Anul XLV B l a J 5 Octomvrie 1935 Numărul 40

DIRECTOR

p r . AUGUSTÎN P O P A

BfDACŢIA Ş l ADMINISTRAŢIA JJjJ ]UD. TÂRNAVA MICĂ

I N S E R A T E : Ho şir garmond: 6 Lei. La publicări repetate după

învoială

REDACTON: Prof . DUMITRU NE DA

ABONAMENTUL Pe un an . . . 200 Lei Pe 6 luni . . . 100 Lei Pentru străinătate 400 Lei

F©al© l3lsepIe@as©ă-p©lBtică — Apare în fiecare Sâmbătă

Umbra morţii „Buletinul demografic al României" nu oferă

i lectură prea amuzantă. Este, în schimb, foarte imtmctiv şi de importanţă capitală. In cifre/e lui seci se oglindeşte puterea de viaţă a neamului, paginile lui sunt un adevărat câmp de luptă. în­făţişează situaţia mereu schimbată a formida­bilei şi nesfârşitei încăierări dintre îngerul vieţii ji îngerul morţii.

Optimişti şi superficiali, cum suntem, am mit până acum acest spectacol cu aer senin, de vuitori. Ne credem în creştere impunătoare şi lilătoare de nădejdi. — Ultimul număr al po­menitului „Buletin" însă ţine să ne aducă la rtolitale. Străbate din el aer de cimitir. Dincolo ie cifrele lui se ridică ameninţătoare umbra morţii. Înfrântă până acum de vitalitatea sănă-

a naţiei noastre, ea începe a se ridica, cu de sinistră biruinţă. — Ascultaţi cifrele,

vi înfăţişează mişcarea populaţiei pe luna Mai 1535, raportate la cele corespunzetoare din Mai $34 (in paranteze):

Naşteri au fost 48 939 (faţă de 52112 în IM). — Morţi 29.988; (28,508). — Născuţi wr{i 1229 {1227). — Morţi sub un an 8.044; [W0). — Căsătoriţi 15.514; (22.444). — Di-wjaţi 919; (740). — Pe provincii: cea mai mare utalitate este în Moldova (37,2 la mie), iar cea Mi mică în Banat (17,7 la mie). Mortalitatea w mai mare o are Basarabia, 21,7 la mie; şi w mai scăzută Bucovina, 16,8 la mie.

In total: tendinţă de scădere a naşterilor |i ie creştere a mortalităţii. Nici una din poziţii * esfe activă faţă de 1934. loaîe fără excepţie:

morţi, căsătorii, divorţuri, toate bat în tingire de pe linia vieţii. Luna Mai 1935 are t î J mai s c ă z u t ă nata l i ta te în ult imii c inc i ani.

h schimb, mortalitate mare. Căsătorii mai pu-K divorţuri maimulte. — Deci: bilanţ deficitar,

a noastră modestă părere, deadrepîul olar-Dacă presa n'ar fi atât de încărcată cu

^unile dela Maglavit şi cu escrocheriile celor ts% am face apel la ea să-l publice cu slovă

r*e Şi de repeţite ori. Doar' doar' s'ar milostivi ^ Vadă şi îndrumătorii destinelor noastre. Doar' ^ vor trezi din beţia frământărilor de-o zi * j^eia cari deţin un loe de frunte pe bari-

vieţii româneşti. Da' dacă se vor cutremura V o r gândi, un ceas măcar, şi la viitor. Suntem siguri că n'ar mai putea rămâne

J^tori la acest proces dezastruos al stingerii Se vor gândi atunci mai serios la întărirea

ei> la distrugerea căreia se lucrează acum ,(t. a fo . Ar avea, poate, o tresărire de conştiinţă

SB Pre9ăiesc 8 ă ^gifereze dreptul de-a » \C0PHi în sânul mamei lor. 2ocmai acum, it^»i nostru Rusia sovietelor îşi schimbă >%l

Wfile>' îngreunează divorţul fi revine pe in-\ 8 vecJiUe tradiţii ale căminului creştinesc. li Wa m ne mai dă de gândit? — Ar fi

m supremi

e apostolle — Gânduri î n legătură cu mişcarea agristu de la noi —

Vele fise

%i. '«niilie

( + ) Ideea aeflvlsmului creştin prinde şl la noi tot mai mult teren. Congresele Agriate eparhiale, cu constatările lor mângăltoare, eunt o dovada. Congresul genera! al AgruW, ce se va ţinea în acest aa ia Cărei, va oferi şi cl o înmănunchere de prins dlntf'o privire, a stră­daniilor şî realizărilor, palpabile din răstimpul unul an. Şi cu ajntorul Ceinl de cas tot mai simţită şi mai rodnică va fi activitatea agristă, dacă se va ţinea seamă de adevăratul rost al acestei mişcări: spiritualizarea, în sens pro­nunţat creştin, a mtregel vieţi individuale. O-peră, la care vor trebui să-şl dele tot con­cursul şi laicii, nu numai preoţlmea.

Numărul covârşitor al membrilor acestei organizaţii dându-1 însă mirenii, evident că nu se va aştepta dela ei apostolic în sensul icratie al cuvântului. Cu stat mal p-jţln Ic revine ro­lul de dascăli ai preoţircel în cele ce privesc sufletul. EI şi ca agrişt! fac parte din popor. Iar cu privire la popor e în vigoare (sub ra­portai cârmuirii duhovniceşti) şl acum ca'ntot-deauna, regala sf. Celestin I: Docendus est po-pulas non sequendus. Altfel s'ar ajunge la o harababură inextricabilă, de Doamne păzeşte. Rău ca acesta prevede şi vrea să încunjoare şi sf. Grigore Teologal când precizează: „Oi­ţelor, nn căutaţi să duceţi voi la păşune pe păstorii voştri; nu vă judecaţi judecătorii; nu faceţi lege legiuitorilor voştri; na vă ridicaţi deasupra competinţei voastre. Flc-vă deajuns să fiţi bine cârmaiţi!" — Şi cine nu va da drept marelui Dascăl al Bisericii?

