1

UNIVERSITATEA “SPIRU HARET” Facultatea de Management, Braşov Titular curs: Prof. univ. dr. Stelian PÂNZARU

PROGRAMA ANALITICĂ A CURSULUI

SOCIOLOGIE MANAGERIALĂ

I. STATUTUL DISCIPLINEI: Anul I: câte 2 ore curs săptămânal şi 2 ore seminar la două săptămâni

II. OBIECTIVE PRINCIPALE: • familiarizarea studenŃilor cu elementele de bază ale acestei discipline aflate la graniŃa

dintre sociologie şi management; • aprofundarea unor cunoştiinŃe de sociologie şi de management, strict necesare

viitorilor specialişti în domeniul managementului financiar-contabil; • cunoaşterea şi interpretarea principalelor corelaŃii ale sociologiei şi managementului

contemporan, româneşti şi străine.

III. CONłINUTUL CURSULUI: temele cursului sunt astfel grupate şi elaborate pentru realizarea obiectivelor stabilite, atât prin prelegerile teoretice, cât şi prin activităŃile de seminar, corespunzătoare prelegerilor teoretice.

Temele prelegerilor sunt:

l. Introducere în sociologia managerială 1.1. Conceptele de bază în sociologia managerială 1.2. Societatea, conducerea şi sociologia managerială 1.3. Societatea şi managementul în faŃa noului mileniu

2. Societatea civilă ca organizaŃie manageriată 2.1. Conceptul de societate civilă 2.2. Dialogul social şi dezvoltarea comunitară

2.3. Realitatea conştiinŃei globale 3. Metode şi tehnici ale sociologiei manageriale

3.1. Diagnosticarea, delegarea şi tabloul de bord

2

3.2. ObservaŃia, tehnicile sociometrice şi studiul de caz 3.3. Utilitatea metodelor şi tehnicilor sociologiei manageriale

4. Comunicarea interumană 4.1. Comunicarea inter-umană - concept şi forme de manifestare

4.2. Teorii ale comunicării 4.3. Comunicarea ca liant al acŃiunilor umane

5. Oamenii – resursă inepuizabilă în procesul cunoaşterii 5.1. Managementul resurselor umane

5.2. PiaŃa europeană a resurselor umane 5.3. Strategia de la Lisabona revizuită

6. Evaluarea resurselor umane 6.1. Necesitatea unui sistem naŃional de evaluare 6.2. Concepte pentru evaluare 6.3. Specificul poporului român

7. Societatea la începutul secolului al XXI-lea

7.1. Conflict şi societate 7.2. Analiza şi soluŃionarea situaŃiilor conflictuale 7.3. Propuneri pentru dezvoltarea durabilă a României

IV. BIBLIOGRAFIA CURSULUI: Lucrări de referinŃă

- Andrei, Petre, Sociologie generală, Iaşi, Polirom, 1997 - Bondrea, Aurelian Gh., Patrimoniul naŃional şi integritatea etnospirituală a

unei naŃiuni, în Protejarea patrimoniului cultural naŃional, Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 1996, p. 13 şi urm.

- Boudon, Raymond, Tratat de sociologie, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997 - Buzărnescu, Ştefan, Introducere în sociologia organizaŃională şi a conducerii,

Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995 - Cioran, Emil, Schimbarea la faŃă a României, Bucureşti, Editura Vremea,

1939 - Deep, S. şi Sussman, L., Secretul oricărui succes: să acŃionăm inteligent,

Editura Polimark, Bucureşti, 1996 - Dobrescu, Emilian M., coordonator, DicŃionar de sociologie economică,

Bucureşti, Editura C. H. Beck, 2006 - Dobrescu, Emilian M., Meseria de intelectual, cartea I, Bucureşti, Editura C.

H. Beck, 2006 - Botezat, E. A., Dobrescu, E. M. şi Tomescu M., DicŃionar de comunicare,

negociere şi mediere, Bucureşti, Editura C. H. Beck, 2007 - Drăghicescu, Dumitru, Din psihologia poporului român, studiu introductiv de

Virgil Constantinescu-Galiceni, Bucureşti, Editura Albatros, 1996 - Hofstede, Geert, Managementul structurilor multiculturale, Bucureşti, Editura

Economică, 1996

3

- Johns, Gary, Comportament organizaŃional, Bucureşti, Editura Economică, 1998

- Jude, Ioan, Sociologie şi societate, Braşov, Editura Omnia, 2000 - Manolescu, Aurel, Managementul resurselor umane, Bucureşti, Editura R.A.I.,

1998 - Mihăilescu, Ion, Sociologie generală, Iaşi, Polirom, 2003 - Petelean, Adrian, Pledoarie pentru un management al conflictelor, în vol.

Viitorul ne preocupă, coord. S. Grecu, F. Ciotea şi A. Tripon, Editura Efi-Rom, Tg. Mureş, 2002

- Petrescu, Ion, Gândirea şi aptitudinile managerului, Braşov, Editura Lux Libris, 1996

- Petrescu, Ion, Psihosociologie managerială, Braşov, Editura Lux Libris, 1998 - Petrescu, Ion, EsenŃial în managementul personalului, Bucureşti, Editura

FundaŃiei România de Mâîine, 2003 - Petrescu, Ion, Management social, Bucureşti, Editura Expert, 2004 - Rădulescu-Motru, Constantin, Românismul - catehismul unei noi spiritualităŃi,

ediŃie îngrijită şi note de Gh.Al. Cazan, Bucureşti, Editura ştiinŃifică, 1992 - Stănescu, Vasile, Societatea civilă, Bucureşti, Editura Expert, 2001, p. 126 - Visscher, Pierre de şi Neculau, Adrian, Dinamica grupurilor – texte de bază,

Iaşi, Polirom, 2001 - Vlăsceanu, M., Psihologia organizaŃiilor şi a conducerii, Editura Paideia,

Bucureşti, 1993 - Vulcănescu, Mircea, Dimensiunea românească a existenŃei, Bucureşti, Editura

FundaŃiei Culturale Române, 1991

LegislaŃie - Legea nr. 109 din 2 iulie 1997 privind organizarea şi funcŃionarea Consiliului

Economic şi Social, publicată în Monitorul Oficial nr. 141 din 7 iulie 1997 - Legea nr. 356 din 2001 publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 380 din 12

iulie 2001 - Hotărârea de Guvern nr. 503 din 1991 privind organizaŃiile patronale ale

regiilor autonome şi societăŃilor comerciale cu capital integral de stat, publicată în Monitorul Oficial nr. 175 din 26 august 1991

- Hotărârea de Guvern nr. 314 din 15 martie 2001 privind înfiinŃarea, organizarea şi fucnŃionarea comisiilor de dialog social în cadrul unor ministere şi al prefecturilor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 142 din 22 martie 2001

Studii şi articole

- Catană, Doina şi Alexandru, Matricea culturală a românilor din perspectiva managementului modern, în Tribuna economică, nr. 42-43/17 şi 24 octombrie 1996

- Chelcea, Septimiu, Reprezentarea socială a identităŃii naŃionale a românilor, în volumul “Personalitate şi societate în tranziŃie – studii de psihologie socială”, Bucureşti, Societatea ŞtiinŃă şi Tehnică SA, 1994, p. 241-258

- Dobrescu, Emilian M., Salariile liderilor, în Economistul, 25 iulie 2006, p. 12

4

- Dobrescu, Emilian M., Indicele fericirii umane, în Economistul, 27 iulie 2006, p. 12

- Dobrescu, Emilian M., Necesitatea unui sistem de evaluare, în Academica, nr. 52-53, iulie-august, 2006, p. 23-25

- Dobrescu, Emilian M., ImigraŃia în cifre şi fapte, în Tribuna economică, nr. 31, august 2006, p. 94-95

- Moldoveanu, Maria, Respectarea drepturilor sociale, în Probleme economice, Bucureşti, Centrul de Informare şi Documentare Economică, nr. 25-25, 2001

5

INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA MANAGERIALĂ 1.1. Conceptele de bază în sociologia managerială; 1.2. Societatea, conducerea şi sociologia managerială; 1.3. Societatea şi managementul în faŃa noului mileniu

1.1.Conceptele de bază în sociologia managerială Pentru ca o disciplină să existe, trebuie îndeplinite, simultan, trei condiŃii: 1) să aibă obiect de studiu – în cazul nostru, obiectul de studiu al Sociologiei manageriale

îl constituie conducerea activităŃilor sociale, modul în care managementul influenŃeză societatea şi reciproc;

2) să posede o metodologie proprie, adică un corpus de metode şi tehnici, cu ajutorul cărora să măsoare şi să cuantifice obiectul de studiu – în cazul nostru, sociologia managerială, care este o ramură a sociologiei, împrumută de la sociologie şi management aceste metode şi tehnici;

3) să existe mai multe cuvinte cheie, noŃiuni esenŃiale, concepte de lucru, cu care să opereze în cunoaşterea obiectului său de studiu. Sociologia managerială împrumută concepte cheie din sociologie şi management, precum şi din alte discipline socio-umane. Obiectivele de bază ale disciplinei sunt: familiarizarea studenŃilor cu elementele de bază ale acestei discipline aflate la graniŃa dintre sociologie şi management; aprofundarea unor cunoştiinŃe de sociologie şi de management, strict necesare viitorilor specialişti în domeniul managementului financiar-contabil; cunoaşterea şi interpretarea principalelor corelaŃii ale sociologiei şi managementului contemporan, româneşti şi străine.

Cele mai semnificative concepte cheie de care se serveşte sociologia managerială sunt împrumutate din ştiinŃele socioumane, precum sociologia, pasihologia, economia şi managementul. Explicăm în continuare câteva concepte, preluate de sociologia managerială din aceste ştiinŃe socio-umane la intersecŃia cărora se află domeniul de studiu al acesteia. Nevoile umane reprezintă cerinŃele indivizilor de a avea şi de a folosi bunuri materiale şi servicii în conformitate cu necesităŃile fiziologice, psihologice, sociale şi spirituale ale fiinŃei umane.

Există o piramidă a trebuinŃelor realizată de psihologul Abraham Maslow, care ierarhizează aceste nevoi umane. A. Maslow pune la baza piramidei trebuinŃele fiziologice, urmate de cele de confort social, de securitate materială şi spirituală. Pe cea mai înaltă treaptă aşează satisfacerea spiritului uman. Toate aceste trebuinŃe au o latură subiectivă, proprie fiecărui individ, dar şi o latură obiectivă care Ńine de specificul tipului de societate în care trăieşte individul. Caracteristicile nevoilor umane sunt: limitarea lor ca volum şi nelimitarea ca număr; sunt complementare, concurente şi substituibile (adică unele se dezvoltă în detrimentul altora). În orice societate umană există nevoi individuale, de grup şi generale. În funcŃie de timp, nevoile pot fi: curente, de perspectivă, permanente, periodice şi întâmplătoare. Nevoile umane cunosc o evoluŃie spaŃio-temporală specifică şi satisfacerea lor în cel mai înalt grad reprezintă scopul activităŃii economice. Resursele umane reprezintă totalitatea potenŃialităŃilor fizice, profesionale şi spirituale de care dispune o persoană sau un grup de persoane. Angelica Băcescu şi Marius Băcescu1 vorbesc de resurse umane naŃionale, pe care le definesc ca totalitatea persoanelor fizice, de aceeaşi

1 Angelica şi Marius Băcescu - DicŃionar de macroeconomie, Bucureşti, Editura All, 1993, p. 106

6

cetăŃenie, care locuiesc în interiorul sau în afara graniŃelor Ńării la un moment dat. Sociologia este ştiinŃa care studiază relaŃiile dintre oameni în societate, iar sociologia

managerială o disciplină tematică - aidoma altor ramuri ale sociologiei, precum sociologia familiei, a grupurilor mici, urbană, rurală, organizaŃională – care studiază modul cum influenŃează actul de conducere viaŃa oamenilor în societate şi, reciproc, modul în care viaŃa oamenilor îşi pune amprenta asupra conducerii societăŃii.

1.2. Societatea, conducerea şi sociologia managerială CoexistenŃa integrării economice la nivel european cu diferite tipuri de asociere a Ńărilor

ce vizează libertatea comerŃului din Asia şi America, ne conduc la premisa că ele constituie un preludiu al procesului de globalizare. ExplicaŃia constă în creşterea interdependenŃelor dintre statele lumii şi internaŃionalizarea activităŃilor economice ca urmare a potenŃialului crescând al marilor companii. ForŃa lor economico-financiară ridică pe o nouă treaptă procesul de internaŃionalizare şi de adaptare la incertitudinile pieŃei mondiale. După cum aprecia J. K. Galbraith, “corporaŃia multinaŃională trece peste piaŃă atât pe plan internaŃional, cât şi naŃional. Realizează peste capul unei lumi alcătuite din numeroase suveranităŃi naŃionale ceea ce realizează în cadrul unei singure suveranităŃi”2. Depăşind frontierele naŃionale, compania multinaŃională are în vedere nu atât comerŃul tradiŃional cu produse, ci, substituirea pieŃei naŃionale prin crearea de unităŃi proprii, care să realizeze schimburile pe pieŃele pe care acŃionează ca agenŃi economici supunând concurenŃei agenŃii autohtoni. Prin investiŃii, atrag în sfera lor de acŃiune nu numai pieŃe de desfacere, dar şi ramuri şi subramuri economice, achiziŃionând sau creând firme în diferite zone ale lumii, cu mare potenŃial în resurse naturale şi forŃă de muncă ieftină.

Expansiunea companiilor transnaŃionale este efectul dezvoltării generate pe de o parte, dar şi al concentrării puternice a capitalului şi a potenŃialului ştiinŃific pe de altă parte, a capacităŃii de dominare în domeniul producŃiei de vârf şi în plan financiar. Avantajele sunt, în consecinŃă, în favoarea celor dezvoltaŃi, care au posibilitatea de a beneficia de un spaŃiu mondial şi de condiŃii care să le asigure costuri mai reduse de producŃie şi segmente de piaŃă cu capacitate mai mare de absorbŃie. Avantajele procesului de mondializare în favoarea celor dezvoltaŃi explică adeziunea acestora la globalizare.

Faptul că lumea, chiar şi după decolonizare, continuă să se împartă în bogaŃi şi săraci nu este surprinzător, iar fenomenul globalizării este înŃeles de către oamenii politici şi economişti ca un fenomen ce ar adânci decalajele dintre Ńări. Dacă în 1870 venitul pe cap de locuitor al naŃiunilor cele mai bogate era de 11 ori mai ridicat decât al naŃiunilor cele mai sărace, astăzi, cei bogaŃi sunt de mai mult de 50 de ori mai bogaŃi decât cei mai săraci. La o asemenea evoluŃie, Daniel Cohen concluzionează: “Fenomenul inegalitar între naŃiuni este deci recent, el este produsul ultimelor două secole”3. Paralel cu creşterea bogăŃiei unor naŃiuni, la polul celor săraci se acumulează datorii care, în anul 2000 însumau 3.350 miliarde dolari SUA, adică de 6 ori mai mult faŃă de 1980. Precaritatea acestor Ńări în economia mondială rezultă din rămânerea în urmă pe plan tehnic, tehnologic, al informaŃiilor şi comunicaŃiilor.

Globalizarea economică – susŃinea Romano Prodi, ex-preşedinte al Comisiei Europene – face ca Ńările să devină din ce în ce mai interdependente, iar frontierele naŃionale să fie din ce în ce mai mult lipsite de relevanŃă. În acelaşi timp, revoluŃia în domeniul tehnologiilor informaŃiei face ca lumea să se transforme într-un singur sat planetar digital, iar comerŃul mondial să crească în mod exponenŃial aproape dublându-se ca volum la fiecare deceniu. O asemenea dinamică a

2 John Kenneth Galbraith – ŞtiinŃa economică şi intersul public, Editura politică, 1982, Bucureşti, p. 218 3 Daniel Cohen – BogăŃia lumii, sărăcia naŃiunilor, Editura Eurosong and Book, 1998, p. 31

7

comerŃului poate avea loc, dar problema este dacă toate statele de pe planetă vor beneficia în urma acestui salt. Realitatea ne demonstrează că de transformările în domenile enumerate mai sus beneficiază un grup restrâns de state, iar distribuirea roadelor la scară planetară este îngreunată atât de factori interni ce aparŃin Ńărilor în curs de dezvoltare, cât şi de inapetitul Ńărilor dezvoltate de a transfera o parte din avantaje spre zone slab dezvoltate. ReticenŃele faŃă de globalizare decurg din faptul că balanŃele comerciale ale Ńărilor în curs de dezvoltare înregistrează constant un deficit considerabil faŃă de Ńările dezvoltate.

Dezvoltarea fără precedent şi internaŃionalizarea activităŃilor economice, precum şi existenŃa reŃelelor care difuzează cunoştinŃe şi informaŃie sunt principalele caracteristici ale fenomenului globalizării, fenomen care evoluează concomitent cu cele de integrare şi regionalizare. ExperŃii apreciază că toate aceste procese influenŃează deja şi Ńara noastră. Marile probleme ale globalizării – degradarea mediului, poluarea, schimbările climatice – induse de folosirea nesăbuită a resurselor, trebuie soluŃionate cu prioritate prin intermediul ştiinŃei. Procesul globalizării nu poate fi controlat şi dirijat fără aportul ineluctabil al ştiinŃei.

România are, la rândul ei, de recuperat rămânerile în urmă în domeniile de vârf, care s-au accentuat în perioada tranziŃiei prin criză pe care a străbătut-o. łara noastră trebuie să aplice cu rigurozitate acea strategie de dezvoltare care să pună bazele materiale, sociale, politice şi culturale care să-i permită să atingă performanŃele caracteristice UE la nivel regional. Evaluarea comparativă a indicatorilor economici ai României cu cei ai Ńărilor membre UE evidenŃiază un puternic decalaj, inclusiv faŃă de Ńările candidate. Astfel, dacă PIB-ul pe locuitor al României reprezintă doar 25 la sută din PIB-ul pe locuitor al Ńărilor membre UE, în schimb cel al Poloniei este de 31 la sută, al Ungariei de 37 la sută, al Republicii Cehe de 35 la sută.

După 11 ani de reformă şi tranziŃie de la economia planificată la cea de piaŃă, economia şi societatea românească au intrat începând cu anul 2000 - pe un curs pozitiv. Bâjbâielile reformei, lipsa de fermitate, lipsa unei concepŃii româneşti clare asupra reformei au prăbuşit în repetate rânduri palidele redresări economice anunŃate. Am înŃeles foarte greu un principiu simplu al existenŃei – “numai prosperitatea economică (...), poate asigura existenŃa şi progresul poporului nostru, afirmarea lui deplină în lume” (acad. Nicolae N. Constantinescu4). TranziŃia a condus doar la aspecte negative: a) scăderea ritmului de creştere economică; cronicizarea prăbuşirii economiei, în timp ce stocurile şi importurile rămân la un nivel extrem de ridicat; b) creşterea sărăciei şi înrăutăŃirea stării de sănătate a populaŃiei. România posedă cea mai înaltă rată a mortalităŃii din Europa şi pentru prima dată în istoria ei modernă, rata mortalităŃii este mai mare decât cea a natalităŃii, în condiŃii de pace; c) balanŃa comercială a Ńării este permanent deficitară, importăm mai mult decât exportăm; d) consumăm mai mult decât producem.

Indicatorii economici de macrostabilizare nu pot fi ŃinuŃi sub control fără sporuri competitive de producŃie industrială şi agricolă. Politicile monetariste, de inspiraŃie FMI, sunt doar un paleativ de scurtă durată şi au arătat în repetate rânduri acest fapt. Principalul lor efect până în prezent este doar inflaŃia galopantă. Deşi în agricultura UE se acordă subvenŃii care ajung până la 60 la sută din valoarea producŃiei, guvernele României din ultimii patru ani ai deceniului trecut şi Ministerul Agriculturii, aproape le-au eliminat din agricultura Ńării noastre, la sfatul FMI. Politica preŃurilor liberalizate la producătorii industriali şi dirijate de stat la producătorii agricoli a condus la situaŃii paradoxale de genul: în timp ce preŃul laptelui a crescut de 200 de ori, iar al grâului şi al orzului de cca 500 ori, preŃul tractoarelor a crescut de 1000 ori, al combinelor de 1200 ori, al combustibilului de 3000 ori, al energiei electrice de 3500 ori. Dobânzile foarte mari la creditele

4 Nicolae N. Constantinescu – Necesitatea unei economii mixte de piaŃă, sociale, participative şi umaniste, în Economistul, nr. 1000, 1997, p.4-6

8

acordate de bănci au condus la decapitalizarea producătorilor, la adâncirea şi prelungirea crizei economice.

Prevederile Tratatelor de Asociere la UE şi CEFTA lansau România într-o cursă contra cronometru şi fără posibilităŃi de redresare rapidă, pentru a a face faŃă concurenŃei fără bariere vamale. Majoritatea referinŃelor Comisiei Europene privind România, apreciază că perspectiva actuală a integrării în UE se va clarifica pozitiv „pe termen mediu”. Documentul „Agenda 2000” cuprinzând „opinia” Comisiei Europene, elaborat în deplină confidenŃialitate, nu precizează orizontul de timp mediu în care vom depăşi actualele dificultăŃi. Acest orizont de timp va rezulta din suma algebrică a eforturilor depuse de fiecare dintre noi.

Integrarea deplină a României în UE depinde de realizarea unui nivel de dezvoltare economică, socială şi morală, comparabil cu cel al statelor UE. Atingerea acestui nivel se poate realiza prin efortul conştient al poporului român şi al clasei politice conducătoare din România, dar şi printr-o cooperare pe multiple planuri cu terŃe tări, în primul rând cu Ńările membre UE. Cooperarea multiplă cu Ńările UE trebuie să aibă ca principiu dezvoltarea durabilă şi avantajul reciproc. Conform precizărilor din Acordul European, instituind o asociere între România pe de o parte, ComunităŃile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, „cooperarea trebuie să se concentreze, în special asupra politicilor şi măsurilor legate de industrie, inclusiv de sectorul minier, investiŃii, agricultură, energie, transport, dezvoltare regională şi turism”. Prima şi poate cea mai dificilă sarcină în elaborarea şi punerea în aplicare a unei strategii coerente de dezvoltare este începerea formării unei mentaliŃăti pro-muncă, faŃă de curăŃenie, ordine, disciplină, civili-zaŃie în rândul marii majorităŃi a locuitorilor Ńării.

Apreciem că în România, adevărata creştere economică trebuie însoŃită de restructurarea economiei în favoarea activităŃilor care asigură creşterea eficienŃei economice. Alături de stimu-larea investiŃiilor externe este necesară crearea cadrului economic de mobilizare a resurselor interne, formarea şi întărirea capitalului productiv naŃional, ca principale forme de organizare a unei economii naŃionale moderne, în spirit european. Trebuie să se renunŃe la sistemul de conducere indirect, prin instrumente financiare şi monetare macroeconomice, sistem eficace doar într-o economie aşezată, normală, nu într-o economie ca a noastră, avem nevoie de o creativitate dinamică în zona economicului. Procesul de armonizare legislativă între România şi UE trebuie continuat mai intens. Trebuie adoptate toate reglementările importante pentru acŃiunea agenŃilor economici într-o economie de piaŃă concurenŃială. LegislaŃiile asupra protecŃiei mediului, protecŃiei consumatorilor şi sănătăŃii publice trebuie să corespundă celor din UE. Un set de politici monetare realiste, capabile să impulsioneze o economie care funcŃionează greoi se impune urgent. Este necesar ca Banca NaŃională a României să renunŃe la credinŃa că o „mână invizibilă” reglează economia, precum şi la dogmele monetariste ale economiei „pure şi perfecte”. Ratele înalte ale dobânzilor practicate de bănci au menŃinut artificial un mediu inflaŃionist, care a limitat dezvoltarea economică.

România trebuie să aplice acele căi şi mijloace care să ducă la relansarea puternică a producŃiei, la stimularea investiŃiilor, la creşterea competitivităŃii produselor, accelerarea procesului de reformă, de restructurare, de privatizare şi de modernizare în vederea asigurării unei macrostabilizări durabile şi eliminării actualelor dezechilibre fundamentale din economie. Trebuie acordată mai multă atenŃie valorificării superioare a resurselor, inclusiv celor umane, creşterii productivităŃii muncii, evaluării şi folosirii mai eficiente a potenŃialului competitiv şi creativ al firmelor autohtone. De o deosebită importanŃă este cunoaşterea de către agenŃii economici şi opinia publică a implicaŃiilor integrării României în UE: accesul la o piaŃă de mari dimensiuni şi la tehnologie avansată, acces la dezvoltare şi reducerea diferenŃelor între România şi statele dezvoltate ale continentului. Una din condiŃiile de bază în vederea desăvârşirii integrării

9

în UE o reprezintă politica de protecŃie a mediului, care se referă, în special, la modificarea comportamentelor de explorare şi exploatare a resurselor. Problemele de mediu nu cunosc graniŃe, România fiind implicată în realizarea mai multor programe de acest fel cu sprijinul UE.

Toate aceste măsuri, trebuie să concorde cu interesul economic, social şi naŃional al Ńării noastre. SusŃinerea necesităŃii de a investi, ca act fundamental de redresare economică, coroborat cu accelerarea privatizării pe baze transparente şi eficiente, cu politicile de stimulare economico-financiară a agenŃilor economici, naŃionali şi străini, precum şi cu măsurile sociale şi ecologice sunt premisele unei creşteri economice reale.

1.3. Societatea şi managementul în faŃa noului mileniu Omenirea este cunoscută de mai multe mii de ani dar i-au trebuit, de fapt, două milenii

pentru a parcurge elementele esenŃiale ale civilizaŃiei, aşa cum o cunoaştem azi: rasa albă a fost cea care a condus aceste schimbări şi a cules principalele lor beneficii, în domeniile economic, militar şi politic. Nu omitem, la scară planetară, evoluŃia şi dezvoltarea înainte de naşterea lui Christos, a civilizaŃiilor chineză, indiană, asiro-babiloniană, egipteană. Cea mai profundă teorie ştiinŃifică, a cărei esenŃă explică evoluŃia la nivel macro sau micro, apreciem că este teoria spiralei; la scara istorică, dar şi la nivelul genetic, spirala este modelul explicativ milenar pentru evoluŃia omului. De când există Pământul, omenirea cunoaşte trei mari civilizaŃii: albă, galbenă şi neagră, ele însele evoluând de trei milenii în spirală, spirala genetică, economică şi morală. Mileniul al treilea de la naşterea lui Hristos, cel mai profund prin implicarea ştiinŃei, tehnologiei şi cunoaşterii, aduce cu el mari schimbări planetare:

� impunerea, de fapt revenirea la prevalenŃa civilizaŃiei galbene, reprezentată azi de China şi statele sud-est asiatice, cu tot cortegiul de fapte conexe, pe plan economic, social şi moral;

� kiborgizarea omului, adică generalizarea simbiozei om-tehnică (tehnologie), în însăşi fiinŃa umană;

� colonizarea altor planete, panspermia cosmică pământeană. Perioada nouă a istoriei Terrei, a celor o mie de ani ai erei Vărsătorului, în care am intrat

în anul 2000 este suficient de amplă pentru a permite realizarea efectivă a acestor trei tendinŃe manifestate încă din ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Nu putem intui acum direcŃia predilectă a unor asemenea transformări majore, care depăşesc puterea de creaŃie, înŃelegere şi cunoaştere a omului. În ciuda uriaşelor sale cuceriri ştiinŃifice, care i-au marcat evoluŃia, Omul mileniului al treilea este încă un novice. Lipsa resurselor, accesul limitat la cunoaştere, exacerbarea unor principii morale vetuste ne limitează plenar evoluŃia în spirală. În acest prim deceniu şi prim secol al noului mileniu, ne aflăm în cea mai paradoxală situaŃie a existenŃei noastre universale.

Omenirea se află într-o situaŃie sui generis, nemaicunoscută în ultmii trei mii de ani: cea mai numeroasă generaŃie de tineri din întreaga istorie a planetei este cea de astăzi, cu peste 1,2 miliarde de persoane. Această cifră figurează în ultimul raport al Fondului NaŃiunilor Unite pentru PopulaŃie, în care sunt studiate problemele adolescenŃilor şi ale tinerilor, pentru necesităŃile cărora sunt alocate puŃine resurse. Jumătate din aceste persoane sunt tineri până la 25 de ani, 20 la sută - adolescenŃi între 10 şi 19 ani, 85 la sută sunt tineri din Ńările în cus de dezvoltare. Fiecare al patrulea tânăr trăieşte în sărăcie. Anual, 14 milioane de femei tinere nasc, iar complicaŃiile din timpul sarcinii şi al naşterii duc la mortalitate infantilă. La fiecare 14 sec. are loc o infectare cu HIV/SIDA în rândul tinerilor, educaŃia sexuală fiind un subiect tabu în multe Ńări. În acelaşi timp, guvernele şi statele lumii se confruntă cu costuri noi, antrenate de

10

îmbătrânirea populaŃiei, o problemă importantă în special în Europa. În Marea Britanie, un sfert dintre copii – 22 la sută dintre băieŃi şi 28 la sută dintre fete – sunt obezi sau supraponderali. Cele mai dezvoltate Ńări ale planetei sunt marcate, cum n-au fost niciodată până acum de o “epidemie de obezitate”, cauzată de hrana ieftină şi bogată în factori artificiali, dăunători sănătăŃii umane. Reducerea volumului pachetelor de alimente este unul din cele şapte angajamente ale primei Carte a alimentelor şi sănătăŃii, publicate de FederaŃia Britanică a Industriei Alimentare (FDF), care cuprinde giganŃi precum Coca-Cola, Kellogg’s sau Nestle; FDF s-a angajat deja să renunŃe la majoritatea distribuitoarelor automate instalate în şcolile primare sau să eticheteze de o manieră mai clară produsele alimentare pe care le vând companiile membre.

Conform ultimelor rapoarte al Fondului Monetar InternaŃional (FMI), pentru anii 2004, 2005 şi 2006, ritmul de creştere al economiei mondiale în aceşti ani, cuprins între 4 şi 5 la sută anual, este cel mai mare înregistrat în ultimii 30 de ani, în ciuda majorării preŃului petrolului la cel mai înalt nivel atins vreodată, de neimaginat în urmă cu 20 de ani !

În materie de noi căi de producŃie, outsourcing-ul sau delocalizarea (producerea de bunuri în afara surselor tradiŃionale – definiŃie personală a conceptului încă neintrat în dicŃionare) reprezintă o nouă tendinŃă înregistrată la începutul mileniului al treilea. De exemplu, Bangalore, unul din cele mai mari oraşe ale Indiei, are o regiune suburbană numită Electronics City, unde numeroşi giganŃi ai domeniului, precum Hewlet-Packard şi Motorola, au birouri; această zonă a oraşului produce 32 la sută din veniturile Indiei din outsourcing, venituri anuale care se cifrează pe total la 12,5 miliarde dolari SUA. În noile condiŃii geopolitice şi geostrategice, miturile societăŃii de consum, al societăŃii industriale şi post-industriale sunt spulberate; ele au generat deficite bugetare publice excesive, de neimaginat (unul din criteriile de convergenŃă la Uniunea Economică şi Monetară Europeană este existenŃa unui deficit bugetar public mai mic de 60 la sută din produsul intern brut). O tendinŃă economică de amploare este cea legată de îmbunătăŃirile aduse mediului investiŃional în China şi în India, care au determinat cea mai substanŃială reducere a gradului de sărăcie pe care lumea a experimentat-o vreodată. La Congresul anual din 2005 al Partidului Labursit din Marea Britanie, Gordon Brown, pe atunci ministrul finanŃelor, iar în prezent primul ministru al Marii Britanii, a anunŃat că “vom achita partea noastră din datoria multilaterală a Ńărilor sărace, în curs de reformă. Solicit şi altor Ńări să urmeze acest exemplu, pentru ca Ńările care au datorii să fie scutite de acestea”. Reamintim un fapt mai puŃin cunoscut şi mediatizat, Marea Britanie este prin intermediul Commonwealth-ului (Imperiul britanic pe naŃiuni, alcătuit din 84 state foste colonii britanice), cel mai puternic stat al planetei. “La momentul în care numeroase state sunt obligate să aleagă între a-şi rambursa datoria şi a investi în străinătate, educaŃie şi infrastructură pentru a putea atinge obiectivele milenare (în special reducerea la jumătate a sărăciei până în 2015), trebuie să facem mai mult”, a subliniat Gordon Brown, la reuniunea anuală din 2006 a FMI şi a Băncii Mondiale. Vestea bună este că FMI are un plan concret pentru reducerea datoriilor Ńărilor sărace…

Istoria individuală şi cea colectivă sunt accelerate şi dirijate. Oamenii sunt măcinaŃi sistematic de o maladie a civilizaŃiei actuale, mai puternică decât SIDA sau SARS, ale cărei efecte nimeni nu le poate măsura concret – stresul cotidian. Cauzele stresului sunt diferite, dar consecinŃele sunt aceleaşi. În Ńările economic avansate, la baza stresului se află tehnologiile ultramoderne, intensitatea înaltă a muncii, ritmul accelerat de viaŃă. În Ńările în curs de dezvoltare şi subdezvoltate cauzele stresului sunt determinate de precaritatea nivelului de trai şi de factorii legaŃi de el - nesiguranŃa zilei de mâine, dificultăŃi de a găsi un loc de muncă, privaŃiuni cotidiene etc. CalamităŃile naturale, inclusiv problemele climatice grave ale ultimilor ani, datorate reducerii stratului de ozon şi creşterii procentului de bioxid de carbon din atmosferă, catastrofele ecologice,

11

accidentele, problemele de sănătate ale membrilor familiei sunt un grav factor stresant, indiferent de nivelul de trai al celor afectaŃi. Omenirea începutului de mileniu este foarte stresată. Stresul ne marchează puternic spirala genetică, în structura internă a omului se produc modificări substanŃiale şi ireversibile.

