CAPITOLUL 9

FACTORl DE DIFUZIUNE A CULTURII

Cititorul capitolelor precedente a devenit acum familiarizat cu relatiilemultiforme ~i schimbatoare care legau in Evul Mediu tarile din Europa del~sarit de Imperiul Bizantin. A sosit acum vremea sa reunim f1rele impra~­tiate ale studiului nostru ~i sa privim mai indeaproape acest CommonwealthBizantin in ansamblul sau. Trebuie sa-i examinam functia ~i structura,fonele care Ii men1.ineau impreuna diferitele par1.i. tensiunile ~i constran­gerile care ii diminuau uneori coeziunea. Legaturile politice dintre zonele eiperiferice :;;i centrul din Constantinopol vor primi in continuare atentiacuveniUi. insa accentul va cadea de aid inainte in special pe factorii culturali.Deoarece natura :;;ivitalitatea acestei societati internationale eu mentalitateaei relativ unificata ~i bogata diversitate a unei experiente istorice pot f1maicIar percepute in domeniul eulturii.

Dadl i s-ar fi cerut unui cetatean cultivat din Bizant sa defineasca bazele

hegemoniei Imperiului sau in raport eu popoarele din Europa de Rasarit. elar fi numit, fara ezitare. doua asemenea elemente de baza - BisericaOrtodoxa $i suveranitatea universala a imparatului. Daca, mai mull. el ar fifost preocupat de politica externa sau de rela1.iileinternaponale ~i astfel ar f1fost familiarizat cu filozof1a politidi din Cartea Ceremoniilor. ar f1putut saelaboreze aceste baze referindu-se la existenta unei ierarhii de statesubordonate care se invarteau intr-o concordie obedienta in jurul tronuluisupremului autocrat din Constantinopol. a carui autoritate reproducea, inritmul :;;iordinea ei. mi~carea armonioasa data universului de Creatorul sau.Ideea lui despre bizantina oikoumene ar fi avut puternice implicatiireligioase. deoarece, a~a cum imparatul era viceintendentullui Dumnezeu pepamant. iar Imperiul modelul ~i prefigurarea regatului ceresc, tot a$a $iaceasU'l comunitate cre:;;tina supranationala era custodele numit de

298

Dumnezeu al singurei adevarate credinte ortodoxe. destinata sa-$iindeplineasca rolul pana in ziua de apoi $i pan a la venirea Anticristului.Istoricul modern poate sa detecteze in aceste idei. care constituie bazaideologica $i justificarea morala a politicii externe a Bizantului. triplainfluentil a Romei, a elenismului $i a cre~tinismului. Fantezia egocentrica pecare affitia bizantini 0 aveau in minte. ca Imperiullor semnifica. in principiu.lumea civilizata, era imprumutata de la romani ~i numele de Rhumaioi, pecare $i-Iatribuiau cu mandrie, rezuma pretenpa lor la mO$tenirea exclusiva atradipei Imperiale romane. Affitde puternic era inradikinat acest concept deImperiu universal, cu centrul la Constantinopol. incal cei mai indfujipdU$mani ai Bizantului din Europa de Rasarit iI acceptau implicit. El a modelat.cum am vazut, planurile imperialiste ale lui Simeon al Bulgariei. care seintitula "imparat al bulgarilor $i romanilor". ca ~i titlu1 analog de "imparat alSerbiei ~i al Romaniei" uzurpat de ~tefan DU$an, titluri care se bazau peaceea~i axioma ca in cre$tinatate nu putea sa existe deeM un singur ImperiuOrtodox. Nu este de mirare di titlul imperial luat de regii germani a fostprivit in Bizant cu manie $i dispret. In 968, potrivit lui Liutprand din Cremona.cand legatii papali au sosit la Constantinopol cu 0 scrisoare adresata"imparatului grecilor" in care papa se referea la Otto I ca la "augustul imparatal romanilor". bizantinii nu $i-au putut retine indignarea:

Ce indrazrt~ala, au exclamat ei. sa nume$ti pe imparatul universal alromanilor, unul ~i singurul Nikephoros. cel mare, augustul. "imparat algrecilor" $i sa te adresezi unei biete creaturi barbare cu "imparat alromanilor"! O. cerule! 0, pamantule! O. mare! Ce putem face cu ace$tinemernici $i criminali?1

Epitetul ofens ator "barbar" dat de bizantini imparatului german ne duceintr-o lume de idei diferita. Pentru ei. barbarii erau acele triburi $i neamuricare saIa$luiau in intunericul extrem de dincolo de granitele Imperiului $i acaror cultura, religie $i mod de viata ii a$ezau in afara oikoumenei.Atitudinea bizantinilor fara de aceste neamuri neinsemnate $i tara lege acontribuit la teoria care statea la baza politicii lor externe. a$a cum $idoctrina romana a contribuit la ideea de universalitate a Imperiului.Deoarece insa$i existenta barbarilor era 0 il1caIcare scandaloasa a suveranitatllimparatului. ~i astfel, bizantinii,cu tendinta lor specific greceasca de araponaliza fenomenele naturale, au fost nevoiti sa explice ~i sa justificeaceste limitilri ale autoritapi universale a imparatului. Barbarii, spuneau ei,pot sa existe astazi in afara hegemoniei Imperiului sau sa se revolt~impotriva ei. Ideal $i potential, ei sunt inca supu$ii lui. Daca teritoriile lor

299

ram an in afara uikuumenei, acest fapt a fost rezultatul vointei ingaduitoare alui Dumnezeu, al acelei divine uikunomia ~i, intr-o buna zi, ei vor fi convin~isa aduca omagiu suveranului lor legitim.

Aceasta notiune de "barbar" ~i chiar cuvantul sunt la orig'ine grece~ti. Inperioada cIasica,grecii numeau barbaroi neamurile care vorbeau limbistraine, de neinteles pentru ei !;'ial earor mod de gandire ~i de eomportareIlU era &'Teeesc. In perioada elenistica, termenul a capatat un accent nou,desemnand pe eei care traiau in afara comuniti'itii de cultura gread. In acestcontext cultural au adoptat bizantinii conceptul de "bar bar". Imperiul Romeide RasiIrit a fost construit din prea multe rase diferite pentru ca 0 deosebiresemnificativa pe baze etnice sa poati'i fi facuta intre Rhomaios ~i barbar. Esteadev[trat ea bizantinii inca mai numeau limbile negrece~ti "barb are" ~iadesea Ie dispretuiau pentru cacofonia ~i necioplirea lor. Trasaturadistinetiva a acestui rhumaios consta in faptul ca el era membru al BisericiiOrtodoxe !;'iea pastra supunere imparatului. Barbarul era acum paganul,Ilid supus direct legilor imparatului, nici supus indirect suveraniti'iJ:Hluidatorita apartenenj:ei sale la Lumea Bizantina. Pi'igi'mul care acceptacre~tinismul ortodox ineeta in teorie sa mai fie un barbar. Potrivit unuiscriitor din seeolul al VII-lea, acesta a fost cazul conduditorului bulgar

Kovrat~. lar un hagiograf bizantin, care scria in jurul anului 1300, a lamurit$i mai bine aeest lueru: "Domnul care a creat Iaptura din nimic ~icare a seoseopiii lui Abraham din piatra poate sa faca ~i din barbar un sfant"3. Insa chiar$i aeeasli'i acceptare teoretica a puterii de rascumparare a cre~tinismului s-adovedit uneori prea expliciti'i pentru fariseismul arogant al bizantinilor. Nunumai ea imparatul din Apus, "fiul spiritual prea iubit" al papei, era repudiatea "barbar", dar ei foloseau uneori termenul chiar ~i pentru popoareleortodoxe, mai eu seama rand acestea uitau de ascuItarea datorati'iimparatului ~i porneau eu razboi impotriva lui, a~a cum au facut ru~ii in1043. Probabil ca, intr-un efort foarte mare de a impaca increderea insuperioritatea inerenta acelor Rhomaioi vorbitori de greaca cu doctrinaacceptati'i ea toate popoarele cre!;'tine sunt egale in fata lui Dumnezeu,bizantinii foloseau uneori termenul de "semibarbari" (mixobarbarOI) pentrua desemna acele natiuni ~i persoane a caror origine sau comportamentdovedeau ca ei nu erau complet asimilaj:i de comunitatea culturala constituiti'iin jtirul Romei rasaritene. Termenul putea fi aplicat atat cetatenilor bizantinieatei~i uitau obiceiurile civilizate ~i se contaminau in contact cu "barbarii"adevftraj:i, cat ~i strainilor care i~i eroiseracumva un drum spre civilizatiagreaca care Ii inglobase. Sa citi'im, ca exemplu pentru primul tip, trupele defrontiera ale Imperiului de la Dunarea de Jos din secolul al XI-iea. Un

300

~------------ ••••••••-- •••••"=".,;j~;;S;;;;;aE;.

exemplu probabil din al doilea tip este Simeon al Bulgariei, ale carui studiisarguincioase la Constantinopol i-au adus porecla de "juma' de gree".