- Odată fixat acest punct de m.lnecare, ră­mâne ca mirenii, organizaţi în cadrele Agrn-laf, să înţeleagă a se face uneitele de bună treabă în slujba idealului preconizat de Pius XI, Iniţiatorul providenţial al Acţiunii Catolice: Pax Christi în regno Christi, pe căile şi cu mijloacele ce le pane Ia îndemână Biserica prin slujitorii să. Agru, care se confundă cu Acţiunea Catolică, tinde în primul rând la sfin­ţirea membrilor să!, şl printr'ăsta Ia încrcştl-nsrea radicală a tuturor formelor de vieaţă sub cari şl între cari i-e dat creştinului de szl să trăiască. Departe deci de a se înhăma la carul politic al vre-unul partid, se ridică dea­supra tutarors, cerâadu-le respectarea şl mâna de ajutor pentru întronarea adevărului şl mo­ralei creştine pc toată linia. La caz de lipsă trebue să ştie sâ şi impună punctul său de ve­dere, după cum scrie Piu XI cardinalului spa­niol Segura J. Ssenz: „Dacă vreodată agitaţia politică s'ar amesteca oarecumva în treburile religiei şl ale moravurilor creştine, îl revine de drept propriu Acţiunii Catolice să facă uz de forţa şi autoritatea sa ca toţi catolicii, de comun acord, să treacă pe planul al doilea In­teresele şl vederile partidelor lor, neţinând

seamă decât de progresul Bisericii, al suflete­lor şl al operelor cărora s'au dedicat". —Ideal, la care na se ajunge .cu membri politicieni cari, cum scrie păr. C. Avram în ultimul nu­măr (9) al buletinului Agrului, consideră Bi­serica drept „cal bun de călărit pentru domnii cel mari" ş'> şi pnreezând in consecinţă, .fo­losesc această Instituţie de o trambulină po­litică" spre paguba şi ruşinea Instituţiei de a cărei prestigiu abuzează.

Ca un cuvănt: Agru e o oştire a idealis­mului creştin ce-ţf! lucrează actaalfzarea siste­matic, consecvent, după norme bine fixate şi având ca interpreţi şi îndrumători autorizaţi slujitori de-ai bisericii. Şl cu asta am ajans la cccalaltă lăture a problemei: îndrumătorul s ă -ştie mai întâlu el însuşi bine drumul, şî sâ aibă indrituirea morală de a repeta vorba A-postolului: Fraţilor, fiţi mie- următori, precum şi eu Iui Hrlstos. Cecace, abstrăgând dela alte considerente, însemnesză că, pe lângă cultura teologică, orientarea într'ale acţiunii catolice, darul vorbirii şl râvna organizatorică, se maî rec;re ca cel dlnfâiu care nu-I ataşat pătimaş cu trap cu suflet unai partid politic, tocmai dânsul trebuie să fie. Cam bine zice, tot în buletinul Agrclu!, şi tGt păr. Avram: „Părinte, nu-ţi pri­goni credincioşii care nu fac politica de club a Sfinţiei Tale, şl atunci vel isbutl şi Sfinţia Ta să înjghebezi Agru în parohie". — Mai mult: atunci va iîbuti să toarne viaţă în ca­drele organizaţiei agriste . parohiale; va avea bucuria să vsd,i şi rosde, nu numai forme şi vorbe. Atunci va isbutl să-şi familiarizeze R -griştii cu ideia Iubirii împrumutate şi efective a mădularelor Corpului mistic a lui Hrlstos, atât de plnstic exprimată da marele luminar din Cesarea Capr.dochlei: „Odată cc Stăpânul nostru Isus Hrlstos a binevoit a numi Corp al Său întreagă Biserica lai Damnezeu, şl nc-a făcut, individual, mădulare cnll altora, ne-a dăruit tuturora o înrudire nniversală după ar­monii» dintre toate membrele trupului. A3ta face ca, oricât am fl de depărtaţi unii de alţii cu săîaşurlie, totaşl, rubedenia duhovnicească aă facă totdeauna, din toţi creştinii, vecini şl fraţi apropiaţi". — Când s'a ajuns aici, Agru şi-a atins o':opul: avem pacea Iul Hristos în împărăţia lut Hrlstos, încă aici pe pământ, ca un avans a celei ce va să vie în slăvile lu-mlnel veşnice.

C o n g r e s u l g e n e r a l a l A g r u l u i . „A-soclaţiunea Generală a Românilor Uniţi" îşi va ţinea, anul acesta, cpngresul general ImCareii-mari, în 25—27 Octomvrie. — Locul bine ales. Carell sunt un puternic centru de viaţă reli­gioasă şl, în acelaşi timp, cum nu se poate nai potrivit pentru manlfestaţlunl de afirmare

P a g . 2

românească, cum snnt de obicelu congresele Agrnlnf.

Nu ne îndoim de reuşita deplină a ser­bărilor. Programul le prevede de proporţii mari, ca şl în trecut. In afară de începutul lor, Vineri 25 X. când va avea ioc numai pri­mirea şi şedinţa Comitetului Central, ele cu­prind două zile întregi, cu program bogat şi variat. Servicii religioase şl predici, şedinţe administrative şi festive, rapoarte şi dlscuţiuni. — De observat, că s'au Încadrat în program în chip norocos şi şedinţa Uniunii femeilor, a Uniunii Corurilor şl Astrului. Semn bun, care dovedeşte că ne apropiem tot mai mult de adevărata structură a „Acţiunii Catolice". — Nu va lăsa nimic de dorit nici latura artistică. Coruri bune vor cânta la sfintele slujbe. In seara zilei de 26 Oct., vor concerta corurile din Oradea, Satu-mare, Zălau şi Carel; Iar Dumineca, în 27. IV. va fl un concurs de co-rarl ţărăneşti. — Tot cu acest prilej, în 26. IX. se va inaugura Casa Culturală a Ro­mânilor uniţi din Cărei. —- Prezenţa înalţilor noştri Arhierei va da acestor manifestaţiuni strălucire deosebită.

îndemnăm, cu toată căldura şi cu toată stărninţa, pe toţi banii fii ai Bisericii noastre, să nu lipsească dela această serbare, care se anunţă şi va fi, firă îndoială, grandioasa. S i alerge toţi, din toate părţile ţării. Sacrificiul pe care îl fac, va fi răsplătit cu vârf şi în­desat. Şi, pe dessupra, nici nu va fi prea mare. C. F. R. a aprobat reducere de 75% pentru congresul Forului, care se ţine acum la Ca­ransebeş. Va trebui să ne dea şi nouă acest favor. — Petru Incartiruire, particapţli vor a-anunţa pe d. Dr. Benedict Russu, notar public Cărei; sau Oficiul vicariat de acolo, până cel mai târziu la 24 Oct., însemnând dacă doresc a lua parte la masa comună din 26 şi 27 Octomvrle, la amiazi.

