Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti

Colectiv de redacţie:

• Christian Balazs, student, anul III, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

• Cosmin Chelu, student, anul III, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

• Ana-Maria Iancu, studentă, anul III, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

• Elena Filimon, studentă, anul III, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

• Andreea Visu, studentă, anul III, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

• Sima Elena Mădălina, studentă, anul III, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

• Vlad Teodor Petcu, student, anul II, CRP, Universitatea Titu Maiorescu – Facultatea de Științe

Sociale, Politice și Umaniste

Coordonator:

Lect. univ. dr. Olga Bălănescu

Numărul 10 - luna octombrie, anul II

1

Editorial………….……………………………2

Viața de student…….………………………...5

Din universul publicitar……………………...13

Tradiții……………………………………….22

Puncte de vedere în domeniu………………..26

Poşta redacţiei……………………………….37

2

DESPRE PUBLICITATE

O realitate incontestabilă a vieții noastre cotidiene rămâne publicitatea. Pe stradă, în și pe

autobuze, la televizor sau la radio, în ziare, sau chiar la calculator ne întâmpină, uneori împotriva

voinței noastre, reclamele. Fenomenul este general, în mediul rural sau urban, în locuri total

nelocuite (cum sunt câmpurile străbătute de șoselele naționale, brodate de afișe publicitare cu

desimea copacilor care dau umbră), sau în locuri greu accesibile (la Babele am văzut în vara

aceasta reclama Golden Brau – Berea poveștilor la bere).

Cu alte cuvinte, publicitatea ne vrea, chiar dacă noi nu o vrem, oferindu-ne ocazia de a

aprecia temeinicia teoriei implicării minimale (una dintre teoriile de bază ale publicității) care

postulează insistența publicitară în pofida indiferenței consumatorului.

Ce-mi propun să demonstrez în articolul de față este că, oricât de efemeră ni s-ar părea

comunicarea publicitară, în spatele ei se ascunde munca asiduă și migăloasă a unei întregi echipe

de oameni, fiecare cu atribuții clare, precise, cu competențe distincte, dar uniți de scopul major al

activării principiului AIDA (atenție, interes, dorință, acțiune). Căci dacă mesajul publicitar a

atras atenția (responsabilitate ce îi revine, de regulă, componentei iconice), consumatorul va fi

interesat să afle despre ce este vorba în reclamă și va începe să citească textul. Componenta

discursiv textuală ar trebui să îi inducă publicului țintă dorința de a avea produsul/serviciul

promovat, deci de a trece la acțiune prin achiziționarea acestuia.

Cu toții suntem consumatori, dar, să recunoaștem, nu acordăm prea mult timp parcurgerii

unei reclame. Fie pentru că ne grăbim, fie pentru că nu ni se pare suficient de atrăgătoare.

Indiferent unde s-ar afla reclama. Specialiștii spun, vă amintiți, că timpul acordat receptării unui

mesaj publicitar nu ar trebui să depășească timpul record de ... 30 de secunde! (în spațiul cultural

japonez, restricțiile sunt cu mult mai drastice: intervalul se micșorează la 15 secunde, deoarece

aici timpul este prețuit mai mult decât oriunde în lume). Aceasta înseamnă că, în intervalul de-a

3

dreptul minuscul oferit de cele 30 de secunde, publicitarul este nevoit să își expună mesajul care

trebuie să fie atât de percutant încât să izbutească a activa năzurosul principiu AIDA.

Demers pentru care are nevoie să declanșeze o adevărată campanie de targetare. În primul

rând, se cuvine să dețină o foarte atentă cunoaștere a publicului țintă căruia i se adresează pentru

a viza exact acele nevoi specifice lui, nevoi care îl definesc (sau i-ar putea defini stilul de viață);

apoi să fie atent la exprimarea verbală și non-verbală a acestuia pentru ca întreg mesajul

publicitar construit (text și imagine) să fie pe aceeași lungime de undă cu publicul său țintă; apoi

să își cunoască produsul promovat pentru a ști unde anume se poziționează acesta între alte

produse similare aflate deja pe piață (adică să identifice nișa de consum); să cunoască piața unde

își va lansa produsul, în sensul ansamblului de concepții, mentalități, tradiții obiceiuri care îi

definesc pe consumatorii săi și la care aceștia rezonează; și nu în ultimul rând, să fie un bun

cunoscător al resurselor lingvistice și pragmatice ale limbii române și un iscusit mânuitor al

acestora, pentru a crea o construcție nemuritoare... căci atâta timp cât sloganul a pătruns în

mentalul colectiv, el va dăinui și îi va îndemna pe oameni să achiziționeze produsul/serviciul

promovat, să își îmbunătățească stilul de viață, să își șlefuiască propria imagine.

Aceasta înseamnă munca asiduă la cere mă refeream mai sus. David Ogilvy (cunoscut

drept părintele publicității) afirma că o reclamă cu adevărat bună este mai dificil de scris decât

zece sonete mediocre.

Am selectat, spre exemplificare, câteva construcții publicitare, culese din spațiul cultural

românesc, ingenios alcătuite pe baza operației retorice de repetiție. M-am oprit asupra acestei

singure operații retorice (lăsând la o parte destabilizarea sau inversiunea) pentru a ne putea

concentra atenția mai ușor asupra mecanismelor lingvistice acționate.

Prin operația retorică de repetiție se poate interveni asupra elementului formal sunet,

cuvânt sau chiar structuri sintactice. Am ales o suită de exemple reprezentative pentru aplicarea

acestei operații retorice asupra cuvântului (ca element formal).

Prin repetarea cuvântului plasat în poziție inițială în enunț obținem anafora.

Exemplu: The future is bright. The future is ORANGE.

Publicitarul repetă cuvântul future care asociază produsul promovat, sporindu-i calitatea

în ochii consumatorilor, atâta timp cât el devine un semn pentru viitor. Telefonia mobilă, prin

excelență, vizează spiritul novator, actualitatea, iar mesajul Companiei Orange instituie, prin act

pragmatic (adică prin mesaj nerostit ca atare, dar indus, sugerat interlocutorului), garanția

produsului.

În publicitate, apariția anaforei necesită o structură discursivă binară, în care fiecare

dintre cele două segmente de enunț să conțină, în poziție inițială, aceeași unitate lexicală.

Dar repetiția poate apărea și la finalul enunțului.

Exemplu: Nu doar curat, ci impecabil de curat. ( detergent Ariel)

4

Ne aflăm în fața epistrofei, adjectivul curat fiind repetat într-o structură superlativă

(impecabil de curat) care accentuează beneficiul obținut în urma achiziționării și folosirii

produsului promovat.

De-a dreptul spectaculoasă devine repetiția aceleiași unități lexicale atât la începutul, cât

și la sfârșitul enunțului. Mă refer la epanadiploză. În această situație, cuvântul repetat

îndeplinește funcții sintactice diferite, ceea ce reprezintă punctul de atracție asupra mesajului.

Exemplu: Negrul rămâne negru. ( detergent Bona Black)

Consumatorul de rând citește mesajul și simte că ceva îl atrage. Repetiția. El însuși

folosește repetiția în limbajul curent, iar mesajul în fața căruia se află devine o mostră de

exprimare cotidiană, cunoscută lui. În cuvinte puține se transmite o informație esențială: rufele

negre își vor păstra culoarea intensă după spălare.

Repetiția creează impresia de concentrare maximă a conținutului de idei într-un număr

minim de cuvinte. Scoate în evidență beneficiul principal adus de produs, beneficiu care, odată

obținut (în urma achiziționării produsului promovat) va determina îmbunătățirea imaginii, ba

chiar a vieții consumatorului.

După cum vedem, alcătuirea unei reclame nu este o joacă de copil, chiar dacă lasă această

impresie. Studiile de marketing premergătoare construcției campaniei publicitare, pregătirea

profesională a întregii echipe implicate în acest demers, răbdarea și priceperea de a cizela, cu

migală, fiecare cuvânt, ideea creatoare, originală menită să individualizeze campania respectivă

pe piață și să poziționeze, cu succes, produsul, experiența și, mai presus de toate, talentul care

alimentează spiritul artistic al publicitarului sunt doar câteva dintre ingredientele de bază ale

rețetei creației publicitare.

Iată o muncă asiduă (și eficientă!) rămasă în spatele cortinei pentru cei mai mulți dintre

noi.ne bucură ochiul (și sufletul) reclamele ingenioase, căci ne aduc bună dispoziție, vedem apoi,

cumpărând produsul, cum viața nu se poate îmbunătăți. Dar puțini știm cine anume a creat

această reclamă ingenioasă. Ne bucură pe toți, tineri și bătrâni, venirea lui Moș Crăciun, dar

puțini știm că, vestimentația lui roșie care îl face inconfundabil i se datorează Companiei Coca-

Cola care, în 1932, l-a îmbrăcat pe Moș Crăciun în roșu (pentru a se crea o analogie vizual-

cromatică cu băutura lor răcoritoare), schimbându-i astfel vestimentația verde cu care era deja

cunoscut.