Ideea romana a unui imperiu universal ~i conceptul grec, sau maidegraM elenistic, de "barbari" s-au combinat in politica externa a Bizantuluicu un al treilea element care a dat acestei politici un seop ~i 0 baza maraIa.Acest element provenea din traditia iudeo-cre~tina. Bizantinii credeau caorganizarea politica a acesteilumi face parte din planul universal al luiDumnezeu !;'i este strans legata de istoria mantuirii omului. A~a cumstructura Imperiului Roman a pregatit in mod providential drumul pentruinaintarea victorioasa a credintei cre~tine, tot a~a ~i aee~ti Rhomaioi, ale~i deimparatul Constantin pentru a-Isluji pe Hristos, erau poporul care trebuia sarecoJteze acolo unde Prima Roma semanase ~i sa dea invataturileEvangheliei tuturor neamurilor pamantului. Astfel, pax Rumana * a devellitegala cu pax Christiana ** , iar politica extern a a Imperiului a devenit stranslegata de activitatea misionarilor Bisericii Bizantine. Am intalnit pana acummai multe exemple de acest fel de asociere ~i rareori putem spune dacamisionarii trimi~i de Constantinopol actionau in primul rand ca agenti aiimperialismului Romei de Ri'isarit ~i in ce masura erau capabili sasubordoneze interesele politice ale Imperiului bunei stari spirituale aconvertij:ilor lor barbari. Fara indoiala, aceasti'i deosebire Ii soar fi parut, lorsi celor care ii trimisesera, total nerealisti'i.

. Aceste principii de bazi'i ale politicii externe a Bizantului erau traduse in

viaJ:il datorita unui program diplomatic ale carui modele complicate $irecurente am invaj:atsa Ie cunoa$tem. A apara hotarele Imperiului distruganddin fa$i'iatacurile barbarilor de dincolo de Dunare, a extinde cat mai departeposibil frontierele hegemoniei politice ~iculturale a Bizanj:ului,creand dincolode frontiere un lant de state clientelare a caror loialitate putea fi asigurataprin acceptarea de catre elea religiei $i a supremaj:iei politiee a imparatuluidin Constantinopol, toate acestea erau cu siguranta scopurile imuabile alepoliticii bizantine in Europa de Ri'isarit.In ce prive$te metodele folosite pentrua-i convinge pe barbari sa se asocieze cu Imperiul, acestea variau in funcj:iede imprejurari. 'Cea mai simpla $i mai des folosita pana la criza financiara dinsecolul al XI-lea a fost plata in bani. Incredinj:ate ca fiecare om are un pret,guvernele imperiale - de la Iustinian I si pana la Vasile al II-lea _ au datsume considerabile vecinilor lor din E~ropa de Ri'isfu-it.In multe cazuri,ace$tibani' au reprezentat fara indoiala un tribut, stors de barbari cu v<1rfulsabiei. Bizantinii insa, cautand probabil sa exorcizeze umilinj:a amara

* In latina - pacea roman a. (N.tr.)** in latina - pacea cre~tina. (N.tr.) ,

"'"

provocata de e~ecuriJe lor militare, au preferat sa eonsidere aeeste eontributiica 0 forma a marinimiei Imperiului aeordata drept recompensa pentruserviciile aduse sau care aveau sa fie aduse de beneficiari Imperiului. Astfel,tributul a devenit un mijloe de asociere a barbarilor cu Imperiul, asociereexprimata ~i prin aeordarea eondueatorilor lor de titluri luate din ierarhiacurtii imperiale. Aeeasta politidi avea trei scopuri prineipale: flatarea vanit1i!:Hsateli~lor Bizantului, legarea lor politic a de Imperiu ~i, spre satisfaetiabizantinilor preocupati de protocol, determinarea rangului ocupat de unanume conduditor ~i de poporul sau in cadrul Lumii Bizantine. AIte metode,ca, de exemplu, a Ie permite din eand in cand sa se a~eze pe teritoriulapartimlnd sau presupus a apartine Imperiului sau a Ie da mirese bizantine ~iinsemne condudHorilor, aveau un seop similar.

Pe frontul de acasa, nici un efort nu era erutat pentru a-i impresiona pecondud'itorii barbari, sau pe trimi~ii lor, eu puterea ~i maiestatea Imperiului.Inaltii funetionari care dirijau afaeerile externe ale Imperiului - magistrulfunc~ilor, iar dupa seeolul al VIII-lea, maestrul de eeremonii ~i, bineinteles,logothetul - !;>tiaucum sa combine eomplieatele aparente in~elatoare cusecuritatea militara. Este de inteles d'i istoricii citeaza eu mare pUiceredescrierea faimoasa pe care 0 face Liutprad unei audiente la palat din anul959 - tronul imens care se ridica, datorita unui meeanism ascuns, bruscpana la tavan, cu imparat cu tot, copacul aurit cu pasan de bronz care cantau,leii mecanici care rageau ~i ~fiehiuiau podeaua cu cozile lor4. Este posibil caaceasta desfa~urare de ingeniozitate tehnica bizantina sa fi provo cattrimi~ilor unor natii mai putin rafinate din Europa de Rasarit 0 infrico~at1iveneratie. Oar marturiile ne spun ca erau cel putin tot atat de impresionati$i la vederea c1adirilor din Constantinopol, in special a bisericii Stant a Sofia.

Am intalnit de-a lungul acestui studiu 0 serie de termeni tehnici folositide scriitorii bizantini pentru a descrie statutul diferitelor popoare dinEuropa de Rasarit asociate eu Imperiul. Oupa prima lor cre~tinare din anii8fiO, ru~ii erau numiti hypekooi (supu~i) ~i proxenoi (prieteni) aiBizantului5. In secolul a! XII-lea, printul rus din Suzda! ~i eel din Galitia eraudesemnati ca symmachos (aliat) al imparatului ~i, respectiv, hypospondos

(literal, legat printr-un tratat) 6. Termenul symmachos (la plura! symmachOl)

era folosit in secolul a! XI-lea pentru ru~i ~i uzi, in secolul a! XII-lea pentruunguri, iar in seeolul a! XIII-lea pentru conducatorul bulgar7, in vreme cetermenul hypospondos (la plura! hypospondOl) era probabil folosit insecoliJ.1al VI-lea pentru tzanii din Caucaz ~i pentru Bulgaria dupa cucerireaacesteia de catre Vasile a! II-leas. AIp trei termeni erau folosip intr-uncontext similar - enspondos (aliat, ct. spondai, un tratat solemn), era folosit

302

-,

~~--....•.."""", .•._..~"...,_...•

in secolul al VI-lea pentru gotii din Crimeea ~i pentru conduditorul bulgar,earuia i se spunea ~i symmachos9; echivalenp cu acest termen eraumisthoforos10 (mercenar), folosit in secolul al VI-lea pentru conducatorulutigurilor, ~i katekoos (obedient, p1. katekool), folosit in secolul al VI-leapentru tzani ~i insecolul al XII-lea pentru sarbill.