Un c ă m i n p e n t r u s t u d e n ţ i i n o ş t r i l a B u c u r e ş t i . Dela începuturile României Mari, una din dezideratele noastre a fost: să avem un cămin pentru studenţii noştri din capitala ţării. Un cămin în care tineretul no­stru ajuns în val-vârtejul Bucureştilor să poată avea sălaş liniştit şi îngrijire părintească.

Anal treent această dorinţă a noastră s'a

realfzat: sub conducerea păr. BarralA. A. s a deschis „Căminul Sf. Augustin" « r e dela 1 Main are localurile pe Bulevardul Caro! 61. Un imobil foarte potrivit, unde studenţii sunt comod aşezaţi, au capelă şi încape un număr cât de mare. Ba deocamdată se pot încvartirni şi oaspeţi pasajeri, ceeace e un mare avantaj, mai ales pentru preoţii ce merg în capitală, căci pe lângă ieftinătate, mal sunt feriţi fi de alte inconveniente ale diferiţilor hotelieri, iar capela e la îndemână pentru sf. Liturghie.

Sperăm că, cu noul an şcolar, căminul „sf. Augustin" dela Bucureşti va fi şi mai frecven­tat. Taxa e de 2000 lei lunar şl lipsa de fon­duri nu prea permite reduceri studenţilor să­raci; în schimb, eî făcea dăpost liniştit, nu ca alte căminurl unde e disordine şi debandadă, încât băeţii mai serioşi nu pot sta acoio.

In privinţa aceasta sperăm că la căminul nostru experienţele unui an vor îi suficiente ca să şi aibă regimul deplin stabilizat şi sus­ţinut cu toată hotărîrea. La moralul tinerilor contrlbue foarte mult disciplina de casă, cum şi autoeducaţia ce şl-o iac tinerii în cadrele „Astrn a-Iui, care ar fi de dorit să-1 aibă pe toţi înglobaţi sub conducerea directornlni lor special. Numai aşa vom avea o ceată de in­telectuali cu educaţie adevărat catolică, ce asigură viitorul neamului şi al Bisericii.

S'ar mai putea organiza multe lucruri la Bucureşti. Ne cam lipsesc oamenii, dar ne cam lipseşte şi orientarea în privinţa acţiunii unitare. Cu încetul toate se vor putea face. Ceeace e mai urgent, avem: căminul, care poate adăposti deocamdată o întreagă acţiune, şi poate fi locul de întâlnire a tuturor lucru­rilor bune! — Cele multe înainte! («&.).

Accesoriul uzurpă principalul Reflexii asupra îndeplinirii ceremoniilor

religioase

Biserica e o Instituţie vie, şi ca atare va trebui să ţină seama de mentalitatea veacului In care trăieşte. Bine înţeles, nu este aci vorba de dogme, ci de ceremoniile reli­gioase, cari pot fi supase schimbărilor şl cari se nasc şi trăiesc cu timpurile. Sunt, fără în­doială, şi în acest domeniu anumite hotărîri

şi prescripţii cari dau unor elemente ale remoniiior un caracter oficial şi qaasi-stahi* Cât însă pentru durata executării lor, aci tot e lăsat ia bunul gust al celor cari l e i n d

plinesc. {*

tine Ia viaţa spirituală a unei comunităţi C r e

centrul şi punctul culminant, î n ; „ ^ căruia totul trebuie să graviteze, e, fâră rj0

şi poate, sf. liturghie — comemorarea mistica a sacrificiului de pe Cruce. Graţie sirabolig! mulai pe care Biserica îl desfăşoară î n s{* liturghie, mai mult decât In celelalte părţi ai * liturgicei, religia întreagă e reprodusă aci si reprezentată într'un armonios rezumat. Cai va-rui, crucea, jertfa Cuvântului întrnpat se re-Inoiesc înaintea noastră în mod real şl E G l ) . stanfial. Liturghia, într 'adevăr, după învăţătarj Bisericii, este reproducerea fidelă, adevăratf substanţială, continuarea şi reînoirea mistică* a sacrificiului de pe cruce; este, deci, sub 0

formă nouă, acelaşi sacrificiu. Ia acelaşi timp sf. liturghie slăveşte p e

Dumnezeu şt constitue pentru sufletele noastre un izvor de sfinţire şi viaţă: tot harul de aici coboară. Această bogăţie a harurilor sfinte îndeamnă şi obligă pe unui fiecare să part!, cipe la celebrarea sf. liturghii cu o deosebiţi evlavie şi atenţiune. Trebuie deci, ca partici­parea la jertfa liturgică să ocupe un loc pre­ponderant printre toate celelalte acte de pie­tate sau devoţiuni, cari, fireşte, nu sunt a se neglija, însă cu toate acestea cad numai pe planul al doilea, sunt secundare şl accesorii.

Cine cutreieră satele noastre are impresii că lucrurile se petrec uneori altfel. E lucru ştiut că în biserica noastră, în general, in da-mined şi sărbători mânecatul se împreună ca liturghia. Obişnuinţă veche, dar nu prea rodnici, Asistând la aceste ceremonii religioase simţi o deosebită plăcere când constaţi că slngi Altarului se ia la întrecere cu diecii dela straci, Mai ales la zile mari cântarea devine inter- 'i, minabllă. Se cântă mânecatul pe lung ţi ci | mult Ifos, încât durează nu maipoţ indeo oră şi jumate.

