dispărut cu desăvarşire. Răspunsul este altul.

Realitatea cotidiană şi cercetările realizate au evidenţiat producerea unor schimbări în stilul de

viaţă al indivizilor şi implicit în cel al vieţii de familie. În acest sens nu îmi rămâne decât să ţin

cont de crezul profesorului de sociologie Ioan Mihăilescu care şi-a aplecat condeiul asupra

4

conceptului de familie şi a implicaţiilor sale, afirmând că : „schimbările intervenite sunt atât de

importante încât şi termenul de familie a devenit tot mai ambiguu, tinzând astăzi să acopere

realităţi diferite decât cele caracteristice generaţiilor precedente.” (Maria Voinea, 1993, p. 96)

Una dintre cele mai importante dezbateri şi analize în literatura de specialitate o reprezintă

discuţia despre centrul activităţilor, cerinţelor, aşteptărilor, normelor şi valorilor proprii ale

indivizilor, dar şi a celor impuse de orice societate, adică familia –“ comunitatea morală de bază

sau elementară...Fără familie nu există societate. Societatea este compusă, aşadar, din familii, nu

din indivizi. “ (Bădescu, 2002, p. 77)

Argumentarea temei porneşte de la întrebările - Este familia modernă stabilă în societatea

contemporană ? În ce constă instabilitatea acesteia ?

Plecând de la caracteristicile societăţilor şi urmărind adevărate spectacole ale vieţii sociale se

poate oferii o prognoză a ceea ce însemnă conceptul de familie. Aici ne referim la familia

tradiţională din România şi nu numai, la dimensiunile, structura şi funcţiile de bază ale acestui

tip de familie, la schimbările generate de principalele procese precum industrializarea,

modernizarea, migraţia şi urbanismul care au dus la trecerea de la familia extinsă la cea

nucleară, la ceea de origine şi la alternativele de convieţuire, adică la “menaj format de o

singură persoană, concubinaj, uniuni heterosexuale şi homosexuale şi familii monoparentale

materne / paterne.” (Voinea,1996, p. 79 )

Această temă este relevantă ca cercetare teoretică şi empirică deoarece susţine ideea conform

căreia uniunea consensuală poate reprezenta expresia modernităţii şi cea a manifestării libertăţii

de acţiune şi simţire pentru anumiţi indivizi din societăţile contemporane. Mai mult decât atât,

creşterea numărului de persoane din ţările europene, din statele americane şi latino-americane

care aleg această alternativă la căsătorie, contribuie la întărirea argumentării temei mele de

cercetat.

Capitolul 2 Formularea ipotezelor şi explicarea acestora

Plecând de la premisa că uniunea consensuală a fost şi este din ce în ce mai evidentă în

societăţile europene contemporane şi nu numai am elaborat ipoteza cercetării cu grad mare de

generalitate. Aceasta este următoarea : << Dacă uniunea consensuală devine un model

predominant de convieţuire în rândul tinerilor şi adulţilor atunci acesta afectează

5

stabilitatea familiei şi reduce numărul de căsătorii. >> Această ipoteză scoate în evidenţă

motivele pentru care unii indivizi aleg coabitarea ca formă de a trăi sub acelaş acoperiş (spre

exemplu – testarea compatibilităţii partenerilor, satisfacerea unor nevoi în special cea sexuală,

manifestarea independenţei partenerilor,etc.), avantajele şi dezavantajele coabitării , schimbările

care intervin în domeniul familiei şi căsătoriei.

Apoi mă voi oprii asupra ipotezei cu nivel mediu de generalitate/ ipoteza intermediară.

Aceasta se referă la evidenţierea caracteristicilor coabitării unei anumite grupe de vârstă

(studenţi, tineri, adulţi) şi dintr-un anumit mediu de provenienţă (familia de origine, divorţul

acestei, caracteristicile părinţilor, mediu rural sau urban) din Europa, SUA şi America Latină.

În cele din urmă voi folosii ipoteza cu grad minim de generalitate/ ipoteza de lucru. Aceasta

se aplică spaţiului românesc, în analiza familiei şi concubinajului şi în evidenţierea factorilor

generatori, dar şi a specificităţii acestora în timp.

Prin ipotezele formulate mai sus doresc să trag un semnal de alarmă în privinţa numărului şi

duratei uniunii consensuale, dar şi a viitorului familiei. Dacă numărul celor care nu îşi oficlizează

relaţia creşte , atunci mă întreb ce explicaţii pot fi date în acest sens. Ce ii determină pe oamenii

să aleagă aceste tipuri de angajamente? Au anumite avantaje? Devine un model de

convieţuire predominant pentru societăţile contemporane ? Este acceptat, promovat şi

protejat de indivizi şi societăţi? Sunt stigmatizaţi indivizii care aleg coabitarea ?

Plecând de la aceste întrebări şi folosind metode, tehnici şi instrumente adecvate – analize

secundare, studii realizate de specialişti, interviuri, studiu de caz-, dar şi dimensiuni şi indicatori

pe măsură, nu îmi rămâne decât să confirm sau infirm ipoteza, să punem în valoare avantajele

sau limitele acesteia, să constat dacă ea însăşi este o modalitate de a elabora noi ipoteze, dar şi o

etapă premergătoare unei viitoare cercetări ştiinţifice.

II. CADRU TEORETIC :

Capitolul 2 Conceptul de familie

În opinia mea analiza uniunii consensuale din unele ţări din Europa, America de Nord şi de Sud

nu se poate desăvârşii dacă nu se ţine cont de analiza conceptului de familie şi a evolutie sale în

6

timp şi spaţiu. Astfel că în paginile care urmează voi încerca să evidenţiez caracteristicile

familiei în Europa, dar şi specificitatea acesteia în spaţiul românesc.

2.1. Particularităţile familiei europene în ultimele 5 decenii : premise ale

instabilităţii familiei şi caracteristici :

Propun ca analiza familie europene din ultimii aproape 5 decenii- 1960-2006 – să înceapă cu

principalele schimbări ale familiei, a cauzelor şi consecinţelor acestora şi care să se refere la

indicatorii – rata căsătoriilor, divorţurilor, naşterilor, prima vârstă la căsătorie, apariţia altor

alternative de convieţuire/ concubinaj.

Pornesc analiza corelând indicatorul ratei nupţialităţii cu vârsta la prima căsătorie pentru a

evidenţia faptul că : vârsta influenţează calitatea vieţii de familie mai precis-stabilirea numărul

de membrii, a condiţiilor de locuit, creşterea nivelului de educaţie şi a posibilităţilor de a avea o

profesie mai bine remunerată şi implicit la creşterea satisfacţiei individului cu viaţa în general.

Schimbările evidente care au afectat familia sunt diverse. Prima se referă la scăderea ratei

nataliţăţii, problemă identificată şi de Anthony Giddens atunci când caracterizează evoluţia

familiei în Europa. (vezi figura 1, Anexe) O altă problemă se referă la rata nupţialităţii.

Parcursul ratei nupţialităţii pleacă din anul 1960 când majoritatea ţărilor din Europa aveau o

rată asemănătoare şi era cuprinsă între 7.2 – 9.5 %. Excepţia o reprezintă ţările din blocul

comunist unde rata era semnificativ ridicată- Rusia-12.6 %, Letonia-11%, România şi Ucraina-

10.7%. Proporţia valorilor maxime şi minime în anii 1980-Suedia şi Danemarca - s-au păstrat în

aceleaş ţări. Anul 2000 anunţă că 7.2% estre rată constantă a nupţialităţii în Europa. Tot aici

câteva ţări -Danemarca, Olanda, Iugoslavia şi Ucraina- care aveau o valoare minimă ajung să se

încadreze în categoria celor cu o valoare maximă. În mod surprinzător sau nu situaţia ţărilor-

Suedia, Belgia, Grecia,Bulgaria, Estonia şi Slovenia - care înregistrează în anul 2000 valori

minime urmează logica inversă decât ţările mai sus menţionate. Au trecut de la 5.2 %-7.2 % în

anii 1980 la 3.6%-4.5% în anul 2000. Uniunea consensuală este întâlnită la început în rândul

tinerilor din Europa de nord şi mai puţin răspândită odată cu creşterea vârstei. Ca o explicaţie pot

afirma că numărul persoanelor de peste 45 de ani care nu s-au căsătorit niciodată este destul de

mic. (Simion, 2002, pp.2-3)

După cum am văzut mai sus scade numărul căsătoriilor şi se înregistrează o creşterea a vârstei la

prima căsătorie în ţările dezvoltate. În anii 1980 vârstei la prima căsătorie a crescut în special în

7

Irlnada, Elveţia, Danemarca, Finlanda şi Suedia. Excepţie au făcut Grecia, Italia, Portugalia şi

Rusia. În anul 2000 modelul vârstei ridicate la prima căsătorie este reprezentat de Suedia- 30.2

ani. În opoziţie valorile minime se întâlnesc la indivizii din societăţile aflate în tranziţie-

Bulgaria, Litunia, Polonia, Slovacia, România, Slovenia, Albania şi Macedonia, dar şi în Rusia şi

Turcia. Creşterea valorilor în ţările de mai sus menţionate apare în anii 1990, modelul fiind

reprezentat de Slovenia. (Simion, 2002, pp.3-4)

Care sunt factorii care au dus la disocierea familiei ? Maria Simion (2002,pp.4-6) în articolul din

Revista “Calitatea vieţii” prezintă câteva cauze şi consecinţe ale instabilităţii familiei.

Factorii sunt diverşi : creşterea numărului femeilor care locuiesc singure/ celibatare – 45 %,

a celor care nu s-au căsătorit niciodată cu vârsta de peste 45 de ani sau care coabitează sau

care formează menaje cu un singur părinte. În ţările dezvolatate procentul femeilor cu vârsta

cuprinsă între 20-24 de ani care coabitează este de 20 % (Danemarca, Finlanda, Anglia, Franţa).

Mai mult decăt atât indivizii nu se mai căsătoresc atât de repede dacă au trecut printr-un

divorţ, alegând coabitarea. De asemenea creşte rata divorţurilor – cea mai mică valoare

înregistrându-se în Turcia- 0.06%, iar cele mai mari în ţările nordice, Anglia, fost comuniste în

special în rândul tinerilor, după doar patru ani de convieţuire legală. De asemenea sunt cunoscute

cazurile din ce în ce mai numeroase a adolescentelor din Occident care dau naştere unui copil

în afara căsătoriilor.

Scăderea fertilităţii şi a speranţei de viaţă duc la accentuarea populaţiei vârstnice- numărul

bărbaţiilor de peste 60 de ani este dublu faţă de cel al femeilor. În schimb sunt mai multe femei

văduve pentru că bărbaţii se căsătoresc mult mai târziu, mai mult şi au speranţa cu viaţa mai

scăzută decât femeile.

Cum mai putem explica instablitatea familiei şi alegerea altor uniuni? Un punct de pornire este

accentuarea schimbărilor mentalităţii femeii. Ea nu mai se consideră doar un suport emoţional

pentru copii şi soţ, societatea determinând-o prin dinamica ei să nu se mai considere singurul

factor socializator pentru proprii ei copii, devind astfel capabilă să se întreţină prin propriile

forţe. Dacă în trecut familia era întrţinută de către cele mai în vârstă persoane, în prezent

suportul în special cel financiar, emoţional şi practic este oferit de către tineri şi adulţi.

Astfel că formele familiei pot fii analizate pe continuum-ul familia nucleară- uniuni

consensuale- uniuni unde partenerii nu locuiesc împreună – familii formate din persoane

de acelaş sex, etc

8

Numeroasele rapoarte de cercetare a calităţii vieţii precum - First European Quality of Life

Survey. Family, work, social networks (2003,Cap.4 Importance of suport for social integration,

p67-97.)- analizează familia din perspectiva suportului: emoţional, practic şi financiar oferit

membrilor ei. Cum poate fi definit suportul informal? Moen (1997) afirma că acesta „foloseste

factori recidivişti sau protectivi <<dublură a vulnerabilităţii şi riscului, cunoscător al adaptării

succesului la provocări şi adversiatate>>, conţinând

ambele resurse personale şi sociale.”(First European Quality of Life Survey. Family, work, social

networks,2003,Cap.4, p.68 )

Aşa cum am afirmat mai sus familia reprezintă un suport emoţional pentru membrii acesteia.

Folosind indicatorul femei/barbati stresaţi cercetările au ajuns la concluzia că femeile sunt mai

stresate decât bărbaţii, acestia din urmă găsind în familie un mai mare suport emotional decât

femeile. Acest tip de suport este evident în cazul persoanelor în vârstă de peste 50 de ani (NMS

si CC3) şi de peste 65 de ani in EU15. Cazul noilor ţări intrate şi a celor care doresc să adere

poate fii explicat din prisma contextului politic al societăţilor comuniste care susţinea familia ca

pe singura forma de siguranţă. (First European Quality of Life Survey. Family, work, social

networks,2003,Cap.4, pp.78-80 )

În legatură cu suportul financiar femeile sunt cele care primesc mai mult suport din partea

familiei, bărbaţii apelând mai degrabă la colegi sau prieteni. Acest suport scade odată cu

creşterea vârstei- aprox. 20% din indivizii de peste 65 de ani nu sunt capabili să primească nici

un fel de suport datorită legăturilor sociale scăzute.(First European Quality of Life Survey.

Family, work, social networks,2003,Cap.4, pp.80-84 )

Pentru a întării ideile afirmate mai sus tabelul 1(vezi Anexe) subliniază importanţa pentru

indivizi a suportului oferit de familie. (First European Quality of Life Survey :Quality of life in

Bulgaria and Romania, 2003, p. 39)

O biectivele studiului : În primul rând voi extrage diferenţele dintre familie şi coabitare, în al

doilea rând voi scoate în evidenţă valorile sociale, atitudinile indivizilor despre coabitare şi

familie şi nu în ultimul rând voi sublinia gradul de satisfacţie ai indivizilor în cele două modele

de asociere.

2.2. Trecerea de la familia tradiţională la familia nucleară in spaţiul românesc

:

9

Într-ucât o parte importantă a cercetării empirice se aplică pe ţara noastră este necesar ca

începutul studiului de faţă să cuprindă evoluţia familiei româneşti de la origini până în prezentul

zilelor noastre.

În societăţile preindustriale predominau familiile largi, cu multe generaţii, familia confunzându-

se de multe ori cu o unitate de producţie economică. Definiţia profesorului Henri Stahl

surprinde esenţa familiei extinse : “se adună într-o singură gospodărie un grup destul de mare de

familii înrudite între ele, cuprinzând uneori peste 50 de membrii.” (Maria Voinea, 1993, p. 92 ).

Familiile extinse cuprindeau mai multe familii nucleare şi purtau numele de <<comunioane>>,

întâlnite în partea de sud-vest a României.

O altă caracteristică a acestui tip de familie era aceea că tinerii care se căsătoreau urmau să

locuiască împreună cu părinţii . Trăsăturile familiei tradiţionale în România sunt prezentate tot

de Stahl şi se referau la : situaţia tânărului proaspăt căsătorit, averea acestuia formată din loturi

de pământ, situaţia celui mai mic dintre descendenţi care era obligat să locuiască împreună cu

părinţii, să îi sprijine la bătrâneţe, să îndeplinească anumite sarcini după moartea lor, iar cu

privire la zestrea fetelor, aceasta se concretiza mai degrabă în lucruri mareriale : „ pe măsură ce

feciorii cresc şi le vine vremea căsătoriei, ei pleacă din casa părintească. Tatăl îi înzestrează cu o

parte din loturile de pământ ale familiei şi-i ajută să-şi construiască o casă nouă. Tatăl ţine pe

lângă el decât pe cel mai mic dintre feciori, care sigur va moşteni casa părintească, cu obligaţia

de a întreţine pe bătrâni până la moarte şi de a le face apoi slujbele bisericeşti şi pomenile ”

(Maria Voinea, 1993, pp. 92-93).

Familia tradiţională îndeplinea anumite funcţii specifice. Din punct de vedere economic familia

era autonomă pentru că agricultura presupunea exploatarea tuturor membrilor familiei, putând să

se asigure existenţa membrilor familiei. Tot ceea ce se producea se consuma în familie,

activitatea productivă devenind „un mod de viaţă “.

Funcţia socializatoare a familiei tradiţionale presupunea pe de o parte formarea profesională,

iar de de altă parte educaţia. Dacă pentru prima dimendiune ne referim la transmiterea

obiceiurilor vechi privind cultivarea pământului, pentru cea din urmă menţionată trebuie să se

ţină cont de transmiterea normelor, regulilor şi principiilor morale şi religioase, toate necesare

pentru integrarea tinerilor în viaţa familială şi socială.

10

O altă funţie importantă îndeplinită de acest tip de familie era funcţia de solidaritate a

membrilor familiei care se referea la îngrijirea copiilor, bolnavilor, împărţirea resurselor între

membrii familiei şi asigurarea securităţii.

În ceea ce priveşte relaţiile cu alte instituţii, putem spune că relaţiile sunt de cooperare şi

întrajutorare, relaţii ce se concretizau odată cu anumite sărbători religioase sau familiale. (Maria

Voinea , 1993, pp. 93-94)

Nu putem vorbii despre familia tradiţională dacă nu discutăm despre structura acesteia. Aceasta

din urmă avea ca obiective obtinerea productiei, buna gestionare a patrimoniului familiei şi

educaţia descendenţilor. Şeful familiei era de regula bărbatul cel mai vârstnic, care se bucura şi

de o experienţă lungă de viaţă. Situaţia femeii era una de subordonare, fiind obligată să asigure

creşterea şi îngrijirea copiilor, continuitatea grupului şi satisfacerea trebuinţelor menajului.

Descendenţii familiei reprezentau un semn al menţinerii grupului şi erau importanţi pentru că

participau la diversele sarcini ale cuplului şi gospodăriei.( Maria Voinea , 1993, pp. 94)

Afirmarea societăţilor moderne presupunenea modificări economice şi sociale, transformări ce

afectau structura şi fucţiile familiei. Procesele precum industrializarea, urbanizarea, migraţia

şi modernizarea îi determină pe indivizi să îşi desfăşoare propria viaţă după alte principii.

Apariţia unei noi clase sociale- cea a muncitorilor- determină schimbarea locului de muncă al

indivizilor şi anume de pe câmpul agricol în întreprinderi şi fabrici, dar totodată şi migratia mai

accentuată spre oraş.

Aşa cum afirma Alvin Toffler în lucrarea „Al doilea val”, familia nucleară a preluat locul

familiei lărgite, devenind tipul modern, acceptat şi răspândit în toate societăţile moderne :

„familia nucleară a devenit o trăsătură specifică a tuturor societăţilor aparţinând celui de-al

doilea val”.( Voinea, 1993, p. 95)

Aceste modificări s-au reflectat şi la nivelul funcţiilor familiei, care mai târziu, unele dintre

acestea au fost preluate şi realizate de alte instituţii: creşe, grădiniţe, şcoli, azile pentru

bătrâni.Acest lucru demonstrează faptul că începând de acum indivizii sunt angrenaţi şi implicaţi

în mod diferit în viaţa cotidiană, mai mult decât atât aceştia sunt dirijaţi de alte aspiraţii, idealuri,

scopuri.

Specialiştii încep să conştientizeze schimbările din planul familiei şi anume faptul că vechile

modele familiale se restructurează, afirmându-se alte forme de viaţă familială precum :

11

„extinderea celibatului, a concubinajului, a căsătoriilor de probă, creşterea divorţialităţii

„(Maria Voinea , 1993, p. 95)

Profesorul Ioan Mihăilescu sintetizează principalele schimbări cu privire la diversele

comportamente sociale, sexuale premaritale, la acceptarea şi toleranţa acestor comportamente şi

la rata nupţialităţii, naşterilor care se petrec în cadrul familiei în societatea românească

contemporană: “extinderea expunerii sexuale premaritale, a permisivităţii sociale şi a toleranţei

părinţilor faţă de aceste comportamente, scăderea ratei nupţialităţii, controlul fecundiţăţii.”

(Voinea, 1993, p. 95)

O altă schimbare care se petrece în cadrul familiei face trimitere la statusul bărbatului şi al

femeii, la creşterea satisfacţiei membrilor cuplului în noile forme de convieţuire ajungându-se în

mod inevitabil la instabilitatea familiei nucleare.

Autorul P. Sorokin anticipa încă din anii 1940 apariţia noilor forme de convieţuire, susţinând că

familia este : „o uniune sacră a soţului şi soţiei, părinţilor şi copiilor” care va rezista dacă vor fii

respinse căsătoriile sancţionate social, dar şi relaţiile ilicite dintre membrii unui cuplu. Copii vor

deveni din ce în ce mai independenţi faţă de părinţii lor, iar funcţiile îndeplinite de o familie se

vor reduce subtanţial. Astfel că familia devine echivalentă cu o : “ coabiare accidentală a femeii

şi bărbatului, căminul devenind un adăpost al relaţiilor sexuale.” (Voinea, 1993, p.96) Ceea ce

am afirmat mai sus este denumită de autor “teza crizei familiale”, teză îndelung dezbătută de

specialişti. Determinarea stabilităţii familei reprezintă unul dintre obiectivele studiului de faţă şi

pleacă de la preimisa că s-au produs numeroase schimbări în mentalitatea indivizilor şi implicit

în perceperea vieţii de familie şi de cuplu : ”ceea ce este evident este faptul că în viaţa de cuplu

s-au produs anumite modificări în valorile ei fundamentale .” (Voinea, 1993, p.96 )

Pentru a observa diferenţele dintre cele două tipuri de famile trebuie să ţinem cont de următorul

tabel-vezi Tabelul 2 (Maria Voinea şi Carmen Bulzan, Sociologie. Manual pentru clasa a 11-a,

Bucureşi. Editura LiceAll, 2000, p. 27) (vezi Anexe)

2.3 Abandonarea modelului nuclear şi afirmarea modelelor alternative

În lucrarea “Cuplul modern între emanciapre şi disoluţie” autorul Cristian Ciupercă (2000,

p.157 ) sugerează faptul că pentru a înţelege cum s-a ajuns la renunţarea la modelul familiei

nucleare specific societăţilor moderne şi postmoderne trebuie să se ţină cont de anumiţi factori

12

identificaţi de diverşi autori. Printre cei mai importanţi factori îi enumerăm pe următorii

modificarea continuă şi bruscă a valorilor specifice unei familii, apariţia, acceptatrea şi

accentuarea individualismului în diverse forme, adaptarae la cerinţele societăţii contemporane,

emanciparea femeii etc.

Interesant de observat este faptul că aşa cum susţin şi specialiştii, familia nucleară a reprezentat

renunţarea la tradiţie, la opinie publică, mai simplu spus indivizii unui cuplu îşi desfăşură viaţa

după propria ştiinţă, propriile reguli şi standarde. Renunţarea la opinie publică se datoreauă

proceselor de urbanizare, industrializare şi modernizare, apărând ceea ce numea Emile Durkheim

(1983), unul dintre cei mai importanţi reperezentanţi ai sociologiei universale, fenomenul

<<slăbirii supraveghierii colective>> care se explică astfel: creşterea numărului populaţiei va

conduce la scăderea rolului şi forţei opiniei publice locale, dar şi generale. (Ciupercă, Cuplul

modern între emanciapre şi disoluţie, Alexandria, Editura Tipoalex, 2000, p. 157)

Acelaş autor era convins de capacitatea societăţii de a determina individul de a alege alte forme

de convieţuire, ca alternative la căsătorie. Mai mult decât atât, aceste posibilităţi vor genera într-

un moment sau altul anumite stări de anomie în cadrul relaţiilor de cuplu. (Emil Durkheim,

1893)

O altă analiză a acestei transformări este explicată de profesorul Ilie Bădescu (1994) care

susţinea faptul că renunţarea la modelul de familie nucleară a presupus „trecerea de la

tradiţionalism la modernitate, progresul diviziunii muncii şi scăderea rolului conştiinţei comune.

„ (Ciupercă, 2000, p. 157)

Alţi analişti precum A. De Tocqueville (1835), E. Fromm (1984), R. Belleh şi alţii (1985) au

ajuns la concluzia că însăşi individualismul reprezintă o cauză a abandonării modelului nuclear

al familiei. Explicaţia pe care o oferă aceştia este următoarea. Indivizii doresc să trăiască după

propriile reguli, considerându-i pe cei de lângă ei o modalitate prin care pot să renunţe la

singurătate, dar şi una de afirmare a propriei individualităţi şi personalităţi. Această explicaţie

este motivul pentru care au apărut şi s-au manifestat uniunile libere, cuplurile fără descendenţi

etc. (Ciupercă, 2000, p. 158)

Societatea contemporană devine tot mai complexă. Aceasta se caracterizează prin economie de

piaţă, viaţă cotidiană destul de agitată şi stresantă, relaţii interpersonale multiple,

competenţe profesionale ridicate. Cel din urmă indicator specific societăţii contemporane

13

presupune perioade mai mari acordate studiului, pregătirii profesionale. Astfel că accentul nu

mai cade pe întemeierea unei familii. (Ciupercă, 2000p.159)

Un alt factor important pus în evidenţă de autori este reperzentat de emanciparea femeii.

Femeia a început să fie preocupată şi de alte lucruri decât cele legate de formarea şi menţinerea

unei gospodării, de îngrijirea copiilor, a soţului şi al altor rude. Aceasta devine interesată de

crearea unei cariere, de obţinerea unei independenţe, mai ales cea financiară. Acest lucru nu

înseamnă neapărat că abandonarea modelului de familie extinsă s-a datorat bărbatului odată cu

declanşarea industrialismului, prin migraţia spre oraşe,iar renunţarea la modelul nuclear

emancipării femeii. (Ciupercă, 2000, p. 160)

Dacă mai sus au fost prezentate cauzele abandonării modelului nuclear în continuare voi descrie

consecinţele acesteia . Autorii I. Mitrofan şi C. Ciupercă în 1998 menţioneză ca şi consecinţe

schimbări la nivelul naşterilor-scade numărul lor cu aproximativ jumătate de procente la

nivelul ţărilor membre ale UE în perioade diferite şi implicit renunţarea la modelul nuclear şi

apariţia familiei restructurate şi anume: cuplul fără descendenţi, familia monoparentală,

celibatul şi coabitarea, familia reconstituită şi reorganizată şi căsătoriile deschise.

Înainte de a prezenta principalele alternative la căsătorie trebuie să menţionăm care este

contextul- după opinia autorilor I Mitrofan şi C. Ciupercă (1998) - în care se manifestă acestea :

“Viitor din ce în ce mai incert, o perspectivă din ce în ce mai haotică.„ (Ciupercă, 2000, p.161)

Cuplul fără descendenţi este întâlnit la populaţia tânără. Statistic este demonstrat că din totalul

adulţilor căsătoriţi, procentul de 10-20 % din aceştia reprezintă familii fără copii. Din acest

procent- arată Ioan Mihăilescu (1993) - majoritatea cuplurilor sunt întâlnite în mediul urban şi

în cazul în care femeile urmează o carieră profesională. Motivaţia acestei alegeri – mai

menţionează autorul- nu reprezintă obiectul compătimirii, că nu pot avea copii şi nici cel al

dezaprobării, că nu vor să aibă copii. (Cristian, 2000, p. 162 )

Familiile monoparentale se referă la un singur părinte şi la copii acestuia. Cauzele posibile care

generează acest tip de familie sunt multiple : divorţ, abandon, decesul unui părinte, adopţie

realizată de o singură persoană, creşterea copiilor în afara căsătoriei. Putem menţiona aici şi

anumiţi << factori biologici, naturali, economic ( sociali- venituri, satisfacerea nevoilor, creşetrea

copiilor) şi facori culturali (tradiţii, obiceiuri, prejudecăţi).>> (Maria,Voinea şi Carmen Bulzan,

2000, p. 26). Putem vedea partea pozitivă a constituirii unui astfel de familii. Ea pune accent-

aşa cum afirma şi Petru Iluţ (1995)- pe eliminarea traumelor şi suferinţelor pe care le pot resimţi

14

în mod constant copii din aceste familii : „Este mai bine pentru copii dacă părinţii se despart, în

loc să-i supună unui permanent conflict în familie.” (Ciupercă, 2000, p. 163)

Celibatul reprezintă şi el o alternativă la căsătorie. Noţiunea de celibat are semnificaţii diferite

în perioade diferite. Cauzele sunt diverse - faptul că oamenii se căsătoresc mai târziu, spre

exemplu de anii 1960, rata ridicată a divorţurilor, moartea unuia dintre parteneri. În prezent –

descrie Anthony Giddens - există un procent mai mare de tineri între 20-30 de ani care nu sunt

căsătoriţi, în schimb între 30-40 de ani s-a înregistrat un număr mai mic de persoane singure.

Spre deosebire de această constatare numărul cel mai mare de persoane celibatare se

înregistrează în rândul persoanelor văduve cu vârsta de peste 50 de ani. Alte cauze ale alegerii

celibatului ,conform studiului realizat de Peter Stein in 1980, intervievând 60 de indivizi singuri,

ar fii : concentrarea pe cariera profesională, diversitatea experienţelor sexuale, libertate totală,

autonomie. Surprinzător este faptul ca respondenţii recunoşteau ca efecte negative ale celibatului

izolarea şi singurătatea, acordând mai multă credibilitate căsătoriei. (Anthony, Giddens,2001,

pp.182-183)

În figura de mai jos este explicată evoluţia cuplurilor în timp. Plecând de la studiul prezentat de

A. Giddens (1995) realizat la Universitatea din Exxes majoritatea cuplurilor vor locui împreună

după zece ani, două treimi se vor căsătorii (partea verde-3), doar 8 % aleg coabitarea ca pe o

formă de <<căsătorie de probă>> ( partea roşie-2), iar pentru o treime dintre cazuri relaţiei se

încheie (partea galbenă- 1) (vezi Figura 2)

15

Evoluţia cuplului în timp

0 0 0

30%

8%

62%

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

1 2 3 4

Forme de convieţuire ale indivizilor

Pro

cen

t

Figura 2- Sursa :”Living in Britain”, pe baza răspunsurilor cercetării de la Universitatea

Essex.

Ceea ce am arătat mai sus se aplică în principiu mediului urban. În mediul rural, în unele ţări

europene situaţia se schimbă. Astfel că în ţările nordice rata coabitării este ridicată- în Suedia de

la 1 % in anii 1960 la aporape 40 % în prezent- pentru că aceasta se bucură de recunoaştere

legitimă, pentru ca atunci când ea se încheie, legea să permită împărţirea între indivizi a

bunurilor şi a pensiei alimentare. Membrii aceleaşi societăţi ajung să se căsătorească după o

perioadă de timp sau dacă aceştia au copii. (Giddens, 2001, pp.181-182).

În tabelul de mai jos (vezi Tabel 3, Anexe) vor fii prezentate principalele funcţii realizate de

aceste tipuri de convieţuire, cât şi importanţa lor în cadrul acestor alternative. (Iolanda Mitrofan

şi Cristian Ciupercă,199 , capitolul II p. 49)

Analiza alternativelor de convieţuire nu se reduc doar la cele patru tipuri descrise mai sus. De

aceea trebuie să tinem cont şi de celelelte tipuri şi anume de căsătoriile deschise, de familiile

reconstituite şi cele reorganizate.

Atfel ca prognoza în legatură cu familia din Romania poate fii sintetizata în urmatoarele două

fragmente. Pe fundalul contextului politic, social, economic şi cultural special pot vorbi despre

ratele nupţialităţii, a vârstei la prima căsătorie şi naşterile extraconjugale. Astfel se formează

specificul familiei în spaţiul românesc de atunci şi de acum. În anii 1980 România era printre

16

fruntaşe în ceea ce priveşte frecvenţa căsătoriilor şi nu excela la capitolul vârsta ridicată la prima

căsătorie sau la promovarea naşterilor extragonjugale. În anii 2000 creşte numărul divorţurilor,

indivizii se căsătoresc mai ales atunci când apare un copil, iar uniunile consensuale devin pentru

tineri o alternativă de convieţuire şi de testare a compatibilităţii partenerului. (Simion, 2002,

pp.6-7)

Aşa cum am amintit mai sus, România după tranziţie suportă importante schimbări de

mentalitate şi de comportamente familiale datorate în mare măsură integrării în UNIUNEA

EUROPEANĂ. Drept urmare specificitatea modelului familiei româneşti se poate reduce la

următoarele constatări şi anume la : scăderea cu trei ani a vârstei la prima căsătorie şi a fertilităţii

faţă de restul indivizilor din EU25, predomină familiile extinse, rolurile gospodăreşti sunt

tradiţionale, îmbătrânirea populaţiei cu 38 % faţă de doar 17% în EU. (Suport Curs, Calitatea

vieţii, Slide, p.13)

Capitolul 3 Conceptul de uniune consensuală

Cadrul teoretic al lucrării de faţă va evidenţia o analiză complexă a principalelor concepte care

sunt legate de fenomenul care constituie obiectul cercetării. Toate aceste precizări trebuie să

vină în sprijinul explicaţiilor ştiinţifice, să ofere prognoze apropiate de realitatea societăţilor

contemporane studiate, să răspundă la acele întrebări care atrag interesul oricărui cercetător,

având ca scop conturarea unei imagini noi şi originale a fenomenului cercetat.

Mai mult decât atât, cercetarea în sine, urmăreşte ca aspectele menţionate mai sus să se

regăsească şi să se îmbine armonios cu experimentele, studiile realizate de specialişti şi nu în

cele din urmă cu cercetarea cuprinsă în lucrarea de faţă.

Conceptul de uniunue consensuală este un concept de bază al sociologiei familiei, care este legat

de o serie de indicatori socio-demografici, economici, culturali, educaţionali etc. Complexitatea

şi diversitatea acestuia constă, pe de o parte în anunţarea şi descrierea factorilor generatori şi al

implicaţiilor pe care aceştia le presupune, iar pe altă parte în explicarea corectă şi obiectivă a

fenomenului în diverse grupuri de vârstă, gen, colectiviţăţi sau societăţi.

Întrebările referitoare la ce anume îi determină pe indivizi să trăiască într-o uniune consensuală,

la natura acestei relaţii reprezintă un punct de pornire în discutarea importanţei fenomenului, a

17

principalelor dimensiunilor, oferind fără doar şi poate posibilitatea realizării unui demers teoretic

complet şi interesant. Aceasta poate fi definit ca o “relaţie existentă între un bărbat şi o femeie,

asemănătoare în anumite aspecte cu relaţia conjugală, matrimonială, fără ocrotire legală, într-ucât

nu s-a încheiat cu respecatrea dispoziţiilor leagle privitoare la încheierea căsătoriei .” (Iolanda

Mitrofan şi Nicolae Mitrofan,1991, p.83 )

Începutul analizei se referă la faptul că uniunea consensuală are la bază numeroase explicaţii

teoretice. Este fals să opreşti argumentarea conceptului doar la câteva cauze şi consecinţe.