Adevărul faptelor umane este construit în timp, fiind, după unii specialişti, experienŃa istorică cea mai interesantă. DistanŃarea Adevărului de Fals este un sistem de excludere modificabil, instituŃionalizat, uneori chiar punitiv. VoinŃa de Adevăr se schimbă de la o perioadă la alta, prin modul de funcŃionare a Cunoaşterii, prin felul în care aceasta este valorizată şi atribuită unor timpuri anume. De-a lungul istoriei sale, Omenirea a parcurs, pas cu pas, cerinŃele realizării unui progres general necesar, a cărei accelerare şi intensitate a crescut cu cât ne apropiem de zilele noastre. Avem convingerea că ritmul schimbărilor şi nivelul performanŃei realizărilor umane în noul mileniu, nu numai că vor cunoaşte o creştere semnificativă, dar vor cuprinde tot mai mult şi mai profund întreg ansamblul vieŃii şi activităŃii umane, indiferent de zona geopolitică şi geostrategică planetară. Producerea, transmiterea şi aplicarea noilor achiziŃii ale Cunoaşterii devin instanŃe concrete, care asigură formarea fiecăruia dintre noi pe spirala Adevărului, Cunoaşterii şi Devenirii Umane!

12

2. SOCIETATEA CIVILĂ CA ORGANIZAłIE MANAGERIATĂ 2.1. Conceptul de societate civilă; 2.2. Dialogul social şi dezvoltarea comunitară 2.3. Realitatea conştiinŃei globale

2.1. Conceptul de societate civilă Sensul comun al termenului de societate civilă ne conduce la ideea că aceasta reprezintă o

societate a cetăŃenilor. Etimologic, termenul provine din limba latina – civilis societas. Principalele sale semnificaŃii le datorăm, încă din antichitate, marelui orator roman Cicero. În accepŃiunea acestuia, prin societate civilă se desemna nu numai statul sau indivizii, ci şi condiŃiile de viaŃă ale unei comunităŃi politice civilizate, suficient de dezvoltate pentru a cuprinde oraşe cu legi proprii, relaŃii sociale, avantajele şi libertăŃile unei vieŃi civile. Acad. Paul Mircea Cosmovici sublinia că societatea civilă este un element constitutiv al sistemului democratic...Conceptul de “societate civilă” nu poate fi însă definit cu uşurinŃă, şi nu este de mirare că, pentru unii, este un concept paradoxal, care se conturează în diferite moduri în cadrul raporturilor dintre stat şi societate... Există două interpretări diferite ale conceptului şi anume, o interpretare negativă în sensul că “societatea civilă” implică o limitare a puterilor statului, împiedicarea acestuia de a reglementa ansamblul activităŃii sociale, de a monopoliza iniŃiativele şi talentele care se manifestă în societate. Într-o interpretare pozitivă se pune accentul pe instituirea în cadrul societăŃii a unor centre care pot constitui un releu al opiniei publice, dar şi un instrument de presiune împotriva puterilor publice5.

Apreciem ca deosebit de relevante trăsaturile caracteristice ale unei “societăŃi civile” nominalizate de acad. P.M. Cosmovici : economia de piaŃă care, sub aspectul ce interesează aici, descentralizează deciziile economice şi crează largi posibilităŃi de acŃiune şi de informare în cadrul societăŃii civile; autonomia mijloacelor de informare şi de comunicare, Ńinând seama că într-un regim democratic este necesară independenŃa efectivă a acestora, atât faŃă de guvernanŃi, cât şi faŃă de grupurile de interese particulare; centrele cu competenŃe independente faŃă de stat, care au posibilitatea de a aprecia problemele politice şi acŃiunile puterilor publice sub diferite aspecte; de asemenea, o reŃea în continuă extindere de asociaŃii voluntare în diverse domenii ale vieŃii sociale, care permit ca membrii acestor asociaŃii să-şi gestioneze propriile afaceri. După Mihaela Miroiu, societatea civilă este un termen nou, de secol XX, pentru ceva foarte vechi în democraŃie: libertatea de asociere. Societatea civilă există pentru că oriunde în lume politicienii tind să uite de alegători... Cei care aduc aminte politicienilor că există cetăŃeni, contribuabili, sunt organizaŃiile neguvernamentale... Există foarte multe insule de societate civilă, dar nu există nici un fel de arhipelag de societate civilă6.

Financiarul şi gânditorul George Soros, primul aplicant al conceptului, prin intermediul reŃelei de fundaŃii care-i poartă numele, deschise în 25 de Ńări, subliniază că acest “concept universal “, nu şi-a pierdut relevanŃa.. numai că trebuie regândit, reformulat, prin recunoaşterea

5 “România 2020”, sub egida Academiei Române şi a Programului NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare, Editura Conspress, Bucureşti, 1998, p. 285-286 6 Mihaela Miroiu - Năucitoarea instaurare a democraŃiei şi arhipelagul de societate civilă, interviu acordat AncuŃei Todică în Revista 3, nr. 3(9), anul II, 1998, p. 8

13

faptului că interesul comun trebuie să aibă prioritate faŃă de interesele individuale. După părerea mea, notează Soros într-un studiu de mare profunzime a ideilor - “AmeninŃarea capitalismului”, publicat în ianuarie 1997, în “Die Zeit” şi reluat apoi în “The Atlantic Monthly”- “societatea deschisă”poate fi ameninŃată şi din partea opusă, de individualismul excesiv, de exagerat de multă competiŃie sau de prea puŃină cooperare... Teoria economică riscă să devină o ideologie ostilă “societăŃii deschise”, din cauza premisei că ar exista cunoaştere perfectă - ceea ce la început s-a afirmat deschis, iar apoi s-a travestit în mijloc ideologic7. Omul politic Gheorghe Tinca, susŃinător al unei infrastructuri credibile şi respectate a societăŃii civile sublinia că aceasta este un subiect care ar trebui dezbătut cât mai larg la noi în această perioadă. ExistenŃa societăŃii civile este o dovadă a maturizării democratice. Astfel, pe lângă puterea statului trebuie să existe o societate civilă activă şi suficient de consolidată. Aceasta face posibil ca puterea în societate să fie scoasă de sub monopolul statului şi translatată către structuri neguvernamentale... Este vorba de un proces mult mai larg, prin care centrele de putere din afara controlului de stat sunt progresiv întârite8 .

În paralel cu conceptul de societate civilă au fost utilizate şi o serie de concepte conexe, cum sunt pact social, ordine civilă sau cultură civică. În “Contractul social”, J. J. Rousseau (1712-1778) sublinia că pactul social se află la originea societăŃii: Vreau să caut dacă în ordinea civilă (subl. ns.) poate să existe o regulă de administrare legitimă şi sigură, luând oamenii aşa cum sunt şi legile aşa cum pot să fie9. Primul om care, împrejmuind un teren, s-a încumetat să spună acesta este al meu şi care a găsit oameni destul de proşti ca să-l creadă, a fost adevăratul întemeietor al societăŃii civile10. Pentru a descoperi originea societăŃii trebuie să demonstrăm o primă convenŃie - pactul social - adică o asociere politică, ce apără şi protejează, prin intermediul forŃei comune, voinŃa generală, persoana şi bunurile fiecărei societăŃi.

Prof. univ. dr. Sergiu Tămaş propune un concept înrudit cu cel de societate civilă, şi-anume - cultură civică, pe care o defineşte astfel: Cultură socială proprie cetăŃenilor, sesizabilă prin atitudinile şi comportamentele lor în procesul abordării şi rezolvării problemelor cotidiene ale colectivităŃii sau societăŃii din care fac parte. Ea se exteriorizează printr-un ansamblu de cunoştinŃe, percepŃii şi mentalităŃi despre drepturile şi îndatoririle cetăŃenilor, normele de comportare socială, mecanismele de luare a deciziilor, relaŃiile dintre guvern şi guvernanŃi... Cultura civică reprezintă un factor de stabilitate politică şi o condiŃie a bunei funcŃionări a instituŃiilor democraŃiei11.

Expresia “societate civilă” poartă amprenta unei moşteniri istorice particulare, încărcate de imprecizie şi contradicŃii. Aceasta din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi dubla şi succesiva întrebuinŃare a termenului de “societate civilă” pentru a denumi realităŃi distincte. IniŃial, “societatea civilă” desemna o societate organizată ca stat, adică statul. Pentru ca ulterior, şi în prezent, ea să denumească o sferă a vieŃii sociale, coexistentă statului dar autonomă şi aflată, am putea spune, într-un echilibru cu acesta... Termenul de societate civilă a apărut şi a căpătat semnificaŃie proprie în spaŃiul culturii filosofice şi al civilizaŃiei moderne occidentale. El a desemnat, în consecinŃă, realităŃi şi forme de organizare specifice dezvoltării societăŃilor în cauză. De aici şi incongruenŃa dintre acest concept şi funcŃionarea societăŃilor din spaŃiul extraoccidental. ConŃinutul noŃiunii de societate civilă este, de aceea, în bună măsură 7 George Soros - AmeninŃarea capitalismului, în 22 plus, supliment al revistei 22, nr. 44, 4 martie 1997, p.2 8 Gheorghe Tinca - Societatea civilă, în Curentul, 17 februarie 1998, p. 16 9 J. J. Rousseau - Du contrat social, Paris, Garnier-Flammarion, 1966, p. 39 10 J. J. Rousseau - Discurs asupra inegalităŃii dintre oameni, Editura ştiinŃifică, Bucureşti, 1958, p. 118 11 Sergiu Tămaş - DicŃionar politic - instituŃiile democraŃiei şi cultura civică, Editura Academiei Romăne, Bucureşti, 1993, p. 65

14

legat de procesul modernizării sociale şi politice12. În perioada modernă de dezvoltare a societăŃii omeneşti, filosoful englez John Locke

(1632-1704) sublinia că societatea civilă se opune autorităŃii militare sau religioase, fiind un factor de progres, generator de ordine socială bazată pe lege. Atât el, cât şi contemporanul său, juristul german Samuel Pufendorf (1632-1694) foloseau termenul de societate civilă (societats civilis în latină sau civil society în engleză) ca sinonim cu cel de stat. Meritul de a fi explicat diferenŃa dintre stat şi societate civilă, în lucrarea “Principiile filosofiei dreptului” (1821), i-a revenit lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), reprezentantul cel mai de seamă al filosofiei clasice germane. Dintr-o perspectivă teoretică opusă celei hegeliene, Karl Marx (1818-1883, n.n.) admite şi el coexistenŃa celor două domenii distincte de existenŃă socială - societatea civilă şi statul - dar face din prima, cauza şi originea celui de-al doilea13. Pentru el “societatea civilă cuprinde toate relaŃiile materiale ale indivizilor în cadrul unui anumit stadiu de dezvoltare a forŃelor de producŃie”. Sau, cu alte cuvinte, “organizarea socială care se dezvoltă direct din producŃie şi din schimb şi care formează în toate timpurile baza statului şi a oricărei suprastructuri idealiste”14.

În perioada modernă şi contemporană a Istoriei, termenul s-a îmbogăŃit în semnificaŃii, referitoare, mai ales, la aspectele nonpolitice ale ordinii sociale, a căror importanŃă a crescut din ce în ce mai mult. Astfel, s-a pus în discuŃie, pe bazele dreptului modern, raportul între cetăŃeni şi stat. Frederich Augustus von Hayek (1899-1972), unul din teoreticienii statului de drept, susŃinea că libertatea individuală trebuie concepută şi realizată numai în cadrul societăŃii civile, nu în afara ei. Deci, Societatea civilă este în acelaşi timp: 1) o sferă (un domeniu) al vieŃii sociale reglementate de o anumită ordine legală (un set de reguli, cutume), dar autonomă în raport cu statul, în care se manifestă spontan iniŃiativa voluntară a indivizilor şi grupurilor umane în vedera satisfacerii intereselor, aspiraŃiilor private şi de grup, precum şi 2) diversitatea formelor de organizare (de asociere) prin care se exprimă public şi se încearcă promovarea acestor interese, de la cele economice, culturale, informaŃionale, educative, profesionale, până la cele civice şi politice... Modernizarea economică şi politică este o condiŃie necesară pentru afirmarea societăŃii civile, dar nu şi suficientă. Starea şi forŃa de manifestare ale societăŃii civile depind de progresul cristalizării unor factori culturali şi psiho-sociali între care autonomia individului şi deci individualizarea raporturilor dintre oameni, propensiunea spre libertate economică şi a persoanei umane, emanciparea de cadrul particular comunitar, de credinŃele tradiŃionale pe care se fondează autoritatea acestuia şi formarea loialităŃii cetăŃeneşti ca trăsătură identitară comună tuturor membrilor unei societăŃi care se constituie ca stat şi se supune aceloraşi legi generale15. Dar, secolul al XX-lea a folosit în paralel cu conceptul de societate civilă, pe cel de societate deschisă.

Termenul de societate deschisă, pe care-l socotim apropiat ca sens de cel de societate civilă, a fost propus de filosoful francez Henri Bergson (1859-1941) în lucrarea sa “Cele două surse ale moralităŃii şi religiei” (1932). H. Bergson a conceput şi explicat, de asemenea, termenul de societate închisă pentru a desemna acel tip de transformări petrecute în interiorul unei societăŃi fără legătură cu exteriorul. Spre deosebire de societatea închisă, societatea deschisă, pluralistă reprezintă cadrul (aproape) ideal pentru evoluŃia constructivă a societăŃii civile, este însăşi această

12 Aristide Cioabă, Lorena Păvălan şi Rozmari Pogoceanu - Societatea civilă şi drepturile omului, Bucureşti, Editura Institutului de Teorie Socială, 1997, pp. 55-56 13 Idem, p. 58 14 K. Marx şi F. Engels - Ideologia germană, în Opere, vol. 2, Bucureşti, Editura politică, 1958, p. 37 15 Aristide Cioabă şi colab. - Op. cit., p. 60 şi 68

15

societate, construită de cetăŃeni pentru ei înşişi. În societăŃile deschise, pluraliste, societatea civilă cuprinde aspectele nonpolitice ale ordinii sociale contemporane, a căror importanŃă şi influenŃă au crescut tot mai mult în ultimele decenii. Societatea civilă constituie azi una din formele cele mai importante de apărare a indivizilor şi grupurilor umane împotriva expansiunii statale.

În urmă cu mai bine de o jumătate de secol, filosoful şi logicianul austriac Karl Popper a analizat acest concept în lucrarea sa “Societatea deschisă şi duşmanii ei”(1945). Popper înŃelegea prin societate civilă, o modalitate de convieŃuire umană în care libertatea individului, lipsa de violenŃă, apărarea minorităŃilor, a celor slabi, constituie valori importante. Referindu-se la K. Popper în studiul citat, renumitul financiar şi gânditor, George Soros nota: K. Popper a opus ideologiilor totalitare o altă viziune asupra societăŃii, aceea în care se recunoaşte că nimeni nu deŃine monopolul adevărului. DiferiŃii oameni au variate păreri şi este nevoie de instituŃii care să le permită să trăiască împreună în pace. Aceste instituŃii protejează drepturile cetăŃenilor şi asigură libertatea de alegere şi libertatea de expresie. Popper a numit această formă de organizare socială “societatea deschisă”, duşmanii ei fiind ideologiile totalitare16.

Principiile de construcŃie a unei societăŃi deschise implică astăzi, conform regulilor Institutului pentru o Societate Deschisă, cu sediul la New York, necesitatea ca oportunitatea de a obŃine sprijin să fie echitabilă şi deschisă tuturor şi nu restrânsă sau parŃial restrânsă la un grup de presiune. Prima încercare a lui George Soros de a susŃine edificarea societăŃii deschise, într-o societate închisă, totalitară, a fost infiinŃarea unei fundaŃii care-i purta numele în Africa de Sud, în 1979, pe vremea regimului de apartheid (evident, încercarea s-a constituit într-un eşec). Iată ce mărturiseşte “experimentatorul”: Recunoscând că o “societate deschisă” este o fromă mai evoluată, mai sofisticată de organizare socială decât o “societate închisă”( fiindcă în “societatea închisă” n-avem decât un şablon impus societăŃii, în timp ce în “societatea deschisă” fiecare cetăŃean are nu numai permisiunea, ci şi obligaŃia să gândească pentru sine)17. După insuccesul din Africa de Sud, George Soros şi-a îndreptat atenŃia spre Ńările central şi est europene, în 1984 infiinŃând fundaŃia din Ungaria, apoi în 1987 - fundaŃia din Uniunea Sovietică, 1988 - Polonia, 1990 - Bulgaria, Estonia, Lituania, România (filiala din Cluj Napoca) şi Ucraina; în 1991 s-a constituit fundaŃia din Iugoslavia; 1992 - în Albania, Belarus, Bosnia şi HerŃegovina, CroaŃia, Cehia, Letonia, Macedonia, Moldova, Slovacia şi Slovenia; 1993 - Kazahstan, Kîrghîzstan şi, din nou, în Africa de Sud; 1994 - Georgia, iar în 1995, chiar în Haiti. În cadrul societăŃii deschise pe care o promovează toate aceste 24 de fundaŃii, care fac parte din “Open Society Fund”, George Soros respinge liberalismul de tip “laissez-faire”, darvinismul social şi geopolitica. LecŃia Rusiei - afirmă acesta - este că dezagregarea unui regim represiv nu duce automat la constituirea unei “societăŃi deschise”. Fiindcă “societatea deschisă” nu e doar lipsa intervenŃiei guvernamentale şi a opresiunii. Este o structură complicată, sofisticată, care poate fi instaurată şi menŃinută doar printr-un efort deliberat. Având în vedere că “societatea deschisă”este mai sofisticată decât sistemul pe care-l înlocuieşte şi cere instituŃii complexe pentru a supravieŃui, o tranziŃie rapidă are nevoie de asistenŃă externă. Însă combinaŃia ideii laissez-faire cu darwinismul social şi realismul geopolitic, care a dominat SUA şi Marea Britanie, n-a lăsat să se devolte speranŃa de a avea o asemenea asistenŃă. Dacă liderii americani şi britanici ar fi avut o altă concepŃie asupra lumii, ei ar fi putut stabili baze ferme pentru o nouă ordine mondială, bazată pe o “societate deschisă globală”. In momentul colapsului Uniunii Sovietice, ONU a avut ocazia de a funcŃiona în conformitate cu mandatul său iniŃial. Insă, de

16 George Soros, lucrarea citată, p. 1 17 George Soros, lucrarea citată, p. 2

16

atunci pâna acum, această ocazie a fost ratată. Pentru ONU, Bosnia a însemnat ceea ce, în 1936, a fost Abisinia pentru Liga NaŃiunilor18.

Societatea deschisă este cadrul în care diferite puncte de vedere privind problemele sociale şi politice pot fi reconciliate şi reprezintă un mod de a trăi împreună şi de a rezolva anumite probleme sociale. Cei ce susŃin societatea deschisă afirmă şi perfectibilitatea acesteia, cred în libertatea de expresie şi comentează liber criteriile de stabilire a ceea ce este bun sau adevarat. Unul din oamenii politici de nuanŃă democrat-creştină, dar şi teoretician al perfectibilităŃii societăŃii civile, fostul preşedinte al Venezuelei, Rafael Caldera, declara: Nu suntem determinişti, nu credem în fatalitatea destinului. Recunoaştem influenŃa pe care factorii naturali, geografici, rasiali, economici, culturali o exercită asupra vieŃii popoarelor, influenŃă mai mare sau mai mică potrivit circumstanŃelor. Dar, credem că omul şi societatea - constituită din oameni - au, în ultimă instanŃă, capacitatea de a hotărî asupra propriului destin, de a acŃiona transformând circumstanŃele şi realitatea. Astfel că, pentru noi, societatea nu constituie un fapt în faŃa căruia trebuie să ne supunem total şi inert, ci o realitate pe care avem posibilitatea şi datoria să o transformăm, în sensul de a o perfecŃiona19.

Este important să înŃelegem în fiecare moment ce este societatea civilă, care îi sunt binefacerile şi limitele, cum îşi poate păstra sau pierde vitalitatea. Societatea civilă nu poate să apară decât ca un produs al activităŃii cetăŃenilor care se organizează şi acŃionează liber. Se apreciază astăzi tot mai mult că societatea civilă este esenŃială pentru succesul economic şi politic. Există însă un risc în actuala popularitate a societăŃii civile: ea poate fi “confiscată” de stat sau de sectorul privat.

SocietăŃile contemporane edifică societatea civilă de secole sau decenii întregi. Statele central şi est-europene, foste comuniste, deci totalitare, au început procesul acesta cu mult timp înaintea Ńării noastre. Prin amploarea şi efectele revoluŃiilor de la Berlin (1953) şi din Ungaria (l956), ale “primăverii” de la Praga (din 1968), “ale Cartei 77” din Cehoslovacia şi ale mişcării “Solidaritatea” din Polonia (după 1981), putem aprecia, că toate aceste evenimente au fost şi rodul unei societăŃi civile în curs de structurare în statele respective. Datorită represiunii dictaturii totalitare din România, cu excepŃia mişcărilor muncitoreşti din Valea Jiului şi Braşov şi a unor dizidenŃe sporadice şi individuale ale unor intelectuali români, societatea civilă românească era foarte puŃin structurată în decembrie 1989, aproape lipsea cu desăvârşire. Iată, de altfel, ce notează legat de acest aspect acad. P.M. Cosmovici20: Trebuie reŃinut însă că România a suferit înainte de 1989, cea mai cumplită distatură comunistă. Nu au existat premise pentru apariŃia şi dezvoltarea unei societăŃi civile. Nici condiŃii ca acelea din Polonia - unde “Solidaritatea”a deschis un nou capitol în istoria Europei răsăritene, datorită declinului autorităŃii partidului conservator şi creşterii voinŃei populare - şi nici ca în Cehoslovacia - în care după “Primăvara de la Praga” s-a născut opŃiunea politică a “Cartei 77” anticipând o nouă formă a politicii caracteristică ideologiei postcomuniste, ce îşi găseşte expresia în societatea civilă. Chiar şi în Ungaria, dizidenŃa nu a fost supusă unui regim de foarte mare severitate, astfel ca, în anii ‘80, Ungaria părea cea mai avansată Ńară din blocul sovietic sub aspectul liberalizării pe plan intern.

Prin înlăturarea totalitarismului ceauşist în România s-au creat şi condiŃiile funcŃionării societăŃii civile. Prin evoluŃia acestui fenomen în Ńara noastră, s-a reuşit destul de mult implicarea politicului şi subordonarea unor fenomene ale societăŃii civile factorilor de decizie administrativă

18 George Soros, lucrarea citată, p. 4 19 Rafael Caldera - Specificitatea democraŃiei creştine, traducere de Doina Lascu, Editura Progresul Românesc SA, Bucureşti, 1992, p. 65 20 Op. cit., p. 287

17

şi, evident politică, atât înainte de alegerile din noiembrie 1996, cât şi după acestea. Principala noastră sarcină este resuscitarea grabnică a societăŃii civile - notează Stelian Tănase21. Această operă realizată va produce schimbarea raportului de forŃe între cele două elemente aflate în conflict: statul şi societatea civilă. Deocamdată acest raport de forŃe este defavorabil societăŃii civile. Aici aflăm cauza tuturor eşecurilor procesului demarat în 22 decembrie... Totuşi, asaltul pentru o schimbare a raportului de forŃe nu poate să pornescă decât de pe poziŃiile deja existente ale societăŃii civile.

Crearea Grupul de Dialog Social (GDS) în ianuarie 1990, s-a produs în primul rând pentru promovarea dezbaterilor pe probleme sociale şi civice. Unul din intelectualii polonezi, arhitect al societăŃii civile în Ńara sa, Adam Michnik îi sfătuia pe membrii GDS să treacă de acum la angajarea directă în politică. Tot atunci se constituia şi mult controversata mişcare pentru democratizarea armatei (CADA). ApariŃia mişcărilor civice în România s-a făcut deci cu întârziere, dar, spre deosebire de alte Ńări din Europa de est, ele nu au jucat un rol direct în procesul de răsturnare a dictaturii comuniste. Din aceste motive, în timp ce în restul Europei de est mişcările civice stabileau procedee organizaŃionale pentru a colabora cu noile elite politice, în România ele îşi căutau o legitimitate politică22.

Conform datelor disponibile la FundaŃia pentru Dezvoltarea SocietăŃii Civile (FDSC), 3,5 la sută din populaŃia României face parte dintr-o structură ONG, iar din partidele politice - 2,7 la sută23. O anchetă realizată la scară naŃională de FundaŃia pentru Dezvoltarea SocietăŃii Civile împreună cu Institutul de sondare a opiniei publice CURS24, relevă că 11 la sută din populaŃia adultă a României face parte dintr-o ONG. Cca 1/5 din totalul membrilor ONG sunt recrutaŃi din rândul voluntarilor care participă la activităŃile acestora. Peste 2/3 din totalul ONG-urilor dispun de personal remunerat, în timp ce aproape 1/3 îşi desfăşoară activitatea fără salariaŃi, numai cu colaboratori şi voluntari. Voluntariatul îi ajută pe cetăŃenii participanŃi la sondaj să fie activi şi dă un sens vieŃii... Peste jumătate din voluntari sunt bărbaŃi, situaŃi în majoritate în eşantionul de vârsta 30-55 ani şi care desfăşoară aceste activităŃi pentru ajutorarea bisericii, curăŃenia spaŃiului public şi îngrijirea unor persoane. În ceea ce priveşte motivele înscrierii într-o ONG, predomină cel al obŃinerii unor ajutoare sau a altor facilităŃi (22 la sută) şi abia după aceea, apărarea intereselor de grup (14 la sută); între celelalte motive care determină înscrierea într-o asociaŃie se numără nevoia de comunicare, nevoia unei protecŃii sociale, nevoia de a desfăşura o activitate utilă, dorinŃa de a-i ajuta pe alŃii sau persuasiunea unor prieteni. Motivele pentru care 71 la sută din cetăŃenii români nu doresc să se înscrie într-o ONG sunt: a) lipsa de interes (25 la sută); b) lipsa de timp (23 la sută); c) lipsa unei propuneri în acest sens (16 la sută) şi d) lipsa de încredere în ONG-uri (7 la sută). Cca 40 la sută din cei care participă la activitatea unui ONG, fac parte din asociaŃii ce reprezintă interese de afaceri şi profesionale, 26 la sută au ca sferă serviciile sociale şi doar 19 la sută - apărarea drepturilor cetăŃeneşti. La jumătatea anului 1998, piramida motivaŃională rezultată din acest sondaj, semnifica faptul că populaŃia românească nu este încă pregătită, să participe direct şi eficient la construirea societăŃii civile. În perioada 1990 - 1998, în 30 judeŃe ale Ńării (inclusiv municipiul Bucureşti) s-au creat forumuri ONG locale, care grupau cca o mie de ONG-uri din toate judeŃele Ńării, din cele peste 40 mii de ONG înregistrate. O parte din acestea activau în beneficiul cetăŃenilor şi comunităŃilor locale. Altele s-au remarcat

21 Stelian Tănase - Societatea civilă romAnească şi violenŃa, în Agora, vol. IV, nr. 3, iulie-septembrie 1991, p. 27 22 Andrei Staiciu - Mişcările civice şi arta imposibilului, în Curentul, 5-6 septembrie 1998, p. 3 23 Mihaela Miroiu, membru în Consiliul de AdministraŃie al FDSC, interviul citat 24 Adrian NuŃă şi Valentin Anghel - Voluntari în căutarea societăŃii civile, în Curentul, 14-15 martie 1998, p. 22

18

prin importul de autoturisme, iar o parte au o activitate desfăşurată în anonimat25. În lunile iulie-august 1998, de exemplu, s-au desfăşurat 7 forumuri sectoriale pe următoarele teme: servicii sociale pentru copii şi tineri; minorităŃi etnice; dezvoltarea comunitară, locală şi rurală; protecŃia consumatorilor; educaŃia pentru democraŃie; resurse culturale ale comunităŃii; ultimul Forum naŃional ONG din cele citate s-a desfăşurat la Şumuleu-Ciuc, în luna septembrie 1998, în organizarea Centrului de asistenŃă pentru organizaŃiile neguvernamentale - CENTRAS şi a avut ca temă “Dezvoltarea societăŃii civile”.“În perioada octombrie 1997 - aprilie 1998 s-a înregistrat o scădere continuă şi bruscă a imaginii sectorului în rândurile publicului, alimentată pe lângă realitate şi de interese economice” - a apreciat cu acest prilej Viorel Mircescu, ex-director executiv al CENTRAS, care remarca: Nu am putut obŃine facilităŃi fiscale, cum au partidele politice şi Biserica, atât datorită imaginii, cât şi a lipsei de comunicare cu instituŃiile staului.

Capitolul al 3-lea al Raportului naŃional al dezvoltării umane - România 199826, intitulat Statul şi societatea civilă, are ca subdiviziuni: legitimitatea şi eficienŃa instituŃiilor politice româneşti, calitatea relaŃiilor sociale - premisă a constituirii societăŃii civile, dezvoltarea sectorului neguvernamental în România. În Concluzii, C. Democratizarea şi societatea civilă se afirmă că raportul dintre stat şi societatea civilă a fost asimetric. Cei mai importanŃi reprezentanŃi ai societăŃii civile au fost presa, sindicatele şi unele organizaŃii neguvernamentale. RelaŃiile lor cu puterea au fost în general de confruntare. După alegerile din 1996 a existat o perioadă de câteva luni de calm, întreruptă de sindicate şi, mai ales de presă, ca urmare a eficienŃei slabe a guvernării. Activitatea organizaŃiilor civice este în general puŃin cunoscută şi sunt percepute uneori că activează împotriva instituŃiilor sau sunt privite cu scepticism derivat din necunoaştere sau neînŃelegere - ceea ce conduce la o slabă colaborare cu autorităŃile.

RelaŃia guvernare-democraŃie-societate civilă pare a fi cea care contribuie la structurarea actuală a societăŃii civile, influenŃată evident de instituŃiile oficiale ale statului, pe de o parte, dar şi de procesul propriu de formare, pe de altă parte. In cadrul relaŃiei sus-amintite, rolul ONG-urilor este acela de a promova adevărul, de a acŃiona ca medici spirituali ai societăŃii. Începând cu ProclamaŃia de la Timişoara, mişcările civice (autohtone - n.n.) vor fi acuzate permanent de o parte din presa proguvernamentală de practicarea unui anticomunism “de tip comunist” doctrinar, antipopular, inflexibil27 . Nu doar din acest motiv, după 8 ani de activitate, izolate adesea în propria carapace, izolare determinată de propriile veleităŃi ale angajaŃilor sau voluntarilor, mişcările civice au demonstrat că formează o societate închisă, bazată pe grupuri de prestigiu, în opoziŃie sau chiar în conflict cu o societate deschisă, bazată pe relaŃii utilitare, reglată de cerere şi ofertă electorală şi orientată către obiective politice. In celelalte Ńări din Europa de est, mişcările civice au evoluat ca şi grupuri instituŃionale care joacă un rol de propunere, de evaluare, de implementare a politicilor guvernamentale, acoperind întregul spectru politic. Acest rol de punte între populaŃie şi administraŃia publică, între asociaŃiile profesionale şi puterea politică este tocmai ceea ce mişcările civice au neglijat cel mai mult28 la noi în Ńară.

România a mai fost confruntată cu un fenomen interesant, specific mentalităŃii autohtone: monopolul simbolic pe care AlianŃa Civică l-a deŃinut până în 1996 asupra ideii de societate civilă. Dacă în 1992, cetăŃeanul ar fi fost întrebat ce este societatea civilă, ar fi răspuns cu 25 Adrian NuŃă şi Valentin Anghel - Societatea civilă încearcă să-şi schimbe imaginea şifonată, în Curentul, 16 septembrie 1998, p. 16 26 Constantin Ionete şi Constantin Chircă, coordonatori - Raportul naŃional al dezvoltării umane - România 1998, iniŃiat de PNUD, realizat de Academia Română, Editura Expert, iunie 1998 27 Andrei Staiciu - art. citat 28 Idem

19

siguranŃă: “AlianŃa Civică”. Formându-se această imagine de monopol, în momentul în care AlianŃa Civică a participat la guvernare s-a fisurat fundamental ideea de societate civilă, care ar influenŃa politica din afara activităŃii de guvernare29. Într-o comunicare susŃinută la a treia ConferinŃă InternaŃională a DemocraŃiilor Noi şi Restaurate şi Primul Forum al ONG-urilor, defăşurate la Palatul Parlamentului, prof. dr. Ionel Cloşcă30 sublinia, realizând o remarcabilă sinteză a funcŃionării relaŃiei guvernare - democraŃie - societate civilă, că aceasta trebuie considerată nu numai la nivel naŃional, ci, având puternice conotaŃii internaŃionale şi, mai ales, regionale... În prezent, mai multe asociaŃii civice fac parte din ConvenŃia Democrată din România, în care au drept de vot doar pentru anumite decizii politice de caracter general (strategie, apeluri etc). Decizia politică va aparŃine reprezentanŃilor politici ai ConvenŃiei31. Apreciem ca pe un mare pas înapoi al societăŃii civile româneşti această decizie ce ignoră discursul politic şi eficacitatea acestuia!

În ceea ce priveşte relaŃia guvernare-democraŃie-societate civilă în România, apreciem că, în general, s-a urmărit realizarea unui parteneriat cu administraŃia publică centrală. Ca de obicei, în diferite perioade de timp, în funcŃie de partidul aflat la guvernare, nu am dus lipsă de instituŃii care să se ocupe de acest parteneriat: Oficiul guvernamental pentru relaŃia cu organizaŃiile neguvernamentale (un organism care se ocupa, de fapt, de relaŃia cu societate civilă), Consiliul Consultativ al primului ministru pe lângă organizaŃiile neguvernamentale (încă o comisie în care atribuŃiile aparŃineau tuturor şi nimănui), Centrul de asistenŃă pentru ONG (CENTRAS), CoaliŃia pentru modificarea Legii sponsorizării şi mecenatului (compusă din cca 200 ONG-uri, această coaliŃie a fost autoarea variantei actuale a legii respective, adoptată fără modificări în Camera DeputaŃilor), CoaliŃia pentru serviciul civil alternativ (care militează pentru introducerea ONG-urilor pe lista posibililor angajatori ai celor ce optează pentru serviciul civil alternativ).