E lucru natural ca în feliul acesta ii n întâmple ca măsura vremii să indice ora a-miezii, iar cu sf. liturghie s'a ajuns abia la Intratul cu darurile. Neplăcut surprinşi de tim­pul atât de înaintat, atât preotul cât şi can-

• • Foiţa „Unirii44 • o llllIltHUlllIlilIIlliahBMlIlIIIBMIlIBltllIlUfUIIIlMBi.lItlUIltlnlUIllIIIHIllllBIllMlIllUllllHIt

Mai multă viaţă în învăţământul religios — Mefoda aclivă — Metoda Evangheliei —

de prof. loan M i c l e a

II. învăţământul propus de Hristos este intuitiv, — concretizat în cea mai mare măsură. In ceeace spune, ceeace face, este mişcare şl viaţă. De aceea chiar primii săi ucenici în dăscălie nu-i alege dintre ceice iubesc Imo­bilitatea, stând zile întregi cu odăile cu pereţii plini de regulamente şi cu aierul îmbâcsit; unde volumele groase şl dosarele sunt ron­ţăite de şoareci; Iar încheieturile lor, sclero-tice şi reumatice. Nu ţine cursuri în şalele cu pereţii plini de planşe, reprezentând grâul şi neghina, măslinul şi viţa de vie, ori şarpele şl scorpia în borcanele cu spirt ; iar lupul şl cămila umplută cu paie. Isus învaţă acolo, unde peştele e săgeată scăpată din arc, şar­pele blclu care fluerâ, lupul cu oaia în gură, iar mielul se sbate între spini. Isus învaţă a-colo unde se găsesc oameni — la faţa locului. — EI nu aduce natura ucisă în şcoală, ci duce şcoala acolo unde e natura mal vie, ca să facă Învăţământul cu adevărat viu. (I. Rousscau a spus cam acelaş lucra, dar cu câteva secole mal târziu!)

mane Când învaţă Hristos, mulţimile, deşi fiă-

-de , sunt numai ochi şl urechi, minţi şi voinţe. Cu toţii sunt cuceriţi, pentracă ceeace spune este lumină şi viaţă. E aşa de concret, încât l-ai putea pipăi, vedea şl simţi, deşi e aşa de subtil şi spiritual. Dumnezeu e Tatăl ca şi cel de pe pământ, care are mulţi copii: bani şi răi. Se bucură de cei bani şi Iartă pe cei răi. Ei ştie să dea c e k a bune mal bine decât orice tată pământesc.

Aşa dragoste are faţă de oameni, încât ceeace a avat mal scump a dat pentru ei: pe Fiul său. — Cine ar putea vorbi mai concret, despre lucruri aşa de abstracte? Unde sunt definiţiile şi formulele fără viaţă în acest în­văţământ? Nu-i vorba, răutatea oamenilor cari n'au ţinut seamă de sensul cuvintelor lai, a

făcut necesare şl definiţiile, însă în ele trebuie readusă viaţa, ce le-a fost stoarsă.

Isus Hristos are cea mai minunată me­todă didactică: e atât de generală şi în aceeaşi vreme atât de specială, încât în ea îşi află o-glindire toate preocupările şi toate persoanele.

„El intră în atelierul fierarului şi a dul­gherului; se opresc la marginea holdei expusă la soare ca o rodie; ajută pe bivolar să desguge...

. In dna sâmbetei; el Intră în sinagoga cu pereţii văraiţl ca var alb*.

tară « r a n u a ' , a 8 C n i ă n â t c , a r e U D e i c l a s e dela tară, ţăranii şl meşteşugarii în haine de săr­

bătoare, cu bărbia în palme ascultă pe tâaărcî Rabbi. Uaol dintre ai lor, care poate discuta despre calitatea săcării şl a grâului Şl care vorbeşte mai bine despre Lege decât doctorii. Dalce şl umilit, cuvintele sale fac să reînvie texte martirizate de Rabbini*.

«Pescarilor arşi de soare, le povcsteşlţ alegerea care u rmeaz l după pescuit: P e r plini de oase, snciţti, năpârcile sunt arunca'8

în lac". „El vorbeşte in parabole, citează vechile

proverbe populare. Fiecare regăseşte în v o r ' bele sale ecoul p reocupa ţ i lo r lui. P i o 6 a f a l

aude vorbind de sămânţa, care rodeşte, ori8

prăpădeşte, după pământul în care cade'-„Grădinarului, care revine să-şi strop**8

castraveţii, a cărui mâni de sute de ori a a 8 C

din puţ găleata de lemn, îi vorbeşte de o ap care ţâşneşte până în viaţa veşnică". fl

.Vierului îi arată o vie pe care Tata înconjoară cu zid, unde ridică un torn de P a J ca să o pizească de plascaitorl, pe c e f * pliveşte, o taie şl o îngraşe la vremea «a- ^

„Fierarului, care se gândeşte la care face să ţâşnească scânteile, Isns » rft

beşta despre un foc, care curăţă suflet 0 1 ^ rugină şi deasemenea de un foc nestiu* zervat celor răi". .„j*

«Zidarului, clăditor de case şi «*»or" p f l

îl spâne de mormintele spoite şi p l l ° e

Nr. 40 Ü N I R E A

jornl încep a da zor ectenilîor şi cântărilor dela sf. slujbă. Aşa încât partea de căpetenie, esenţială şi culminantă a liturghiei, se desfă­şoară iac'aşa, mai Ia repezeală şi cu mai pu­ţină evlavie. Mai mult, unii dintre credincioşi părăsesc biserica, după evanghelie, îndeosebi intelectualii; sau, ceeace e şi mai lamentabil

s i na zic revoltător — nu vin deloc la bi­serici, plictisită de atâtea cântări. Culmea e, c | se oboseşte asistenţa, încât na mai poate îi atentă la ceeace se petrece pe masa sf. aliar. Şi atunci să nu ne mire de loc faptul, că pietatea Ia poporul nostru e ceva vag, ne-precis ce atinge chiar marginile ignoranţei.

Ar fi timpul deci să ne întrebăm dacă nu trebuie să se la oarecari măsuri şi în aceste chestiuni?! Căci aşa na mai poate merge. De ce să n'o epnnem pe faţă: ceremoniile noas­tre liturgice sunt prea langi prin firea lor şi atanci s i le mai trăgănăm şi să Ie mai lun­gim? E absolut inutil! Va zice anul şi altul: poporului nostru îi plac ceremoniile langi şi cântate toate. Aşa a fost poate în trecut, însă azi s'au schimbat lucrurile. In zilele noastre, până şl în popor, s'a abandonat această ideie perimată. Chiar din popor se aud glasuri, destul de numeroase, cari mărturisesc că e prea lungă slujba, ş! numai utrenia dacă ar 11 singură — cum se face azi — ar fi chiar deajuna. Deci şi poporul s'a cam desoblşnuit de ceremoniile Interminabile.