Lucrarea de faţă încearcă o trecere în revistă a tuturor cauzelor şi efectelor - atât cât este posibil-.

Nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de multitudinea acestora ci trebuie să ne întrebăm obiectiv

asupra veridicităţii şi generalităţii lor.

„Care este istoria acestei relaţii în timp şi spaţiu ?”, „Cum poate fi înţeles conceptul de

<<uniune consensuală>> ?”, „Care sunt principalele definiţii regăsite în literatura de

specialitate ?”, „Care sunt principalele caracteristici prin care se explică fenomenul ?” şi

“În ce constă noutatea analizei teoretice ? “ sunt principalele întrebări la care încerc să

răspund pe parcursul acestui studiu.

3.1 Evoluţia în timp şi spaţiu a uniunii consensuale

Jack Goody în lucrarea din anul 1990 “Familia europeană. O încercare de antropologie istorică”

şi mai exact în capitolul 9 << Proto-industrializarea şi industrializarea >> oferă o descriere

cronologică a fenomenului şi implicit a principalelor aspecte definitorii ale coabitării în

societăţile de mult apuse şi nu numai.

Autorul afirmă că aceste uniuni consensuale au existat odată cu multiplicarea interacţiunilor

umane, când s-au practicat acele legături neoficializate din care puteau rezulta copii. Uniunea

consensuală atrage atenţia prin intensitatea manifestărilor ei în special în Europa şi Asia, în

“rândul muncitorilor, la începutul secolului al XIX- lea care presupunea : evitarea cheltuielilor

excesive şi obligaţiile durabile .” Metoda prin care coabitarea putea fii desfăcută este

rudimentară : “<<vânzarea nevestei>> sau trecerea peste o coadă de mătură peste care trecuse

anterior cuplul. ” (Jack Goody , 1990, cap 9, p. 165)

Biserica interzicea această relaţie şi surprinzător sau nu motivul nu era unul de natură morală. Se

stie foarte bine că, în trecut, relaţia dintre tineri trebuiau să primească bunăvoinţă părinţilor,

18

uneori al altor rude şi implicit al Bisericii. Autorul menţionează o altă motivaţie a autoriţăţilor.

Mai degrabă, motivaţia Bisericii, a autorităţii incontestabile a acelor vremuri, face referire la o

dimensiune economică şi anume la avantajele de care putea să beneficieze unul dintre parteneri.

(Goody, 1990, pp. 47-49)

În alte societăţi, precum cele din Orientul Apropiat, partenerii erau consideraţi soţ şi soţie, iar

virginitatea partenerei reperezenta însăşi cauza constituirii legăturii :”adesea atunci când prima

soţie e sterilă.”( Goody, 1990, pp. 49)

În concluzie, formele familiei (simplă sau modernă)- crede autorul- sunt aspecte economice ale

perioadelor pre-industriale, iar monogamia nu este altceva decât un factor care influenţează

coabitarea : „ <<Familiile elementare >> de cele mai diverse tipuri sunt : elemente economice

dominante în societăţile pre-industriale, iar monogamia (India, Euroasia) poate fi considerată mai

degrabă un stimul decât o limitare a concubinajului şi a ilegitimităţii. ”( Goody, 1990, pp.71)

„Cercetarea monografică a familiei” realizată de Xenia Costaforu aduce la cunoştiinţă opiniile

sincere despre coabitarea ale sătenilor români. În subcapitolul „Relaţia dintre soţi”se vorbeşte

despre modul în care resimt sătenii coabitarea :” tot atât de puternică, de stabilă ba chiar şi de

morală ca şi o căsătorie legală” , “abatere de la o lege scrisă care are o valoare minimă pentru o

populaţie dintr-un sat patriarhal

„(Costaforu, 2004, cap. D, p.128- 129 ).

În acest caz este important de precizat cauzele şi efectele uniunii consensuale percepute de

opinia publică din satele româneşti. Informaţiile oferite de respondenţi sunt extrem de valoroase,

pe de o parte datorită diversităţii răspunsurilor, iar pe de cealaltă parte datorită tipului

respondentilor: educaţi, analfabeţi sau care trăiesc în concubinaj. Unul dintre respondenţi în

vârstă de 35 de ani susţine că principala motivaţia a legăturii o reprezintă sentimentele dintre

parteneri, identifică problemele femeilor care au copii, susţinând că doar autoritatea satului

condamnă acest tip de convieţuire.

Un alt respondent vorbeşte despre un caz real care aduce în prim plan o explicaţie ştiiţifică: rata

violenţei împotriva femeilor este mai mare în cazul celor care coabitează. O sitaţie

neobişnuită a coabitării- mărturiseşte un alt respondent- este aceea că doi indivizi deşi sunt fraţi

coabitează, ba mai mult au şi doi copii. Alte cauze descrise sunt urmărirea lanţului cauzal

naşterea unui descendent ->botez ->cununie. (Costaforu, 2004, cap. D, p.130)

19

În prezent ,atât în România cât şi în alte ţări , situaţia s-a schimbat. Cauzele sunt diferite, iar

manifestarea relaţiei de asemenea. Pentru a înţelege conceptul de <<uniune consensuală>>

trebuie să ţinem cont de anumite criterii. Acestea se referă la : calitatea persoanelor implicate în

această legătură, natura şi specificul relaţiei, motivaţia partenerilor, popularitatea coabitării şi

cadrul în care se consumă relaţia (diverse societăţi din EUROPA, SUA şi America de sud). În

România coabitarea nu este încă acceptată decât acolo unde se manifestă ca şi o căsătorie de

probă :”opinia publică, gura satului (cu excepţia locurilor unde se practică <<căsătoria de

probă>>), societatea nu permite acest tip de uniune.” (Iluţ, 2005, p.201)

3.2. Grupurile de vârstă şi de gen şi uniunea consensuală în România

Uniunea consensuală presupune o relaţie dintre două persoane necăsătorite sau căsătorite care nu

sunt obligate să respecte reglementările Codului familiei şi pe cele care se referă la raporturile

personale şi matrimoniale care decurg din Dreptul civil. (Iolanda, Mitrofan şi Nicolae Mitrofan,

1991, p.83)

În urma anchetelor realizate în România, din anul 2002 s-a ajuns la concluzia că uniunea

consensuală (414.061 numărul indivilor care coabitează) este întâlnită la tineri şi la persoanele

între două vârste şi deasemenea nu poate înlocui căsătoria în rândul celor două grupe de vârstă.

(Iluţ, 2005, p.201)

În sprijinul afirmaţiilor de mai sus mai trebuie prezentat şi studiul realizat la Universitatea

Babeş- Bolyai din Cluj, mai exact pe un grup de 200 de studenţi din anul I, III şi IV de la

Facultatea de Sociologie şi Asitenţă Socială. În urma studiului au rezultat următoarele concluzii

şi anume (vezi Tabelul 3) - odată cu creşterea anilor de

învăţământ superior numărul băieţilor care au coabitat creşte şi este cel mai mare 70% în primul

an , cu o frecvenţă mai mare de 98 % în anii terminali. (Iluţ, 2005, pp.54-55 ). Situaţia fetelor

este diferită. Procentul de 73 % arată că ele nu văd în coabitarea în primul an de studiu o

modalitate care facilitează condiţiile de trai. În schimb în anii terminali situaţia devine favorabilă

coabitării- 50 % coabitează şi 50 % nu coabitează-, fetele reorintându-si priorităţile ajung la

vârsta la care se pot căsătorii, iar acest angajament poate fii un test din toate punctele de vedere-

al emotiilor, comunicării, compatibilităţilor, luării deciziilor etc.

20

Experienţa unei coabitări Tabelul 3

BĂIEŢI FETE

An de

studiu

DA

NU

DA

NUI 70 % 30 % 17 % 73%III-IV 98 % 2 % 50 % 50 %

3.3 Natura şi specificul uniunii consensuale

Adesea uniunea consensuală este văzută ca o primă experienţă de trai în comun pentru tineri şi

tinere, care are ca la bază beneficierea de avantajele căsătoriei, dar reprezintă şi o modalitate de

a evita riscul divorţului. Este importantă distincţia dintre a locui împreună şi coabitare. De cele

mai multe ori uniunea consensuală nu pregăteşte indivizii pentru căsătorie, nu reprezintă o cale

de a eviat divorţul, iar femeile şi copiii sunt principalele victime ale acestei relaţii neoficializate,

dar recunoscute de stat. ( Băran- Pescaru, 2004, p.85)

De aceea se spune că există diferenţe între o relaţia conjugală şi cea dintre concubini în ceea ce

priveşte stabilitatea şi durabilitatea relaţiei. Cea din urmă relaţie presupune numeroase aspecte

negative de natură psihologică, morală şi educativă, asupra cărora voi revenii.

Care sunt diferenţele dintre cei care coabitează şi cei care sunt căsătoriţi? Dar dintre cei

care coabitează (femei şi bărbaţi) ? Răspunsul este simplu. Da, există. Autorul Lloyd Saxton

în cea de-a şasea ediţie a lucrării „The individual, mariage, and the family” se întreabă dacă

există asemenea diferenţe.(Saxton, 19 , partea a doua, cap. 6) Cercetările din anii 1970 au arătat

ca există diferenţe între femei şi bărbaţi care coabitează, în ceea ce priveşte caracteristicile de

personalitate ale partenerilor. Astfel că femeile sunt „mai competitive,

agresive, independente, cu spirit întreprinzător”, iar bărbaţii au „un spirit mai puţin

întreprinzător şi competitiv”, sunt „afectuoşi , oferă suport emoţional. „ (Guitar şi Lewis, 1974,

Arafat şi Yorburg, 1973). Alţi autori menţionează înclinaţia femeilor spre artă, ştiinţe sociale, cu

mai multe abilităţi liberale, iar cei care coabitează se percep ca fiind mai androgini şi nu se simt

constrânşi de rolurile tradiţionale de gen, nu au un grad educaţional mai scăzut, îşi doresc în

aceeaşi măsură să se căsătorească, iar familiile din care provin nu sunt mai nefericite sau nu se

21

înregistrează rate mai mari ale divorţului. (McCauley, 1977, Mackline, 1976, Hense şi Hudson,

1974)

Alte aspecte se referă la nivelul scăzut de încredere dintre parteneri, dorinţa crescută a

indivizilor care coabitează de a renunţa la viitoarele legături neoficializate, la scăderea

toleranţei acestora la nefericire şi a tendinţelor de a-şi salva viitoarele căsătorii. (Băran-

Pescaru, 2004, p. 88)

Astfel că relaţia dintre doi indivizi care coabitează este orientată spre satisfacerea nevoilor

personale, de natura sexuală, se destramă mai repede ceea ce arată gradul de ataşament faţă de

partener şi implicaţiile acestuia- spre exemplu împărţirea bunurilor achiziţionate în perioada

coabitării. (Iolanda Mitrofan şi Nicolae Mitrofan, 1991, pp.83-84 )

Acest angajament pe termen scurt, care nu este unul public, implică rate mai ridicate de

separare şi divorţ, determină scăderea şanselor unui individ de a se căsătorii cu partenerul

actual şi generează modele ale unor căsătorii nefericite.

În urma unui studiu realizat de Consiliul Naţional al Relaţiilor Familiale din America pe un

eşantion de 309 indivizi proaspeţi căsătoriţi s-au ajuns la următoarele concluzii : există diferenţe

de comunicare între parteneri, că cei care au coabitat înainte de căsătorie se declarau mult mai

nefericiţi, iar cei coabitau erau mai predispuşi spre violenţă fizică şi verbală, responsabilităţile

fiind atribuite într-un mod necorespunzător.(Băran- Pescaru, 2004, p. 94 )

Un alt studiu important care relevă natura şi specificitatea uniunii consensuale este acela

realizat în 1997 de către doctorul Kahn de la Universitatea Maryland şi de doctorul London de

la Centrul Naţional de Statistică. Aplicat pe un eşantion de 2746 de femei , datele culese fac

referiri la următoarele aspecte : rate ridicate ale divorţului în rândul celor care coabitează.

Legat de acest indicator este interesant de observat că şansele de divorţ la miresele nevirgine

creşte cu 60 %. De asemenea cresc tendinţele de a avea relaţii extraconjugale, iar infidelitatea

din timpul coabitării determină infidelitatea din timpul mariajului, în special în cazul femeilor-

60 % femei şi 40 % bărbaţi-. (Băran- Pescaru, 2004, p. 94-96)

Mai sus am amintit de implicaţiile psihologice, morale şi educaţionale negative. În rândurile

care vor urma vor fii detaliate aceste elemente care fac parte şi ele din natura şi specificul relaţiei

dintre concubini. Specialiştii afirmă că cei din urmă menţionaţi nu ajung la un stadiu suficient de

maturizare, uniunea consensuală fiind văzută ca modalitate de a renunţa la o relaţie nu tocmai

bună, ci nu una de o rezolva, de a mai salva ceva din ea aşa cum fac indivizii căsătoriţi. Relaţiile

22

sexuale extraconjugale- mai spun specialiştii- pot induce în eroare un individ, acesta

considerând persoana de lângă el una potrivită pentru căsătorie, însă realitatea arată contrariul,

înlocuind dragostea şi respectul cu sexul. Aşa se explică ratele mari ale divorţului şi violenţei

împotriva femeilor şi copiilor acolo unde este cazul –în SUA există 2.2 milioane de copii care

trăiesc cu un părinte şi concubinul acestuia-. (Băran- Pescaru, 2004, p 96-98)

Divergenţele şi problemele pot deriva şi din faptul că partenerii nu se întreabă asupra

responsabilităţilor de rol. Cei mai mulţi dintre cei care coabitează văd o echivalenţă perfectă

între a locui împreună şi un mariaj normal. Modelul oferit de Johnson (1996) se referă la

rolurile dintre parteneri şi poate fii explicat din prisma unor factori culturali, de socializare şi

educaţionali specifici anumitor grupuri sau societăţi. Pe scurt bărbaţii aflaţi într-o uniune

consensuală au tendinţa des întâlnită de a merge la şcoală sau serviciu şi de a revenii în cămin

cu pretenţia de a găsii totul pregătit de către partenera acestuia. (Băran- Pescaru, 2004, p 99)

Un alt punct important al analizei îl constituie clasificarea uniunilor consensuale. Literatura de

specialitate se opreşte asupra 5 tipuri – a. Întelegere temporară, indivizi împart acelaş spaţiu, b.

Relaţie afectivă, c. Testarea realaţiei care are ca finalitatea mariajul, d. Alternativă temporară la

căsătorie şi e. Alternativă permanentă la căsătorie. (Saxton, 1986 ,p. 226)

3.4 Motivaţia partenerilor uniunuii consensuale

Există diferenţe de gen şi vârstă în ceea ce priveşte motivaţiile partenerilor angajaţi în acest tip

de relaţie. Femeile văd în coabitare o garanţie a căsătoriei cu persoana cu care coabitează, iar

bărbaţii o transformă de cele mai multe ori într-o posibilitate de a avea relaţii extraconjugale,

ignorând de cele mai multe ori posibilitatea unui angajament stabil şi durabil. (Băran- Pescaru,

2004, p 85)

Motivaţiile sunt diverse. Nu ne putem axa doar pe unele şi să le ignorăm pe celelalte. Deci nu ne

rămâne decât să le trecem în revistă, scopul acestei etape este de a evidenţia complexitatea

naturii relaţiilor dintre concubini. Tabelul de mai jos vine în completarea particularităţii

fenomenului cercetat. (Băran- Pescaru, 2004, pp. 93-94)

TIPUL MOTIVAŢIEI EXPLICAŢII1. Respingerea căsătoriei Căsătoria îngrădeşte libertatea de actiune

23

a individului, <<nu suntem prinşi în

capcana căsătoriei >>, <<certificatul de

căsătorie este doar o bucată de hârtie>>

sau <<avem libertatea de a veni de a

pleca>>(Sweet şi Bumpass, 1992)2. Scăderea autorităţii instituţiilor 3. Neangajaraea într-o relaţie nouă Divorţ recent4. Presiunea socială Coabiatrea este un lucru firesc.Este însă

nefiresc faptul că un individ nu coabitează

cu persoana iubită. 5. Facilităţile relaţiei <<E mai uşor să renunţi la relaţie dacă nu

este legitimă, e mai bine să trăieşti, să

călătoreşti, să faci cumpărături în doi. >>6. Tipul angajamentul De scurtă durată, relaţie superficială,

fragilă. 7. Testarea compatibilităţii partenerilor <<Până nu împarţi dormitorul cu cineva ,

nu-l cunoşti bine şi nu ştii care-i sunt

obiceiurile >> (Nicole şi Baldwin, 1995,

Bumpass, 1990)8. Economia Cheltuielile se împart între cei doi

parteneri.9. Escapadă din viaţa cotidiană Ţinând cont de literatura de specialitate

americană coabitarea însemnă a împărţii

acelaş pat cel puţin 4 nopţi/ săptămână,

pentru cel puţin 3 luni/pe an cu cineva de

sex opus – Macklin, 197410. Tipul aşteptărilor Garanţie a căsătorie pentru femei şi

manifestarea relatiilor extraconjugale

pentru bărbaţi.11. Atragerea partenerului Coabitarea este lăcaşul intimităţii şi

cunoaşterii reciproce ale partenerilor.12. Lipsa conşiinţei morale Coabitarea nu mai este considerată ceva

imoral.

17. Practicarea relaţiilor intime

Care încep mai devreme (Popenoe,

Whitehead, 1999 )

24

18. Suport material, finaciar şi emotional

în vederea creşterii copiilor

19. Reînnoirea valorilor legate de

importanţa instituţiilor familiei şi

căsătoriei

Cauzele sunt complexe, ele decurg fie din

schimbările societăţile, fie din cele ale

mentalităţilor indivizilor, toate datorate

ritmului alert de maturizare a vieţii în

general. (Clarkberg, Stolzenberg, Waite,

1995 şi Parker, 1990 )

20. Judecăţi de valoare cu privire la

coabitare

Sunt diverse. Se referă la siguranţa

realizării căsătoriei, judecăţi pozitive-

coabitarea este un lucru normal, negative

-exemplul părinţilor, ei eşuând prin

modelul lor sau ignorarea cu bună ştiinţă a

consecinţelor relaţiei.

Alte motive sunt precizate de Jorgensen (1986, p. 276) în lucrarea „Marriage and family.

Developement and change”şi anume:

Înţelegere

sexuală

Modalitate de

dezvoltare a

relaţiei

Accentuarea

sentimentelor

de afecţiune şi

reciprocitatea

lor

Etapă

premegărtoare

pentru căsătorie

Satisfacerea

unor nevoi

emoţionale şi

psihologice

3.5 Popularitatea uniunii consensuale în ultimele 3 decenii

Succesul de care se bucură uniunea consensuală se datorează câtorva indicatori pe care îi voi

descrie în paginile următoare. Aceştia pot fi reduşi la specificitatea cauzelor şi consecinţelor, la

durata şi tipul angajamentului, la gradul de toleranţă şi permisivitate al indizilor şi societăţilor

faţă de acest fenomen şi la cadrul legal al uniunii consensuale.

25

Este posibil ca acele întâlniri clasice – invitaţia în oraş, la un film sau la un restaurant să fie

înlocuite de coabitare în rândul tinerilor şi nu numai? Putem vorbi de coabitare în cazul în care

două persoane care au reşedinţe diferite, dar din când în când locuiesc împreună ?

Analiza care urmează vizează descrierea uniunii consensuale în ultimii 30 de ani în diferite

cadre sociale- SUA, EUROPA şi AMERICA LATINĂ, precum şi evoluţia acestei în timp şi

spaţiu.

3.6 Uniunea consensuală în SUA

3.6.1 Începuturi ...Evoluţii...Studii

Istoricul coabitării suscită interesul, dar mai ales modalităţile de manifestare. Putem să luăm ca

model unic al uniunii consensuale exemplul Statelor Unite ale Americii . Prezent încă din anul

1968 el a atras atenţia opiniei publice, în special a mijloacelor de informare scrisă- ziarul Times-

care au mediatizat şi publicat povestea Lydiei LeClaire, o tânără studentă în anul al II- lea la

Universitatea Barnard care locuia într-o cameră a campusului împreună cu un student – bărbat-

de la Universitatea Columbia. Treptat numărul indivizilor care coabitau s-a mărit astfel că dacă

în anul 1972 între 10- 30 % dintre femenile, studentele americane necăsătorite trăiau în

concubinaj , în anul 1984 aprope 2 milioane de cupluri de americani coabitau şi aveau o vârstă

sub 34 de ani .( Saxton, 19, a 6-a ediţie ,p. 223)

Prezentarea pe larg a modelului uniunii consensuale din Statele Unite ale Americii este

importantă pentru că presupune diferenţe semnificative cu privire la perceperea acesteia, la

definirea şi caracteristicile ei. Macklin afirma în 1974 că uniunea consensuală nu este decât „a

împărţi un pat pentru patru sau mai multe nopţi pe săptămână, pentru trei sau mai multe luni

consecutive, cu cineva de sex opus cu care nu suntem căsătoriţi.” (Saxton, 19 , p.223)

Revin asupra întrebării de la începutul analizei. Majoritatea studiilor realizate în SUA susţin că

cei care coabitează sunt tineri studenţi, că numărul celor care nu au coabitat îşi doresc acest

lucru şi al persoanelor în vârstă care coabitează a crescut. (Gloria Bird şi Keith Melviile, 1994,

p.125-126 )

26

În privinţa evouluţiei altenativelor la căsătorie autorul Spanier (1983) aminteşte de predicţiile

realizate de Serviciul Naţional al Familiei din America conform cărora vor creşte numărul

concubinajelor, a celibatarilor, a menajelor cu un singur părinte, dar şi a homosexualilor. Tot

acesta arată că 28 % din cuplurile care coabitează au unul sau mai mulţi copii, iar partenerii

cuplului aparţin de cele mai multe ori aceluiaş grup etnic. (Saxton, 1986 , p.224 )

Tabelul de mai jos arată într-un mod foarte clar care era rata coabitării în SUA în anul 1981 la

bărbaţi şi femei la diferite grupe de vârstă. (Zanden, 1985, ) Cel mai mare procent al coabitării în

rândul femeilor este de 38% , cu vârsta sub 25 de ani şi cea mai mică de 8%, cu vârsta cuprinsă

între 35-44 de ani. La bărbaţi situaţia se schimbă. Procentul cel mai mare este de 43.1% şi au

vârsta cuprinsâ între 25 şi 34 de ani. Ce putem deduce de aici ? Vârstă la căsătorie creşte atât

pentru bărbaţii, cât şi pentru femei. Acest lucru este generat de mai multi factori precum

creşterea perioadei pregătirii educaţionale şi profesionale, dorinţa unei mai mari independenţe şi

autonomii, lipsa unei locuinţe etc.

A. Cupluri care coabitează , SUA, 1981

Vârstă Femei BărbaţiNr Procent Nr Procent

Sub 25 687.000 38 % 435.000 24.1%25-34 686.000 37.9% 780.000 43.1%35-44 151.000 8.4% 252.000 13.9%45-64 185.000 10.2% 230.000 12,7%65 şi peste

65

99.000 5.5% 111.000 6.1%

Faţă de anii 1970 numărul celor care coabitează în SUA s-a modificat semnificativ. Astfel că în

prezent numărul lor a crescut de trei ori, în special în rândul negrilor - afirmă Riche (1991) –,

iar persoanele cu vârsta de peste 65 de ani - ne confirmă U.S Bureau of the Census (1988) -

reprezintă o cincime din toatalul celor care coabitează.

Bumpass şi Sweet (1991) susţin că un procent hotărâtor al persoanelor cu vârsta de peste 25 de

ani aşteaptă să se căsătorescă cu partenerul actual, cu importante neajunsuri ale relaţiei şi că

peste jumătate din cupluri au coabitat înainte de începerea mariajului. Macklin (1987) afirmă

faptul că „nu există diferenţe regionale în coabitare”, aceasta din

27

urmă fiind „mai comună şi mai acceptată în ţările europene.” (Gloria Bird şi Keith Melviile,

1994, p.127)

Plecând de la premisa că numărul acestui de angajament va creşte simţitor în anii 1990 (Abbott,

1992, 185), un procent de 43 % dintre concubini nu mai sunt tineri şi aparţin clasei mijlocii, de

muncitori. Cum se explică acest lucru ? Răspunsul este complex. Fie coabitarea este văzută ca o

modalitate de a înjumătăţii cheltuielile, un mijloc de a obţine o mai bună distribuire a

necesităţilor personale materiale şi afective, fie indivizii se tem se angajament şi refuză

oficializarea relaţiei.

Interesant de cercetat este dacă în prezent Se păstrează aceleaşi proporţii sau se înregistrează

modificări evidente ? David Olson şi John DeFrain (2006, p.292) consideră coabitarea ca pe o

relaţie emoţională şi sexuală dintre doi adulţi de sex opus care locuiesc în acelaş cămin. În

legătură cu evoluţia uniunii consensuale autorii confirmă întrebarea de mai sus. Astfel că între

1970 şi 2000 în SUA numărul celor care coabitează a crescut de la 500.000 la 5.5 milioane de

cupluri (U.S Bureau of the Census, 2003), iar din numărul lor doar 46 % s-au căsătorit, 37 % au

divorţat, iar 17 % erau văduvi.

Cercetările menţionate de Popenoe şi Whitehead ( 2004) au arătat că în rândul tinerilor

coabitarea este un lucru firesc ( 66 % băieţi şi 59 % fete), presupune aceleaş riscuri pentru

concubini – nu e o garanţie a începerii unui mariaj şi nu stopează rata divorţului. Alte studii

precum cele ale lui Paul Amato şi Alan Booth ( 1997) şi cel realizat de profesorul de

sociologie James Duke de la Universitatea Brigham Young (1999) – vezi tabelul B şi tabelul

C - prezintă corelaţii interesante între coabitare, vârstă, tipul de familie şi orientare religioasă. –

aceasta este mai fercventă în rândul adulţilor şi scade în rândul persoanelor care provin din

familii stabile şi din familii divorţate. (David Olson şi John DeFrain ,2006, p.292 -293) Tabul 6

explică factorii ratelor coabitării în SUA. O rată ridicată - de 30 % şi respectiv 48 % la tinerii de

20 şi 26 de ani- se datorează divorţului părinţilor din familia de origine a tânărului care

coabitează, iar cea mai mică – de 13 % şi respectiv 30 % la acelaş grup de vârstă –stabilităţii

familiei de origine.

Tabelul B Corelaţia dintre rata locuirii împreună şi indicatorii familie stabilă, divorţul

părinţilor

Rata locuirii împreună

28

Familia stabiliă 13 % indivizii cu vârsta de 20 de ani au

coabitat ; 30 % indivizii cu vârsta de 26

de ani au coabitatDivorţul părinţilor 30 % indivizii cu vârsta de 20 de ani au

coabitat 48 % indivizii cu vârsta de 26

de ani au coabitat

Tabelul C

Orientarea religioasă Rata locuirii împreunăMormons 8.2 %Protestanţi 24 %Catolici 2.3 % nu ştiu sigur Evrei 32.5%Altă orientare 44.8 %

În urma unui studiu realizat la Universitatea din Arizona pe un eşantion de 1134 de studenţi se

constată un procent mare mare de - 52 % care exprimă convingerea că este bine să coabitezi

înainte de căsătorie decât iniţiativa şi realizarea unui asemenea angajament- 38 % au coabitat şi

43 % nu au coabitat .

3.6.2 Specificul uniunii consensuale în SUA:

3.6.2.1 Mariaj/ concubinaj – asemănări şi diferente

Afirmaţia lui Newcomb (1979) despre includerea uniunii consensuale din acel „progres al

intimiţăţii personale specifice vieţii premaritale ale tinerilor din ziua de azi”este parţial adevărată

(Yorgensen, 1986, p.276) . Nu trebuie să uităm că ea se regăseşte la mai multe grupuri de vârstă

şi etnie.

Stafford et al. (1977, p.55) concluzionează :”Cu toate acestea, cu cât se cercetează mai mult, cu

atât cei ce coabitează seamănă cu studenţi şi relaţiile lor ...cu o căsătorie normală.” (Yorgensen,

1986, p.277)

Care sunt diferenţele dintre un cuplu căsătorit şi unul care coabitează ? Dar există şi

asemănări ? Răspunsul este simplu. Asemănările sunt uşor de identificat, iar diferenţele sunt

29

subtile. Primele se referă la interacţiuni directe între parteneri, succesul marital, procese de luare

a deciziilor, de rezolvare a problemelor, de distribuire a responsabilităţilor, preluarea rolurilor

tradiţionale, aceeaşi rată a despărţirilor etc. Diferenţele se referă uneori la reşedinţele diferite pe

care le au partenerii, aşteptările partenerilor, la comunicarea şi satisfacerea partenerilor, la ratele

mai ridicate de violenţă

şi divorţialitate, la gradul scăzut al securităţii şi nu în ultimul rând la dimensiunea legală a

uniunii consensuale asupra căreia voi revenii mai târziu. (Yorgensen, 1986, p.278, Zanden, 1985,

p.443-444)

Şi Zimmerman (2001, partea I, p.16) vorbeşte despre normalitatea uniunii consensuale în Sua. În

urma cercetării realizate în anul 1993, 15 % dintre respondenţi considerau drept familii cuplurile

heterosexuale care coabitau. În schimb nu considerau ca doi homosexuali fără copii alcătuiau o

familie.

Este clar că apogeul uniunilor consensuale în SUA a fost reprezentat de anii 1990 când procentul

a crescut cu 80 de unităţi faţă de deceniul trecut. În anii 1980 doar 3 % din totalul femeilor care

trăiesc în concubinaj nu s-au căsătorit niciodată, dintre care 50 % sunt femei negrese, 30 % femei

albe şi 34 % femei hispanice. În schimb procentul femeilor care au coabitat şi apoi s-au căsătorit

este foarte mic, doar 1 % predominând numărul femeilor albe- 54 %, urmate de cele hispanice-

49 % şi 42 % femei negrese. (Zimmerman ,2001, partea I, p.24)

Specialiştii afirmă că nu există diferenţe în ceea ce priveşte succesul marital. Însă studiul

realizat de Kline et al. (2004) şi cel al lui Skiner et al. (2002) pun accent pe diferenţele dintre un

cuplu căsătorit care înainte a coabitat şi unul care au coabitat. Concluziile se referă în principiu la

dezavantejele dintr-un cuplu care a coabitat înainte de căsătorie. Acestea sunt interacţiunea,

angajamentul, satisfacţia şi încrederea scăzută a membrilor cuplului şi autonomia ridicată a

acestora. (David Olson şi John DeFrain , 2006, p 298 )

3.6.2.2 Dimensiunea legală a coabitării în SUA

Caracterul aparte al unei uniuni consensuale constă şi în dimensiunea legală şi în contractul

care stă la baza acesteia. Coabitarea văzută ca un „preludiul acceptat al căsătoriei” capătă

legalitate atunci când cuplul are copii, devine din ce în ce mai evidentă în prezent, dar apune în

prezent luând forma mariajului. (Hardyment, 2000, p.45-46) Implicaţiile legale sunt variate de la

30

un stat la altul, de la o societate la alta. În anul 1976 uniunea consensuală era percepută ilegală şi

imorală în 20 de state americane. Aceasta era descoperită şi sancţionată de societate prin

sancţiuni negative precum amenzi în valoare de 500 de dolari sau 6 luni de închisoare, pierderea

locului de muncă sau a şanselor de promovare. Un amendament mai grav se referea la

nerecunoaşterea unui copil născut în acest cuplu, care nu avea- după cum se stabilea la Curtea

Supremă a Statelor Unite ale Americii încă din anul 1977- aceleaş drepturi asupra proprietăţilor

tatălui. (Saxton, 19 , p.228)

Cât despre contractul concubinajului, aceasta din urmă are ca scop protejarea proprietăţilor

membrilor cuplului, menţionează drepturile şi obligaţiile acestora şi se aplică indivizilor cu

venituri medii. (David Olson şi John DeFrain , 2006, pp. 298-299.) În cazul în care relaţia se

încheia cei doi parteneri se pot da în judecată pentru a împărţi corect proprietăţile pe care le

aveau atunci când locuiau împreună. (Saxton, 19 , p.228)

3.6.2.3 Avantajele şi dezvajantajele uniunii consensuale în SUA

Avantajele şi dezavantajele uniunii consensuale pot fii identificate prin comparaţie cu un mariaj

propriu-zis.

Principalele avantaje identificate de J. Coleman şi M Rotrin sunt satisfacţia sexuală ridicată,

posibilitatea realizării compatibilităţii, dezvoltarea încrederii şi unor abilităţi înterpersonale care

devin premisele construirii unor relaţii strânse, dar nu în ultimul rând un trai economic relativ

ridicat prin acumularea resurselor partenerilor. (Iolanda Mitrofan şi Cristian Ciupercă,199 ,

partea I, capitolul III p. 58)

În urma unui studiu Linda Waite de la Universitatea din Chicago a identificat următoarele

dezavantaje. Adică concubinii fac mai puţine investiţiile emoţionale, nu îşi iau măsuri de

precauţie faţă de o posibilă situaţie nedorită, mai ales când relaţia se încheie, iar comunicarea cu

restul comunităţii este deficitară. Alte dezavantaje ar fi depresia mai mare în rândul

concubinilor, expunerea femeilor şi copiilor la violenţă verbală şi sexuală, venituri cu

aproxiamtiv două treimi mai mici decât în cazul unei familii normale. Acest ultim lucru se

explică prin faptul că venitul bărbatului este jumătate faţă de cel al unui bărbat căsătorit, iar în

rândul familiilor extinse se înregistrează o rată mai mare a transferului de avere decât în cazul

concubinilor.(Băran- Pescaru, 2004, pp.89-90)

31

Partenerii unei uniuni întâmpină numeroase probleme atunci când au loc împărţirea bunurilor la

despărţire sau din partea unor instituţii care nu recunosc anumite drepturi cum ar fii cele din

domeniul asigurărilor medicale. De asemenea bărbatul este mai înclinat să aibă reţineri în

menţinerea menajului şi în îngrijirea propriilor copiii şi nu manifestă aceleaşi responsabilităţi fată

de copii care nu sunt ai lui. ( Saxton, 1999 ?, p.300)

Coleman (1988) menţionează alte dificulţăţi- accentuarea rolului tradiţional al femeii atunci când

vorbim de treburile casnice, modificarea vieţii sociale prin reducerea întâlnirilor, dar şi al

numărului de prieteni şi investiţie emţională inegală. (Iolanda Mitrofan şi Cristian

Ciupercă,199 , partea I, capitolul III pp. 58-59)

3.7 Familia şi uniunea consensuală în America Latină

Interesul pentru analiza uniunii consensuale în ţările din America Latina s-a concretizat încă din

anii 1975-1977 când în Brazilia s-au folosit informaţiile culese de Centrul Brazilian pentru

Analiza si Planning.(Berquo si Loyola, an, http) Ceea ce s-a putut observa este faptul că pe

lângă uniunile religioase şi legale a crescut numarul uniunilor consensuale. Cercetarile arata ca

71% din uniunile analizate sunt legale, în timp ce numarul celor religioase a scazut de la

18.40% inainte de anii 1960 la 7.3% dupa anii 1970. Aceasta scadere este semnificativa de la

14% la 2.6% in special in mediul urban.