Toti ace~ti termeni tehnici, priviti in contextul lor, par a avea aproapeaceea~i semnificatie. Cel pu\in trei dintre ei - enspondoi, hypospondoi ~isymmachoi - erau folositi de scriitorii de la inceputul perioadei bizantinepentru a-i desemna pe foederati $i pe socii populi Romani*, supu;;i autonomiai Imperiului Roman care, in virtutea unui tratat (foedus) incheiat cu Roma,ii pazeau frontierele in schimbul unei subventii regulate, a protecpeiacordate de catre Imperiu $i a dreptului la autoguvernare12. Nu ar fi bine,datorita conservatorismului lingvistic al bizantiniJor, sa acordilm 0 preamare semnificape eonstitutionaJa aparitiei frecvente a aeestor termeni. Oacaavem insa in minte continuitatea profunda a institutiilor romano-bizantine.ni se va parea cu siguranta semnifieativ faptul ea bizantinii, rand erauconfruntap eu problema definirii statutului satelitilor din Europa de Rasarit,nu faceau altceva deeat sa recurga la veehea terminologie a administratieiromane. Luerurile stand a~a, pozitia ocupata de aceste popoare c1ientelarein cadrul Lumii Bizantine poate fi, intr-o anumita masura, inteleasa in luminaconceptului roman de foederatio, care definea statutul aliaplor-supu$i aiImperiului. Acest concept avea avantajul de a permite Bizantului sa-~isalveze pretenpile la universalitate fara sa fie obligat sa-i preseze prea mult,in vreme ee "barbarii", capatand un nou prestigiu datorita asocierii lor legaleeu Imperiul, puteau sa-$i pastreze inca autonomia politiea.

Notiunea romana de foederati devine astfel un eriteriu mult mai folositorpentru definirea relapilor dintre Bizant ~i popoarele din Europa de Rasaritdecat conceptul medieval de suzeranitate ~i de vasa1itate din Apus saudeosebirea moderna dintre state suverane ~i state dependente. In ultimainstanta, totu~i, orice incercare de a defini aeeste relatii in termeni legalipreci~i va simplifiea probabil prea mult sau va deforma natura lor adevarata.Se poate spune ca dificultatea pe care au resimpt-o unii istorici eand au

incercat sa explice cum poate fi creat un echiIibru intre independentapolitica a popoarelor medievale din Europa de Rasarit $i recunoa~terea decatre ele a supremapei imparatului va apare mai putin greu de depa$it dacalegaturile acestor popoare cu Imperiul vor fi privite nu din punctul de vedereal relatiilor mod erne interstatale, niei in termeni de conflict intre

* In latinil- aliat al poporului roman. (N.tr.)

:!()~

"nationalism" ~i "imperialism", ci in contextul acelei comunitati suprana­tionale de state cre~tine al carei centru era Constantinopolul, iar Europa deillisarit domeniul ei periferic.

II

Centrul ~i periferia acestei zone erau legate de drumurile decomunicatie ~i de comert care au fost descrise in primul capitol al cartiinoastre. Imperiul Bizantin, care a fost 0 putere maritima in cea mai mareparte a istoriei lui, a mo~tenit relatiile comerciale care, din cea mai

. indepartaUi Antichitate, au legat Mediterana de Asia ~i de Europacontinentala. Destinat, sau condamnat, de pozitia sa geografica sajoace rolul

. de putere mondiala - fiind situat atat pe marile artere de comert, cat ~i pecele de migratie -, Bizantul a fost confruntat cu faptul inevitabil ca acestevechi drumuri comerciale duceau spre Mediterana de Rasarit Fire~te, caraspuns la fluxul comercial venind din nordul ~i din estul Marii Negre, alMarii Egee ~i Marii Adriatice, popoarele continentale din Europa ~i din Asiaau folosit aceste canale ca sa inainteze spre Marea Mediterana. Iar cand, a~acum s-a intamplat adesea, controlau extremitatile din interior ale acestordrumuri comerciale, erau tentate sa posede ele punctele de ie~ire la mare.Astlel, 0 tema recurenta in istoria Ba1canilor, in timpurile medievale ~i incele mod erne, 0 constituie efortul navalitorilor din Europa Centrala ~i alslavilor din partea de nord a Peninsulei de a cobori pe vaile Maritei,Strimonului ~iVardarului ~i de a prelua controlul gurilor acestor nluri de pecoasta Marii Egee. La fel, vikingii au folosit la inceputul Evului Mediudrumul fluvial Baltica-Marea Neagra ca 0 artera de expansiune spreMediterana, iar slavii de rasarit au luptat mai tarziu sa pastreze controlul pecursul inferior aI Niprului pentru a tine deschis principalul canal decomunicatie cu Bizantul. Aceste migrari ale popoarelor· au fost, a~a cum amviizut, urmate de 0 mi~care inversa, de la sud la nord, instigata deconduditorii de la Constantinopol cu scopul de a-i potoli $i civiliza. Mi~careaalternativa a marfurilor, oamenilor ~i ideilor spre lumea mediterana ~iinapoi, comparata cu pulsatiile ritmice ale inimii13, a pus periferia acesteilumi in strans contact cu centrul ei din Bosfor $i a pur tat civilizatiaBizantului in susul fluviilor, peste campii ~i peste mari, pana in cele maiindepartate zone de frontiera ale Europei de Rasiirit.

Analogia dintre un curent alternativ care se scurge de la Mediterana

inapoi ~i bataliile unei inimi ne poate,ajuta sa intelegem mai bine naturaacestui proces de difuziune a culturii. In ceea ce Ie prive~te, popoarele din

304

Europa de Rasarit nu se multumeau de obicei doar sa invadeze teritoriulbizantin, nici macar sa-~i trimita negustorii $i marfurile in cetaple maritimeale Imperiului. Ele se gandeau adesea sa achiziponeze nu numai teritorii ~iobiecte de lux, ci ~icivilizatia Imperiului. Dorinta lor de "a ajunge" la aceastaarata ca procesul de imprumut era rareori, daca nu cumva niciodata, unproces pasiv. Astlel, convertirea multor natiuni din Europa de Rasarit nu eranumai rezultatul initiativei misionarilor ~i a diplomatilor Imperiului, ci eraadesea precedata de expedierea unor trimi~i la Constantinopol cu scopul dea strange informapi despre cre~tinismul bizantin sau de a negocia termeniiacceptarii lui in numele suveranului lor pagan. Povestea misiunilor trimisede Vladimir al Rusiei ca sa verifice cum se desta~oara ceremoniile religioaseale vecinilor sai, oricat de fanteziste ar putea fi unele din detaliile ei,iIustreaza viu diutarea activa a unei forme de cultura mai inalte de catrebarbari. Mai mull, orieM de puternic era impulsul initial de a accepta in toto *o cultura legata de 0 forta. bogatie, nivel intelectual superior ~i incarcata deprestigiu, societatile din Europa de Rasfuit nu au absorb it niciodata masiv

civilizatia bizantina. In fiecare caz, ea a fost adaptata la nevoile ~i condipiIelocale din noul ei mediu periferic datorita unui proces de selecpe prin carediferitele ei elemente erau acceptate, respinse sau transformate. Acestproces, pe care antropologii culturii iI numesc difuziune sau aculturape (infuncpe de ceea ce iau ei in consideratie - migrarea unor trasaturi culturaleindividuale satJ.contactul direct dintre culturi ca un tot), este de 0 deosebitacomplexitate, iar istoricul, cu dovezile $i metodele de care dispune, poate cugreu sa spere ca IIva surprinde ~i iI va defini in totalitatea lui. Documentelecare ii stau la dispozipe sunt in general ambigui. Societatile sunt de obiceiamt de cufundate in propriile lor traditii incat remarca diferentele dintre ele~i vecinii lor mult mai mult decM remarca similitudinile. Cu exceptia unortrasaturi evidente, cum este religia, ele au tendinta de a minimaliza ~i de auita curand sursa straina a cuIturii lor. A~a ca nu este de mirare ca ele uit:1ladesea sa consemneze imprumuturile cuIturale. De nenumarate ori, a~acum a remarcat Fernand Braudel cu privire la istoria raspandirii culturii,uitam adresele ~i etichetele, iar uneori chiar ~i continutul ~i ambalajuP4.Deocamdatii, sa ne multumim sa notam.rolul creator pe care aceste tari"primitoare" din Europa de Rasiirit I-au avut in raspandirea civilizapeibizantine ~i sa incercam sa identificam, acolo unde este posibil, cu exempleconcrete, unii din factorii implicap in acest proces de imprumut creator.