De aceea porunca vremii ne obligă să punem lucrurile la panct. Unele limite sunt .neapărat de lipsă pentru toate ceremoniile noastre liturgice. Dar în primul rând să se ţină cont de sf. liturghie, care formează prin­cipatul, şi namai după aseea de mânecat. In consecinţă, mânecatul să na dureze prea mult, fiindcă creisză dificultăţi serioase pentru o bană participare la sf. liturghie. In această privinţă, feîiul cum se îndeplinesc ceremoniile religioase în Catedrala din Blaj poate servi de normă în toate bisericile noastre. Şi anume, ca şi la Blij, aşa şi în alte părţi, mânecatul aici când să nu depăşească limita de 3/4 de oră; să se cânte: răspunsurile, troparele în­vierii (pripelc), antifoanele, mărire şi acum după evanghelie cu cele două stihuri (inda-ră-te spre mine . . . şi înviind I s a s . . . ) , Cata-

Pag. 3

treglune, de acest zidar încercat care clădeşte pe stâncă şl despre acel nebun care zideşte pe nisip*.

„O mare bacarle, bucuria de a pricepe, bucuria de a înţelege pe unul dintre al lor, pe care l-au văzut dregând vâslele şl carul, le animează ochii lor".

„El i-a cucerit vorblndu-Ie limbajul lor, care i-a mişcat în mod veşnic, ceeace şcoalele Romd nu i-ar fi putut niciodată învăţa, Isus I-a învăţatŢdealangul potecilor acestui sat, că­ruia îi cunoştea toţi arborii, toate bucuriile şi toate tristeţile".

„Discursul său, nicicând solemn, nici abstract, pronunţat în dialectul aramalc, este impregnat de parfumul câmpului" 1 ) '

Pentru succesul predlcării sale, întrebuin­ţează ca material didactic toate ocupaţlunlle, toate lucrurile şi fiinţele din natură. Pe ace­stea lucrări, zilnic pipăite şl văzute, ca pe nişte temelii de piatră, îşi clădeşte Isus întreg edificiul învăţăturii sale. In strictă conformi­tate ca legile pedagogiei moderne: dela simpla la compas, dela concret Ia abstract, dela ma­terial la spiritual, toate se înlănţuie în mod •firesc şi normal, fără pic de artificiu.

(Va urma).

vaşiile, Ia cari se mal poate adaogă mărirea flela laude, doxologla şi troparul. Iar pentru st. liturghie, solemnă şl cu predică, este arhi-suflcent o oră şi jumătate. Nu trebuie la nici un caz mai mult. Datorlnţa păstorilor sufie-eşti ar fi ca să se observe cu stricteţă acest

interval de timp, căci interesele primordiale ale Bisericii o reclamă aceasta.

Pentru o mai bună rândulalâ, ar trebui apoi să se statorească o oră fixă — de vsră şi iarnă — pentru începerea tuturor ceremo­niilor liturgice. îndeosebi a mânecatului şi a liturghiei, dela care să nn se facă abatere de cât în caz extrem. Această oră să se facă cu-noscută poporalul, fie prin îndeplinirea cere­moniilor liturgice la aceeaşi oră, fie prin pu­blicarea în biserică, fie apoi prin afişare la ieşirea din biserică. Sunt o seamă de credin­cioşi cari ţin cu orice preţ sâ ştie la ce oră începe regulat ef. liturghie I Poate sănătatea sau grijile familiare nn le permite să vină la biserică când începe mânecatul. Sigur, poporul nostru nu prea e învăţat cu disciplina, însă e de datoria noastră să-l facem să progreseze. Nu avem decât să încercăm a avea o regulă oarecare, şi fără îndoială vom secera rezultate frumoase. — Numai începutul e greu.

Iată o seamă de reflexii, de care e nea­părat de lipsă să ţinem cont, fiindcă altfel se stânjeneşte acţiunea mântuitoare de suflete a Biserica.

Pr. Ş t . B . B r a g u

S ă s e s e r b e z e şi Sf. N i c h i t a ! Atât de bine mi-a căzut mie — şl de sigur şi al­tora,— când un frate preot în coloanele „Unirii", acum vre-un an doi, a sulevat chestia fixării sărbătorii Sf. Nichita Remesianul, Apos­tolul Românilor, pe care Biserica romano-catollcă îl prăznueşte, Iar noi, spre a noastră durere şi pagubă, nul Ori doară nu suntem şi noi, românii uniţi, — catolici în credinţă? Lăsăm adecă să-I serbeze pe Sf. Nichita, Nemţii, Ungurii, Francezii, Polonezii, Englezii, şi celelalte popoare ale lumii pe care nu-i leagă nimic de Sf. nostru Apostol misionar şl îacreştinător?! Deşi bine ştim, că nouă Ro­mânilor, şi pe plaiurile Ţării noastre româ­neşti, a propovăduit Sf. Nichita, crezul bunului Mântuitor Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ne-a lăsat doar organizare ierarhică, — sub ascultarea Şef aiul său Papa dela Roma, şl ne-a mal lăsat şi rânduri scrise cari şi astăzi in-tramă Ori doară pe alţi Sfinţi Părinţi pe care-i serbăm, aa mai malta însemnătate, pentruinoi Românii, decât Sf. Nichita? — Cred că nu! Ven. Comisie de editară a noului Lltargler. când l-au încadrat şl pe Sf. Nichita la şirul celorlalţi Sfinţi Părinţi a fost, din mai multe puncte de vedere, nespus de fericit inspirată. Dar ce folos că-1 pomenim Ia ru­găciunea: Mântnefte, Doamne, poporul tiu, dela utrenie şi apoi la proscoroedic, — dar nn-1 prăznulm? Ba mai nou au început a-se întrece în a-1 îaa de patron ceresc pe Sf. Nlchlto, di­ferite instituţii şl reuniuni, însă ce folos că n'are zi de praznic?

Propunerea a fost foarte bună: ziua de 14 Octomvrle, când ortodocşii-ncuniţi ţin pe Cuv. Paraschlva, noi să prăznuim pe sf. nostru apostol şi încreştinător Nichita. Iar dacă, dln-tr'an motiv sau altul, aceasta nu va fl cu putinţă, să se aleagă altă zl pentrn prăznalrea lui cu demnitate. - Dar să se aleagă!

Sinoadele protopopeşti de toamnă, pe lângă atâtea chestiuni ce desbat, ar face o lucrare într'adevăr folositoare dacă s'ar ocupa si ca aceasta problemă a cărei însemnătate n f l poate scăpa nimănui. (Pr. S. Olea).