Așa se explică succesul companiilor transnaționale care acoperă, în timp și spațiu, zone

extinse.

Publicitatea este un domeniu incitant, provocator și mereu nou, deși veche de când lumea.

Iar durabilitatea în timp a profesiei se explică tocmai prin disponibilitatea creatorului de

publicitate de a se apleca cu migală și mare pricepere asupra îndatoririi asumate.

Olga Bălănescu

5

Pentru boboci, cuvânt înainte

Bine v-am găsit-

Noi doi, cei pe care îi vedeți prezenți printre rânduri, avem să vă transmitem un număr magic

de sfaturi (cruciale, utile sau neglijabile) pentru ceea ce voi, încă purtători mândri de puf, sperați

să fie drumul spre viitorul vostru profesional. Cel strălucit, bineînțeles.

1. Nasul jos, pășiți adânc!

Pe prim plan, ca orice titan cu 2 ani de facultate la activ, vă spunem pe șleau: Sunt destule

noxe în aer, lăsați fumurile! Nimeni nu agreează indivizii prea semeți. E bine să ai încredere în

tine, să îți cunoști și fructifici calitățile, dar totul cu limită. Acele chipuri din fața voastră nu dețin

cearcănele de la stat nopți întregi cu tovarășii, ci de la studiu, cercetare și lectură (prea)

îndelungată. Cu alte cuvinte, respectați-vă profesorii. Și, pe plan secund, colegii. Ați dat examen

de admitere, așa că aveți drepturi egale. Nici nu știi câte poți avea în comun cu persoana de pe

scaunul din stânga dacă nu aplici la conversații, chiar și superficiale pentru început. Așa că,

începeți tratativele pentru că, da, aveți sesiuni de trecut, deci suferiți împreună. Nu suntem în

măsură să vă dăm lecții referitoare la eleganța conversației, la arta interpretărilor mesajelor emise

sau la metodele inedite de a exulta atunci când afli că ai trecut primul examen. Scopul propunerii

noastre e acela de a lega prietenii și de a te abate de la relații beligerante.

6

În fond, trei ani trec mult mai lin dacă nu intri în conflicte ce puteau fi cu ușurință evitate.

2. Veniți de vă plimbați!

Luați contact cu orașul, priviți oamenii, simțiți înghesuiala; Altfel, nu veți putea niciodată să

acceptați universul spațial, să vă resemnați cu duritatea lui frapantă sau să vă însușiți regulile de

supraviețuire în București. Pentru că orice junglă, chiar și urbană, are regulile ei. Asfaltul vă va

urmări peste tot, arhitectura amorfă vă va anihila simțul estetic, indivizii vor atenta la porția

voastră de oxigen, dar voi, voinicii studenți, nu vă veți lăsa doborâți. Pentru că voi, eroi ai

familiei voastre, deținători ai propriului destin, v-ați avântat cu capul înainte spre a deveni parte

imanentă a acestui colos. Meritați pe deplin un rol stabil în societate și, de asemenea, un bonus:

plimbarea liniștită pe străzile cu încărcătură istorică. Doar aveți abonamentul la transport redus

cu 50%, profitați pe cât se poate. Iar pentru cazurile mai dificile, gratuitatea biletelor de tren vă

va nutri dorința de a vă întoarce acasă, chiar și pentru două zile, timp în care vă veți depune toate

greutățile săptămânii la masa familiei, alături de toate bunătățurile pregătite de ai voștri.

Pentru studenții din capitală, statutul de student prezintă un motiv în plus de da dovadă de

consecvență valorilor morale bucureștene: „Deși orașul îmi aparține, o reducere nu strică

niciodată..ori, o intrare liberă la Grădina Botanică, datorata carnetului de student de la

Universitatea din București”.

3. Absorbiți și Absolviți

Dacă vreodată v-ați gândit cum ar fi să aveți o super-putere, acum este șansa voastra. Sunteți,

prin natură, caractere spongioase. Umpleți-vă lacunele, căutați, verificați, însușiți informații.

Astfel, cel mai important, citiți! Orice vedeți, orice vă captează (sau în aparență nu) atenția, orice

vi se oferă, treceți prin filtrul personal. Cursurile sau, în mod particular, bibliografia obligatorie,

nu este totul. Universul cunoașterii, dragii noștri, se numește așa cu un motiv.

Să presupunem un context: vă aflați în a treia zi de practică la o mare agenție și deodată se

ivește pe buzele tuturor colegilor voștri un subiect cald din media, fără să fie bine conturat în

detalii, din nicio parte. Dar voi, ca niște adevărați stalkeri de metrou, vă amintiți că ați citit

7

deodată cu domnul care a coborât la Eroilor, un întreg articol despre acest subiect în ziarul pe

care îl răsfoia. Ba mai mult, aveți și un punct de vedere puternic în acest sens. Cine câștigă

aprecieri?

Bineînțeles, informatul.

Percepția diferă, însă, vă putem confesiona că orice informație va fi de un real ajutor într-un

moment anevoios. Dovediți-vă destoinicia intelectuală în timpul examenelor, în perioada

internship-urilor, ori pe durata seminarelor. Perioada învățării mecanice a luat sfârșit. Nu vom

preaslăvi un nou rege, căci nu este vorba despre decesul celui curent însă, cu fiecare pas ce se

apropie de Universitatea din București, aveți posibilitatea de a vă înălța pe unul dintre piedesalii

vieții. Actele de cavalerism vor fi scrise de fiecare în parte, iar spadă vă va fi pixul.

Bine ați venit la Universitatea din București!

Articol realizat de Elena Filimon și Chelu Cosmin-Cristian (Hari), Comunicare și Relații

Publice, anul al III-lea, Facultatea de Litere, Universitatea din București

8

Reminder: cea mai tare vară,cel mai cool an universitar

Urez Bun Venit în Noul An Universitar bobocilor mici și bobocilor mari, cei care ușor,

ușor se îndreaptă către o carieră de succes clădită în incinta Universității BUCUREȘTI, pe

băncile ticsite cu atâtea materiale de cursuri și seminarii.

Și cum imi doresc să păstrăm acest vibe pozitiv tot anul și să pășim cu dreptul, haideți să

trecem în revistă ( atât la propriu, cât și la figurat ), cele mai spectaculoase evenimente ale

acestei veri încărcate cu amintiri de pus în ramă.

Cu toții cunoaștem marele Festival Untold, unde, în această vară, peste 300.000 de

persoane atât din țară, cât și din străinătate au petrecut alături de artiștii care au ținut în priză

publicul spectator.

Potrivit adevărul.ro din data de 7 august 2017, cele mai importante concerte din cele 4

zile s-au desfășurat după următorul program;

JOI: Hardwell, Axwell&Ingrosso, MØ, Charli XCX, Dillon Francis, Sven Vath, Dubfire

VINERI: Ellie Goulding, Dimitri Vegas&Like Mike, Tujamo, Jasmine Thompson, Don Diablo,

Lost Frequencies, Solomon.

SÂMBĂTĂ: Armin van Buuren, Marshmello, Tinie Tempah, Hurts, Sunnery James&Ryan

Marciano, Sander van Doorn, Loco Dice, Chris Liebing.

DUMINICĂ: Martin Garrix, Afrojack, Steve Aoki, Alan Walker, Example&DJ Wire, Redfoo,

Jamie Jones, Steve Lawl.

9

Sursa foto: https://www.dcnews.ro/

Sursa foto: Mihai Marin, CRP; anul III

10

Dacă Untold a facut furori, ce puteți spune de Neversea?

Festivalul s-a desfășurat în perioada 7-9 iulie, la Constanța. Peste 150 de artiști

internaționali au urcat pe scena festivalului Neversea 2017. Printre aceștia s-au numarat : Tiesto,

Afrojack, Fatboy Slim, Jason Derulo, Rita Ora, Year&Years, Nicky Romero, Fedde Le Grand și

Dua Lipa, unele dintre cele mai în vogă personalități muzicale ale momentului.

Sursa foto: www.anyplace.ro

11

Pentru a încheia acest articol apoteotic și pentru a menține topul clasamentului,țin să menționez

despre Tomorrowland,cel mai așteptat Festival de muzică electronică și unul dintre cele mai mari

evenimente dance de la nivel internațional. Festivalul s-a desfăsurat anul acesta între 21-30 iulie

2017 în Belgia și a strâns numeroși fani înfocați ai muzicii.

Sursa foto: fistintheair.com

Acestea fiind spuse, să ne întorceam de la sunetul muzicii bune la sunetul ecoului sălilor

din Universitate care așteaptă să fie umplute cu studenții proaspăt întorși din vacanță.

Vacanța a trecut, facultatea a început !

P.S : Daca ați trăit experiențe la vreun festival menționat mai sus, vă invit să ne trimiteți impresii

și fotografii la adresa redacției.Așteptăm cu nerăbdare.