Cel mai evident din ace~ti factori este cultura antecedenta a celui care

preia. De exemplu, dualismul etnic manifestat in Bulgaria ~iRu..:'!ainainte de

* in latina - in total, in intregime. (N.tr.)

Q()r:;

convertirea la cre!;>tinisma afectat. fara indoiala. rapiditatea cu care culturabizantina a fost transplantata in aceste tari. In amandoua cazurile. 0

minoritate conduditoare - bulgarii turcici $i vikingii - fusese legata dereligia lor pagfma, iar poporul supus, slavii, primise pentru 0 bucata devreme influenta cre!;>tinismului. Dadi aceasU'i dihotomie rasiala a intarziatcre$tinarea Bulgariei. ea a grabit in schimb cre!;>tinarea Rusiei, deoarecesucietatea Vechii Bulgarii, cu mentalitate conservatoare !;>icontinentala caatitudine mental a, avea mult mai multa afinitate cu viata din stepeleeurasiatice decat cu viata Mediteranei $i din acest motiv a ramas pentrumulta vreme refractara la influenta Bizantului, in vreme ce vikingii, cu 0mentalitate de navigatori!;>i comercianti indreptata spre exterior, calatorindpermanent intre Novgorod. Kiev !;>iConstantinopol, au devenit curfmdpurtatorii obiceiurilor !;>iideilor bizantine. Astlel, comunitatea varegilor dinKiev a cuprins multi cre!;>tini inainte cu aproape cincizeci de ani decre$tinarea oficiala a Rusiei. in schimb, in Bulgaria secolului al IX-lea,clanurile turcice ale Vechii Bulgarii alcatuiau varful de lance al mi!;>cariimilitante anticre!;>tine.

Ace!;>tipurtatori, agenti de difuziune culturala, reprezinta un alt factor deluat in consideratie rand se studiaza transmiterea acestei civilizaj:ii catrepopoarele din Europa de Rasarit. Vikingii care slujeau in suita prinj:ilor dinKiev $i in garda varega din Constantinopol nu aduceau, in ciilatoriile lor,numai bunuri de lux !;>icredinte religioase de la Bizant spre Rusia. Ei maiaduceau cu ei elemente ale unei tradij:ii eroice articulate, asemanatoare cucea din saga norvegiana, care ar fi putut foarte bine sa fi avut in parte 0

origine in lumea mediteraneana. Urme semnificative ale acestei traditii aufost pastrate in Prima Cronjci1 Rusa15. Alte exemple de intermediari culturalia\l fost intalnite in cursul acestui studiu. Slavii din Macedonia, expu$i mulU'ivreme influentelor culturale care se raspandeau la nord de Salonic, ca $iprizonierii de razboi bizantini prin$i de hani au contribuit mult la obh,muireabulgarilor cu cre!;>tinismul grec, iar ceU'itile din Dalmatia. care au asiguratefectiv in secolul al XI-lea $i. intr-o masura mai mica, pana la sfar$itulsecolului al XII-lea, prezenta Imperiului pe coasta Adriaticii, au jucat acela$irol in legatura cu sftrbii ~i croatii .din interior. Cetaj:ile maritime ca atare auavut un rol important ca intermediari culturali. In porturile maritime dinestul Traciei _ Mesembria, Anhialos, Develtos ~i Sozopolis -, in cetaj:ilegrece$ti din sudul Crimeii, in special in centrele cosmopolite dinConstantino pol $i Salonic, popoarele din Europa de· Riisarit au intrat incontact direct cu religia, arta $i literatura Bizantului. Lucru tot atat deadevarat pentru ctitoriile monastice internationale din Imperiu, in specialcele de la Muntele Athos $i Muntele Olimp din Bithinia, unde calugarii,

306

venij:i din multe tari ale Europei de Rasarit, citeau, copiau $i traduceaulucran din literatura religioasa $i seculara a Bizantului, transmitfu1du-le apoiconationalilor lor de acasa.

Studiul intermediarilor culturali ne poate ajuta sa punem in evidentaimportanta factorului geografic in acest proces de difuzare. Marile, caropiile.vaile apelor $i trecatorile din munj:i erau canalele prin care centrele decivilizatie bizantine transmiteau, ca ni$te uria$e proiectoare, fascicolele lor delumina pana in ungherele cele mai indepartate ale Europei de I~sarit. Acestefascicole de lumina erau trans mise de la Constantinopol pe valea Maritei sprenordul Traciei $i spre hinterlandul bulgar, de la Salonic pana in Macedonia,pe Vardar in sus, din Dalmatia spre sudul Serbiei pe apa Zetei !;>ispreHertegovina ~i Bosnia, pe Neretva in sus, iar de-a lungul Niprului $i aafluenj:ilor lui spre ceti'itile din Rusia. Viteza cu care calatoreau $i intensitatealor erau influentate de distanta $i de barierele fizice, mai mult de barieredecM de distante. Atata vreme cat societatea $i cultura vecinilor din nord aiImperiului ramaneau la un nivel primitiv, influenta bizantina se exercitaasupra 19r in special la un nivel scazut, peste 0 frontiera care, de!;>inu eraniciodata complet inchisa, era totu$i 0 frontiera. lnsa pe masura ce naj:iuniledin Europa de Rasarit $i-au dezvoltat culturi proprii complexe $i mai rafinate,mai ales dupa secolul al IX-lea, distanta a inceput sa aiba un rol mai mic. iartrasaturile culturale ale Bizantului erau pur tate direct sau prin intermediaripeste mari intinderi de pamant $i de apa. Erau oprite mai mult de bariereleformate de munti. Multe comuniU'iti care si'iIa$luiauin muntii mai inaccesibiIidin Peninsula Balcanica sau dincolo de ei au ramas timp de secole putinafectate de influenta cultural a a Bizantului, iar in aceste cazuri difuziuneacivilizatiei bizantine, mai ales cand era incetiniti'i sau intrerupta de rezistentaacestor popoare, semana mai putin cu un fascicol continuu al unui proiector,cat cu licarirea palida a unei stele indepartate. Muntii Pind $i Rodope, depilda, au suferit mai putin in Evul Mediu influenta bizantina decM indepartatacetate a Novgorodului din nordul Rusiei.

Cel care studiaza difuzarea culturii trebuie sa ia in consideratie !i'iconditiile sociale, politice $i economice care prevalau in tarile "primitoare".In cadrul Europei de Rasi'irit, marturiile date de surse sunt adeseasi'irikacioase, mai ales in primele faze ale intalnirii acestor tari cu BizantuI.$tim putine lucruri, de pilda, despre rezultatele imediate ale migraj:ii1orlorasupra vietii sociale ~i economice a popoarelor respective. Ungurii audevenit in mare parte 0 natiune agricola curand dupa sosirea lor in EuropaCentrala, ceea ce Ie-a facilitat convertirea la cre!i'tinism. 0 tranzitie similarade la nomadismul pastoralla economia agricola poate fi observaU'i la bulgaridupa ce ace$tia au migrat din stepele din sudul Rusiei in Balcani $i este

~()7

probabil ca aceasta schimbare fundamentala de viata sa fi slabit rezistentasocieU'itii lor la impactul cu Bizantul. 0 remarca semnificativa despreLTe~tinarea lor a fost facuta de un autor" bizantin din secolul al X-lea..,Bulgarii, spunea el, au devenit fiii adoptivi ai Dumnezeului nostru ~i s-au ...dezvatat de viata nomada a locuitorilor de car ute ~i au invatat in schimbEvanghelia mantuirii"16. Misionarii Imperiului, cel putin, ~tiau dinexperienta ca era mai greu de cre~tinat neamuri nomade decat neamuria~ezate. $i se datoreaza probabil in parte acestui motiv faptul ca, pentrubizantini, nomadul a ramas intotdeauna arhetipul barbarului.