<p. 193, >) Abb. Bess ié res S. 1.: S e r s . , ! Spes , Paris, 1934,

D e l a Maglav i t Ia — p o p a f a p u . Este enorm, de ce e capabilă fantazia popularăl Cum în jurul Maglavltulul, şl pe urma Iul în alte locuri, au răsărit minunile ca ciupercile! Ar trebui ca cineva să le adune, pe seama posterităţii, ca să se vadă, ce nu a fost în stare să producă poporul românesc In plin secol XX! Din toate părţile lumea aleargă la Maglavit, flecare vede şi aude acolo ceva mi­nune. Iar celce nu pot merge la Maglavit, sunt atraşi spre alte locuri, despre cari se iscodesc minuni şl mal şl!

Vom menţiona numai două: boal care vorbeşte şl popa devenit—ţap.

Povestea boului s'a răspândit şl o ştie toată lumea In Tlmlş-Torontal. Eu ara auzit-o în Timişoara în ziua de 8 Sept. a. c. dela nişte învăţători congresiştl. In aceea zl, In co­muna Racovlţa (plasa Buzlaş) Ia biserica unită se face pelerinaj. S'a nimerit anul acesta, că tot în 8 Sept. să vie la Racovlţa şl episcopul ort. Acum, ca lumea să se îndemne a merge acolo, s'a divulgat povestea că va II adus la Racovlţa un bou care vorbeşte. Anume, un om ar fl avut doi bol Ia jug. Unul nu a mai voit să tragă şl când omul a început eă-1 bată, ar fi zis către stăpân: până acum am tras eu, de acum înainte vel trage tul — Acest bou se spunea, că va fi adus Ia Racovlţa...

Cealaltă poveste a luat naştere în Gorj, cu destinaţia de a atrage lumea la o mănă­stire de acolo. Un om a avut un copil care i-a murit. Popa nu a voit s ă i îngroape, fiindcă omul nu avea parale. I-a spus omului: îngroapă-1 tu cum ştii. S'a pus omul să sape o groapă în grădină şi a dat de o oală ca galbeni. A mers cu un galben la popa şi 1-a împăoat. Noaptea popa lacom, şi-a luat o piele de ţap în cap, a mers la fereastra omului, s'a prezlntat ca el fiind necuratul şl-a pretins să-i dea întreagă oala cu galbinli, ca fiind ai lui. Omul a zis; dacă sunt banii dracului, ai Iui să fie! — şi I-a dat popii oalal

Bietul popă ajuns acasă, nu şi-a mai putut trage pielea de ţap de pe cap, ci umblă tot aşa prin lame. Ar fi fost şl la Maglavit, nnde Pctrache i-ar fl spus, că trei ani are să râmâle ţap, din pedeapsă pentru lăcomie!

Povestea aceasta am auzlt-o la Haţeg, ca întâmplată cu un popă de pe valea J iului . . . Şi cine ar putea spune toate poveş­tile de acest gen, ce s'au născut pe arma Ma­glavltulul! Unde şi-ar fi închipuit Pctrache, ce roade va avea descoperirea Iui?! {N. Brînzeu).

Siiri mărunte M e s a g i u ! r a d i o f o n i c a l Sf. P ă r i n t e

la C l e v e l a n d . Din prilejul congresului euha­ristie naţional dela Cleveland, Preafer. Părinte a ţinut să vorbiască şi în persoană, dela inimă la inimă, sutelor de mii adunate In congres. Ceeace a şi făcut în 26 Sept. c. Ia ora romană 22.45, corăspuniătoare orei 16.45 de Cleveland. Cuvintele Vicarului lui Hristos, ce vorbia la mi­crofon în Castelgandolfo, au fost ascultate de congresişti în cea mai perfectă şi sfântă recu­legere. Căci s'au auzit bine de tot. La o jumă-tnte oră după aceea o telegramă din congres anunţă: »Chiara voce del Papa arrivata magni-ficamente,*: Glasul limpede al Papii sosit mag­nific.

B u c u r i e s f â n t ă l a M o c o d . Fruntaşa comună grăniţerească Mocod (jud. Năsăud) a avut, Dumineca trecută, parte de luminat praz­nic religios, pe care nu-1 va uita niciodată. In acea zi de sărbătoare li-s'a sEnţit adecă, prin Preasf. Iuliu al Clujului, splendida biserică ce a costat peste două milioane Lei. La această

Pag. 4 U N I R E A Nr. 40

bucurie a mocodenilor a participat ş i lume din jur,.aşa că numărul celor ce au ascultat sf. li­turghie arhierească, în liber, ş i cuvântul Păsto­rului celui mare, trece peste 12.000 suflete. Zelul harnicului preot local, care e păr. Victor Zin-veliu, a fost apreciat de înaltul Ierarh C3re l-a numit protopop onorar. Seara păr. episcop şi suita s'au reîntors la reşedinţa clujana.

C o l e g i u l R o m â n d i n R c m â îşâ s r e r e c t o r u l . Pe cale de a deschide, Colegiul Ro­mân »Papa Pius Xl« din Cetatea Veşnică şi-a primit rectorul în persoana Msgr. Angelo Dell' Aequa'o figură bisericească de elită, ce se b u ­cură de deosebită stimă şi încredere în cercu­rile vaticane. După cum scrie L'Osservatore Romano, înaltul demnitar eclesiastic zilele tre­cute a fost primit în audienţă privată de Pres-fer. Părinte Piu Xf.

A r h i e r e u u n i . s ă r b ă t o r i t . Ne gândim la mitropolitul de Lwow al Rutenilor uniţi cu Roma, la I, P. S. Andreiu Ssepticzkyj, care a fost sărbătorit zilele trecute din prilejul împlinirii alor 70 de ani de vieaţă. In toamnă vor fi 35 ani de când a fost numit mitropolit. Fostul ie­romonah basilian, născut din familie de nobili, e unul dintre cei mai puternici stâlpi ai sf. Uniri printre Ruteni. In războiul mondial a fost deportat de Ruşi în nordul Rusiei (lume, lui de altfel cunoscută, căci o parcursese de multe ori incognito cu gânduri unioniste bogate în roduri). Sinodul Ruşilor uniţi 1-a ales în 1917 de patriarh al Ucrainei. Bolşevismul a sfărîmat însă, cel puţin deocamdată, planurile unirii re­ligioase ucrainene. — Mare ctitor de aşeză­minte religioase, culturale şi naţionale rutene, arhiereul jubilant a iost obiectul celor mai vii şi mai sincere manifestaţii de iubire şi admiraţie.