Ana-Maria Iancu

Studentă, CRP, anul III, Facultatea de

Litere, Universitatea din București

12

SALUTARE TUTUROR!

Este luna octombrie, o lună a schimbărilor. Natura începe să-și schimbe haina, iar unii

dintre noi intrăm într-un nou ciclu, o nouă etapă, și anume facultatea.

Eu sunt anul III deja și îmi pare foarte rău că în curând călătoria aceasta se va sfârși. A fost

cea mai extraordinară perioadă de până acum. În acest număr al revistei noastre aș vrea să vă

povestesc puțin despre experiența mea din prima zi de facultate.

Am avut cea mai frumoasă vară, întrucât intrasem la facultatea mult dorită și gândul primei

zile de facultate nu mi-a dat pace în tot acest timp. Sosește data de 5 octombrie, iar eu eram

foarte încântată, emoționată și ușor panicată...toate în același timp. Vin din provincie, iar trecerea

de la un orășel micuț precum al meu la gigantul București a fost destul de bruscă. În prima mea

zi de facultate m-am rătăcit, deoarece am luat autobuzul greșit. Și voi vă veți rătăci poate, dar să

nu vă panicați. Cea mai bună soluție este să întrebați oamenii sau să apelați la ,,sfântul waze”.

Într-un final am ajuns la Universitate. O mulțimeee de studenți erau aici. Bun...acum care

sunt de anul I? Am întrebat voluntarii asociației de la Litere care se aflau acolo pentru a ne ajuta

pe noi, bobocii să ne orientăm mai bine prin imensa facultate și m-au îndrumat spre bibliotecă,

locul unde era o parte din colegii mei. Nu cunoșteam pe nimeni, dar ajunsă acolo am început să

fac cunoștință cu ei. Un sfat pe care vi-l dau este acela de a încerca să fiți cât mai sociabili. Știu

că există teama de a fi respinși, dar gândiți-vă că și ei sunt la fel ca voi..boboci veniți din

provincie, unii poate sunt și din oraș, care nu cunosc nici ei pe nimeni, dar care au câteva lucruri

în comun cu voi- primul ar fi însăși alegerea facultății și a specializării.

Îmi aduc aminte cu mare drag că prima persoană cu care am intrat în contact mi-a devenit și

cea mai bună prietenă. După ce am făcut turul bibliotecii care apropo este foarte frumoasă, am

mers în amfiteatru unde avea loc deschiderea de an. Domnul decan ne-a vorbit foarte frumos

despre această facultate și despre experiența pe care o vom avea aici. Ne-au fost prezentați și

domnii profesori ai specializării noastre, iar fiecare a descris în câteva cuvinte cursurile pe care

urmau să le predea.

În acest timp noi începusem să ne cunoaștem mai bine și la finalul ceremoniei se formase

deja grupuri și se legase prietenii. Am ieșit cu noii mei prieteni la un pub de prin apropierea

Universității și am început socializarea. Surprizător mulți erau din provincie la fel ca mine, dar

din orașe diferite. Eram foarte încântată că avem un grup diversificat, dar în același timp cu

valori asemănătoare. Aproape toți ajusese aceeași experiență ca și mine, și anume rătăcirea prin

oraș. Și ei se confruntau cu problema aceasta a cunoașterii Bucureștiului, așadar am hotărât ca

după plecarea de la pub să facem o plimbare prin gigantul oraș.

Aceasta a fost experiența mea din prima zi de facultate. Mi-aș dori extrem de mult să citesc și

experiețele trăite de voi. Dacă vreți să împărtășiți cu voi momentele petrecute în prima zi de

facultate vă așteptăm poveștile pe site-ul revistei. Să aveți mult succes în noul an!

Sima Elena Mădălina, studentă, anul III, CRP,

Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

13

Despre haos, jurnalism și oportunitățile absolvenților CRP pe piața

muncii în România

Interviu cu Ciprian Plăiașu

Pe aleile urbei toamna își iscălește numele în cerneala primelor frunze ruginii, iar

studenții își reiau lungul drum al slovelor pe care trebuie să îl pargurgă până la recolta succesului

din vara următoare. Noi, urmând să ne alăturăm vouă, dragi citiori, în acest pelerinaj, am decis să

vă oferim înainte o radiografie – scurtă dar brutal de sinceră, a relației dintre

studentul/absolventul unui program de Comunicare și Relații Publice și jurnalismul românesc.

Pentru aceasta l-am contactat pe Ciprian Plăiașu, content manager la revista Historia și

coordonator editorial online la revista Historia.ro (Adevărul Holding) și președinte al Asociației

Turism Istoric.

1. Care sunt așteptările dumneavoastră cu privire la pregătirea absolvenților de studii

superioare, în domeniile Comunicare și Relații Publice, care doresc să se angajeze pe un post de

jurnalist?

Cred că fiecare angajator în parte își dorește personal competent. Din păcate nimeni nu

mai are răbdare cu tânărul absolvent, iar domeniul acesta al comunicării, indiferent că vorbim

despre despre PR sau jurnalism, este unul care a suferit numeroase trasformări din 1990 încoace.

14

Aceste transformări rapide au dus la o

ruptură între școală și piața muncii. Altfel

spus, un absolvent care vine din facultate,

fără să fi făcut practică sau să fi muncit

într-o redacție, este prea puțin pregătit să

își înceapă activitatea. Un redactor șef, un

editor coordonator sau chiar și un redactor

își va dori volumul său de muncă să nu

crească prin venirea tânărului său coleg,

prin prisma faptului că el nu știe să facă

mai nimic din cerințele de bază din

redacție.

2. Care este realitatea pe care o

confruntați în momentul în care

absolvenții vin să se angajeze pe un post

de jurnalist?

Nimeni nu se așteaptă ca cel care vine de pe băncile școlii să aibă o agendă de telefon

plină de surse, dar se așteptă ca să aibă măcar o bună cultură generală și cunoștințe tehnice în

ceea ce privește realizarea articolelor sau a materialelor de presă. Mulți dintre cei care vin la

interviu au pretenții financiare mari și foarte puține cunoștințe. Dacă vorbim de jurnalismul

online, prezent azi în toate redacțiile, cunoștințele pretendenților sunt aproape inexistente sau

preluate din modelele, de slabă calitate, prezente deja în media românească.

3. Care sunt principalele deosebiri pe care le-ați remarcat la generațiile actuale de

absolvenți/specialiști față de generațiile care au absolvit anterior anului 2000? Dar față de

generațiile care au absolvit anterior anului 1990?

În trecut mulți dintre jurnaliștii aspiranți aveau o cultură generală bună în multe

domenii. În plus dinamica mult mai redusă decât cea din redacțiile de azi, permitea o

Instantaneu din timpul workshopurilor de

jurnalism online și fotografie derulate de către

Asociația Turism Istoric. Ciprian Plăiașu este

coordonator de proiect. Cursul de Jurnalism

online și Fotografie este unul dintre proiectele

gratuite pentru tineri și studenți despre care face

vorbire în interviu

15

perfecționare și o adaptare a tinerilor jurnaliști. Azi tinerii ar trebui să fie dispuși să facă stagii de

practică în redacții pentru a dobândi abilitățile și competențele necesare și pentru a înțelege

diferențele față de lucrurile învățate la cursuri.

4. Care ar fi recomandarea dumneavoastră pentru un (o) student(ă)/absolvent(ă) în

vederea compatibilizării sale cu cerințele jurnalismului modern? Dar workshop-urile? Sunt o

soluție viabilă?

Să învețe bazele jurnalismului și ale comunicării la facultate. Să caute tot felul de

cursuri/ conferințe/ ateliere de lucru/ workshopuri opționale (sunt foarte multe și gratuite) pentru

a se expune la informațiile noi din piața muncii. Să facă stagii de practică prin diverse redacții

pentru a putea să se obișnuiască cu ritmul de lucru (uneori foarte obositor) și cu cerințele

jurnalismului și ale PR-ului actual.

5. Ce alte oportunități de angajare se întrevăd pentru un (o) absolvent(ă) de Comunicare

și Relații Publice, afară de domeniul jurnalismului?

Instantaneu cu Ciprian Plăiașu la Historia, la un interviu luat

jurnalistului american, de origine română, John Florescu

16

Sincer, nu pot să mă pronunț. Dacă ar fi să ne raportezi strict la lucrurile învățate în

facultate poți încerca în tot felul de departamente de comunicare ale statului român sau ale

ambasadelor (în contextul în care stăpânești limba respectivă foarte bine), dar, atenție, ce are

senzația un absolvent de comunicare că știe să facă, poate fi învățat rapid din practică de alți

absolvenți cu background socio-uman. De multe ori pentru profesii ca jurnalist, specialist

marketing sau PR, apare o competiție pe care absolventul de Comunicare și Relații Publice o

consideră „neloială” cu cei de la Litere, Sociologie, Științe Politice, Istorie sau alte domenii

asemănătoare. Toți aceștia ar putea fi mai ofertanți pentru un redactor șef, din cauza bagajului de

cunoștințe specializat într-un anumit domeniu.