Astfel că se pun întrebari legate de aceste tipuri de relaţii, de avantajele care le presupun, de

implicaţiile şi efectele acestora. Pentru respondenţii din Brazilia mariajul reprezintă un suport

economic, emotional, al securitatii familiei, copiilor, partenerilor, dar şi legitimitate şi

protectie legală. Mai concret pentru femei sunt fundamentale aspectele financiare, iar pentru

barbati insasi legalitatea relatiei reprezinta avantajul principal al relatiei.

Legat de avantajele uniunilor consensuale descoperite de subiectii brazilieni putem anumera

urmatoarele aspecte : securitatea materiala si usurinta cu care un barbat îşi poate alege

partenera. Ca si dezavantaj al coabitarii neoficiliazate se afla caracterul fragil si superficial al

relatiei.

Jumătate din respondenţii latini sunt de părere că dacă într-un cuplu căsătorit apar probleme

singura soluţie care le-ar putea rezolva este divorţul. Nimic nou in aceasta judecata. Însă

32

interesant de vazut este faptul că s-au observat tendinte mai pronuntate- legate de luarea deciziei

de divorţ- în societăţile tradiţionale.

În ce medii sunt răspândite aceste uniuni consensuale? Specialistii le-au identificat in toate

mediile, dar ele sunt mai evidente în mediile sociale si economice cu o influenţă mai scazută.

Un alt aspect important legat de cuplurile căsătorite sau nu este reprezentat de existenţa

numărului de copii. Astfel că la acest nivel se afirmă următoarea tendinţă identificată de

specialiştii. Numărul copiilor creşte la femeile căsătorite şi scade la femeile necăsătorite. Ce

putem spune despre valorile sociale, atitudinile despre căsătorie şi concubinaj ale

brazilienilor? Aceştia văd în căsătorie o cale prin care indivizii pot obţine maturitatea, femeile

fiind mai pregatite în luarea deciziei unui angajamnet oficilaizat decât bărbaţii.

Ca mici concluzii pot adauga faptul că vârsta la prima căsătorie creşte, uniunile sunt amânate, iar

fertilitatea poate avea tendinţe de scădere.

Legalizarea uniunilor consensuale

N. Goldman si A.R Pebley (199?) sunt autorii articolului despre legalizarea uniunilor

consensuale în America Latina. Se pleacă de la premisa că în Brazilia uniunile conjugale sunt

sanctionate social şi iau două forme concrete: căsătoria legală şi uniunile consensuale.

Astfel că – afirmă autorii amintiţi mai sus- CENTRUL LATINOAMERICA AL

DEMOGRAFIEI (CELADE) a fost interesat încă din anii 1960 de analiza legalizării uniunii

consensuale din zonele rurale din Columbia, Peru, Costa Rica si Mexic. Rezultatele s-au obtinut

pe baza unui eşantion de 2000-3000 de femei cu vârsta cuprinsă între 15-49 de ani care

proveneau din zone cu populaţie mai mică de 20.000 de locuitori. Relaţiile analizate făceau

referire la tipul lor, la durata angajamentului, la data începerii şi încheierii acestora şi la vârsta

respondentilor. Din totalul uniunilor consensuale între 32-41% dintre uniuni se regăsesc în

zonele rurale, exceptia făcând-o Peru acestea din urma fiind mai evidente în zonele urbane. Ele

sunt mai răspândite în rândul femeilor tinere, la cele cu un nivel de educaţie mai scăzut şi

care nu sunt catolice.

În legatura cu legalizarea uniunilor consensuale aproximativ 30% dintre acestea au fost

recunoscute social şi legal în trei din cele patru ţări cuprinse în cercetare: Columbia, Costa

Rica şi Mexic.

33

În ceea ce priveste durata acesti tip de angajament cercetarile arata că în Columbia şi Peru ele

pot atinge într-o proportie mai mică de 20 % la vârsta de 25 de ani, iar în proportie de 25% ele

se încheiei chiar dupa primii doi ani. Eliminănd posibilităţile separării unui cuplu sau al

decesului unuia dintre parteneri, aproximativ 50% din uniuni ar putea fii legalizate în Columbia,

Costa Rica şi Mexic şi aproximativ 65% în Peru.

Apare la acest nivel o constatare interesanta care se referă la procentul mai ridicat de peste 50%

al legalizării concubinajului în Peru. De ce Peru poate fii un exemplu al manifestarii uniunii

consensuale? Factorii sunt diferiti în fiecare ţară. În Costa Rica legalizarea concubinajului este

favorizată de vârsta şi educaţia în Mexic şi religia în Columbia, Costa Ria şi Peru.

O explicatie corectă a corelatie dintre legalizarea concubinajului şi indicatorii vârstă, educaţie şi

religie ascunde o altă dimensiune importantă. Copii nascuti în aceste uniuni nu sunt consideraţi

ilegitimi, deci societatea latinoamericană tolerează aceste comportamente familiale, fără ca

acestea sa fie dezaprobate, dar nu putem pune semnul egalitatii între legalizarea

concubinajului şi legalizarea naşterilor.

Ojeda în articolul Căsătoria la femei : importanta uniunilor consensuale (an, ?, adresa ?) afirma

ca în Mexic pentru anii 1980 aproximativ 24.6 % dintre femei au coabitat. De aici rezultă că un

număr de peste 505 aleg uniunile civile şi religiaose. De ce femeile aleg un anumit tip de

relaţie recunoscută social? Exista prejudecati în această privinţă? Sunt femeile stigmatizate

că aleg uniunile consensuale? Autoarea susţine faptul că femeile care trăiesc în concubinaj

provin în proportie de 16.1% din noua burghezie: administratori, tehnicieni, muncitori de înaltă

calificare, 30% sunt şomeri desş se ocupă cu agricultura şi au vârsta cea mai mică la căsătorie.

Din clasa de mijloc între 2.8- 3.7% dintre femei rămân singure la vârsta de 45 de ani, acest

procent fiind cel mai mare printre şărani şi agricultori. Între 42.5-51.3 % dintre persoanle

căsătorite au trait în concubinaj la vârsta de 20 de ani.

Tabelul D

Ţara Numărulde uniuni consensuale

Columbia 881Costa Rica 646Mexic 865Peru 1009

34

3.8 Uniunea consensuală în Romania

3.8.1 Cauze : societatea comunistă şi de tranziţie

Cunoaşterea uniunii consensuale şi a specificitatii acesteie în spaţiul românesc rezultă din

îmbinarea informaţiilor ştiintifice, precum şi a acelora care vor deriva din cercetarea de teren

bazată pe interviuri şi pe constituirea unui studiu de caz.

Putem vorbi despre uniunea consensuală la români cu o condiţie. Consider ca analiza trebuie

să plece de la premisa ca atât societatea comunistă, cât şi cea de tranzitie furnizeză informaţii

importante despre evolutia comportamentelor individuale şi familiale ale românilor.

Societatea românească s-a impus la început ca o societate conservatoare- în special în mediul

rural- urmând apoi drumul firesc al modernizării- fiind influenţată aşa cum am afirmat în

randurile de mai sus de procese precum industrilaizarea, urbanizarea şi migratia. Astfel că

schimbarile din planul activităţilor indivizilor au determinat modificări şi în viaţa de familie.

Înţelegerea conceptului de familie şi a gradului de acceptare, răspândire şi manifestare ale altor

forme de convieţurire decât cea legală – în cazul nostru al uniunii consensuale -trebuie să

pornească de la descrierea societăţii comuniste, o societate care impunea în mod voit anumite

exigenţe, credinţe, stereotipii şi prejudecăţi în legatură cu familia şi viaţa în general. În aceea

perioadă exista credinţa conform căreia dezvoltarea societăţii se realiza odata cu cea a familiei .

De aici rezulta faptul ca între anii 1950-1989 familia românească avea anumite caracteristici. Se

cunoaşte popularitatea noţiunii de <<celula de bază a societăţii>> atribuite conceptului de

familie. Specialiştii au arătat că aceasta era de fapt intervenţia statului în spaţiul privat. Georgeta

Ghebrea în lucrarea „Regimul social-politic şi viaţa privată (familia şi politica familială în

România)” vorbeşte despre crizele de la nivelul familiei, de specificul emancipării femeii care

participa acum prin veniturile aduse la îmbunătăţirea nivelului de trai al familiei, de măsurile

luate pentru încurajarea acesteia de a fii salariată, despre beneficiile maternităţii şi despre

liberalizarea avorturilor, ”În prima etapa a regimului comunist în România (1950-1965), s-au

manifestat o serie de fenomene de criza la nivelul familial: scăderea brutală a fertilităţii,

conflicte, sporirea divortialităţii (de exemplu, dacă în 1940 se înregistrau 0,5 divorţuri la 1.000

35

de locuitori, în 1960 această rată ajunge la 2,01/1.000). Caracterul extensiv al economiei, în

conditiile unei industrializari fortate, facea necesara o forta de munca numeroasa. Alaturi de

exploatarea rezervorului rural, a fost nevoie de utilizarea fortei de munca feminine. Prin

urmare, emanciparea femeii nu a fost numai o lozinca a ideologiei oficiale, ci si o cerinta a

modelului specific de dezvoltare a economiei (la care se adauga importanta veniturilor femeii în

asigurarea unui minim relativ decent de trai al familiei - salariile fiind, în general, reduse).

Pentru a putea munci, femeia trebuia "eliberata" de povara responsabilitatilor familiale.Î n

aceste conditii, s-a adoptat, în 1957, liberalizarea avorturilor. Femeia era stimulata sa devina

salariata prin beneficii legate de maternitate (concedii de maternitate, concedii medicale,

concedii fara plata, garantarea locului de munca pe perioada înteruperii activitatii, extinderea

retelei de crese si gradinite). “De asemenea autoarea observa rata scăzută a divorţurilor cât şi

interzicerea manifestării altor alternnative decât cele oficile : „În 1967 nu s-a înregistrat nici

un divort, pentru ca între 1968 şi 1972 rata divorţurilor să evolueze între 0,2 şi 0,5 la 1.000 de

locuitori. Celibatarii şi cei fără copii erau penalizati printr-o taxa specială şi accesul lor la

locuinţe era mai dificil. Divortul era stigmatizat, blocând promovarea administrativă şi

politică”(Ghebrea ,2003,http://ebooks.unibuc.ro/StiintePOL/ralu/3-2-3.htm, la data de

23.03.2008)

Familia reprezenta locul de formare a unor indivizi responsabili, obedienţi, care pune accent pe

relaţiile de rudenie. O altă credinţă împărtăşită de români făcea referiri la ideea conform căreia

dacă un individ comitea un act care era sancţionat de lege, consecinţele se puteau răsfrânge

asupra întregii familii. Mai mult decât atât personalităţile indivizilor erau formate şi controlate

prin mecanismele statului comunist . La acest nivel menţionez cantitatea şi calitate redusă a

informaţiilor şi produselor în comparaţie cu indivizii din Occident. Una dintre cele mai

importante măsuri luate de acest regim şi care au afectat familia a fost decretul din anul 1966

prin care se controlau naşterile şi în acelaş timp se interziceau avorturile. Acest decret avea ca

scop creşterea într-un mod simtitor a natalităţii şi populaţiei României într-ucât se dorea

creşterea economică şi al prestigiului social al ţării.

O altă măsură prin care se dorea menţinerea familiei româneşti se referea la avantajele

încheierii unei căsătorii. Câte dintre familiile tinere nu au primit în aceea perioadă case şi

slujbe şi câţi nu deplâng aceste avanteje? Aproape toate familiile beneficiau de aceste avantaje

în măsura în care respectau exigenţele de mai sus menţionate.

36

Reversul medaliei se referea la interzicerea divorţurilor şi la aspectele care permiteau acest

lucru. O femeie nu avea voie sa divorţeze, iar daca dorea acest lucru trebuia să deţină dovezi

foarte clare ale abuzului venit din partea soţului ei. Oricare ar fii fost cazul femeie era putenic

stigmatizată, consecintele pe care trebuia să le suporte fiind grave ajungandu-se chiar la izolarea

acesteia.

Căderea regimului comunist a produs numeroase schimbări în contextul politic, economic,

social, cultural şi spiritual al ţării.

3.8.2 Specificul şi dimensiunea legală a concubinajului în România în societatea

contemporană

Pentru a demonstra existenţa şi manifestarea acestui tip de comportament am ţinut cont de

următoarea premisă : căderea regimului comunist a generat scăderea numărului de căsătorii şi în

acelaş timp la creşterea numărului de uniuni consensuale.

Ce caracteristici pot fii atribuite relaţiei de concubinaj ? Specialiştii amintesc ceea ce

reprezintă o uninune consensuală în prezent, care sunt avantejele şi dezavantagele sale. De

asemenea fac referire la legalizarea acesteia şi la prevederile Codului Familiei şi Constituţiei

României privind situaţia concubinilor.

Atunci când este vorba despre concubini specialişti sunt de părere că femeia este mai protejată ,

petrece mai mult timp cu partenerul ei şi nu mai este întreţinută de bărbat pentru că aceasta

participă în mod egal la cheltuieilile casei. Iată cum defineşte prof. univ. doctor Maria Voinea

relaţia dintre concubini : “Femeia care trăieşte în concubinaj nu fuge de răspundere sau după o

viaţă uşoară. E o formulă de supravieţuire, pe care a ales-o pentru o scurtă perioadă, ca pe o

solutie de compromis". Tot aceasta este de părere ca uniunea consensuală este mai mult decât o

căsătorie de probă aşa cum s-a manifestat în anii 1970 în Statele Unite ale Americii. Ea este mai

degrabă o modalitate de testare a compatibilităţii partenerilor dar şi una de a construi „împreună

spaţiul unde va apărea copilul.” Tabel E

Avantaje Dezavantaje• Relaţie ce presupune mai puţine

stări de gelozie, infidelităţi.

• Neconcordanţa cu normele

promovate de Biserică si religie ăn

general

37

• Împărţirea cheltuielilor la doi • Relaţie superficială, instabilă• Veniturile nu sunt impărţite in mod

egal

• Nr redus de copii, activitatea

sexuală puternic controlată• Testarea vieţii în doi • Reprezintă un dezavantaj pentru

femei. • Accentul cade pe continuarea

carierei profesioanle al individului

Situaţia României privind legalizarea uniunii consensuale este specială. De ce afirm acest lucru

? Pentru că în alte ţări -precum Spania - uniunea consensuală văzută ca o modaliatate de a trăi al

familiilor autohtone, dar şi al celor străine poate fii legalizată la dorinţa partenerilor. Tot cea ce

trebuie să facă aceştia este să se înscrie în registrul municipal în care locuiesc şi să prezinte

documente prin care să demonstreze că locuiesc în aceaşi gospodărie. Dacă la mijloc sunt şi copii

acesta nu este decăt un motiv de a legaliza relaţia. Putem spune ca în cazul Spaniei situaţia este

simplă.

Ce face ca România să fie aparte ? Se cunoaşte faptul că în ţări precum Irlanda, Danemarca,

Suedia şi Marea Britanie aceste uniuni au fost legalizate intr-ucât numărul copiilor care provin

din familii este mai mic decât numărul celor care provin din relaţii de concubinaj. În comparaţie

cu alte ţări europene în România concubinajul nu este legalizat. Tot prof. univ. doctor Maria

Voinea susţine ca acest lucru nu reprezintă o cale de a depăşii şi rezolva problemele

concubinilor. Legalizarea ar putea avea consecinţe grave precum afectarea stabilităţii şi

dinamicii familiei. Mai mult decăt atât românii nu sunt pregătiţi să vadă în concubinaj un

model moral, legitim, iar dacă apar şi copii deja situaţia devine confuza. (Revista Avantaje,

„s.a”, preluat de pe http://www.avantaje.ro/index.php?a=1498&p=3, la data 23.05. 2008 )

Florica Zdru în articolul Până când va fi concubinajul...o iubire ilegală? din ziarul Cuget liber

(miercuri, 29 martie, 2006 ) susţine faptul că în România uniunea consensuală este văzută ca :

„ o relaţie durabilã şi stabilã dintre un bãrbat şi o femeie care convieţuiesc împreunã, prin liber

consimţãmânt, fãrã îndeplinirea formelor legale de cãsãtorie”, iar numărul acestora creşte in

fiecare an. Unul din cele mai mari dezavantaje ale acestui tip de relaţie apare atunci când

partenerii se despart, apărând problema împărţirii bunurilor, dar şi a recuperării banilor

investite în diverse bunuri sau chiar case. Se pare că aceste probleme ar putea fii evitate dacă

partenerii lasă deoparte încredere şi sinceritatea în celălalt şi sunt mai atenţi când este vorba

38

despre actele bunurilor şi martorii pe care trebuie să îi aibă atunci când achiziţionează ceva. Cu

privire la acest lucru Codul Familie susţine următorul lucru : „bunurile dobândite în timpul

cãsãtoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri commune ale soţilor“, în

schimb „în cazul concubinilor, bunurile dobândite în timpul concubinajului fiind proprietatea

fiecãruia dintre concubini, potrivit contribuţiei aduse la achiziţionarea lor. Mai mult, bunurile

acumulate de cãtre aceştia devin proprietate comunã pe cotepãrţi pentru fiecare, în funcţie de

gradul contribuţiei la achiziţionarea lor, indiferent pe numele cãruia dintre ei s-a fãcut actul de

cumpãrare.”

Un alt aspect important al concubinajului din România îl constituie situaţia copiilor.

Constituţia României şi Codul Familiei prevede şi impune copiilor născuţi în afara căsătoriei

aceeaşi situaţie legală şi aceleaşi drepturi cu cele copiilor născuţi într-o căsătorie : „Copilul din

afara cãsãtoriei, a cãrui filiaţie a fost stabilitã prin recunoaştere

sau prin hotãrâre judecãtoreascã, are aceeaşi situaţie legalã ca şi copilul din cãsãtorie, bucurându-

se de aceleaşi drepturi legale ca un copil din cãsãtorie...„Este un lucru foarte bun cã mãcar copiii

nãscuţi din afara cãsãtoriei şi recunoscuţ ide pãrinþi sunt egali în drepturi cu cei nãscuþi într-o

cãsãtorie” (Florica Zdru, Până când va fi concubinajul...o iubire ilegală?, 2006, preluat de pe

http://www.cugetliber.ro/Arhiva/aprilie2006/03/pag%2014.pdf la data de 23.05.2008)

Tot aici trebuie să menţionez că au aceleaşi drepturi asupra moştenirii diverselor bunuri

provenite din partea părinţilor. Cât despre stabilirea numelui de familie al copiilor legea

prevede faptul că acesta va putea moştenii fie ambele nume ale partenerilor, doar dacă acest

lucru a fost stabilit de comun acord. Dacă nu se ţine cont de această alternativă autoritatea

tutelară/primarul de la domiciliul copilului va stabili ce nume de familie va avea acesta din urmă.

În România se pune problema existenţei unui contract al uniuni consensuale între concubini,

stabilit de Comisia de Sănătate şi Familie, Nr. 28/369/ 15 mai 2002. Acest contract este

înregistrat în registrul pentru persoanele aflate în concubinaj . Prevede anumite drepturi şi

obligaţii ale concubinilor. Prin această propunere legislativă se doreşte să se evidenţieze

rezolvarea principalelor probleme cu care se pot confrunta concubinii. Mai bine spus se

urmăreşte crearea unei protecţii sociale ale concubinilor .

Astfel că recunoaşterea uniunii consensuale în România înseamnă ,atunci când vorbim despre

cuplurile de concubini, obţinerea unor drepturi financiare şi materiale în cazul despărţirii

acestuia. O întrebare propusă se referă la "data începerii uniunii consensuale a femeilor - prima

39

uniune consensuală şi uniunea consensuală curentă". http://www.avoconsult.ro/concubinajul-

convietuire-trai-casatorie-bunuri-comune-cote-parti-copii-rudenie-drepturi.html

3.9. Mentalităţi- Atitudini- Valori soaciale în Europa

În societatea contemporană tot mai mulţi tineri aleg coabitarea-ca simbol al unei relaţii lor de

dragoste- în locul căsătoriei. Ceea ce este interesant este faptul că, în urma numeroaselor

cercetări, specialiştii au ajuns la concluzia că uniunea consensuală este strâns legată de un nou

tip de relaţie denumită „relaţie pură”, termen utilizat pentru prima dată de către Anthony Giddens

şi se referă la echivalenţa dintre acaesta şi o căsătorie legală. Relaţia dintre partenerii care

coabitează se caracterizează prin : “încercare (problematică) de sinteză a caracteristicilor, greu de

conciliat, ale vieţii conjugale şi ale legăturilor extraconjugale. ”, iar motivaţia dintre parteneri

sintetizează- în opinia lui Bejin (1998,178) „obsesia partenerilor de a câştiga pe toate planurile şi

de a nu sacrifica nici una dintre posibilităţi”(Popescu, 2003, p.2)

Uniunea consensuală în Europa- în ţări precum Bulgaria, România, Germania, Franţa, Italia,

Polonia, Ucraina, Cehia- este văzută de specialişti ca fiind ca o „relaţie autosuficientă.” Deşi pare

o constare dură, dar însăşi caracterul fragil al relaţiei atrage atenţia indivizilor. Adică indivizii

sunt cei care stabilesc regulile vieţii lor de cuplu, aceasta din urmă accentuând conflictul dintre

convieţuirea practică şi idealul compatibilităţii. În opinia lui Béjin (1998, p. 180) conflictul dintre

concubini se poate explica astfel :“Coabitarea juvenilă oscilează între aceşti doi poli: stabilirea

unei complementarităţi favorabile vieţii prelungite în comun, dar care conduce la specializarea

fiecărui soţ în anumite sarcini şi astfel la diminuarea unor potenţialităţi şi, pe de altă parte,

căutarea acestei “egalităţi”, acestei simetrii perfecte a cărei iluzie poate fi dată uneori de

îmbrăţişarea voluptoasă a scorpurilor în momentul suprem. Această oscilaţie se traduce printr-o

negocierene încetată asupra diviziunii atribuţiilor:ineluctabile diferende între egali.”(Rughiniş,

2002, p.46).

În ţările de mai sus cea mai tolerantă ţară faţă de familie este România – 30 %, urmată de

Bulgaria cu 28%.Ultimele locuri le ocupă Franţa, Italia, Germania. -14, 10 şi respectiv 9 %.

(Rughiniş, 2002, p.56). Acest lucru s-ar putea explica prin faptul că în ţările cu o toleranţă mai

mică faţă de familie se intâlnesc un număr mai mare de modele alternative la căsătorie şi implică

alte caracteristici ale familiei. Realitatea confirmă afirmaţia de mai sus. Relaţiile de parteneriat se

40

regăsesc cel mai mult în Germania, Italia, Cehia, România, cele nereligioase în Franţa, Cehia,

Ucraina, cele condiţionate în Polonia, Romania, Bulgaria şi Ucraina şi cele intime în Germania,

Italia, Franţa.”(Rughiniş, 2002, p.56).

În rândurile care urmează voi prezenta pe scurt o perspectivă de ansamblu cu privire la

indicatorii calităţii vieţii de familie. După cum am spus în perioada 1990-2006 românii nu se

consideră nici săraci, nici bogaţi, sunt satisfăcuţi de propriile realizări, precum şi de locul de

muncă, de accesul la educaţie, au o locuinţă proprie şi sunt mulţumiţi de viata familială. Valorile

medii ale acestor indicatori ne sugerează faptul că românii văd în familia o relaţie autosuficientă,

având ca o consecinţă alegerea coabitării. Ca o completare a celor afirmate mai sus menţionez şi

datele oferite de Eurostat cu privire la căsătorie, divorţuri pentru România între anii 1995-2006.

Rata căsătoriei înregistrează valoarea maximă în anul 1995-6,95%, scăzând continuu până în

anul 2002 şi crescând foarte puţin, ajunge în anul 2006 la valoare de 6.79%, sub ceea din 1995.

Comparativ rata divorţurilor se menţine constantă până în anul 1998 când atinge valoarea de

1.8%, scâzând constant până în anul 2006. Acest lucru ne arată că românii nu se mai căsătoresc

aşa de mult şi nic nu mai divorţeată, adică apar mai multe relaţii de coabitare.

În ceea ce priveşte calitatea vieţii primul pas al analizei este identificarea unor indicatori

precum : locuinţa, poziţii sociale, roluri sociale, dar şi distribuirea treburilor gospodăreşti, valori

sociale şi atitudini faţă de framilie, căsătorie şi uniunea consensuală.

Studiile recente realizate în România-Barometrul de Gen din anul 2000- furnizează informaţii

utile cu privire la manifestarea diferită a anumitor atitudini şi comportamente. Astfel că

indicatorul locuinţei-tabelul 4 ( Popescu, 2003, p.12-13, vezi Anexe)- ne arată că numărul

indivizilor care au o locuinţă proprie creşte odată cu vârsta- aproximativ jumătate din tinerii

căsătoriţi/ cei care trăiesc în uniune liberă deţin o locuinţă. Acest lucru se poate datora fie lipsei

resurselor materiale prin care îşi pot achiziţiona o locuinţă în rândul tinerilor sau fie acasta nu

reprezintă o necesitate în rândul celor care coabitează. Procentul legat de satisfacţia cu locuinţa

este mai ridicat la populaţia matură şi de peste 80 % la cei vârstnici şi doar 2 treimi la tineri.

(tabel 5, vezi Anexe)-

În legătură cu mentalităţile indivizilor- ( Popescu, 2003, p.13) (tabel 6, vezi Anexe )- dintr-o

famile se înregistrează preferinţa indivizilor în ceea ce priveşte familia egalitară. La întrebarea

“Cine este de preferat să conducă ” valorile maxime se înregistrează la

41

grupele de vărstă 30-54 de ani, considerand ca nu contează sexul, iar cele mai mici le intâlnim la

tineri, fiind de preferat ca deciziile să fie luate de bărbaţi.

Atunci când sunt întrebaţi „Cine este stăpănul casei?” Indivizii indiferent de sex consideră

bărbatul capul familie, diferenţa dintre procentul femeilor considerate capul familiei/ uniunii şi

respectiv cel al bărbaşilor este semnificativă : ( Popescu, 2003, p.1) (tabel 7, vezi Anexe)

Privind atitudinile indivizilor privind rolurile sociale din cadrul căminului- muncile în

gospodărie – putem spune următorul lucru. Se obesrvă că se păstrează tradiţionalismul, adică

femeia se îngrijeşte de activităţile din menaj, dar şi creşterea copiilor, iar bărbaţii de reparaţiile

casei şi ale automobilului. (tabel 8, vezi Anexe)

Barometrul de Opinie Publică a realizat o clasificare a opiniilor românilor cu privire la familie,

căsătorie, arătând cât de mulţumiţi sunt aceştia de domeniile vieţii lor. Familia este fruntaşă

atunci când este vorba de aprecierea de către indivizi ca fiind foarte importantă. Aceasta este

urmată de religie şi muncă. (tabel 8, vezi Anexe)

Puţin peste 80% dintre intervievaţi nu sunt de acord cu afirmaţia că mariajul reprezintă o

instituţie demodată şi doar 14 % confirmă acestă afirmaţie- (vezi figura 2 vezi Anexe). În

general românii sunt destul de mulţumiţi de sănătatea lor, de serviciul şi de banii pe care îideţin

şi nu în ultimul rând de familia şi prietenii lor.

III. CADRU METODOLOGIC :

Cercetarea de faţă are ca obiectiv principal înţelegerea şi descrierea conceptelor de familie şi

uniune consensuală în timp şi spaţiu diferite. Desăvărşirea cercetării teoretice va fi realizată cu

ajutorul cercetării empirice.

Cea din urmă cercetare are următoarea ipoteză de lucru : <<Dacă românii aleg uniunile

consensuale în locul căsătoriilor atunci familia va devenii din ce in ce mai instabilă.>>

Pornind de la aceasta ipoteza voi analiza principalele concepte pe baza cărora se vor construii

metodele, tehnicile şi instrumentele de cercetare.

Principalele concepte sunt : <<români, uniune consensuală, căsătorie, familie, instabilă>>.

Definitii nominale :

1. români = persoană care făcea parte din populaţia de bază a României şi care se bucură de

drepturi depline de cetăţenie.

42

2. uniune consensuală = convieţuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale

de căsătorie; căsătorie nelegitimă

3. căsătorie = uniune legală şi liber consimţită între un bărbat şi o femeie pentru întemeierea unei

familii, trai comun între soţi, viaţă conjugală; căsnicie

4. familie = grup de persoane înrudite prin căsătorie sau prin sânge care trăiesc împreună (soţ,

soţie şi descendenţii acestora).

5. instabilă =

http://dexonline.ro/search.php?

Operationalizare conceptelor :

Populaţia din Bucureşti / Slobozia –

indicatori :a. vârsta; b.domiciliu; c. statusul social – loc de munca, studii, stare civila , d. status

economic - venit, proprietăţi ;

Uniune consensual ă

– indicatori :a. modalităţii de locuire : proprietate, chirie, cămin, cu părinţii / alte rude, b. stare

civilă – căsătoriţi sau necăsătoriţi; c. stare materială- venit ; d. Tipul de relaţii

- amiciţie, rudenie, iubire ;

C ăsătoriţi

– indicatori : a. act oficial, b. membrii familiei, c. drepturi si responsabilitati, d. viaţă conjugală.

Familie

- indicatori: a. numărul de membrii; b. numărul de copii;

Capitolul 4 : Tipul cercetării, metode, tehnici şi instumente: caracteristici

Următorul pas este constituit din stabilirea tipului de cercetare, a metodelor, tehnicilor şi

instrumentelor aferente. Trebuie să menţionez că cercetarea de faţă este una calitativă,

preponderent explicativă, care are ca obiectiv prezentarea principalelor concepte şi explicaţii

teoretice şi a analizei acestora în situaţtii concrete, pe cupluri căsătorite sau care trăiesc în

concubinaj din Bucureşti şi din oraşul meu natal Slobozia, judeţul Ialomiţa.

Am ales cercetarea calitativă pentru că presupune un ansamblu de metode, subiectul fiind

cercetat dintr-o perspectivă naturalistă şi interpretatitvă. Astfel că Norman K. Denzin şi

43

Yvonna S. Lincoln (1994, p. 2) caracterizau astfel cercetarea calitativă : “Aceasta înseamnă o

studiere a lucrurilor în mediul lor natural …Cercetarea calitativă implică folosirea şi colectarea

unei varietăţi de materiale empirice – studii de caz, experienţă personală şi introspectivă,

povestirea vieţii, interviul, observaţia, texte istorice, materiale vizuale sau care acoperă

interacţiunea (subiect-obiect, n.n), astfel încât să se descrie momente obişnuite sau deosebite din

viaţa indivizilor precum şi semnificaţiile lor pentru (aceştia- n.n)” Alte motive pentru care am

ales acest tip de cercetare este faptul că prin aplicarea intterviului cercetătorul se poate apropia

mai uşor de opiniile subiecţilor, poate surprinde mai bine caracteristiicle vieţii cotidiene, iar

informaţiile strânse în urma acesteia sunt ample şi detaliate. (Chelcea, 2004, pp. 72-78)”

Caracteristicile cercetării calitative1. Importanţa cercetării de teren ca mediu

natural al subiecţilor

3. Accentul cade pe subiectele,

fenomenele particulare, dar şi

semnificaţia cuvintelor şi imaginilor2. Rolul activ al intervievatorului care

trebuie să conducă subiectul spre

informaţiile utile cercetării

4. Relevanţa punctelor de vedere,

opiniilor subiecţilor cu privire la o

anumită problemă.

După ce am stabilit şi caracterizat tipul de cercetare am ales metodele specifice cercetării

calitative. Este vorba despre interviul socioloogic şi studiul de caz. Interviul folosit încă din

Antichitate, apoi cu precădere în jurnalistică şi apoi în celelalte ştiinţe umane are două obiective

şi anume : oferă intervievatorului posibilitatea unui discurs profund al subiecţilor şi obţinerea

unor informaţii care aparţin exclusiv temei cercetate tocmai prin dirijarea intervievaţilor.

Conţinutul unui interviu cuprinde semnificaţiile culturale ale subiecţilor şi surprinde mai bine

atitudinile, sentimentele, percepţiile, convingerile , valorile indivizilor decât metodele

cercetării cantitative. Bogăţia cuvintelor şi a semnificaţiilor acestora din urmă, a gesturilor,

expresiilor şi a elementelor ideografice şi iconice reprezintă alte motive pentru care interviul

se recomandă ca o metodă de culegere a datelor subiective care aparţin indivizilor. De asemenea

am ales ca tip de interviu pe cel semistructurat sau semidirectiv.Acest tip de interviu este o

tehnică destul de flexibilă care se situează undeva între cel structurat şi cel liber, făcând apel la o

listă de întrebări dinainte stabilite. Este ceea ce se numeşte ghid de interviu. Ordinea

întrebărilor nu este fixă ci se face în fucţie de discursurile subiecţilor. Ceea ce trebuie să facă

44

cercetătorul este să dirijeze discuţia în termenii temelor cercetate prin întrebări la momente

potrivite. (Moscovici, Serge şi Fabrice Buschini, 2007, pp. 203-213)

Cea de-a doua metodă folosită este studiul de caz sau studiul cazului.. Am considerat că este o

metodă utilă plecând de la afirmaţia lui Donalt T. Campbell conform căreia ea este un pas mic

care poate conduce la concretizarea unei teorii noi. Definit de Robert E. Stake (1984/1995, XI)

ca : “studiul unui singur caz particular şi complex în vederea funcţionării lui, cu circumstanţele

importante ”, acesta are următoarele caracteristici : “sistem integrad, abordat holistic,

cercetătorul interesându-se mai mult cum decât de ce.”De asemenea fenomenul studiat se

referă la o persoană, la o colectivitate sau la o instituţie.Aşa cum afirma şi Collerette

(1996/2002, p.407) un alt motiv pentru care am ales această metodă este acela că mă pot axa pe

un fenomen actual, al societăţii contemporane- manifestarea alternativelor la căsătorie /

concubinaj într-un context real- Bucureşti şi Slobozia.