Într-un excelent eseu intitulat “Sleirea civică”32, aceeaşi fină analistă, Mihaela Miroiu încercă să inventarieze cauzele care au condus la ineficacitatea şi impasul actualei societăŃi civile autohtone:

• existenŃa unui număr mic de ONG-uri menite să apere şi să promoveze drepturile unei anumite categorii şi prea puŃine aveau caracter profesional;

• constituirea a numeroase organizaŃii civile de caritate; aşteptarea în legătură cu ele este aceea de a împărŃi pomeni;

• afacerile murdare mascate de unele ONG-uri (ex. introducerea în Ńară fără vamă a autoturismelor străine);

• cea mai proastă relaŃie cu presa pe care o au ONG-urile; • pentru un an şi jumătate, cea care trece simbolic drept componenta “hard” a

societăŃii civile, AlianŃa Civică, a participat direct la guvernare, contribuind la prezidenŃializarea şi guvernamentalizarea societătii civile;

• partidele din opoziŃie au un prost prestigiu ca aliaŃi ai societăŃii civile şi, prin urmare, aceasta din urmă le evită;

• au scăzut dramatic fondurile internaŃionale destinate ONG-urilor etc. Încercând eliminarea acestor cauze şi evitarea greşelilor produse de ele, soarta relaŃiei

guvernare-democraŃie-societate civilă ar putea să se schimbe în favoarea ultimei verigi, aşezând-

29 Mihaela Miroiu - interviul citat 30 Ionel Cloşcă - Guvernare, democraŃie şi societate civilă, în Revista română de drept umanitar, anul V, nr. 3(17), 1997, pp. 7-8 31 Iulia Nueleanu - AsociaŃiile civice rămân, dar nu impun, în Curentul, 4 septembrie 1998, p. 3 32 Mihaela Miroiu - Sleirea civică, în Curentul, 26 mai 1998, p. 15

20

o la locul ce i se cuvine în mecanismul social. În multe cazuri, relaŃia guvernare–democraŃie–societate civilă trebuie înŃeleasă ca funcŃionând nu numai la nivel naŃional, ci şi internaŃional şi, mai ales, regional. ÎmbunătăŃirea stării generale a societăŃii respective, asigurarea cadrului juridic şi instituŃional pentru promovarea egală a drepturilor şi libertăŃilor omului, a participării acestuia la activităŃile obişnuite sunt elemente indispensabile ale funcŃionării trinomului guvernare–democraŃie–societate civilă. Conceptul de societate deschisă care domină astăzi pare a fi un fenomen temporar... Cred că în acest moment trebuie redefinit, pentru a include mai mult decât libertate faŃă de ortodoxia impusă oficial. În loc de dihotomia simplă între “societăŃi închise” şi “societăti deschise”, eu văd “societatea deschisă” ocupând terenul de mijloc, unde drepturile individuale sunt apărate, dar unde există şi valori împărtăşite, care dau coeziune societăŃii. Acest teren de mijloc este ameninŃat din toate părŃile. La o extremă, doctrinele totalitare ar duce la dominarea de către stat. La cealaltă, capitalismul laissez-faire ar duce la instabilitate şi chiar dezagregare... Totuşi, cred că schimbarea radicală de atitudine, care se cere pentru succesul “societăŃii deschise”, este posibilă şi ne va permite să ne dezvoltăm potenŃialul mai bine decât un sistem social care pretinde a fi în posesia adevărului ultim. Există un precedent istoric (iluminismul - n.n.) pentru o schimbare de o asemenea magnitudine33.

2.2. Dialogul social şi dezvoltarea comunitară Etimologic, conceptul “dialog” provine de la termenii greceşti “dia” - “între” şi “logos”,

care înseamnă “cuvânt, vorbire”. DicŃionarul enciclopedic34 defineşte “dialogul” ca o convorbire între două sau mai multe persoane, dar şi ca schimb de opinii între reprezentanŃii a două sau mai multe părŃi, instituŃii. Dialogul social reprezintă o procedură de consultare în comun a partenerilor sociali implicaŃi, o formă de manifestare a societăŃii civile şi a economiei de piaŃă, care are ca scop facilitarea comunicării între cele trei categorii de actori sociali - sindicate, patronat şi guvern. InstituŃia dialogului social funcŃionează în Ńara noastră la nivelul actorilor sociali menŃionaŃi, precum şi în cadrul unor ministere şi al prefecturilor35. Practic, în cadrul comisiilor de dialog social se mediază conflictele de muncă. Se apreciază că aproximativ 50 la sută din comisiile de dialog social constituite funcŃionează normal. Ca proces, dialogul social poate fi considerat o parte importantă a comunicării sociale şi a interacŃiunii între actorii sociali. Dialogul social este deosebit de important şi nu poate fi socotit ca o chestiune formală, pentru că este un element important în funcŃionarea societăŃii civile, a democraŃiei şi a economiei de piaŃă. Definim comunicarea socială, fie ca expresie generală, pentru a desemna toate formele de relaŃii sociale, în care există o participare conştientă a indivizilor şi grupurilor, fie ca raporturi interpersonale, comportând o comuniune sau fuziune a conştiinŃelor (comunicare interpersonală). În ambele cazuri este vorba de dialog social, instituŃionalizat sau neinstituŃionalizat. În cazul celor trei actori sociali tradiŃionali (guvernul, patronatele şi sindicatele) operăm cu termenul de dialog social, înŃelegându-l ca proces în care emiŃătorii sunt, concomitent şi receptori, transmit liber sau mijlocit, un mesaj sau un repertoriu de mesaje, ce cuprind

33 George Soros, lucrarea citată, p. 4 34 DicŃionar enciclopedic, vol.II D-G, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996, p. 87 35 cf. Hotărârii de Guvern nr. 314 din 15 martie 2001 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea comisiilor de dialog social în cadrul unor ministere şi al prefecturilor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 142 din 22 martie 2001 (anterior fusese valabilă Hotărârea de Guvern nr. 89 din 31 martie 1997, prin care era reglementată crearea şi funcŃionarea unor comisii de dialog social cu caracter consultativ, în cadrul mimisterelor şi al prefecturilor)

21

conŃinuturi comunicaŃionale specializate. Pentru că cei trei actori sociali menŃionaŃi sunt reprezentaŃi de persoane specializate, audienŃa sau publicul, formată din totalitatea indivizilor pentru care se petrece dialogul social respectiv, primeşte mesajul intermediat. Iată o primă limită intervenită în funcŃionalitatea comunicării respective. O schemă generală a comunicării, adaptată la situaŃia noastră, explică mai bine conceptul de dialog social şi factorii săi. O comunicare între doi actori sociali este completă atunci când aceştia înŃeleg două semnale în acelaşi fel, deci atunci când fac apel la acelaşi sistem de codificare şi decodificare. Schema noastră are trei actori sociali (guvern, patronat, sindicate), cu sisteme de codificare şi decodificare diferite, specifice funcŃionalităŃii fiecăruia. łelurile, scopurile şi obiectivele celor trei actori sociali nu sunt identice, dimpotrivă, sunt chiar divergente în marea majoritate a cazurilor. Iată o a doua limită intervenită în funcŃionalitatea comunicării dintre aceştia. Cei trei actori ai dialogului social formează lanŃuri simple, bidirecŃionate de comunicare şi nu o reŃea de comunicare. Este demonstrat experimental că lanŃul comunicaŃional pierde sau distorsionează din informaŃia comunicată, pe parcursul comunicării, ceea ce introduce a treia limită în funcŃionalitatea comunicării respective. Dialogul social, guvern–patronat–sindicate, reprezintă un câmp al interdependenŃelor. ToŃi factorii care concură la realizarea lui pot influenŃa câmpul comunicaŃional creat. Dialogul social este deci un proces complex, ai cărui factori se intercondiŃionează reciproc. Pot fi imaginate trei modele ale comunicării: liniar (comunicarea este unidirecŃională); interacŃional (comunicare bidirecŃională) şi tranzacŃional (emiŃatorul şi receptorul mesajului joacă roluri permutabile, alternante pe toată durata comunicării). Considerăm că dialogul social tranzacŃional, într-o reŃea instituŃională funcŃională, este forma cea mai bună de comunicare între actorii sociali menŃionaŃi. Datorită comportamentulului aparatului guvernamental, instituŃia unificatoare a dialogului social – Consiliul Economic şi Social (CES) – poate să devină nefuncŃională. Desi Legea CES prevede ca proiectele de acte normative de interes economic şi social să aibă avizul CES, statistica arată că doar 15-20 la sută dintre actele normative promovate de Guvern au avizul CES, iar acte normative importante nu sunt transmise spre avizare CES. Este necesară o normalizare a relaŃiei Guvern – CES, iar în Regulamentul de funcŃionare al Secretariatului General al Guvernului să fie introdusă obligativitatea ca toate actele normative de interes economic şi social, să fie transmise spre avizare CES. În anul 2001, în România existau 74 organizaŃii, federaŃii, confederaŃii şi uniuni patronale, dintre care 8 erau reprezentative la nivel naŃional, deci 11 la sută. Legea nr. 356 din 200136 defineşte patronatele drept organizaŃii ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înfiinŃate persoane juridice de drept privat, fără scop patromonial. Ne asociem şi noi opiniei exprimate de prof. V. Stănescu, după care Legea patronatelor, ca de altfel şi Legea sindicatelor, limitează dreptul constituŃional de liberă asociere, prin impunerea unui număr minim de membri, contravenind astfel ConvenŃiei nr. 87 a OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii, la care România este parte37.

ExperienŃa tuturor Ńărilor cu o economie de piaŃă dovedeşte că prezenŃa unor organizaŃii patronale puternice este o necesitate, atât pentru apărarea intereselor specifice în faŃa legislativului şi executivului, cât şi pentru susŃinerea reciprocă, prin diferite forme, a membrilor organizaŃiei. Apreciem că într-o economie nefuncŃională, patronatele nu pot să-şi exercite rolul

36 publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001, a fost precedată de Hotărârea de Guvern nr. 503 din 1991 privind organizaŃiile patronale ale regiilor autonome şi societăŃilor comerciale cu capital integral de stat, publicată în Monitorul Oficial nr. 175 din 26 august 1991 37 Vasile Stănescu - Societatea civilă, Bucureşti, Editura Expert 2001, p. 126

22

lor. Este necesar ca patronii să fie consultaŃi în problemele care privesc economia României, iar apoi să se Ńină cont de părerile şi doleanŃele exprimate, pentru că e normal ca dialogul să fie purtat şi cu patronatele, ca puncte nodale importante ale economiei în tranziŃie.

În privinŃa programelor de pre-adeare şi aderare la Uniunea Europeană, reprezentanŃii patronatelor şi-au manifestat nemulŃumirea în legătură cu stadiul în care s-au aflat acestea, precum şi cu calitatea gestionarii lor, propunând ca în structurile de gestionare a acestor programe să fie implicaŃi şi partenerii sociali care ar putea da o orientare mai pragmatică acŃiunilor. Patronii sunt şi parteneri sociali care negociază aderarea Ńării noastre la Uniunea Europeană, reprezentând fundamental interesele pe care le are România.

Legea 54 din 1991 defineşte sindicatele ca organizaŃii ale salariaŃilor, fără caracter politic, constituite în scopul apărării şi promovării intereselor şi drepturilor membrilor acestora, consfinŃite în legislaŃia muncii şi contractele de muncă pe care le-au semnat. Deşi prof. Vasile Stănescu le consideră reprezentante ale societăŃii civile şi parteneri ai dialogului social şi economic38, în statutele sindicatelor constituite azi în România, instituŃia dialogului social a fost omisă. Din cele 15 confederaŃii sindicale înregistrate, 5 sunt considerate reprezentative, deci oa treime. Trebuie să observăm că reprezentativitatea sindicatelor este de 3 ori mai mare la nivel naŃional, decât a patronatelor.

EvoluŃia economiei a creat probleme insurmontabile sindicatelor, care sunt în situaŃia de a pierde controlul asupra deciziilor lor, liderii consacraŃi de politica social-democratică fiind destul de contestaŃi. Pierderea credibilităŃii unor lideri sindicali în faŃa membrilor propriilor organizaŃii este consecinŃa naturală a opŃiunilor lor politice, întreŃinute de ascensiunea în ierarhia unor partide sau în administraŃie a acestora.

Analize obiective arată că, începând din 1992, odată cu declinul economic pronunŃat, sindicatele au intrat într-o stare de desincronizare şi de disoluŃie organizatorică, certificată şi de scăderea veniturilor din cotizaŃii. ReacŃiile recente indică o şi mai profundă inadecvare a liderilor sindicali la problematica specifică organizaŃiilor lor. Când dinamica accentuată a şomajului tinde să atingă, pe ansamblu, o medie naŃională de 13-14 la sută din populaŃia activă, aceasta pune în dificultate credibilitatea sindicală.

Sindicatele autohtone au pierdut postura de factor de presiune politică. Interesele lor par să nu se mai identifice cu interesele salariaŃilor; aceasta în condiŃiile în care rata de sindicalizare (procentul persoanelor care lucrează şi fac parte dintr-un sindicat) a coborât în 2004 sub 50 la sută, de la cca 90 la sută cât înregistra la începutul anului 1990.

CES este o importantă instituŃie modernă a democraŃiei, care se regăseşte la nivelul tuturor Ńărilor din Uniunea Europeană. Prin natura activităŃii pe care o desfăşoară, el reprezintă instituŃionalizarea la cel mai înalt nivel a dialogului social în cadrul societăŃii. CES joacă un rol foarte important în calitatea sa de instituŃie democratică similară organismelor consultative socio-profesionale ale Uniunii Europene. CES trebuie tratat ca un pol de reprezentativitate şi competenŃă, care deŃine o bază informaŃională, precum şi experŃi care ştiu să analizeze actele normative şi au cunoştinŃe ce trebuie folosite. InstituŃia CES trebuie analizată cu mare atenŃie pentru a corespunde cerinŃelor şi a fi în armonie cu celelalte instituŃii similare din Europa şi din lume. În acest fel va creşte şi calitatea muncii prestate.

Conform cap. 1 din Legea Consiliului Economic şi Social (CES)39, în ceea ce priveşte actele normative cu implicaŃii sociale, avizul CES trebuie să fie nu numai obligatoriu, ci să fie

38 Vasile Stănescu – Op. cit., p. 85 39 Legea nr. 109 din 2 iulie 1997 privind organizarea şi funcŃionarea Consiliului Economic şi Social, publicată în Monitorul Oficial nr. 141 din 7 iulie 1997

23

cunoscut în mod transparent, pentru că aceasta este esenŃa dialogului social. La şedinŃa ordinară a Plenului CES din 8 noiembrie 2000, desfăşurată în prezenŃa ex-prim-ministului Mugur Isărescu, d-na Norica Nicolai, preşedinte al CES, a anunŃat că dialogul social nu a fost promovat de nici o guvernare din ultimii 10 ani, fiind deosebit de important atât pentru CES, cât şi pentru Guvern şi sindicate, deoarece în acest mod se pot negocia soluŃii viabile care pot atenua riscurile unor conflicte sociale. Există şi o anumită reticenŃă, din partea Executivului în ce priveşte consultarea CES în probleme legislative. Consultarea partenerilor sociali este deosebit de importantă şi necesară. ExperienŃa arată că măsurile luate în economie cu acordul patronatelor şi sindicatelor consultate, au fost mai bine apreciate şi primite de societatea românească şi de partenerii noştri din Uniunea Europeană. Analizând dialogul social şi tripartitismul în ansamblu, apreciem că există şi realizări, cum ar fi chiar constituirea CES, a AgenŃiei NaŃionale pentru Ocupare şi Formare Profesională, a Consiliului NaŃional de Formare Profesonală a AdulŃilor40 şi a Tribunalelor Muncii. Parafrazând-o pe reputata cercetătoare, dr. Maria Moldoveanu41, impactul dialogului social asupra dezvoltării comunităŃii prin intermediul comunicării interumane trebuie să aibă în vedere 7 piloni esenŃiali: identificarea receptorilor, a caracteristicilor lor cantitative şi calitative; stabilirea obiectivelor şi scopurilor comunicării; stabilirea unui buget necesar; elaborarea mesajului specializat; alegerea canalelor de comunicare cele mai adecvate; practicarea unui sistem relaŃii publice de înaltă performanŃă; evaluarea eficienŃei comunicării prin studierea percepŃiei şi a experienŃelor publicului.

2.3. Realitatea conştiinŃei globale Expresiile de "conştiinŃă globală" şi "conştiinŃă planetară" sunt amintite adesea42 în

contextul noŃiunii de "noosferă", introdusă de către Pierre Teilhard de Chardin, cel care a fost deopotrivă preot iezuit, paleontolog, antropolog şi filosof. În accepŃiunea sa, în procesul de evoluŃie a Terrei s-ar forma treptat, distinct de geosferă (lumea minerală) şi biosferă (lumea vie), o "noosferă" care umanizează Pământul. Aceasta ar fi generată de minŃile, gândurile şi cultura umană, având un fel de existenŃă autonomă.

La sfârşitul anilor '60, biologul american James Lovelock a lansat aşa-numita teorie Gaia pentru a argumenta ideea conform căreia organisme total distincte ce trăiesc în acelaşi mediu pot să-l modifice în mod inconştient într-o direcŃie care îl face favorabil vieŃii. Gaia (numele corect este, de fapt, Geea) reprezintă numele Pământului în mitologia greacă. Ipoteza Gaia consideră că Pământul nu este doar o simplă sferă de piatră (litosfera), acoperită în majoritate cu apă (hidrosfera) şi pe care s-a dezvoltat viaŃa (biosfera), ci ar fi el însuşi un organism uriaş şi sensibil.

Într-o asociere a ipotezei Gaia cu conceptul de noosferă, noosfera ar fi mintea planetei Gaia.Cât de puternic este un sentiment? Cum se poate măsura tristeŃea? Câtă forŃă are mila? Cercetătorii în domeniul fenomenelor neconvenŃionale sunt pe cale de a face o demonstraŃie epocală: ei ar putea dovedi că, în anumite momente, gândurile oamenilor sunt atât de puternice, încât pot influenŃa sistemele electronice. Concluzia lor vine să certifice o idee tulburătoare, veche de secole - aceea că gândurile şi trăirile interioare pot influenŃa materia, realitatea fizică şi îşi pot face simŃită prezenŃa cât se poate de clar.

În anii '90, ideea că mintea umană poate influenŃa realitatea fizică a fost mult discutată în

40 create prin Legea nr. 145 din 1998, respectiv Legea nr. 132 din 1999 41 Maria Moldoveanu – Respectarea drepturilor sociale, în Probleme economice, Bucureşti, Centrul de Informare şi Documentare Economică, nr. 25-25, 2001, p. 50 42 prelucrare şi adaptare după site-ul www.php.htm

24

cadrul unor grupuri de avangardă, formate din oameni de ştiinŃă şi reprezentanŃi ai unor curente spirituale. Deşi este veche de când lumea, jucând un rol esenŃial în majoritatea doctrinelor spirituale, ipoteza este infirmată categoric de comunitatea ştiinŃifică, deoarece pare să contrazică legile fizicii şi principiile fundamentale ale ştiinŃei. Proiectul ConştiinŃei Globale (PCG - The Global Consciousness Project) este cel mai important proiect internaŃional de cercetare a unor posibile acŃiuni neconvenŃionale ale minŃii umane. Practic, Ńelul său este acela de a verifica dacă şi în ce măsură, minŃile umane pot influenŃa realitatea fizică.

În acest sens, a fost creat un sistem electronic, un generator de numere aleatoare, folosit ca "instrument de măsurat". Cercetătorii au pornit de la ideea că, dacă mintea umană, gândul, poate influenŃa materia, atunci acest lucru ar trebui să se "citească" în structurarea şi ordonarea secvenŃelor de cifre generate de sistemul electronic. PCG a debutat în august 1998, la universitatea americană Princeton, cu doar două sisteme electronice, extinzându-se treptat în SUA şi apoi în întreaga lume. Fiecare astfel de sistem, denumit pe scurt "egg", este format dintr-un generator de numere aleatoare (200 pe secundă, secvenŃe de 0 şi 1), cuplat la un calculator. În mod normal, în fiecare secundă se generează un număr egal de 0-uri şi 1-uri, deci o proporŃie de 50 la sută la 50 la sută.

În prezent, reŃeaua este formată din 55 sisteme electronice interconectate, răspândite din Alaska până în Noua Zeelandă. Acestea - sincronizate după meridianul Greenwich (fostul GMT, numit mai nou Timp Universal, UTC) - transmit în fiecare secundă datele în timp real, prin Internet, la computerul central de la Princeton.

Unul dintre cele 55 de generatoare de numere aleatoare-calculator, primul din Europa de Est, se află la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj, în cadrul Institutului de Cercetări Experimentale Interdisciplinare. Denumit egg.bellatrix.ro 1025, sistemul este conectat la computerul central de la Princeton din iunie 2002.

Pentru demonstraŃie au fost alese intervale de timp în care un număr cât mai mare de persoane, deci de minŃi şi gânduri umane, se sincronizează şi se interconectează, ca urmare a faptului că se concentrează asupra unui eveniment major, capabil să determine o reacŃie emoŃională colectivă. Analiza datelor, care se efectuează simultan la Princeton şi Amsterdam, arată că, în minutele şi orele care urmează producerii şi mediatizării unor evenimente majore, se constată într-adevăr o modificare a secvenŃelor numerice generate de dispozitivele electronice, în sensul structurării, deci al ordonării lor.

Din 1988 până în ianuarie 2004, au fost nominalizate şi analizate 163 evenimente majore, cu o medie de circa 3 pe lună, printre care începutul bombardamentelor aeriene şi sfârşitul războiului în Irak (cu dărâmarea scenică a statuii lui Saddam Hussein (9 aprilie 2003), cutremurul devastator din Iran (26 decembrie 2003), accidentul submarinului nuclear Kursk (12 august 2000), accidentul navetei spaŃiale Columbia (1 februarie 2003), atentatele teroriste din 11 septembrie etc.

Analiza combinată a tuturor celor 163 evenimente demonstrează că, indiferent de locul unde s-a produs, efectul observat este global. Aceasta înseamnă că factorul extern, care pare să acŃioneze independent de distanŃă, afectează simultan toate "egg"-urile reŃelei răspândite în lume.

Totul se petrece ca şi cum un fel de minte colectivă ar genera un câmp la scară planetară, care afectează funcŃionarea dispozivelor electronice din toată lumea. Colectivul de cercetători condus de Roger D. Nelson, directorul proiectului, nu a reuşit însă să stabilească suportul care ar transporta o astfel de informaŃie, dar specialiştii au lansat ideea că, atâta timp cât egg-urile sunt perturbate, este foarte probabil ca şi alte dispozitive, instrumente şi aparate electronice, la fel de sensibile, să fie afectate. Aceste influenŃe ar trebui să determine, în cazul instrumentelor şi aparatelor de măsură, erori suplimentare ale operaŃiunilor de măsurare. Cu alte cuvinte, în momentele de după un eveniment major capabil să genereze o reacŃie emoŃională colectivă, eroarea de măsurare a instrumentelor şi aparatelor sensibile de pe întreg globul creşte.

25

Analiza comparativă a rezultatelor înregistrate într-o perioadă de 4 ani şi jumătate a evidenŃiat un aspect interesant. Astfel, dacă influenŃarea sau ordonarea secvenŃelor numerice generate de egg-uri se păstrează la valori ridicate în cazul evenimentelor pozitive, paşnice (festivităŃi, vizite, meditaŃii colective etc.) şi chiar la evenimente tragice nepremeditate şi imprevizibile (catastrofe naturale, accidente), după 11 septembrie 2001 şi mai ales după războiul din Irak, ordonarea secvenŃelor a scăzut semnificativ în cazul evenimentelor dramatice premeditate (acte de război, atentate majore), estompându-se total în anumite situaŃii. Şi cum ordonarea secvenŃelor este asociată cu impactul emoŃional al evenimentului asupra unui număr ridicat de minŃi umane, se ajunge la concluzia că omenirea în ansamblu reacŃionează mai puŃin la actele de violenŃă extremă. "Această tentinŃă poate îndrepta lumea spre un nou mod de viaŃă, în care violenŃa va fi considerată un lucru normal", explică profesorul Adrian PătruŃ, coordonatorul colectivului de cercetători de la Cluj.

Cel mai puternic efect înregistrat s-a consumat pe data de 11 septembrie 2001. Atunci, la ora locală 8.45, o aeronavă Boeing 767 a lovit din plin turnul World Trade Center 1, din New York. Ulterior, la ora 9.03, o a doua aeronavă Boeing a intrat în turnul WTC 2, pentru ca, la ora 9.37, o a treia aeronavă să se prăbuşească peste clădirea Pentagonului. Încă de la ora 5.00, secvenŃele numerice generate de cele 37 egg-uri ale reŃelei, aflate la acea dată în funcŃiune, au prezentat o creştere fulminantă a varianŃei medii. VarianŃa a atins valoarea maximă la ora 10:13, după ce turnul WTC 2 s-a prăbuşit, şi s-a menŃinut la valori înalte până spre orele 11, după care a început să scadă rapid sub valorile medii aleatoare. Astfel, spre deosebire de Anul Nou, la 11 septembrie 2001 s-a înregistrat o creştere majoră a varianŃei medii, la valori nemaiîntâlnite în cei peste 4 ani şi jumătate de funcŃionare a reŃelei. Rezultatul a fost interpretat ca expresia unui şoc fără precedent în minŃile celor peste 2 miliarde de oameni care au urmărit în direct desfăşurarea atentatelor.

Analiza întregii zile în care s-au produs atentatele de la Madrid, din 11 martie 2004, arată că secvenŃele de numere s-au schimbat aproximativ la momentul atacului şi au continuat cu o tendinŃă negativă timp de aproape 10 ore, ca şi în cazul atentatului din 11 septembrie 2001. În timpul meditaŃiei pentru pace, care a avut loc a doua zi după atentatul de la Madrid, variaŃia secvenŃelor de numere s-a schimbat radical, urcând la valori positive. În fiecare secundă, secvenŃele numerice generate de fiecare egg în parte sunt transmise la Princeton, unde sunt înregistrate şi afişate în timp real pe Internet, la adresa http://noosphere.princeton.edu.

Analiza statistică a datelor se face doar după ce una sau mai multe echipe de cercetare implicate în proiect, care monitorizează în permanenŃă canalele de ştiri, raportează producerea unui eveniment major pe glob sau semnalează producerea unui eveniment programat. Abia după aceea începe analiza datelor înregistrate, pentru un interval de timp situat în jurul momentului producerii şi cel al mediatizării evenimentului respectiv. Valorile obŃinute sunt comparate cu valorile aşteptate aleator, precum şi cu cele înregistrate pe o perioadă de 1-2 zile înainte şi după producerea evenimentului analizat. În cazul unor evenimente mondiale pozitive, sistemele tind, la un moment dat, să nu mai genereze secvenŃe numerice întâmplătoare, care se deosebesc semnificativ de la un egg la altul, ci secvenŃe numerice asemănătoare. Exemplul analizat este Anul Nou, care are particularităŃi unice, deoarece reuneşte, pe parcursul a doar 24 ore, 37 evenimente succesive. Aceasta deoarece Anul Nou este sărbătorit la 37 momente de timp diferite de către populaŃia globului, răspândită pe 37 zone orare. În cazului Anului Nou 2004, rezultatele obŃinute arată că sincronizarea maximă, ce corespunde punctului de minim al curbei figurate, s-a produs în medie cu circa un minut înainte de miezul nopŃii.

26

CONCLUZIILE PRELIMINARE ALE PROIECTULUI CONŞTIINłEI GLOBALE 1. Gândurile, intenŃiile, emoŃiile şi traumele noastre pot influenŃa instantaneu realitatea (fizică) pe distanŃe mari, independent de barierele fizice; 2. MinŃile umane pot interacŃiona nu doar între ele, ci şi cu legile fundamentale ale fizicii, determinând efecte / anomalii măsurabile; 3. Un număr ridicat de minŃi umane, interconectate de producerea unui anumit eveniment care generează o reacŃie emotională colectivă, se sincronizează şi acŃionează coerent la scară planetară, independent de distanŃă, determinând fluctuaŃii dinamice în însăşi esenŃa spaŃiului-timp.

27

3. METODE ŞI TEHNICI ALE SOCIOLOGIEI MANAGERIALE 3.1. Diagnosticarea, delegarea şi tabloul de bord; 3.2. ObservaŃia, tehnicile sociometrice şi studiul de caz; 3.3. Utilitatea metodelor şi tehnicilor sociologiei manageriale

3.1. Diagnosticarea, delegarea şi tabloul de bord Diagnosticarea este acea metodă utilizată de manageri şi specialişti pentru examinarea unei problematici complexe. În general, diagnoza este o operaŃiune premergătoare adoptării unei soluŃii la o problemă, constând în identificarea cauzelor unor procese negative (procese care constituie substanŃa problemei respective), a factorilor care ar putea influenŃa pozitiv sau negativ soluŃionarea problemei avute în vedere. Scopul fundamental al diagnozei constă în formularea problemei de rezolvat. Cu cât formularea acesteia este mai adecvată şi mai clară, cu atât probabilitatea de a identifica soluŃia cea mai bună este mai ridicată. În sociologia managerială, o “problemă socială” vizează situaŃia apărută în dinamica unui sistem social, care afectează negativ funcŃionarea să şi necesită o intervenŃie de corecŃie. Cunoscutul sociolog american R. K. Merton defineşte problema socială ca o discrepanŃă semnificativă între normele sociale şi realitatea socială de fapt. Problemele sociale derivă în principal din procesele de dezorganizare socială, de criză sau de schimbare, context în care apar tendinŃe de devianŃă personală insuficient controlate de către societate. Deci, substanŃa unei probleme sociale cuprinde situaŃii tensionate, cu potenŃial conflictual. Privind organizaŃia în întregul său, o “problemă organizaŃională” se impune prin două sensuri:

1. un sens apropiat “problemei sociale”, prin care organizaŃia este confruntată cu o situaŃie de criză, de schimbare, fiind solicitat potenŃialul său de adaptabilitate; aceasta este o “problemă de stare” (de stare a organizaŃiei); diagnoza, în acest caz, constă în identificarea presiunilor de schimbare şi a componentelor organizaŃiei (structuri, indivizi, procese) care se cer a fi modificate, transformate, schimbate;

2. cele mai frecvente sunt însă “problemele de scop”, prin care scopul de ansamblu al organizaŃiei este realimentat, reînnoit cu sarcini specifice, concrete, diferite (dar nu total diferite) de sarcinile anterioare; în acest caz, diagnoza cuprinde atât înŃelegerea (cunoaşterea) deplină a noii sarcini, cât şi a tuturor disponibilităŃilor pe care organizaŃia le are pentru realizarea sa.

În ultimă instanŃă, diagnoza semnifică cunoaşterea organizaŃiei de către conducător, a tuturor componentelor sale şi a corelaŃiilor dintre ele, cât şi receptarea (înŃelegerea, formularea) adecvată a solicitărilor cu care se confruntă organizaŃia. Diagnosticarea poate fi definită ca o metodă folosită şi în sociologia managerială, pe baza constituirii unei echipe multidiciplinare, din manageri şi personal operativ, al cărei conŃinut principal constă în identificarea punctelor forte şi, respectiv, a punctelor slabe ale domeniului de analizat, cu evidenŃierea cauzelor care le generează. Diagnoza se finalizează prin activităŃi cu caracter corectiv sau de dezvoltare. Diagnosticarea are trei caracteristici principale. EsenŃa aplicării ei constă în analiza cauză-efect atât în depistarea şi examinarea punctelor forte şi a acelor slabe, cât şi la formularea recomandărilor. În fapt, calitatea diagnosticului depinde tocmai de măsura în care s-au identificat cauzele generatoare de disfuncŃionalităŃi şi aspecte pozitive şi, ulterior, de corelarea recomandărilor cu cauzele respective. Specific metodei diagnosticării este şi caracterul ei

28

participativ. Pentru utilizarea corectă a metodei diagnosticării este obligatorie parcurgerea mai multor etape:

1. stabilirea domeniului de investigat, care este rezultatul deciziei adoptate de regula în managementul de nivel superior al firmei;

2. documentarea preliminară, în cadrul căreia se culege ansamblul de informaŃii cu caracter economic, etnic, uman, managerial etc., privitoare la domeniul de investigat. Obiectivul specific al acestei etape constă în reunirea fondului principal de informaŃii privind domeniul respectiv, pentru a se putea trece la analiza problematicii implicate. În prealabil însă, se întocmeşte o listă cu simptomele pozitive şi negative privind domeniul respectiv.

3. stabilirea principalelor puncte slabe şi a cauzelor care le generează. Prima parte a analizei este axată asupra identificării deficienŃelor activităŃilor investigate, cu accent asupra relevarii cauzelor care le generează şi a efectelor acestora asupra activităŃii de management şi de execuŃie.

4. stabilirea principalelor puncte forte şi a cauzelor care le generează este rezultatul parŃii a doua a analizei, care se desfaşoară similar cu cea din faza anterioară.

5. formularea recomandărilor axate asupra eliminarii cauzelor ce determină punctele slabe şi asupra intensificării celor care genereaza punctele forte se realizează de membrii echipei de diagnosticare.

Principalele avantaje ale folosirii sistematice a metodei diagnosticarii în condiŃiile tranziŃiei sunt:

� asigură fundamentul necesar elaborarii şi aplicării programelor de dezvoltare ale firmei;

� preîntâmpină apariŃia unor disfuncŃionalităŃi majore datorită identificării cauzelor ce le generează în faza incipientă;

� amplifică rapid potenŃialul firmei prin acŃionare asupra cauzelor generatoare de puncte forte;

� asigură baza informaŃională absolut necesară adoptării unor decizii strategice şi tactice curente şi eficace.

La fel ca diagnosticarea frecvent utilizată este şedinŃa care, din păcate, este tratată adesea superficial, nefiind considerată întotdeauna ca o metodă a managementului ştiinŃific. În esenŃă, şedinŃa constă în reunirea mai multor persoane pentru un scurt interval de timp sub coordonarea unui manager, în vederea soluŃionării în comun a unor sarcini cu caracter informaŃional sau decizional.

ŞedinŃa constituie modalitatea principală de transmitere a informaŃiilor şi de culegere a feed-back-ului concomitent de la un numar mare de componenŃi ai firmei. Calitatea ei condiŃionează sensibil calitatea managementului, fiind nemijlocit implicată în exercitarea previziunii, organizării, coordonării, antrenării şi control-evaluării.

În funcŃie de conŃinut, şedinŃele se clasifică în mai multe categorii: - ŞedinŃele de informare au drept obiectiv furnizarea de informaŃii managerului şi/sau

colaboratorilor, referitoare la anumite domenii. Acestea se organizează fie periodic- săptămânal, lunar etc.- fie, şi mai frecvent, ad hoc în funcŃie de necesităŃi.