L o c a l e . Dumineca viitoare, a IV-a după înălţarea Sf. Cruci, va predica în catedrală păr. Ioan Moldovan, canonic mitropolitan.

V i n d s c a r e m i r a c u l o a s ă l a L o u r d e s . Provăzut cu un certificat medical, dat pe b a z ă de expertiză de specialitate, încheindu-se cu constatarea lapidară: «Paralizie incurabilă*, a venit la 1 Sept. c. şi d. Rene Chatel din Fecamp la Lourdes. Intr'a cincea zi a pelerinajului, seara, la 8.30, fiind cufundat în rugăciune la peşteră, simţi deodată c a o furnicare, ş'apoi c a un fel de sevă de vieaţă prin membrele pân'aci inerte, neputincioase şi insensibile. La azil, unde a alergat numai decât, s'a constatat că se p o a t e servi în dragă voie de membrele-i pân'aci p a ­ralizate. — După trei ani de completă nepu­tinţă, a fost îa stare să-şi mişte b r a ţ e l e şi degetele, ca orice om sănătos. Ba, (după cum scrie foaia săptămânală a sanctuarului) chiar şi să-şi răsucească o ţ i g a r ă în faţa c o m i s i e i exa­minatoare de a doua zi după vindecare.

M ă s u r i d e p r e v e d e r e . Războiul italo-etiopian, care se poate lărgi cu unul anglo-ita-lian, a impus Vaticanului luarea din vreme a unor măsuri de precauţie. După informaţiile Egen ţ i e i »Rador«, în Cetatea vaticană s'a în­ceput să se lucreze la săparea unei galerii su-terane care va fi la adâncime de 50 metri şi va sluji, în cazul unui bombardament aerian, ca adăpostire de persoane şi opere de artă. — Tela praevisa minus nocent.

Tot m a i aproape. Şi în raporturi tot mai cordiale: aceasla-i realitatea în ce priveşte legăturile dintre Vatican ş i Statul Francez. Do­vezi: Legea separaţiei bisericii de stat (1906) se poate socoti desfiinţată; nu-i aşa mult de când Franţa ş i -a înfiinţat ambasadă pe lângă Sf. Scaun; cu prilejui tricentenarului Academiei Franceze ş i a Muzeului de istorie naturală, pe lângă academicienii mireni şi foarte buni cre­dincioşi catolici P. Bourget, R. Doumic şi G. Goyau, a fost decorat ş i Mgr. A. Baudrillart, rectorul Institutului Catolic ş i episcop titular

de Mitilene. In vară, se ştie, cu prilejul serbă­rilor dela Lourdes, oficialitatea franceză a făcut onoruri de suveran cardinalului Pacelli, secre­tarul de stat al Vaticanului. Bine de curând au fost decoraţi cu grade ale Legiunii de Onoare card.-.-rhiep. Verdier al Parisului, episcopul Gerh'er de Tarbes; prelatul E. Loutil (Pierre 1'ErmihO şi Francisc VeuiUot, nepotul marelui scriitor şi fiu al bisericii, Louis VeuiUot.

I s l a m i s m u l p r o g r e s e a z ă , Sdrobit în Turcia de asaltul reformismelor raţionalistico-francroasonice ale dictaturii kemaliste, islamis­mul şi-a găsit nou teren de expansiune în Africa de Nord şi în extremul Orient. In ultimele două decenii propagandiştii acestui crez nu prea pre­tenţios au câştigat la 12 milioane de aderenţi negri. In China sunt deja 116 scoale elementare mohamedane; 62 scoale secundare şi 8 scoale superioare învăţând acelaş crez. Şi s'a înfipt şi în Japonia. Coranul a fost tradus în 1. japoneză

| şi nu de mult s'a deschis îa Tokio o moschee mohamedană. In toată lumea numărul musul­manilor atinge cifra de 250 milioane. îngrijo­rarea prof. Herman Stiegîecker dela Linz, care atrage atenţia lumii creştine asupra primejdiei musulmane, cu e câtuşi de puţin axagerată.

-f- R a v e c a O r m e n î ş a n , m ă r . R e c e a frecut Ia cele veşnice în Şăulia de Câmpie ia 30 Sept. c. în anul 72 al vieţii sale. — Od h-nească în pace!

Telefonul „Unirii"

W . P a r n a (Estonia). E drept: în ştirea măruntă de care ne scrieţi s'a strecurat o greşală pe care o în­dreptăm prin aceasta cu plăcere. Şi credem că nu Vă va surprinde de loc destăinuirea că totul a fost o festă a spiriduşului gutenbergian: e vorba de o greşală de tipar.. Noi adecă scrisesem cum se întâmplase de fapt: P . Wiercinski S. I. pe vremea când făcea apostolie în Moscova şi era profesor de religie la 13 licee şi gim­nazii, pr imea drept plată: 400 ruble la an, din cari mai cumpăra şi cărţi la elevi, p e lângă spesele cu deplasă­rile, stoarse to t din acest .ss lar». S'a cules însă greşit: la lună, ceeace din păcate nu corespunde realităţii. Deşi sigur, Doamne bine ar fi fost, de-ar fi fost aşa. — Multe urări de bine la noua situaţiei