Yin (1984, p. 21) susţine că reprezentativitatea datelor obţinute prin constituirea unui astfel de

studiu pot fii atribuite numai populaţiei cercetate. Pentru a fi mai explicită studiul de caz realizat

va fii unul instumental ce are ca obiectiv principal înţelegerea manifestării concubinajului la

români. (Chelcea, 2004, p.176) Ca o mică concluzie importanţa studiului de caz rezultă din

specificitatea întrebărilor, complexitatea tehnicilor : observaţie, interviu, studiul documentelor

confirmând ceea ce nota Robert Yin despre acesta. Studiul de caz „râmăne unul dintre cele mai

provocatoare eforturi depuse în domeniul ştiinţelor sociale”, reuşind să un fenomen contemporan

din viaţa reală a indivizilor. (Yin, 2005, p. 17)

Un alt pas important este acela de alcătui alegerea unei tehnici de scalare. Scala exprimă

„ansamblul de operaţionalizare, cuantificare şi măsurare socială prin care se redau intensităţile

diferitelor proprietăţi ale fenomenelor studiate. ” Ea cuprinde un set de propoziţii, expresi simple

sau simboluri cărora le sunt atribuite o anumită valoare sau anumiţi itemi. ( Mărginean, 2000, pp.

211-213) Astfel că am ales o scală compusă pentru a putea surprinde atitudinile românile despre

concubinaj în general, aplicată atât celor căsătoriţi cât şi celor care trăiesc în concubinaj.

Un alt pas al cercetării de teren a fost stabilibirea tipului de eşanţionare. Am ales eşantionarea

teoretică care nu pune accent pe reguli statistce ci mai degrabă pe relaţii, contexte, grupări şi

intercaţiuni sociale, pe analiza calitativă şi intensivă. Reprezentativitatea eşantionului nu este

cuprinsă în etape proiectării cercetării ci rezultă din concepte, explicaţii, teorii. Eşantionarae

teoretică se poate aplica spune autorul unui studiu de profunzime. Se referă la culegerea acelor

45

date care alcătuiesc o analiză care explică principalele concepte. Aceasta are următoarele

principii de bază: 1. definirea subiectului cercetării, 2. stabilirea perspectivei sociologie în care se

încadrează problema pe care o analizăm, 3. alcătuirea principalelor metode şi tehnici de

investigare, 4. investigrarea unui număr destul de mare pe persoane sau grupuri care să determine

constituirea unor noi explicaţii şi enunţuri teoretice. 5. culegerea şi interpretarea datelor.

(Vlăsceanu, 1986, pp.53-58)

Capitolul 5 Analiza şi interpretarea datelor :

Trecând în revistă principalele concepte şi explicaţii teoretice, apoi stabilind cadrul metodologic

am ajuns la etapa analizei şi interpretătii datelor. Am aplicat un număr de 15 interviuri, 20 de

scale ale atitudinii faţă de concubinaj şi am realizat un studiu de caz. Astfel că interviurile au

fost aplicate atât indivizilor din Bucureşti, cât şi celor din Slobozia, judeţul Ialomiţa, încercând

să obţin informaţii cât mai diverse despre modul de convieţuire al concubinilor. Prin înregistrarea

audio a interviurilor semistructurate am avut în vedere intervievarea persoanelor din mai multe

categorii de vârstă, educaţie, status social şi econonomic.

Scala atitudinii faţă de concubinaj care are ca scop identificarea unor judecăţi de valoare, a

unor opinii despre concubinaj a fost in schimb aplicată unui număr de 20 de persoane dintre care

10 sunt căsătoriţi şi 10 trăiesc în concubinaj. Aceasta cuprinde un număr de 14 itemi. Fiecare

subiect a fost rugat să acorde un item care să exprime acordul faţă de aspectul studiat.

Studiul de caz a fost realizat pe un cuplu din Slobozia, care trăieşte în concubinaj de 12 ani.

Motivele pentru care am ales să realizez un studiu pe acest cuplu sunt diverse. Situaţia lor este

este una specială întru-cât avem de a face cu un model de familie extinsă numai că aceste cupluri

constituite nu sunt căsătorite. Cuplul analizat locuieşte împreună cu rudele femeii, mai precis cu

mama şi cu sora acesteia. Mai mult decât atât aceasta din urmă, după o căsnicie nu prea reuşită şi

un divorţ traumatizant, a ales deasemenea să trăiască în concubinaj împreună cu cei doi fii din

prima căsătorie.

LIMITE şi

5.1.Analiza şi interpretarea datelor din interviu:

46

Aşa cum am menţionat în rândurile de mai sus primul pas a fost aplicarea interviurilor. Apoi a

urmat transcrierea acestora şi în cele din urmă interpretarea lor. Interviul a cuprins un număr

de 16 întrebări . Am folosit ca indicatori vârsta, sex, nivelul de educaţie, profesia, tipul de

locuinţă- proprietate personală, locuinţa părinţilor, chirie sau alte forme-, mediul de rezidenţă,

durata relaţiei de concubinaj, perceperea relaţiei de concubinaj în care trăiesc indivizii de către

indivizi, familie, rude sau cunoscuţi. De asemenea am dorit să cunosc gradul de cunoaştere, de

popularitate a legilor care reglementează concubinajul în România precum şi a constata dacă în

planurile lor de viitor este inclusă şi căsătoria.

Mediul de provenienţă al subiecţilor este mediul urban, mai precis oraşele Bucureşti şi

Slobozia, judeţul Ialomiţa.

Referitor la indicatorul vârstă persoanele intervievate se încadrează în grupa de vârstă 19- 51 de

ani dintre care 5 sunt bărbaţi şi 10 sunt femei.

În ceea ce priveşte nivelul de educaţie respondenţii au afirmat că ultima şcoală absolvită este

liceul, şcoala de artă şi meserii, dar şi facultatea. În acest sens menţionez faptul că 3 dintre

respondenţi au terminat o şcoală de artă şi meserii, cei mai mulţi dintre aceştia –9 dintre ei au

terminat liceul dintre care o personă a absolvit cursurile unui liceu agricol, 2 au fost înscriţi la un

liceu industrial atât din Bucureşti cât şi din Slobozia, 3 subiecţi au absolvit cursurile unui liceu

teoretic, specilizări matematică informatică, ştiinţe umane şi muzică şi 3 persoane au absolvit

cursurile unui grup şcolar. Doar 3 subiecţi au obţinut până în prezent o diplomă care atestă

absolvirea cursurilor univesitare din Bucureşti.

Indicatorul profesie furnizează diverse informaţii cu privire la statusul social si economic al

respondenţilor. Din totalul acestora 5 lucrează în Bucureşti ca agent vânzări, proiectant, oficer

credit, coordonator firma cosmetică şi arhitect. Subiecţii din Slobozia lucrează ca şi agent

comercial, administrator reţea, asistent veterinar, confecţionar haine, contabil, funcţionar- relaţii

cu publicul şi manager. Subiectul care locuieşte în Italia este vânzător la un magazin de haine şi

doar două persoane din tot eşantionul nu lucrează.

Atunci când subiecţii au fost întrebaţi unde locuiesc şi cu cine majoritatea au răspuns că locuiesc

în chirie. La acest nivel mai adaug faptul că dintre cei 5 care stau în chirie trei locuiesc în

Bucureşti, doi în Slobozia şi unul în Bari, Italia. O altă constatare interesantă se referă la faptul

că un număr de 4 persoane au ales să locuiască împreună cu părinţii fetei, 3 cu cei ai băiatului

47

şi doar un cuplu locuieşte în apartamentul părinţilor băiatului, aceştia din urmă fiind plecaţi în

străinătate. O altă observaţie ar fii faptul că aceştia locuiesc de minim de 6 luni şi maxim de 3

ani şi au vârsta cuprinsă între 19- 51 de ani Doar două cupluri deţin un apartament,

proprietate personală şi locuiesc de 2 ani şi respectiv 18 ani.

O altă informaţie utilă pentru cercetarea de faţă o constituie cea care se referă la motivele pentru

care indivizii au decis să locuiască împreună. Ca şi celelalte dimensiuni motivele sunt diverse :

de la sentimentele de iubire pe care le poartă subiecţii pentru partenerii lor: „Faptul ca a fost

primul barbat din viata mea, bineinteles ca il iubesc si ca am incredere in el. Am considerat ca

mi-este mult mai bine langa el „ (interviul 1), la motive precum cunoaşterea partenerului, a

compatibilităţii : „Pentru ca vrem sa fim mai mult timp impreuna. Vreau sa ii stiu problemele si

sa ajut.” (interviul 4), „Ca să ne cunoaştem mai bine, sa vedem dacă suntem egali în ceea ce

gândim şi sa vedem dacă ne potrivim”(interviul 13), a petrecerii unui timp mai îndelungat

împreună :“Şi da este mult mai confortabil să stai cu iubitul în aceaşi casă. Te scuteşte de

corvoada întâlnirilor, ieşitului într-un oraş mare şi mai ales necunoscut. Aşa îl ştiu lângă mine, nu

mai consumăm atâţia bani şi putem pe cât este posibil să ne cunoaştem mai bine. ” (interviul

2),”Tot aş avea grijă de el...E mai bine că ne vedem mai mult timp şi ne petrecem altfel timpul,

în oraş sau cu prietenii .„(interviul 15), Alte motive ar fii evitarea locuirii la cămin văzută ca un

inpediment în continuarea studiilor : „Primul motiv a fost faptul că doream să intru la facultate,

dar nu să stau la cămin. Gabi la fel fiind de o seamă cu mine... Am avut şi avem ca prioritate

studiile”, este o modaliatate mai economă de a locui şi petrece timpul cu partenerul :“Te

scuteşte de corvoada întâlnirilor, ieşitului într-un oraş mare şi mai ales necunoscut. Aşa îl ştiu

lângă mine, nu mai consumăm atâţia bani şi putem pe cât este posibil să ne cunoaştem mai bine.

” (interviul 2). Mariajul nefericit este un alt motiv pentru care unul dintre subiecţi a ales să

locuiască în concubinaj :” Cred ca am decis sa locuiesc fara sa ma mai casatoresc pentru ca am

avut o casatorie nereusita.. Nu vreau sa mai trec prin acelas lucru...sau sa mai sufar atat eu cat si

copii mei” (interviul 5). Unii dintre respondenţi au susţinut faptul că a trăi în concubinaj este o

ocazie de a vedea cum este să împarţi anumite sarcini ale caminului :” Ne iubim si-am vrut sa

vedem cum ne intelegem, cum ne impartim sarcinile in ceea ce priveste locuinta, dar nu in

ultimul rand suntem de parere ca un act nu ne tine impreuna si nu ne face relatia.” (interviul 9).

Alt subiect a menţionat faptul că lipsa banilor le-a îngrădit posibilitatea de a avea o nuntă şi o

casă în acelaş timp, prioritar pentru relaţia lor de cuplu era nu un act ci mai degrabă o locuinţă :”

48

Pentru ca la început nu am avut suficienţi bani să ne facem o nuntă frumoasă şi să avem o casă în

acelaş timp. Am preferat să avem o casă şi apoi nunta.” (interviul 10) Pentru un alt respondent a

locui cu cineva fără să fii căsătorit este o modaliatate de a-ţi testa propria relaţie, caracterul

acesteia. : “…să vedem cât de stabilă este relaţia noastră, cât poate să dureze.” (interviul 12). Pe

lângă toate aceste motive mai precizez un altul şi anume cel care constituie un mijloc de a

continua studiile :” Principalul motiv a fost că a dorit să îşi continue studiile, părinţii ei s-au

mutat din judeţ, ea rămânând în Slobozia să îşi termine studiile. Aşa am hotărât să locuim

împreună.”( interviul 14), dorinţa de independenţă şi concubianjul văzut ca o dovadă de

maturitate : “Mai mult decât atât eu mai am 2 fraţi mai mici ca mine si fiecare are viaţa lui. Nu

puteam rămăne la nesfârşi la mama şi la tata. Am crescut şi pot să mă descurc singur.”(interviul

15)

Modul în care este perceput concubinajul este diferit de la o persoană la alta. Şi dacă vine

vorba de propria familie sau de cunoştiinţe deja situaţia de schimbă. La întrebarea numărul 11

Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul

dvs. ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă? o parte din

respondenţii susţin că au fost sprijiniţi şi încurajaţi în totatlitate de părinţi, unii dintre ei trăind

chiar în concubinaj :” Părinţii noştrii ne-au susţinut mereu. Atâta timp cât ne-am ţinut de studii.

Mai mult decât atât şi părinţii mei au trăit în concubinaj timp de patru ani într-o garsonieră din

oraşul natal, Slobozia, până au reuşit să îşi cumpere un apartament. Deci cunosc foarte bine acest

aspect.” (interviul 2), „Mama mea a fost de acord cu mutarea noastră în acelaş apartament cu ea.

Iar ai ei s-au bucurat că am lăsat-o să îşi continue şcoala, liceul de fapt.” (interviul 3), „Au fost

de acord. Fiecare isi aranjeaza viata cum vrea el. La inceput am stat la ai mei 2 luni, dar pentru

ca nu ne intelegeam ne-am mutat la socrii mei.” (interviul 7) „Sunt de acord mai ales ca suntem

in prag de nunta...Ai lui nu stiu....Au fost de acord...” (interviul 8), „M-am consultat cu mama

mea despre ideea de a locui cu Alina.A fost de acord şi niciodată nu s-a băgat peste noi, peste

deciziile pe care le iau împreună cu iubita mea.” (interviul 10), „Parintii nostrii s-au bucurat ca

si-au vazut copii la casele lor.” (interviul 12), „Au fost permisive...Ne-au sustinut si nu au avut

nimic de reprosat in aceasta privinta „(interviul 14), „Ei chiar ne-au îndemant să locuim

împreună să vedem cum ne inţelegem daca ne iubim cu adevărat şi ce fel de relaţie avem: daca

este una strânsă” (interviul 15). De asemenea respondenţii au precizat situaţii în care unul dintre

membrii familiei de origine a privit cu suspiciune acest lucru. Motivele sunt diverse precum

49

vârsta prea mică a partenerilor:” In schimb ai lui au spus ca suntem prea tineri, dar au vazut ca

ne intelegem bine...Ne-au sfatuti sa avem grija. Si ne-au sustinut. Dar la inceput nu .”( interviul

1), „Familia a fost la inceput impotriva, fiind de parere ca suntem prea tineri pentru pasul asta,

dar pana la urma au fost de acord si am inceput sa ne sustina „(interviul 9), neacceptarea unuia

dintre parteneri- mici divergenţe :” Tatal ei este un mai reticient. Ma acuza de faptul ca Oana ar

putea pati ce au patit fostele mele sotii.” (interviul 4), suspiciuni din copiilor :” La inceput

baietii lui nu au fost de acord. Era greu s ao inlocuiesc pe mama lor si nici nu vroiam asta... La

inceput m-au judecat ca sunt o femeie usoara.. Copii mei m-au judecat crezand ca nu am nici un

gand serios cu partenerul meu. ” (interviul 5), reticienţă pentru moment faţă de relaţie şi frica de

ideea de căsătorie precipitată :” La început li s-a părut aiurea, dar după s-au răzgândit. Pentru că

nu au fost de acord sa am o relaţie stabilă, se găndeau ca o sa mă căsătoresc prea repede.”

(interviul 13)

Când au fost întrebaţi de părerea cunoscuţiilor sau de cea a prietenilor cu privire la decizia de a

locui împreună cu partenerul/a, dar fără să fie căsătoriţi majoritatea subiecţilor nu s-au confrutat

cu probleme deosebite. Subiecţi nu au auzit vorbindu-se despre situaţia lor : „Cât despre

restul ...Nu am auzit nicio o părere despre lucrul acesta în care să ne deranjeze.”( interviul 2) ,

concubinajul este des întâlnit :” Prietenii nu ne-au spus nimic...mai ales că traiesc la fel ca şi

noi. ”( interviul 6) şi nici nu sunt interesaţi de părerea celorlalţi, viaţa şi-o organizează după

principii personale : „Colegii sau cunoscutii nu au avut ce sa imi spuna...Nu cred ca as tine cont

de sfaturile lor.” (interviul 4) , Nu ne intereeseaza gura lumii “”( interviul 8) , „Nu am auzit

pareri de la prieteni sau colegi de munca numai ca au fost oarecum uimiti de decizia de a sta

impreuna si apoi sa ne casatorim.”( interviul 7), “Nu am auzit discutându-se pe tema asta printre

prieteni sau cunoscuţi .” ( interviul 11), “Ceilalti...nu mi-au zis nimic. Si nu cred ca ar avera

vreun rost.” (interviul 12), „Nu mi-a spus nimeni nimic. Oricum nu mă interesează părerea

altuia.” (interviul 13), „Nu discut cu prietenii mei despre viata mea intimă. Cu atât mai puţin nu

aş ţine cont de sfatul lor. Fiecare e pe picioarele lui si trebuie să se descurce. ” (interviul 15).

Ceea ce este interesant de remarcat este faptul că au existat cazuri în care relaţia dintre parteneri

a constituit un exemplu pentru alţi indvizi :”Prietenii s-au bucurat foarte tare de acest lucru.

Mulţi dintre ei ne-au urmat exemplu. Colegii de serviciu nu au avut nici o reacţie. Poate pentru

ca nu prea împărtăşim problemele sau reuşitele personale.”( interviul 9). Mai mult decât atât

apariţia unui copil dintr-o relaţie de concubinaj sensibilizează indivizii aceştia considerând că

50

este mai bine ca acesta să trăiască într-un cuplu căsătorit : „Da ne-au sfătuit să ne căsătorim în

momentul în care s-a născut Alexandra. ”( interviul 10).

Întrebaţi de situaţiile în care concubinii s-au simţiti judecaţi de restul indivizilor datorită

modului de convieţuire aflăm că numărul ridicat de subiecţi care nu au resimţit reacţii adeverse-

10 este comparativ mai mare decât cel al indivizilor care s-au simtit judecaţi -5. Acest lucru mă

determină să afirm faptul că nu ne confruntăm cu probleme grave legate de judecarea uniunii

consensuale. Pot spune la acest nivel că aceasta este accepatată de români. :” Nu, nici bunica

mea nu mi-a spus niciodată că nu e bine, că înainte să ne căsătorim e mai bine să locuim

împreună. Atâta timp cât ne înţelegem....” ( interviul 2), Nu şi nu cred că aş ţine cont de părerea

altora despre relaţia mea. ( interviul 3), „dar ca locuim impreuna si ca nu suntem inca casatoriti

nu.” ( interviul 4), „Chair daca te judeca..Ei stiu prin ce treci tu? Daca ti-e mai bine asa si nu

casatorit? Poate ca am fost...Concret nu stiu ce sa spun...nu stiu. „( interviul 6), „Nu.”

„( interviul 7), „Nu, din contră am fost susţinut de mama şi de cele două surori ale mele, care şi

ele înainte de a se căsătorii au locuit cu iubiţii lor, actualii soţi. „( interviul 11), „Nu, sincer. Asa

se poarta acum. Sa locuiesti impreuna sa vezi daca te intelegi cu partenerul. E mai bine asa.

Decat sa esuezi.” ( interviul 12), „Nu.” ( interviul 13), „Nu niciodata.”( interviul 14 si 15)

Diferenţa mare de vârstă dintre parteneri, gândirea tradiţională şi conservatoare ale

persoanelor în vârstă, apariţia unui copil în concubinaj si disputa bunurilor încă reprezintă

în opinia unor indivizi piedici în stabilirea unei de relaţii de concubinaj : „Singurul lucru a fost ca

mi s-a reprosat ca sunt prea mica si ca diferenta de varsta este destul de mare.” ( interviul 8),

“Singurele persoane care pot spune ca „ne-au judecat” au fost bunicii prietenului meu care au

idei invechite in faptul ca nu concep o relatie fara acte. L-a inceput ne-am suparat, dar apoi le-am

respecatt decizia. Acum dupa doi ani in care locuim impreuna, nu ne mai judeca, ci din contra ne

iubesc si sunt aproape” ( interviul 9), „Da. Repet in momentul in care s-a nascut copilul nostru.

Lumea vede ca fiind ceva rusinos sa ai un copil fara sa fii caastorit. Eu sunt de parere ca tot asa il

ingrijesti, iubesti. Nu vad de ce ar fii ceva in neregula. Dar daca au vazut ca relatia noastra

dureaza si nu au aparut probeleme grave cum ar fii sa ne certam au lasat lucrul asta deoparte.”

( interviul 10), „Da, de nenumerate ori. Unii au privit acest lucru cu ochi buni, altii comentau

din răutate. Spuneau ca suntem prea mici ca sa locuim impreuna, eu 18 si el 21. Ne vorbesc pe la

spate, ca nu trebuie, ca trebuie sa ne mai gandim..„(interviul 1), „Da, mai ales de copii sotului

meu . Nu aveau incredere in mine. Spuneau ca vreau doar sa profit de el si de averea lui...Daca

51

popt spune asta. De fapt este vorba de un apartament pe care oricum l-a vandut cel mic far sa ii

ceara voie.” ( interviul 5),

Un alt aspect pe care l-am urmărit în această cercetare a fost acela de a vedea gradul de

răspândire şi manifestare a uniunii în rândul cunoscuţilor sau rudelor subiecţilor.

Majoritatea au afirmat că modelul îl regăsesc la prieteni, colegi de muncă, rude sau colegi de

facultate. Întrebaţi ce detalii pot oferii despre aceste relaţii au afirmat că atât ei cât si cunoscuţii

sunt motivaţi de sentimente şi ţeluri asemănătoare :” Bănuiesc că fiercare cuplu este unic în

felul lui, dar motivele cred ca sunt asemănătoare.” ( interviul 2), Banuiesc ca ii leaga sentimente

şi dorinţa de a se cunoaste mai bine. Eu asta cred ( interviul 3), „Printre colegii de munca da am

un caz. Ei sunt mult mai tineri. Acum se poartă să locuieşti cu partenerul, să îl cunoşti mai bine şi

să vezi dacă merită să faci pasul cel mare. (interviul 10). Unii subiecţi mentionează dificultăţile

cu care se confruntă cuplul :„Da, chiar sora mea. Locuim în aceaţi curte. Adică ea are patru

camere pe care şi le-a construit într-un an. Se descurcă destul de greu.. Mai ales ca are şi trei

copii.” ( interviul 5). Alţii sugereează că uniunea consensuală poate devenii o etapă

premergătoare unei căsătorii :„Da avem printre prietenii noştrii comuni mai multe cupluri care

trăiesc în concubinaj. Din câte cunosc au facut acest pas ca să se cunoască mai bine şi să fie

capabili să ia o decizie în viitor în ceea ce priveşte o eventuală căsătorie” ( interviul 6), „Da,

doua cazuri. Unul este tehnician vanzari si are 25 de ani. A trait in concubiaj 1 an, apoi s-a

casatorit. Un alt prieten de-al meu este tehnician sisteme cablu si traieste de 2 ani in concubinaj.

El..Nu stiu ce planuri are. Nu am vorbit despre acest lucru cu el. „(interviul 14).

De asemenea respondenţii au oferit detalii cu privire la numărul de zile petrecut de concubini

pe săptămână în aceaşi locuinţă :”Cunosc un cuplu. Stau împreună în timpul saptamanii, mai

putin in weekend. Din lipsa de spatiu bineinteles. Stau in apartamentul mamei ei, impreuna cu

aceasta. Ea este despartita de sotul ei. Cu toate acestea locuiesc in continuare in aceasi casa.

Cand vine tatal fetei acasa, iubitul prietenei noastre pleaca la apartamentul parintilor lui, iar ea

doarme cu mama ei, tatal ocupand singur o camera. Cuplul dureaza de 7 ani .”( interviul 7), la

motivele locuirii impreună :” Da, nepoata mea. Se cunosc de cand avea ea 14 ani. Si acum are

19 ani. Deci sunt impreuna de 5 ani si locuiesc acasa la ai ei de 3 ani. Da, el facea naveta la liceu

si al munca, de fapt a seral si lucreaza intr-un service sin oras el fiind dintr-un sat apropiat de

oras. Ea are alte ganduri. Claudia urmează sa dea la facultate şi el este dispus să o urmeze

oriunde. „( interviul 8). Alti respondenti confirma aceea teorie conform careia persoanele care

52

se căsătoresc şi apoi divorţează aleg în cele din urmă nu se să recăsătorească ci mai

degrabă să trăiască în concubinaj, ca se pot intelege bine si pot avea si ingrijii proprii copii :

„Da, avem prieteni care s-au mutat impreuna, la unii a mers bine aceasta schimbare, la altii nu.

Spre exemplu cunoastem un cuplu din Constanta. Se cunoasteau de 7 ani si au hotarat sa se

casatoreasca. Dupa doar 2 luni au divortat, pentru ca el se purta ciudat.Nu stiu concret, dar asa

am auzit si noi. Dupa ce au divortat s-au hotara sa locuiasac in aceasi casa. Deci si in momentul

de fata sunt impreuna, nu s-au recasatorit, traiesc in concubinaj cam de 4 ani şi au şi un copil.

Spun ca se inteleg foarte bine.”( interviul 9). Printre răspunsuri întâlnim menţionat şi locul în

care concubinii trăiesc : ”Cunosc două cupluri care locuiesc fără să fie căsătoriţi. Un cuplu stă

în chirie cu un alt cuplu, iar altul la părinţii băiatului, opusul nostru.”( interviul 11), planurile de

viitor : căsătoria şi copii :”Este faptul ca stau impreuna, ca se inteleg bine, ca vor sa se

casatoreasca si sa aiba copii dupa casatorie. „ (interviul 12), „Da, prietena cea mai bună. Isi

cunoaşte partenerul de 3 ani şi doresc să se casatoreasca, dar nu ştiu când se va întampla acest

lucru. Locuiesc la părinţii lui. „(interviul 15). Printre toate aceste afirmatii se regaseste si ideea

conform careia uniunea consensuală este o relaţie la care partenerii pot renunţa mai uşor,

dar exprimă în acelas timp caracterul fragil al relaţiei :”Da am prieteni care au adoptat acest

model, dar după ceva timp şi-au dat seama că nu se merită unul pe celălalt, pentru că aveau

priorităţi diferite şi au ales cea simplă cale să se despartă. „ (interviul 13). Faptul că doar doi

subiecţi au afirmat că nu cunosc cazuri de concubinaj arată gradul ridicat de răspândire şi

manifestare al uniunii consensuale. :” Nu cunosc pentru ca momentan nu prea mai avem

prieteni, nu prea mai iesim din cauza programului iubitului meu. ”(interviul 1),” Măi...Nu. Unii

sunt căsătoriţi, iar alţii trăiesc separat. ”(interviul 3)

Nu putem vorbi despre uniune consensuală fără să ştim ce reprezintă familia pentru respondenţii.

Astfel că pentru a afla atitudinea subiecţilor faţă de familie interviul a cuprins o întrebare care

presupune ca răspuns exprimarea opiniilor faţă de familie. Aceştia din urmă valorizează pozitiv

existenţa familiei, considerand-o foarte importantă, care presupune multe aspecte. Cuvintele care

o descriu cel mai bine sunt următoarele: existenţa copiilor, a responsabilităţlor, a grijilor, a

drepturilor, care influenţează viaţa indivizilor, înseamnă sprijin, înţelegere, stabilitate, iubire, ,

caldură, respect, dorinţă, un loc unde te regăsesşti ca individ, realizări, linişte, căsătorie.

În rândurile de mai sus am precizat felul în care este văzută relaţia de concubinaj al subiecţilor

investigaţi. Următoarele rânduri relevă opinia concubinilor despre uniunea consensuală în

53

general. În acest sens concubinajul este o modalitate de avedea dacă relaţia poate continua în

timp, dar este o relaţie de iubire. Tot aceasta presupune lipsa importanţei actului oficial, un

ciclu de viaţă care se poate confrunta cu aceleaşi probleme cu ale unui cuplu căsătorit,

îndeplineşte aceleaşi funcţii. Mai mult este o modalitate din ce în ce mai răspândită prin care

partenerii pot reuşii să se cunoască reciproc, etapă premergătoare căsătoriei, frica unora de a-

şi întemeia legal sau nu o familie, relaţie judecată de societate, dar benefică, asemănătoare cu o

căsătorie, care spre deosebire de aceasta se poate încheia mai uşor fără consecinţe prea grave

pe care le pot suferii partenerii.

Concubinii găsesc asemăneri între relaţia lor şi un cuplu căsătorit. Această dimensiune se referă

la împărţirea sarcinilor menajului, la perioadele relaţiei/ incercările prin care pot trece

partenerii, la ajutorul reciproc, la împărţirea cheltuielilor, la acelaş simt al răspunderii,

maturităţii, aceleaşi posibilităţi de afirmare, realizare, armonie . Astfel că diferenţele sunt

nesemnificative. Acestea se referă la atuurile personale şi la ceea ce vrea fiecare să realizeze.

Subiecţii au fost întrebaţi dacă Aveţi copii? Vă doriţi copii? Din eşantionul cercetării doar 2

subiecţi au copii rezultaţi din relaţia din concubinaj şi doar unul singur dintr-o căsătorie

anterioară. Copii au vârsta cuprinsă între 4 şi 27 de ani. Ceilalţi repondenţi îşi doresc copii, dar

după căsătorie. Unul singur nu îşi doreşte acest lucru şi condamnă existenţa copiilor în

concubinaj, considerându-l un lucru ruşinos : „Să ai un copil în concubinaj. Pe de o parte este

ruşinos, nu e deloc bine..Eu una nu vreau.”(interviul 1), iar un alt subiect pune accent pe

imposibilitatea creşterii unui copil în concubinaj : „Cel mai important lucru este să nu faci un

copil în concubinaj sau sa faci un copil şi sa îţi dai seama că nu-i poţi oferii nimic. „ (interviul

13),

Alte informaţii cu privire la viaţa de concubinaj face trimiteri la cunoştiinţele respondenţilor

despre anumite legi care să reglementeze concubinajul în România. Mulţi dintre respondenţi nu

sunt informaţi, nu cunosc nimic despre existenţa unei astfel de legi, detaliile oferite despre acest

lucru fiind vagi. În principiu acestea se referă la durata relaţiei care poate asigura partenerilor

dreptul la moştenirea unor bunuri : „Da, am auzit. Adica daca, cum sa spun eu, stai în concubinaj

maxim 3-5 ani, ai parte la partaj asa cum ar fii daca ai fii casatorit.”( interviul 5), „Da stiu ca

exista. Am vazut la televizor ca bancile iti acorda acum credit daca demonstrezi ca traiesti in

concubinaj, cu conditia ca relatia sa dureze de ceva vreme. Altceva nu stiu. „( interviul 7), Dacă

aş compara cu o căsătorie normală cred că şi în concubinaj se pune problema bunurilor strânse.

54

Nu ştiu cum se împart dacă cuplul se desparte. Mă gândeam dacă poţi să faci vreun împrumut ca

tânăr aflat la început de drum? Chiar nu ştiu nimic concret. „( interviul 11), „Am auzit la

televizor. Ma gandesc ca este vorba despre un contract prenuptial in care daca te desparti sa

imaprti averea daca se poate numii asa.” ( interviul 12). Dezinteresul faţă de existenţa unor

proiecte sau legi care să reglementeze concubinajul în ţara noastră- din 15 respondenţi doar 4 au

oferit detalii şi unul a afirmat că nu este interesat- se datorează fie ignorării cu bună ştiinţă a

acestui fapt sau faptului că majoritatea respondenţilor intenţionează să se căsătorească.

În toate planuri de viitor ale respondenţilor sunt incluse realizările personale şi familiale. De aici

rezultă că majoritatea doresc să se căsătorească, să îşi intemeieze o familie, să ai bă copiii, să

intre in ciclul normal al vieţii . Din totalul de respondenţi doar 4 nu intenţionează să se

căsătorească. Motivele ar fii nesiguranţa pe relaţie şi partener “Exceptand casatoria. Pentru ca

ne certam atat de des si nu vreau sa ajungem la divort. Nu avem certitudineea ca putem forma o

familie cum se spune”( interviul 1), lipsa resurselor fiannciare “Nici nu avem bani ca sa mai

facem si o casatorie”( interviul 5) şi faptul că în prezent căsătoria nu este şi nu mai reprezintă

o prioritate pentru respondenţi “Cât despre căsătorie...Nu am discutat niciodată despre lucrul

asta cu partenerul meu. Poate când ne-om stabiliza un pic, poate. Nu mi-ar displace lucrul acesta.

Dar până la marele pas mai este mult, să mai creştem şi să reuşim să ne descurcăm singuri şi să

putem devenii nişte adulţi responsabili.”( interviul 5), “Deocamadata nu. Vrem sa avem mai

intai unde să stăm şi apoi să ne căsătorim. Poate peste 2-3 ani sau chiar mai bine. „( interviul

15), „Nu vrem sa ne casatorim, nu mai avem asta in plan. Nu cred ca mai are vreun rost. Ne este

bine si asa. Avem alte prioritati in viata. Sa ne descurcam si sa ne vedem fata la casa

ei.”( interviul 10)

Astfel că trecând în revistă şi interpretând răspunsurile oferite de cei intervievaţi avem o imagine

complexă a ceea ce înseamnă noţiunea de concubinaj în România. Datele obţinute sunt relevante

pentru orice cercetător pentru că ele confirmă teoriilor cu privire la cupluri care trăiesc în

concubinaj.

Cele mai importante se referă la faptul că uniunea consensuală este cel mai des întâlnită la tineri,

în special la cei care sunt studenţi, fiind asemănătoare cu o relaţie a unui cuplu căsătorit, că

persoanele divorţate preferă în locul căsătoriei mai degarbă concubinajul, acesta din urmă

reprezintând o modalitate de testare a partenerului, a compatibilitaţii, o etapă premergătoare

55

căsătoriei. Ea este întâlnită la mai multe grupuri de vârstă, la persoanele cu diverse profesii : de

la croitor la manager.

Cuplurile de concubini au copiii şi nu au întâmpinat probleme majore legate de acest aspect.

În prezent în România uniunea consensuală este tolerată în comparaţie cu alte perioade

anterioare, mai ales în societăţile tradiţionale când aceasta era puternic respinsă. Judecând mai

adânc acest lucru pot afirma că în zilele noastre aşa cum spun şi specialiştii societatea

românească este mult mai permisivă, acceptă şi alte forme ale convieţuirii indivizilor, fără ca

nucleul de bază să fie afectat sau mai mult decât atât să dispară.