- ŞedinŃele decizionale au în vedere adoptarea, cu participarea celor prezenŃi la şedinŃă, a anumitor decizii. ConŃinutul lor constă în preponderant în prezentarea, formularea şi

29

evaluarea de variante decizionale vizând realizarea anumitor obiective. În condiŃiile proliferării managemntului participativ are loc şi multiplicarea şedinŃelor cu caracter decizional, ca expresie a democratizării procesului de management.

- ŞedinŃele de armonizare au drept conŃinut principal punerea de accord a acŃiunilor managerilor şi a componenŃilor unor compartimente situate la acelaşi nivel ierarhic sau pe niveluri apropriate în careul structurii organizatorice a firmei. De regulă, sunt şedinŃe operative, convocate cu o frecvenŃă aleatorie în funcŃie de necesităŃile realizării unor obiective, planuri, programe, caracterizate prin sfera largă de cuprindere şi complexitate ridicată.

- şedinŃele de explorare sunt axate pe investigarea zonelor necunoscute ale viitorului firmei, ale unor componente ale acesteia sau ale anumitor aspecte ce influenŃează desfaşurarea activităŃii sale.

Pregătirea unei şedinŃe are un impact sensibil asupra eficacităŃii sale, reclamând un complex de decizii şi acŃiuni destinate asigurării premiselor pentru desfăşurarea sa eficientă, dintre care cele mai importante sunt următoarele:

� stabilirea unei ordine de zi judicioase, sarcină care trebuie să revină în principal managerului care organizează şedinŃa ;

� formularea problemelor înscrise pe ordinea de zi cu maximum de claritate;

� desemnarea persoanelor care vor fi invitate la şedinŃă, fiind recomandabil să participe managerii şi personalul operativ implicaŃi nemijlocit în problematica abordată;

� elaborarea de materiale cât mai scurte pentru şedinŃă, rezumându-se strict la informaŃii necunoscute de participanŃi, formulând alternative decizionale, ipoteze de lucru, propuneri concrete etc., fiind trimise participanŃilor cu cel puŃin 1-2 zile înainte;

� în cazul şedinŃelor cu caracter periodic, este importantă derularea lor în aceleaşi zile şi ore, facilitând formarea la participanŃi de obişnuinŃe privind atât pregatirea cât şi participarea la respectivele reuniuni;

� stabilirea locului de desfaşurare şi a ambianŃei şedinŃei este necesar să se efectueze în funcŃie de obiectivele urmărite;

� desemnarea persoanei care se ocupă de înregistrarea discuŃiilor de la şedinŃă şi anunŃarea ei din timp asupra datei şi locului de desfăşurare a şedinŃei.

Metoda şedinŃei este recomandată în toate situaŃiile manageriale, a căror solicitare implică participarea pe plan informaŃional, decizional sau acŃional a mai multor persoane.

Delegarea constă în atribuirea temporară de către un manager a uneia dintre sarcinile

sale de serviciu unui subordonat, însoŃită şi de competenŃa şi de responsabilitatea corespunzătoare.

Principalele elemente componente ale procesului de delegare sunt următoarele: însărcinarea, atribuirea competenŃei formale şi încredinŃarea responsabilităŃii

30

Însărcinarea constă în atribuirea de către un manager, unui subordonat, a efectuării unei sarcini ce-i revine de drept prin organizarea formală. Aceasta implică delimitarea sa de celelalte sarcini, împreună cu precizarea perioadei în care trebuie realizată, a rezultatelor scontate şi criteriilor de apreciere a lor.

Prin atribuirea competenŃei formale se asigură subordonatului libertatea decizională şi de acŃiune necesară realizării sarcinii respective. Evident pentru a deveni efectivă, autoritatea formală trebuie dublată de autoritatea cunoştinŃelor.

ÎncredinŃarea responsabilităŃii asigură refacerea “triunghiului de aur” al organizării pentru sarcina în speŃă, în virtutea responsabilităŃii acordate, noul executant este obligat să realizeze sarcina delegată, în funcŃie de rezultatele obŃinute fiind recompensat sau sancŃionat.

De reŃinut este că în cazul delegării se produce dedublarea responsabilităŃii, în sensul că, deşi executantul răspunde integral de realizarea sarcinii şi de utilizarea competenŃei acordate, managerul care a efectuat delegarea îşi menŃine în faŃa superiorilor responsabilitatea finală pentru realizarea sarcinii.

Problema cheie în utilizarea cu success a metodei delegării este soluŃionarea corespunzătoare a dilemei încredere- control.

Principalele limite ale utilizării delegării sunt: posibilitatea de diminuare a repsonsabilităŃii în muncă a persoanelor implicate şi neexecutarea întocmai a sarcinilor datorită înlocuirii temporare a managerului cu un executant.

Metoda delegării are un caracter universal, utilizându-se în toate firmele şi la fiecare nivel managerial, ea nu trebuie să lipsească din arsenalul nici unui manager. Cu un plus de frecvenŃă se recomandă utilizarea sa la nivelul managementului superior- director general, directori, directori adjuncŃi, directori economici şi ingineri şefi.

Tabloul de bord poate fi abordat din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este o

importantă tehnică de management cu impact nemijlocit asupra eficacităŃii muncii managerilor. În al doilea rând, este o modalitate principală de raŃionalizare a subsistemului informaŃional, contribuind decisiv la îndeplinirea de către acesta a funcŃiilor care îi revin. Prin intermediul tabloului de bord se asigură o informare completă, rapidă şi operativă a conducătorilor, ce poate fi apreciată ca suport al adoptării unor decizii de calitate superioară, eficace, fiind indispensabil în toate firmele- de stat, particulare-individuale, particulare de grup şi mixte.

Cercetările proprii, cât şi opiniile exprimate de numeroşi specialişti ne-au condus la definirea tabloului de bord ca fiind ansamblul de informaŃii curente, prezentate într-o forma sinoptică, prestabilită, referitoare la principalele rezultate ale activităŃilor firmei sau a unora dintre ele şi la factorii principali ce condiŃionează derularea lor eficientă.

Tabloul de bord poate fi conceput, realizat şi utilizat la nivelul fiecarui manager, fară însă a exista un tablou de bord tip, valabil pentru toate funcŃiile de conducere.

Volumul şi structura informaŃiilor prezentate diferenŃiază tablourile de bord în două categorii principale:

• tablouri de bord restrânse, cu un volum mic de informaŃii zilnice, care necesită eforturi reduse pentru culegerea de informaŃii şi transmiterea lor;

• tablouri de bord complexe, destinate unei informări mai ample, cu referiri la toate aspectele importante implicate de activitatea respectivului organism de management participativ. O asemenea categorie necesita, evident, un volum de muncă mai mare pentru completarea lui cotidiană.

31

Tabloul de bord, conceput ca instrument de sinteză care permite managementului să efectueze într-un timp scurt o analiza complexă a derularii activităŃilor conduse, facilitând adoptarea de decizii eficiente, trebuie să satisfacă o serie de cerinŃe minime după cum urmează:

- consistenŃa (integralitatea), în sensul ca tabloul de bord trebuie să cuprindă informaŃii relevante referitoare la activităŃile implicate, informaŃii suficient de sintetice şi exacte, veridice pentru o fundamentare complexă a deciziilor adoptate la nivelul de conducere căruia i se adresează;

- rigurozitatea, cerinŃă derivată din precedenta, care constă în aceea că informaŃiile incluse în taboul de bord trebuie să fie riguroase, axate pe evidenŃierea reală a fenomenelor economice, concomitent cu transmiterea “în timp real” a informaŃiilor necesare completării acestuia;

- agregarea, ce decurge din posibilitatea cuprinderii unor informaŃii cu grad diferenŃiat de sintetizare, în raport cu nivelul ierarhic pe care se află managerul, pentru care se întocmeşte;

- accesibilitatea, adică structura clară, explicită a informaŃiilor, facilitând întelegerea şi utilizarea lor operativă şi completă pentru adoptarea rapidă de decizii şi iniŃierea de acŃiuni imediate pentru transpunerea lor în practică;

- echilibrarea, în sensul inserării unor informaŃii referitoare la fenomenele şi procesele economice, tehnice, sociale, politice, s.a., în proporŃii rezonabile şi ponderi corespunzătoare gradului de regăsire a acestora în viaŃa firmei;

- expresivitatea, respectiv necesitatea reprezentării informaŃiilor prin forme de vizualizare adecvate, capabile să sugereze membrilor organismelor de management ori managerilor individuali elementele relevante referitoare la activităŃile conduse, pozitive şi negative, într-o abordare cauzală;

- adaptabilitatea, adică posibilitatea modificării tabloului de bord ori de câte ori intervin schimbări în activităŃile firmei sau ale organului de conducere implicat;

- economicitatea, cerinŃa ce vizează realizarea unui tablou de bord eficient, prin prisma costurilor implicate de completare şi a efectelor cuantificabile şi, mai ales, necuantificabile pe care le implică utilizarea lui.

3.2. ObservaŃia, tehnicile sociometrice şi studiul de caz

ObservaŃia este una dintre metodele cel mai des utilizate în cercetările de tip psihosocial, dat fiind faptul că este relativ uşor de organizat şi de aplicat, poate fi rapid adaptată şi folosită în cele mai diverse situaŃii din evoluŃia grupului, permite folosirea unor forme variate şi suple, în dependenŃă nu numai de obiectivul investigaŃiei, dar şi de natura grupului, dispune de nenumarate valenŃe pozitive şi avantaje. Ea presupune urmărirea şi consemnarea manifestărilor de comportament (individual sau psihosocial şi interacŃional) în diferite situaŃii sociale, ca şi analiza particularităŃilor psihologice ale individului sau ale grupului. ObservaŃia sistematică trebuie deosebită de observaŃia ocazională. ObservaŃia ocazională se realizează accidental şi poate fi o premisă a observaŃiei sistematizate. ObservaŃia sistematică necesită din partea celui care o realizează să aibă precizat obiectivul şi sarcina de observare, să observe pe baza unui program. Rezultatele observaŃiei trebuie înregistrate în timpul observarii sau imediat ce observarea a luat sfârşit. O altă cerinŃă a observaŃiei este aceea de a nu altera fenomenul observat, deci de a nu interveni în desfăşurarea lui. Tehnica folosită în observaŃia sistematică a fost pusă la punct de psihosociologul american Robert F Bales. El încearcă să raspunda la unele întrebări cum ar fi:

32

- Ce se întâmplă în grup la nivelul microinteracŃiunilor dintre membri? - Cine cu cine comunică? - Ce comunică? - Care este sensul şi valoarea celor comunicate? - Cum participă fiecare membru şi mai ales colectivul? - Cum debutează şi cum evoluează comunicarea?

Pe baza observaŃiei sistematice a comportamentului interacŃional al membrilor diferitelor grupuri, R. F. Bales stabileşte 12 categorii interacŃionale:

Categoria 1- manifestarea solidarităŃii ConŃine toate manifestările care exprimă solidaritatea deschisă, adresarea unor cuvinte

agreabile colectivului sau unui membru care abia a venit, invitarea lui să ia loc, să se simtă bine, să se facă comod, felicitarea sau compătimirea unor membri din colectiv, ajutorarea sau concilierea membrilor grupului.

Categoria 2- manifestarea destinderii ConŃine acte ce vizează diminuarea sau înlaturarea tensiunilor din cadrul colectivului,

manifestarea bucuriei, voioşiei, plăcerii, emiterea de glume lipsite de ironie la adresa unui coleg, în general reacŃiile de bucurie şi mulŃumirile atât la propunerile colectivului cât şi la glumele făcute.

Categoria 3- aprobarea pasivă Exprimă acordul dat de un membru al colectivului faŃă de ceea ce se discută, la soluŃiile

la care s-a ajuns la un anumit moment, făra însă de a fi însoŃite de tendinŃa acestuia de a se afirma, de a se pune în valoare; este mai mult un accord pasiv, exprimat printr-un “Da”, “Sunt de accord”, “Am aceeaşi parere” etc.

Categoria 4- emiterea de sugestii ConŃine sugestiile aduse de un membru al colectivului, care respectă autonomia celorlalŃi

interlocutori şi care vrea să direcŃioneze discuŃiile, să le scoată din impas, să le facă să avanseze, dar fără a-şi impune propriul punct de vedere, fără a deprecia sau pune în inferioritate alte persoane sau alte puncte de vedere emise de colectiv.

Categoria 5- emiterea de informaŃii Se referă la actele prin care se aduc informaŃii noi sau suplimentare, care să faciliteze

înŃelegerea, la cele prin intermediul cărora, se explică, se confirmă; cuprinde acte care sunt neutre din punct de vedere afectiv, interacŃiuni care nu sunt imperative, care se vor a fi obiective, cu caracter mai ales constatativ; expresii de tipul: “Vreau să vă informez că…”, “Trebuie să ştiŃi că…”, “Au trecut deja 30 de minute de când discutăm şi nu am ajuns la nici un rezultat”.

Categoria 6- solicitarea de informaŃii Cuprinde actele care solicită aducerea în grup a unor informaŃii noi sau suplimentare,

menite a facilita înŃelegerea, pe cele care cer clasificări, confirmări; exprimă de regulă un deficit de informare şi de cunoaştere, este neutră din punct de vedere afectiv, nu cuprinde evaluări; pentru această categorie sunt specifice formulări de tipul: “Cum?”, “Ce vreŃi să spuneŃi cu asta?”, “Ce aŃi mai aflat în legatură cu…” etc.

33

Categoria 8- solicitarea de opinii Se referă la acele acte prin care se cere celorlalŃi membri ai grupului să-şi expună părerea

lor, propria lor opinie, să facă aprecieri, evaluări, judecăŃi de valoare. Întrebări specifice: “Ce gândiŃi despre asta?”, “Ce părere aveŃi despre această soluŃie?”, “Cum apreciaŃi modul lui de a se exprima?”, “Nu înŃeleg de ce reacŃionaŃi aşa, aŃi putea să îmi spuneŃi?”.

Categoria 9- solicitarea de sugestii Presupune solicitarea de noi direcŃii de acŃiune, indicarea unor mijloace de rezolvare a

unor situaŃii, fixarea unor scopuri noi, prin întrebări de genul: “Ce credeŃi că ar trebui făcut?”, “Ce v-aŃi propus?”, “Ce aŃi propune pentru a ieşi din impas?”. Pentru ca aceste întrebări să poată fi introduse în această categorie nu trebuie să conŃină o tentă emoŃională evidentă.

Categoria 10- dezaprobare pasivă Cuprinde actele de dezacord pasiv ale unor membri ai grupului faŃă de ceea ce se petrece

în grup sau faŃă de soluŃiile avansate; ei ramân reci, îmbufnaŃi, indiferenŃi, zâmbesc ironic; formulările “Nu sunt de acord”, “Argumentul dumneavoastră nu mă convinge”, dacă nu sunt spuse cu furie, ci, placid, cu indiferenŃă, se încadrează în această categorie.

Categoria 11- manifestarea tensiunii Cuprinde actele care induc tensiuni în grup, cresc anxietatea, frustrarea, sentimentele de

vină, dau naştere la atmosfere grupale greu de suportat; subiectul se umileşte, se acuză, acŃionează cu exces de scrupule, cedează în favoarea altora, exagerează unele atitudini pentru a demonstra că el este umilit, ignorat; cuprinde expresii de tipul: “Întotdeauna m-aŃi batjocorit”, “AscultaŃi-l pe el că-i mai deştept decât mine”, “Sunt vinovat, întotdeauna eu am fost vinovatul”.

Categoria 12- manifestarea antagonismului Presupune prezenŃa opoziŃiei nete, deschise, dezacordul activ, violent, afirmarea de sine

prin înjosirea altora, tendinŃa de a comanda şi dirija fără a Ńine cont de personalitatea altora; dorinŃele, motivaŃiile şi aspiraŃiile altora, agresivitatea, ironia sarcastică, aroganŃa, furia, ameninŃarea, blamarea, sunt tot atâtea fenomene cuprinse în aceasta categorie.

Tehnica sociometrică, iniŃiată de J. L. Moreno, psihosociolog american de origine

română, are o largă răspândire în investigarea şi cunoaşterea relaŃiilor interpersonale dintre oameni, îndeosebi a relaŃiilor afectiv-simpatetice, de preferinŃă sau de respingere. RelaŃiile afectiv-simpatetice dintre membrii unui grup sunt mai importante decât s-ar părea la prima vedere. Ele acŃionează ca un catalizator, ca un factor ce dinamizează permanent comportamentul membrilor grupurilor, introducând direcŃii diverse şi uneori imprevizibile de evoluŃia ale acestuia.

Comportamentle cotidiene ale partenerilor dintr-un grup, informaŃiile suplimentare căpătate despre unul sau altul dintre membrii grupului, părerile personale ale unui membru din grup despre un altul făcute publice sau impărtăşite în taină nu ne lasă indiferenŃi din punct de vedere afectiv. Dimpotrivă, ele confirmă sau infirmă propriile noastre păreri, ne răscolesc profund ne determină să ne schimbăm atitudinea faŃă de unii membri din interiorul grupului, în sensul că unele simpatii sau antipatii se adâncesc, în timp ce altele îşi modifică conŃinutul, se convertesc în opusul lor. În aceste condiŃii, cunoaşterea relaŃiilor afectiv-simpatetice dintre membrii grupurilor sociale capătă o deosebită semnificaŃie. Tehnica sociometrică, expusă de J L

34

Moreno a cunoscut o impresionantă răspândire, fiind utilizată în investigarea celor mai diverse tipuri de grupuri sociale.

Concepută ca un ansamblu de subtehnici sau procedee articulate între ele (testul sociometric, sociomatricea, sociograma, indicii sociometrici), tehnica sociometrică şi mai ales aplicarea ei necesită respectarea unor rigori metodologice, dar şi capacitatea de a descifra fenomenele relevate.

Testul sociometric este un instrument relativ simplu prin care se încearcă măsurarea relaŃiilor afectiv-simpatetice dintre membrii grupului. El conŃine întrebări de tipul: “Dacă echipa ta de muncă s-ar restructura, cu cine Ńi-ar plăcea să lucrezi în continuare dintre actualii membri ai echipei?”, “Cu cine nu Ńi-ar place?”

În faza aplicării testului se atrage atenŃia subiecŃilor asupra următoarelor aspecte: • să nu comunice între ei; • să răspundă la toate întrebările; • să răspundă prin nominalizări, nu prin formulări generale, de tipul: “Cu toŃi”, “Cu

nici unul”, “Nu este cazul”; • să-i ia în considerare pe toŃi membrii grupului, chiar dacă unul dintre ei nu este

prezent în momentul aplicării testului; • să fie sinceri în răpsunsuri.

Sociograma este reprezentarea grafică a relaŃiilor afectiv-simpatetice dintre membrii grupului. GraŃie sociogramei putem şti dacă relaŃiile de alegere sau de respingere sunt reciproce (impărtăşite) sau unilaterale, dacă preferinŃele sunt întâmpinate de respingeri. Sociograma poate fi individuală (redă situaŃia relaŃiilor afectiv-simpatetice doar a unui singur individ din cadrul grupului) sau colectivă (redă situaŃia relaŃiilor dintre absolut toŃi membrii grupului). Aceasta din urmă poate fi de două feluri:

- sociogramă colectivă în spaŃiul funcŃional al grupului (ia în considerare asezarea spaŃială a membrilor grupului, în virtutea relaŃiilor funcŃionale dintre aceştia, deci a relaŃiilor necesitate de specificul sarcinii de muncă);

- sociogramă colectivă liberă (porneşte de la valoarea psihosocială a fiecărui membru în grup).

Sociomatricea este un tabel cu dublă intrare, în care se trec toŃi membrii grupului investigat, cu alegerile sau respingerile emise şi primite de fiecare. Pe orizontală, în dreptul fiecarui subiect, se figurează alegerile făcute de el, iar pe verticală alegerile şi respingerile primite de fiecare subiect de la toŃi ceilalti membri ai grupului. Însumarea datelor de pe orizontală ne va indica gradul de expansivitate afectivă a fiecarui subiect, în timp ce cele de pe verticală - locul ocupat de fiecare subiect în cadrul grupului, deci statutul său sociometric. Indicii sociometrici se calculează pornind fie de la datele înscrise în sociomatrice, fie de la cele ce sunt figurate în sociograma. Pe baza lor putem afla informaŃii despre individ sau grup, cum ar fi:

- locul individului în cadrul grupului; - poziŃia ocupată de el în grup (statutul sociometric al individului); - expansivitatea sa afectivă (câte alegeri face în cadrul grupului); - gradul în care preferinŃele unui subiect sunt cunoscute de ceilalŃi membri ai

grupului (transparenŃa relaŃiilor). „Născut” în anul 1908, odată cu înfiinŃarea Şcolii de administrare de la Harward şi utilizat

într-o manieră personalizată până în anul 1935, studiul de caz a cunoscut o largă răspândire şi

35

utilizare sistematică de la acea data şi până azi, în cele mai diverse domenii. „Caz” poate deveni orice situaŃie concretă, trecută sau prezentă, în care este vorba de contexte, detalii reale, personaje, fapte şi evenimente, opinii şi atitudini, înlănŃuite între ele, astfel încât să dea naştere la o problemă ce se cere a fi analizată, înŃeleasă, diagnosticată sau rezolvată. Diversele incidente semnificative din viaŃa unui individ sau grup care deschid o problemă; derularea şi acumularea unor evenimente în decursul timpului; situaŃii tensionale, dramatice sau chiar limită, în care se află un individ sau un grup la un anumit moment dat; anumite momente de suspans profesional din viaŃa grupurilor pot constitui tot atâtea tipuri de cazuri.

Roger Mucchielli considera că un caz bun trebuie să îndeplinească câteva condiŃii care să exprime validitatea cazului:

- să fie autentic, adică situaŃia să fie concretă, luată din realitate, din viaŃa personală, profesională, familială, socială, economică etc., aşa cum s-a petrecut ea, cu toate detaliile;

- să presupună urgenŃa intervenŃiei, adică să fie realmente o situaŃie problemă, un incident cu caracter dramatic, care să necesite analiză, diagnostic sau rezolvare, deoarece cele care sunt comune, banale, indiferente nu suscita interesul, nu pot fi analizate;

- să fie centrat pe preocupările subiecŃilor, adică să conŃină probleme ale mediului de viaŃă sau profesional bine cunoscute subiecŃilor, în legătura cu care ei să deŃină informatii şi mijloace de acŃiune ;

- să fie complet, total, adică să conŃină absolut toate informaŃiile de care este nevoie pentru rezolvarea lui; aşa zisele cazuri proiective, care lasă la libera alegere a participanŃilor anumite aspecte, evenimente, particularităŃi care nu sunt date, nu contribuie la angajarea subiecŃilor sau se soldează cu multiplicarea perspectivelor de analiză, fapt care duce la soluŃionarea inadecvată a cazului.

Studiul unui caz tinde spre realizarea mai multor obiective, dintre care esenŃiale sunt: - comprehensiunea sau întelegerea cazului, a caracteristicilor lui generale şi particulare,

a semnificaŃiei elementelor, contextelor, întâmplărilor şi personajelor lui. Este cunoscut faptul că situaŃiile umane, indiferent de locul unde se petrec, sunt foarte complexe, deoarece conŃin diferite tipuri de elemente: psihologice, sociologice, morale, tehnice, psihosociale, organizaŃionale, formale sau informale, etc.;

- diagnosticarea cazului, adică identificarea, determinarea, şi definitivarea lui concretă în vederea stabilirii unor masuri de intervenŃie pe direcŃia ameliorării sau rezolvarii situaŃiei respective;

- alegerea, optarea pentru o alternativă sau alta de acŃiune, de rezolvare a cazului, deci intervenŃia deciziei. Optarea pentru o anumită variantă acŃională sau rezolutivă presupune nu doar întelegerea sau diagnosticarea cu exactitate a situaŃiei respective, ci şi judecarea şi evaluarea aspectelor pozitive şi negative ale fiecărei alternative şi mai ales anticiparea consecinŃelor aplicării ei. Studiul diferitelor cazuri contribuie mult la formarea capacităŃii de decizie a membrilor grupului;

- conceptualizarea cazului, adică extragerea unor concluzii generale, a unor teze cu caracter mare de generalitate, care pot fi utilizate în explicarea sau rezolvarea şi a altor situaŃii, a altor cazuri, mai mult sau mai puŃin asemănătoare cu cel discutat, întâlnite în viaŃa cotidiană, cât şi întelegerea cât mai exactă a dinamicii şi evoluŃiei generale a grupurilor.

Studiul de caz clasic, realizat în grupuri mici de 5-6 persoane sau 10-12 persoane, presupune parcurgerea mai multor etape:

36

o Etapa 1: Prezentarea cazului scris, înregistrat sau filmat. Cazul scris are avantajul că poate sta sub ochii participantului tot timpul, el putând să-l parcurgă în ritmul său propriu sau să revină asupra unor aspecte mai puŃin înŃelese.

o Etapa 2: Suscitarea de către animatorul discuŃiei a opiniilor, impresiilor, judecăŃilor din partea participanŃilor.

o Etapa 3: Revenirea la faptele şi la informaŃiile disponibile pentru analiza lor propriu-zisă. Ipotezele formulate sunt reŃinute şi urmează a fi verificate sau infirmate, rând pe rând, în analiza propriu-zisă a cazului. Se procedează în felul acesta până la epuizarea tuturor informaŃiilor de care dispunem şi până la stabilirea diagnosticului.

o Etapa 4: Extragerea unor concluzii generale, cu valabilitate şi în alte situaŃii.

3.3. Utilitatea metodelor şi tehnicilor sociologiei manageriale Munca modernă productivă este din ce în ce mai mult pregatită, desfasurată şi finalizată în

grup. În condiŃiile vieŃii actuale, relaŃiile dintre oameni capată o pondere fără precedent; stilul de conducere al grupurilor şi mai ales stilul de viaŃă al acestora se schimbă şi apare tot mai mult nevoia de căldură şi înŃelegere umană, de atitudine de receptivitate şi disponibilitate din partea celor din cadrul grupului în care îşi desfaşoară activitatea. Pentru ca aceste nevoi să poată fi satisfăcute în cadrul unui grup de muncă, crescând astfel satisfacŃia în muncă şi ataşamentul faŃă de organizaŃie, este necesar ca organizatorii şi conducătorii grupurilor să deŃină informaŃii despre caracteristicile grupului, despre funcŃionalitatea şi dinamica lor.

a) Începerea activităŃii în cadrul unui grup oarecare impune deŃinerea unor informaŃii despre el.

Exista grupuri şi climate de grup care pot pune în valoare competenŃa profesionala a cuiva, la fel cum există grupuri care o pot inhiba sau anula. Numai cunoscând particularităŃile grupului se poate anticipa manifestarea concretă a competenŃei profesionale. În acest caz, al începerii activităŃii în cadrul unui nou grup, este necesară cunoaşterea nu numai a perspectivelor individuale asupra unor fenomene din grup, felul cum s-au filtrat ele prin paritcularităŃile fiecărui membru al grupului, dar şi fenomenele care au avut loc şi care au suscitat interesul membrilor şi cum i-a influenŃat. Cunoscând profilul psihosocial al grupului, punctele lui tari sau nevralgice, cei care lucrează în grupuri sociale şi-ar putea organiza mai bine propria activitate, ar putea asigura mai bine condiŃiile în care acestea se desfaşoară, astfel încât să se obŃină cele mai bune rezultate.

b) Utilitatea unora sau altora dintre metodele de cunoaştere a grupurilor sociale este evidentă şi în alte grupuri sociale este evidentă şi în alte tipuri de situaŃii sociale. Una dintre acestea este şi cea care presupune aprecierea gradului de participare a oamenilor sau chiar a grupului ca întreg la activitate. .

c) Sunt foarte numeroase şi situaŃiile în viaŃa sociala care presupun aprecierea eficienŃei grupului în funcŃie de relaŃiile dintre membrii acestuia, în atmosfera creată şi existentă în grup.

d) SituaŃiile de selecŃie şi promovare a oamenilor, ca şi cele de formare sau de reconstrucŃie a grupurilor de muncă sunt la fel de des întâlnite în viaŃa cotidiană. Fără îndoială că în selecŃia oamenilor sunt luate în considerare o serie de criterii obiective (varsta,vechime în muncă, rezultatele obŃinute, competenŃa profesională etc. dacă este vorba de promovare; particularităŃile sarcinii de munca, aşa numitele „relaŃii funcŃionale” dacă este vorba de formarea

37

sau reconstrucŃia grupurilor de muncă) dar n-ar trebui neglijate criteriile de ordin psihologic şi psihosocial, deci cele legate de trăsăturile de personalitate, de relaŃiile din cadrul grupurilor de psihologia şi atmosfera de grup.

Rolul aplicarii metodelor de cunoaştere a grupurilor este acela de a-l ajuta pe organizatorul sau conducătorul acestui grup de a culege cât mai multe informaŃii despre grupul de muncă, de a ajunge la un alt nivel de luciditate în întelegerea relaŃiilor umane, a caracteristicilor şi funcŃionalităŃii grupului, a dinamicii lui concrete, a conduitelor de grup şi îndeosebi a efectelor acestora asupra planului productiv şi relaŃional al grupului, adică atât asupra randamentului activităŃii cât şi asupra tipurilor de relaŃii existente între membrii grupului care decide atmosfera existenta în grup.

LECTURĂ

METODA CONSTRUCłIILOR IMAGINARE Ludwig von Mises

Metoda specifică a teoriei economice şi sociologice este metoda construcŃiilor

imaginare43. Aceasta este metoda praxeologiei. Faptul că ea a fost elaborată şi perfecŃionată în contextul studiilor economice în sens restrâns se datorează împrejurării că, cel puŃin până acum, teoria economică a fost partea cea mai bine dezvoltată a praxeologiei. Oricine doreşte să exprime o opinie despre problemele numite îndeobşte economice recurge la această metodă. ÎntrebuinŃarea acestor construcŃii imaginare nu este, aşadar, o procedură specifică analizei ştiinŃifice a acestor probleme. Şi omul de rând recurge la aceeaşi metodă când are de a face cu ele. Dar, în vreme ce construcŃiile omului de rând sunt mai mult sau mai puŃin confuze şi lipsite de acurateŃe, teoria economică urmăreşte să le elaboreze cu cea mai mare grijă, scrupulozitate şi precizie, şi să le examineze critic condiŃiile de existenŃă şi presupoziŃiile.

O construcŃie imaginară este o imagine conceptuală a unei secvenŃe de evenimente, rezultate logic din elementele de acŃiune intervenite în formarea sa. Este un produs al deducŃiei, derivat, în ultimă instanŃă, din categoria fundamentală de acŃiune, actul de a prefera şi de a lăsa deoparte. Când elaborează o asemenea construcŃie imaginară, economistul nu este preocupat de întrebarea dacă ea reflectă sau nu condiŃiile reale, pe care-şi propune el să le analizeze. Nu-l preocupă nici întrebarea dacă un sistem ca cel pe care-l presupune construcŃia să imaginară poate fi conceput ca existând şi funcŃionând în realitate. Chiar şi construcŃiile imaginare care sunt de neconceput, care sunt contradictorii sau irealizabile, pot furniza servicii utile şi chiar indispensabile pentru înŃelegerea realităŃii, cu condiŃia ca economistul să ştie cum să le întrebuinŃeze corect.

43 preluare din Ludwig von Mises, AcŃiunea umană. Un tratat de teorie economică, partea a patra – Catalactica sau economia societăŃii de piaŃă

38

Metoda construcŃiilor imaginare este justificată de succesul ei. Spre deosebire de ştiinŃele naturale, praxeologia nu-şi poate întemeia rezultatele pe experimente de laborator şi pe percepŃii senzoriale ale unor obiecte externe. [p.237] Ea trebuie să elaboreze metode complet diferite de cele ale fizicii şi biologiei. Ar fi o eroare gravă să se caute analogii ale construcŃiilor imaginare în domeniul ştiinŃelor naturale. ConstrucŃiile imaginare ale praxeologiei nu pot fi nicicând confruntate cu vreo experienŃă a lucrurilor externe şi nu pot fi niciodată evaluate din punctul de vedere al experienŃelor de felul acesta. FuncŃia lor este de a permite omului un tip de cercetare în care nu se poate bizui pe simŃuri. Când confruntăm construcŃiile imaginare cu realitatea nu putem pune întrebarea dacă ele corespund experienŃei şi descriu corect datele empirice. Trebuie să ne întrebăm dacă presupoziŃiile construcŃiei noastre sunt identice cu condiŃiile de existenŃă ale acŃiunilor pe care dorim să le concepem.

Formula de bază pentru elaborarea de construcŃii imaginare este de a face abstracŃie de existenŃa anumitor condiŃii prezente în cazul acŃiunii efective. Atunci suntem în măsură să sesizăm consecinŃele ipotetice ale absenŃei acestor condiŃii şi să concepem efectele prezenŃei lor. Aşa concepem categoria de acŃiune, construind imaginea unei stări în care nu există acŃiune, fie pentru că individul este pe deplin mulŃumit şi nu simte nici un fel de neplăcere, fie pentru că nu cunoaşte nici un procedeu de pe urma căruia să poată anticipa o ameliorare a bunăstării sale (sau a stării sale de satisfacŃie). Tot aşa concepem noŃiunea de dobândă originară, cu ajutorul unei construcŃii imaginare, în care nu se face nici o distincŃie între satisfacŃiile care se manifestă pe durate de timp egale ca lungime, dar inegale din punctul de vedere al distanŃei la care se situează faŃă de momentul acŃiunii.

Metoda construcŃiilor imaginare este indispensabilă pentru praxeologie; ea este singura metodă adecvată cercetării praxeologice şi economice. De bună seamă ea este dificil de manevrat, deoarece poate da naştere cu uşurinŃă la silogisme eronate. Ea ne poartă pe o muche ascuŃită; de ambele părŃi se cască hăurile absurdului şi al nonsensului. Doar autocritica nemiloasă ne poate feri de a cădea iremediabil în aceste prăpăstii fără fund.

ConstrucŃia imaginară a unei economii de piaŃă pure sau neobstrucŃionate presupune că există diviziune a muncii şi proprietate privată (control privat) asupra mijloacelor de producŃie şi că, în consecinŃă, există schimburi de bunuri şi servicii pe piaŃă. Ea presupune că funcŃionarea pieŃei nu este obstrucŃionată de factori instituŃionali, că guvernul – aparatul social de constrângere şi coerciŃie – urmăreşte prezervarea bunei funcŃionări a sistemului de piaŃă, se abŃine de la a-i stânjeni funcŃionarea şi oferă protecŃie împotriva agresiunilor. [p.238] PiaŃa este liberă; nu există nici un amestec al factorilor străini de piaŃă în domeniul preŃurilor, al ratelor salariale şi al ratelor dobânzii. Pornind de la aceste presupoziŃii teoria economică urmăreşte să elucideze funcŃionarea unei economii de piaŃă pure. Abia într-un stadiu ulterior, după ce va fi epuizat tot ce se poate învăŃa din studiul acestei construcŃii imaginare, ea se întoarce la studiul diverselor probleme ridicate de amestecul în procesul pieŃei al guvernului şi al altor organe, care nu întrebuinŃează coerciŃia şi constrângerea.