Mai mult, nu e nici 0 indoiala ca civilizatia bizantina a fost asimilata mairapid ~i mai profund in aceste tari care aveau deja sau erau pe cale de a aveao forma centralizata de guvernare. Acele SkJa1riniae din Balcani, fragmen­tate ~i rudimentare din punct de vedere politic, ~i triburile slave din rasarit,risipite pe un teritoriu care fusese inainte unit de printii ru~i, abia dadsimteau influenta ei. insa Boris al Bulgariei $i Vladimir al Rusiei conduceauamandoi ni~te regate cu traditii monarhice relativ bine dezvoltate ~i erauprin urmare in stare sa impuna modelele noi culturale ~i religioase supu~ilorlor prin exemplul personal ~i prin folosirea fortei. La fel, cre~tinismulbizantin a inceput sa aibii un impact puternic in Ungaria dupa unificarea eisub dinastia lui Arpad. in ce prive~te Serbia, bizantinizarea institutiiIor ~i aculturii ei au capatat avant numai dupa ce tara a realizat unitatea politica subun guvern puternic la sfar~itul secolului al XII-lea, in timpul domniei lui$tefan Nemania.

Relatia dintre dezvoltarea institutiilor monarhice ~i convertirea lacre~tinism a fost 0 relatie complexa ~i, in majoritatea cazurilor citate maisus, reciproca. Centralizarea politica nu a netezit numai drumul sprebizantinizare, dar ~i pentru 0 mi~care inversa. Cre~tinismul, impreuna cuideologia sociala ~i cu ornamentele materiale pe care Ie-a adus cu el, aupermis monarhilor din Europa de Rasfuit de la inceputul Evului Mediu sapretinda aprobarea divina pentru suveranitatea lor, sa-~i uneasca supu~iidatorita unei comune profesari a unei credinte exclusive, sa-~i exaltepropriul lor statut printr-o imbnlcaminte regala ~i un ceremonial de statmodelat dupa ritualul curtii imperiale, iar prin noua lor asociere cu Bizantulsa-~i sporeasdi prestigiul international. Mai mult, numai imprumutand 0ideologie ~i un model de cultura din afara, ei puteau sa spere, ca ~i liderii"tarilor subdezvoltate" de azi, sa realizeze dorita modernizare a societatii lor.Ca sa-~i tradudi in viata programul de reforma, ace~ti conducatori erauconstran~i sa nu se sprijine pe aristocratia tradif;ionala, ale carei structuriarhaice, exclusivitate tribala ~i vederi conservatoare au facut-o nepotrivitapentru a sluji ca instrument de schimb, ci pe alte grupuri formate din

308

oameni deschi~i fata de noile idei ~i devotati politicii printilor lor.Schimbarea care s-a produs in elitele conducatoare ~i sporirea mobilitatiisociale, petrecute intr-o serie de tari din Europa de Rasarit de la inceputulEvului Mediu, pot fi mai bine percepute in societatile heterogene din punetde vedere rasial. In Bulgaria, de pilda, cre~tinarea iui Boris a fost urmata deo represiune indreptata impotriva aristocratiei Vechii Bulgarii ~i de 0incercare de a da funcf;iile publice slavilor, fostul neam de asupriti, supus demulta vreme influentei cre~tinismului bizantin. In acela~i mod, se pare ca ~iin Ungaria slavii aujucat un rol important in transform area maghiarilor fino­ugrjci din nomazi in agricultori ~i in convertirea religioasa a tarii.

In ce prive~te aristocratia din tarile de curand cre~tinate, se pare caaceasta a avut 0 atitudine ambivalenta fata de schimbarile sociale care auaparut 0 data cu influentele culturii bizantine. Pe de 0 parte, noua reIigieameninta sa loveasca in chiar temeIia vechilor privilegii care i$i aveauoriginea ~ijustificarea in modul de viata pagan. Pe de alta parte, importul demarfuri din Imperiu satisfacea nevoile de consum tot mai mari ~i dragosteapentru placerile vietii, permitandu-le aristocratilor sa imparta cu suveranullor prestigiul social care insotea un mai mare bel~ug ~i educaf;ia.

Atitudinea ambigua fata de Bizant ~i de ceea ce exporta el este vizibila ~iintr-un alt element de mare importanta in procesul difuziunii culturale _factorul uman. Daca nu suntem pregatiti sa-i dam acestui factor intreaga sagreutate, procesul va aparea abstract ~i mecanic ~i am putea fi tentati saimputam eIitelor din Europa de lli'isarit faptul de a fi dorit roadele civilizaf;ieibizantine numai in interes personal. 0 concIuzie de acest tip ne va falsifica

intelegerea unui fenomen complex ale carui fire impletite ~i implicatiidramatice prezinta un interes istoric considerabil. Nu este u~or dedescurcat aceste fire, ~i istoricul, chiar daca are succes in intreprinderea lui,ar putea sa se gaseasca in final cu 0 serie de fapte tara legatura intre ele care,daca sunt vazute separat, au 0 semnificaf;ie minora. El ar putea sa se intrebedaca un fenomen atat de subtil ~i derutant cum sunt atitudinile _

emotionale, morale, intelectuale - ale popoarelor din Europa de lli'isarit fatade Bizant ar putea fi cu adevarat surprins prin metoda scoaterii de fireseparate dintr-o tesatura bogata ~i variata. Dar daca dore~te sa inteleagafenomenul, el nu are, la inceput, alta alternativa decM metoda analizei. EI

trebuie sa cerceteze exemplele specifice de reactie ale acestor popoare fatade Bizant ~i sa incerce sa Ie clasifice in speranta ca in cele din urma vaaparea un tab Iou cuprinzator.

Nu e de mirare ca civilizatia bizantina, a~a cum s-a raspandit ea sprevecinii Imperiului, a intc1mpinat 0 oarecare rezistenta. Valorile sociale ~imorale pe care aceasta Ie-a adus cu ea erau foarte des total straine de

309

modelele culturii mo~tenite ~i nu puteau sa nu provo ace neincrederea ~iteama traditionali~tilor. in planul de baza al sentimentelor umane, aceastaostilitate a fost in parte provocatii de nepUicerea personala pe care bizantinii ­"grecii", cum Ie spuneau invariabil slavii - 0 provocau adesea cu atitudinea~i comportamentul lor. Exasperantul fariseism al politicii lor externe ~iincrederea lor trufa~a in superioritatea fara margini a lui Rhomaios fata de"barbar", pe care reprezentantii lor peste hotare, ca arhiepiscopulTheophylact din Ohrida, nu fi'iceau aproape nimie ca s-o ascunda, nu puteasa-i faca placuti prozelitilor lor din Europa de Rasarit. Politiea lor ecleziasticanu a fost intotdeauna marcata de toleranta inteleapta care i-a facut pe multiimparati, in special in perioada macedoneana ~i cea nieeeana, sa acordeBisericilor Slave un anumit grad de autoconducere. Boris al Bulgariei s-aintors spre Rusia deoarece patriarhul de la Constantinopol nu s-a aratatfavorabil fata de aspiratiile Bisericii Bulgare. Chiar ~i ru~ii, care erau ni~tediscipoli mult mai respectuo!;>i ai Romei de Rasarit decat slavii din Balcani,au inceput sa resimtii implacabilitatea cu care patriarhul insista ca el insu~isa aleaga candidatii pentru scaunul episcopal din Kiev, cand ei se simteausuficient de puternici ca s-o fad., ~i sa dispretuiasca u~urinta cu care, de cateori Imperiul era slab, autoritiitile bizantine cedau in aceasta chestiune in fatapresiunilor financiare sau politiee ale Rusiei. Diplomatia de "mare putere" aBizantului, urmata cu 0 viclenie nemiloasa, provoca un resentiment amar,cel putin in rfmdurile victimelor lor din stepa eurasiatiea. Este foartesurprinzator ca ingeniozitatea superioara ~i metodele ambigui alediploma~ilor lui au infiltrat in vecinii din Europa de Rasarit suspiciunea fatade motivele bizantine ~i convingerea di grecii erau ni~te intriganp politid incare nu puteai sa ai incredere. Aforismul "grecii au ramas vicleni pana inziua de azi"l?, formulat de un croniear rus din secolul al XI-lea sau de lainceputul celui de al XII-lea, era tara indoiala dtat frecvent ~i cu sarcasm nunumai in Rusia medievala.