De asemenea concubinii îşi doresc o locuinţă proprie, majoritatea gândindu-se la varianta unui

mariaj acesta reprezentând pentru indivizi modalitatea de a avea propria familie cu tot ce

presupune aceasta : o casă, copii, drepturi. Nu putem ignora cazurile în care subiecţii confirmă

ceea ce specialiştii spun despre caracterul relaţiei de concubinaj. Şi anume că aceasta în

comparaţie cu un cuplu căsătorit este o relaţie fragilă, superficială, care se poate încheia mai

uşor.

Faptul că subiecţii doresc să îşi întemeieze o familie şi să se căsătorească sugerează foarte clar

ideea că uniunea consensuală nu contribuie la instabiliatatea familiei româneşti. Ea constituie

mai degrabă o etapă necesară, cuprinsă în viaţa indivizilor şi care trebuie să contribuie la armonia

şi echilibrul fiecărui cuplu.

Consider că cercetarea de faţă nu s-a dorit a fii exhaustivă. Singurul ei scop a fost identificarea

unor explicaţii şi teorii cu privire la concubinaj, dar şi confirmarea sau infirmarea acestora prin

informaţiile, datele furnizate de respondenţi. Răspunsurile, datele pot fii generalizate pe

populaţia cuprinsă în grupa de vârstă 19-51 de ani. În opinia mea subiecţii au răspuns obiectiv la

temele propuse de interviu.

Aplicarea studiul de caz ca şi metodă calitativă a pornit de la premisa că aceasta reprezintă o

modalitate eficientă de a obţine informaţii noi despre tema cercetată de la un număr focusat de

indivizi. Aplicarea interviurilor semistructurate mi-au furnizat anumite date liniare. Acest lucru

m-a detreminat să studiez şi alte aspecte particulare, alte probleme cu care se pot confrunta

indivizii care trăiesc în concubinaj

Strângerea datelor socio-demografice ale indivizilor, istoricul formării relaţiei şi familie în

general, identificarea unor probleme cu care se confruntă cuplul, validarea teoriilor prin

56

informaţiile obţinute şi tragerea unor concluzii reprezintă punctele tari ale studiului de caz

realizat.

Punctul de pornire a fost identificarea familiei în care trăieşte cuplul. Avem de a face cu o

familie extinsă. Mama (tatăl decedat de patru ani) trăieşte în aceaşi curte cu proprii copii, dar în

camere separate. Mai mult decăt atât fraţii prezintă asemănări. Toţi au fost căsătoriţi, au

divorţat, au copii şi trăiesc în prezent în concubinaj.

Cuplul care face obiectul studiului durează de 15 ani şi au trei copiii: unul de 18 ani din prima

căsătorie, şi doi din relaţia actuală : de 12 şi respectiv 3 ani. Folosind indicatorul vârstă şi

educaţie putem observa că partenrii nu prezintă diferenţe majore fapt ce demonstrează că relaţia

lor este una echilibrată. În schimb indicatorul profesie indică faptul că bărbatul este cel care

aduce banii în casă, care este singurul sprijin al familiei, deci este capul familiei. În schimb

femeia este şomeră, dar câştigă o sumă de bani facând menajul unei case, prioritar pentru aceasta

fiind creşterea şi îngrijirea copiilor. Până aici ne confruntăm cu o distribuire tradiţională a

rolurilor.

Problemele cu care se confruntă cuplul sunt rezultatul spaţiului aglomerat şi lipsa intimităţii

membrilor cuplului , dar şi lipsa unor acte care să le ateste dreptul asupra casei lor. În acest

sens subiecţii au menţionat tensiuni între aceştia şi ceilălalte rude care izvorăsc din invidie, din

lipsa seriozităţii plăţii principalelor datoriilor: achiatarea plăţii curentului, a apei şi a cablului tv.

Mai mult decât atât ignoranţa stabilirii suscesiunii casei constituie o problemă cu două aspecte.

Lipsa actului casei îi împiedică pe aceştia să facă un împrumut, pentru- spun ei- a se descurca

mai bine şi pentru a avea siguranţa unor bunuri care să le aparţină de drept. . Faptul că aceştia nu

s-au interesat de modul în care pot intra în posesia actelor care dovedesc mostenirea pământului

a fost facilitat spun subiecţii de lipsa banilor pentru a deschide un proces judecătoresc şi de

imposibiliatea de a da peste ruda care deţine actul de moştenire. Ca o soluţie la această problemă

ar fii toţuşi consultarea unui specialist pentru a renunţa la speculaţii şi pentru vedea cum se poate

rezolva cu adevărat problema.

O altă problemă majoră cu care se confruntă membrii cuplului ar fii lipsa banilor. Faptul că deşi

bărbatul lucrează 6 zile din 7 cu un contract de muncă – de 12 ani-, iar femeia câteva ore pe zii

timp de 5 zile pe săptămână nu constituie un factor care să le permită un trai mai bun. Viaţa lor

se identifică cu cele 4 camere neterminate, iar utilităţile şi mobila sunt achiziţionate prin rate de

la diferite persoane fizice. Tot lipsa banilor îi impiedică să se gândească la o eventuală căsătorie.

57

Relaţia dintre parteneri nu prezintă aspecte care să atragă atenţia în mod negativ. Ei susţin că

se înţeleg, că se iubesc, că prioritatea lor sunt copii. Lipsa intimităţii şi a spaţiului îi determină pe

respondenţi să caracterizeze relaţia cu celelalte rude ca fiind una distantă, fără să obţină un

feed-back : spre exemplu indiferenţa plăţii datoriilor de către ceillaţi membrii sau sprijin în

diverse momente ale vieţii. Principalele motive care au generat certuri între parteneri se referă

la lipsa banilor, dorinţa de a nu ignora nevoile copiilor şi relaţia propriu zisă cu ceilalţi membrii

ai familiei.

Relaţia cu proprii copii este una normală, încercând să îi ajute după propriile posibilităţi. În

acest sens menţionez dorinţa lor de a fi în pas cu lumea şi anume : crearea camerelor copiilor şi

achiziţionarea diverselor bunuri cum ar fii un calculator. Situaţia copiilor nu prezinta

probleme majore, sunt fraţi proveniţi din două familii diferite, cu nume distincte. Băiatul cel

mare poartă numele tatălui biologic (Costea), fata numele bunicului (Stoian) şi doar cel mic

numele de familie al subiectului. (Tudor) Membrii cuplului care coabitează se consideră o

familie şi nu văd diferenţa majore între concubinaj şi căsătorie.

Concluzia la ceea ce am spus în rândurile de mai sus se referă la următoarele lucruri. Avem de a

face cu o relaţie de concubinaj durabilă şi constantă, care are ca obiectiv crearea unei

locuinţe adecvate creşterii propriilor copii. De asemenea se verifică mai multe teorii. Prima se

referă la faptul că această relaţie durează pentru că partenerii prezintă mai multe similarităţi de

status/ compatibiliatatea partenerilor (acelaş nivel de educaţie, vârsta apropiată, acealeaşi

responsabilităţi). Persoanele care trăiesc în concubinaj pot avea un grad mai scăzut al

satisfacţiei vieţii şi un grad ridicat al stresului (în cazul nostru lipsa banilor şi a posibilităţilor

de a achiziţiona diverse bunuri). Literatura de specialitate susţine ideea care se referă la faptul că

persoana divorţată este mai înclinată spre a alege concubinajul. – verificată şi în cazul

nostru. Relaţia studiată se apropie de cea a unei familii căsătorite prin faptul că îndeplineşte

aceleaşi funcţii, iar statusurile şi probleme din gospodărie sunt asemănătoare. Fiul cel mare are

maturiatatea de a constata că nu există diferenţe între familia lor şi una recunoscută social şi

legal.

Concubinajul rămâne în prezent o relaţie judecată şi respinsă de indivizi. Mai mult decat atât

românii nu o tolerează atunci când apar şi copii.

58

IV. CONCLUZII

În capitolul care urmează doresc să reamintesc principalele întrebări şi răspunsurile ale lucrării.

De asemenea vreau să evidenţiez contribuţiile aduse prin lucrarea de faţă, să stabilesc în ce

constă noutatea cercetării, a metodelor şi datelor folosite şi să propun noi eventuale ipoteze

pentru viitoarele cercetări. Mai mult decât atât este necesar să observ în ce măsură am acumulat

cunoştiinţele privind crearea unui lucrări ştiinţifice, să menţionez problemele cu care m-au

confruntat de-a lungul cercetării şi cum le-am depăşit. Ca orice eseu, proiect cercetarea de faţă

presupune anumite aspecte, dimensiuni care atrag sau nu atenţia. Acestea se constituie în

punctele tari şi slabe ale lucrării. Astfel că, în funcţie de aceste precizări voi stabili care sunt

recomandările pentru viitoarele cercetări care au ca temă uniunea consensuală şi familia în

general.

Consider că la acest nivel analiza se va oprii asupra confirmării sau infirmării celor 3 ipoteze de

lucru pe care le-am utilizat pe parcursul cercetării de faţă. Pentru a putea lua o decizie în privinţa

validării ipotezei cu grad mare de generalitate << Dacă uniunea consensuală devine un

model predominant de convieţuire în rândul tinerilor şi adulţilor atunci acesta afectează

stabilitatea familiei şi reduce numărul de căsătorii. >> trebuie mai întâi să se analizeze şi să

59

se descrie informaţiile şi datele obţinute în urma aplicării celor doua ipoteze cu nivel mediu de

generalitate/ ipoteza intermediară şi ipoteza de lucru.

Am folosit ipoteza cu nivel mediu de generalitate/ ipoteza intermediară pentru a descrie

aspectele uniunii consensuale, pentru a vedea la ce grupe de vârstă, ce status social, economic, ce

caracteristici, motivaţii şi implicaţii îi recomandă pe cei care trăiesc în concubinaj în STATELE

UNITE ALE AMERICII şi în unele ţări din Europa şi America Latină. Această analiză

comparativă mă ajută să scot în evidenţă asemănările şi deosebirile uniunii consesuale

precum şi specificul ei în aceste 3 spaţii sociale.

Astfel că numeroasele studii şi cercetări la care am făcut apel pe întregul cuprins al cadrului

teoretic susţin următoarele lucruri. Uniunea consensuală a căpătat forme încă din secolul al XIX-

lea în Europa şi Asia în rândul muncitorilor, coexistând în acelaş timp cu familia recunoscută

legal şi social. La început ea a fost puternic judecată şi respinsă de indivizi, autorităţi şi societăţi,

însă mai târziu prin schimbarea mentalităţilor indivizilor începe să se întâlnească astfel de

comportamente. Schimbările de natură socială, economică, politică şi culturală petrecute de-a

lungul timpului au constituit adevărate premise ale înregistrării instabilităţii formelor familiale-

la început tradiţionale şi mai apoi moderne -dar şi ale constituirii şi manifestării uniunii

consensuale. Principalele forme ale instabilităţii familiei se referă la cele petrecute în ultimii 50

de ani- în special în Europa- şi anume la scăderea ratei căsătoriilor, creşterea vârstei la prima

căsătorie, scăderea natalităţii şi creşterea ratei divorţului.

De ce am ales societatea americană? Din două deziderente şi anume datorită bogăţiei

informaţiilor din literatura de specialitate, dar şi datorită gradului de dezvoltare a societăţii şi

implicit al indivizilor.În acest sens pot face o comparaţie între indivizi unici şi societăţi

distincte.

În Sua uniunea consensuală este intâlnită în special la studenţi, numărul ei înregistrând cote

maxime în anii 1970, crescând până în anii 2000. Diferenţele dintre un mariaj şi o uniune

consensuală nu sunt evidente. Mai pronunţate sunt asemănările. Ele se referă la interacţiunile

directe între parteneri, la succesul marital, la procesul de luare a deciziilor, de rezolvare a

problemelor, la responsabilităţilor, rolurilor tradiţionale, la posibilitatea mare a despărţirilor etc.

Diferenţele se referă uneori la aşteptările partenerilor, la comunicare, reşedinţe distincte ale

partenerilor, la ratele mai ridicate de violenţă şi divorţialitate, la gradul scăzut al securităţii şi la

legalizarea uniunii consensuale,

60

Dacă la început uniunea consensuală era percepută ilegală şi imorală în 20 de state americane,

fiind sancţionată social prin amenzi şi nerecunaoşterea drepturilor copiilor născuţi dintr-o astfel

de relaţie în prezent se poate vorbi despre un contract al concubinilor, care este util atunci când

relaţia lor se încheie şi se pot judeca pentru împărţirea corectă a bunurilor pe care le aveau

înainte de despărţire. Atunci când vine vorba despre motivele alegerii coabitării americanii nu se

deosebesc de europeni sau latini : testarea compatibilităţii, etapă premergătoare căsătoriei, mijloc

de a avea parte de mai multă intimitate etc. Ca dezavantaje enumăr nerecunoaşterea unor

drepturi de către unele instituţii precum cele de asigurări medicale, diferenţe manifestate de tată

faţă de copilul care nu este al lui, dar şi schimbarea vieţii sociale adică scăderea numărului de

întâlniri, de prieteni şi implicare emoţională diferită.

În America Latină studiile despre uniunea consensuală atestă acelaş an de manifetare ca şi în

Sua: anii 1970. Centrul Brazilian pentru Analiza şi Planning menţionează următoarele

avantajele şi dezavantajele ale uniunilor consensuale resimţite de subiectii brazilieni:

securitatea materială şi uşurinţa cu care un barbat îşi poate alege partenera, caracterul fragil şi

superficial al relaţiei. Concubinajul este răspândit în toate mediile, dar ele sunt mai evidente în

mediile sociale si economice cu o influenţă mai scazută, în rândul femeilor tinere, la cele cu un

nivel de educaţie mai scăzut şi care nu sunt catolice. În ceea ce priveşte legalizarea

concubinajului în ţările din America Latină aproximativ 30% dintre acestea au fost recunoscute

social şi legal doar în 3 din cele 4 ţări cuprinse în cercetare: Columbia, Costa Rica şi Mexic.

Factorii care favorzează legalizarea concubinajului sunt diverşi: vârsta în Costa Rica, educaţia

în Mexic şi religia în Columbia, Costa Ria şi Peru. Situaţia copiilor nu este asemănătoare cu cea

din SUA. Deşi copii născuţi din relaţii de concubinaj nu sunt consideraţi ilegitimi, legalizarea

naşterilor nu este acelaş lucru cu legalizarea concubinajului. Dacă în SUA coabitarea se regăseşte

la toate grupele de vârstă: sub 25 şi peste 65 de ani, acestea fiind valorile extreme, în ţările

latino-americane femeile care trăiesc în concubinaj provin în proportie de 16.1% din noua

burghezie: administratori, tehnicieni, muncitori de înaltă calificare, 30% sunt şomeri deşi se

ocupă cu agricultura şi au vârsta cea mai mică la căsătorie.

Analiza uniunii consensuale în România are la bază următoarea ipoteza cu grad mic de

generalitate/ ipoteza de lucru: <<Dacă românii aleg uniunile consensuale în locul căsătoriilor

atunci familia va devenii din ce in ce mai instabilă.>> Înainte de a trece la aplicarea

interviurilor am analizat familia şi indivizii din societatea comunistă şi de tranziţie. Am aflat

61

că aceştia erau oprimaţi de regimul totalitar şi că întreaga lor viaţă era controlată, astfel că nu

puteau lua decizii în acest sens. Prăbuşirea regimului a însemnat o schimbare radicală a ţării

care a avut consecinţe şi asupra vieţii şi comportamentelor familiale. Fluxul mare de

informaţii, libera circulaţie a bunurilor şi indivizilor mai târziu din societatea de tranziţie au

determinat schimbări şi în viaţa de familie şi în mentalităţile indivizilor: rate mai mari ale

divorţurilor, vârste mai ridicate la căsătorie, scăderea nupţialităţii şi a natalităţii faţă de anii

regimului comunist. Concubinajul la români este tot o modalitate de a-ţi testa partenerul/a, are

aceleaş avantaje întâlnite şi în celelalte ţări, dar spre deosebire de acestea el nu este legalizat.

Specialiştii sunt de părere că acest lucru nu ar trebui să se întâmple pentru că ar putea afecta

stabilitatea şi echilibrul familie. Totuşi Constituţia României şi Codul Familiei prevăd acelaş

drepturi ale copiilor născuţi dintr-o relaţie de concubinaj cu cele ale copiilor născuţi într-o

familie recunoscută legal. Cu toate acestea prin impunerea şi unui contract al concubinilor se

urmăreşte crearea protecţiei sociale ale concubinilor.

Cercetările realizate în România pe tema uniunii consensuale scot în evidenţă faptul că familia

este foarte importantă pentru indivizi, constituie un adevărat suport emotional, financiar şi

parctic pentru aceştia. Indicatorul locuinţă arată că odată cu creşterea vârstei tinerii căsătoriţi/

uniuni libere deţin o locuinţă proprie, că pot sta încă în locuinţa părinţilor, deşi un număr

semnificativ aleg să închirieze o altă locuinţă. Indicatorul statusul partenerilor

căsătoriţi/uniuni libere susţine ideea conform căreia la grupele de vărstă 30-54 de ani

statusurile sunt egale, iar tineri consideră că este de preferat ca deciziile să fie luate de bărbaţi,

fiind consideraţi capul unei familii. Diviziunea muncilor în gospodărie pune accent pe rolurile

tradiţionale. Atât în cazul celor căsătoriţi cât şi a celor care coabitează femeile sunt cele care

îndeplinesc treburile casnice, iar bărbaţii pe cele legate de reparaţiile casei şi automobilului.

Consider că analiza comparativă se poate face şi între cercetările realizate de specialişti şi

studiul de faţă. Acesta din urmă vine în sprijinul afirmaţiilor de mai sus, urmărind o parte din

indicatorii descrişi mai sus şi la nivelul cărora se găsesc similarităţi. Cu toate acestea el propune

şi alte nivele de analiză. În principiu ele exprimă indicatori precum vârsta, sex, nivelul de

educaţie, profesia, mediul de rezidenţă, durata relaţiei de concubinaj, perceperea relaţiei de

concubinaj de către indivizi, familie, rude sau cunoscuţi. Vorbim despre persoane între 19-51 de

ani, din mediul urban- Bucureşti şi Slobozia, care au absolvit cursurile şcolii profesionale,

liceului şi facultăţilor de stat, cu profesii precum confecţionar haine, agent comercial,

62

funcţionar, artitect sau manger. Durata relaţiei de concubinaj variază de la o persoana la alta de la

6 luni minim la 20 de ani maxim.Un alt plus se referă la răspunsurile cu privire la atitudinile

subiecţilor despre concubinaj, familie în general, cunoştiinţele despre legile care reglementează

concubinajul în România. De asemenea un alt punct forte este acela că subiecţii au descris care

sunt principalele lor planurile de viitor. Scopul strângerii informaţiilor a fost acela de a vedea

dacă respondenţii intenţionează să se căsătorească. Faptul că unii respondenţi au în planurile lor

căsătoria în viitorul apropiat nu poate decăt să susţină afirmaţia conform căreia că uniunea

consensuală este o etapă premergătoare căsătoriei şi să infirm ipoteza de lucru conform căreia

existenta concubinajului la români afectează stabilitatea familiei.

Noutatea lucrării rezultă şi din aplicarea metodelor şi instrumentelor sociale. Aici mă refer la

interviul semistructurat, la scala atitudinii faţă de concubinaj, dar şi la studiul de caz realizat pe

un cuplu din Slobozia. Interviul m-a ajutat să obţin o imagine de ansamblu despre ceea ce

presupune pentru respondenţi relaţia de cuplu neoficializată, familia şi căsătoria în general. Scala

atitudinii faţă de concubinaj aplicată concubinilor dar şi celor căsătoriţi a avut ca rezultat

stabilirea unor valori sociale, ale unor atitudini faţă de teme cercetată pe un eşantion mai focusat.

Nu în cele din urmă studiul de caz a întregit cercetarea empirică deoarece doar prin această

metodă calitativă am putut surprinde situaţia specială a concubinilor, dar şi a problemelor cu care

se confruntă membrii familiei extinse.

Consider că întreaga mea cercetare va facilita şi alte demersuri ştiinţifice şi empirice pe tema

uniunii consensuale şi familie. Analiza comparativă pune mai bine în evidenţă specificul acestora

în cadre sociale distincte. Într-ucât cercetarea de faţă s-a dorit a fii preponderent calitativă şi

exploratorie nu propune ipoteze noi în acest domeniu. Mai degrabă a avut ca intenţie stabilirea

ipotezelor existente în literatura de specialitate şi validarea empirică a datelor obţinute prin

testarea acestora.

Studiul de faţă are câteva merite. Mai întâi m-a determinat să cercetez cu sârguinţă literatura de

specialitate şi să îmi pun întrebări legate de conceptele studiate. Mai apoi să urmez etapele

demersului ştiinţific cu ipotezele aferente aşa cum fac cercetătorii experimentaţi. În ceea ce

priveşte aplicarea instrumentelor de cercetare pot afirma că nu m-am confruntat cu situaţii

speciale. Am descoprit cât de complexă este metoda interviului, ceea ce presupune înregistrarea

audio şi cât timp trebuie alocat transcrierii acestora. Subiecţii au înţeles întrebările din interviu .

63

Singura problemă a apărut în schimb la scala atitudinii faţă de concubinaj unde subiecţii nu au

înţeles sensul răspunsurilor care trebuiau încercuite. Astfel că am fost nevoită saă le reformulez.

O astfel de cercetare teoretică şi empirică reprezintă un demers serios deoarece presupune

alocarea unei anumite periaode de timp, a unor resurse şi mijloace care să uşureze adunarea şi

înţelegerea unor idei ştiinţifice, precum şi încununarea lor cu toate cunoştiinţele acumulate pe

parcursul anilor de faculatate.

Concluzia acestui studiu este că FAMILIA nu va dispărea ci va rămâne adânc înfiripată în

conştiinţa şi formarea personalităţii indivizilor de pretudindeni.

RECOMANDARI PT CERCETARI VIITOARE

64

BIBLIOGRAFIE :

1.Atkinson, Robert, 2006. Povestea vieţii. Interviul. Iaşi: Polirom.

2.Bădescu, Ilie, 2002. Istoria sociologiei. Perioada marilor sisteme. Vol. 1. Capitolul 4 De la

teoria „Dreptului natural” la teoria „Comunităţi morale”. Contractualişti şi „Organicişti”.

Originea europeană a terorii. Supcapitolul 6 Eroarae contarctualiştilor,. Familie şi societate.

Bucureşti : Editura Economică.

3. Băran-Pescaru, Adina, 2004. Familia azi. O persepctivă sociopedagogică. Capitolul 3

Coabitarea. Bucureşti : Aramis.

4. Bird, Gloria şi Keith Melville, 1994. Familia şi relaţiile intime. Capitolul 5 Stiluri

interpersonale: Singuri pe tărâmul căsătoriei. Coabitarea. S.l : McGraw-Hill

5. Berquo E şi Loyola MA, 1984. Revista Brasileira de Estudos de Populacao .Conjugal unions

and reproductive strategies in Brazil. Disponibil pe <<www.popline.org/docs/0707/268374.html

>> la data de 09.03.2008 , 1-2, 35-98.

6. Chelcea, Septimiu, 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative.

Capitolul 2 Metodologia cercetărilor sociologice empririce. Bucureşti: Economică.

7. Chelcea, Septimiu, 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative.

Capitolul 3 Analiza ipotezelor şi formalizarae în sociologie.. Bucureşti: Economică.

8. Chelcea, Septimiu, 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative.

Capitolul 6 Tipuri de cercetări sociologice sociologice.. Bucureşti: Economică

9. Chelcea, Septimiu, 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative.

Capitolul 9 Scalele şi tehnicile de scalare. Bucureşti: Economică

10. Ciupercă, Cristian, 2000. Cuplul modern între emancipare şi disoluţie. Capitolul Renunţarea

la modelul nuclear. Alexandria: Tipoalex.

11. Colea, Mihaela, 2008. Românii fac logodna în Spania şi nunta în România. Disponibil pe <<

www.adevarul.ro/articole/romanii-fac-logodna-in-spania-si-nunta-in-romania/348805 >> la data

de 22.05.2008.

65

12. Costaforu, Xenia, 2004. Cercetarea monografică a familiei. Capitolul D: Relaţii individuale

în cadrul vieţii de familie. Subcapitolul Relaţiile dintre soţi. B. Concubinajul. Bucureşti:

Tritonic.

13. First European Quality of Life Survey, 2003. Family, work, social networks . Cap.4

Importance of suport for social. Disponibil pe

<<http://www.eurofound.europa.eu/publications/htmlfiles/ef0592.htm >>, la data de 10.05.2008.

14. First European Quality of Life Survey. 2003. Quality of life in Bulgaria and Romania.

Disponibil pe <<http://www.eurofound.europa.eu/publications/htmlfiles/ef0592.htm>>, la dat de

15.05.2008.

15. Ghebrea ,Georgeta, 2003. Regim social-politic şi viaţă privată (Familia şi politica familială

înRomânia). Disponibil pe <<http://ebooks.unibuc.ro/StiintePOL/ralu/3-2-3.htm>>, la data de

23.03.2008

16. Giddens, Anthony, 2001. Sociologie. Capitolul Capitolul 7 Familia, căsătoria şi viaţa

personală. Bucureşti: Bic All.

17. Goldman N şi Pebley AR, 1981. Social Biology. Legalization of consensual unions in Latin

America.. Disponibil pe << http://www.popline.org/docs/0006/010868.html >> la data de

06.03.2008, 28(1-2), 49-61.

18. Goody, Jack, 2003. Familia europeană. O încercare de antropologie istorică.Capitolul 9 :

Proto-industrializarea şi industrialiazarea. Subcapitolul Uniunile consensuale. Iaşi: Polirom.

20. Hardyment, Christian, 2000. Viitorul familiei. Capitolul II Majoritatea necăsătorită.

Bucureşti: Ştiinţifică.

21. Ifrim, Mircea, 2002. Parlamentului României şi Camerei Deputaţilor. Comisia pentru

Sănătate şi familie. Proces verbal al şedinţelor comisiei din zilele de 14 şi 15.05.2002. Disponibil

pe , la data de 25.04.2008.

22. Iluţ, Petru, 2005. Sociopsihologia şi antropologia familiei. Capitolul : Alternative

nonmaritale, Subcapitolul Concubinajul şi sexuaalitatea pemaritală. Iaşi: Poilirom

23. Mărginean, Ioan, 2000. Proiectarea cercetării sociologice. Partea a II-a. Capitolul 6.

Măsurarea în sociologie. Supcapitolul Tehnici de scalare. Iaşi: Polirom.

24.Mitrofan, Iolanda şi Nicolae Mitrofan, 1991. Familia de la A...la Z. Mic dicţionar al vieţii de

familie. Bucureşti: Ştiinţifică.

66

25.Moscovici, Serge şi Fabrice Buschini, 2007. Metodologia ştiinţelor socioumane. Partea a II-

a Metode specifice. Capitolul Interviul. Iaşi: Polirom

26. Olson, David şi John Defrain, 2006, Ediţia a 5-a. Căsătorii şi familii. Intimitate, diversitate şi

puteri. Partea a III-a Etapele relaţiilor intime: A locui împreună. New York: McGraw-Hill.

27. Ojeda N, 1988. Female nuptiality : the importance of consensual unions. Disponibil pe <<

http://www.popline.org/docs/0844/055351.html >>, la data de 09.03.2008.

28. Popescu, Raluca, 2003. Familia tânără în societatea contemporană. Calitatae Vieţii, XIV, ?

29.Popescu et.al , 2007. Barometrul de Opinie Publică- Viaţa de cuplu. Disponibil pe :

<<www.sfos.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=51 >>, la data de 15.05.2008.

30. Revista Avantaje, „s.a”. Concubinaj sau căsătorie ?Disponibil pe

http://www.avantaje.ro/index.php?a=1498&p=3, la data 23.05. 2008

31.Richmond- Abbot, Marie, 1992. Genurile de rol de-a lungul vieţii. Partea a III-a Instituţii

sociale, norme şi control. Subcapitolul A locui împreună: Coabitarea. Ediţia a 6-a : McGraw-

Hill.

32. Roşca, Marian, S.a. Concubinajul. Disponibil pe http://www.avoconsult.ro/concubinajul-

convietuire-trai-casatorie-bunuri-comune-cote-parti-copii-rudenie-drepturi.html, preluat la data

de 20.03.2008.

33. Rughiniş, Cosima, 2002. Valorile europene în relaţiile intime. Studiu comparativ. Sociologie

Românească, 1-2, 38-75.

34. Saxton, Lloyd, 1986. Individul, căsătoria şi familia. Partea a II- a.Capitolul Celibatul:

Preludiul Mariajului, California : Belmont. Wadsworth Publishing Company.

35. Simion, Maria, 2002. Familia în Europa între anii 1960 şi 2000. Disponibil pe <<>>, la data

de 18.03.2008.

36. Vlăsceanu, Lazăr, 1986. Metodologia cercetării sociale. Capitolul 1 Eşantionarea.

Bucureşti: Ştiinţifică şi Enciclopedică.

37.Vander Zanden, James W., 1985. Dezvoltare umană. Capitolul Maturitatea timpurie :Iubire

şi muncă. Subcapitolul A locui împreună. New York : Alfred A. Knoph.

38. Voinea, Maria, 1993. Sociologia familiei. Bucureşti : Universităţii.

39. Voinea, Maria şi Carmen Bulzan, 2001. Sociologie. Manual pentru clasa a 11-a. Capitolul 3

Microgrupurile sociale. Subcapitolul 2 Familia şi relaţiile de rudenie. Bucureşti: All

Educational.

67

40.Voinea, Maria, 1996. Psihosociologia familiei. Capitolul 6 Modele alternative ale familiei.

Bucureşti: Universităţii.

41. Yin, Robert, K., 2005. Stdudiul de caz. Designul, colectarae şi analiza datelor. Iaşi: Polirom.

42.Yorgensen, Stephen R., 1986. Căsătoria şi familia. Dezvolatare şi schimbare. Capitolul Viaţa

înainte de căsătorie. Etapa premaritală. New York: Mcmillan Publishing Company.

43. Zdru, Florica, 2006. Până când va fi concubinajul...o iubire ilegală? Disponibil pe

<<http://www.cugetliber.ro/Arhiva/aprilie2006/03/pag%2014.pdf >>, la data de 23.05.2008

44. Zimmerman, Shiley l., 2001. Înţelegerea Politicii Familiale. Partea I Deniţii, tendinţe şi

modele. Capitolul Statutul familiei: ce este familia ? Subcapitolul Coabiatarea. Ediţia a 6-a :

Fullbrigt.

ANEXE

Scala atitudinii faţă de concubinaj

Mai jos am formulat câteva enunţuri cu privire la concubinaj. Mai exact acestea se referă la

anumite aspecte ale vieţii de concubinaj. Fiecare individ le perecpe în moduri diferite. Unii le

consideră neimportante, iar alţii foarte importante.

68

După ce citiţi enunţurile indicaţi pentru fiecare o cifră încercuind-o. Astfel că :

1. dezacord total

2. dezacord

3. nici acord/ nici dezacord

4. acord

5. acord total

Nu există răspunsuri bune sau rele şi doar adevărate sau false.

Vă mulţumesc!

Itemi

1. Este indicat să locuieşti în aceaşi locuinţă cu partenerul tău dacă îl iubeşti, chiar dacă nu

sunteţi căsătoriţi. 1 2 3 4 5

2. Concubinajul apare atunci când împarţi acelaş pat trei zile pe săptămănă timp de cel puţin

3 luni consecutive. 1 2 3 4 5

3. Concubinajul este ceva imoral, ruşinos, neacceptat de societate 1 2 3 4 5

4. Concubinajul este un fel de familie, singura difernţă este aceea că partenerii nu sunt

căsătoriţi legal. 1 2 3 4 5

5. Concubinajul este o relaţie instabilă, fragilă, artificială între un bărbat şi o femeie.1 2 3 4

5

6. Concubinajul ar trebui să fie legalizat. 1 2 3 4 5

7. Situaţia copiilor născuţi dintr-o relaţie de concubinaj ar trebui să benefieze de aceleaşi

drepturi pe care le au cei născuţi dintr-o relaţie legalizată, oficilaizată/ căsătorie. 1 2 3 4 5

8. Concubinajul este o modaliatate de testare a compatibilităţii partenerilor. 1 2 3 4 5

9. Concubinajul este o etapă premergătoare căsătoriei. 1 2 3 4 5

10. Concubinajul ajută la o mai bună înţelegere a partenerilor în căsnicie. 1 2 3 4 5

11. Concubinajul afectează stabilitatea familiei recunoscute social legal. 1 2 3 4 5

12. În concubinaj se regăsesc mai multe cazuri de violenţă fizică impotriva partenerilor şi

uneori impotriva copiilor 1 2 3 4 5

13. Concubinii au mai multă libertate atunci când este vorba despre luarea unor decizii. 1 2 3

4 5

14. Concubinajul este mai des întâlnit în rândul tinerilor. 1 2 3 4 5

69

În continuare aş dori să îmi precizaţi câteva date despre dumneavoastră. Vă asigurăm că

răspunsurile sunt confidenţiale.

1.Vârsta : -între 18-25 ani

-între 26-35 ani

-între 36-45 ani

-între 46-55 ani

-peste 56

2.Sexul : - masculin

- feminin

3. Stare civilă :

- necăsătorit/ă

- căsătorit/ă

- divorţat

- văduv

4. Ultima şcoală absolvită :

- liceu

- şcoală profeşională

- învăţământ superior

- învăţământ postuniversitar

5. Profesie :.................................................

6. Mediul de rezidenţă :

- urban

- rural.

Ghid de interviu :

Bună ziua! Numele meu este Ţaporea Andreea şi sunt studentă îm anul III la Faculatea de

Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti. Realizez o cercetare despre uniunea

consensuală/ concubinaj în România. De aceea vreau să stiu starea dvs. civilă, căteva aspecte

legate de viaţa de cuplu şi deasemenea dacă trăiţi în concubinaj şi aspectele aferente.

Nu trebuie decât să-mi răspundeţi la câteva întrebări, opinia dvs. este foarte importantă în

finalizarea cercetării. Vă asigur că aţi fost ales aleator din populaţia Bucureştiului/ Sloboziei.

70

De asemenea răspunsurile nu vor fii făcute publice la fel cum şi identitatea dvs va rămâne

necunoscută.