Absolventul de Comunicare și Relații Publice poate face și el același lucru ca mulți din

aceeași zonă a absolvenți cu background socio-uman: să se reprofileze în alte domenii de lucru

folosind prea puțin din ce a învățat (ex. o sumedenie de companii multinaționale unde fructifici

din educația anterioară, cel mult cunoștințele de limbă străină)

6. Cum vedeți trecerea spre mediul online a jurnalismului în general? Dar a

jurnalismului românesc?

Jurnalismul online nu este viitorul, ci prezentul! Cine crede că azi ai putea rezista fără o

versiune online a publicației tale se înșeală. Deja multe ziare mari au optat pentru varianta de a

rămâne doar în online. În plus libertatea de exprimare și costurile reduse pe care ți-o oferă acest

domeniu a creat tot felul de oportunități de tip free-lancing folosite de tineri: bloguri, vloguri

(canale de Youtube), site-uri etc. Problema se pune cum ne exprimă în aceste canale. Mulți o fac

empiric, urmărind modele „de succes” care însă sunt departe de o exprimare jurnalistică

deontologică și se plâng ulterior că sunt luați în derâdere pentru calitatea materialelor publicate.

Această oportunitate există și în România și sper ca tinerii să o îmbrățișeze nu doar cu entuziasm,

ci și cu responsabilitate.

17

7. Cum vedeți conexiunile dintre Jurnalism și domeniul publicitar în practica

românească?

Jurnalismul este legat de publicitate direct. Vânzarea de exemplare acoperă în foarte

puține cazuri costurile. Fără aportul publicității publicațiile mor. Când vine vorba de publicate și

de jurnalismul online sintagma se reduce la vânzarea numărului de afișări. Teoretic cu cât ai mai

multe afișări cu atât mai bine. Teoretic! Pentru că azi costul miei de afisări este destul de mic. Și

așa se intră intr-un cerc foarte vicios, ca să faci trafic mare ai nevoie de articole multe și de

interes, și pentru că nu poți susține acest ritm vei pierde din calitatea articolelor și vor apărea

titluri bombastice pentru click. Scăderea calității articolelor generează o scădere a prețului oferit

la mia de afișări și ca să acoperi această scădere vei merge cu articole și mai multe și pentru că

nu ai personal suficient, mult mai slabe calitativ.

Ciprian Plăiașu în cadrul emisiunii Dezbaterile Historia, emisiune difuzată la Adevărul

Holding în fiecare vineri de la ora 11. Ciprian Plăiașu este co-moderator al emisiunii

18

8. De ce un jurnalist, după câțiva ani de presă, părăsește domeniul și migrează spre alte

orizonturi profesionale?

Pe scurt: program haotic, volum mare de muncă, stres, salarii mici compartiv cu orele

de muncă, prea puțină recunoaștere a efortului depus, instabilitate financiară mare a celor mai

multe publicații din presa românească sau chiar apartenența politică fățișă a unora dintre

publicații.

9. Care ar fi soluțiile pe care le întrevedeți pentru a diminua/ limita această migrație?

Nu am o soluție. Piața muncii se reglează singură. Singurul lucru pe care îl pot spune

cuiva care vrea să își înceapă o carieră este să se intereseze înainte de a porni la drum. Sunt

foarte mulți tineri care se orientează către jurnalism sau comunicare, dar oare știu ce au ales? Sau

sunt foarte mulți care ajunși la finalul studiilor se scârbesc de mediul în care încep să lucrează,

dar din păcate sunt prea timizi să încerce să rupă cercul vicios și să pornească un proiect editorial

de calitate. Cred că sunt mulți care au lucruri de spus, dar se rezumă la ce au de făcut zilnic într-o

redacție care nu îi reprezintă și care le omoară elanul și entuziasmul.

Articol redactat de Vlad Teodor Petcu

Universitatea Titu Maiorescu – Facultatea de Științe Sociale, Politice și Umaniste –

specializarea Comunicare și Relații Publice - Anul III ZI

19

Arta publicităţii este o manieră de a „construi semnul”, în acelaşi timp de a semnifica

un lucru şi de a dispune în jurul acestui lucru semne, deci o artă de a numi şi de a capta.

Rom se poziţionează ca un brand autentic românesc, sub sloganul „Senzaţii tari din

1964!”, simbol al naţionalismului şi al românismului.

Folosirea tricolorului pe ambalajul ciocolatei a ajutat produsul să genereze stimuli

culturali în mintea consumatorului, prin două mecanisme simple: sugestiv - prin imagine şi

persuasiv - prin folosirea unui simbol puternic – tricolorul.

Aflat pe piaţa românească de 46 de ani, brandul Rom a apelat, în anul 2010, la o

campanie de repoziţionare: tricolorul românesc de pe ambalajul produsului (simbolul iconic care

a oferit identitate în timp produsului) urma să fie înlocuit cu steagul american. Spotul publicitar

menit să anunţe această schimbare are ca protagonist un om de afaceri american care prezintă

noul ambalaj sub motivaţia: „Acum şi românii pot să strălucească!”.

NOUL ROM: UN BATON DE CIOCOLATĂ DE TRADIȚIE CU O IMAGINE

COOL! "THE TASTE OF COOLNESS"

UN BRAND PUTERNIC SE SCHIMBĂ DUPĂ 46 DE ANI DE ISTORIE CA SA FIE

IUBIT DE TINE!

CELE TREI CULORI DE PE AMBALAJ AU FOST ÎNLOCUITE CU SIMBOLUL

AMERICAN, SPIRITUL NAȚIONAL A FOST DAT LA O PARTE DE CEL LIBER,

NEÎNFRÂNT ȘI PLIN DE OPTIMISM EXPRIMAT ÎN "VISUL AMERICAN".

NOUL ROM ESTE UN BRAND CARE ÎNTINEREȘTE DE DRAGUL TĂU,

CARE IMPUNE RESPECT, MÂNDRIE, ELIBERARE, SPIRIT DEMOCRATIC. NOUL ROM

ESTE ACTUAL, CONECTAT LA VALORILE TALE, PARTE DIN CULTURA URBANĂ.

NOUL ROM ESTE AȘA CUM ÎȚI PLACE: ÎNDRĂZNEȚ!

20

Anunţul a reuşit să evoce în români dragostea de ţară, un mini-exerciţiu de patriotism

care a trezit reflexe de autoapărare faţă de

propria identitate. Campania „Senzaţii tari

româneşti” a adus în atenţie produsul la nivel

naţional şi a reactualizat în conştiinţa colectivă

valorile pe care acesta le promovează. Pornind

de la ideea că românii suferă de un patriotism

„reactiv” care se activează atunci când cineva

atentează la simbolurile naţionale, compania de

publicitate McCan a lansat o adevărată mişcare

media pentru a testa reacţiile consumatorilor.

Conţinutul mesajului publicitar este în

mod clar cultural, mărturie a civilizaţiei,

profesiune de credinţă şi percept moral, canon

estetic şi criteriu aproape oficial de bun gust,

într-o oarecare măsură mod de viaţă. Mesajul

publicitar exprimă stilul de viaţă nu numai în dimensiunea lui vulgar materială, ci şi în

dimensiunea lui etică: valoarea produsului este dată de timp (64 de ani pe piaţa românească),

gust („ROM are un gust ciudat, neconvenţional, nesupus standardelor «occidentale». Dar asta

ţine de specificul românesc, de moştenirea papilelor acestui neam, care preferă senzaţiile tari, sub

toate formele”), de ambalaj (imaginea tricolorului ca simbol al naţionalităţii române);

simbolistică (datorită utilizării unui simbol specific naţional, consumatorii simt că acest produs îi

reprezintă), dimensiunea imaginară (din produs, ciocolata devine imagine de sine). Spoturile la

ciocolata Rom fac parte din ceea ce în literatura de specialitate se numeşte „publicitate

integrativă” cumpărarea este condiţionată de faptul că acel produs este 100% românesc, iar

achiziţionarea lui este o dovadă de apartenenţă socială. Întreaga mişcare a fost o revenire la

valorile care facilitează integrarea socială a individului, o dovadă a faptului că elementele de

cultură, adânc împământenite în conştiinţa colectivă, nu pot îmbrăca brusc un alt veşmânt, nu pot

lua o altă identitate pentru că definesc societatea/oamenii în/pentru care a luat naştere.

Brandul Rom Tricolor îşi propune, prin spoturile promovate, să păstreze spiritului

autentic românesc. Produsul este învestit cu valenţă : pe de o parte, valoarea lui obiectivă

21

(produsul în sine, transmis în timp), iar la celălalt pol se află valoarea lui simbolică (aduce

aminte de o perioadă importantă din istoria poporului român). Spoturile publicitare la ciocolata

Rom (Rocker-ul, Vizita de lucru) doresc tocmai aducerea în prim-plan a unor realităţi aferente

anilor de început ai mărcii. Publicitatea îşi relevă în acest mod rolul de intermediar între

generaţii, regulator social, mijloc de inovaţie, creator de normă, transformând, în final, imaginea

construită în reper cultural.