Un curios exemplu de neincredere provocata de bizantini in Europa deRasarit poate fi gasit in regulamentul manastirii din Backovo. Acest faimosa$ezfumlnt a fost infiintat in 1083, in Muntii Rodope, la sud de Philippopolis,de un expatriat georgian, Grigore Pacurianos (Bakuriimi) (figura 31).Apropiat al imparatului Alexie Comnenul, Grigore a ajuns, in slujba acestuia,la cea mai inalta treapta. in 1086, in calitate de comandant ~ef al armatelorbizantine din Europa, el a fost omorat in batalia cu pecenegii ~i paulicienii.Acest imigrant din Caucaz nu parea insa sa aiba multa afecpune pentruceHitenii Imperiului pe care il slujea cu atata respect ~i care I-au rasplatit cuatata generozitate. Regulamentul manastirii sale, pe care I-a redactat in treilimbi - greaca, georgiana ~i armeana -, specifica faptul ca georgienilor Ii

:310

'1

se acorda priori tate fata de toti ceilalp cetateni care cereau sa fie admi~i. Maiales, nid un bizantin nu era admis in comunitate, cu exceptia secretaruluicare raspundea de relapile manastirii cu autoritaple locale. Deoarece ace~tiRhomaioi, avertizeaza Grigore, "sunt violenti, $irep ~i apucatori, daca Ii seive~te ocazia, vor pune mana repede pe manastire. Asemenea lucruri,declara el, s-au intamplat adesea din pricina neroziei ~i inocentei neamuluinostru. Daca nu ar fi fost a~a, noi, georgienii, nu i-am fi urmat pe bizantinica pe invatiltorii nO$tri intru credinta."l8

La un nivel de cuno~tinte mai profund, introducerea fortatiia modelelorbizantine in societatile pagane din Europa de Rasarit a creat uneori 0 situatieexploziva in care nelini~tile acumulate, provocate de amenintarea adusavechiului mod de viata. puteau sa erupa in momente de panica brusca sau dedisperare; astfel de nelini~ti pot fi remarcate in trei etape succesive, in cursu Icarora aceste societap s-au supus impactului cu civilizatia bizantina. Lainceput. impactul era perceput ca 0 amenintare indepartata, inca incapabilasa distruga tradipile scumpe ale trecutului. Vigilenta ~i recurgerea din candin cand la presiunea sodala erau sufidente pentru a pne la distantaelementele civilizatiei bizantine. a situatie de acest fel pare sa fie implicata incuvintele puse de cronica rusa pe seama printului Sviatoslav din Kiev,pe caremama sa, Olga, incerca sa-I convinga sa devina cre~tin: "Cum a~ putea eu saaccept aceasta religie? Suita mea ar rade de mine."l9 Teama de ridicol a fostin acest caz o"arma sufident de puternica in mainile suitei printului pentru a-iintari solidaritatea cu vechiul mod de viata pagan.

In cea de a doua etapa a intaInirii dintre vechea ~i noua credinta, situapaeste 'mai critica. Cultura traditionaIa fusese deja invadaUi. Cultul ~icredintele pagane au fost puse in afara legii de catre conducatorii recentcre~tinati ~i 0 campanie intensiva de reeducare a fost inaugurata deautoritaple locale ~i de consilierii lor bizantini, cu scopul recunoscut de a Ieinlocui cu 0 noua serie de valori. Acestea, cum ~tim din intrebarile adresatepapei de catre Boris, puteau sa acopere 0 zona importanta de credinta ~i deconduita umana, de la teologia cre~tina ~i legile casatoriei pana la detalii deimbracaminte ~i igiena personala. La acest punct, cand vechea traditie, de~iin plina retragere, i~i mentinea inca atractia, iar importul nou nu fusese incaasimilat. sodetatea era amenintata de nemultumire sau de dezbinare. Ceicare aderau la vechea cultura, in cazul in care nu voiau sa renunte la ea,puteau face doua lucruri. Fie i~i riscau viata intr-o incercare disperata de adistruge noua ordine ~i pe reprezentantii ei, fie cadeau intr-o stare dedescurajare pasiva, cu regretul zadarnie al zilelor trecute. Conducatoriiclanurilor vechi bulgare, care au incercat, cudlnd dupa botezul lui Boris ~ihotararea lui de a impune cre~tinismul grec tuturor supu~iIor sai, sa-I

311

asasineze $i sa-l inlocuiasdi cu propriullor candidat, au optat pentru primaalternativa. Abia fusesera boteza~i, fara indoiala cu fo~a, iar in lunile, poatechiar saptamanile, care au urmat acestui botez, ei s-au ridicat pentru a aparaobiceiurile, privilegiile $i credin~ele la care ~ineau amt de mult. Relatareaacestui eveniment pe care 0 face Boris $i care a supravie~it in raspunsulpapei la scrisoarea lui din 866, ne arata ca ei s-au rasculat nu numaiimpotriva religiei cre$tine, ci $i impotriva intregii structuri bizantine carefusese impusa ~arii lor. Un exemplu al celui de aI doilea tip de reac~e ostilase afIa in urmarea la povestea cronicarului rus, care spune ca prin~ulVladimir, imediat dupa cre$tinarea lui $i botezul supu$ilor sai, a recrutatcopiii din familiile conducatoare ale Rusiei pentru a fi educa~. El nu a fostnici primul, nici ultimul care sa-$i dea seama di edificarea unei noi ordinisociale $i ideologii necesita 0 indoctrinare planificata a tineretului $i ca acestlucru poate fi cel mai bine ob~inut sustragandu-l influen~ei parinplor. Reac~iafamiliilor acelor copii fa~ de $colile de stat era de prevazut. Cronicarul rusconsemneaza cu 0 ironie caracteristica: "Mamele acestor copii plangeauprabu$ite peste ei, deoarece nu erau destul de intarite in credin~ $i iiboceau ca $i cum ar fi fost mo~"20. Lipsa oricarei referiri la reactiile ta~ilorar putea sa se datoreze prejudedWi antifeministe a cronicarului monastic.Este mai probabil ca el voia sa insinueze ca barba~ii din aristocra~ia rusafusesera deja ca$tiga~i de noua or dine cre$tina $i sprijineau campaniaeducationala a conducatorului lor. in aceasta poveste, femeile sunt cele careapar ca indureratele $i neajutoratele reprezentante ale tradi~iei familiei $i aleveehii culturi agonizante.

Ultima etapa din confruntarea dintre civiliza~ia bizantina $i culturaprecre$tina din Europa de Rasarit ne duce departe de stralucirea cu~lorregale $i a marilor ora$e, unde schimbarea se face adesea rapid $i dramatic,la viata obscura $i aparent lipsita de schimbari din comunitatile ruraleindepartate. Natiunea fusese de cateva decenii oficial cre$tina. Conducatorii$i clasele urbane, primii care au adoptat noua credintil, se straduie sa imite,eel putin in viata publica, pe mentorii lor bizantini. Ceremonialul $iimbracamintea de curte sunt modelate dupa cele de la Constantinopol.Cladirile publice, ecleziastice $i seculare, sunt construite dupa modelular hitecturii bizantine. Arti$tii $i me$te$ugarii din Constantinopol au fostinvitati sa Ie decoreze. in orase, se consolideaza 0 traditie de literatura si... ,inva!limfmt. Si foarte incet, datorita activitatii misionarilor ~i centralizariiadministrative tot mai mari, aceasta cultura urbana ~i aristocratic a a inceputs~ se raspandeasca in mediul rural pagan. Acolo, obiceiuri din timpuriimemoriale, jertfe sacrificiale in alimente ~i animale, rituri magice defertilitate, cultul focului ~i al altor elemente naturale, extazul salbatic din