1. Puteţi să îmi spuneţi care este numele şi prenumele dvs.?

2. Dar vârsta în ani impliniţi?

3. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

4. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

5. Poţi să îmi spui dacă lucrezi în prezent? Şi unde?

6. Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent?

7. Locuiţi singur/ă? De cât timp?

8. Descrieţi-mi relaţia dvs.

9. Puteţi să îmi spuneţi în ce constau aceste certuri minore?

10.Care sunt motivele pentru care aţi ales şă locuiţi împreună cu partenerul dvs. , fără să fiţi

căsătoriţi?

11. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul

dvs. ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă?

12. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

13. Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţicare au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

14. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

15. Pentru că aţi adus aminte despre concubinaj. Ce puteţi să îmi spuneţi despre acesta?

17. Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

18. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

19. Dvs personal vă doriţi copii?

20. Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

Vă mulţumesc!

Interviul 1 Bordei Cornelia

71

1. Puteţi să îmi spuneţi care este numele şi prenumele dvs.?

S: Bordei Cornelia.

2. Dar vârsta în ani impliniţi?

S: 19 ani.

3. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

S: Şcoala de Arte si Meserii, din Dudesti, judetul Braila.

4. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Sunt coordonator la o firma de cosmetice Faberlich, din Bucuresti.

5. Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent?

S: În Bucuresti.

6. Locuiţi singur/ă? De cât timp?

S: Cu prietenul meu.

7. De cât timp vă cunoaşteţi?

S: De cinci ani.

8. Descrieţi-mi relaţia dvs.

S: A fost frumos la început. Pline de mistere. Frumos, frumos. Apoi a devenit obişnuinţă.

9. Ce vreti să spuneti prin obisnuinţă?

S: Vreau să spun că lucrul asta e şi bun, dar şi rău. Ne cunoastem deja de patru ani si ne-am

obisnuit unul cu celalalt...Cu toate ca ne iubim am ajuns sa ne certam prea des.

10. Spuneati ca va cunoasteti partenerul de 4 ani. Dar de cat timp locuiti impreuna? Si unde?

S: Locuim de 1 an şi jumătate. În Bucuresti, în Colentina, în Teiul Doamnei, în chirie într-o

garsonierî.

11. Care sunt motivele pentru care aţi ales să locuiţi împreună cu partenerul dvs. , fără să fiţi

căsătoriţi?

S: Faptul că a fost primul bărbat din viaţa mea, bineînteles că il iubesc şi că am încredere în el.

Am considerat că mi este mult mai bine lângă el.

12. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul

dvs. ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă?

72

S: Părinţiiii mei au fost de acord, m-au susţinut. În schimb ai lui au spus că suntem prea tineri,

dar au văzut că ne înţelegem bine...Ne-au sfătuit să avem grijă. Şi ne-au susţinut. Dar la început

nu .

13. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Da, de nenumerate ori. Unii au privit acest lucru cu ochi buni, alţii comentau din răutate.

Spuneau că suntem prea mici ca să locuim împreuna, eu 18 şi el 21. Ne vorbesc pe la spate, că nu

trebuie, că trebuie să ne mai gândim....Am auzit comentându-se că eu sunt mai saracă şi mai

urâtă. Pentru ei conteaza lucrurile astea. Dar şi eu lucrez deci nu văd de ce comentează.

14. Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Nu cunosc pentru că momentan nu prea mai avem prieteni, nu prea mai ieşim din cauza

programului iubitului meu. Iar eu singură nu ies, doar atunci când vin la Slobozia, unde mai am

câteva prietene.

15. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia..Cel mai important lucru. Un copil. O familie are întotdeauna greutăţi şi probleme.

Are perioade bune şi perioade rele, Dar în familie trudeşti, răzbeşti cu toate problemele pe care le

ai.

16. Ce puteţi să îmi spuneţi despre concubinaj?

S: Concubinajul este cam aceeasi chestie. Ai aceleaşi probleme, griji, certuri ca într-o familie.

Problema banilor. Deci poti să ai aceleaşi probleme, să te confrunţi cu aceleaşi situaţii pe care un

om căsătorit le întâmpină. Deşi nu sunt căsătoriţi oamenii pot avea copii în concubinaj. Eu nu.

17. Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nuş tiu în ce consta acest lucru.

18. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

S: Suntem bine. Mi-aş dorii să avem o relaţie un pic mai diferită. Suntem firi foarte diferite şi ne

ceratm cam des. Din gelogie, lipsa banilor (o zi, doua), şi certuri copilaresti. şi astea ne afectează

relaţia. Cred că şi alte cupluri au probleme, dar dacă nu mai avem prieteni nu ştiu ce să vă spun.

19. Vă doriţi copii?

S: Eu nu, prietenul meu da. Pentru mine să ai un copil înseamnă să ai o familie, să fii căsătorită

ca orice femeie. Să fii legal. Să poţi face multe lucruri. Să ai un copil în concubinaj. Pe de o parte

73

este rusinos, nu e deloc bine..Eu una nu vreau. El îşi doreşte foarte mult şi îi iubeşte. Eu nu vreau

copii în concubinaj.

20. Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

S: Cu toate că ne certăm avem şi planuri de viitor. Atunci când ne iubim mult ne gândim cum să

reuşim. Ca planuri de viitor..Exceptând căsătoria. Pentru că ne certam atât de des şi nu vreau să

ajungem la divorţ. Nu avem certitudineea că putem forma o familie cum se spune. Vrem să avem

propria nostră afacere, să fim noi patronii, să nu mai depindem de alţii. Să avem o

maşina..Căsătoria nu intră în planurile noastre..Este exclusă.

Interviul 2 Ion Mihaela

1: Puteţi să îmi spuneţi care este numele şi prenumele dvs.?

S: Ion Mihaela.

2: Dar vârsta în ani impliniţi?

S: 22 de ani.

3: Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

S: Colegiul Naţional Mihai Viteazu, anul 2005.

4: Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Sunt studentă în anul III la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Sociologie, Specializarea

Sociologie din Bucureşti.

5: Poţi să îmi spui dacă lucrezi în prezent? Şi unde?

S: Nu, nu mai lucrez. Am lucrat la un complez comercial din zona Grozăveşti. Acum nu mai pot

lucra pentru că mă pregătesc să susţin proiectul de licenţă.

6: Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent?

S: Locuiesc în Bucureşti, în chirie în zona Nicolae Grigorescu.

7: Locuiţi singură? De cât timp?

S: În zona aceasta cam de 6 luni...În trei ani de facultate ne-am mutat de trei ori....Din Dristor în

Crângaşi, apoi din Crângaşi în Nicolae Grigorescu. Foarte obositor şi greu. Nu am vrut să stăm la

cămin...Agitaţie prea mare, zgomot, multe surse care îmi distrag cu siguranţă atenţia de la

studiu...

74

8: Aţi pomenit la un moment dat că “ne-am mutat de trei ori”? Puteţi să îmi spuneţi despre cine

este vorba?

S: Este vorba despre iubitul meu ....

9: Descrieţi-mi relaţia dvs.

S: Relaţia mea cu Gabi durează de aproape 5 ani, în iunie anul acesta. Ne iubim foarte mult şi ne

respectăm. Nu ne-am plicitisit unul de celălalt, din contră mereu facem lucruri ca să atragem

reciproc atenţia...Nu pot vorbi despre monotonie în relaţia nostră. Cât despre certuri minore

legate treburile din casă.

10: Puteţă să îmi spuneţi în ce constau aceste certuri minore?

S: Primul care îmi vine în minte este că uită mereu să ducă gunoiul şi să facă curăţenie.

11: Să înţeleg că vă ajută la treburile gospodăreşti ?

S: Da ma ajută, în sensul că dacă eu pregătesc masa el face curăţenie, şterge praful, duce gunoiul.

Sau invers...Aşa ne-am înţeles. Nu unul să facă totul şi celălalt mai nimic. Suntem egali aşa.

12: La ce vă referiţi când spuneţi „suntem egali”?

S: În primul rând mă refer la faptul că noi ca şi parteneri nu trebuie să ne implicăm în moduri

diferite...Adică unul să fie mai rece, mai indiferent şi celălalt să încerce mereu să atragă

atenţia..Aşa nu...Aici mă refer la lucrurile care ne privesc pe amândoi..Căt despre sentimente,

ştiţi şi dvs. că unul iubeşte mai mult decât celălalt. Cam asta înţeleg eu.

13: Care sunt motivele pentru care aţi ales şă locuiţi împreună cu partenerul dvs. , fără să fiţi

căsătoriţi?

S: Primul motiv a fost faptul că doream să intru la facultate, dar nu să stau la cămin. Gabi la fel

fiind de o seamă cu mine. Al motiv este că ne înţelegeam şi într-un fel ne-am riscat.

14: Puteţi să reveniţi asupra ultimei propoziţii?

S: Deşi ne iubeam cine îmi garanta mie că relaţia cu Gabi va mai dura încă aproape trei ani ? Nu

m-am gandit pe moment că dacă nu ne mai înţelegem fiecare pleacă pe drumul lui. Am avut şi

avem ca prioritate studiile. Şi da este mult mai confortabil să stai cu iubitul în aceaşi casă. Te

scuteşte de corvoada întâlnirilor, ieşitului într-un oraş mare şi mai ales necunoscut. Aşa îl ştiu

lângă mine, nu mai consumăm atâţia bani şi putem pe cât este posibil să ne cunoaştem mai bine.

15: Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul

dvs. ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă?

75

S: Părinţii noştrii ne-au susţinut mereu. Atâta timp cât ne-am ţinut de studii. Mai mult decât atât

şi părinţii mei au trăit în concubinaj timp de patru ani într-o garsonieră din oraşul natal, Slobozia,

până au reuşit să îşi cumpere un apartamnet. Deci cunosc foarte bine acest aspect. Cât despre

restul ...Nu am auzit nicio o părere despre lucrul acesta în care să ne deranjeze.

16: V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu, nici bunica mea nu mi-a spus niciodată că nu e bine, că înainte să ne căsătorim e mai bine

să locuim împreună. Atâta timp cât ne înţelegem....

17: Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţicare au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Da, normal. Modelul îl regăsesc printre tineri, printre colegii mei de facultate, muncă, rude.

Bănuiesc că fiercare cuplu este unic în felul lui, dar motivele cred ca sunt asemănătoare.

18: Care sunt acestea?

S: Cred că fiecare vrea să vadă cum este să trăieşti aproape ca un cuplu căsătorit, să îl testezi şi

să il cunoşti mai bine pe partenerul tău.

19: Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia este locul unde te naşti, creşti şi te dezvolţi ca personaliate. Este importantă pentru că

îţi influenţează viaţa. Nu cred că există cineva care poate trăi fără o familie, fie că este vorba

despre una întemeiată legal fie în concubinaj.

20: Pentru că aţi adus aminte despre concubinaj. Ce puteţi să îmi spuneţi despre acesta?

S: Concubinajul este tot o formă de convieţuire cu partenerul tau.. Singura diferenţă este faptul

că nu ai nimic oficial în mână: act de căsătorie. În rest un cuplu care nu este căsătorit poate

îndeplinii aceleaşi funcţii şi se poate confrunta cu aceleaş probleme.

21: Revenind asupra aspectelor concubinajului care ar fii problemele cu care s-ar confrunta

partenerii?

S: Începând de la sarcinile din casă, până la felul în care se realizează cheltuielile. Dacă apar şi

copii deja părinţii se îngrijesc de aceştia ca în cazul în care ar fii căsătoriţi.

22: Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Sincer nu ştiu şi nici nu am auzit vorbindu-se despre asta la televizor..

23: Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

S: Relaţie armonioasă, stabilă, fără prea mari probleme. Este o relaţie frumoasă.

76

24: Mai devreme aţi menţionat şi despre existenţa copiilor născuţi dintr-o relaţie de concubianj?

Dvs personal vă doriţi copii?

S: Bineînţeles.

25: Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

S: Principalul plan este să termin facultatea şi să reuşesc să mă angajez în domeniu. Cât despre

căsătorie...Nu am discutat niciodată despre lucrul asta cu partenerul meu. Poate când ne-om

stabiliza un pic, poate. Nu mi-ar displace lucrul acesta. Dar până la marele pas mai este mult, să

mai creştem şi să reuşim să ne descurcăm snguri şi să putem devenii nişte adulţi responsabili.

Interviul 3 Ionascu Valentin

1. Puteţi să îmi spuneţi care este numele şi prenumele dvs.?

S: Ionaşcu Valentin.

2. Dar vârsta în ani impliniţi?

S: 26 de ani.

3. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

S: ASE-ul din Bucureşti, 2005.

4. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Lucrez la o firmă de proiectări, din Slobozia.

5. Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent?

S: Locuiesc în casa părinţilor.

6. Locuiţi singur/ă? De cât timp?

S: Nu. Locuiesc cu mama şi iubita mea. De trei ani.

7. Descrieţi-mi relaţia dvs.

S: Îmi doream să locuiesc cu Alex după 3 luni de când ne-am cunoscut. Nu s-a putut pentru am

avut probleme. La scurt timp a murit şi tatăl meu. Am anulat acest plan. Abia după un an ne-am

mutat împreună. Este o relaţie solidă, am trecut prin multe amândoi.

8. Ce vreţi să spuneţi prin aceasta?

S: Mă refer la momentele vesele şi grele prin care am trecut. Momentele de la început în care ne

descopeream, apoi greutatea de a ne găsii un loc de muncă, de a nu avea o locuinţă proprie.

77

9.Care sunt motivele pentru care aţi ales să locuiţi împreună cu partenerul dvs. , fără să fiţi

căsătoriţi?

S: Alex are 21 de ani. Când ne-am cunoscut avea 18 ani. Părinţii ei au fost nevoiţi să plece şi să

se mute din oraş. Ea pentru o perioadă a ales să facă naveta din Andrăşeşti de unde se mutase

familia ei. Apoi cunoscând-o i-am propus să se mute le mine. Ţineam foarte mult la ea şi vroiam

să o ajut.

10. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul

dvs. ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă?

S: Mama mea a fost de acord cu mutarea noastră în acelaş apartament cu ea. Iar ai ei s-au bucurat

că am lăsat-o să îşi continue şcoala, liceul de fapt. Restul...nimic.

12. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu şi nu cred că aş ţine cont de părerea altora despre relaţia mea.

13. Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Măi...Nu. Unii sunt căsătoriţi, iar alţii trăiesc separat.

14. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Ca pentru orice om totul...Aici găseşti sprijin şi întelegere.

15.Ce puteţi să îmi spuneţi despre concubinaj?

S: Concubinajul este tot un fel de cuplu căsătorit numai că nu are la bază un act oficial.

16. Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Spre ruşinea mea chiar nu ştiu.

17. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

S: Relaţia mea de cuplu este o relaţie obişnuită în care noi ne iubim si ne respectăm reciproc. Şi

noi locuim împreună... împărţim sarcinile. Cu perioade mai bune sau mai rele ca în orice relaţie.

19. Dvs personal vă doriţi copii?

S: Da, doi copiii, după căsătorie.

20. Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

S: Ce planuri? Poi să reuşim să închiriem o garsonieră numai pentru noi doi. Să îşi termine Alex

facultatea pentru că mai are 2 ani. Să avem slujbe mai bine plătite şi să reuşim să ne luăm casa

78

noastră. Şi vrem să ne căsătorim dar după vreo 3 ani. Motive? Pentru că ne iubim, ne înţelegem

foarte bine şi nu văd de ce nu am face acest pas.

Interviul 4 Voicu Nicolae

1.Puteţi să îmi spuneţi pentru început care este numele şi prenumele dvs.?

S: Voicu Nicolae

2. Care este vârsta dvs. în ani împliniţi?

S: 32 de ani.

3. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

S: Liceul Industrial Calarasi si l-am terminat in anul 1994.

4. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Sunt agent vanzari la o firma din Slobozia.

5. Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent?

S: Intr-o garsoniera din zona Mb-urilor, din Slobozia bineinteles.

6. Garsoniera este proprietate personala sau este inchiriata?

S: Este inchiriata de aproape un an de zile.

7. Locuiti singur?Daca nu de cat timp o cunoasteti?

S: Nu, cu iubita mea. De fapt cu viitoarea mea sotie. De 2 ani si ceva.

8. Pentru ca ati amintit faptul ca locuiti cu partenera dv ati putea sa imi spuneti de cat timp locuiti

impreuna cu aceasta ?

S: Cam de 8 luni.

9. Puteti sa imi descrieţi-mi relaţia dvs.?

S: Relatia nostra este una frumoasa. La inceput a avut cateva piedici. Relatia se bazeaza pe multa

iubire si incredere. Este ceea ce am nevoie de la o partenera.

10. Ati amintit mai devreme ca ati avut cateva piedici? Ce vreti sa spuneti cand afirmati acest

lucru?

S: Cand am cunoscut-o pe Oana, eu eram in alta relatie, de fapt eram casatorit, dar pe punctul de

a divorta.

11. Puteti sa imi oferiti cateva motive pentru care ati luat decizia de a divorta de partenera dvs.?

79

S: În primul rând era foarte geloasă şi mă bănuia din orice lucru minor. Îşi dorea foarte mult un

copil şi când a aflat că nu poate avea a devenit din ce în ce mai afectată de lucrul ăsta, nervoasă,

suspicioasă. Chiar dacă am divorţat de ea, tot ma mai caută.

12. Care sunt motivele pentru care aţi ales să locuiţi împreună cu partenerul dvs., fără să fiţi

căsătoriţi ?

S: Pentru că vrem să fim mai mult timp împreuna. Vreau să îi ştiu problemele şi să o ajut. Şi

pentru că ne iubim....Decizia am luat-o împreună.

13. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul

dvs., fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de

muncă?

S: Mama ei întotdeauna ne-a sprijinit. Tatal ei este un mai reticient. Mă acuză de faptul că Oana

ar putea păţi ce au păţit fostele mele soţii. Dar o iubesc şi nu vreau să sufere. Colegii sau

cunoscuţii nu au avut ce să îmi spună...Nu cred că aş ţine cont de sfaturile lor.

14.Puteti sa îmi spuneţi de câte ori aţi mai fost căsătorit? Aveţi şi copii?

S: Da, de 2 ori. Am o fetiţă de 4 ani din prima căsătorie.

15. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu ştiu în ce măsură judecat. Lumea comentează încî de faptul ca Oana este mai mică decât

mine, are 19 ani. Deci diferenţa asta de vârstă, dar că locuim împreuna şi că nu suntem încă

căsătoriţi nu.

16. Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Cunosc cazuri printre prieteni şi chiar colegi de muncă. Dar nu am intrat niciodată în detaliu.

Bănuiesc că îi leagă sentimente şi dorinţa de a se cunoaşte mai bine. Eu asta cred.

17. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Pentru familia este totul. Adica stabilitate, iubire şi copii. Responsabilitate, obligaţii. E ceva

serios.

18. Dar concubinajul? Ce puteti să îmi spuneţi?

S: De când stau cu Oana împreunî în garsonierîănu prea fac diferenţa între o căsătorie şi un

concubinaj. De fapt eu ştiu mai bine ce înseamnă o căsătorie. Dar că acum nu avem acel act .

Mai bine că locuim împreună înainte de căsătoria noastră. Aşa căpătăm mai multă încredere şi

reuşim să ne cunoaştem mai bine.

80

19. Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nu cunosc nici o lege. Dar cred ca ar fii bine să existe legi care să reglementeze concubinajul.

Şi partenerii din concubinaj au nevoie de anumite beneficii, drepturi şi sunt obligaţi să respecte

anumite cerinţe impuse de stat.

20. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

S: Cele mai potrivite cuvinte ar fii iubire, respect, intelegere. Comparativ cu alte cupluri...Dacă

mă gândesc chiar la mine...Şi un cuplu căsătorit şi unul necăsătorit cred că se confruntă cu

anumite probleme, discuţii. Ele tot nişte familii formează. Cum am mai spus eu nu văd diferenţe

majore dintre cuplul meu şi unul căsătorit pe care îl cunosc.

21. Vă doriţi copii?

S: Da, foarte mult. Eu am o fetiţă de patru ani din prima căsătorie. Mai ales Oana. Dar

deocamdata nu poate rămâne însărcinată.

22. Puteţi să îmi spuneţi mai multe despre acest detaliu?

S: Da, medicul ne-a spus că este destul de mică să ţină o sarcină şi a sfătuit-o să ia nişte vitamine

şi să nu faca prea mult efort.

23. Să înţeleg că vă doriţi un copil înainte de căsătorie?

S: Da. Dar sa vedem ce se va intampla. Asteptam cu nerabdare, mai ales Oana.

24. Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

S: Vrem să ne căsătorim peste un an. Am stabilit şi luna şi anul şi localul. Pot să le spun? Nunta

va fii în luna iulia 2009 la restaurantul La Costa din Slobozia.. Un copil..O casa şi să pot să

muncesc să pot să îmi întreţin familia.

Interviul 5 Raducanu Liana

1.Pentru început v-aţ ruga să îmi spuneţi numele şi prenumele dvs.?

S: Numele meu este Raducanu Liana.

2.Dar vârsta dvs. în ani împliniţi?

S: 51 de ani.

3.Puteti să îmi spuneţi care este ultima şcoală absolvită?

S: Profesioanala . Anul intai la Galati. Anul II si III la Craiova.

81

4.Unde lucrati in prezent?

S: La o croitorie. Sunt croitoreasa.

5.De cât timp lucraţi ca şi croitoreasă?

S: Să zic 30 de ani.

6.Unde locuişi în prezent?

S: Slobozia, Strada Ianache, nr. 70 cu mama...Tata e mort...Cu soţul, pentru că eu aşa îl consider şi cei doi copii ai

mei din prima căsătorie. În camere separate.

7. De cât timp locuiţi aici?

S: Cam de 6 ani.

8. Aţi spus la un moment dat că locuiţi cu partenerul şi cu cei doi copii ai dvs. din prima

căsătorie. Aş vrea să îmi spuneţi acum de cât timp vă cunoaşteţi partenerul şi de cât timp staţi împreună?

S: Ne cunoaştem de 4 ani şi locuim aici la mama de un an.

9. Descrieţi-mi relaţia dvs.!

S: Faţă de cum era cu fostul...Mă înţelege, mă ascultă, mă iubeşte..cum se spune! E partenerul potrivit pentru mine.

Mai sunt divergenţe..dar ce aveam nevoie în tinereţe am gasit la el. Într-un cuvânt e foarte milos, înţelegator!

10.Puteti sa îmi spuneţi dacă înainte să locuiţi la împreună cu partenerul dvs la mama dvs., dar fără să fiţi căsătoriţi,

aţi mai locuit şi înainte cu acelaş partener?

S: Înainte am locuit la apartamentul lui. Apoi m-am mutat la mama. Deci...A..Am uitat să vă spun că am locuit

împreuna cu cei doi băieţi ai soţului, fata lui fiind plecat la mănăstire. Deci în total am stat 3 ani la el în apartament

şi un an la mama mea până acum, la curte.

11.Care sunt motivele pentru care aţi ales la locuiţi împreună cu partenerul dvs., dar fără să fiţi căsătoriţi?

S: Cred că am decis să locuiesc fără să mă mai căsătoresc pentru că după ce am avut o căsătorie nereuşită.. Nu

vreau să mai trec prin acelaş lucru. Un alt motiv cred că este faptul că este ceea ce eu trebuia să am de la început, nu

să mai sufar atât eu cât şi copii mei.

12. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul dvs. ? Dar prietenii,

cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă?

S: La început băieţii lui nu au fost de acord. Era greu să o înlocuiesc pe mama lor şi nici nu vroiam asta. Făcându-le

curăţenie şi mâncare gătită le-am câştigat încrederea. La început m-au judecat că sunt o femeie uşoară. Au trecut

prin atâtea şi i-am înţeles...Pentru că sunt o femeie bună le-am câştigat încrederea prin fapte. Dar asta cam greu

pentru că erau foarte reci faţă de mine. Nu am avut apoi nici o reţinere din partea lor. Nici o jignire. Mă sfătuiam cu

ei în legatură cu treburile casei. Familiei mele i-am cerut acordul..Dacă e bine ce fac, să îmi întemeiez o familie.

82

Adică a venit la tata şi m-a cerut ca pe o fată mare, la vârsta de 45 de ani. M-a judecat lumea...Adica copii mei au

rămas la mama şi ai lui cu mine şi soţul meu. Copii mei m-au judecat crezând că nu am nici un gând serios cu

paretenerul meu.

13. Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii, fără să fie

căsătoriţi?

S: Da, chiar sora mea. Locuim în aceaaşi curte. Adică ea are patru camere pe care şi le-a

construit într-un an. Se descurcă destul de greu.. Mai ales că au şi trei copii.

14. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Da, mai ales de copii sotului meu . Nu aveau încredere în mine. Spuneau că vreau doar să

profit de el şi de averea lui...Daca pot spune asta. De fapt este vorba de un apartament pe care

oricum l-a vândut cel mic fără să îi ceară voie.

15. De cât timp locuiesc împreuna sora dvs şi partenerul acesteia?

S: Poi dacă fiul cel mare avea 6 ani şi acum are deja 18 ani. Deci de 12 ani. Dar v-am spus se

descurca destul de greu.

16. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Nu ştiu cum să vă spun...Este importantă. Aştept de la familie să mă înţeleagă, să mă accepte

aşa cum sunt, să mă ajute. Deşi numai eu îi ajut. Ei sunt totul pentru mine. Ei sunt familia mea.

17. Aţi menţionat la un moment dat că numai dvs. îi ajutaţi. La ce vă referiţi când spuneţi asta?

S: Pentru că muncesc numai eu şi nu câştig atât cât mi-ar trebuie. Iar sotul meu care s-a

îmbolnavit nu mai lucrează. A făcut hernie de disc. Nu a avut bani să plătească să iasă la pensie.

Acum lucrează pe şantier, când găseşte câte ceva de lucru. Deci numai eu am un loc stabil.

Băiatul meu cel mare este frizer şi mă ajută mai rar ca nu pot să îi cer bani de mâncare sau pentru

casă. Mă descurc destul de greu.

18. Ce puteţi să îmi spuneţi despre concubinaj?

S: Nu am idee. Dacă eu am fost căsătorită 20 de ani nu ştiu cum este în concubinaj. Din câte am

auzit şi văzut aşa se poartă. Dar e mai bine să fi căsătorit religios şi mai apoi civil. Cred că te poţi

cunoaşte mai bine cu partenerul, să vezi dacă te potriveşti la caracter şi fizic, preferinţe...

19 . Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Da, am auzit. Adică dacă, cum să spun eu, stai în concubinaj maxim 3-5 ani, ai parte la partaj

aşa cum ar fii dacă ai fii căsătorit.

83

20. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs.?

S: Este ceea ce îmi doream în tinereţe. Ne ajutăm reciproc la treburile din gospodărie. Discutăm.

Este o relaţie stabilă.

21. Aveşi copii? Dacă da ce vârstă au?

S: Da, cu fostul soţ am doi copii, iar actualul are trei . Băiatul meu cel mare are 27 şi cel mic 18.

Iar ai lui 21, 24 şi 26 de ani.

22.Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru care

aţi face acest lucru?

S: Eu nu prea vreau să ne cununăm. Putem trăi şi aşa. Nici nu avem bani ca să mai facem şi o

căsătorie. Dar dacă am merge la biserică ne-ar merge mai bine. Asta e din bătrâni lăsat. Şi cu

mama s-a întâmplat la fel. Până nu s-a cununat nu i-a mers bine. Să fiu sănătoasă. Căsătoria este

sub semnul întrebării. Trebuie să ne mai gândim. Adica nu vreau să zică copii lui că vreau să mă

căsătoresc pentru a avea parte la averea tatălui lor.

Interviu Horhocea Florentina

I : Puteţi să îmi spuneţi care este numele şi prenumele dvs.?

S : Horhocea Florentina

I : Care este vârsta dvs. în ani împliniţi?

S : Am 27 de ani.

I: Care este ultima formă de învăţământ absolvită?

S: Ultima scoala absolvita este facultatea de Stiinte Juridice şi Administrative, din cadrul

Universităţii Hyperion, anul 2003

I: Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Locul meu de muncă este în cadrul unei bănci comerciale, pe post de administrator credite, din

Bucureşti

I: Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent?

S: Locuiesc împreună cu prietenul meu, în apartamentul părinţilor lui din cartierul Tei din

Bucureşti.

I: Am înţeles că locuiţi împreună cu părinţii partenerului dvs. De cât timp?

84

S: În prezent locuim singuri pentru că părinţii lui sunt plecaţi de doi ani în Italia şi revin aici doar

în concediu. Îl cunosc pe Dani că aşa îlcheamă de doi ani şi stăm împreună de aproape 1 an. Cred

că dacă nu era situaţia de aşa natură nu cred că luam această decizie. Ştiţi chiriile sunt foarte

scumpe. Nu cred că ne-am fii descurcat la fel dacă stăteam cu chirie.

I : Descrieţi-mi relaţia dvs.?

S: Pot să spun că ne înţelegem foarte bine. Ne iubim, ne respectăm. Când unul dintre noi are vreo

problemă nu rămânem indiferenţi la acestea. În schimb deciziile nu le luăm impreună. Dacă

vreau să îmi iau un lucru mi-l iau din banii mei, din salariul meu. Şi dacă vrea să îşi ia ceva nu

mă consultă. Adică banii îi ţinem şi administrăm în mod diferit. Fiecare pe cont propriu cum s-ar

zice.

I: Care sunt motivele pentru care aţi ales să locuiţi împreună cu partenerul dvs., fără să fiţi

căsătoriţi?

S: Cred în primul rând că suntem destul de maturi ca să ne descurcăm singuri. Apoi pentru că îl

iubesc şi vreau să ne petercem mai mult timp împreună şi de ce nu să vedem în ce masură ne

potrivim şi ne înţelegem.

I: Pentru că ai amintit de înţelegere . Ce părere au avut familiile dvs re faptul că aţi decis să

locuiţi împreună cu partenerul dvs.? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul

de muncă?

S: Singura nemulţumire a venit din partea părinţilor lui Danii. Spuneau la început că nu sunt

potrivită pentru băiatul lor. La început mi-a fost foarte greu, dar acum că ne vedem din ce în mai

rar nu mai am parte de atâtea reproşuri. Prietenii nu ne-au spus nimic...mai ales ca traiesc la fel

ca si noi.

I: V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Judecata...Nu e bine sa tii cont de parerea altora...Chair daca te judeca..Ei stiu prin ce treci tu?

Daca ti-e mai bine asa si nu casatorit? Poate ca am fost...Concret nu stiu ce sa spun...De fapt nu .

I: Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţicare au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie cunoscut?

Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Da avem printre prietenii noştrii comuni mai multe cupluri care trăiesc în concubinaj. Din câte

cunosc au facut acest pas ca să se cunoască mai bine şi să fie capabili să ia o decizie în viitor în

ceea ce priveşte o eventuală căsătorie.

I: Ce reprezintă pentru dvs. familia?

85

S: Pentru mine familia este importantă. Dacă este vorba de familia pe care vreau să mi-o

întemeiez este importanta. Eu am mai fost căsătorită şi ştiu ce presupune o familie.

Responsabilităţi, obligaţii dar şi drepturi. Din păcate căsătoria cu primul meu soţ nu a fost una

reuşită. Îmi doresc o familie cu Dani. Mai mult decât orice. La începutul relaţiei, cam după 6 luni

m-a cerut de soţie. Dar l-am refuzat pentru că mă temeam. Acum nu prea vorbim despre

căsătorie. Şi imi doresc de asemenea un copil.

I: Cât a durat acest mariaj? Care au fost motivele despărţirii?

S: Aproape trei ani...Motivele...De când s-a angajat la SRI aici în Bucureşti pentru că el era din

judeţul Călăraşi, a devenit din ce în ce mai exigent şi violent. De fapt foarte violent. Abia după

un an şi cev ade bătăi am reuşit să divorţez pentru că el se opunea.

I: Mai devreme mi-aţi spus despre cum consideraţi dvs. familia. Puteţi să îmi spuneţi ce părere

aveţi despre concubinaj?

S : Ştiu că stăm în concubinaj şi nu e nimic rău în asta. Acum este la modă ca tinerii să locuiască

împreună, să vadă dacă se potrivesc, să se cunoască. De fapt văd dacă s-ar putea descurca dacă ar

fii căsătoriţi. Acelaş lucru îl pot zice şi despre noi ca şi cuplu.

I: Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Exact nu ştiu. Nu am auzit vorbindu-se de vreo lege în sensul ăsta. Probabil că există. Eu nu

ştiu.

I: Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu

alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

S: Noi ne înţelegem bine, ne iubim, dar sunt şi ceva neînţelegeri legate de

felul în care fiecare ne administrăm banii.

I: Ce vreţi să spuneţi prin “felul în care fiecare îşi administrează banii”?

S: Cum am mai spus. Singurii bani care îi punem la comun sunt cei de mâncare şi ce

ne mai trebuie prin casă de curăţenie şi igienă personală. Restul cum ar fii vacanţele şi alte

plăceri cum sunt unele cumpărături ni le facem separat, fiecare din banii lui.

I: Pentru sfârşit puteţi să îmi reamintiţi planutile dvs. de viitor? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă

da, care sunt motivele pentru care aţi face acest lucru?

S: Eu personal îmi doresc o locuinţă pe numele meu şi să nu mai depind de nimeni. De asemenea

îmi doresc un copil. Dar deocamdată nu se poate. În legătură cu un eventual mariaj. Vreau şi nu

86

vreau. Oricum eu îmi doresc mai mult o eventuală căsătorie cu Dani, el nu prea îşi doreşte. Are

alte priorităţi acum...Să îşi cumpere o maşină şi să se mai distreze.....

Interviul 7 Vasile Marius

1. Puteţi să îmi spuneţi pentru inceput care este numele şi prenumele dvs.?

S: Vasile Marius Daniel.

2. Care este vârsta dvs. în ani împliniţi?

S: 29 de ani.

3. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

S: Grup Scolar Alexandru Ioan Cuza, Slobozia.

4. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Administrator reţea la Avicola şi la Serviciul Public De Asistenţă Socială din Slobozia.

5. Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent? Si de cât timp?

S: Cu viitoarea mea soţie la socrii mei, de 4 luni la ai ei şi 2 la ai mei.

6. Descrieţi-mi relaţia dvs.!

S: O relaţie care se bazează pe respect, iubire şi înţelegere.

7. Care sunt motivele pentru care aţi ales la locuiţi împreună cu partenerul dvs., dar fără să fiţi căsătoriţi?

S: Ca să fim mai aproape unul de celalalt şi să ne obişnuim unul cu celalalt pentru că în viitor o

să ne căsătorim.

8. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul dvs.,

fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă?