Daliana Florentina Cruceru

Universitatea Titu Maiorescu – Facultatea de Științe Sociale, Politice și Umaniste –

specializarea Comunicare și Relații Publice - Anul III ZI

Sursa foto: romautentic.ro

22

Comemorări, tradiții și obiceiuri

Luna octombrie, a doua lună de toamnă, vine cu ploi, vreme mohorâtă și aduce melancolie în

sufletele noastre. În Statele Unite ale Americii, însă, octombrie este o lună plină de veselie și

voie bună deoarece toți așteaptă nerăbdători Halloween-ul. Noi românii, o sărbătorim pe Sfânta

Parascheva și ne prețuim valorile, reamintindu-ne de câteva personalități importante care ne

privesc acum din ceruri.

Nicolae Teclu a fost un chimist recunoscut internațional,

născut la Brașov, la data de 18 octombrie 1839.

Acesta a fost membru al Academiei Române din 1879 și

susținător al ideii de eliberare națională a românilor din

Transilvania. A terminat Institutul Politehnic din Viena, secția

Chimie, și Academia de Arte Frumoase din München, secția

Arhitectură și a devenit profesor de Chimie la Colegiul

Național ''Andrei Șaguna'' din Brașov.

În anul 1890, Nicolae Teclu a obținut un brevet pentru

inventarea arzătorului cu mecanism de reglare a raportului

dintre aer și gaz (becul). Folosirea acestui tip de arzător a fost

răspândită în România, dar și în întreaga lume.

Sursă foto: wikipedia.org

23

Omul de știință a decedat în iulie 1916, la Viena și a lăsat în urmă o serie de aparate de laborator

păstrate în prezent la Universitatea din București.

Laura Stoica a fost cântăreață și compozitoare de muzică

pop rock și actriță născută la Alba Iulia, în data de 10

octombrie 1967.

Aceasta este cunoscută pentru cântecele ei ce au ajuns la

inima românilor prin profunzimea emoției și a mesajului

transmise de acestea. Mai cunoscute sunt: „Un actor grăbit”,

„Mai frumoasă”, „Nici o stea”, „Focul”.

În ceea ce privește cariera actoricească, Laura Stoica a

încântat oamenii de nenumărate ori, de pe scena Teatrului

„Toma Caragiu” din Ploiești.

Frumoasa artistă a decedat tragic, într-un accident de

mașină, în data de 9 martie 2006, pe când se întorcea de la

un concert susținut la Urziceni. Aceasta a murit alături de

omul ce avea să îi devină soț și de prunctul ce îl purta în

pântece.

Ea a devenit ceea ce cânta, „un actor grăbit care pleacă imediat ce piesa a luat sfârșit”.

Sursă foto: http://i0.1616.ro/media/441/2681/33742/15015409/7/61433530.jpg?width=586

24

Sfânta Parascheva este ocrotitoarea oamenilor aflați la nevoie, alinându-le suferința și este

sărbătorită pe 14 octombrie.

Sursă foto: http://str2.crestin-ortodox.ro

Este cunoscută și sub numele de Sfâna Vineri și considerată ocrotitoarea Moldovei. A trăit în

prima jumătate a secolului al XI-lea și s-a născut în Epivat (azi Boiados) în Tracia, pe țărmul

Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, unde s-a oprit după ce a plecat de acasă. Timp

de cinci ani a stat la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, de unde a plecat spre Ierusalim.

În Țara Sfântă s-a dus la o mănăstire, unde a postit și s-a rugat. Ea a murit la vârsta de 27 de ani,

la Epivat.

În ziua de 14 octombrie, se dă de pomană pentru sufletul celor morți, evitându-se poamele

cu cruce, nucile, castraveții sau pepenele roșu. În schimb, este bine de oferit de pomana must sau

vin roșu, pâine sau lipie. În credința populară, Sfânta Vineri este cea care ajuta tinerele să se

mărite cu cel sortit de Dumnezeu, dar și pe femeile însărcinate. Acestea din urmă trebuie să dea

pomana unor copii săraci, pentru a avea parte de o naștere ușoara, iar pruncul să fie ferit de boli

și deochi. În această zi, ciobanii nu au voie să cioplească, dacă nu vor ca mieii să iasă tărcați și,

de asemenea, încep să își pregătească oile pentru iarnă.

De Sfânta Parascheva, aflăm cum va fi vremea în lunile următoare. Dacă oile dorm înghesuite

una în cealaltă, iarna va fi lungă și friguroasă, iar dacă dorm risipite, va fi blândă.

Ca în orice zi de sărbătoare, de Sfânta Parascheva nu ai voie să speli, să calci, să faci mâncare

sau alte treburi prin gospodărie, altfel, se spune că vei avea dureri de cap și ochi. Femeile nu au

voie să toarcă sau să coasă, iar dacă o vor face o să le iasa negi pe mâini. Dacă bărbații vor

munci în această zi, casa le va fi lovită de trasnet și peste ea o să cadă grinda.

Se spune că Sfânta Parascheva alungă furtunile și este responsabilă pentru belșugul din

gospodăriile oamenilor.

25

Halloween-ul se sărbătorește în noaptea de 31 octombrie, când copiii colindă vecinii cu bine

cunoscuta replică „Trick or treat” ce reprezintă un fel de amenințare conform căreia persoanei

care nu dăruiește copiilor dulciuri sau alte „recompense”, i se va face o farsă.

Bineînțeles, Halloween-ul nu este o sărbătoare cu origini românești, dar am preluat-o și noi

românii, mai mult sau mai puțin. Are origini celtice și s-a răspândit în secolul al XIX-lea prin

intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii.

În ceea ce privește etimologia, denumirea acestei sărbători provine din limba engleză, de la

expresia „All Hallows' Even”, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care

Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental, catolic și

protestant, deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie.

Simbolul Halloween-ului este acel dovleac sculptat și luminat din interior. El reprezintă

„Lanterna lui Jack”. De asemenea, reprezentative sunt costumele și deghizările copiilor în

diverse personaje înfricoșătoare, cum ar fi: fantome, vrajitoare, vampiri, zombi și multe altele.

Nu de foarte mult timp, România a importat această sărbătoare și, în luna octombrie, prin

magazine putem găsi costume și accesorii reprezentative Halloween-ului. Este acest lucru o

greșeală? Cei patrioți ar spune foarte ferm că este inadmisibil, dar la noi, sărbătoarea americană

nu a prins amploarea suficientă încât să ne sune la ușă în noaptea de 31 octombrie copii care ne

cer dulciuri. Cei mai deschiși către nou și către diversitate culturală îmbrățișează cu drag această

sărbătoare și le-ar plăcea să o preluăm în detaliu.

Totuși, fiecare popor are tradițiile și obiceiurile lui și ar trebui să prețuim și să valorificăm ceea

ce este pur românesc. Ne sunt de ajuns colindele din preajma Crăciunului pentru a realiza că noi,

românii, sărbătorim totul în felul nostru și sorcova de Anul Nou pentru a ne da seama că avem

ceva deosebit în orice urare și în orice sărbătoare.

Voi sunteți pro sau contra Halloween-ului? Așteptăm răspunsurile voastre în poșta redacției!

Rubrică realizată de Andreea Visu,

Comunicare şi Relaţii Publice, anul III, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

26

„Ce înțelept șarpe cu clopoței” sau de ce mass-media sunt un „Wagner” al societății românești

contemporane ( partea I )

Vlad Teodor Petcu

Comunicare și Relații Publice – Anul II

Facultatea de Științe Sociale, Politice și Umaniste

Universitatea Titu Maiorescu București

Motto:

„Wagner rezumă modernitatea. N-avem ce face, trebuie să începem prin a fi

wagnerieni...”

(Friedrich Nietzsche)

În urmă cu aproape un secol, Friedrich Wilhelm Nietzsche descoperă „cazul Wagner”

(Nietzche:2004), o situație care avea să îl frământe de-a lungul vieții sale prin complexitatea

dual-antagonică în care se poziționa creația wagneriană față de valorile culturale și morale, cu

27

modernitatea sfârșitului de secol al XIX-lea – începutului de secol al XX-lea, cu societatea

germană și, în final, inclusiv cu ea însăși.

Aplecându-ne cu osebită atenție asupra acestei lucrări, acestei spețe ce emană unicitate,

putem lesne distinge, în primul rând, o serie de trăsături discriminatorii pe care actualitatea

societății românești de început de mileniu trei le oblicește, le revizuie și, sub hlamida

Comunicării, le atribuie de bună voie, conștient sau fără de știință, unui alt „Wagner”: mass-

media.

În al doilea rând, bazându-ne pe douăsprezece trăsături considerate fundamentale, dintre

cele observate de Nietzche la Wagner, constatăm că mass-media românești sunt un „Wagner”

artificial, mult mai afectat la nivelul configurației și mult mai potent sub aspectul influențării

publicului, dar care comportă, în actualitatea post-transmodernistă, aceleași efecte ale

relativismului cultural precum alte domenii de manifestare a individului sau a grupului de

indivizi în cadrul societății.