Este uimitor că această metodă logic incontestabilă, singura în măsură să rezolve problemele în discuŃie, a fost atacată cu furie. Oamenii au etichetat-o drept o idee preconcepută în favoarea politicii economice liberale, pe care o stigmatizează ca reacŃionară, regalism economic, manchesterism, negativism, ş.a.m.d. Ei neagă posibilitatea de a câştiga ceva în domeniul cunoaşterii realităŃii ca urmare a studiului acestei construcŃii imaginare. Însă aceşti critici turbulenŃi se contrazic pe ei înşişi îndată ce recurg la aceeaşi metodă, pentru avansarea propriilor lor aserŃiuni. Solicitând salarii minime ei evocă presupusele condiŃii nesatisfăcătoare de pe o piaŃă liberă a mâinii de lucru, iar cerând tarife ei descriu presupusele dezastre provocate de liberul schimb. BineînŃeles, nu există o altă cale de elucidare a efectelor unei măsuri ce limitează liberul

39

joc al factorilor care intervin pe o piaŃă neobstrucŃionată, decât aceea de a studia iniŃial starea de lucruri existentă în condiŃii de libertate economică.

Este adevărat că din investigaŃiile lor economiştii au tras concluzia că Ńelurile pe care majoritatea oamenilor, practic toŃi oamenii, urmăresc să le atingă, trudind şi muncind şi recurgând la politicile economice, pot fi cel mai bine realizate acolo unde sistemul de piaŃă liberă nu este împiedicat de decrete guvernamentale. Însă aceasta nu este o judecată preconcepută, rezultată dintr-o insuficientă atenŃie acordată funcŃionării intervenŃiilor guvernamentale în afaceri. Dimpotrivă, ea este rezultatul unei cercetări atente şi nepărtinitoare a tuturor aspectelor intervenŃionismului. De asemenea, este adevărat că economiştii clasici şi epigonii lor obişnuiau să numească sistemul economiei neobstrucŃionate “natural”, iar amestecul guvernului în fenomenele de piaŃă “artificial” şi “perturbator”. Însă această terminologie era produsul cercetării atente de către ei a problemelor intervenŃionismului. Atunci când numeau o stare socială de lucruri indezirabilă “contrară naturii”, ei se conformau uzanŃelor semantice ale epocii.

Teismul şi deismul din epoca luminilor priveau regularitatea fenomenelor naturale drept o emanaŃie a decretelor ProvidenŃei. Când filozofii iluminişti descopereau că şi în sfera acŃiunii umane şi a evoluŃiei sociale se manifestă o regularitate a fenomenelor, ei erau gata să o interpreteze şi pe aceasta ca pe o dovadă [p.239] de grijă părintească din partea Creatorului universului. Aceasta era adevărata semnificaŃie a doctrinei armoniei predeterminate, aşa cum a fost ea expusă de anumiŃi economişti. Filozofia socială a despotismului paternalist punea accentul pe misiunea divină a regilor şi a autocraŃilor predestinaŃi să conducă popoarele. În replică, liberalul afirma că funcŃionarea unei pieŃe neobstrucŃionate, pe care consumatorul – i.e., fiecare cetăŃean – este suveran, produce mai multe rezultate satisfăcătoare decât decretele conducătorilor miruiŃi. ObservaŃi funcŃionarea sistemului de piaŃă -- spuneau ei -- şi veŃi descoperi în ea amprenta degetului lui Dumnezeu.

Odată cu construcŃia imaginară a economiei de piaŃă pure, economiştii clasici au elaborat opusul ei logic, construcŃia imaginară a unei societăŃi socialiste. În procesul euristic care a dus, în cele din urmă, la descoperirea funcŃionării unei economii de piaŃă, această imagine a unei ordini socialiste a avut chiar prioritate din punct de vedere logic. Întrebarea care îi preocupa pe economişti era dacă un croitor poate fi alimentat cu pâine şi încălŃăminte, atunci când nu există decrete guvernamentale care să-l silească pe brutar şi pe cizmar să-i satisfacă nevoile. Primul lor gând a fost că amestecul autoritar este necesar pentru a face ca fiecare specialist să-şi deservească concetăŃenii. Economiştii au fost surprinşi când au descoperit că nu este necesară nici o astfel de constrângere. Punând în contrast productivitatea şi profitabilitatea, interesul propriu şi bunăstarea publică, egoismul şi altruismul, economiştii trimiteau implicit la imaginea unui sistem socialist. Mirarea lor în faŃa funcŃionării aşa-zicând “automate” a sistemului de piaŃă, se datora tocmai faptului că ei realizaseră că modul “anarhic” de producŃie reuşeşte să-i aprovizioneze mai bine pe oameni decât ordinele unui guvern centralizat omnipotent. Ideea de socialism – un sistem de diviziune a muncii în întregime controlat şi gestionat de către o autoritate planificatoare – n-a apărut în mintea reformiştilor utopişti. Aceştia urmăreau mai degrabă coexistenŃa autarhică a unor mici entităŃi autosuficiente; să ne gândim, de pildă, la falansterul lui Fourier. Radicalismul reformiştilor a apucat-o pe panta socialismului în momentul în care au adoptat ca model pentru noua lor ordine imaginea unei economii gestionate de un guvern naŃional, sau de o autoritate mondială.

Se consideră îndeobşte că economiştii, în analiza pe care o fac problemelor unei economii de piaŃă, sunt mai degrabă nerealişti în adoptarea ipotezei că oamenii sunt întotdeauna dornici să obŃină cele mai mari avantaje cu putinŃă. Se afirmă că ei construiesc imaginea unei fiinŃe perfect egoiste şi raŃionale, pentru care nu contează decât profitul. Un asemenea homo oeconomicus

40

poate că seamănă cu misiŃii şi speculatorii. Dar imensa majoritate a oamenilor sunt foarte diferiŃi. Din această imagine înşelătoare nu se poate învăŃa nimic folositor pentru cunoaşterea realităŃii. Nu este necesar să procedăm din nou la o respingere a tuturor confuziilor, erorilor şi distorsiunilor implicate în această afirmaŃie. Primele două părŃi ale acestei cărŃi au demascat erorile respective. Aici va fi suficient să ne ocupăm de problema maximizării profiturilor.

Praxeologia în general şi teoria economică în particular nu presupun, cu privire la motivaŃiile acŃiunii umane decât că omul care acŃionează doreşte să îndepărteze neplăcerea. În condiŃiile particulare ale tranzacŃiilor efectuate pe piaŃă, acŃiune înseamnă a cumpăra şi a vinde. Tot ce afirmă teoria economică despre cerere şi ofertă se referă la orice cerere şi ofertă şi nu doar la cererea şi oferta rezultate din anumite împrejurări care ar necesita o descriere sau o definiŃie particulară. A spune că un om confruntat cu alternativa de a obŃine mai mult sau mai puŃin pentru o marfă pe care doreşte să o vândă alege – ceteris paribus – preŃul mai ridicat, nu necesită presupoziŃii suplimentare. Un preŃ mai ridicat înseamnă, pentru vânzător, o mai bună satisfacere a dorinŃelor sale. Mutatis mutandis, acelaşi lucru se poate spune despre cumpărător. Suma economisită în procesul de cumpărare a mărfii respective îi permite să cheltuiască mai mult pentru satisfacerea altor nevoi. A cumpăra pe piaŃa cea mai ieftină şi a vinde pe cea mai scumpă nu este, ceteris paribus, un comportament care să necesite vreun fel de presupoziŃii speciale, cu privire la motivaŃiile şi moralitatea actorului. Nu este vorba decât despre rezultatele necesare ale oricărei acŃiuni, în condiŃiile schimbului de piaŃă.

În capacitatea să de om de afaceri, o persoană este servitorul consumatorilor, Ńinut să se conformeze dorinŃelor acestora. Ea nu se poate lăsa în voia propriilor ei capricii şi fantezii. Însă capriciile şi fanteziile clienŃilor săi sunt pentru ea lege, dacă aceşti clienŃi sunt dispuşi să plătească pentru satisfacerea lor. Omul de afaceri este constrâns să-şi adapteze comportamentul cererii consumatorilor. Dacă aceştia din urmă, lipsiŃi de gust pentru ceea ce este frumos, preferă lucruri urâte şi vulgare, el trebuie să le furnizeze asemenea lucruri, chiar împotriva convingerilor sale. Dacă consumatorii nu doresc să plătească un preŃ mai mare pentru produsele autohtone decât pentru cele străine, atunci el trebuie să cumpere produsul străin, presupunând că acesta este mai ieftin. Un patron nu poate acorda favoruri pe seama clienŃilor săi. El nu poate plăti rate salariale mai mari decât cele determinate de piaŃă, dacă cumpărătorii nu sunt dispuşi să plătească preŃuri corespunzător mai mari pentru bunurile produse în fabricile în care ratele salariale sunt mai mari decât în altele.

Nu la fel stau lucrurile cu omul în calitatea să de cheltuitor al veniturilor sale. Cu acestea, el este liber să facă ce doreşte. El poate da de pomană. Motivat de diverse doctrine şi prejudecăŃi, el poate discrimina împotriva bunurilor cu o anumită origine sau provenienŃă, preferând produsul de mai slabă calitate sau mai scump celui superior din punct de vedere tehnologic şi mai ieftin.

De regulă, când fac cumpărături, oamenii nu oferă cadouri vânzătorilor. Dar uneori se întâmplă şi aceasta. Linia de demarcaŃie între cumpărarea de bunuri şi servicii de care este nevoie şi facerea de pomeni este uneori dificil de identificat. Cel ce cumpără la o licitaŃie organizată în scopuri caritabile combină, de regulă, o achiziŃie cu o donaŃie caritabilă. Cel ce dă un bănuŃ muzicantului orb de pe stradă nu plăteşte în nici un caz pentru spectacolul de calitate îndoielnică; el dă pur şi simplu de pomană.

Omul este unitar când acŃionează. Omul de afaceri care deŃine întreaga firmă poate şterge uneori linia de demarcaŃie dintre afaceri şi caritate. Dacă doreşte să-şi ajute un prieten aflat în dificultate, delicateŃea sentimentelor îl poate face să recurgă la procedee care feresc prietenul de jena pe care i-ar provoca-o dependenŃa de pomană. El îi oferă prietenului o slujbă la firma sa, deşi nu are nevoie de ajutorul acestuia, sau şi-ar putea angaja un ajutor echivalent la un salariu mai mic. Riguros vorbind, acesta este consum şi nu o cheltuială destinată sporirii profiturilor firmei.

41

O serie de greşeli jenante trebuie puse pe seama tendinŃei de a acorda atenŃie numai lucrurilor tangibile, vizibile şi măsurabile, şi de a le neglija pe toate celelalte. Consumatorul nu cumpără doar hrană şi calorii. El nu doreşte să se hrănească asemenea unui lup, ci să mănânce ca un om. Hrana satisface cu atât mai mult pofta unor oameni cu cât este gătită mai apetisant şi mai gustos, cu cât masa este pusă mai frumos şi cu cât mediul în care este consumată hrana este mai agreabil. Asemenea lucruri sunt lăsate deoparte în consideraŃiile care privesc exclusiv aspectele chimice ale procesului de digestie. Însă faptul că ele joacă un rol important în determinarea preŃurilor hranei este perfect compatibil cu afirmaŃia că oamenii preferă, ceteris paribus, să cumpere pe pieŃele cele mai ieftine. Oridecâteori un cumpărător, care alege între două lucruri perfect identice din punct de vedere chimic şi tehnologic, îl preferă pe cel mai scump, el are un motiv. El nu se înşală, ci plăteşte pentru servicii pe care chimia şi tehnologia, cu metodele lor specifice de investigaŃie, nu le pot percepe. Putem să surâdem pe seama vanităŃii ridicole a unei persoane care preferă o locuinŃă mai scumpă uneia mai ieftine pentru că-i place să-şi soarbă cocktailurile în vecinătatea unui duce. Însă nu trebuie să afirmăm despre conduita persoanei respective că nu urmăreşte îmbunătăŃirea propriei sale stări de satisfacŃie.

Ceea ce face un om urmăreşte întotdeauna îmbunătăŃirea propriei sale stări de satisfacŃie. În acest sens – şi în nici un altul – suntem liberi să utilizăm termenul de egoism şi să subliniem că acŃiunea este întotdeauna, în mod necesar, egoistă. Chiar şi o acŃiune care urmăreşte direct ameliorarea situaŃiei altora este egoistă. Actorul consideră mai satisfăcător pentru el însuşi să le asigure altora hrana, mai degrabă decât pe a să proprie. Neplăcerea să provine din conştiinŃa faptului că alŃi oameni sunt nevoiaşi. Este adevărat că numeroşi oameni se comportă altfel şi preferă să-şi umple propriul lor stomac, mai degrabă decât pe cel al concetăŃenilor lor. Dar aceasta n-are nimic de a face cu teoria economică; este un dat al experienŃei istorice. În tot cazul, teoria economică se referă la orice fel de acŃiune, indiferent dacă această este motivată de imboldul unui om de a mânca sau de a-i face pe alŃii să mănânce.

Dacă maximizarea profiturilor înseamnă că omul urmăreşte să-şi sporească la maximum avantajele dobândite în toate tranzacŃiile de piaŃă, atunci expresia este o circumlocuŃie, pleonastică şi perifrastică. Ea nu afirmă decât ceea ce este implicat în însăşi categoria de acŃiune. Dacă înseamnă altceva, atunci este expresia unei idei eronate. Unii economişti consideră că sarcina teoriei economice este de a stabili cum se poate atinge cea mai mare satisfacŃie cu putinŃă a întregii populaŃii, sau a celui mai mare număr de oameni, din întreaga societate. Ei nu înŃeleg că nu există nici o metodă prin care să măsurăm starea de satisfacŃie a diverşilor indivizi. Ei interpretează greşit caracterul judecăŃilor care se bazează pe comparaŃii între gradele de fericire ale diverşilor oameni. Ei consideră că stabilesc fapte, când de fapt exprimă judecăŃi arbitrare de valoare. Oricine poate spune că este drept să se fure de la bogaŃi pentru a face cadouri săracilor. Însă a numi ceva drept sau nedrept este întotdeauna o judecată subiectivă de valoare şi, ca atare, ceva strict personal, care nu se pretează la nici o verificare sau falsificare. Teoria economică nu urmăreşte pronunŃarea unor judecăŃi de valoare. Ea urmăreşte cunoaşterea consecinŃelor anumitor moduri de a acŃiona.

S-a spus că nevoile fiziologice ale oamenilor sunt asemănătoare şi că această egalitate ne furnizează un etalon pentru măsurarea gradului lor de satisfacŃie obiectivă. Cei ce exprimă asemenea opinii şi recomandă utilizarea unor asemenea criterii de ghidare a politicilor guvernamentale, propun în fond ca oamenii să fie trataŃi aşa cum îşi tratează crescătorul de animale vitele. Acestor reformatori le scapă faptul că nu există [p.243] nici un principiu universal de alimentaŃie, valabil pentru toŃi oamenii. Alegerea unuia dintre diversele principii depinde în întregime de Ńelurile urmărite. Crescătorul de animale nu-şi hrăneşte vitele în scopul de a le face fericite, ci pentru a atinge scopurile pe care le-a stabilit în ce le priveşte, conform propriilor sale

42

planuri. El poate prefera mai mult lapte, mai multă carne, sau alte lucruri. Ce fel de oameni doresc crescătorii de animale să obŃină -- atleŃi sau matematicieni? Războinici sau muncitori în uzine? Cel ce ar face din om materia primă a unui sistem deliberat de creştere şi hrănire şi-ar aroga puteri despotice şi şi-ar întrebuinŃă concetăŃenii ca mijloace pentru atingerea propriilor sale Ńeluri, care diferă de acelea pe care le urmăresc ei înşişi.

JudecăŃile de valoare ale unui individ fac diferenŃieri între ceea ce îl satisface mai mult şi ceea ce îl satisface mai puŃin. JudecăŃile de valoare pe care le face un om în legătură cu satisfacŃiile altui om nu spun nimic despre satisfacŃiile acestuia din urmă. Ele ne spun numai ce situaŃie a omului acesta îl satisface pe cel ce formulează judecata. Reformatorii aflaŃi în căutarea unui maximum de satisfacŃie generală nu ne spun decât ce stare a treburilor altor oameni îi satisface cel mai mult pe ei.

43

4. COMUNICAREA INTER-UMANĂ 4.1. Comunicarea inter-umană - concept şi forme de manifestare; 4.2. Teorii ale comunicării; 4.3. Comunicarea ca liant al acŃiunilor umane

4.1. Comunicarea inter-umană - concept şi forme de manifestare Comunicarea (de la termenul latin “comunis”=”comun”) semnifică încercarea de a stabili

o comunitate cu cineva, de a pune în comun informaŃii, idei, atitudini, de a le asocia, raporta sau de a stabili legături între ele. Wilbur Schram înŃelege prin comunicare “procesul stabilirii unei comuniuni sau identităŃi de reflecŃii, idei, concepŃii între emiŃătorul mesajului şi receptorul mesajului44 prin intermediul unui canal de comunicaŃie”. Este un concept de bază în sociologie şi psihologie socială, care se utilizează în diferite accepŃiuni: a) procesul prin care individualităŃile observă stimulii şi reacŃionează în grade diferite la perceperea lor; b) mecanismul prin care relaŃiile umane există şi se dezvoltă; c) toate simbolurile gândirii, împreună cu mijloacele de propagare şi conservare a lor; d) comunicare socială, definită fie ca expresie generală pentru a desemna toate formele de relaŃii sociale în care există o participare conştientă a indivizilor şi grupurilor, fie ca raporturi interpersonale comportând o comuniune sau fuziune a conştiinŃelor (comunicare interpersonală); e) comunicare economică, definită ca totalitatea relaŃiilor stabilite între indivizi în desfăşurarea proceselor şi fenomenelor economice. Comunicarea poate fi: directă sau indirectă; unilaterală sau reciprocă; privată sau publică. Combinarea primelor patru tipuri de comunicare poate naşte alte patru forme de comunicare - cele mai întâlnite de altfel: 1) reciprocă directă (faŃă în faŃă); 2) reciprocă indirectă sau interactivă (prin intermediul radio-ului, telefonului); 3) unilaterală directă (într-o conferinŃă); 4) unilaterală indirectă (prin intermediul discului, filmului, scrisorii). După tipurile de activităŃi umane, J. L. Aranguren45 deosebeşte comunicare : obişnuită (comună), ştiinŃifică şi/sau tehnică, de noutăŃi (informaŃii), publicitară, pedagogică, estetică (artistică), socială, economică, politică, religioasă, etc. O formă cu totul aparte o reprezintă comunicarea empatică (de la cuvintele greceşti “patheia”, “pathos”=”ceea ce simŃi”) pe care H. Pieron o numeşte “o specie de comunicare afectivă prin care cineva se identifică cu altcineva, măsurându-şi sentimentele”, iar H. Sillamy – “un fenomen de rezonanŃă psihică, de comunicare afectivă cu altul”. Comunicarea de masă se adresează mai multor indivizi fiind o comunicare publică. După Gina Stoiciu46, comunicarea de masă reprezintă un caz particular (cu caracteristici proprii) al comunicării umane, care poate fi raportată prin analiza canalelor, a tipurilor de conŃinuturi difuzate, a limbajelor specifice, precum şi a modului de receptare. Comunicarea de masă, ca orice comunicare reprezintă un transfer de informaŃie, prin intermediul unui mesaj şi cu ajutorul unui canal de comunicaŃie; ea facilitează atât circulaŃia socială a informaŃiei, cât şi blocarea, denaturarea şi standardizarea ei. Comunicarea de masă

44 Wilbur Schram, Process and Effects of Mass Communication, 1995 45 J. L. Aranguren - Sociologie de l'information, L'Univers de connaissances, Paris Hachette, 1967, cap. III selectiv 46 Gina Stoiciu - Orientări operaŃionale în cercetarea comunicării de masă, rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Bucureşti, Facultatea de istorie-filosofie, 1977, p. 11

44

poate fi inclusă printre cele mai redutabile şi eficiente narcotice sociale, a căror influenŃă este studiată de sociologia propagandei. Astfel, comunicarea de masă funcŃionează ca “un agent de întărire a valorilor şi atitudinilor existente”47. DicŃionarul de Sociologie48 subliniază că în cazul comunicării de masă, acelaşi emiŃător dispune de posibilităŃi de transmitere a aceluiaşi mesaj la un număr foarte mare de receptori potenŃiali. Aceste posibilităŃi sunt oferite de mijloacele tehnice de comunicaŃie de masă (mass-media), respectiv presă, radio şi televiziune. Comunicarea de masă este un proces ce se realizează prin intermediul unor mijloace de comunicare care permit şi înlesnesc efectuarea comunicaŃiei de masă. Prin media se înŃelege orice suport pentru un mesaj. Mass media (media de masă) desemnează grupa suporturilor de aceeaşi natură, constituind un mijloc de expresie destinat publicului (exemplu: radio, tv, cinema, afişe, presă).

Propunem următoarele criterii de clasificare a comunicării: 1. - mijlocirea comunicării: directă sau indirectă. După canalul de comunicaŃie care mijloceşte comunicarea poate să existe: comunicare audio (prin radio, casete audio, discuri, compact discuri, telefon); comunicare video-tv (prin tv, aparat video, tv prin cablu sau satelit, videotelefon); comunicare scrisă (carte, presă scrisă, scrisori); comunicare artistică (teatru, film, muzică, arte plastice). 2. - sensul comunicării: unilaterală sau reciprocă; 3. - numărul receptorilor: privată sau publică; individuală sau socială (interpersonală, interumană, de grup, de masă - cu sensuri separate pentru fiecare termen). “Massa - scrie Jose Ortega y Gasset1 - este omul mediu, este calitatea comună, ceea ce aparŃine tuturor şi fiecăruia, este omul atât cât el nu se diferenŃiază de ceilalŃi oameni.” Comunicarea de masă este cea care se adresează omului de masă - cel care poate fi concomitent, atât emiŃător cât şi receptor multiplu al unei comunicări efectuate cu o anumită conformitate. “ConştiinŃa acestei conformităŃi eliberează omul atomizat de neliniştea sa şi-l face om de masă”49; 4. - perenitatea comunicării: verbală (efemeră) sau scrisă (permanentă). In cadrul comunicării permanente, în funcŃie de suportul de stocare, deosebim: comunicare prin intermediul hârtiei, benzii video - audio, discului - videodiscului, computerului etc. Comunicarea verbală limitează distanŃele spaŃio-temporale, iar comunicarea scrisă, în lipsa expresiei vizuale şi acustice a partenerilor, poate spori posibilităŃile de interpretare eronată a mesajului transmis. Există şi o comunicare nonverbală, prin gestică, mimică (fizionomie), pantomimică (îmbinarea celor două forme); Ca tipuri aparte de comunicare menŃionăm: a. - comunicarea empatică (explicată mai sus); b. - comunicarea impersonală şi anonimă, după Jean Lohisse, în care emiŃătorul nu este clar precizat, nici chiar receptorul. Exemplu: tradiŃiile, obiceiurile, folclorul - “acest fermecat izvor de apă vie, de la care vin să se adape toŃi cei care se simt ai acestui pământ” (Mihail Sadoveanu); c. - comunicarea blocată produsă, după Mahele Ilombi, ca urmare a limitării accesului la informaŃie, considerat un drept inalienabil şi fundamental al individului. Există şi sunt promovaŃi factori de blocare - tehnici, politici şi umani. 50 Considerăm mai importane criteriile referitoare la perenitatea comunicării şi numărul 47 George Friedmann - Sociologia comunicaŃiilor de masă, în Sociologia franceză contemporană, antologie de I. Drăgan şi I. Aluaş, Ed. Politică, 1971, p.602 48 Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu, coordonatori - DicŃionar de sociologie, Bucureşti, Ed. Babel, 1993, p. 125 49 Jose Ortega y Gasset - La revolte des masses, Paris, Stock, 1961, p. 50 2 Jean Lohise - La communication anonyme, Editions Universitaires, 1969, Universite Catholique de Louvain, p. 23

45

receptorilor. Conform acestora, prezentăm două tipuri de comunicare, frecvent întâlnite în societate: comunicarea verbală (orală) şi comunicarea interumană (de grup). După Abraham Moles, mesajele transmise pot fi: a) sonore, constând în vorbire (limbajul oamenilor), muzică (limbajul senzaŃiilor) şi zgomote (limbajul lucrurilor); şi animalele, dar şi forŃele naturii produc zgomote; b) vizuale, manifestate în simboluri ale textului, mesaje ale acestor simboluri, precum şi mesaje artistice.

Elementul esenŃial, indispensabil, hotărâtor pentru efectuarea unei comunicări verbale îl constituie cuvântul, pe care Ion Biberi 51 îl numeşte instrumentul de mijlocire a dialogului dintre om şi lume, ca şi al comunicării dintre oameni înăuntrul unei sfere culturale.

Comunicarea interumană (de grup) reprezintă una din cele mai des întâlnite forme de comunicare. Ca atare, diverşi cercetători i-au acordat o deosebită atenŃie. Încă din 1948, Bavelas a propus un model matematic pentru înŃelegerea structurii de comunicare în grup subliniind că toate fenomenele vieŃii de grup sunt direct şi unic determinate de diversele proprietăŃi ale reŃelei de comunicare. ProprietăŃile reŃelei de comunicare nu determină aspectele activităŃii de grup decât în funcŃie de natura acestei activităŃi. În 1950, Leon Festinger şi colaboratorii au studiat procesul de comunicare în grup în interacŃiune cu alte procese psihologice şi sociologice complexe. Între 1951-1953, Robert F. Bales şi colaboratorii săi au identificat structurile de comunicare dezvoltate spontan în grup (lanŃ de comunicare, diadă, triadă, pentadă, stea, în Y etc). Gordon Allport a descris fenomenele de facilitare informaŃională şi polarizare informaŃională. În Ńara noastră, dintre cercetătorii care au studiat cu succes acest tip de comunicare umană, îl putem cita pe Corneliu Mircea52. DiferiŃi specialişti clasifică în maniere proprii funcŃiile comunicării:

a. 1.- informativă (informează auditoriul în probleme de actualitate sau în probleme generale); 2.- de exprimare şi cristalizare a opiniilor; 3.- de instruire şi educare; 4.- de distracŃie, destindere, deconectare şi folosire a timpului liber; 5.- de convingere, integrare socială şi întărire a participării sociale a individului; b. 1. - instructivă; 2. - educativă, culturalizatoare; 3. - de control social; 4. - de compensare, deconectare; 5. - publicitară;

După Gregory Bateson şi Jurgen Ruesch53, funcŃiile comunicării sunt: 1. - primirea, stocarea şi transmiterea mesajelor; 2. - prelucrarea informaŃiilor; 3. - amorsarea şi modificarea proceselor psihologice; 4. - influenŃarea şi dirijarea unor evenimente exterioare.

Harold D. Lasswell54 a stabilit următoarele funcŃii pentru comunicarea de masă: 1. - supravegherea mediului; 2. - corelarea segmentelor societăŃii; 3. - transmiterea moştenirii culturale, în timp ce alŃi autori stabilesc pentru comunicarea de masă 6 funcŃii: 1. - deservirea sistemului politic; 2. - protejarea libertăŃilor civice; 3. - ordonarea efortului public; 4. - obŃinerea de profit; 5. - deservirea sistemului economic; 6. - de divertisment. După Jean-Claude Bertrand55, există 4 regimuri de presă posibile (două autoritare - propriuzis şi comunist; două democratice - liberal şi al responsabilităŃii sociale). FuncŃiile mass-media în regimul liberal sunt: 1. - supravegherea mediului înconjurător; 2. - furnizarea unei imagini a lumii; 3. - transmiterea culturii; 4. - servirea forumului (societăŃii); 5. - divertismentul.

51 Ion Biberi - Op. cit., p. 23 52 Corneliu Mircea - Inter-comunicare, Bucureşti, Editura SŃiinŃificã şi Enciclopedicã, 1979, colecŃia Psyche 53 Gregory Bateson, Jurgen Ruesch - Communication et societe, Seuil, Paris, 1988, p.30 54 H.D. Lasswell - Structure et fonction de la communication dans la societe, în F. Balle et J. Padioleau - Sociologie de l’information, Paris, Larousse, 1973, p. 32 55 Jean-Claude Bertrand - Les fonctions des medias, în J.C. Bertrand (ed.) - Medias, Paris, Ellipses, pp.27 -35

46

J.R. Dominick56 subliniază că mass-media ocupă un loc important în viaŃa noastră, având următoarele funcŃii: 1. - de control; 2. - de interpretare; 3. - de legătură; 4. - de transmitere a valorilor; 5. - de divertisment.

Acelaşi autor menŃionează că oamenii folosesc mass-media la nivel individual pentru: cunoaştere, evadare din cotidian, stimulare, relaxare, utilitate socială. Specialiştii autohtoni stabilesc următoarele funcŃii ale comunicării de masă:

- prof. univ. dr. Mihai Coman57 le numeşte chiar funcŃii socioculturale ale mass-media: 1. - de informare; 2. - de interpretare; 3. - de legătură; 4. - culturalizatoare; 5. - de divertisment.

- prof. univ. dr. Aurelian Bondrea58 menŃionează că “cercetarea şi stabilirea funcŃiilor comunicaŃiilor de masă reprezintă o problemă care întâmpină dificultăŃi la nivelul teoriei (concepŃia despre funcŃii) şi al operaŃionalizării” Pentru reviste, în deplin acord cu Malcom Wiley, prof. A. Bondrea stabileşte funcŃii ca: 1. - de informare; 2. - de analiză a informaŃiilor; 3. - de constituire a unui “cadru general”; 4. - distractivă (de loisir); 5. - enciclopedică (a furniza o informaŃie suficient de diversificată). Orice intenŃie de comunicare presupune, pe lângă motivaŃiile morale, o strategie coerentă, adecvată şi realistă, o regulă elementară a acestei strategii fiind aceea că publicul căruia i te adresezi nu poate fi nici subestimat, nici supraevaluat59. DisfuncŃiile comunicării de masă sunt: 1. - deformează gusturile; 2. - stimulează abaterea de la norme; 3. - deteriorează morala (individuală şi colectivă); 4. - diminuează conştiinŃa politică; 5. - înnăbuşă tendinŃele creatoare.

4.2. Teorii ale comunicării

Sunt cunoscute caracteristicile teoriilor ştiinŃifice, valabile şi în cadrul sociologiei economice: a) de a fi izvor izvor de inspiraŃie pentru datele empirice; b) de a interacŃiona permanent cu practica; c) de a înlesni orice cunoaştere a faptelor. Pornind de la principalele grupe de discipline socio-umane înrudite cu sociologia comunicării - cele lingvistice, psihologice şi sociologice - considerăm că sunt semnificative pentru procesul comunicării economice, următoarele teorii:

� Teoria competenŃei comunicative, propusă de Jurgen Habermas60, conform căreia orice om are o anumită competenŃă de comunicare determinată de competenŃa lingvistică şi universaliile pragmatice, utilizate într-una din cele două forme ale comunicării curente: acŃiunea comunicativă şi discursul.

CompetenŃa lingvistică a fiecărui individ reprezintă capacitatea acestuia de a comunica semenilor ideile pe care le are, folosind cuvintele, bogate în sensuri şi semnificaŃii. Între competenŃa lingvistică şi cea comunicativă există o determinare directă în cadrul căreia un rol important îl joacă universaliile pragmatice - propuneri de sistematizare a actelor de vorbire, cele mai des utilizate cuvinte în limbajul comun sau ştiinŃific. Principalele universalii pragmatice sunt: - pronumele personale (eu, tu, el, ea, noi etc);

56 J.R. Dominick - The Dynamics of Mass Communication, A.W. Publ., 1983, pp. 32 - 56 57 Mihai Coman - Din culisele celei de-a patra puteri (Introducere în sistemul mass-media), Bucureşti, Ed. Carro, 1996, pp. 98 - 123 58 Aurelian Bondrea- Sociologia culturii de masã, Bucureşti, Ed. FundaŃiei România de Mâine, 1996, p. 273 59 Aurelian Bondrea - Societate, comunicare şi valori (I), în Opnia naŃionalã,nr. 86/2o martie 1995, p.6 60 J. Habermas - Cunoaştere şi Comunicare, Bucureşti, Editura politică, 1983, ColecŃia Idei contemporane, pp. 190-230

47

- cuvintele tipice şi întorsăturile de frază des utilizate; - exprimările deictice (care fac legătura între spaŃiu şi timp): modurile gramaticale, timpurile verbelor; - verbele performative utilizate la forma interogativă, modul imperativ sau vorbirea indirectă; - verbele intenŃionale utilizate neperformativ, precum şi unele adverbe de mod.

Clasele de vorbire determinate de aceste universalii pragmatice sunt următoarele: 1 - comunicative; 2 - constatative; 3 - reprezentative; 4 - regulative (ordonatoare); 5 - universaliile pragmatice propriu-zise (exemple: a saluta, a felicita, a mulŃumi, a exprima condoleanŃe, a se căsători, a se logodi, a face cunoscut, a bea, a mânca, a fuma, a arăta, a vorbi, a prezenta etc).

În discursul sau acŃiunea comunicativă cotidiană, individul îşi manifestă de fapt prin jocuri de vorbire competenŃa comunicativă ce îl caracterizează, marcându-i activitatea în societate.

� Teoria comunicării interumane şi internivelice, aparŃine românului Corneliu Mircea61 şi este o teorie cu substrat psihologic. Autorul porneşte de la conceptele:

- instinctualitate (sexualitate, libido), aparŃinând teoriei psihanalitice a lui S. Freud;

- afectivitate, aparŃinând teoriei sociometrice a lui J. L. Moreno; - realitate spirituală, aparŃinând teoriei spiritualiste a lui Max Scheler.