S: Au fost de acord. Fiecare îşi aranjează viaţa cum vrea el. La început am stat la ai mei 2 luni,

dar pentru că nu ne înţelegeam ne-am mutat la socrii mei. Nu am auzit păreri de la prieteni sau

colegi de muncă numai că au fost oarecum uimiţi de decizia de a sta împreună şi apoi să ne

căsătorim.

9. Care au fost motivele pentru care aţi luat decizia de a vă muta de la părinţii dvs.?

S: Pentru că vroiau să ştie ce facem tot timpul, să le dăm explicaţii, discuţii mărunte. De exemplu

de ce stăm cu uşa închisă la camera unde stăteam amândoi.

10. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu.

87

11. Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

căsătoriţi? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Cunosc un cuplu. Stau împreunî în timpul săptămânii, mai puţin în weekend. Din lipsa de

spaţiu bineiînteles. Stau în apartamentul mamei ei, împreuna cu aceasta. Ea este desparţită de

soţul ei. Cu toate acestea locuiesc în continuare în aceaaşi casă. Când vine tatăl fetei acasă,

iubitul prietenei noastre pleacă la apartamentul părinţilor lui, iar ea doarme cu mama ei, tatăl

ocupând singur o cameră. Cuplul durează de 7 ani, dar se ceartă din două în două zile. Zilele

trecute s-au certat că lui nu îi venea verigheta. Vor să se căsătorească în octombrie, anul acesta,

după noi.

12. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia reprezintă un loc unde găseşti căldură, respect, înţelegere, dorinţă şi iubire.

13. Dar despre concubinaj ce puteţi să îmi spuneţi?

S: O etapă premergătoare căsătoriei...sau frica unora de a-şi întemeia o familie.

14. Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Da ştiu că există. Am vazut la televizor că băncile îţi acordă acum credit dacă demonstrezi că

trăieşti în concubinaj, cu condiţia ca relaţia să dureze de ceva vreme. Altceva nu ştiu.

15. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

S: Respect, iubire, stabilitate, înţelegere. Cam atât.

16. Vă doriţi copii?

S: Da. Doi. Un băiat şi o fată. Pereche.

17. Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

S: Să mă căsătoresc pe 19 iulie, anul acesta. De construit o casă sau de achiziţionat un

apartament. Rămâne de văzut. Luna de miere. Urmează copii. Ca să ne întemeiem o familie din

toate punctele de vedere.

Interviul 8 Constantin Florentina

1.Puteţi să îmi spuneţi pentru inceput care este numele şi prenumele dvs.?

S: Constantin Florentina

88

2. Care este vârsta dvs. în ani împliniţi?

S: 21 de ani.

3. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

S: Grup Scolar Agricol Dragalina, Specializare Tehnician veterinar, 2005.

4. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Asistent Veterinar la Direcţia Sanitar Veterinară, Slobozia, judeţul Ialomiţa.

5. Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent?

S: Acasă la părinţii mei, împreună cu iubitul meu.

6. Descrieţi-mi relaţia dvs.!

S: Îl iubesc. Ne înţelegem bine...Ne-am cunoscut la locul de muncă. Relaţia durează de 6 luni şi

de 4 stăm împreună. A fost o apropiere foarte rapidă între noi. S-au întâmplat multe lucruri într-

un timp foarte scurt.

7. Ce lucruri s-au întîmplat?

S: De exemplu mutatul împreunî, pregătirile de nuntă. Prima dată am stat la socrii mei două luni

ăi apoi ne-am mutat la ai mei. Au apărut mici conflicte între noi şi ambele familii.

8. Când spuneţi mici conflicte la ce vă referiţi?

S: Faptul că nu aveam acordul lor în ceea ce priveşte unele decizii pe care le luăm. Aici ma refer

la viata noastră de la serviciu, socială... Cu cine ieşim, de ce...faze de genul ăsta. Şi bineinteles

divergenţe între generaţii. Nu eu am decis să ne mutam la ai mei. Ci Dan. Nu am vrut să mă bag.

9. Care sunt motivele pentru care aţi ales să locuiţi împreună cu partenerul dvs., dar fără să fiţi

căsătoriţi?

S: Pentru că ne iubim şi deja lucrurile sunt mai uşoare şi mai frumoase în doi.

10. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul

dvs., fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de

muncă?

S: Sunt de acord mai ales că suntem în prag de nuntă...Ai lui nu ştiu....Au fost de acord...Unii au

rămas surprinşi, iar alţii au luat ideea ca atare.

11. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu am discutat despre lucrul ăsta. Nu ne intereesează gura lumii. Singurul lucru a fost că mi s-

a reproţat că sunt prea mică şi că diferenţa de vârstă este destul de mare.

12. Puteti sa îmi spuneţi care este diferenţa de vârstă dintre dvs. şi partenerul dvs.?

89

S: Da, opt ani.

13. Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Da, nepoata mea. Se cunosac de când avea ea 14 ani. Şi acum are 19 ani. Deci sunt împreună

de 5 ani şi locuiesc acasă la ai ei de 3 ani.

14. Cunoaşteţi motivele pentru care au ales să locuiască împreunî, fără să fie căsătoriţi?

S: Da, el făcea naveta la liceu şi la muncă, de fapt la seral şi lucrează într-un service auto din oraş

el fiind dintr-un sat apropiat de oraş. Ea are alte gânduri.Claudia urmează sa dea la facultate şi el

este dispus să o urmeze oriunde. Nu ştiu ce se va întâmpla după plecare ei la facultate.

15. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Echilibru, sprijin, iubire, ajutor, totul în concluzie.

15.Dar despre concubinaj ce puteţi să îmi spuneţi?

S: Sincer nu o părere foarte bună. Dar ajuta cumva la înţelegerea dintre soţi. Chiar dacă este

judecată de lume uneori.

16. Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Da, ştiu că există proiect de lege sau chiar lege, dar nu ştiu în ce constă.

17. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

S: Iubire, înţelegere, respect, comunicare, distracţie, aventură, farse, sprijin. Noi suntem la

început. Alţii sunt căsătoriţi şi de 10 ani. Diferenţe există. Mai ales de vârstă şi de atuurile

fiecăruia. Trebuie să ai un atuu ca să faci anumite lucruri.

18. Vă doriţi copii?

S: Da foarte mult, dar mai târziu pentru că suntem destul de tineri.

19. Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

S: Nunta, o casă a noastră, să avem cât mai mulţi bani, să fim sănătoşi, ca să putem munci pentru

a le putea întreţine. Şi copii. Vrem să fim o familie fericită. De ce să mă căsătoresc? Pentru că ne

iubim şi ăsta este decursul vieţii. Vine vremea când trebuie să faci şi pasul ăsta.

Interviul 9 Dinu Rodica Georgiana

1.Puteţi să îmi spuneţi pentru inceput care este numele şi prenumele dvs.?

90

S: Dinu Rodica Georgiana.

2. Care este vârsta dvs. în ani împliniţi?

S: 22 de ani.

3. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

S: Liceul De Arta „Ionel Perlea”, specializare matematica Informatica.

4. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Agent comercial – telefonie mobilă, Slobozia.

5. Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent?

S: În prezent locuiesc cu iubitul meu., într-un apartament cumpărat din banii părinţilor noştrii.

Apartament pe care l-am renovat tot cu ajutorul lor. Ne-au ajutat aşa cum au putut, restul l-am

făcut noi. Uneori dădeam bani pentru ciment şi vopsea şi mai rămâneam cu puţini bani ca să ne

descurcăm restul lunii. A fost greu, dar acum când mă uit este casa noastră, făcută din ideile

noastre.

6. De cât timp îl cunoaşteţi şi de cât timp locuiţi împreună?

S: Îl cunosc de 5 ani şi stăm împreună în acelaş apartament de 2 ani.

7. Puteti sa îmi descrieţi-mi relaţia dvs.?

S: Este o relaţie stabilă care durează de cinci ani bazată pe iubire, înţelegere şi foarte multă

comunicare.

8. Care sunt motivele pentru care aţi ales să locuiţi împreună cu partenerul dvs., dar fără să fiţi

căsătoriţi?

S: Motivul pentru care ne-am mutat împreună a fost unul simplu. Ne iubim şi-am vrut să vedem

cum ne înţelegem, cum ne împărţim sarcinile în ceea ce privesşte locuinţa, dar nu în ultimul rând

suntem de părere că un act nu ne ţine împreună şi nu ne face relaţia. Oricum venea mai tot timpul

pe la mine pe acasă, ai mei au ajuns să îl cunoască şi aşa am hotărât sş locuim împreună.

9. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul dvs.,

fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă?

S: Familia a fost la început împotrivă, fiind de părere că suntem prea tineri pentru pasul ăsta, dar

până la urmă au fost de acord şi am început să ne susţină. Prietenii s-au bucurat foarte tare de

acest lucru. Mulţi dintre ei ne-au urmat exemplu. Colegii de serviciu nu au avut nici o reacţie.

Poate pentru că nu prea împărtăşim problemele sau reuşitele personale.

10. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

91

S: Singurele persoane care pot spune ca „ne-au judecat” au fost bunicii prietenului meu care au

idei învechite în faptul că nu concep o relatţie fără acte. L-a început ne-am supărat, dar apoi le-

am respectat decizia. Acum după doi ani în care locuim împreună, nu ne mai judecă, ci din

contră ne iubesc şi sunt aproape de noi şi pentru acest lucru îi respectăm foarte mult pentru că

avem ce învăţa de la ei. Bunicul meu când a aflat această veste singurul lucru care ni l-a spus a

fost : „Învaţaţi să îmbătrăniţi frumos”, cuvinte care au devenit pentru noi un moto în viaţă şi în

relaţie.

11. Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Da, avem prieteni care s-au mutat împreunî, la unii a mers bine această schimbare, la alţii nu.

Spre exemplu cunoaştem un cuplu din Constanţa. Se cunoaşteau de 7 ani si au hotărât să se

căsătorească. După doar 2 luni au divorţat, pentru că el se purta ciudat. Nu ştiu concret, dar aşa

am auzit şi noi. După ce au divorţat s-au hotărât să locuiască în aceeaşi casă. Deci şi în momentul

de faţă sunt împreună, nu s-au recăsătorit, trăiesc în concubinaj cam de 4 ani şi au şi un copil.

Spun că se înţeleg foarte bine.

12. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia reprezintă locul unde mă simt respectată, iubită şi răsfăţată de toţi cei dragi. Familia

cred că este cea mai mare realizare pe care o poate face omul în această lume.

13. Dar concubinajul? Ce puteti sa imi spuneti?

S: Nu sunt împotriva concubinajului. Din contra, consider că este un foarte bun exerciţiu pentru

cei care vor să-şi petreacă toata existenţa cu aceeaşi persoană.

14. Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nu ştiu.

15. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

S: Cuvintele care pot descrie relaţia mea sunt : iubire, respect ţi foarte multă comunicare.

Comparativ cu alte cupluri căsătorite consider că avem o relaţie echilibrată, uneori tensionată-

dar dacă ar fii monotonă cred că m-aş plictisii. Consider că uneori e nevoie de puţină sare şi

piper în cuplu, că dacă ar fii numai roz ne-am plictisii unul de altul. Suntem doi oameni care ştim

ce vrem unul de la altul, care ne completăm foarte bine, el calm eu mai energică, el mai matur eu

uneori mai copilaroasă. Sunt de parere că avem o relaţie foarte sigură şi când spun asta mă refer

92

la faptul că ne dorim chiar să meargă din ce în ce mai bine, uneori pot spune că suntem doi copii

cu înfăţisări de oameni maturi care au picioarele foarte bine înfipte în pământ.

16. Vă doriţi copii?

S: Ne dorim acest lucru foarte mult. O pereche, dar la acest capitol vom începe să lucrăm poate

peste 2-3 ani.

17. Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

S: Planurile pe care le am cred că sunt ale oricărui cuplu care se iubesc: o familie unită, cu doi

pici în jurul nostru într-o casa plină de caldură şi linişte. Intenţionăm să ne căsătorim dar nu o

facem de gura lumii, pentru că repet nu actul ne ţine împreunî, ci poate doar datorită celor două

proiecte pe care vrem să le realizam şi care o să ne încununeze toata această relaţie.

Interviul 10 Ilie Mariana

1.Pentru început v-aş ruga să îmi spuneţi numele şi prenumele dvs.?

S: Ilie Mariana.

2. Dar vârsta în ani împliniţi?

S: 39 de ani.

3. Care este ultima formă de învăţământ absolvită?

S: Grupul Scolar „Alexandru Iona Cuza”, Slobozia.

4. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Contabilă la o firma de proiectari, din Slobozia. Se numeste SC Prorent SRL.

5. Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent?

S: Locuiesc în apartamentul propriu împreună cu soţul şi fata mea, chiar dacă nu suntem

căsătoriţi legal.

6. De cât timp vă cunoaşteţi partenerul şi de cât timp locuiţi împreună?

S: De aproape 20 de ani ne cunoaştem şi stăm împreuna de când s-a născut fata nostra, cam de 18

ani.

7. Puteti sa îmi descrieţi-mi relaţia dvs.?

93

S: Ce pot să spun....Ne cunoaştem de aproape 20 de ani...Lucram împreună cu mama lui..Ea nu a

putut veni într-o zii şi atunci l-am cunoscut...De atunci suntem împreună. Sunt fericită alături de

el şi de fata noastră. Mici discutii ca în orice familie există. Mai ales când vine vorba de creşterea

copilului. Fiecare are părerile lui, ni le respectăm şi ne iubim bineînţeles, chiar şi după 20 de ani,

chiar dacă nu suntem căsătoriţi.

8. Care sunt motivele pentru care aţi ales să locuiţi împreună cu partenerul dvs., fără să fiţi

căsătoriţi?

S: De ce am ales? Pentru ca la început nu am avut suficienţi bani să ne facem o nuntă frumoasă şi

să avem o casă în acelaş timp. Am preferat să avem o casa şi apoi nunta. Nu ne-am simşit

niciodata rău că nu suntem căsătoriţi. Până la urmă tot o familie suntem mai ales că avem şi un

copil. Alte motive? Să ne petrecem mai mult timp împreună, să ne cunoaştem...de ce nu?

9. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul dvs.,

fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă?

S: Ce pot să spun...părinţii mei au fost de acord...Deşi eram tineri , eu aveam aproape 20 şi el 24

de ani, vedeau că noi ne iubim şi ca vrem mai întâi să avem o casă şi apoi să ne căsătorim. Cred

că şi de aceea nu ne-au reproşat că de ce stau cu el în aceaşi casă. Pentru că plănuiam la

început..de fapt ni se părea în regulă să ne căsătorim..dar între timp ne-am schimbat opţiunile şi

planurile. Ne este bine şi aşa. Iar restul persoanelor...Doar ne-au sfătuit să ne căsătorim în

momentul în care s-a născut Alexandra.

10. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Da. Repet în momentul în care s-a născut copilul nostru. Lumea vede ca fiind ceva ruşinos să

ai un copil fără să fii căsătorit. Eu sunt de părere că tot aşa îl îngrijeşti, iubeşti. Nu văd de ce ar

fii ceva în neregulă. Dar dacă au vazut că relaţia noastră durează şi nu au apărut probeleme grave

cum ar fii să ne certăm au lăsat lucrul ăsta deoparte.

11.Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Printre colegii de muncă da am un caz. Ei sunt mult mai tineri. Acum se poartă să locuieşti cu

partenerul, să îl cunoşti mai bine şi să vezi dacă merită să faci pasul cel mare.

12. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia este locul unde te împlineşti ca om, unde iubeşti, unde suferi şi te bucuri. Unde ai

responsabilităţi şi drepturi, dar şi realizări, cum ar fii un copil.

94

13. Dar concubinajul? Ce puteti să îmi spuneţi?

S: Este bine să locuieşti împreună cu partenerul înainte de o căsnicie cum s-ar spune. Este şi la

modă , mai ales printre tineri. Ajungi să te cunoşti mai bine, să aflii compatibilitatea faţă de

partener, să-i cunoşti tabieturile. Şi poate fii pentru mulţi posibilitatea întemeierii unei familii.

...iar bărbatul să rămănă capul familiei.

14. Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nu ştiu.

15. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

S: În primul rănd nu văd nici o diferenţă dintre cuplul meu şi unul căsătorit ,dintre cunoscuţii

noştrii. Avem aceleaşi probleme, ne îngrijim de un copil, ne iubim, cu responsabilităţ, griji şi

bucurii. Relaţia mea este o relaţie puternică, stabilă, care durează de aprope 20 de ani. Locul

unde eu şi soţul meu ne-am realizat ca părinţi, material şi profesioanal, pentru că am găsit sprijin

şi înţelegere la partenerul şi copilul meu.

16. Aţi amintit de copilul dvs. Referitor la acest aspect faptul că nu sunteţi căsătoriţi cum a fost

resimţit de copilul dvs.? S-a confruntat vreodată cu probleme? In ce situaţii?

S: La început un pic la şcoală. Copii o tachinau şi râdeau că parintii ei se pot despărţii oricând.

Pentru că poarta numele tatălui spuneau că eu nu o iubesc. Pentru că era mica aceste lucruri au

afectat-o. Când a mai crescut copii nu se mai legau de aspectul ăsta.

17. Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

S: Să fim sanatoşi, să putem muncii şi să ne îngrijim reciproc. Nu vrem să ne căsătorim, nu mai

avem asta în plan. Nu cred că mai are vreun rost. Ne este bine şi aşa. Avem alte priorităţi în

viaţă. Să ne descurcăm şi să ne vedem fata la casa ei.

Interviul 11 Grigore Iulian

1. Puteţi să îmi spuneţi care este numele şi prenumele dvs.?

S: Grigore Iulian

2. Dar vârsta în ani impliniţi?

S: 24 de ani.

3. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

95

S: Liceul industrial Bucureşti, 2002.

4. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Lucrez la o firmă de distribuţie, din Bucureşti.

5. Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent?

S: Locuiesc în casa părinţilor viitoarei mele soţii.

6. De cât timp?

S: De doi ani .

7. Descrieţi-mi relaţia dvs.

S: Este o relaţie frumoasă mai ales că ne căsătorim în curând. Am cunoscut-o la mare, era

prietena verişoarei mele. Ne-am plăcut de la început şi de atunci nu ne-am mai despărţit

niciodată. Vreau să spun că am decis să locuim mai întâi la mama în Berceni. Am stat cam 4

luni, apoi am cerut-o de soţie şi m-am mutat eu la ea.

8.Care sunt motivele pentru care aţi ales să locuiţi împreună cu partenerul dvs. , fără să fiţi

căsătoriţi?

S: În primul rând ca să ne putem vedea mai uşor şi ne-am gândit că aşa putem să ne cunoaştem

mai bine şi să vedem cât de stabilă este relaţia nostră, cât poate să dureze.

10. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul

dvs. ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă?

S: M-am consultat cu mamam mea despre ideea de a locui cu Alina.A fost de acord şi niciodată

nu s-a băgat peste noi, peste deciziile pe care le luam împreună cu iubita mea. Nu am auzit

discutându-se pe tema asta printre prieteni sau cunoscuţi.

12. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu, din contră am fost susţinut de mama şi de cele două surori ale mele, care şi ele înainte de

a se căsătorii au locuit cu iubiţii lor, actualii soţi.

13. Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Cunosc două cupluri care locuiesc fără să fie căsătoriţi. Un cuplu stă în chirie cu un alt cuplu,

iar altul la părinţii băiatului, opusul nostru.

14. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia pentru mine este formată din iubita mea şi din mama şi surorile mele. Locul unde mă

pot regăsii şi unde ştiu că sunt acceptat şi înţeles aşa cu sunt.

96

15.Ce puteţi să îmi spuneţi despre concubinaj?

S: Concubinajul....Un fel de căsătorie, doar că nu oficial. Diferenţe...Chiar nu văd care ar fii.

16. Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Dacă aş compara cu o căsătorie normală cred că şi în concubinaj se pune problema bunurilor

strânse. Nu ştiu cum se împart dacă cuplul se desparte. Mă gândeam dacă poţi să faci vreun

împrumut ca tânăr aflat la început de drum? Chiar nu ştiu nimic concret.

17. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

S: Relaţia mea este una frumoasă mai ales că urmează să ne căsătorim. Semănăm cu un cuplu

căsătorit. Mâncăm, dormim împreună, împărţim cheltuielile deşi ne ajută foarte mult părinţii

noştrii cum pot.

19. Dvs personal vă doriţi copii?

S: Nu m-am gandit la acest lucru. Îmi plac copii.

20. Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

S: Să ne căsătorim. Am decis acest lucru pentru că este timpul, pentru că ne iubim şi pentru că

simt că pot avea grijă de o familie.

Interviul 12 Nastase Victorita

1. Puteţi să îmi spuneţi care este numele şi prenumele dvs.?

S: Nastase Victorita.

2. Dar vârsta în ani impliniţi?

S: 24 de ani.

3. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

S: Universitatea Spiru Haret din Bucuresti, facultatea de Management Financiar. Contabilitate,

specializarea Contabilitatea si Gestiune, promotia 2000.

4. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Lucrez la firma SC MSPNET SRL, Slobozia

5. De cât timp?

S: Lucrez de 7 luni.

6. Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent? Si unde?

97

S: Cu prietenul meu, acasa la el.

7. De cât timp?

S: Poi îl cunosc de 2 ani şi locuim împreună de 6 luni.

8. Descrieţi-mi relaţia dvs.

S: Este ceva frumos, ne completăm, ne iubim, ne respectăm. De aceea am hotarat să ne şi mutăm

împreună. Totul merge bine şi vrem sa vedem cum evoluează relaţia de cuplu. Să vedem cum e

să împarţi casa ca într-o familie.

9. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul dvs.,

fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă.

S: Părinţii noştrii s-au bucurat că şi-au văzut copii la casele lor. Înainte te căsătoreai cu acte.

Acum locuieşti ceva vreme împreună şi apoi vezi dacă merită să te căsătoreşti şi să ai copii, să îţi

întemeiezi o familie. Ceilalţi...nu mi-au zis nimic. Şi nu cred ca ar avea vreun rost.

10. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu, sincer. Aşa se poartă acum. Să locuieşti împreună să vezi dacă te înţelegi cu partenerul. E

mai bine aşa. Decât să eşuezi, să divorţezi.

11.Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Da. Ce pot să spun? Este faptul că stau împreună, că se înţeleg bine, că vor să se căsătorească

şi să aibă copii după căsătorie.

12. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Să facem două diferenţe. Concubinajul este sa vezi cum este să stai cu el, să îi găteşti, să îl

calci, să îl speli. Trebuie să aiba anumite responsabilităţi. Nu trebuie să mai umble aşa mult. Să

vină mai devreme acasă. Dau un exemplu. După o perioadă de timp în care au locuit împreună

nu se mai înteleg. Că s-a luat de băutură, de femei. Te desparţi. Ţi-ai luat bagajul şi ai plecat. În

schimb dacă eşti căsătorit ai alte responsabilităţi. Dacă intervine şi un copil de gândesti de 10 ori.

E bine ce fac? În familie realizezi ceva. Îţi cumperi o casa, o maşină...

13. . Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Am auzit la televizor. Mă gândesc că este vorba despre un contract prenupţial în care dacă te

desparţi să împarţi averea dacă se poate numii aşa. În cazul nostru nu s-a pus astfel problema.

14. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

98

S: Eu o asemăn foarte mult cu o căsnicie legală. Nu văd nici o diferenţă. Relaţia este una

frumoasă, stabilă, armoniasă, nu a intervenit monotonia. Si sper să rămână aşa.

15. Vă doriţi copii?

S: Da, un băiat şi o fată, dar după căsătorie menţionez.

16. Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

S: Normal să ne căsătorim, dar după 1-2 ani. Dar să ne mai strângem bani, să fim la locul nostru,

să facem o nuntă frumoasă. Aş vrea să îmi deschid o firmă, dar nu mă ajută statul. De ce vreau să

mă căsătoresc? Pentru că partenerul mă ajută şi mă susţine în tot ceea ce fac. Este mulţumit de

mine aşa cum sunt şi eu de el.

Interviul 13 Toma Violeta Iuliana

1.Puteţi să îmi spuneţi pentru inceput care este numele şi prenumele dvs.?

S: Toma Violeta Iuliana

2. Care este vârsta dvs. în ani împliniţi?

S: 21 de ani.

3. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

S: Liceul de Artă Ionel Perlea, Profil Muzică, 2006.

4. Cu ce vă ocupaţi în prezent? Şi de cat timp?

S:Lucrez într-un magazin de haine, din Italia, Bari. De cinci luni. Momentan sunt în concediu

pentru că am da examenele de la facultate. Locuim de aproximativ un an de zile.

5. Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent?

S: In Italia, in Bari, , impreuna cu iubitul meu. De un an, intr-un apartament inchiriat. Trei zile

pe saptamana cu mama si sora mea tot in chirie, restul saptamanii cu iubitul meu. Pentru ca asa

am crezut eu ca este bine.

6. Descrieţi-mi relaţia dvs.

S: Este frumoasă pentru că ne înţelegem foarte bine, chiar dacă uneori el nu este de acord cu

mine., dar ajungem la un comun acord pentru că ne iubim şi vrem sa fim împreună.

99

7. Care sunt motivele pentru care ati ales sa locuiti impreuna cu partenerul dvs., fara sa fiti

casatoriti?

S: Ca să ne cunoaştem mai bine, sa vedem dacă suntem egali în ceea ce gândim şi sa vedem dacă

ne potrivim.

8. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul

dvs., fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de

muncă?

S: La început li s-a părut aiurea, dar după s-au răzgândit. Pentru că nu au fost de acord sa am o

relaţie stabilă, se găndeau ca o sa mă căsătoresc prea repede. După şi-au dat seama că este mai

bine aşa. Nu mi-a spus nimeni nimic. Oricum nu mă interesează părerea altuia.

9. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu.

10. Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Da am prieteni care au adoptat acest model, dar după ceva timp şi-au dat seama că nu se

merită unul pe celălalt, pentru că aveau priorităţi diferite şi au ales cea simplă cale să se despartă.

11. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Totul pentru că în viaţă nu este bine să ai decât prieteni şi ai nevoie şi de o familie care să îmi

ofere înţelegere şi multă linişte.

12. Dar despre concubinaj ce puteti sa imi spuneti?

S: Am o părere bună pentru că aş îţi poţi da seama dacă mai târziu îţi poţi întemeia o familie sau

nu. Vreau să fiu sigură pe sentimentele lui, dacă suntem de acord sau nu în ceea ce ne propunem

să facem.

13. Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nu stiu. Si daca ar exista o lege atat în Romania cat si in Italia trebuie să decidem noi dacă

aplicam sau nu acea lege. Sincer mi se pare corect să aplic noi legea noastră nu ce ne impune

statul.

14. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

100

S: Chiar dacă nu suntem căsătoriţi relaţia mea merge foarte bine, suntem de acord cam în orice

ne propunem si asta dă dovadă că şi fără un act putem fii de acord. Comparativ cu alte cupluri

căsătorite noi ne înţelegem foarte bine şi suntem mult mai fericiţi decat ceilalti. Pentru că la noi

nu au intervenit certuri sau discuţii comparativ cu cei căsătoriţi. Noi nu ne luptăm, nu ne

înjurăm, dar asta nu înseamnă că între noi nu a existat niciodată o mică ceartă. Dar am încercat să

trecem peste toate neînţelegerile care apar în orice cuplu căsătorit sau în concubinaj.

15. Vă doriţi copii?

S: Da ne dorim copii, dar mai întâi trebuie să avem o carieră, o căsătorie ca să putem oferii

copilului ce e mai bun. Cel mai important lucru este să nu faci un copil în concubinaj sau sa faci

un copil si sa iti dai seama ca nu-i poti oferii nimic.

16. Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

S: Da intenţionez pentru că este persoana de care m-am ataşat, care mă înţelege mai bine decât

prinţii sau prietenii. Intenţionez dar pentru moment sau cel puţin acest an nu vrem pentru că mai

sunt şi alte priorităţi în viaţă şi sunt de părerea că un act nu poate schimba doi oameni care o

perioadă au trăit şi trăiesc în concubinaj. Nu sunt de acord cu persoanele care au impresia că

după două luni îşi cunosc foarte bine partenerul sau partenera şi se căsătoresc, iar după un timp

făcând un copil îşi dau seama că nu se cunosc şi nu s-au cunoscut niciodată şi într-un final ajung

să divorţeze, iar copilul are cel mai mult de suferit având o mamă sau un tată vitreg.

Interviul 14 Bocşan Cristian

1. Puteţi să îmi spuneţi pentru inceput care este numele şi prenumele dvs.?

S: Bocsan Cristian.

2. Care este varsta dvs. in ani impliniti?

S: 24 de ani.

3. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

S: Grup Scolar Alexandru Ioan Cuza, Slobozia.Facultatae o termin anul acesta.

4. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Manager sucursala SC MSPNET SRL, Slobozia.

5. Puteţi să îmi spuneţi unde locuiţi în prezent?

S: Locuinţa părinţilor.

101

6. Locuiti singur? De cat timp?

S: Nu ,împreună cu iubita mea de 3 ani.

7. Puteti sa imi descrieţi-mi relaţia dvs.?

S: Suntem împreuna de 5 ani. A fost şi este o relaţie normală dintre un băiat şi o fată care se

iubesc.Una stabilă şi frumoasă.

8. Care sunt motivele pentru care ati ales sa locuiti impreuna cu partenerul dvs., fara sa fiti

casatoriti?

S: Principalul motiv a fost că a dorit să îşi continue studiile, părinţii ei s-au mutat din judet, ea

rămânând în Slobozia să îşi termine studiile. Aşa am hotarat să locuim împreună. Pe lângă faptul

că ne iubim şi vrem să ne cunoaştem mai bine.

9.Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să să locuiţi împreună cu partenerul dvs.,

fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă?

S: Au fost permisive...Ne-au susţinut şi nu au avut nimic de reproşat în această privinţă. Şi nici

prietenii.

10. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenera fără a fii căsătorit?

S: Nu niciodată.

11. Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Da, două cazuri. Unul este tehnician vânzări si are 25 de ani. A trăit în concubiaj 1 an, apoi s-a

căsătorit. Un alt prieten de-al meu este tehnician sisteme cablu şi trăieşte de 2 ani în concubinaj.

El..Nu ştiu ce planuri are. Nu am vorbit despre acest lucru cu el.

12. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia pentru mine...În primul rând eu nu fac diferenţa dintre o căsătorie şi o familie. Famile

înseamnî responsabilitate mare, copii, mai puţină distracţie.

13. Dar concubinajul? Ce puteţi să îmi spunetţ?

S: Fără concubinaj nu poţi să vezi dacă şi cum merge treaba..relaţia.. Concubinajul pentru mine

înseamnă a sta împreună şi a avea o relaţie cu o anumită persoană pe care o iubesc. Mai

înseamnă lipsa actului oficial. Totuşi cred că dacă iubeşti o persoană nu contează o hârtie.

14. Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nu cunosc nimic despre legalizarea concubinajului. Nu mă interesează.

15. Ce vreti să spuneţi când afirmaţi acest lucru?

102

S: Oricum noi plănuim să ne căsătorim şi apoi o să ţinem cont de reglemetările unei familii, unei

căsătorii.

16. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

S: Sinceritate, toleranţă, iubire. Deja ne considerăm un cuplu căsătorit. Cred că o să văd

diferenţa, dacă există ,doar după ce o sa fim căsătoriţi.

17. Vă doriţi copii?

S: Da, doi.

18. Ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi, dacă da, care sunt motivele pentru

care aţi face acest lucru?

S: Da, intenţionez. Dar după ce terminăm amândoi facultatea. Anul acesta ne dăm licenţa. Să am

o familie, copii şi o afacere de familie.

Interviul 15

1. Puteţi să îmi spuneţi pentru început care este numele şi prenumele dvs.?

S: Stoian Georgiana.

2. Care este vârsta dvs. în ani împliniţi?

S: 22 de ani.

3. Dar ultima şcoală absolvită?

S: Şcoala de Arte şi Meserii, Liceul de Chimie, Slobozia.

4. Ce specializare aţi absolvit şi în ce an?

S: Mecanică, în anul 2003.

5. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Momentan nu lucrez. Am fost vânzătoare la un magazin alimentar din zona în care stau. Am

lucrat un an, apoi m-am îmbolnăvit şi iubitul meu nu mă mai lasă. Ne descurcăm din salariul lui,

ne mai ajută şi ai mei şi ai lui, mai ales că locuim pe aceeaşi stradă.

6.Pentru că aţi menţionat că locuiţi în prezent în aproppierea locuinţei părinţilor dvs. Puteţi să

îmi spuneţi cu cine şi unde locuiţi în prezent?

S: Locuiesc la părinţii iubitului meu.

7.De cât timp?

103

S: Poi s-au făcut luna asta 2 ani.

8. Puteti să îmi descrieţi-mi relaţia dvs.?

S: Relaţia noastră este deosebită. Fiind vecini ne cunoaştem de când eram copii, dar nu ne-am

gândit niciodată că vom fii împreună sau că vom avea planuri în comun. Ne înţelegem bine, nu

avem timp să ne plictisim ţinând cont că el munceşte la Bucureşti şi vine acasă vineri şi sâmbătă

şi duminică pleacă din nou. Este ok.

9. Care sunt motivele pentru care aţi ales să locuiţi împreună cu partenerul dvs., fără să fiţi

căsătoriţi?

S: Nu văd nici o diferenţă între a locui fără să fim căsătoriţi şi a fii căsătorit. Ori că locuiam în

casa părinţilor ori cu soacra mea e acelaş lucru. Tot aş avea grijă de el...E mai bine că ne vedem

mai mult timp şi ne petrecem altfel timpul, în oraş sau cu prietenii. Mai mult decât atât eu mai

am 2 fraţi mai mici ca mine si fiecare are viaţa lui. Nu puteam rămăne la nesfârşit la mama şi la

tata. Am crescut şi pot să mă descurc singur.”

10. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că aţi ales să locuiţi împreună cu partenerul dvs.,

fără să fiţi căsătoriţi ? Dar prietenii, cunoscuţii, colegii de la şcoală sau de la locul de muncă?

S: Ei chiar ne-au îndemant să locuim împreună să vedem cum ne inţelegem daca ne iubim cu

adevărat şi ce fel de relaţie avem: daca este una strânsă. Nu discut cu prietenii mei despre viaţa

mea intimă. Cu atât mai puţin nu aş ţine cont de sfatul lor. Fiecare e pe picioarele lui şi trebuie să

se descurce.

11. V-aţi simţiti vreodată judecată pentru faptul că trăiţi cu partenera fără a fii căsătorit?

S: Nu niciodată.