Având în vedere acestea, înainte de a analiza, în mod detaliat, acest nou „caz Wagner”,

aspecte ce vor face obiectul unor lucrări ulterioare, ne propunem ca, în prezentarea de față, să îl

definim pe „Wagner” al societății românești de început de mileniu trei.

O primă analiză o putem realiza pornind de la expunerea analitică simetrică a creațiilor

wagneriene cu funcțiile mijloacelor de comunicare mass-media (Bertrand:2000):

1. Să observe mediul înconjurător. Mass-media îndeplinesc această funcție atât prin

supravegherea celor trei puteri, cât și prin obținerea informației, trierea ei, interpretarea acesteia

și apoi diseminarea sa,

Mass-media, precum Wagner odinioară, au putut observa decadența societății, însă,

ulterior momentului identificării simptomelor, tot aidoma „înțeleptului șarpe cu clopoței”, și-au

asumat identitatea de decadente, identitate în care societatea era înveștmântată.

(Nietzsche:2004:p 8) Primul lucru pe care Wagner îl face este de a ne oferi „o lupă” prin care,

dacă privim, realitatea se deformează și își pierde credibilitatea. (Nietzsche:2004:p 14)

Hiperbolizarea și exagerareasunt principalul mijloc la care Wagner apelează în acest sens, de aici

rezultând și alte elemente caracteristice, precum superioritatea sa, ca om și instituție, în fața

tuturor. (Nietzche:2004:p 14) Aceste caracteristici, pentru „noul Wagner”, sunt cel mai bine

observabile atunci când vorbim despre instituirea unui set de principii călăuzitoare în realizarea

produselor mass-media destinate publicului.

28

Cel mai celebru și elocvent exemplu al acestei teze ne este conferit de către postul de

televiziune Ocram TV1. Deținut de către Dan Diaconescu, postul de televiziune fenomen2 al

anilor 2000 – cunoscut în rândul publicului și ca OTV, și-a asumat încă de la începutul emisiei

identitatea publicului țintă, adoptând prezentarea tabloidizată a știrilor drept stil și degradarea

umană drept resursă inepuizabilă de subiecte jurnalistice. În anul 2013, Mircea Toma – la acea

vreme președintele Asociației de Monitorizare a Presei, afirma într-un interviu3 că „OTV-ul a

fost locomotiva dezastrului pentru România pentru că a atras și celelalte televiziuni pe o spirală

descendentă a răului, a încălcării regulilor și a tabloidizării.” (M. Voinea, C.

Delcea:2013:paragraful 5)

Urmând tendințele publicistice ale presei tipărite de la sfârșitul secolului al XX-lea

(1990-2000) (M. Petcu:2000:p 25), mass-media românești au fost fascinate de specificitatea

politicului românesc (așa cum au arătat specialiștii4, în România există o preudo-politică,

consecință și, deopotrivă, cauză a relativismului cultural), pe care l-au exploatat agresiv,

îndepărtând publicul sau unul ori mai multe segmente al publicului de oferta sași atrăgând un

public „afiliat” partizanatului politic al canalului media respectiv. O astfel de acțiune dezvoltă

funcția de înlănțuire a publicului neavizat, fără educație, într-un pseudo-efect de consumator

captiv5 al unor derapaje identitare și ideologice realizate prin zvonuri, dezinformări, știri false,

subiectivism, oferirea de informații în cantitate nesemnificativă sau de calitate îndoielnică și

lipsa profesionalismului (M. Petcu:2000:p 251).

Două situații adeseori întâlnite și identificate de specialiști în activitățile mass-media

post-decembriste românești sunt uniformizarea interpretărilor practicate și aglutinarea până la

identificare dintre informații factuale și interpretări (A.P. Iliescu în D. Șandru, S.

Bocancea:2011:p 26). Din perpetuarea aceluiași mesaj, identic sub orice perspectivă ar fi el

privit, de către mai mulți reprezentanți mass-media, putem observa un alt efect. Asemeni lui

Wagner, mass-media „îți repetă un lucru până la exasperare – până ajungi să-l crezi”.

(Nietzsche:2004:p 12) Astfel, așa cum vom descrie în această serie de lucrări, publicul capătă un

1 Postul de televiziune a funcționat în perioada 19 decembrie 2000 – 22 ianuarie 2013. 2 Aceasta a fost „motorul” înființării și ascensiunii partidului parlamentar Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PPDD). 3 Citatul este reprodus așa cum apare în citarea din articolul „OTV. Cei 11 ani care au murdărit România”, redactat de Mihai Voinea și Cristian Delcea pentru Adevărul în data de 23 Ianuarie 2013. Adresa web a articolului de unde sunt preluate informațiile se regăsește în bibliografie. 4 Dintre aceștia menționăm pe Andrei Marga, Doru Pop, Vasile Popescu, etc. 5 Bazat pe„ senzațional”

29

behaviourism mecanicizat prin care asimilează un adevăr de netăgăduit, „adevărul manifest” pe

care mass-media îl vor disemina.

2. Să asigure comunicarea socială. În acest sens, mass-media elaborează compromisuri.

Jurnalistul român, metamorfozat în „expert” in promptu și ad-hoc, la momentul

conferirii „expertizei” devine concomitent subiect și obiect al derapajelor mass-media. Acesta nu

mai veghează la respectarea principiilor enunțate de Habermas în ce privește dialogul

generalizat, precum civilitatea și raționalitatea dezbaterii, ci este mult mai atent la a salvgarda

interesele economice, politice și de rating stabilite de „politicile editoriale mileniale”6 (G.

Bondor în D. Șandru, S. Bocancea:2011:p 33; M. Bălășescu:2013:pp 100-109)

Un alt compromis comunicațional făcut de mass-media contemporane este legat de

afectarea ritualității comunicaționale a societății. Spre deosebire de a doua jumătate a secolului al

XX-lea, când mass-media contribuiau prin inițierea și dezvoltarea de ritualuri ce puteau stabili

tipologii de comunicare, în prezent ele vin în întâmpinarea unor ritualuri pre-existente la nivelul

grupurilor de indivizi, bazate pe stereotipuri, pe care le perpetuează la nivelul întregii societăți.

(P. Sorlin:2002:pp 64-65)

Dimpreună cu ascensiunea cantitativă a tipologiilor de interacționare dintre mass-media

și public în zona de online, calitatea interacțiunilor și-a păstrat structura compozițională existentă

în prima decadă a mileniului al III-lea (pornind de la interacțiuni pasiv-pozitive și continuând cu

cele de tipul pasiv-agresivă, pasiv-negativă și agresiv-negativă). Deoarece utilizatorii (publicul

mass-media din mediul online) acordă mai degrabă un grad ridicat de încredere altor utilizatori

sau segmentului de public care este practicant al „jurnalismului cetățenesc”, decât jurnaliștilor

profesioniști, suntem în dezacord cu teza enunțată de specialiști conform căreia dubla

interacțiune (public – public și mass-media – public) conferă instituțiilor media o mai mare

credibilitate. (T. Tasențe, N. Ciacu:2014:pp 36-37). Aceasta doar accentuează criza identitară a

mass-media românești post-decembriste.

3. Să ofere o imagine a lumii, dincolo de experiența personală a individului.

Așa cum evidențiază Adrian-Paul Iliescu (A.P. Iliescu în D. Șandru, S.

Bocancea:2011:pp 15-26), deși mass-media are datoria de a prezenta în mod imparțial

6 Prin „politicile editoriale mileniale” vom înțelege acele politici editoriale corespunzătoare temporal generației născute în perioada anilor 1980-2000, dar și post 2000, până în ziua de astăzi, care includ una sau mai multe valori negative ale societății în mod direct sau adăpostite la aparența creării de valori pozitive, cărora le lipsește componenta etico-morală sau aceasta este afectată, iar deontologia și politicile editoriale sunt fundamentate de triada motrice economic-politic-rating.

30

informațiile, mesajul transmis în mod real este adesea supus „canonului adevărului manifest”.

Astfel, prin „montaj”, apare imposibilitatea unei imparțialități, a unei neutralități în raționamente

și, simultan cu aceasta, se dezvoltă afinitatea față de un personaj, de o caracteristică

informațională, de un mod de prezentare sau de un interes subsidiar, pe care o va transforma într-

un adevăr inflexibil, situat antipodal față de dinamica realității prezentate. Adevărul inflexibil

devine în acest fel de netăgăduit și afectează modul în care publicul va percepe diversitatea

părerilor divergente (va zămisli prejudecăți).