Luate împreună, acestea determină preferinŃa sau alegerea partenerului pentru comunicare, determinând evoluŃia acestei preferinŃe în următoarele stadii: tandreŃe, afecŃiune, interes, simpatie mentală. Conform părerii lui Corneliu Mircea, Eu-l se îndreaptă spre altul graŃie puterii atractive care sălăşluieşte în instinctualitate, afectivitate şi spirit. Pentru orice comunicare umană este valabil proverbul popular: Spune-mi cu cine te însoŃeşti, ca să-Ńi spun cine eşti. Cele două criterii ale preferinŃei interpersonale, care conduc la comunicarea între indivizi sunt asemănarea şi complementaritatea; ele contribuie la identificarea dar şi la diferenŃierea partenerilor, generând 5 modele aberante de comunicare62:

1) modelul nevrotic - primul pas al alienării în comunicare; mai poartă încă semnul atracŃiei, însă, atracŃia nevroticului se preschimbă pe nesimŃite în repulsie; eu-l nevrotic se află între atracŃie şi repulsie;

2) modelul desocializant - al introversiunii, lipsei de voinŃă, de vlagă şi al inerŃiei; sinele se retrage în singurătatea suferinŃei, eşecurile repetate sunt resimŃite dureros, se părăseşte scena intercomunicării, ceea ce conduce la dezinteres şi indiferenŃă, este alterat sentimentul tonic al comunicării normale;

3) modelul psihopatiform - atracŃia se preschimbă imprevizibil în repulsie, sinele se smulge pe neaşteptate din actul comunicării şi respinge brutal fiinŃa celuilalt, ceea ce poate conduce la iritabilitate sau acte agresive;

4) modelul delirant - îl conduce pe cel în cauză într-un Ńinut străin de realitate, imaginar, în care sinele este permanent agresat de fiinŃa celuilalt;

5) modelul autist - care descrie însingurarea sinelui, până la ruperea acestuia de realitate.

Acestor modele le corespund cinci zone nivelice: 1) instinctualitatea (inclusiv sexualitatea); 2) imaginaŃia; 3) afectivitatea; 4) raŃiunea; 5) cunoaşterea paroxistică de

61 C. Mircea - Inter-comunicare, Bucureşti, Editura StiinŃifică şi Enciclopedică, 1979, colecŃia Psyche 62 C.Mircea - Op.cit., pp. 100 – 110 (selectiv)

48

sine. Astfel, comunicarea interumană se desfăşoară între aceste zone nivelice, iar atunci când

intră în sfera patologicului, se încadrează într-unul din modelele prezentate mai sus. � Teoria sociodinamică a modurilor de comunicare aparŃine lui Abraham Moles63,

care, luând în considerare factorii sociali, propune 5 doctrine ce caracterizează cultura şi comunicarea în societate:

1) doctrina demagogică - se află în serviciul publicităŃii subliniind imersiunea individului în câmpul publicitar (G. Maletzke), pentru a obŃine cea mai mare satisfacŃie a majorităŃii ascultătorilor (A. Moles);

2) doctrina dogmatică - legată de forme propagandistice, are scopul de a transforma auditoriul conform unei ideologii, definite în prealabil;

3) doctrina piramidală - separă straturile sociale, cu valorile lor proprii, dispuse de regulă piramidal; 4) doctrina eclectică (culturalistă) - conform căreia, scopul omului îl constituie

comunicarea valorilor, selectarea şi ierarhizarea lor; reflectarea evenimentelor culturale joacă un rol relativ secundar în comunicare;

5) doctrina sociodinamică a modurilor de comunicare - care explică, după A. Moles, schimbările intervenite în comunicarea între indivizi, ca urmare a schimbărilor produse în cultura acestora; poate fi explicată prin prisma funcŃionalismului comunicaŃional. Teoria sociodinamică a modurilor de comunicare pune accentul pe factorii sociali în explicarea fenomenului comunicării; determinarea culturală a acestora este surprinsă de Moles în cele cinci doctrine ale modelului său teoretic. � Teoria instrumentalistă, propusă de Herbert Marshall Mc Luhan, porneşte da la

ideea că mass media nu sunt doar instrumente, canale de transmitere a informaŃiilor, ci mediumuri - mesaje, adică factori care contribuie activ şi specific, prin particularităŃile tehnologiei lor şi ale modului specific de percepŃie pe care îl solicită, la efectele globale ale comunicării.64

Formula celebră a lui Marshall Mc Luhan – “mediumul este mesajul” - subliniază că “rolul mass-media nu se reduce la transmiterea unei informaŃii; fiecare mijloc mass-media modifică, în perioada istorică a dominaŃiei sale (...), modul în care individul percepe lumea, îi modelează sensibilitatea şi gândirea, prelungindu-se pe această cale efectele până la nivelul societăŃii globale şi al evoluŃiei istorice a omenirii”65. După Mc Luhan, evoluŃia modalităŃilor de comunicare induce modificări în evoluŃia diferitelor tipuri de societăŃi şi civilizaŃii: “SocietăŃile au fost totdeauna remodelate mai mult de natura mediumurilor (mijloacelor de comunicare) prin care oamenii comunică, decât prin conŃinutul comunicării”66. În realitate însă, apreciem că este important şi conŃinutul comunicării transmise de emiŃător receptorului, toŃi aceşti factori (emiŃătorul, receptorul, mesajul) fiind condiŃionaŃi economic şi social. În lucrarea sa, “Galaxia Gutenberg”, publicată iniŃial în 1962, Herbert Marshall Mc Luhan subliniază că istoria umanităŃii se articulează următoarelor trei moduri de comunicare: - graiul viu - care a dominat viaŃa tribală;

- cuvântul scris - din antichitate şi până la jumătatea secolului al XX-lea;

63 A. Moles - Sociodinamica culturii, Bucureşti, Editura StiinŃifică, 1976 64 Serge Moscovici, sous la direction de - Introduction a la psychologie sociale, Paris, Larousse Universite, 1972, p.226 65 Ioan Drăgan - ModalităŃi de transmitere eficientă a mesajelor propagandei, în Factori de eficienŃă ai propagande politice, coordonator Gh. Arădăvoaice, Bucureşti, Editura militară, 1984, p. 77 66 Marshall Mc Luhan - Galaxia Gutenberg, Bucureşti, Editura politică, 1979, Introducere

49

- satul global, care începe cu televiziunea. � Teoria matricei psihosociale, poate constitui o încercare de explicare a fenomenului

comunicării, pornind de la combinarea factorilor psihici (care Ńin de Eu-l individual) cu factori economici şi sociali (care Ńin de mediul în care acesta îşi desfăşoară activitatea). Astfel, în afara caracteristicilor biologice şi lingvistice specifice unei anumite persoane, aceasta posedă o matrice psihosocială proprie. Această matrice psihosocială caracterizează în mod unic fiecare persoană şi personalitate umană.

Pot comunica eficient, inclusiv pe probleme economice, două persoane ale căror matrici psihosociale sunt asemănătoare, deci persoanele respective au fost condiŃionate similar de factorii psihici proprii şi cei economico-sociali, care le determină existenŃa. O comunicare perfectă, ideală nu este posibilă întrucât nu pot exista două matrici psihosociale identice. De aceea, prin (auto)educaŃie, individul uman îşi poate structura permanent matricea psihosocială proprie, contribuind în felul acesta la îmbunătăŃirea comunicării sale cu semenii.

4.3. Comunicarea ca liant al acŃiunilor umane Comunicarea este un proces în care un emiŃător (E) numit şi sursă de comunicare, care

transmite un mesaj (M) sau un repertoriu de mesaje (Rm) ce cuprinde conŃinuturi comunicaŃionale, prin intermediul unui canal (C), către un receptor (R), numit şi destinatar sau public consumator. Mesajul, înŃeles ca ansamblu al semnelor transmise de emiŃător este vehiculat prin intermediul unui canal comunicaŃional, care reprezintă suportul material al comunicării.

Mediile comunicaŃionale - radio, tv, cinema, teatru, presă, discuri, casete etc. formează suporturile clasice ale comunicărilor umane, în care informaŃiile sunt codificate într-un grad mai mare sau mai mic, folosind mai multă sau mai puŃină tehnică de specialitate. SemnificaŃia atribuită mesajului de către receptor se numeşte decodificare. Răspunsul înglobează ansamblul reacŃiilor receptorului după primirea mesajului. Procesul de retransmitere poate fi direct sau indirect (intermediat). În procesul de transmitere sau retransmitere a mesajului (feed-back) pot interveni unul sau mai multe elemente perturbatoare, care influenŃează fenomenele de învăŃare sau re-învăŃare specifică receptorului şi apoi acŃiunile acestuia. Astfel, comunicarea “se transformă în participare, scopul oricărei comunicări, devenind comunicare participativă, adică acŃiunea de a face un individ sau un organism să participe la experienŃa de viaŃă a unui alt individ sau organism”67.

O comunicare între două persoane este completă atunci când acestea înŃeleg două semnale în acelaşi fel, deci atunci când fac apel la acelaşi sistem de decodificare. Mai multe persoane care comunică formează un lanŃ de comunicare sau o reŃea de comunicare. Orice comunicare poate decurge direct (nemijlocit, natural) între emiŃător şi receptor sau indirect (mijlocit, artificial) prin intermediul mijloacelor sau mediilor comunicaŃionale. Comunicarea reprezintă un câmp al interdependenŃelor. ToŃi factorii care concură la realizarea ei o pot influenŃa în câmpul comunicaŃional creat.

Comunicarea este deci un proces complex, ai cărui factori se intercondiŃionează reciproc. Pot fi imaginate trei modele ale comunicării: liniar (comunicarea este unidirecŃională); interacŃional (comunicare bidirecŃională) şi tranzacŃional (emiŃatorul şi receptorul mesajului joacă roluri permutabile, alternante pe toată durata comunicării).

Blocajul comunicaŃional este generat, de regulă, de o înŃelegere neadecvată intereselor şi

67 Cf. Francis Dessart ( prof. dr. la Facultatea liberă de ştiinŃe ale comunicării, Levallois,Paris) - Abordarea comunicaŃională a unei reînnoiri a relaŃiilor internaŃionale, în Revista română de studii internaŃionale, anul XXVI, nr. 3-4 (119 -120), mai-august 1992, pp. 193 - 209

50

scopurilor emiŃătorului, din partea receptorului mesajului, care are, la rândul lui, interese şi scopuri proprii. Se poate datora unei decodificări eronate – voit sau nu - a mesajului transmis, ca urmare a diferenŃelor de grad de cunoaştere dintre polii comunicării sau, în mai puŃine situaŃii, datorită unei imperfecŃiuni a canalului comunicaŃional. Cauza blocajului comunicaŃional poate fi deci, de natură umană sau tehnică. De regulă, blocajul comunicaŃional este generat de diferenŃa de înŃelegere a codurilor de comunicare între emiŃător şi receptor (paradoxul nivelului).

Blocajul comunicaŃional poate apare, intenŃionat sau involuntar, la toate nivelurile comunicării umane: cu sine însuşi, interpersonală, de grup, publică. Considerăm că în istoria tumultoasă a omenirii, de la primele forme de comunicare interumană şi până în prezent, rezultatele negative ale faptelor umane s-au datorat unor blocaje de comunicare intervenite între oameni cu acele prilejuri; şi reciproc, rezultatele pozitive s-au datorat depăşirii cu succes a unor potenŃiale blocaje comunicaŃionale.

ConsecinŃele blocajelor comunicaŃionale sunt: cognitive (informaŃionale), afective (comportamentale) şi social-politice (la nivel naŃional şi internaŃional). Blocajul comunicaŃional semnifică puternic ireversibilitatea spaŃio-temporală a comunicării interumane. Am reŃinut, pentru a comenta, câte două exemple celebre de termeni, respectiv de afirmaŃii, care i-au pus şi îi pot pune încă pe participanŃii la o comunicare în situaŃia de blocaj68:

- “Rahat!” (exclamaŃie care, în franceză, sună: Merde; termenul l-au preluat şi americanii) – cuvântul rostit, în seara zile de 18 iulie 1815, la Waterloo, de către generalul francez Pierre Cambronne, la propunerea englezilor: “Bravi, francezi, predaŃi-vă !“;

- “Nuts!” (exclamaŃie folosită de americani americană, care ar putea fi tradusă cu “Lua-v-ar dracu!” sau “PuneŃi-vă pofta-n cui !”) – termen rostit de generalul american McAuliffe, ca răspuns la un ultimatum german, în noaptea de 20 spre 21 decembrie 1944, la Bastogne, în Belgia;

- “Şi tu, fiul meu, Brutus?” – la 14 martie 44 î.Ch., Iulius Cezar bănuit că vrea să devină monarh al Romei este asasinat în plin Senat de un grup de conjuraŃi republicani. Văzându-l printre ei şi pe Marcus Iunius Brutus, pe care-l aprecia în mod deosebit, i-ar fi strigat aceste cuvinte, rămase de atunci memorabile;

- “- Dumnezeule, ce eveniment ! – Nu este un eveniment, doamnă, este doar o ştire!” – dialog între doamna Crawford şi Taleyrand, într-o seară de iulie a anului 1821, când, în timpul unui dineu, a sosit vestea morŃii, pe ins. Sfânta Elena, a lui Napoleon.

Pentru e evita blocajul comunicaŃional este nevoie ca fiecare din cei doi poli ai comunicării – emiŃătorul şi receptorul – să posede o competenŃă de comunicare, care să-i ajute să-şi îndeplinească de interesele şi scopurile. Factorii care influenŃează competenŃa de comunicare şi deci, apariŃia sau diminuarea blocajului informaŃional, sunt:

- contextul comunicaŃional (câmpul comunicării) spaŃio-temporal; - experienŃa relaŃiilor umane şi cunoaşterea psihologiei umane; - retorica (arta de a comunica convingător) şi tehnica discursului; - cunoaşterea reciprocă a elementelor culturale caracteristice partenerului de dialog; - mesajele non-verbale: mimica, gestica, atingerile, volumul, ritmul şi inflexiunile vocii. Pentru a ieşi cu măiestrie dintr-un blocaj comunicaŃional, în care ne aflăm în postura de

receptor, este nevoie de o puternică autocunoaştere (cunoaştere proprie, cunoaştere de sine), a punctelor forte şi slabe ale personalităŃii emiŃătorului, precum şi a oportunităŃilor şi pericolelor pe

68 după Francois Bluche – De la Cezar la Churchill, vorbe memorabile explicate în contextul lor istoric, traducere de Petru CreŃia, ediŃia a II-a, Bucureşti, Humanitas, 2000 (selectiv)

51

care le presupune continuarea/blocarea comunicării. Ameliorarea imaginii de sine pentru a evita cu tact un blocaj comunicaŃional presupune practicarea unor tehnici de autocunoaştere, cum sunt: conştientizarea propriei stări fizice şi psihice; încercarea permanentă de afirmare de sine; alegerea celor mai potriviŃi prieteni; dorinŃa de a creşte şansele de reuşită proprie; controlul mimicii şi al vocii; planificarea minuŃioasă a unor acŃiuni viitoare.

Se spune că, marele filosof al antichităŃii, Aristotel a fost întrebat de un discipol: “În ce măsură oamenii comunicativi şi instruiŃi sunt superiori celor necomunicativi şi neinstruiŃi?” Aristotel a răspuns: “În aceeaşi măsură în care cei vii sunt superiori celor morŃi”.

Deşi este produs de nivelurile de cunoaştere şi interesele diferite pe care le au cei doi poli ai comunicării, blocajul comunicaŃional poate fi diminuat, sau eliminat prin:

- comunicare empatică (afectivă, de rezonanŃă psihică); - comunicare extrasenzorială (bazată pe percepŃia extrasenzorială, “paranormală”, în

afara celor cinci simŃuri obişnuite: auzul, văzul, mirosul, gustul, pipăitul); - comunicare subliminală (primirea, transmiterea şi descifrarea de mesaje sub pragul

percepŃiei umane conştiente; excitaŃii energetice slabe, percepute numai la nivel fiziologic, de către subconştientul subiectului uman, fără participarea sa conştientă).

La comunicarea empatică se poate ajunge printr-o foarte bună autocunoaştere (cunoaştere de sine). Toate fiinŃele umane sunt capabile, latent, să realizeze comunicare extrasenzorială sau comunicare subliminală. Aceste două forme de comunicare ancestrală, care fac parte din abilităŃile naturale ale omului, sunt limitate azi, după milenii de “evoluŃie umană”, de binefacerile civilizaŃiei, ale ştiinŃei şi tehnicii. Se spune, de asemenea, că “telepatia este inhibată de existenŃa telefonului sau a altor mijloace comode de comunicare, levitaŃia este inhibată de existenŃa mijloacelor de locomoŃie ş.a.m.d. În plus, se acuză insuficienta cunoaştere a creierului uman şi se speră că cercetări viitoare vor putea aduce progrese, astăzi, de nebănuit”69.

După Doina Tătaru70, pentru o eficientizare a demersurilor întreprinse de persoanele şi instituŃiile din serviciul public, procesul de comunicare având ca scop evitarea blocajelor comunicaŃionale trebuie abordat din patru perspective:

1) organizarea sistemică din care face parte instituŃia respectivă: Felix A. Nigro şi Lloyd G. Nigro71 propun următoarele nivele sistemice de comunicare: individual – interpersonal – intragrup – intergrup – organizaŃional – interorganizaŃional – societal – global, fiecare dintre ele având o importanŃă deosebită în apariŃia şi dezvoltarea unor blocaje comunicaŃonale. La aceste niveluri ierarhice se impune planificarea acŃiunilor şi verificarea realizării lor pe parcurs, precum şi delegarea responsabilităŃilor pentru a stabili acea comunicare care să evite blocajele şi să furnizeze informaŃia de cea mai mare acurateŃe;

2) tehnicile de comunicare folosite, precum: transmiterea informaŃiilor şi instrucŃiunilor prin vorbire directă sau note scrise; întocmirea unor materiale, rapoarte, analize, scrisori etc. Din nou, cei doi poli ai comunicării, trebuie să posede sisteme similare de codificare şi decodificare a mesajelor transmise prin intermediul acestor tehnici;

3) aptitudinile dobândite sau native în legătură cu: alegerea celui mai adecvat limbaj; controlul reacŃiilor emoŃionale; cultivarea relaŃiilor interumane;

69 apud Ştefan Prutianu – Comunicare şi negociere în afaceri, Iaşi, Polirom, 1998, p. 228 70 apud Alexandru Mihăielscu (coord.) – Probleme actuale ale relansării activităŃii economice, în Studii şi cercetări economice, nr.8, 1994, cap. 7, Bucureşti, Centrul de Informare şi Documentare Economică, pp. 118-123 (selectiv) 71 în Modern Public Administration, 1989, p.125

52

4) atitudinile adoptate: evitarea ideilor fixe, preconcepute; ascultarea partenerului de dialog şi cultivarea dialogului; contactul permanent cu semenii, cu opinia publică; evidenŃierea adevărului, în toate împrejurările.

MAXIME ŞI CUGETĂRI - în legătură cu blocajele comunicaŃionale -

- Spune-mi cu cine te aduni, ca să-Ńi spun cine eşti (proverb românesc); - Vorba zboară, scrisul rămâne (proverb latin); - Şi tăcerea este un răspuns (proverb românesc); - Ordinea depinde de corectitudinea limbajului (Confucius); - Numai o limbă, dar două urechi Ńi-a dat natura, pentru ca sa asculŃi de două ori mai

mult decât vorbeşti (Epictet); - Cititul îl face pe om deplin, vorbirea îl face prompt, iar scrisul exact (F. Bacon); - Înainte de a scrie, învaŃă să gândeşti (N. Boileau); - În tonul vocii, în ochii şi aerul unei persoane, nu este mai puŃină elocvenŃă decât în

alegerea cuvintelor (La Rochefoucauld); - Cuvintele sunt cel mai puternic drog al omenirii (R. Kipling). TEST DE CUNOŞTINłE

DETERMINAREA COMUNICĂRII INTER-UMANE

1. ImaginaŃi o schemă, conŃinând legături logice, între elementele principale ale

unei comunicări: emiŃător (E), receptor (R), mesaj (M), canal comunicaŃional (C), repertoriu de mesaje (Rm), câmp comunicaŃional. Ce factori economici şi sociali puteŃi introduce în schemă ?

2. StabiliŃi o conexiune şi justificaŃi-o, între următoarele tipuri de comunicare:

economică, empatică, de masă şi socială.

3. Dintre teoriile cunoscute asupra comunicării, pe care o agreaŃi mai mult (justificaŃi alegerea) ?

4. Care sunt cuvintele cheie (paradigmele) teoriilor:

- competenŃei comunicative; - comunicării interumane şi internivelice; - sociodinamica modurilor de comunicare; - instrumentalistă; - matricei psihosociale.

5. StabiliŃi o ierarhizare a modelelor aberante de comunicare (nevrotic,

desocializant, psihopatiform, delirant, autist).

53

6. Pe care dintre doctrinele teoriei sociodinamice a modurilor de comunicare o preferaŃi şi de ce ?

7. ExplicaŃi ce înŃelegeŃi prin formula celebră a lui Marshall Mc Luhan – mediumul este mesajul.

Studiul de caz nr. 1

AnalizaŃi şi comentaŃi următoarele afirmaŃii ale marelui savant şi literat german Johan Wolfgand Goethe:

- Ceea ce nu pricepi, nu posezi. - Nimeni n-ar mai vorbi atât de mult dacă şi-ar da seama cât de des înŃelege greşit pe

alŃii. - Suprema culme la care poate ajunge omul este conştiinŃa propriilor sale concepŃii şi

idei, cunoaşterea de sine, care-i deschide calea să cunoască temeinic şi alte firi. RăspundeŃi la următoarele întrebări, legate de deontologia comunicării

interumane: - Este bine să impunem altora modelul, credinŃele şi filosofia noastră de viaŃă ? - Este moral să manipulăm, chiar dacă o facem spre binele celuilalt ? - Cine, ce, cum determină şi cu ce efecte se poate ajunge la un blocaj de comunicare ? Care dintre următoarele stări ale eului (conform analizei tranzacŃionale)72

sunt importante pentru evitarea blocajelor comunicaŃionale: - raŃiunea, cuprinde: gândirea analitică, capacitatea de a trage concluzii şi de a lua

decizii; adună şi evaluează faptele, datele, informaŃiile; - sentimentele, cuprind toate stările noastre afective: pozitive (râs, bucurie, joacă

etc.), neutre (mecanismele de apărare, de manipulare etc.), negative (încăpăŃânare, invidie, supărare etc.);

- educaŃia: păreri, cunoştinŃe, prejudecăŃi, modele de comportament învăŃate şi adoptate.

Din ce perspectivă (stare) puteŃi gestiona cel mai bine un blocaj comunicaŃional ?

72 vezi Vera F. Birkenbihl – Antrenamentul comunicării sau arta de a ne înŃelege. Stabilirea unor relaŃii umane eficiente, traducere şi note de Aurelia Mihalache, Bucureşti, Editura Gemma Pres, 1998

54

Studiul de caz nr. 2

AnalizaŃi şi comentaŃi pasajele următoare, care cuprind opinii aparŃinând ex-

ambasadorului SUA la Bucureşti, Michael Guest: ♦ … în paralel cu demersurile pentru integrare în Uniunea Europeană, România trebuie să îşi

apere propriile interese. Unele Ńări s-au descurcat mai bine decât altele în procesul de negociere pentru aderare, iar unele state din UE se pricep clar şi suficient de bine să îşi protejeze sau să îşi promoveze interesele naŃionale specifice, în calitatea lor de state membre. Suntem de părere că interesul dvs. naŃional este să aderaŃi la UE şi aveŃi sprijinul nostru în pregătirile de aderare la UE. Dar integrarea nu ar trebui făcută cu orice preŃ. StabiliŃi-vă interesele şi apăraŃi-le. Acesta este dreptul vostru suveran şi veŃi fi, probabil, cu atât mai mult respectaŃi, chiar şi din interiorul UE, pentru că faceŃi asta…

Îmi este clar că românii aşteaptă de la conducătorii lor - şi de la cei care pretind că le sunt conducători - un program pozitiv, nu o retorică inflamantă şi atacuri negative care nu au nici o legătură cu problemele cu care se confruntă această Ńară.

Mihaela MătăchiŃă - Interviu cu Michael Guest, ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti - România are sprijinul Americii în pregătirea pentru aderarea la UE, în România liberă, 25 iulie 2003 ♦ … fără un efort serios şi susŃinut din partea Guvernului României, asistenŃa oferită de SUA

este în pericol (…). Sunt dispus să finanŃez măsurile anticorupŃie. Oferta mea rămâne deschisă, dar nu poate rămâne deschisă la nesfârşit.

* * * - Ambasadorul SUA avertizează asupra riscului pierderii asistenŃei economice americane (cu ocazia unui simpozion pe tema accesului bolnavilor de SIDA la tratament), în Adevărul economic, nr. 5, 4-10.02.2004, p. 4

AnalizaŃi şi comentaŃi pasajul următor, care cuprinde opinii aparŃinând ex-

şefului DelegaŃiei Comisiei Europene la Bucureşti, Jonathan Scheele:

♦ AtribuŃiile administraŃiei publice din România nu sunt bine definite. Cei mai mulŃi dintre oamenii politici de vârf nu au beneficiat de o expunere continuă la un model de administraŃie occidental (…). (Guvernul român – n.n.) petrece prea mult timp în şedinŃe pentru chestiuni care ar trebui rezolvate la nivel ministerial… Problema administraŃiei publice nu va putea fi rezolvată până în 2007. În plus, anul acesta alegerile nu ne vor ajuta. Este clar că putem uita de această problemă într-un an electoral. În cel mai bun caz, va fi posibilă pregătirea reformei în administraŃia publică.

* * * - Ce cred oficialii europeni că ar trebui schimbat în România (Jonathan Scheele la întâlnirea cu oameni de afaceri şi manageri, organizată de camera de ComerŃ Britanico-Română), în Adevărul economic, nr. 4, 28.01-03.02.2004, p. 5

55

5. OAMENII – RESURSĂ INEPUIZABILĂ ÎN PROCESUL CUNOAŞTERII 5.1. Managementul resurselor umane; 5.2. PiaŃa europeană a resurselor umane; 5.3. Strategia de la Lisabona revizuită

5.1. Managementul resurselor umane Managementul resurselor umane constă în ansamblul activităŃilor orientate către

asigurarea, dezvoltarea, motivarea şi menŃinerea resurselor umane în cadrul organizaŃiei în vederea realizării cu eficienŃă maximă a obiectivelor acesteia şi satisfacerii nevoilor angajaŃilor. Managerii creează un plan de atragere şi reŃinere a persoanelor cu abilităŃile de care are nevoie organizaŃia. Implementarea planului presupune recrutarea, selecŃia, integrarea, instruirea, recompensarea, alegerea beneficiilor celor mai potrivite şi evaluarea permanentă a performanŃelor pentru a se verifica dacă sunt atinse obiectivele organizaŃionale. Aceste activităŃi reprezintă componentele managementului resurselor umane. Planul de resurse umane este creat în acord cu planul strategic al organizaŃiei. Pe măsură ce organizaŃia identifică oportunităŃile de dezvoltare disponibile, este necesară corelarea lor cu abilităŃile de care va fi nevoie pentru acoperirea lor. Recrutarea, instruirea şi programele de recompensare sunt create în vederea atragerii, dezvoltării şi păstrării oamenilor cu abilităŃile necesare. După dezvoltarea unui plan de resurse umane, trebuie urmaŃi un număr de paşi necesari implementării planului. Prima parte esenŃială a implementării este determinarea numărului de oameni cu anumite abilităŃi de care este nevoie la un anumit moment. Următorul pas îl constituie recrutarea – o procedură folosită pentru atragerea oamenilor calificaŃi să candideze pentru posturile libere din cadrul organizaŃiei. După ce oamenii au fost atraşi să solicite postul, este folosită procedura de selecŃie pentru stabilirea persoanelor care vor îndeplini efectiv sarcinile în organizaŃie şi care vor fi angajaŃi.

Dezvoltarea resurselor umane implică un proces de instruire a oamenilor pentru a îndeplini sarcinile de care este nevoie în organizaŃie. Problema constă în recunoaşterea tipului de instruire de care angajaŃii au nevoie. Toate deciziile de instruire trebuie să Ńină cont de motivarea angajatului supus formării. Există un număr de tehnici de instruire şi elemente necesare pentru ca un program de instruire să fie eficient. În evaluarea performanŃelor este importantă atât evaluarea comportamentelor considerate adecvate, cât şi a celor neadecvate, precum şi acordarea echitabilă a recompenselor. Pentru asigurarea unor relaŃii benefice între conducere şi angajaŃi se desfăşoară o serie de activităŃi cum sunt gestionarea conflictelor, consolidarea relaŃiilor cu sindicatele sau reprezentanŃii angajaŃilor şi consilierea angajaŃilor. Pe măsură ce îşi dezvoltă dimensiunile, orice organizaŃie se confruntă cu probleme legate de nevoia de resurse umane.

Dacă organizaŃia este în creştere, trebuie stabilite metode de găsire şi angajare de oameni care să posede abilităŃile solicitate. Acest lucru se reflectă de obicei într-o formă de planificare a resurselor umane. Analizându-se proiectele şi tendinŃele viitoare ale organizaŃiei, se estimează numărul de oameni de care este nevoie şi tipul de abilităŃi şi competenŃe pe care le solicită eventualele posturi vacante. O parte a acestui proces o reprezintă succesiunea managerială, adică determinarea numărului de manageri care se vor pensiona şi a măsurii în care organizaŃia dispune de oameni talentaŃi care să-i înlocuiască. Oamenii nou angajaŃi trebuie să fie învăŃaŃi care sunt regulile şi standardele organizaŃiei, iar pentru aceasta este folosit un tip de program de integrare sau orientare. După ce oamenii au fost integraŃi în sistem, de obicei este necesar să fie ajutaŃi să îşi actualizeze capacităŃile, atitudinile şi competenŃele generale, aducându-le la nivelul considerat potrivit în organizaŃie prin intermediul instruirii şi dezvoltării angajaŃilor. Odată ce oamenii au început să funcŃioneze în cadrul organizaŃiei la nivelul potrivit apare problema recompensării lor

56

adecvate. Sunt stabilite salariile considerate corecte pentru oamenii cu anumite abilităŃi şi responsabilităŃi ale postului, precum şi procedura potrivită de evaluare a performanŃelor prin care conducerea poate lua decizii corecte de acordare a recompenselor oferite sub forma salariului sau promovării.

Pe măsură ce oamenii se stabilesc în organizaŃie, devin preocupaŃi de beneficiile (asigurări de sănătate, concedii medicale şi de odihnă, fonduri de pensii) care le sunt oferite. AngajaŃii pot să-şi aleagă reprezentanŃi sau să se afilieze la un sindicat pentru a-şi proteja drepturile şi a-şi promova interesele şi prin urmare apare necesitatea angajării unei colaborări cu aceste structuri. Atunci când apar conflicte sunt necesare intervenŃii calificate pentru a le gestiona şi rezolva constructiv. Pot fi de asemenea acordate angajaŃilor servicii de consiliere pe diverse aspecte din partea managerilor sau a unor specialişti. Toate aceste activităŃi constituie substanŃa relaŃiilor angajaŃi-conducere. Această serie de activităŃi poartă numele de management al resurselor umane.

Managementul resurselor umane constituie complexul de activităŃi orientate către utilizarea eficientă a personalului unei organizaŃii, urmărindu-se atât realizarea obiectivelor acesteia cât şi satisfacerea nevoilor angajaŃilor. Conceptul de resurse umane nu este nou. P. Drucker în lucrarea sa “The Practice of Management” atribuia managementului trei funcŃii: obŃinerea performantei economice, conducerea managerilor si managementul muncitorilor şi al muncii. “Omul e singura resursă aflată la dispoziŃia omului care poate fi dezvoltată” afirma el, şi “Oamenii trebuie consideraŃi ca resurse... Managerii şi muncitorii reprezintă împreună resursele umane ale unei organizaŃii”.

Individul, prin structura sa, prin sentimente, mentalitate, cultura, motivaŃie, dorinŃe şi în special prin conştiinŃa de sine, reprezintă marea necunoscută a unui sistem, putând împiedica sau, dimpotrivă, putând potenŃa o acŃiune, un proces, o activitate. Totodată, prin natura sa de fiinŃă sociabilă, omul trăieşte şi acŃionează în colectivitate, face parte din anumite grupuri de care se simte mai mult sau mai puŃin ataşat, grupuri care la rândul lor interacŃionează cu alte grupuri, depinzând de unele şi exercitând influenŃe asupra altora. Prin urmare, iniŃierea şi desfăşurarea cu succes a activităŃilor diferitelor organizaŃii depind într-o măsură covârşitoare de gradul în care este înŃeles, motivat şi coordonat factorul uman.

EvoluŃia practicii şi gândirii manageriale a determinat deplasarea atenŃiei specialiştilor de la factorul material către resursa umană. S-a ajuns astfel la concluzia că individul este mai mult decât o simplă componentă a factorilor productivi, iar managementul resurselor umane depăşeşte principiile rigide ale gestionării activelor firmei, trebuind să Ńină seama de o serie de caracteristici ce scapă calculului economic. Numai luând în considerare toate aspectele ce definesc personalitatea umană, abilităŃile, cunoştinŃele, aspiraŃiile, trăsăturile de temperament şi caracter, managementul poate reuşi să conducă resursa cea mai preŃioasă, unica resursă dotată cu capacitatea de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite. Accentuarea rolului resurselor umane nu semnifică însă o subevaluare a celorlalte resurse. Conceperea sistemică a firmei implică abordarea interdependentă a resurselor, pornind de la obiectivele fundamentale la a căror realizare concură împreună, de la conexiunile de esenŃă ce există între ele. Supralicitarea resurselor umane în detrimentul celorlalte afectează echilibrul dinamic al organizaŃiei.

Principiile esenŃiale ale managementului resurselor umane sunt: 1. Aprecierea factorului uman ca o resursă vitală; 2. Corelarea, într-o manieră integrată, a politicilor şi sistemelor privind resursele umane

cu misiunea şi strategia organizaŃiei; 3. Preocuparea susŃinută de concentrare şi direcŃionare a capacităŃilor şi eforturilor

individuale în vederea realizării eficiente a misiunii şi obiectivelor stabilite; 4. Dezvoltarea unei culturi organizaŃionale sănătoase.