12. Aveţi şi alţi prieteni/ cunoscuţi care au adoptat acest model al convieţuirii fără să fie

cunoscut? Ce detalii îmi puteţi oferii?

S: Da, pritena cea mai bună. Işi cunoaşte iubitul de 3 ani şi doresc să se căsătorească, dar nu ştiu

când se va întampla acest lucru. Locuiesc la părinţii lui.

13. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia este cel mai important lucru pe care îl poate avea un om. Locul unde găseşti

înţelegere, iubire, sprijin. Este locul unde ai probleme, dar te şi poţi bucura.

14.La ce vă referiţi când spuneţi că este „locul unde ai probleme”?

104

S: Depinde...Probleme din cauza copiilor, soţului, lipsa banilor sau atunci cănd intervin probleme

mai grave legate de cei dragi. Nu poţi să spui dinainte că relaţia va fii numai momente fericite.

Sunt şi hopuri de trecut.

15.Ce puteţi să îmi spuneţi despre concubinaj?

S: Concubinajul cred că este o relaţie la modă în prezent. Te ajută să nu iei decizii greşite şi să îti

cunoşti mai bine viitorul soţ dacă ai de când să te căsătoreşti cu acea persoană. Pentru mine cred

ca e bine să stai ca tânăr în concubinaj. Nu rişti şă fii nefericit sau să faci ca viitorii copii să

sufere. E mult mai bine.

16.Din câte ştiţi dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nu.

17. Cum apreciaţi relaţia dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ

cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuţii dvs., cum apreciaţi relaţia dvs. ?

S: Noi ne cunoaştem de 3 ani. Şi ne cunoaştem bine şi ne dorim să avem o relaţie cât mai

frumoasă şi lungă. Frumoasă este, cu încercări, probleme.Adică iubitului meu îi este greu să stea

la Bucureşti singur. Eu nu pot sta acolo, că nu îmi place şi nici nu aş avea ce face dacă el nu mă

lasă să muncesc. Aşa mai bine stau acasă la noi. Are probleme la serviciu, zile mai bune sau mai

rele. Ca orice om. Oricum îl susţin, dar de la telefon. Vorbim foarte des, de câte 5-6 ori pe zii.

Relaţia noastră seamănă cu o familie, avem o casă, fără copii.

18. Pentru că aţi menţionat de copii puteţi să îmispuneţi dacă vă doriţi copii?

S: Da, ca orice femeie. Dar mai târziu, sunt încă tânără. Ne dorim, după căsătorie cel mai sigur.

19. Pentru încheiere aş vrea să îmi spuneţi ce planuri de viitor aveţi? Intenţionaţi să vă căsătoriţi,

dacă da, care sunt motivele pentru care aţi face acest lucru?

S: Eu una îmi doresc să vina Luci să muncească aici în Slobozia, să mă angajez şi eu ca să putem

face un împrumut pentru a ne lua un apartament. Deocamadata nu. Vrem sa avem mai intai unde

să stăm şi apoi să ne căsătorim. Poate peste 2-3 ani sau chiar mai bine.

Studiu de caz :

I. Date socio-demografice

105

1.Nume şi prenume: Tudor Vasile

Vârsta : 43 de ani.

Ultima şcoală absolvită : Şcoala Profesională, Specializare Mecanică, 10 clase, 1979, Ţăndărei

Profesie : Electrician la S.C ELECTRO MUNTEANU SRL, TÂMPLĂRIE PVC şi

ALUMINIU.

Mediu de provenienţă : oraşul Slobozia, judeţul Ialomiţa.

Stare civilă : coabitare fără acte.

Religie: Ortodoxă

2.Nume şi prenume: Stoian Daniela

Vârsta : 40 de ani.

Ultima şcoală absolvită : Şcoala Ajutătoare, Specializare Criotorie, 8 clase ,1982

Profesie : casnică, fără carte de muncă.

Mediu de provenienţă : oraşul Slobozia, judeţul Ialomiţa.

Stare civilă : coabitare fără acte.

Religie: Ortodoxă

3. Nume şi prenume: Costea Adrian Cristian

Vârsta : 18 de ani.

Ultima şcoală absolvită : Liceul de Arte „Ionel Perlea”, 8 clase, Slobozia, 2007.

Profesie : elev.

Mediu de provenienţă : oraşul Slobozia, judeţul Ialomiţa.

Stare civilă : necăsătorit.

Religie: Ortodoxă

4. Nume şi prenume: Costea Elena Gabriela

Vârsta : 12 de ani.

Ultima şcoală absolvită : Scoala nr 3, 4 clase, Slobozia, 2007.

Profesie : elev.

Mediu de provenienţă : oraşul Slobozia, judeţul Ialomiţa.

Stare civilă : necăsătorit.

106

Religie: Ortodoxă

5. Nume şi prenume : Tudor Georgian Marian.

Vârsta : 3 ani.

6.Nume şi prenume : Costea Valentin, nepotul lui Tudor Vasile

Vârsta: 17 ani.

Ultima şcoală absolvită: Şcoala cu clasele 1-8 din comuna Valea Ciorii

Profesie : elev

Mediu de provenienţă : oraşul Slobozia, judeţul Ialomiţa.

Stare civilă : necăsătorit.

Religie: Ortodoxă

II . Ghid de interviu :

Bună ziua! Mă numesc Ţaporea Andreea şi sunt studentă în anul III la Faculatea de Sociologie şi

Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti. Realizeze o cercetare pe tema uniunii consensuale în

România. De aceea aş dorii să îmi oferiţi câteva informaţii cu privire la viaţa dvs. personală. Vă

asigur că nu exista răspunsuri bune sau rele ci doar adevărate sau false. De asemenea vor fii

asigurate anonimatul şi confidenţialitatea răspunsurilor dvs.

Vă mulţumesc!

1. Puteţi să îmi spuneţi care este numele şi prenumele dvs.? Dar vârsta în ani impliniţi?

2. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

3. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

4. Aş dorii să îmi spuneţi cum v-aţi cunoscut partenerul/a?

5. De ce aţi ales să locuiţi împreună, dar fără să fiţi căsătoriţi?

6. Unde locuiţi în prezent?

7. Câţi membri are familia dvs.?

8. Ce cuvinte ar descrie cel mai bine relaţia dintre dvs. şi partenerul/a dvs?

107

9. Puteţi să îmi spuneţi în ce relaţii vă aflaţi cu rudele dvs?

10. Cum caracterizaţi relaţia dintre dvs. şi copii dvs.?

11. Ce puteţi să îmi spuneţi despre casa în care locuiţi? De cât timp aţi construit-o? Cu ce

probleme v-aţi confruntat legat de aceasta?

12. Puteţi să îmi descrieţi o zii obişnuită din viaţa dvs.?

13. În viaţa fiecărui om există momente bune ş momente mai puţin bune! În relaţia dvs. există

certuri ? Dacă da în ce situaţii?

14. Gândindu-vă la activităţile dvs. din comunitate. Puteţi să îmi spuneţi dacă v-aţi confruntat

vreodată cu probleme legate de faptul ca aveţi o familie, 3 copii, dar nu sunteţi căsătoriţi?

15. Dar judecaţi de cunoştiinţe/ prietenei sau rude pentru faptul că nu sunteţi căsătoriţi?

16. Întenţionaţi să vă căsătoriţi?

III. Răspunsuri :

A.

1. Puteţi să îmi spuneţi care este numele şi prenumele dvs.? Dar vârsta în ani impliniţi?

S: Tudor Vasile, 43 de ani.

2. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

S: Şcoala Profesională, Specializare Mecanică, 10 clase, din oraşul Ţăndărei. În anul 1979.

3. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Sunt electrician la S.C ELECTRO MUNTEANU S.R.L, TÂMPLĂRIE PVC şi ALUMINIU.

4. Aş dorii să îmi spuneţi cum v-aţi cunoscut partenera?

S: Pe Dani am cunoscut decând era ea mică..Înainte să plec în armată. În 1979. Aveam 17 ani.

După ‘90 eram singur la garsonieră, atunci am venit cu frate-su să o cunosc...Asta a fost mai

târziu. A fost un lucru frumos şi nu mă căiesc.

5. De ce aţi ales să locuiţi împreună, dar fără să fiţi căsătoriţi?

S: Pentru că o iubesc. La început am vrut să ne căsătorim, dar tot timpul ne-am lovit de lipsa

banilor. Ne-a fost drag de ea încă de la început...Avem trei copii de crescut, vreau să stau

împreună cu ei. De aici nu o să plec până nu o să-i văd la casele lor.

6. De cât timp locuiţi împreună?

108

S: De aproximativ 15 ani. În garsonieră am stat trei ani. Adrian avea 4 ani când s-au mutat la

mine. Apoi în 1994 ne-am mutat la mama ei unde stăm şi acum.

7. Mai devreme aţi menţionta faptul că partenera dvs. avea un copil când v-aţi mutat împreună.

Ce puteţi să îmi spuneţi despre acest lucru?

S: Da, Dani a fost căsătorită şi l-a făcut pe Adrian. Eu am acceptat-o cu copil cu tot. Nu văd

nimic rău în asta. Este ca şi copilul meu şi ţin la el.

8. Unde locuiţi în prezent? Şi cu cine?

S: În prezent locuim în aceaşi curte cu părinţii ei. Dar în camere separate. Cu cei trei copii ai mei

şi cu nepotul care merege de 2 ani la liceu.

9. De cât timp?

S: Dacă în garsonieră am stat 3 ani şi a Adrian, băiatul cel mare 4 şi acum are 18. faceţi şi dvs.

calculul. De 14 ani.

10. Ce cuvinte ar descrie cel mai bine relaţia dintre dvs. şi partenerul/a dvs?

S: E o relaţie bună. Dani şi copii sunt totul pentru mine. Dacă nu vin o seară acasă, le simt lipsa.

Nu aş putea să stau singur.

11. Ce puteţi să îmi spuneţi despre copii dvs.? Cum caracterizaţi relaţia dintre dvs. şi ceştia?

S: Copii sunt înţelegători, buni. Îi mai cert când uită să facă anumite lucruri sau când nu se

înţeleg cine să stea la calculator, cine să se uite la televizor..Cel mic vrea la desene. Şi aşa se

ceartă.

12. Puteţi să îmi spuneţi în ce relaţii vă aflaţi cu rudele dvs?

S: Relaţii foarte proaste. Neînţelegeri. Eu vreau să îi împac pe toţi. Dar Mihai, fratele soţiei îi

întărâtă şi îi influenţează pe toţi.

13. Ce vreţi să spuneţi când afirmaţi că „Mihai, fratele soţiei îi întărâtă şi îi influenţează pe toţi” ?

S: El crede că vreau să le iau casa. Eu nu vreau să iau nimic cu mine. Tot ce fac e cu acordul lui

Dani. Dacă ea nu ar fii de acord cu ceva m-aş putea muta la Valea Ciorii, unde am o casă. Dar nu

cred că m-aş descurca mai bine eu şi familia mea.

14. Ce puteţi să îmi spuneţi despre casa în care locuiţi? De cât timp aţi construit-o? Cu ce

probleme v-aţi confruntat legat de aceasta?

S: Când ne-am mutat erau două camere. Am muncit mult. Am început construcţia în 1999-2000.

Am mai contruit o bucătărie, un hol şi camera copiilor. Dar este greu.

109

Faptul că nu sunt bani să imi iau mobilă pentru camere. Copii vor si ei multe. Majoritatea

lucrurilor le-am luat în rate: frigiderul. Restul mobilei le avem de la oameni, nu din magazine şi

le-am dat banii cum am putut. Avem multe de băgat în ea. Şi copii ştiu asta. Ar vrea să vină şi la

ei colegi, dar le est ruşine cu camerele lor.

15. Ce vreţi să spuneţi când afirmaţi că „este greu”?

S: Terenul are 1200 metrii pătraţi şi este împărţit între cei 3 fraţi. Cea mai mare problemă este

acea că nu avem acte la casă pe numele nostru. Deci nu putem face nimic de fratele şi sora soţiei.

Poate după concesiune, prin tribunal poate să se rezolve ceva cu actele de moştenire. Aici eu sunt

neutru...Actul casei nu figurează decât pe numele Stoian George, tatăl soţiei, decedat şi pe

numele surorii bătrânului peste care nu dăm. Nu ştim unde este. Că aşa s-ar mai putea rezova

câte ceva. Trebuie să cedeze dreptul ei. Partea ei a vândut-o, dar pe acte nu a şters-o, rămânând

în continuare moştenitoare.

16. Ce puteţi să îmi spuneţi de treburile şi îndatoririle din godpodărie?

S: Fiecare îşi vede de treaba lui, chiar dacă locuim două familie şi bătrâna în aceaşi curte. Noi

plătim o lună curentul, apa şi cablul, iar luna viitoare soara soţiei. Şi tot aşa facem cu schimbul.

17. Puteţi să îmi descrieţi o zii obişnuită din viaţa dvs.?

S: De luni până sâmbătă la servici. Vin acasă şi mă odihnesc. La servicu stres, acasă stres. Avem

multe lucrări de efectuat. Mai vin şi copiii cu problemele lor de la şcoală, că lşe trebuie una şi

alta. Bani nu prea sunt şi de aici tot stresul.

18. În viaţa fiecărui om există momente bune ş momente mai puţin bune! În relaţia dvs. există

certuri ? Dacă da în ce situaţii?

S: Da, au existat. Dar sunt rare. Ea ţine mult la copii. Le face unele plăceri, în lipsa mea, mai ales

când nu avem bani. Ştiu ce bani avem ca să ne ajungă până la salariul viitor. Îmi spune că le-a

trebuit la copii pentru şcoală, haine..Un alt motiv sunt fraţii ei. Ne certăm în privinţa apei,

curentului, cablului. Ei iarna bagă reşeul ş eu plătesc iarna curentul folosit de ei. Ei nu şi-au făcut

sobe. Problema datoriilor. Dacă aş putea să plătesc numai eu şi ei nimic....Invidia e mare...Eu fac

ceva pentru copii. Şi comentează că am bani..Ca fiecarte la casa lui.

20. Gândindu-vă la activităţile dvs. din comunitate. Puteţi să îmi spuneţi dacă v-aţi confruntat

vreodată cu probleme legate de faptul ca aveţi o familie, 3 copii, dar nu sunteţi căsătoriţi?

S: Da cu multe. Pentru că nu sunt căsătorit nu ne leagă nimic, doar copii. Mulţi îmi spun că nu

am nici un drept aici , că nu suntem cununaţi. Eu nu pot zice nimic pentru că sunt fraţii ei..Nu pot

110

face împrumuturi, lipsa banilor, nesiguranţa locuinţei pentru că nu avem acte pe numele nostru.

De aceea nu ma indur să fac cine ştie ce investiţii. Ş de aici toate problemele noastre.

21.Dar judecaţi de cunoştiinţe/ prietenei sau rude pentru faptul că nu sunteţi căsătorită?

S: Mi s-a reproşat că nu am nci un drept asupra casei pentru că nu sunt cuncunat. În rest nu m-am

simţit judecat.

22. Pentru final puteţi să îmi spuneţi dacă întenţionaţi să vă căsătoriţi?

S: Noi am vrea să ne cununăm, dar nu avem bani să facem o nuntă. Cel puţin până nu terminăm

cu casa, nu. Dar nu cred pentru că nu avem bani. Ne descurcăm şi aşa.

B

1. Puteţi să îmi spuneţi care este numele şi prenumele dvs.? Dar vârsta în ani impliniţi?

S: Stoian Daniela, 40 de ani.

2. Care este ultima formă de învăţământ absolvită? În ce an?

S: Şcoala Ajutătoare, Specializare Criotorie, 8 clase, din Mărculeşti. În anul 1982.

3. Cu ce vă ocupaţi în prezent?

S: Sunt casnică. Nu mai lucrez. Am fost femeie de serviciu la o asociaţie de la MB-uri. Acum

lucrez la o doamnă, fac curăţenie, calc şi uneori am grija de copii ei.

4. Aş dorii să îmi spuneţi cum v-aţi cunoscut partenerul/a?

S: Mi-a făcut cunoştiinţă fratele meu. El a plecat în armată. Eu m-am căsătorit. L-am avut pe

Adrian şi după trei ani am divorţat de primul soţ. La un an după divorţ m-am întâlnit cu el şi de

atunci suntem împreună.

5. De ce aţi ales să locuiţi împreună, dar fără să fiţi căsătoriţi?

S: La început mă feream de a mă căsătorii. Faptul că nu m-am înţeles cu primul soţ şi că soacra

îmi crea numai probleme...Am locuit cu el la început pentru că mă iubea şi pentru că mă

acceptase cu un copil. Vroiam să văd dacă ne înţelegem. Acum totul este bine. Avem grijă unul

de altul şi de copii noştrii.

6. Unde locuiţi în prezent?

S: La mama, în aceaşi curte , dar în camere separate. Mai stă şi sora mea cu cei doi copii şi cu

soţul ei, dar nu este căsătorită. Şi fratele eu care este divorţat care stă într-o cameră pe care

trebuie să o aranjeze. Este greu, dar trebuie să ne descurcăm. Suntem eu soţul meu, cei trei copii

111

şi nepotul. Bătrânul a vrut să ne mutăm aici. Era singur şi nu avea cine să îl ajute. Nu aveam de

unde să ştiu că mai târziu se va muta şi sora mea cu copii ei. Mai bine rămânem la garsoniera sau

o vindeam şi mai puneam diferenţa si ne mutam la apartament.

7. Ce cuvinte ar descrie cel mai bine relaţia dintre dvs. şi partenerul/a dvs?

S: Mă împac bine cu soţul meu. Ne iubim copii şi vrem avem grijaă atât cât putem unul de altul

şi de copii. Nu putem trăi fără el. El este singurul nostru ajutor. El câştigă mai bine, are contract

de muncă. Eu nu. Dar muncim amândoi şi vrem să ne fie bine şi să ne descurcăm.

8. Puteţi să îmi spuneţi în ce relaţii vă aflaţi cu rudele dvs?

S: Mă înţeleg bine cu mama, tata a decedat acum 4 ani. Neînţelegeri sunt mai ales că a

îmbătrânit. Pe sora mea am ajutat-o cum am putut şi cu bani şi cu alimente. Dar totuşi ner

invidiază când ne luăm anumite lucruri pentru casa sau atunci când vrem să facem viaţa mai

uşoară. Eu plătesc unele datorii, iar fratele meu nu a plătit niciodată nimic. E foarte greu cu două

familii, o bătrână de întreţinut.

9. Cum caracterizaţi relaţia dintre dvs. şi copii dvs.? Dar cu nepotul dvs.?

S: Copii mă ascultă. Fac de obicei de le spun să facă. Dar şi lor le este greu. Ne potul merge la

liceu, îşi vede de treabă. Este cuminte, nu mă deranjează cu nimic.

10. Ce vreţi să spuneţi când afirmaţi că le este greu?

S: Ca orice copil îşi doresc din ce în ce mai multe. Văd la colegii lor unele lucruri şi vin la noi şi

ne roagă să le cumpărăm şi lor. Ultima dată am facut eforuti să le cumpărm un calculator. E la

mâna a doua, dar îi trebuie lui Adrian la şcoală pentru proiecte. Se bucură de el.

11. Ce puteţi să îmi spuneţi despre casa în care locuiţi? De cât timp aţi construit-o? Cu ce

probleme v-aţi confruntat legat de aceasta?

S: Când am venit la mama am locuit în două camere vechi. Până am avut bani, am locuit aşa. Nu

mai fusese zugrăvit de ani buni, iar pereţii începeau să se crape. Abia după 3-4 ani am schimbat

aerul, varul, tavanul şi mobila. Atât cât am putut. Nu sunt noi, dar sunt ale noastre. De obicei le

luăm de la oameni, în rate. E mai bine aşa. Şi putem să le schimbă mai repede, fără să dăm foarte

mulţi bani pe ele. Nu avem de unde.

12. Puteţi să îmi descrieţi o zii obişnuită din viaţa dvs.?

S: programul meu începe de la 9, unde fac curăţenie înn casa unei doamne. Vin acasă la 13. Fac

mâncare, curăţenie, spăl şi am grijă de cel mic. Apoi îl aştepr pe soţul meu să vină acasă. Cam

atât.

112

13. În viaţa fiecărui om există momente bune ş momente mai puţin bune! În relaţia dvs. există

certuri ? Dacă da în ce situaţii?

S: Da au existat şi există. Cearta a fost în casă pentru că mama îl acuza pe soţul meu că bea. ..Eu

vreau să fac o casă nu să mă despart. Ne certăm din cauza copiilor. Eu îi las mai liberi, le ţin mai

mult partea. Nu îmi place cearta. Câteodată ne certăm şi din cauza banilor pentru că nu avem

suficienţi.

14. Gândindu-vă la activităţile dvs. din comunitate. Puteţi să îmi spuneţi dacă v-aţi confruntat

vreodată cu probleme legate de faptul ca aveţi o familie, 3 copii, dar nu sunteţi căsătoriţi?

S: Nu putem să facem şi noi împrumut ca să ne terminăm cât de cât casa, să ne mai luăm ce ne

trebuie.

15. În comparaţie cu copii născuţi dintr-un cuplu căsătorit puteţi să îmi spuneşi dacă fii dvs.

beneficiază de aceleaşi drepturi?

S: Da, eu cred că da. Adică Găbiţa şi George au alocaţie. La şcoala copii au primit bursă socială

de ajutor, bani, cărţi şi alte rechizite. Şi cel mare şi fata. Cel mare nu mai are alocaţie pentru că

are deja 18 ani.

14. Dar judecaţi de cunoştiinţe/ prietenei sau rude pentru faptul că nu sunteţi căsătorită?

S: Da. Am auzit că vecinii m-au bârfit că am trei copii şi nu sunt căsătorită. Că este

ruşinos...Rudele nu. Au văzut că este un bărbat de casă şi nu au de ce să ne vorbească de rău. I-a

ajutat pe ai mei ..mereu cănd aveau nevoie el nu aspun nu. Aşa cum a putut.

15. Pentru final puteţi să îmi spuneţi dacă întenţionaţi să vă căsătoriţi?

S: Ne dorim şi eru şi soţul meu, dar momentan nu avem bani. Avem copii de crescut şi casa de

terminat.

C

1. Puteţi să îmi spuneţi care este numele şi prenumele dvs.? Dar vârsta în ani împliniţi?

S: Costea Adrian Cristian şi am 18 ani.

2. Poţi să îmi spuni dacă mai ai fraţi sau surori? Dacă da câţi şi ce vârstă au în ani împliniţi?

S: Da, mai am un frate şi o soră. Fratele are 3 ani şi se numeşte Tudor Georgian Marian, iar sora

Costea Elena Gabriela şi are 12 ani.

3. Ce poţi să îmi spui despre relaţia părinţilor tăi? Cum ai caracteriza-o?

113

S: Părinţii mei se înteleg bine. Şi eu mă înţeşeg bine. Vorbesc cu ei dacă am nevoie de ceva şi mă

ajută pe mine şi pe fraţii mei. Sunt impreună decând eram eu mic şi aveam 6 ani. Atunci l-am

cunoscut pe tati. Se mai ceartă şi din cauza noastră că fratţii lui mami au alte palnuri. Nu plătesc

la timp datoriile. Căteodată şi lipsa banilor. Mama ar vrea să cumpere mai multe. Tata ţine mai

mult să avem ce manca şi cu ce ne îmbrăca. Dar nu este rău şi ne face poftele.

4. Cum te înţelegi cu aceştia?

S: Vorbesc cu ei dacă am nevoie de ceva şi mă ajută şi pe mine şi pe fraţii mei.

5. Dar cu partenerul actual al mamei tale? Te-ai confruntat cu probleme? În ce situaţii?

S: Cu tata mă înteleg bine. La început am crezut că afce diferenţe între noi. Dar nu era aşa. Când

vreau ceva îmi da . Se poartă bine. La început am mâncat bătaie pentru că îmi spunea să întru în

casă la o anumită oră, dar eu nu-l ascultam şi umblam cu cine nu trebuia. Dar mi-a prins bine.

Am avut ce învăţa. Nu mi-a zis niciodată să ma duc la tatăl meu natural.

6. Dar relaţiile cu celălalte rude ? Dra ci vărul tău?

S: Cu ceilalţi ne înţeleg aşa şi aşa. Nu sunt toţi serioşi. Unchiul meu nu a plătit nici o lună lumina

sau apa de când stă şi el la mamaia. Mamaia ne ceartă tot timpul că are pretenţia să facem treabă,

dar ea uită că noi acum facem treabă şi nu mai stăm să facem şi alte chstii, ci doar temele de la

şcoală. Cu mătuşă mea ne înţelegem mai bine. Aş fi vrut să fie un gard între noi să nu mai plătin

curenţul şi apa împreună. Cu Vali mă înţeleg bine. Ne petrecem mult timp împreună, ieşim şi în

oraş. Cam atât.

7. Ai menţionat mai devreme de temele pe care le aveţi la şcoală tu şi sora ta. Poţi să îmi spui

unde învăţaţi?

S: Eu sunt elev în clasa a 9-a la Şcoala de Artă şi Meserii, Nr. 4, „Gheorghe Lazăr” din Slobozia,

iar sora mea este în clasa a V-a la Liceul de Arte „Ionel Perlea”, tot din Slobozia.

8. Legat de acest lucru te-ai confruntat tu sau sora ta vreodată cu probleme pentru faptul că

părinţii tăi nu sunt căsătoriţi ?

S: Nu, dar mă întreba lumea de ce sora mea poartă numele tatălui meu natural.

9. Poţi să îmi spui de ce?

10. Pentru că mama când a născut-o pe Găbiţa nu avea mutaţia de la casă lui tataia, din strada

Ianache, ci de la tata de acasă, de la apartament. Şi mama acum poartă numele lui tataia, iar sora

pe numele tatălui meu natural. Doar cel mic poartă numele lui tata.

11.Ce poţi să îmi spui de locuinţa voastră? Câţi membrii sunteţi?

114

S: Casa are o bucătărie, 2 camere şi un hol. Nu este foarte mare, dar este suficient de mare pentru

noi. Suntem în total 6. Mai stă de 2 ani vărul meu care învaţă la liceu în Slobozia .

12. Poţi să îmi spui cum au resimţit membrii familiei tale prezenţa vărului tău?

S: Tata a venit cu ideea, mama lui Vali fiind sora lui tata. Nu are nimic împotrivă, chiar s-a

obişnuit cu el. Când mai pleacă acasă la Valea Ciorii, îi simţim cu toţii lipsa. Totuşi este greu.

Stăm noi doi şi sora mea în aceaşi cameră, dar în paturi separate. Ea fată şi noi băieţi. Nu prea

avem intimitate. Mama este de acord pentru că tata nu spune nimic.

13. Spune-mi ce părere ai despre faptul că părinţii tăi nu sunt căsătoriţi?

S: Noi formăm o familie chiar dacă ei nu sunt căsătoriţi. Nu văd nimic rău în asta. Nu se

căsătoresc pentru că nu avem destule posibilităţi, casa nu e terminată, cheltuielile sunt mari.

Faptul că sunt de 12 ani împreună spune multe. Cu tatăl meu nu s-a înţeles bine. El nu avea grijă

de casă sau de noi.

14. Pentru încheiere aş vrea să îmi spui dacă părinţii tăi s-ar căsătorii crezi viaţa dvs. s-ar putea

schimba ?

S: Nu cred....Am fii la fel. Am locui în aceaşi casă şi am avea aceleaşi probleme.

Scala atitudinii fata de concubinaj Val. scală Acord

1. Este indicat să locuieşti în aceaşi locuinţă

cu partenerul tău dacă îl iubeşti, chiar dacă nu sunteţi căsătoriţi.

2.Concubinajul apare atunci când împarţi acelaş

pat trei zile pe săptămănă timp de cel puţin 3 luni consecutive.

3.Concubinajul este ceva imoral, ruşinos,

neacceptat de societate.

4.Concubinajul este un fel de familie, singura difernţă

este aceea că partenerii nu sunt căsătoriţi legal.

5.Concubinajul este o relaţie instabilă, fragilă,

artificială între un bărbat şi o femeie.

6.Concubinajul ar trebui să fie legalizat.

7.Situaţia copiilor născuţi dintr-o relaţie de concubinaj

ar trebui să benefieze de aceleaşi drepturi pe care le au cei născuţi

115

dintr-o relaţie legalizată, oficilaizată/ căsătorie.

8.Concubinajul este o modaliatate de testare

a compatibilităţii partenerilor.

9.Concubinajul este o etapă premergătoare

căsătoriei.

10.Concubinajul ajută la o mai bună înţelegere

a partenerilor în căsnicie.

11.Concubinajul afectează stabilitatea

familiei recunoscute social legal.

12.În concubinaj se regăsesc mai multe cazuri de violenţă

fizică impotriva partenerilor şi uneori impotriva copiilor

13.Concubinii au mai multă libertate atunci

când este vorba despre luarea unor decizii.

14. Concubinajul este mai des întâlnit în rândul tinerilor.

Tabel 1 Perceprea suportului familiei de către indivizi :

Un membru al familiei este persoana la care caut sprijin atunci când....

am nevoie de

ajutor în caz de

boală-suport

prcatic

…am nevoie de

un sfat într-o

problemă

importantă

personală sau

de familie

-suport

emotional

… mă simt

puţin depresiv/ă

şi am nevoie să

vorbesc cu

cineva -suport

emotional

…am nevoie

de 500 de

Euro pentru o

urgenţă [1000

EURO în ţările

vestice]

-suport

financiar

Romania 86 79 67 44Bulgaria 83 62 49 35EU6 90 77 54 61EU25 82 67 52 69

Tabel 2 Familia în societatea tradiţională şi modernă

116

Criterii de diferenţiere Societăţi tradiţionale Societăţi moderne

Numărul de parteneri conjugali Unul – monogamia

Mai mulţi- poligamia

Unul - monogamie

Cine stabileşte alegerea

partenerului

Părinţii sau rudele pt a întăriiâ

puterea familiei

Alegere deliberată a

ambilor parteneriRelaţii de putere Dominaţia bărbatului Tendinţe de egalizare a

puterii bărbat- femeieRelaţia părinţi- copii Autoritate şi dominaţie

părintească

Mai multă toleranţă

Democratizarea relaţiei

părinţi-copiiStructură Extinsă Nucleară

Tabel 3 Funcţiile îndeplinite de diverse tipuri de familii

Funcţia

economică

Funcţia

socializatoare

Funcţia de

solidaritate

Funcţia

sexuală

Funcţia

reproductivă1.Concubinaj max min neutră max min2.Celibat max min min max min3.Cupluri fără

descendenţi

max min neutră max min

4.Familii

momoparenatle

min min max min min

5.Căsătorii

deschise

neutră neutră neutră max neutră

Tabel 4 : Tipul de locuinţa la subiecţii căsătoriţi/ uniune liberă

Locuinţa în care staţi in

prezent este : la subiecţii

căsătoriţi/ uniune liberă

18-29 de

ani

30-54 de

ani

55 şi peste Total

Proprietatea

dvs/partenerului

49.

3

80,

8

97.

2

83.0

Proprietatea părinţilor 44. 15. 1.2 13.3

117

7 1Închiriată de la o persoană/

firmă

3.9 2.3 0.6 1,8

Închiriată de la stat 2.0 1.9 1.0 1.6

Tabel 5 : Statusurile în familie la tinerii căsătoriţi/uniune liberă

Statusuri în familie (la

tinerii căsătoriţi/uniune

liberă)

Masculin

Da Nu Depinde

Feminin

Da Nu Depinde

Femeia este stăpâna casei 54.3 32.7 10.9 60.9 21.8 12.2

Bărbatul este capul

familiei

90.9 1.8 7.3 87.5 2.3 10.2

Tabel 6 Opinii despre capul familiie la tineri căsătoriţi/ uniune liberă

Sunteţi de părere că în

familii ca a dvs. este de

preferat să conducă…

(tineri căsătoriţi/uniune

liberă)

Masculin Feminin

Bărbaţi 47.3 24.1Femei - 1.1Nu contează sexul 52.7 74.7

Tabel 7 Acordul indivizilor căsătoriţi/ uniune liberă cu anumite afirmaţii (în funcţie de

vârstă)

118

Tabel 8 Diviziunea muncii în gospodărie – la tinerii căsătoriţi/uniune liberă, după sexul

respondeţilor ( Popescu, 2003, p.18-19)

Masculin FemininSpală- repară automobilul

familiei

70.6 29.4

Repară instalaţţiile din casă 91.1 8,9Pregăteşte mâncarea 4.7 95.3Face curat în casă 5.4 94.6Spală haine 4.3 95.7Spală vase 5.4 94.6Are grijă de copii 10.5 80.5Supraveghează lecţiile

copiilor şi timpul lor liber

9.4 90.6

Merge cu copii la doctor 16.7 83.3Merge cu copii la şcoală 8.3 91.7Calcă rufele 2.3 97.7

18-29

de ani

30-54 55

şi pesteFemeia este

stăpâna casei

Da 59.2 60.4 73.2

Nu 26.1 24.5 17.8

Depinde 14.8 15.2 9.0Bărbatul este

stăpânul casei

Da 88.8 85.1 89.2Nu 2.1 7.3 6.3Depinde 9.1 7.6 4.5

119

Tabel 9 Perceperea rolului familiei în societatea contemporană pe grupe de ţări

Bulgaria România EU6 EU25Creşterea şi

educaţia copiilor

93 89 92 77

Asigurarea

sănătăţii şi

bunăstării

subiective ale

membrilor

86 76 65 64

Suport emoţional 81 75 84 65Suport moral 80 68 74 48Îngrijirea

pesoanelor în

vârstă

78 69 79 47

Menţinerea

valorilor morale

şi culturale

73 63 76 55

Contribuţie la

economie

55 51 56 37

Sursa EUROBAROMETRU - 2002 First European Quality of Life Survey :Quality of life in

Bulgaria and Romania, 2003, p.40

Figura 1 : Rata natalităţii în ţările UE între 1960-1990

Figura 1 :Sursa : Eurostat 1993, “Sociology Review”, nov. 1995 (Philip Allan Publishers)

(Giddens, 2001, p.174)

120

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

4

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

1.Italia 2.Spania 3.Grecia 4.Germania 5.Portugalia 6.Ue-12 state 7.Luxemburg

8.Olanda 9.Belgia 10.Danemarca 11.Franta 12.Marea Britanie 13.Irlanda

Nu

ma

rul

de

na

ste

ri l

a f

iec

are

fe

me

ie

Series1

1960

1990

Figura 2 : Percepţia indivzilor despre instituţia căsătoriei

Căsătoria este o instituţie demodată

81%

14% 5%

împotivă

de acord

NŞ/NR

121

122

123