P . R e g h i n . Nu scriem despre Magiavit înadins. Dacă. ne-ara ridica împotriva acestei »idoiatriic, cum face d. N. Iorga şi alţii, fraţii din Sibiu s'ar supăra şi ne-ar declara vânduţi ungurilor; sau cel puţin franţujilor. Iar închinători ai lui Petrache nu putem fi.' Nici Vindecările minunate văzute la Magiavit* şi mărturisite . in faţa lui Dumnezeu» de către «preotul şi profesorul D. Stăniioae» t >Telegraful. . .» din 29. XI) nu ne-au convins. Deşi sunt multe foarte. Poate chiar prea multe: .Minuni la Magia­vit se întâmplă la tot pasul, încât te uluesc». Aşa ceva nu s'a pomenit nici pe vremea Mântuitorului. —' Să fim bine înţeleşi: noi nu tragem la îndoială bunacredintă a a diui D. S. Admitem, că a văzut tot ce spune. A văzut o femee, care începe să audă; un copil care silabiseşte; un bărbat care shiopătează; etc. Dar de aci, până la a .constata» «vindecări minunate» e cam departe. Pentru­ca d, D. S. nu i-a văzut pe toti aceşti .vindecaţi» decât după vindecare. înainte nu. Nici D-sa; cu atât mai puţin medici pricepuţi. Cum a putut, deci, >constata< »vinde-carea minunată»? - I-s'a spus şi i-s'a afirmat aşa, de către bolnavi şi de către alţii. Aici, alte rezerve. S'a a-firmat doar categoric că însuşi Petrache Lupu a fost surdo-mut, şi acum e orator desăvârşit . Vedem acum. că gângăveşte tot ca mai nainte. S'a spus că e sănătos tun la nervi şi la minte. Dar .foaia matricolă» a lui, publi­cată de .Zorile», îl arată amânat, la armată, pentru «de­bilitate mintală» şi apoi »lăsat la vatră», ca .impropriu serv-militar pt . surdomutism provenit din sifilis ereditar«. — S'a spus, că în jurul Maglavitului nu există nici un fel de interes material. Aflăm acum, că se câştigă sume frumoase din conducerea de pelerinajii. Mai râu Păr Bobin, parohul lui Petrache: >primindu-se împotriva Sf Sale mai multe reclamaţii la Parchetul din Doli acuza' toare de fraude cu banii s t rânşi din ofrande a fost în depărtat din comitetul mixt de clerici si laici care ad mimstrează întreprinderea Magiavit». - Si câte altele nu s a u mai spus! In urmă. încă o observaţie. Sunt boale n serie întreagă, de natură nervoasă, isterică Ele se vin decă uşor, momentan prin puterea autosugestiei np care o provoacă, făraîndoială, spectacolul obsed-m^i i a Magiavit. Dar dela .astfel de vîSdeciri, adSlrate „âS la . m i n u n e . , este iarăşi o distanţă imensă. Nu exktă nici o dovadă, ca această prăpastie a fost trecută la Ma­giavit. Şi, probabil, nici nu va fi! a

I . Sibiu . .Telegraful» crede că se cuprinde „n avertisment» pentru noi în preainalta filozofie a

Schma, care se gândeşte la Ai.nn^n7- " '"^one a anii şi se aprinde de rnănie îmDofrîTra concordatului însărcina, fără d o a r T n ^ K * W g U V e ? U l u i C a r e v a

dece .codul unifici ii^ano'anelo » T 1 * 6 ^ ^ 0 3 s ă ^ Roma. Îngrijorat .TeWrVf?,? '• P r e 8 & t l t acum la înţelege gîeco-catolicii fotM ' S ( \ l n t r e a b ă . dacă >vor R ă s p u n d e a înţei gem D X I f f ^ s m e n t » . _ trăieşte în plină JhoJPiE" ?• - n u m e ' c a : d S c h i n a

seninătatea cu c a ^ e s e f p ^ ' 1 4 1 " - , A s t a s e v e d e

deadreptul sunărătoarp u ™ 1 - c i - d e n o t a 0 ignoranţă — S L J j n p j m o a r e şi la oan. chiar din a r a &

nu li-se cade nici un răspuns . D e altfel a început * aibe ş i vedenii c iudate. Concordatu l îl vede bala, sau mai exact : ta tăl unui copil-balaur, . c a re vrea î i înghită statul». E deadrep tu l apocaliptic. — S i * ? ? vedenie. Privind pe uniţii cari iau acum par te activă i lucrările .Astrei», Dsa »se t ranspor tă cu gândul i a D e , £ vreo 2 0 - 3 0 ani, când concordatul va fl făcut .conilnl balaur» (sic!) şi »codul modificării canoanelor» v a W . in m o d indisolubil p e păstor i i şi păstoriţii bisericii n o a

stre naţionale unite de cur tea pontificală, care poate vâ avea interesul... etc.» - Atunci va fi vai şi amar, s a u

a

în terminologie maglavi teană: »foc şi rupe». Aşa <ss ştie d. Schina şi confraţii „Telegraf iş tu! a a

ASOCIAŢIA GENERALĂ A ROMÂNILOR UNIŢI

In conformitate cu art. 18 din statute convocam

C o n g r e s u l a r h i d i e c e z a n

al Asociaţiei Generale a Romanilor Uniţi („Agru") pentru zilele de 19 şi 20 Octomvrie 1935, la T e i u ş , c u

următorul p R O G R A M

S â m b ă t ă , 19 O c t o m v r i e 1935

Ora 16,30, sosirea şi primirea Comitetului Arhi-diecezan tn gara Teiuş. Ora 17, vecernie. Ora ÎS, ş e . dinţa administrativă a Comitetului Arhid. (Deschid, şedinţei. Citirea rapoartelor secretarului general şi al cassierului. Alegerea comisiunilor pentru verificarea a-cestor rapoarte. Discuţii asupra rapoartelor).

D u m i n e c ă , 20 O c t o m v r i e 1935 Ora 9, Sf. Liturghie celebrată de II. Sa Dr Victor

Macaveiu, vicar capitular, cu asistenţă. Predică. Ora 11, şedinţa festivă a Congresului Arhidiecezan (Des­chiderea şedinţei prin cuvântarea II. Sale Vicarul capitular. Saluturi: confesiuni, autorităţi, societăţi. Cetirea rapoartelor comisiunilor de verificare. Prezen­tarea Moţiunel Cuvântarea preşedintelui arhidiecezan. Votarea moţiunii. închiderea congresului). In timpul şedinţei cuvântări pentru popor, Ora 13, masă comună la restaurantul gării. Ora 16, vecernie. Ora 17, Con­certul Corului Catedralei din Blaj.

La această manifestaţie cu caracter religios şi naţional Invităm cu drag, pe lângă cei tn drept, pe toţi membrii Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi, precum şi Clerul şi Credincioşii Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş.

Blaj, la 3 Octomvrie 1935. Preşedinte: Secretar general:

Canonic G. D ă n i l ă ' O. 1. V . B â r n a

N. B. Participarea la masa comună se va anunţă la Oficiul par. gr. cat. Teiuş , până Joi, 17 Oct.

Policandre LIBRĂRIA ANCA - CLUJ

frumoase, din st iclă, în diferite for" me, pentru biserici le noas tre la sate.

Tot aici s e află: Odăjdii, P?a" pori, Cruci, R e c h i z i t e ş i Cărţi bise" rieeşti, Imprimate, Icoane, ş i altele,

Cereţi Catalogul I lustrat . ' U j ^>

Tipografia Seminarului Teologic gr.-cat. BlaŢ