Mai mult, fenomenul de prezentare a unui adevăr incontestabil este, adeseori, întâlnit

într-un raport de reciprocă influențare cu un alt fenomen care prezintă caracter universal și care

este, de asemenea, generat de către mass-media: „sindromul lumii rele”. Deși cele două

fenomene contingente7 pornesc ideologic din același „Decalog de Realizare a produselor mass-

media”8, în ce privește „sindromul lumii rele” putem limpede observa obscuritatea conferită

realității înconjurătoare de către mass-media, prin acordarea unei priorități din ce în ce mai mari

informațiilor cu tentă negativă (violuri, crime, accidente, atentate, acte de agresiune și revoltă

violentă, etc.). Produsul final obținut și diseminat este o reprezentare teatrală, o mască mult mai

sumbră a realității, pe care publicul o percepe drept un truism prin excelență, datorită ritmului

accelerat de prezentare și a cantităților mari de informații prezentate de către media. (S.

Bohler:2009:p 20)

Genialitatea acestui „înțelept șarpe cu clopoței” se poate observa și prin stabilirea

personajelor garant de către mass-media. Adesea acestea sunt doar un produs al mass-media

românești postcomuniste. (C. Bocancea în D. Șandru, S.Bocancea: 2011:pp 40-41) Acestea sunt

fie alese, în urma unei selecții riguroase sau prin atragerea intelectualilor, astfel încât să

desemneze o categorie de public sau o ideologie semnificative față de barometrul valorilor

stabilite prin mesajele diseminate de mass-media, fie construite, aparent din neant, după matrițe

conforme intereselor directe și conexe ale reprezentanților mass-media. Pilonii care stau la

temelia teoretico-aplicativă în stabilirea personajelor garant sunt autoritatea personajului garant,

imparțialitatea aparentă a acestuia și capacitatea de menținere a unei părelnice diversități de

opinie.

7 Cele două fenomene prezintă doar vagi legături la nivel de determinare a apariției celuilalt. Ele pot exista și independent, fără a fi într-un raport de conexiune permanent, dacă produsul mass-media este realizat în acest scop. 8 Acesta va fi prezentat în lucrarea de față, atunci când vom face vorbire despre Portretul robot al produsului de media capabil de a genera publicitate.

31

4. Să transmită cultura. Moștenirea unui grup trebuie să fie transmisă: o viziune asupra

trecutului, asupra prezentului și a viitorului, un set de tradiții și de valori.

Dorind să ofere o imagine îngemânată fenomenelor de occidentalizare și democratizare,

pentru a oglindi societatea românească post-decembristă, mass-media au apelat la valorile

spiritualității, fie prin raportarea la divinitate, fie aducând în fața publicului slujitori ai divinității

sau patrimoniul popular/cult existent. Astfel, religia a fost exploatată în toate tipurile de discurs

mediatic pentru potențialul de legitimare, dar și de marketing. După anul 2000, datorită

omniprezenței spiritualității atât între materiile comunicării de masă, cât și drept element

definitoriu al melanjului lingvistic mediatic, dar mai ales datorită efectului de laicizare a

societății românești – fenomen manifestat din ce în ce mai agresiv, se produce un efect de

bumerang: publicul se redefinește și apare un segment de public, foarte vocal în spațiul general,

care solicită redefinirea materialelor mass-media ce includ în mod obișnuielnic valorille

spiritualității, după criteriile deontologice jurnalistice și în raport cu realitatea contextuală a

societății. (C. Bocancea în D. Șandru, S.Bocancea: 2011:pp 35-43)

Din punctul de vedere al transmiterii valorilor culturale, mass-media românești sunt

într-un dualism dinamic.

Pe de o parte, remarcăm, cu bucurie, eforturile de restaurare, prezervare și diseminare a

tradițiilor (spre exemplificare, începând cu anii 1990 și continuând și în prezent, putem enunța

publicarea textelor colindelor de Crăciun, dezvoltarea programelor radio și TV dedicate

folclorului românesc, prezentarea actanților și a evenimentelor majore din viața culturală

românească).

Pe de altă parte, mass-media sunt tributare, în contextul relativizării valorilor, marii

mase a consumatorilor de cultură. Din această perspectivă, putem observa pătrunderea

elementelor de sub-cultură într-o pondere din ce în ce mai mare, scăderea continuă a calității

limbajului utilizat, precum și diminuarea calității subiectelor prezentate de mass-media.

În literatură, atât cea de specialitate, cât și cea având alte destinații, acest fenomen a fost

identificat cu reprezentantul său cel mai de seamă, postul de televiziune Ocram – OTV, și a fost

denumit „otevizare”. Într-un interviu acordat în anul 2012 ziarului Evenimentul Zilei, analistul

media Bogdan Ghiu înscria fenomenul de „otevizare” culturală unui trend postdecembrist de

tranziție gradată neliniar, oscilând între „vechi” și „nou”, reprezentativ și simptomatic pentru

societatea românească a vremii, care se îndrepta vertiginos spre starea de decadență (momentul

32

începe cu Revoluția din 1989-1990 și se continua, până la acel moment, cu apariția PRO TV,

Caritas-FNI, fenomenul manelelor, alegerile politice, tabloidizarea presei scrise, etc.). Spre

deosebire de celelalte fenomene ale acestui trend, „otevizarea”, în opinia analistului media, era

singurul conform realității existente pentru societatea românească a începutului de mileniu al III-

lea, replicând fidel și „fără fard” valorile culturale regăsite în aceasta. (A.

Udișteanu:2012:paragraful 10)

Tot sub acest aspect, putem observa un alt tribut plătit de mass-media, prin prisma școlii

istorice de antropologie culturală și socială a difuzionismului. Plecând de la conceptul de

Kulturkreis și de la premisa că ideile și trăsăturile culturale se difuzează, prin intermediul

migrațiilor și de-a lungul rutelor comerciale, de la o societate la alta, enunțate în cadrul

difuzionismului german de Fritz Graebner (N. Panea:2000:pp 59-65), putem afirma că: mass-

media românești actuale, la început de mileniu al III-lea, raportându-se mai mult la cerințele

publicului decât la nevoile reale ale acestuia, dar și la triada economic-rating-politic, au selectat

influențele ce au avut să marcheze, în mod definitiv, decadența valorilor culturale.

În acest sens se exprimă și Constantin Stoiciu (2012:359:paragraful 2, p 30) care,

analizând dinamica raportului dintre cererea publicului și oferta media, conchide că mass-media

românești nu își constituie un rol educativ, dar se aliniază tendințelor evolutive de la începutul de

mileniu și se transformă în factor și consecință a decadenței societății românești. Astfel, în goana

pentru „ceea ce în dulcea limbă română se cheamă rating” (C. Stoiciu:2012:359:paragraful 2, p

30), oferta media presupune utilizarea conștientă și compulsiv-obsesivă a conținutului vulgar,

indecent și de calitate îndoielnică pentru a augmenta impactul funcției de divertisment. Cufundați

într-un grobian autohton, deopotrivă publicul și media se metamorfozează în agenți de accelerare

a propășirii unui relativism cultural denaturat. (C. Stoiciu:2012:paragraful 2)

5. Să ofere bucurie: să distreze. În societatea contemporană divertismentul joacă un rol

esențial, favorizat de stigmatele medicale (patologice) ale secolului al XXI-lea.

După momentul 1989-1990, rămase arareori pur informative datorită apetenței

publicului din România pentru divertisment și, mai ales, pentru informație (de orice fel,

înlocuind criteriile calitative cu principiile cantitative de evaluare a informațiilor), mass-media

transformă scheletul programelor diseminate, reorientându-și atenția spre monden, senzațional și

macabru, sau polarizând politic programele. în sistem discriminatoriu antagonist (bun-rău, vechi-

nou, cinstit-corupt, etc.) în funcție de interesele directe. De la începutul mileniului al treilea se

33

observă în mod nemijlocit finalizarea acestui proces evolutiv de regres pe axa triadei interese

politice – rating – vânzări publicitare. (G. Bondor în D. Șandru, S. Bocancea:2011:pp 27-33)

Prin transcenderea de la informare la divertisment, mass-media contribuie la

ambiguitatea socială, reproducerea la nesfârșit a metehnelor sistemului (parafrazându-l pe

George Santanaya, acest efect s-ar putea enunța ca fiind: cei care nu au memoriile mass-media

trecute, vor primi o republicare), confuzia valorilor sociale.

Un alt aspect asupra modului în care divertismentul înlocuiește informația este aparenta

cruciadă pentru izbăvirea societății de propria-i decadență. Sub această aparență a cruciadei întru

izbăvirea publicului de către societatea pervertită, mass-media, asemenea lui Wagner, au invocat

o serie de valori-etalon. Dacă pentru Wagner, aparenta cruciadă era construită pe un singur plan

și condusă de triumviratul valoric al monadelor „devotament”, „loialitate” și „puritate”, în

societatea românească actuală, mass-media a folosit drept laitmotiv valoric „devotamentul”,

„onestitatea” și „adevărul”, utilizate în planuri diferite ca subdimensiuni ai unei singure valori

dominante: „realitatea de masă”. (F. Nietzsche:2004:p 14)

Oferirea divertismentului se face la Wagner prin jertfirea valorilor pe altarele unui sens

de non-sens și unui non-sens de sens, utilizând pumnalul ceremonial al ironizării și al aducerii

valorilor la stadiul de caraghios, derizoriu (spre exemplificare, menționăm: salvarea din starea de

păcat de către un imoralist, salvarea cu precădere a păcătoșilor interesanți, etc.).