57

Obiectivele urmărite de managementul resurselor umane constau în: 1. Creşterea eficienŃei şi eficacităŃii personalului (sporirea productivităŃii); 2. Reducerea absenteismului şi fluctuaŃiei resurselor umane; 3. Creşterea satisfacŃiei în muncă a angajaŃilor; 4. Creşterea capacităŃii de inovare, rezolvare a problemelor şi schimbare a organizaŃiei.

5.2. PiaŃa europeană a resurselor umane În majoritatea Ńărilor central şi est-europene se lucrează mai multe ore pe săptămână decât

în Ńările vest-europene. În sine, acest indicator nu este relevant. Coroborat cu sistemele de asigurări, mai puŃin permisive decât cele vestice şi cu salariile mult mai mici, arată că forŃa de muncă estică aduce profituri mai mari. DiferenŃa dintre salariile minime pe economie din vechile state membre şi cele din noile state membre UE constituie însă un argument negativ în favoarea competitivităŃii economiilor mai puŃin dezvoltate din UE. CetăŃenii noilor state membre UE muncesc mai mult decât cei din UE-15 pentru a cumpăra aceleaşi produse: astfel un olandez munceşte 16 minute pentru un Big Mac, 9 minute pentru o pâine şi tot 9 minute pentru un kilogram de orez; cehului îi trebuie 40 de minute de muncă pentru un Big Mac, 17 minute pentru o pâine şi 16 minute pentru un kilogram de orez; polonezul are nevoie pentru a-şi cumpăra aceste produse de 42, 17, respectiv 15 minute de muncă. Românii, viitori membri, stau cel mai prost ; muncesc pentru un Big Mac 76 de minute, pentru o pâine, 22 de minute, iar pentru un kilogram de orez, 20 de minute.

Un salariat danez câştigă de 50 de ori mai mult decât un cetăŃean al Republicii Moldova. AflaŃi undeva la mijlocul clasamentului, maltezii sunt plătiŃi de cinci ori mai prost decât angajaŃii din Danemarca; în ceea ce priveşte salariul orar, Malta se află pe a treia poziŃie în rândul celor 10 Ńări care au aderat la UE la 1 mai 2004, fiind devansată în această privinŃă doar de Cipru şi Slovenia. Doar portughezii sunt plătiŃi mai prost decât media "celor 10", indică statisticile. Pentru o singură calificare, spre exemplu, muncitorii din Luxemburg, Germania, Suedia, Olanda, Italia şi Marea Britanie au, în medie, salarii de trei ori mai mari decât maltezii. ElveŃia, Norvegia, Liechtenstein şi Danemarca sunt, potrivit aceloraşi sondaje, la extremitatea superioară în privinŃa salariilor orare pe care le plătesc, iar cel mai prost remuneraŃi lucrători sunt cei din Ucraina, Albania şi Republica Moldova, care câştigă de 50 de ori mai puŃin decât cei din fruntea listei.

Politicile active în domeniul resurselor umane sunt soluŃia pentru flexibilizarea pieŃei muncii respective. O politică activă, care include investiŃii în pregătirea şi perfecŃionarea resurselor umane, precum şi în dezvoltarea abilităŃilor, alături de consultanŃa privind cariera, ar putea aduce beneficii incalculabile pe piaŃa muncii. În Statele Membre UE, care au investit într-o politică activă, posturile vacante se ocupă mai repede, iar salariile sunt mai receptive faŃă de cererea pieŃei. De asemenea, se remarcă şi o mai mare flexibilitate a joburilor, cum ar fi cele de tip part-time sau pe perioadă determinată. Vladimir Spidla, comisarul european pe probleme de muncă şi afaceri sociale, sesizează că, deşi a reuşit dublarea ei, rata de angajare a şomerilor în UE, de 0,6 la sută, se situează în urma celei din Statele Unite, de 1,1 la sută. Dintre Ńările europene, Olanda, Irlanda, Suedia, Danemarca şi Belgia sunt exemple de succes ale implementării politicilor active pe piaŃa muncii.

Progresele nu au fost însă uniforme în toate Ńările membre UE. Dacă Spania a reuşit să reducă disparităŃile, în Polonia acestea s-au accentuat. Potrivit Eurostat, în 2005, rata şomajului regional în UE se situa între 2,4 şi 32,8 la sută. Statistica Eurostat mai arată că între 1995 şi 2004, cea mai mare scădere a şomajului structural s-a înregistrat în Marea Britanie (3 la sută), apoi în

58

Grecia, Spania, FranŃa, Italia şi Finlanda (câte 2 la sută). Ratele şomajului în principalele Ńări membre UE erau următoarele, în ordinea crescătoare a acestor rate: a) 4,4 la sută (în aprilie 2005) - în Japonia: nivelul cel mai mic al ratei şomajului din această Ńară, înregistrat în ultimii şase ani; analiştii prevăd menŃinerea ratei şomajului la 4,5 la sută. Rata şomajului a sporit pentru femei, de la 4,2 la 4,3 la sută şi a scăzut pentru bărbaŃi, de la 4,7 la 4,5 la sută. Numărul şomerilor în Japonia atingea în aprilie 2005, 3,1 milioane, cu 250.000 mai puŃin faŃă de 2004, în timp ce numărul angajaŃilor a rămas stabil - 63.520.000 persoane. Numărul muncitorilor care şi-au părăsit postul de bunăvoie în speranŃa găsirii unui angajament mai bun a sporit faŃă de anul 2004, cu 50.000 indivizi, ajungînd la 1,11 milioane persoane. Această creştere a numărului de salariaŃi, care caută cele mai bune oportunităŃi de evoluŃie în carieră, încetineşte ritmul scăderii şomajului; b) 5,2 la sută în SUA (în aprilie 2005) şi 5,1 la sută în mai 2005; 7,5 la sută în Portugalia; c) 10,2 la sută în FranŃa (în mai 2005), a treia economie a Europei; a reprezentat cea mai mare rată a şomajului înregistrată în Hexagon, în ultimii 6 ani; în luna martie 2005, Parlamentul francez a adoptat o controversată reformă a Codului muncii, care permite creşterea numărului de ore de muncă, depuse săptămânal de fiecare salariat de la 35 la 48 de ore, norma maximă admisă de UE; d) 12 la sută în Germania (în luna martie 2005), prima economie a Europei; a fost cea mai mare rată a şomajului înregistrată după Al Doilea Război Mondial, în uşoară scădere, în lunile care au urmat; în iunie 2005 s-a înregistrat o rată a şomajului de 11,7 la sută, ceea ce înseamna aprox 5 milioane de germani fără lucru. Cauzele principale ale acestei mari rate a şomajului sunt: încetinirea, de mai mulŃi ani, a creşterii economice şi delocalizarea - outsourcing-ul (mutarea unor secŃii de producŃie a mai multor concerne în Asia sau în sud-estul Europei, unde costul forŃei de muncă este mai scăzut).

Între 1997 şi 2004, rata şomajului din UE-10 a crescut la 5,5 la sută, ajungând chiar la „performanŃe” ca 8,5 la sută în Lituania, Polonia şi Slovacia. Între 1997 şi 2004 şomajul a scăzut cu 2 la sută în Spania, Irlanda, Italia, Letonia, Ungaria şi Finlanda. Politicile active implementate au dus la eficientizarea pieŃei muncii în Danermarca, Spania, Olanda, Ungaria şi Marea Britanie, unde rata şomajului a mai scăzut, iar posturile vacante sau ocupat mai repede. În 2004, peste 92 milioane de europeni au fost inactivi, iar 19 milioane au fost şomeri. Din cei 92 milioane, 14 la sută erau apŃi şi dornici de muncă. Persoanele inactive au, în general, vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani, nu lucrează, nu sunt înregistrate ca şomeri şi se situează în afara pieŃei muncii din cauza educaŃiei, pregătirii necorespunzătoare cerinŃelor, responsabilităŃilor de familie sau a handicapurilor pe care le posedă. Datorită acestor factori, rata persoanelor inactive atinge uneori 30 la sută în rândul populaŃiei capabile să muncească. În ciuda politicilor aplicate, FranŃa, Italia, Polonia, Germania şi Spania au de pierdut din cauza stimulentelor destul de limitate pentru cei care intră sau se reîntorc pe piaŃa muncii. Un studiu din luna mai 2006, efectuat de Saratoga Institute relevă diferenŃele substanŃiale înregistrate între Ńările europene şi SUA pentru fiecare dolar american investit într-un angajat pe perioada unui an. În timp ce în SUA beneficiul obŃinut este de 1,48 de dolari, în Ńările din Europa Centrală şi de Est, inclusiv Romania, angajatorii generează 1,36 de dolari pentru fiecare dolar pe care îl primesc, într-o formă sau alta, de la companie.

SituaŃia de mai sus reflectă diferenŃele mari dintre statele Europei şi SUA, privind salariile orare şi, deci, productivitatea muncii, precum ratele diferite ale angajării resurselor umane. Apreciem că legislaŃia comună, politicile active aplicate şi investiŃiile directe vor ajuta la o reducere a acestor discrepanŃe, însă fenomenul se va produce pe termen mediu şi lung. Au fost înregistrate unele progrese în domeniul întăririi pieŃei resurselor umane UE şi ameliorării indicatorilor ocupării, dar rămân încă multe de făcut pentru sporirea competitivităŃii blocului economic european faŃă de cel american reprezentat de SUA, pentru mărirea numărului de locuri

59

de muncă, precum şi pentru protejarea mediului înconjurător de efectele conexe ale acŃiunii umane asupra sa. Statele Membre UE trebuie să adopte calea reformelor economice într-o manieră mai convingătoare dacă vor să atingă obiectivele ambiŃioase în materie de competitivitate şi locuri de muncă, stabilite prin Agenda Lisabona revizuită.

Pe 1 ianuarie 2004, cel mai scăzut nivel al salariului mediu lunar în Ńările UE de dinainte de extindere se înregistra în Portugalia - 498 euro pe lună, cu numai 3 euro mai mic decât cel din Spania, înaintea căreia se situau Grecia - 605 euro, Irlanda - 1.073 euro, Marea Britanie - 1.083 euro, FranŃa - 1.173 euro, Belgia - 1.186 euro, Olanda - 1.265 euro şi Luxemburg - 1.403 euro. În rândul noilor membri, primiŃi în UE la 1 mai 2004, cel mai bine se situa Malta, cu un salariu mediu lunar de 543 de euro, urmată de Cehia - 207 euro, Ungaria - 191 euro, Polonia - 177 euro, Estonia - 159 euro, Slovacia - 148 euro, Lituania - 125 euro, Letonia - 121 euro. În Bulgaria, salariul minim atinge nivelul de 61 euro, în Romania - 69 euro, iar în Turcia, Ńară care speră şi ea să fie admisă în UE, ajunge la 240 euro/lună.

Într-un raport prezentat la Bruxelles, la sfârşitul lunii ianuarie 2005, de către Comisia Europeană, se arăta că statele membre trebuie să se angajeze într-o manieră mai hotărâtă în reformele ce ar trebui să relanseze creşterea economică şi să determine apariŃia a noi locuri de muncă. Documentul cu privire la locurile de muncă pentru 2004-2005 arăta că, în ciuda reformelor întreprinse de mai multe state membre, se observă o stagnare globală în privinŃa locurilor de muncă în UE, precum şi în ceea ce priveşte relativa creştere a productivităŃii. Astfel de tendinŃe prin care se arată că progresele făcute sunt inegale, atât la nivel de sectoare, cât şi la nivel de Ńări au fost identificate încă din anul 2003, de când Consiliul European a adoptat, în consecinŃă, "Marile orientări de politică economică pentru 2003-2005", un raport ce defineşte strategia economică de creştere a competitivităŃii Uniunii Europene.

În perioada iunie 2004 - februarie 2005, Kelly Services a realizat studiul "Lumea la locul de muncă", conform căruia, scandinavii sunt cei mai fericiŃi angajaŃi din Europa, în timp ce belgienii se află la polul opus. 68 la sută din norvegieni, suedezi sau danezi sunt satisfăcuŃi de slujbele pe care le au, 61 la sută din francezi sunt fericiŃi la locul de muncă, 45 la sută în Olanda şi numai 35 la sută din lucrători în Belgia se bucură de serviciul pe care îl au. Pe sexe, bărbaŃii sunt fericiŃi la locul de muncă în procent de 59 la sută, iar femeile - 57 la sută. Persoanele cu vârsta cuprinsă între 45-54 de ani sunt mulŃumite de locul lor de muncă, în comparaŃie cu persoanele cu vârsta cuprinsă între 20-24 de ani, dintre care sunt mulŃumitre numai 54 la sută.

La jumătatea anului 2005, conform Eurostat, Oficiul Statistic al ComunităŃilor Europene, principalul indicator al pieŃei resurselor umane - rata şomajului - se prezenta astfel: în zona euro: 7,8 la sută. Cu un an în urmă, şomajul atingea în zona euro, 8,6 la sută. În iunie 2006, rata şomajului era de 8,1 la sută. Cele mai scăzute rate ale şomajului erau înregistrate în Olanda (3,8 la sută), Danemarca (3,9 la sută), Irlanda (4,4 la sută) şi Luxemburg (4,7 la sută). Cele mai ridicate procente se înregistrau în Polonia (16,0 la sută), Slovacia (15,1 la sută), Grecia (9,6 la sută), FranŃa (8,7 la sută) şi Malta (8,5 la sută). Dintre statele membre UE, 17 au cunoscut o scădere anuală a şomajului, iar 7 o creştere a acestuia. Cele mai importante scăderi le-au cunoscut Estonia (de la 8,0 la sută, la 4,9 la sută), Lituania (de la 8,4 la sută, la 5,4 la sută), Danemarca (de la 5,1 la sută, la 3,9 la sută) şi Olanda (de la 4,8 la sută la 3,8 la sută). Creşterile cele mai importante ale ratei şomajului au avut loc în Malta (de la 7,2 la sută la 8,5 la sută), în Marea Britanie (de la 4,6 la sută în aprilie 2005, la 5,3 la sută în aprilie 2006), în Slovenia (de la 6,2 la sută, la 6,5 la sută) şi în Cipru (de la 5,4 la sută, la 5,6 la sută).

Între iunie 2005 şi, respectiv iunie 2006, rata şomajului în rândul lucrătorilor de sex masculin s-a redus de la 7,5 la sută la 6,8 la sută în zona euro şi de la 7,9 la sută, la 7,3 la sută în Uniunea Europeană. Cât despre rata şomajului în rândul femeilor, aceasta a scăzut de la 10,1 la

60

sută, la 9,1 la sută în zona euro şi de la 9,8 la sută, la 9,1 la sută în UE. În iunie 2006, rata şomajului în rândul celor cu vârste sub 25 de ani a fost de 16,5 la sută în zona euro şi de 17,4 la sută în Uniune, comparativ cu 17,4 la sută şi, respectiv, 18,4 la sută în 2005. Ratele cele mai scăzute pentru categoria de vârstă sub 25 de ani au fost înregistrate în Olanda (5,8 la sută), Danemarca (7,4 la sută), Irlanda (8,1 la sută) şi în Estonia (9,2 la sută), iar cele mai ridicate în Polonia (32,3 la sută), Slovacia (29,7 la sută) şi în Grecia (26,4 la sută).

Conform estimărilor Eurostat, în iunie 2006, 11,5 milioane de persoane erau în şomaj în zona euro şi 17,7 milioane în Uniunea Europeană. În aceeaşi lună, rata şomajului în Statele Unite ale Americii era de 4,6 la sută, iar în Japonia - de 4,2 la sută. Pentru a asigura pertinenŃa comparaŃiilor şi studiilor efectuate, Eurostat calculează rata şomajului după un algoritm armonizat de tratare a datelor furnizate de către statele membre. De asemenea, Eurostat se bazează pe definiŃiile recomandate de către OrganizaŃia InternaŃională a Muncii, care defineşte şomerii ca fiind persoanele cu vârste cuprinse între 15 şi 74 de ani şi îndeplinind condiŃiile următoare: nu deŃin loc de muncă; sunt disponibile a începe o activitate profesională în maxim două săptămâni de la data efectuării studiului; au căutat un loc de muncă în ultimele patru săptămâni prealabile efectuării sondajului. DiferenŃe de definire a şomajului între statele membre UE: în Spania şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, şomajul acoperă numai persoanele cu vârste cuprinse între 16 şi 74 de ani. În Spania această diferenŃă se datorează faptului că vârsta legală minimă pentru ocuparea unui loc de munca este de 16 ani. În Olanda, persoanele care nu deŃin un loc de muncă nu sunt incluse în categoria şomerilor decât dacă îşi exprimă dorinŃa de a lucra.

În România există de şapte ori mai puŃini angajaŃi temporar decât în UE; numai 2 la sută dintre angajaŃii români au contracte de muncă pe perioade limitate. Astfel, comparativ cu tendinŃele din UE şi Ńările în curs de aderare, românii sunt cei mai "legaŃi de job" angajaŃi din Europa. Aceasta în condiŃiile în care există Ńări, cum ar fi de, exemplu Spania, unde aproximativ unu din trei angajaŃi (33,8 la sută) au semnat un contract pe o perioadă limitată de timp. De asemenea, printre Ńările cu un număr mare de angajaŃi, pe perioade determinate, se numără Polonia (26,5 la sută), Portugalia (19,5 la sută) sau Slovenia (17,6 la sută). În medie, în UE, 14,7 la sută dintre angajaŃi au semnat contracte de muncă de tip ”part time” (pe perioadă limitată). ForŃa de muncă din România este atipică şi în ceea ce priveşte sexul celor care se angajează pe perioade limitate. Astfel, în statele UE, 15,2 la sută dintre angajate au semnat cu angajatorul un contract pe perioadă determinată, în vreme ce ponderea în cazul bărbaŃilor este de 14,2 la sută. Conform Eurostat, la finele anului 2005, în România 2,3 la sută dintre bărbaŃii angajaŃi aveau contract limitat, în vreme ce ponderea femeilor cu angajamente limitate în timp era de numai 1,5 la sută. Din aprilie 2005, FundaŃia Europeană pentru ÎmbunătăŃirea CondiŃiilor de Muncă şi ViaŃă, structură finanŃată de Comisia Europeană pentru a furniza informaŃii şi analize asupra situaŃiei economice şi sociale din Ńările membre, a început să monitorizeze şi România.

În timp ce în Austria salariul mediu depăşeşte 2.500 de euro pe lună, în România acesta este de doar 260 de euro, în Bulgaria - 160 de euro, iar în Cehia şi Ungaria - salariul mediu lunar depăşeşte 600 de euro. În ciuda faptului că statele ce au aderat la UE în 2004 sau 2007, au un ritm de creştere superior statelor Europei Occidentale, se speră că decalajele vor fi micşorate în aproximativ două-trei decenii.

Jacques Delors, fost preşedinte al Comisiei Europene, recomanda UNICE (Uniunea ConfederaŃiilor Industriale şi Patronale din Europa), la conferinŃa acesteia din iunie 2006, să se reangajeze în Dialogul Social European şi să susŃină necesitatea stabilirii unui salariu minim comun la nivelul Uniunii Europene. Partidul Socialiştilor Europeni (PES) a lansat iniŃiativa creării Noii Europe Sociale, care să garanteze locuri de munca şi nivelul tradiŃional european de

61

protecŃie socială, astfel ca Europa să poată face faŃă presiunii globalizării. La conferinŃa de presă organizată cu acest prilej, Delors a afirmat ca Dialogul Social la nivelul UE nu este eficient şi a avertizat UNICE asupra neglijării procesului: "InstituŃiile europene trebuie să încurajeze patronii să revină la masa negocierilor. Este necesar să discutăm aspecte concrete, precum stabilirea unui salariu minim comun şi consolidarea consiliilor europene de muncă. Ar trebui să discutăm despre un salariu minim comun, definit proporŃional cu nivelul de dezvoltare al fiecărui stat membru, în contextul Dialogului Social" a spus Delors. El a respins afirmaŃia conform căreia vederile liberale ale actualului preşedinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, ar putea afecta proiectul PES de promovare a unei noi Europe sociale. "Guvernele statelor membre UE sunt cele care decid politicile," a spus el, recomandând liderilor UE să "gândeasca în stil european" mai des, adăugând că aceştia ar trebui "să vadă mai departe de lungul nasului". Preşedintele PES, Poul Nyrup Rasmussen, a explicat că UE "ar trebui să însemne nu concurenŃă între state, ci, construcŃie de poduri sociale. Statele membre au de ales între mai multe variante, dar alegerea unui stat nu ar trebui să afecteze alte state".

Banii cheltuiŃi pentru forŃa de muncă în Ńările UE din vestul Europei sunt cel puŃin de patru ori mai mari decât cheltuielile cu resursele umane ale Ńărilor membre UE din centrul Europei. În medie, mâna de lucru este cu 15 la sută mai ieftină în UE decât în SUA. Formula de calcul a costurilor forŃei de muncă se bazează pe salariul mediu naŃional, securitatea socială şi alte beneficii, obligatorii şi tipice, inclusiv pensiile, costurile sănătăŃii şi beneficiile pentru persoane cu dizabilităŃi. Aceasta în condiŃiile în care, de la Atlantic la Urali, specialiştii au constatat un declin demografic masiv al "bătrânei" Europe. Conform unor proiecŃii ale Eurostat, Uniunea ar putea pierde 14,8 milioane de locuitori până în 2030, în ipoteza unei imigraŃii zero. Aceasta ar fi consecinŃa unei rate scăzute a natalităŃii, iar reînnoirea populaŃiei va deveni imposibil de realizat în două treimi dintre Ńările UE, cu precădere în Spania (unde se prevede o diminuare de 1,6 milioane de locuitori a populaŃiei), în Italia (-5 milioane) şi în Germania (-7.5 milioane): acestea sunt trei Ńări, în care rata natalităŃii se situează în jurul valorii de 1,3-1,4 de copii de fiecare femeie. FranŃa, pe de altă parte, continuă să-şi menŃină locul de lider demografic în Europa, culegând roadele politicii sale familiale. Rata sa de natalitate (1,88) nu este devansată decât de cea a Irlandei. FranŃa este urmată de Marea Britanie (850.00 de locuitori în plus), de Belgia, Olanda şi Finlanda. ImigraŃia ar putea funcŃiona, deci, ca un contrabalans la scăderea natalităŃii. Spania ar trebui să primească până în 2030 un număr de 3,6 milioane de imigranŃi, ceea ce va permite populaŃiei sale să crească. Cu 5,2 milioane de intrări, Germania va ajunge aproape să îşi menŃină evoluŃia actuală, trecând de la 82,6 milioane la 81,1 milioane de locuitori. Per total, imigraŃia va duce la o creştere de 25 milioane de locuitori în întreaga Uniune Europeană.

Calculat la paritatea puterii de cumparare (PPC), în 2007, salariul minim din România era de 204 euro. Cel mai scăzut salariu minim, în acelaşi an se înregistra în Bulgaria, unde atingea doar 92 euro. Cu toate acestea, are o putere de cumpărare mai mare, echivalentul a 216 euro. ExplicaŃia constă în faptul că în Bulgaria preŃurile sunt mult mai mici. Astfel, în funcŃie de PPC, salariul minim din Româania se plasa, în ianuarie 2007, pe ultimul loc din UE. La polul opus se afla Luxemburg unde este cel mai ridicat salariu minim, de 1.570 de euro pe lună, urmat de Irlanda, cu 1.403 euro, şi Marea Britanie, cu 1.363 de euro. În Grecia, Spania, Malta, Slovenia şi Portugalia, salariul minim variază între 470 şi 668 euro. Alte Ńări în care se înregistrează salarii minime reduse sunt Letonia - cu 172 euro şi Lituania - cu 174 euro. Însă, spre deosebire de România, în aceste Ńări, puterea de cumpărare depăşeşte 300 de euro. La PPC, pe primul loc se află tot Luxemburgul, unde datorită preŃurilor mari salariul la PPC (în valoare de 1.503 euro) este mai mic decât cel real, urmat de Marea Britanie, cu 1.292 euro şi Olanda, cu 1.244 euro.

62

Directorii din Europa de Est au un salariu mediu anual de cca 35.000 de euro, mai puŃin de jumătate din nivelul mediu de 82.000 de euro cât câştigă omologii lor din Vest. Cele mai mari salarii de manager sunt înregistrate în ElveŃia, unde persoanele din conducerea companiilor câştigă în medie 138.000 de euro, în timp ce managerii din Austria şi Danemarca primesc anual, aproximativ 95.000 de euro. La extrema cealaltă se află directorii români, cu un salariu mediu de 30.000 de euro şi omologii lor bulgari, cu o medie de 24.000 de euro. În general, directorii din Europa de Est câştigă cu mult mai puŃin decât cei din Vest şi, în plus, plătesc şi taxe mai mari. Dar economiile din Est au, de obicei, rate de creştere mai rapide, astfel că şi veniturile ar putea avea un ritm de creştere mai mare faŃă de Ńările occidentale. În ceea ce priveşte costurile din Europa, lucrătorii din Vest pot cumpăra, în medie, cu 50 la sută mai multe produse şi servicii cu salariul net decât cei din Est. Astfel, un director elveŃian poate cumpăra de patru ori mai mult cu banii pe care îi câştigă, decât un manager din Bulgaria.

Niciodată de la crearea Republicii Federale Germania numărul şomerilor nu a fost mai mare, şi anume, de peste 5,2 milioane persoane fără ocupaŃie, după cum a anunŃat pe 2 martie 2005, Oficiul federal al muncii. Presiunile au crescut inimaginabil asupra guvernului social-ecologist de la Berlin, al cancelarului Gerhard Schroeder, chemat să remedieze această plagă. Agravarea şomajului se datorează în principal reformei pieŃii de muncă cunoscută sub numele de Hartz IV. De la 1 ianuarie 2005, ajutorul de şomaj pentru şomerii de lungă durată a fost cumulat cu ajutorul social. OpoziŃia creştin-democrată şi liberală au acuzat guvernul german de eşec şi au cerut ca legea Hartz IV să fie urmată şi de alte reforme care să flexibilizeze piaŃa muncii. OpoziŃia germană a propune guvernului federal încheierea unui Pact pentru Germania, care să cuprindă zece măsuri de urgenŃă pentrua a reduce pe termen scurt şomajul. În Germania, ora de lucru este prea scumpă. DesfiinŃarea locurilor de muncă contribuie la reducerea cheltuielilor, dar nu reprezintă o soluŃie. Conducerea întreprinderilor şi consiliile de administraŃie trebuie să găseasca soluŃii adecvate pentru ca, în final climatul în firmă să nu fie compromis şi oamenii daŃi afară. Sindicatele, la rândul lor, sunt chemate să renunŃe la politica rigidă tarifară. Acestea critică întreprinderile că nu-şi fac datoria şi nu crează noi locuri de muncă. Statul trebuie să ajute la crearea de locuri de muncă pentru personalul necalificat. Este un scandal ca oameni de 55 de ani să fie scoşi înainte de termen la pensie sau concediaŃi. Sistemul de impozite actual încurajează munca la negru şi îi demotivează pe cei ce au idei. Un alt mare rău este creşterea birocraŃiei. Premierul landului Bavaria, Edmund Schtoiber, a cerut în mai multe rânduri, reducerea impozitelor de întreprindere. Dacă investiŃiile nu vor spori şi germanii nu vor scăpa de teama de a economisi la maximum, conjunctura economică nu poate creşte în această Ńară, supranumită cândva “locomotiva Europei”. Şomajul de masă, creat în ultimii 30 de ani în Germania nu poate fi redus peste noapte, neexistând reŃete miraculoase de combatere a lui.

Într-un interviu acordat la începutul lunii iulie 2007, publicaŃiei “Die Zeit”, Joaquin Almunia, comisarul european pentru probleme economice şi monetare, preciza că, deşi ideea poate părea nerealistă, autorităŃile de la Bruxelles ar putea obliga statele UE să adopte un salariu minim propriu. În cadrul UE, 20 din cele 27 de state membre asigură un salariu minim legal: Belgia, Bulgaria, Spania, Estonia, Grecia, FranŃa, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Cehia şi Marea Britanie. În Luxemburg, salariul minim este fixat la 1.570 de euro, iar în România, la jumătatea anului 2007, salariul minim echivala cu 204 euro, în vreme ce în Bulgaria salariul minim este de 92 de euro lunar. Germania nu are un salariu minim generalizat, chiar dacă în iunie 2007 a încheiat un acord de compromis, care extinde la mai multe sectoare economice aplicabilitatea salariului minim. Acest subiect divizează profund coaliŃia aflată la putere în Germania. Partidul cancelarului Angela Merkel – Creştin-Democrat se opune ferm, estimând că introducerea ar costa

63

locuri de muncă, în timp ce social-democraŃii doresc introducerea salariului minim în economia germană.

"Pentru a răspunde provocărilor secolului al XXI-lea, dreptul muncii trebuie mai degrabă să asigure siguranŃa locului de muncă pe tot parcursul vieŃii, decât să protejeze locurile de muncă din sectorul particular", indica un raport prezentat Parlamentului European, la jumătatea lunii iulie 2007. DeputaŃii europeni au solicitat prin acest raport o politică activă a muncii, care să permită găsirea cu mai mare uşurinŃă a unui loc de muncă şi transferarea dintr-un loc de munca în altul. Raportul, realizat de Jacek Protasiewicz (PPE-DE, PL) se referă la o combinare între flexibilitate şi securitate pe piaŃa muncii, care să permită creşterea productivităŃii şi îmbunătăŃirea calităŃii locurilor de muncă, garantând siguranŃa şi flexibilitatea necesară, ca răspuns la nevoile în schimbare ale pieŃei muncii. Parlamentul cere simplificarea procedurilor administrative pentru firme, în special pentru întreprinderile noi şi cele mici şi mijlocii. "Poverile administrative excesive" îngreunează primirea noilor lucrători, chiar în perioadele de creştere economică. Pentru combaterea exploatării lucrătorilor care nu au acte în regulă, dreptul muncii ar trebui consolidat şi ar trebui acordată prioritate angajărilor legale.

Dreptul muncii în UE trebuie să confirme contractele pe durată nedeterminată ca o regulă generală. Orice altă formă non-standard de contracte (cu durată determinată, temporare, încheiate prin agenŃii de recrutare, recurgerea repetată la servicii independente) ar trebui să considere şi acordarea de sprijin lucrătorilor care trec de la un statut profesional la altul. Contractele de muncă ar trebui să prevadă timp de lucru "suficient de flexibil" pentru ca angajaŃii să fie capabili să găsească un echilibru între perioada petrecută la locul de muncă şi obligaŃiile familiale. Un "timp de lucru flexibil" ar contribui la îmbunătăŃirea situaŃiei locurilor de muncă în Europa. Statele membre ar trebui să revizuiască şi să-şi adapteze sistemele de securitate socială şi să aplice politici active, în vederea revigorării pieŃei muncii. Parlamentul Europeana solicită statelor membre să înlăture restricŃiile în ceea ce priveşte accesul pe piaŃa muncii lor, pentru a asigura îmbunătăŃirea mobilităŃii muncii în cadrul Uniunii.

5.3. Strategia de la Lisabona revizuită Summitul de la Luxemburg, din anul 1997 a propus implementarea unei strategii

europene a locurilor de muncă, strategie care a stabilit obiective adaptate specificului naŃional al statelor componente. Apoi, summitul de la Cardiff, din 1998, a încurajat statele membre să pună în operă reforme structurale pentru a liberaliza capitalurile, serviciile şi pieŃele, pentru a creşte competitivitatea dar şi pentru a realiza o piaŃă a muncii mai flexibilă. În anul 1999, summitul de la Köln introduce dialogul macro-economic dintre partenerii sociali – guvernele statelor membre şi Comisia Europeană. În luna martie 2000, Consiliul european de la Lisabona a formulat o strategie pe zece ani, menită să transforme economia Uniunii Europene în economia cunoaşterii, cea mai dinamică şi competitivă economie a planetei. În fapt, Consiliul european de la Lisabona, desfăşurat în 23-24 martie 2000, a propus şefilor de de state şi de guverne ale celor 15 membri de atunci ai Uniunii Europene, implementarea unei strategii, pentru a face faŃă mondializării şi provocărilor legate de economia bazată pe cunoaştere. Consiliul a stabilit o strategie globală care vizează în principal: pregătirea tranziŃiei către o societate şi o economie bazată pe cunoaştere; accelerarea reformelor structurale pentru întărirea competitivităŃii şi inovării;desăvârşirea pieŃei interne a Uniunii; modernizarea modelului social european prin investiŃii în resursele umane şi luptând contra excluziunii sociale; - întreŃinerea condiŃiilor pentru o evoluŃie sănătoasă a economiei şi de realizare a perspectivelor de creştere favorabilă prin intermediul unor politici

64

macro-economice judicioase; introducerea de mijloace politice care răspund nevoilor atât societăŃii informaŃionale cât şi cercetării-dezvoltării.

În anul 2000, summitul Ńărilor europene membre ale UE în acel moment a aprobat Strategia de la Lisabona ia în considerare aproape toate activităŃile UE în plan economic, social şi de protecŃie a mediului. De atunci, anual, până în2010, în fiecare primăvară, un raport al Comisiei Europene analizează în detaliu stadiul implementării strategiei. Raportul de primavară al Comisiei Europene este singurul document de pe agenda Consiliului European de primăvară, când şefii de stat sau de guvern ai UE evaluează progresele înregistrate în atingerea obiectivelor fixate la Lisabona şi stabileşte priorităŃile viitoare, în vederea atingerii acestor obiective.

Societatea informaŃională şi-a propus, printre altele, prezentarea unui plan de acŃiune global denumit ”eEurope” care are ca obiectiv îmbunătăŃirea accesului la noi tehnologii pentru particulari, administraŃii şi întreprinderi prin racordarea cât mai mare la Internet şi prin stimularea comerŃului electronic. De asemenea, se propune reducerea costurilor utilizării Internetului, generalizarea accesului la Internet şi la resursele multimedia pentru toate şcolile, adoptarea unei legislaŃii pentru comerŃul electronic, pentru moneda electronică şi pentru vânzarea la distanŃă a serviciilor financiare.