312

1

------------= ..-...=""'•• ,...-~==~"''''''~-'".::-

timpul sarbatorilor populare ~iprestigiul social de care se bucurau ghicitorii~i ~amanii au fost supuse unei puternice presiuni din partea culturiiinvadatoare. Vechile locuri sfinte sunt profanate, idolii populari indepartap,iar pe locurile pe care au stat ace~tia sunt construite biserici cre~tine. Numaiin cazuri comparativ rare ~i inofensive, clerul cre~tin, originar din Bizant, ~i~amanifestat dorinta de a adapta credintele ~i obiceiurile pagane la cererileimperioase ale noii religii. Rezistenta este fie zdrobiti'i, fie zadarnicit:c'idinainte de catre puterea militara a statului. $ocul care rezulta de aici esteatat de dureros, incat aceste comunitap primitive, a caror viatil sociala s-acentrat pe niste valori si datini acum proscrise, aluneca treptat indeznadejde. in ~cest caz, n~ e nevoie decat de 0 aHa lovitura data bunei stiiri- foamete, seceta sau confiscarea pamanturilor in beneficiul bisericii _pentru a face ca frustrarea lor sa creasca la maximum. $i daca in aceastilconjunctura se ive~te un profet printre ei, care .Ie promite eliberarea dinsclavie ~i revenirea zilelor bune de odinioara prin mijloace supranatura1e, eise strang imediat in jurullui cu acel curaj al disperatului.

Aceste mi~cari de rena~tere erau curente la triburile de indieni din

America de Nord in secolul al XIX-lea. Cateva exemple frapante ale aceIuia~ifenomen sunt amintite in Rushi secolului al XI-lea. Principalele centre demanifestare se afIau la periferia tarii, in zona impadurita dintre cursul

superior al Volgai ~i Oka, cuprinzand cetaple Rostov $i Suzdal, precum ~iBeloozero din nordul indepilrtat, districte de frontiera unde slavii de rasariterau amestecati cu triburile finice. Istoria acestor diferite revolte, cum sunt

ele povestite in Prima Cronic;} Rusa, urmeaza un model similar21. Vrajitorii,de origine taraneasca locala, lucrand in districtele lovite de foamete, i$iconvingeau discipolii sa-i omoare pe membrii aristocra~iei bogate posesoarede pamant, pe motivul ca ace~tia acumulau mancare. Militanti anticre$tini(intr-o imprejurare au omorat un preot), ei pretindeau ca posedacunoa~terea secreta, puteri supranatura1e ~i darul profetiei. Autoritatileseculare ruse n-au avut nici un fel de mila fata de ace~ti ~amani. Unii au fostexecutati sau izgoni~i (1024), un alt grup, cate a omorat 0 femeie bogata, afost lin~at din ordinul perceptorului printului de Kiev (circa 1071). Acestemi~cilri, pagane ~i tilrane$ti in esenta, erau indreptate impotriva noii ordinireligioase $i sociale impusa de puterea combinata a statului $i a Bisericii.Cat de periculoase puteau ele sa fie pentru amandoua se vede din douaepisoade care s-au petrecut pe la 1071 ~i care ne arata ca aceste mi$cari derestaurare nu se limitau la districtele inapoiate $i rurale ale Rusiei. Unul dinace~ti "vrajitori" a sosit la Kiev, unde ~i-a strans ciracii profetizand ca, inrastimp de trei ani, Niprul va incepe sa curga invers, iar Bizantul $i Rusia i$ivor schimba locurile, "astfel incat tara grecilor va fi unde este Rusia, iar

313

Rusia unde este ~ara grecilor"22. in pofida nec1aritatii acestui discursoracular, nu este probabil prea exagerat sa-l interpretam ca pe expresiatemerii obsesive fata de Bizant $i de toate acpunile lui care trebuie sa fistrans inima a cel putin unui conducator pagan pe jumatate invins din Rusiasecolului al XI-lea. Un alt $aman a aparut in acea vreme la Novgorod, "zicandca este un zeu, ducand aproape toata cetatea pe drumuri gre$ite, zicand diprevede totul, batjocorind credinta cre$tina $i spunand ca va trece peste raulVolhov in vazul tuturor"23. Rascoala a fost in cele din urma inabu$ita, dupace toaUi popula~ia din cetate, cu exceptia episcopului, a printului $i a suiteiacestuia, a imbditi$at cauza profetului. APostazia masiva din a doua cetate caimportanta din Rusia arata di, la aproape 0 suta de ani de la cre$tinareaoficiala a tarii, viitorul cre$tinismului bizantinera inca departe de a fiasigurat.

Doi dintre ace$ti .•vrajitori" au £acut 0 remarcabila marturie de credinta.intrebati, dupa arestare, despre ideile lor cu privire la modul in care a fostcreat omul. ei au raspuns:

Dumnezeu s-a spalat intr-o baie $i pentru ca a asud~t s-a uscat cu 0 carpa

:?i a aruncat-o din cer jos pe pamant. Iar Satan a inceput a cuvanta cuDumnezeu ca cine va face pe om din aceasta carya. ~i Diavolull-a £acut

pe om, iar Dumnezeu a pus un suflet in el. Din aceasta pricina, candmoare un om, trupullui merge in pamant, iar sufletulla Dumnezeu24.

Aceasta ciudata doct.rina se regase$te in doua surse diferite. Prima partea confesiunii aminte$te 0 legencla populara cafe inca mai circula printretriburile finice dintre Oka $i cursul mijlociu al Volgai in secolul al XIX-lea. Adoua parte este in substanta $i chiar in terminologie aproape sigur deorigine bogomila .

Canalele prin care 0 doctrina de baza a acestei secte neomaniheiste a fostdusa din Balcani pana in nordul Rusiei nu sunt cunoscute. Nici 0 referireexplicita la vreo forma ba$tina$a de bogomilism nu poate fi gasita in surseleruse$ti $i am putea sa afirmam cu toaUi siguranta ca aceasta mi$care nu aavut niciodaUi rMacini reale in tara. Cu toate acestea, bogata literaturaapocrifa de origine greceasca, circuland in traducere slava in Rusiamedievala sub numele de "fabule bulgare$ti", contine multe urme de ideidualiste. $i nu este cu totul imposibil ca misionarii bogomili, renumitipentru zelul $ivastullor prozelitism, sa-$ifi croit drum din Imperiul Bizantinsau din Bulgaria spre Rusia25. Tot ce putem afirma cu siguranta este ca

$amanii din nordul Rusiei, incercand sa reinvie cultura pagana astramo$ilor

314

lor, au folosit in secolul a1 XI-lea 0 invatatura derivata in substanta de labogomilii din Balcani. Putem presupune ca aceasta infuzie a unui curent degandire dualist intr-o mi$care pagana de restaurare a dat acestei mi$cari 0baza doctrinala ferma $i a ajutat poate la alinarea descurajarii $i mizerieitaranilor din nordul Rusiei, oferindu-Ie 0 solutie convingatoare problemeiprivind originea sUferintei umane. tn ti'irile slave din Balcani $i intr-o masuramai mica in Rusia, bogomiIismul, care a devenit 0 mi$care populara dedisidenta $i de lupta impotriva invataturii teologice, etice $i socia1e a uneibiserici sprijinite de stat, ofera un exemplu puternic de rezistenta 10ca1afatade neavenita civiIizatie suparatoare a Bizantului.