6. Să determine cumpărarea. Mass-media sunt unul din principalii actanți în diseminarea

mesajelor publicitare.

Wagner a fost considerat, de către Nietzche (2004:p 8), drept „cel mai cunoscător de

suflete” și cea mai competentă călăuză pentru „labirintul sufletului modern”. Dacă înlocuim

termenul „suflet” cu cel de „public”, putem identifica adevărul și contemporaneitatea pe care le

exprimă aceste expresii. Mass-media sunt, sub acest aspect, fini observatori ai indivizilor, ai

grupurilor de indivizi și, în cele din urmă, ai societății însăși. În mod independent sau alături de

organizații specializate, mass-media studiază comportamentul consumatorilor de produse media,

astfel încât să vină anticipat în întâmpinarea așteptărilor publicului. În plus, parcurșând

„labirintul publicului modern”, mass-media observă relevanța prezenței în mediul online, dar și

identifică, într-un mod mult mai facil, resursele necesare pentru a obține rezultate cât mai

avantajoase pe axa triadei de interese (economic-rating-politic).

34

Portretul robot al produsului media capabil de generare a unei cereri de spațiu de

difuzare sau timp de emisie a mesajelor publicitare a fost identificat, cu justețe, de către Cristian

Bocancea (C. Bocancea în D. Șandru, S. Bocancea:2011:pp 37-38). Acesta, încă din anul 2011, a

observat ceea ce, conform stilului de redactare publicistic, poate fi redat cu ironie sub titlul de

„Decalogul Realizării Produselor de către Mass-Media”:

1. Noi suntem produsele „politicilor editoriale mileniale”: Să nu aveți alt cultivator al

catastrofelor în afară de noi.

2. Să nu diseminați informațiile fără cimilituri peltice și metafore chinuite.

3. Aduceți-vă aminte să sfințiți decorul deontologic cu un aer de echidistanță, chiar și

atunci când faceți partizanat în mod vădit.

4. Aduceți ofrande exagerărilor și comparațiilor hiperbolizante, ca să vă fie bine și să

vindeți „fără număr” în online și print.

5. Să nu afișați în produsele voastre alt aer de cunoaștere decât cel de cunoaștere

subterană absolută („de pe surse”).

6. Echilibrul este smârced. De aceea, să nu fabricați produse altfel decât dezechilibrate.

7. Pentru o mai eficientă diseminare a produselor, întotdeauna să le realizați agresive.

8. Produsele să fie fataliste, deoarece exprimă adevărul peremptoriu.

9. Produsele alarmiste sunt dorința cea mai mare a publicului vostru.

10. Să nu poftiți măcar la afișarea în cadrul produselor voastre a altei atitudini trufașe

decât cea fundamentată pe aerul de superioritate intelectuală.

Fatalismul este o caracteristică omniprezentă, atât în mass-media, cât și în operele

wagneriene. Asemănarea nu se oprește aici. În ingieniozitatea lor, cei doi „șerpi cu clopoței”

apelează la rafinament, la puterea conferită de accesarea subtilităților inconștientului, pentru a

prezerva universalitatea mesajelor și dăinui în memoria colectivă a societății în genere, respectiv,

a scoietății românești, „căci rafinamentul aparține rasei și nu individului”. (Nietzsche:2004:p 11)

O altă caracteristică regăsită, atât în operele wagneriene, cât și în desfășurarea

activităților mass-media, este profesionalismul ca instrument de legitimare.

Considerat de o parte din specialiștii în comunicare doar o temă de discurs (M.

Bălășoiu:2013:p 90), profesionalismul este, ca instrument de legitimare, situat pe pantă

involutivă. Ca un paradox al contemporaneității, deși un număr tot mai mare de absolvenți ai

studiilor universitare de specialitate sunt pregătiți în mod adecvat pentru a intra în câmpul muncii

35

pe piața de mass-media, tot mai puțini dintre aceștia se reneagă „Decalogului Realizării

Produselor de către Mass-Media” prezentat anterior. Spre deosebire de perioada anilor '90, când

se dezbătea aprins despre lipsa tehnologiilor și a resurselor umane la nivel de subzistență a mass-

media (D. Șandru, S. Bocancea:2011, M. Petcu:2000), în prezent ne regăsim în fața unei adeziuni

voluntare la valorile decadente ale relativismului cultural.

De asemenea, profesionalismul, la nivel de cultură profesională, se manifestă nu doar

prin imparțialitate, ci și prin politica editorială. În contextul în care lipsesc normele deontologice

general valabile pentru breaslă, politicile editoriale individuală și de grup sunt cele care stabilesc

normele sub auspiciul cărora jurnalistul își desfășoară activitatea.

Beneficiile materiale, în special pecuniare, urmărite de noul tip de jurnalism9, afectează

profund politica editorială. Acesteia din urmă îi sunt renegate în tot sau în parte dreptul ș i

obligația la a avea o dimensiune etică, iar atunci când aparent dimensiunea etică este prezentă,

dedesubtul ei regăsim febrilitatea specifică goanei după aur din Vestul Sălbatic al secolelor al

XVII-lea și al XVIII-lea.

Caracteristicile de ființare și reprezentare a profesioniștilor media drept elită intelectuală

sunt lepădade premeditat, cu seninătate, și, alături de rating, abandonul acestora aduce în media

și două probleme stringente, așa cum observă și Constantin Stoiciu (2012:359:paragraful 3, p

30):

a) libertatea de expresie în România post-transmodernistă devine redundantă, își pierde

progresiv și constant substanța și impactul pe care îl produce în societate;

b) vulgul devine un pilon de construcție și consolidare a educației media, a educației

publicului media și al conținutului funcțiilor media.

În continuare, ne propunem să vorbim despre acest „acest înțelept șarpe cu clopoței”,

mass-media, din perspectiva profesionalismului dinamic la nivelurile administrativ și

organizațional, cât și despre puterea de seducție a „înțelepciunii” mass-media. Dar, despre

acestea, în episodul următor... (VA CONTINUA!)

9 Avem în vedere inclusiv forme precum „jurnalismul cetățenesc”.

36

Bibliografie

1. Bălășoiu, Mădălina, Mass-media: reprezentări sociale și stereotipuri, 2013,

București, Editura Tritonic

2. Bertrand, Jean-Claude, Deontologia mijloacelor de comunicare, 2000, Iași,

Institutul European

3. Bohler, Sébastien, 150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică:

psihologia consumatorului de mass-media, 2009, Iași, Editura Polirom

4. Nietzsche, Friedrich, Cazul Wagner, ediția a 2-a revizuită, 2004, București,

Editura Humanitas

5. Panea, Nicolae, Antropologie Culturală și Socială, 2000, Craiova, Editura

Omniscop

6. Petcu, Marian, Tipologia presei românești, 2000, Iași, Institutul European

7. Pop, Doru, coord., Mass media și democrația, 2001, Iași, Editura Polirom

8. Sorlin, Pierre, Mass Media, 2002, Iași, Institutul European

9. Șandru, Daniel; Bocancea, Sorin, Mass-media și democrația în România

postcomunistă, 2011, Iași, Institutul European

10. Tasențe, Tănase; Ciacu, Nicoleta, Jurnalismul și Comunicarea în epoca noilor

media, 2014, București, Editura Universitară

11. Stoiciu, Constantin, Urări, dezamăgiri și dureri de inimă, 2 februarie 2012,

Revista Cultura, Serie Nouă, Anul VII, Nr 4 (359)

12. Udișteanu, Andrei, Când OTV a născut „monștri”. Scurt istoric „senzațional”,

2012, citit de la Evenimentul Zilei, ediția EvZ.ro, http://www.evz.ro/cand-otv-a-nascut-monstri-

scurt-istoric-senzational-974364.html , accesat la data de 27 aprilie 2017

13. Voinea, Mihai; Delcea Cristian, OTV. Cei 11 ani care au murdărit România,

2013, citit de la Adevărul, ediția Adevărul.ro, http://adevarul.ro/news/eveniment/otv-cei-11-ani-

murdarit-romania-1_51002813aa73e8e04b36eeda/index.html , accesat la data de 27 aprilie 2017

37

Pentru că în orice demers, fie personal sau public, comunicarea joacă un rol esențial și

pentru că părerea voastră contează, vă invităm să ne scrieți pe adresa de e-mail a redacție:

decerpinfo@yahoo.com

Dacă sunteți nelămuriți ,curioși sau pur și simplu doriți să ne transmiteți un gând bun ,

colectivul redacției DeCeRP stă la dispoziția voastră ! Așteptăm cu nerăbdare să vă

răspundem la întrebări, să vă ajutăm și să vă lămurim în legătură cu informațiile furnizate

de revista noastră.