Am vazut din aceste exempIe ca civiIizapa bizantina, a$a cum s-araspandit ea in tarile Europei de Rasarit, a intalnit in diferite c1ase a1epopulapei 0 rezistenta care era uneori ampUi $i puternica. Timlnd seam a detoate acestea, put em sa ne miram ca aceste tari au imprumutat de la Bizantatat de multe $i atM de repede. 0 parte a raspunsului la aceasta intrebare afost dat la inceputul acestui capitol. Unele trasaturi particulare culturale aufost adoptate deoarece erau functional folositoare pentru rezolvarea unorprobleme sociale sau pentru a satisface 0 necesitate materiala. Astlel,cre$tinismul poate ajuta la rezolvarea unor frictiuni interne datoratediversitatii rasiale din tara "primitoare". Doctrina bizantina a originii divinea autoritatii politice sustinea ambitiiIe monarhului local de a-$i mari putereaasupra supu$ilor sm. Capacitatea de a prelua de la bizantini procedeetehnologice ingenioase Ie permitea sa rezolve proiecte dificile deconstrucpe, cum erau construirea de poduri sau de fortarete, in vreme celegaturile comercia1e $i ecleziastice cu Imperiul satisfaceau apetitul c1aselorconduditoare pentru obiectele de lux, constructii impresionante $i educatie.inclinatia lor catre frtimos $i invatatura, precum $i dorinta de a ca$tigaprestigiu Ie dadeau, a$a cum yom vedea, cel mai puternic stimulent pentruinsu$irea artei, legilor $i literaturii bizantine.

. Totu$i, in ultima instanta. factorul care a contribuit cel mai mult lainvingerea rezistentei locale fata de civilizatia bizantina a fost prestigiul faraegal pe care aceasta iI avea in intreaga Europa de Rasarit. Pana in secolul alXII-lea, nici 0 a1ta tara eilropeana nu putea spera sa se masoare cu ImperiulBizantin fie in avupe, fie in putere sau in realizari culturale. A fi asociat cuImperiul era. 0 onoare cautata cu multa ravna. Constantin Porfrrogenetul,foarte con$tient de aceasta atitudine a strainilor fata de Imperiul condus deel, se plangea de "cereri1e staruitoare $i pretenpile· supuse noua euobraznicie" a1e"neamuri1or din nord" printre care Ii in$ira pe kazari, unguri

$i ru$i26. Aceste napuni, explica el, tanjesc in special dupa coro~elebizantine, ve$minte oficia1e$i aliante prin casatorie cu familia imperia1a. Intr-o

315

masura importanUi., prestigiul imparatului se baza ~i pe puterea ~itehnologia lui militara. Arma lui secreta bine cunoscurn, "focul grecesc", decare dU$manii lui navigatori invatasera sa se teama, exercita 0 fascinatieu~or de inteles, iar Constantin ne spune in acela~i pasaj ca el a primit cererifrecvente de la natiunile din Europa de Rasarit pentru care doreau sa aiba ~iele mostre ale acestei marfi nepretuite.

Prestigiul Bizantului era, bineinteles, strans legat $i de tentatia religieilTe~tine. Istoricii moderni au tendinta sa sublinieze, $i pe drept cuvant,motivele politice ~i sociale care i-au dus pe conducatorii medievali lalTistelnita. Nu trebuie insa sa uitarn prea u~or interpretarile date unor eveni­mente de cronicarii $i hagiografii din epoca, pentru care forta conducatoarea credintei individuale era factorul decisiv. Ar fi imprudent sa privim conver­tirea lui Boris al Bulgariei, a lui Gyul<ial Transilvaniei sau a lui Vladimir alRusiei altfel deeM ca pe un act clarvazator venit din partea unor oameni destat mireni, impin~i de propriullor interes. Ceea ce ~tim despre vietile lordupa botez este oricum compatibil cu ideea autenticitatii convertirii lor, iarcredintele lor cre~tine erau pline de sinceritate. Natura precisa $i scopulacestor credinte nu poate fi u~or de determinat, din lipsa de dovezi deincredere. in unele cazuri, invati'itura Evangheliei, cu mesajul ei spiritual $ide regenerare morala, a avut probabil un impact real. Alteori, frumuseteacultului liturgic, perceput cu ochiul $i cu urechea, indulcea !,'icaptiva inimileoamenilor. Iar in cadrul societatilor conducatoare din Europa de Rasarit, alecaror preocupari religioase ~ipoIitice se centrau pana atunci pe familie, clan,trib sau regat, erau probabil nu putini aceia pentru care perspectiva univer­saUl a religiei cre~tine a oferit 0 experienta noua ~i profund emotionanta.

De~i unii monarhi din Europa de Rasarit, in special cei din Bulgaria ~iSerbia. au acceptat pentru 0 vreme autoritatea spirituaHi a Romei, iar altenatiuni, cum au fost cele din Ungaria ~i Croatia, au ie~it treptat de pe orbitabizantina, majoritatea tarilor au ramas credincioase Bisericii marne din Con­stantinopol. OricM de mult s-au maniat conducatorii lor impotriva autoritatiiuneori insuportabile a patriarhilor ecumenici, ei ~i supu!,'ii lor nu au pusniciodata serios la indoiala, cel putin pana in secolul al XV-lea, rolul BisericiiBizantine ca centru ~i arbitru al credintei ortodoxe. in anu11347, sau injurullui, regele Magnus Eriksson al Suediei a trimis 0 misiune la Novgorod ca sapropuna arhiepiscopului ~i cetatenilor acestui ora~ 0 disputa privindmeritele respective ale religiei catolice ~i ale celei ortodoxe. Raspunsulru~ilor dat regelui este consemnat dupa cum urmeaza: "Daca vrei sa ~tiicare lTedinti'i estecea mai buna, a voastra sau a no astra, trebuie sa trimiti laConstantinopol, la patriarh, pentru ca de la greci am prim it noi credintaortodoxa."27

316

..,I

I

'\

-----_;:..;~ ...;..~__=_ s

Daca la aceste niveluri mai inalte ale societatii, popoarele din Europa deRasarit ii priveau pe bizantini ca pe mentorii lor in probleme de doctrina,atitudinea poporului simplu era mai instinctiva ~i mai spontana. Ea ~i-agasitexpresia impresionanta in veneratia pentru cetatea Constantinopolului, pecare slavii 0 numeau in limba lor Tarigrad, Cetatea Imperiala. Pentruintreaga cre$tinatate din Rasi'irit, Constantinopolul era 0 cetate sfanta, nunumai pentru ca era re!,'edinta imparatu]ui ~i a dublului sau spiritual,patriarhul ecumenic. Pretentia sa principala la sacra litate se afla in fortelesupranatura]e despre care se credea ca sunt prezente intre zidurile sale _monumente comemorand patimile lui Hristos $i nenumarate relicve desfinti, biserici !,'imanastiri, laca$uri de rugaciune $i morminte renumite aIecre~tinatatii, iar deasupra tuturor, patronajul protectorilor ei din ceruri,Divina lntelepciune, a] carei templtt era Sfanta Sofia, ~i Maica Domnului, alcarei ve~mant, pastrat in biserica Blahernae, era venerat ca un palladium* alcetatii. In aura de sacralitate care il inconjura, Constantinopolul putea sa fieegalat numai de Ierusalim !,'i, intr-adevar, era adesea privit ca NoulIerusalim. Pelerinii din Europa de Rasarit ~i ci'ilatorii care au vizitatConstantinopolul in Evul Mediu manifestau in fata numarului mare derelicve $i a caracterului sacral al sanctuarelor lui aceea~i uluire $i turburarereligioasa care se simtea in descrierile lor despre Tara Sfanta. Multi insistaupe frumusetea tara seaman a bisericii Sfanta Sofia ~i pe farmecul cantecelorliturgice. "Un'cantec, a decIarat arhiepiscopul Antonie al Novgorodului, carea vizitat ora$ul in 1200, ca acela al ingerilor."28 In relatarea lui, ca $i in aIterelatari lasate de pelerinii ru~i, surprindem uneori aceea~i impresieputernica avuta de trimi$ii lui Vladimir al Rusiei rand au raportatsuveranului lor impresiile despre cultul public de la Constantinopol: "Nu!,'tiam· daca eram in cer sau pe pamant." Pentru neamurile dinCommonwealth-ul Bizantin, Constantinopolul nu era numai "ochiulcredintei cre~tinilor", ci mai ales "cetatea ravnita de intreaga lume"29.

* Din lat palladium, gr. palladian, - statuie al lui Pallas, considerata de troieni 0cheza~ie a salvarn cetatn lor. Prin extensie, scut, garantie, salvare. (N.tr.)

317