La Consiliul desfăşurat la Goteborg în 15-16 iunie 2001, acestor obiective li s-a introdus o nouă dimensiune, cea a mediului. Acestă nouă abordare, în trei dimensiuni, de a examina într-o manieră coordonată consecinŃele economice, sociale şi de mediu şi de a Ńine cont de acestea, reprezintă conceptul de dezvoltare durabilă. ReuniŃí la Bruxelles, la 25-26 martie 2004, şefii de state şi de guverne au dezbătut situaŃia economică, socială şi de mediu a Uniunii europene şi a mijloacelor de a pune în operă şi de a atinge obiectivele Strategiei Lisabona. Pentru atingerea obiectivelor fixate la Lisabona, membrii Consiliului au fixat cinci priorităŃi:

o accelerarea ritmului reformelor; o relansarea creşterii şi dezvoltării; o ameliorarea cantitativă şi calitativă a locurilor de muncă; o crearea de parteneriate; o realizarea unei foi de parcurs pentru a Ńine cont de lărgirea UE.

În primăvara anilor 2005 şi 2006, ca urmare a Rapoartelor Comisiei Europene, aflate pe agenda Consiliilor Europene de primavară respective, şefii de stat sau de guvern ai Ńărilor membre UE au evaluat din nou progresele înregistrate în atingerea obiectivelor stabilite la Lisabona şi au definitivat priorităŃile viitoare, în vederea atingerii acestor obiective. A reieşit cu pregnanŃă modificarea strategiei iniŃiale, în sensul apropierii textului său de realitatea europeană, destul de conservatoare la modificări.

La începutul activităŃii actualei Comisii europene, prezidată de portughezul Jose Manuel Durao Barroso, în 2005, s-a încercat reformularea Strategiei de la Lisabona, cunoscută şi ca Agenda Lisabona, veche de mai bine de 5 ani, prin care UE îşi propunea să dezvolte până în 2010 cea mai competitivă şi mai dinamică economie mondială. Agenda Lisabona reprezintă un nou experiment european prin care se propune crearea a 6 milioane de locuri de muncă, cu apărarea cauzelor nobile ale mediului şi asistenŃei sociale. Ca urmare, vor fi inventariate reperele de acŃiune la nivel naŃional şi comunitar, respectiv noul cadru al Strategiei Lisabona, adoptat în martie 2005 şi Programele NaŃionale de Reformă, iar pe baza analizării contextului economic şi social existent în UE, statele membre vor adopta un set de priorităŃi pentru eficientizarea demersurilor în cele două domenii de interes major pentru dezvoltarea UE, în condiŃiile avansării proceselor de globalizare. Liberalizarea serviciilor este un alt element important al Strategiei Lisabona, gândită pentru a crea o economie europeană mai competitivă.

Socialiştii au catalogat relansarea Agendei Lisabona drept un start dezamăgitor pentru

65

noua echipă de comisari: "Europa are nevoie să se focalizeze pe schimbări realiste, iar acest lucru nu se va face prin imitarea Americii. Nu de această strategie au nevoie milioanele de europeni fără locuri de muncă", a declarat preşedintele Grupului Socialist din Parlamentul european. Cei 200 de europarlamentari socialişti se tem că strategia revizuită a Comisiei neglijează dimensiunea socială şi de mediu a competitivităŃii europene. Agenda Lisabona revizuită sau "Noua Strategie de la Lisabona" nu mai subliniază faptul că economia UE ar trebui să devină până în 2010, cea mai competitivă şi mai dinamică economie pe plan mondial. Probabil, în faŃa unor coloşi economici ca Japonia şi America, susŃinerea unui asemenea ideal nu putea fi catalogat decât ca o utopie.

Strategia Lisabona privind competitivitatea Uniunii Europene, revizuită, ar putea permite, până în 2010, crearea locurilor de muncă anunŃate şi o creştere economică medie, europeană, de aproape 3 la sută pe an. Strategia se bazează pe trei axe vitale:

� "a face din Europa un loc mai atractiv pentru investiŃii şi pentru a munci", prin realizarea unei pieŃe interne în acele domenii unde este loc de "creştere şi angajare";

� "inovarea şi cunoaşterea să fie puse în slujba creşterii economice"; în acest scop trebuie ca 3 la sută din PIB să fie canalizat spre domeniile de cercetare şi dezvoltare;

� "crearea locurilor de muncă"; "tot mai multe persoane să fie atrase pe piaŃa forŃei de munca", prin reducerea şomajului în rândul tinerilor şi prin modernizarea sistemului de protecŃie socială.

Programul actual al Comisiei Europene se concentrează pe acŃiuni de susŃinere a Uniunii

şi statelor membre, pentru creşterea productivităŃii şi crearea de noi locuri de muncă. "Desigur, dezvoltarea nu este un scop în sine. Doar prin intermediul unei creşteri dinamice, susŃinute, Europa poate să asigure standardul de viaŃă şi protecŃie socială, pe care cetăŃenii europeni îl aşteaptă", sublinia Comisarul european pentru concurenŃă, d-na Neelie Kroes, care mai susŃinea faptul că politica concurenŃei este de o importanŃă fundamentală pentru viitorul parteneriatului pentru dezvoltare şi pentru locuri de muncă: "Am creat deja o PiaŃă Unică europeană şi au dispărut multe bariere din calea comerŃului şi dezvoltării. Europenii sunt, pe drept cuvânt, mândri de această realizare unică. Oricum, dacă Europa trebuie să-şi atingă întregul potenŃial pentru dezvoltare, este nevoie să ne asigurăm că PiaŃa Unică oferă un mediu care răsplăteşte acele afaceri ce inovează, investesc în cercetare-dezvoltare şi furnizează produse de mai bună calitate şi la preŃuri mai mici. Acesta este rolul concurenŃei. ConcurenŃa conduce la competitivitate, creştere economică şi productivitate. O politică a concurenŃei, eficientă şi bine condusă, este atât o premisă obligatorie, cât şi un instrument cheie pentru realizarea Agendei Lisabona".

"DeclaraŃia de la Lisabona", larg mediatizată, care proclama transformarea Europei în cea mai competitivă regiune a lumii până în 2010, pare ridicolă în faŃa americanilor, a căror productivitate pare să urce pe noi culmi. America vede Europa ca un continent prea orientat spre interior, uneori într-un mod periculos. În primul său raport anul asupra progreselor spre atingerea obiectivelor Lisabona, actuala Comisie Europeană, condusă de portughezul Jose Durrao Manolo Barroso, a definit în ianuarie 2006, patru domenii prioritare, care necesită măsuri energice. Pe lângă apelurile repetate pentru creşterea investiŃiilor în educaŃie şi cercetare, mai mult sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii, precum şi rate mai mari de ocupare a forŃei de muncă, Comisia a inclus necesitatea definirii unei politici energetice comune în cadrul UE. Propunerea Comisiei de relansare a Agendei Lisabona a stârnit controverse privind cei trei piloni ai procesului: creştere economică şi competitivitate, incluziune socială şi protectia mediului înconjurător.

"Nu vom reuşi să facem Europa cea mai competitivă zonă a lumii până în 2010, dar

66

obiectivul este corect şi toate Ńările UE trebuie să contribuie la el, inclusiv noi", spunea ex-ministrul german de finanŃe, Hans Eichel, pe 7 septembrie 2004, după ce a evaluat ratele de creştere europeană ale momentului. Comentariul lui Eichel venea după o observaŃie similară a Preşedintelui Comisiei europene, Jose Manuel Barroso, care a pus sub semnul întrebării fezabilitatea atingerii obiectivului Lisabona: "Cred că trebuie să facem, cât mai mult posibil, pentru a ne apropia de a acel scop. A fost un scop foarte ambiŃios şi mulŃi îl consideră prea ambiŃios".

La jumătatea lunii septembrie 2005, Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a avertizat Ńările europene că sunt în pericol de a se confrunta cu un declin economic, dacă nu recurg la măsuri de modernizare a propriilor industrii. El a adăugat că Bruxelles-ul va face paşi clari către eliminarea reglementărilor ce impiedică dezvoltarea economică europeană. Semnalul său de alarmă vine după ce FMI şi-a modificat prognozele economice pentru zona euro, afirmând că regiunea are în faŃă un "viitor foarte nesigur", în special datorită creşterii preŃului petrolului. FMI a precizat că economia din zona euro ar putea să rămână în urma celei americane, în ciuda problemelor cu care se confruntă SUA, de pe urma uraganelor ce au afectat rafinariile sale .

Strategia de la Lisabona revizuită are următoarele obiective generale:

� investirea a 3 la sută din PIB în cercetare şi dezvoltare; � mai multă creştere economică durabilă, mai multe locuri de muncă şi de mai

bună calitate; � un mecanism de guvernanŃă, atât la nivel comununitar, cât şi naŃional, în

cadrul unui parteneriat pentru creştere şi întrebuinŃarea forŃei de muncă. Fiecare stat membru se angajează să aplice un program naŃional de reformă pentru 3 ani; acest program va implica instanŃe parlementare, regionale, parteneri sociali şi ai societăŃii civile. UE se angajează ca şi ea să pună în practică un program comunitar paralel cu aceste două obiective stabilite la Lisabona.

Cele trei mari axe ale relansării sunt: - cunoaşterea şi inovarea sunt motoarele creşterii durabile ; - Europa trebuie să devină mai atractivă pentru investiŃii şi muncă ; - trebuie mai multe locuri de muncă pentru a realiza o mai bună coeziune

socială. Cele trei axe se conjugă în zece domenii de acŃiune:

1. realizarea SpaŃiului European de Cercetare (SEE) ; 2. promovarea inovaŃiei sub tote formele sale ; 3. promovarea tehnologiilor şi existenŃa unei reŃele industriale solide ; 4. extinderea societăŃii informaŃiei ; 5. a avea permanent în vedere dimensiunea mediului ; 6. edificarea pieŃei interioare prin transpunerea unitară a directivelor, acordarea

ajutoarelor de stat, o mai bună reglementare a acŃiunilor, accentul pe IMM-uri, realizarea propriu-zisă a pieŃei interioare ;

7. întărirea dimensiunii externe ; respectarea înŃelegerilor OMC de la Doha şi a acordurilor regionaule ;

8. angajarea reformei pieŃei muncii şi a protecŃiei sociale ; 9. a face din SapŃiul European al EducaŃiei Formării o realitate ; 10. a pune dimensiunea socială în serviciul creşterii şi al folosirii resurselor umane.

67

Strategia revizuită cuprinde următoarele acŃiuni de realizat : Pentru antreprenori :

� a le propune reglementarea mai simplă şi a le diminua sarcinile administrative; � a pune în serviciul lor "ghişete unice"; � a lărgi şi facilita accesul lor la capitalul risc, la credite, microcredite şi alte

moduri de finanŃare; � a utiliza importantul potenŃial al reŃelelor de susŃinere reorganizate,

interconectate, mai eficiente pentru IMM-uri, la nivel naŃional şi regional; � a propune noi forme de organizare a muncii, a generaliza tehnologiile

informaŃiei şi comunicării (TIC) în cadrul IMM; � a dezvolta învăŃarea de-a lungul întregii vieŃi.

Pentru inovatori şi cercetători : � diversificarea activităŃilor fondurilor europene de investiŃii în favoarea

finanŃării IMM-urilor inovante; � dezvoltarea mecanismelor de susŃinere a IMM-urilor inovante; � extinderea mijloacelor de finanŃare ale Băncii Europene de InvestiŃii (BEI) la

proiecte ale cercetării şi dezvoltării mai riscante; � raŃionalizarea şi întărirea reŃelelor de susŃinere tehnică a inovaŃiei în

întreprinderi; � dezvoltarea parteneriatelor pentru l'inovaŃie şi a polilor de inovaŃie la nivel

regional şi local; � multiplicarea şi favorizarea apariŃiei de platforme tehnologice; � ameliorarea condiŃiilor de mobilitate şi exerciŃiu profesional a cercetătorilor; � dezvoltarea cercetării integrate între întreprinderi şi universităŃi.

În primăvara anului 2006, două grupuri de reflecŃie, independente, au prezentat o evaluare a progreselor realizare pentru atingerea obiectivelor din Agenda Lisabona. Studiile acestor grupuri nominalizează statele membre UE care au reuşit mai bine, dar şi pe cele codaşe, în îndeplinirea criteriilor de transformare a Europei în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere, până în anul 2010.

Grupul de reflecŃie bruxellez, Bruegel, a prezentat pe 14 martie 2006 un studiu asupra relansării Agendei Lisabona. Pe o scală de la 1 la 12, majoritatea Ńărilor UE au un scor mai mic de 6 în ceea ce priveşte "însuşirea" Agendei Lisabona, adică implicarea parlamentelor naŃionale, a partenerilor sociali şi a societăŃii civile în stabilirea criteriilor programelor naŃionale de reformă. Estonia are cel mai bun nivel de "însuşire" (punctaj de 11 din maximul de 12), urmată cu punctajul de 9, de alte 4 Ńări: Austria, Danemarca, Polonia, Spania. Printre Ńările cu punctaj mic se numără Belgia (3), Germania (2) si Marea Britanie (2). Într-un alt tabel, mai optimist, al performanŃelor în îndeplinirea obiectivelor Lisabona, prezentat pe 20 martie 2006, la Bruxelles, de grupul de reflecŃie londonez Centrul pentru Reformă Europeană (CER), în topul statelor care înregistrează progrese se situează Danemarca, urmată îndeaproape de Suedia şi Austria. Punctaje bune înregistrează şi Marea Britanie, Olanda şi Finlanda, în timp ce Ńările mediteraneene precum Italia, Grecia şi Portugalia au note mai slabe, iar Polonia se situează pe ultimul loc.

68

6. EVALUAREA RESURSELOR UMANE

6.1. Necesitatea unui sistem naŃional de evaluare; 6.2.Concepte pentru evaluarea potenŃialului uman; 6.3. Specificul poporului român

6.1. Necesitatea unui sistem naŃional de evaluare Tot mai pregnant se impune necesitatea unor evaluări a faptelor şi acŃiunilor umane, la

acest nou început de secol şi de mileniu. Tot ceea ce omul a acumulat în activităŃile sale îi aparŃine şi este menit să-i facă viaŃa mai liberă. AvuŃiile naturale, materiale şi spirituale trebuie evaluate, cuantificate şi măsurate pentru a putea fi folosite în beneficiul omului. Conceperea şi aplicarea unui sistem de evaluare permanentă a avuŃiilor unui popor este o activitate extrem de importantă, menită să ilustreze potenŃialul material şi spiritual al acelui popor, aflat în competiŃie cu sine însuşi, dar şi cu celelalte popoare ale continentului şi ale planetei.

MinŃi luminate ale României s-au preocupat de-a lungul timpului, în special în primele decenii ale secolului al XX-lea de cunoaşterea şi evaluarea matricii spirituale a poporului nostru. Întrezărind rolul important şi creator, pe multiple planuri, al indivizilor pentru o naŃiune, aceste minŃi luminate au decelat ansamblul de trăsături de conştiinŃă şi de comportament care se constituie în caracteristicile naŃionale ale poporului român. Într-o ordine cronologică ad-hoc, studiile la care ne referim au încercat să elaboreze o evaluare a potenŃialului material şi uman al României – unele dintre ele adevărate lucrări ştiinŃifice şi metodologice: “Introducere în psihologia poporului român” de Dimitrie Drăghicescu (1907); “Psihologia poporului român” de Constantin Rădulescu-Motru(1910); cercetările publicate în Revista de Igienă Socială de dr. G. Banu între anii 1934-35; “Românismul – catehismul unei noi spiritualităŃi” de Constantin Rădulescu-Motru (1936); “Schimbarea la faŃă a României” de Emil Cioran (1939); studiile diferite publicate de dr. Iuliu HaŃieganu, între anii (1939-44). Iată, de pildă ce susŃinea acesta în revistele vremii, ViaŃa Universitară (Sibiu) şi Timpul (Bucureşti): „Soarta popoarelor a determinat-o totdeauna sufletul lor (...). Discordia, anarhia, dezordinea duc la servitute şi moarte. Diviziunea înseamă(...) sinucidere, unirea înseamnă viaŃă şi victime .... » ; « Capitalul unei Ńări, unei naŃiuni, nu-l dă averea materială, ci, sănătatea cetăŃenilor, pusă în slujba neamului şi a Ńării. Este o sfântă datorie să păstrăm comorile neamului, comori scumpe pe care neamul nostru le-a observat secole de-a rândul. Cele şapte comori trăite în zbuciumate epoci istorice: iubirea de limbă, iubirea de Ńară, iubirea de neam, iubirea de adevăr, iubirea de dreptate, iubirea de libertate au fost şi sunt podoabele casei noastre. Să păstrăm apoi şi să întărim aceste forŃe vii care dau puterea neamului nostru. Numai prin aceste şapte forŃe vii a putut să învingă neamul nostru toate marile pericole.

Emil Cioran, profundul nostru gânditor, postula în lucrarea sa, menŃionată mai sus: „O Ńară nu se naşte şi nu creşte dinafară, ci, din emoŃiile lăuntrice... Rosturile devenirii unei Ńări îşi au atâtea raŃiuni în psihologia poporului respectiv... Un popor devine naŃiune numai când ia un contur istoric original şi îşi impune valorile lui particulare ca valabile universal... O Ńară are valoare numai când devine o problemă pentru alŃii, când numele ei înseamnă atitudine.”

Aceşti iluştri oameni de ştiinŃă români au demonstrat în studiile lor ante, inter şi postbelice asupra trasăturilor poporului român - o realitate, susŃinută la sfârşitul secolului al XX-lea de un program de studii al Băncii Mondiale, realizat sub conducerea lui Ismail Serageldin, fost vicepreşedinte al acesteia: în structura bogăŃiei unei naŃiuni, resursele umane deŃin în medie 60 la sută, capitalurile produse cca 20 la sută şi activele naturale cca 20 la sută. Concluzia simplă

69

este aceea că resursele umane sunt hotărâtoare în dezvoltarea durabilă a unui popor, a unei naŃiuni. De altfel, specialiştii includ în potenŃialul economic al unei Ńări alături de resursele naturale, capitaluri – bunuri şi resursele umane, sub aspect cantitativ, dar mai ales calitativ, potenŃialul creativ al resurselor umane, patrimoniul ştiinŃific şi cultural al poporului respectiv.

ExistenŃa Europei a cunoscut şi cunoaşte realităŃi diferite: de la pax romana şi pax christiana, la monarhiile centralizate şi suflul novator al revoluŃiilor (1642 - Anglia, 1789 - FranŃa, 1848 - întreaga Europă, 1989 – pentru statele din centrul şi estul continentului). Fiecare mare om politic a visat o Europă în funcŃie de interesele puterii politice şi economice pe care o reprezenta. Carol cel Mare, dinastia StuarŃilor, Napoleon, Bismarck, Hitler, Stalin, de Gaulle, Margaret Thatcher, Gorbaciov, Mitterand, Kohl şi mulŃi alŃii, sunt autorii unor concepŃii geo-politice, care stau la baza Europei actuale, care cuprinde şi statele din centrul şi estul continentului, inclusiv România. Europa este mai aproape ca niciodată în istoria sa bimilenară, pe punctul de a realiza uniunea politică a statelor sale componente, visul interbelic al Statelor Unite ale Europei. Pentru aceasta, criteriile de evaluare a potenŃialului material şi uman al popoarelor continentului, precum şi armonizarea politicilor naŃionale în concordanŃă cu cele comunitare sunt de o mare importanŃă. Evaluarea potenŃialului material şi uman implică standarde de comparaŃie, dar şi precizarea sensurilor şi direcŃiei dorite. De regulă, se compară potenŃialul material şi uman cu cel existent în perioadele anterioare, sau cel al altor popoare. Cele mai importante măsuri de evaluare includ măsurători brute ale unor indicatori şi indici de performanŃe, punctaje şi scoruri care urmăresc schimbările structurale. În general se urmăresc intrările şi ieşirile, performanŃa apreciindu-se în termeni efectivi (relaŃia dintre ieşiri şi obiectivele stabilite) şi de eficienŃă (raportul dintre ieşiri şi intrări). Daniela Pasnicu propune următorul model de control al performanŃei într-un sistem static evaluat: a) specificarea obiectivelor sau a standardelor de performanŃă; b) alocarea de resurse pentru atingerea acestor obiective sau standarde de performanŃă; c) măsurarea performanŃelor realizate şi controlul sistemului (efectivitatea şi eficienŃa sa); d) acŃiunea în vederea sporirii potenŃialului material şi uman evaluat.

Statele evoluate ale lumii şi guvernele actuale acŃionează conform acestui model de control al performanŃei. În SUA, de pildă, guvernul a propus o lege a performanŃei şi rezultatelor, care stabileşte standarde cantitative sau calitative de performanŃă, precum şi raportarea anuală a rezultatelor, care se face prin comparaŃia cu aceste standarde. Sistemul propus în lege include monitorizarea performanŃei în condiŃiile în care s-au stabilit indicatorii de performanŃă şi modul de raportare anuală în faŃa Congresului SUA şi poporului american. În efortul de restructurare a instituŃiilor Uniunii Europene (UE) se manifestă preocuparea tot mai accentuată a statelor membre pentru evaluarea performanŃelor tehnice şi umane, pentru inovare, educaŃie şi instruire. “Cartea verde privind inovarea”(1995) şi “Cartea albă privind educaŃia şi instruirea”(1995), două din documentele comunitare de bază în acest sens, susŃin că sistemele de educaŃie şi instruire ale UE sunt puŃin adaptate nevoilor unei lumi în schimbare permanentă. InstituŃiile de educare şi instruire vest-europene au tot mai mari dificultăŃi în a se adresa unui număr şi unei diversităŃi tot mai mari de grupuri Ńintă care le solicită. Unul dintre motivele acestei situaŃii este o severă lipsă de flexibilitate în structurile instituŃiilor vest-europene şi în abordarea de către acestea a problematicii evaluării potenŃialului material şi uman.

Sistemele de evaluare tind să pună accentul pe măsurătorile brute şi nu pe efectele structurale ale schimbărilor produse. Schimbările profunde din societatea informaŃională, noile oportunităŃi din economie, natură şi societate, cer ca fiecare individ să facă un efort de adaptare prin combinarea elementelor de know-how obŃinute din alte surse. Obiectivele la nivel european sunt în acest sens următoarele: încurajarea oamenilor să dobândească îndemânări noi (Proiectul transeuropean pentru acreditare şi know-how); apropierea şcolilor de organizaŃiile de afaceri

70

(Programele Erasmus şi Leonardo); efectuarea unor evaluări structurale cu decelarea transformărilor care se vor produce în timp şi spaŃiu (Programele Phare şi Phare Lien). Din această perspectivă şi în România este necesară, pe fondul unei înalte stabilităŃi economice şi sociale, evaluarea avuŃiei naŃionale, materiale şi spirituale existente, a potenŃialităŃilor acesteia pentru dezvoltarea Ńării, precum şi armonizarea standardelor de evaluare şi a politicilor naŃionale cu cele ale Uniunii Europene, în vederea interoperabilităŃii lor.

Comisia Europeană a propus, la rândul ei, un instrument de evaluare şi comparare a performanŃelor statelor europene în ceea ce priveşte inovarea. Acesta este European Inovation Scoreboard (EIS); EIS a fost realizat în cadrul Strategiei de la Lisabona. Raportul “EIS 2005” include indicatori şi trenduri pentru toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, la care se adaugă Turcia, Islanda, Norvegia, ElveŃia, SUA şi Japonia.

În cadrul EIS, Summary Innovation Index 2005 (SII) reprezintă principalul indicator compozit care cuantifică nivelul de performanŃă în inovare al statelor analizate. Valorile acestuia sunt cuprinse în intervalul 0–1, valoarea zero atribuindu-se celor mai slabi performeri, iar 1 celor mai buni performeri. SII este format din cinci grupe principale de indicatori, ce fac referire la:

1. motoarele creşterii capacităŃii de inovare: ponderea tinerilor cu studii superioare în populaŃia cu aceeaşi grupă de vârstă, rata formării profesionale permanente, accesul la reŃele informatice, gradul de completitudine a studiilor în cazul tinerilor;

2. crearea de know-how: cheltuieli publice şi private cu CDI, ponderea produselor medium şi high tech în producŃie, ponderea firmelor beneficiare de subvenŃii pentru inovare, ponderea cheltuielilor universitare cu CDI suportate de mediul de afaceri;

3. corelarea dintre inovare şi spirirul antreprenorial: ponderea IMM-urilor inovative în totalul IMM, ponderea cheltuielilor cu CDI în volumul total al cifrei de afaceri, ponderea capitalului nou format în PIB;

4. implementarea rezultatelor procesului de cercetare-inovare: ponderea populaŃiei angajată în sectorul serviciilor high tech, ponderea exporturilor de produse high tech în totalul exporturilor, ponderea vânzărilor de produse nou lansate în totalul cifrei de afaceri;

5. proprietatea intelectuală: număr de patente EPO şi USPTO la 1 milion de locuitori, numărul de mărci noi la un milion de locuitori.

În 2005, European Inovation Scoreboard a împărŃit clasamentul european al SII, corelat

cu rata medie de creştere a indicatorului inovării, în 4 grupe principale: 1. foarte buni performeri: ElveŃia, Finlanda, Suedia, Danemarca, Germania; 2. performanŃă medie: FranŃa, Luxemburg, Irlanda, Marea Britanie, Olanda, Belgia,

Austria, Norvegia, Italia; 3. diminuări de decalaje: Ungaria, Portugalia, Cehia, Lituania, Letonia, Grecia,

Cipru şi Malta; 4. accentuări de decalaje: Estonia, Spania, Bulgaria, Polonia, Slovacia, România,

Turcia.

Pentru grupele de state care îşi reduc decalajele de performanŃă în inovare faŃă de media UE şi pentru cele la care acest decalaj se accentuează, EIS estimează că vor fi necesare 10, până la 50 de ani de progres continuu pentru a se atinge media UE. În ceea ce priveşte diferenŃele dintre statele europene şi SUA sau Japonia, decalajele par a fi aproape insurmontabile.

71

Pentru România, EIS nu a putut calcula cu exactitate câŃi ani vor fi necesari pentru a atinge convergenŃa în capacitatea de inovare, deoarece înregistrează evoluŃii negative, dar cu siguranŃă vor mai trece cel puŃin 50 de ani. România se clasează pe locul 32 din 33 de state evaluate: scorul său mediu este de 0,16 puncte în anul 2005, cu o modificare neglijabilă negativă faŃă de anul precedent. SII pentru România reprezintă 38 la sută din media europeană. TendinŃa estimată arată o înrăutăŃire cu 0,2 puncte a valorii indicatorului.

Cele mai puternice influenŃe negative asupra evaluării capacităŃii României de inovare au avut-o indicatorii referitori la: drepturile de proprietate intelectuală, formarea profesională permamentă, ponderea capitalului nou în PIB, cheltuielile publice şi private cu CDI, suvenŃiile publice pentru inovare, exporturile de produse high tech şi ponderea cheltuielilor cu TCI în PIB.

Cele mai puternice influenŃe pozitive asupra valorii indicelui SII au avut-o: ponderea IMM-urilor care au schimbări în procesul de producŃie, nivelul vânzărilor de produse nou lansate pe piaŃa românească, nivelul de educaŃie a tinerilor.

Valorile ridicate – aproape de media europeană – ale indicatorilor motoarelor creşterii capacităŃii de inovare se datorează în primul rând dublării numărului de absolvenŃi de studii tehnice şi economice din 1998 până în 2003. În ceea ce priveşte ponderea populaŃiei cu studii superioare în totalul populaŃiei, aceasta a cunoscut o uşoară descreştere, în principal datorită fluxurilor migratorii. O înrăutăŃire îngrijorătoare se constată în ceea ce priveşte procentul de tineri care îşi termină studiile.

Din punct de vedere al gradului de inovare, compoziŃia mediului român de afaceri este următoarea, conform EIS: 83 la sută dintre firme sunt non-inovative, 3 la sută dintre firme sunt inovatori-strategici, 8 la sută sunt inovatori intermitenŃi, 4 la sută dintre firme adoptă tehnologii pe care le prelucrează ca noi tehnologii şi 2 la sută dintre firme care implementează noi tehnologii. EIS nu are informaŃii cu privire la gradul de inovare a guvernării sau la cererea internă de inovare. PriorităŃile României în următoarea perioadă, în ceea ce priveşte îmbunătăŃirea activităŃii de inovare sunt: crearea unui sistem naŃional de inovare şi îmbunătăŃirea condiŃiilor de creare şi difuzare de noi tehnologii. O altă prioritate ar trebui să fie dezvoltarea unui program naŃional de formare profesională permanentă, corelat cu nevoile mediului de afaceri în ceea ce priveşte competenŃele resurselor umane. Este indicată o creştere a ponderii cheltuielilor cu CDI în PIB, iar în domeniul privat, este necesar să crească numărul firmelor angajate în proiecte inovative. În Ńara noastră, gradul scăzut de inovare reflectă foarte bine şi nivelul scăzut al PIB/loc.

6.2.Concepte pentru evaluarea potenŃialului uman PotenŃialul material şi uman cuprinde totalitatea valorilor materiale şi spirituale care au

fost create în decursul timpului şi aparŃin poporului român. Într-o măsură, potenŃialul material şi uman se identifică în spaŃiul geografic locuit de poporul român cu avuŃia naŃională definită ca stoc de bunuri materiale şi spirituale, existente la un moment dat, într-o anumită Ńară. În structura avuŃiei naŃionale se includ: resursele umane; resursele naturale; resursele materiale acumulate (capitalurile fixe); capitalurile circulante; investiŃiile neterminate; patrimoniul cultural; potenŃialul creativ (sub forma stocului de: cunoştinŃe ştiinŃifice, învăŃământ, informaŃii). Volumul, calitatea şi ponderea elementelor avuŃiei naŃionale evidenŃiază nivelul general al dezvoltării economice. Apreciem că totalitatea elementelor avuŃiei naŃionale intrate sau care pot fi atrase în circuitul economic, în calitate de factori de producŃie, constituie potenŃialul economic al

72

unei Ńări. Componentele avuŃiei naŃionale sunt: poporul numeros şi sănătos, dovada cea mai clară că politicile aplicate sunt bune; partea materială a avuŃiei naŃionale, obiect al proprietăŃii oamenilor şi instituŃiilor; ideile şi spiritul oamenilor, “aurul cenuşiu” al naŃiunii. În scrierile sale, Iuliu HaŃieganu sublinia: “Cea mai mare comoară a unui stat este capitalul său biologic uman. Acest capital se compune din energiile fizice, morale şi intelectuale ale cetăŃenilor. De cultivarea şi valorificarea acestor energii va depinde viitorul statului” (în “EducaŃia fizică la sate”, Biblioteca ASTRA, Cluj, 1939). Acelaşi mare intelectual patriot continua: “În vremuri critice, soarta neamului depinde de capacitatea conducătorilor, de valoarea armatei, de puterea Ńăranilor şi muncitorilor, de inima femeii, dar, mai ales, de conştiinŃa şi disciplina tineretului. Acestea sunt puterile care fac ca naŃiunea să fie invicibilă (în “ViaŃa Universitară”, Sibiu, 1941).

Patrimoniul cultural naŃional cuprinde în accepŃiunea profesorului dr. Aurelian Bondrea, pe lângă totalitatea bunurilor culturale şi inteligenŃa, adică potenŃialul creator sau de creaŃie al unei naŃiuni. Patrimoniul cultural naŃional reprezintă un drept colectiv, o formă perenă de proprietate comună a întregului popor, dreptul naŃiunii asupra patrimoniului său neputând fi anulat de nici o forŃă şi de nici o lege. Folclorul, mitologia, religia, literatura şi artele fac parte din patrimoniul cultural naŃional.

Cultura naŃională reprezintă conform definiŃiei propuse de cercetătorii clujeni, Doina şi Alexandru Catană, ansamblul valorilor spirituale de care dispune o naŃiune aflată pe un anumit prag al dezvoltării ei istorice şi care o diferenŃiază, relativ, de celelalte naŃiuni. Ea este conştiinŃa de sine a unei naŃiuni.

Din aceste puncte de vedere se mai pot desprinde aşa-numitele caracteristici naŃionale considerate ca ansamblu de trăsături de conştiinŃăşi de comportament ale unei comunităŃi etnice naŃionale, în care se exprimă particularităŃile istorice, economice, social-politice, geografice, etnologice, culturale ale vieŃii şi dezvoltării unei naŃiuni în raport cu alte naŃiuni sau naŃionalităŃi. W. Wundt înŃelegea prin caracteristicile naŃionale – sufletul naŃiunii respective, adică, anumite particularităŃi ale modului de viaŃă şi comportamente relativ comune, decurgând din condiŃiile obiective specifice ale vieŃii fiecărei comunităŃi naŃionale.

6.3. Specificul poporului român

În perioade diferite ale primei jumătăŃi a secolului al XX-lea, premergătoare fiecare în parte celor două mari conflagraŃii mondiale, iluştri gânditori români au prezentat elementele caracteristice ale poporului român. Prima anchetă sociologică pe bază de chestionar, pe tema trăsăturilor culturale ale poporului român, a fost realizată chiar în primul an al secolului al XX-lea.

În 1907, sociologul Dumitru Drăghicescu tipărea la Librăria Lem Alcalay din Bucureşti fenomenala lucrare, „Din psihologia poporului român”, reeditată în ultimul deceniu al secolului trecut, în care înfăŃişează condiŃiile generale ale psihologiei popoarelor (cap. I), precum şi elementele psihologiei poporului român (cap. al II-lea). O documentată şi argumentată incursiune istorică înfăŃişează condiŃiile sociale şi istorice ale primei noastre formări etnice (cap. al III-lea), apoi sufletul românesc, condiŃiile sale istorice şi sociale până la înfiinŃarea Principatelor (cap. al IV-lea). O analiză atentă este facută spiritului românesc după întemeierea Principatelor (cap. al V-lea), urmărilor căderii Ńărilor române sub turci (cap. al VI-lea), precum şi infleunŃei orientale, în general şi greceşti, în special, asupra sufletului românilor (cap. al VII-lea şi al VIII-lea). Fin observator al realităŃii, D. Drăghicescu studiază înrâurirea factorilor fizici (climă, poziŃie geografică), a culturii şi religiei, precum şi reformele instituŃiilor româneşti asupra psihologiei poporului nostru (cap. al IX-lea - al XI-lea).

73

În ultimul capitol al monumentalei lucrări sunt analizate însuşirile sufleteşti primordiale ale poporului români: 1) „suntem neisprăviŃi geograficeşte şi istoriceşte, suntem nevârstnici din punct de vedere social”; 2) „o a doua trăsătură mai pronunŃată şi mai caracteristicăa istoriei noastre, şi care se răsfrânge foarte simŃitor în natura sufletului nostru etnic este pasivitatea, rezistenŃa defensivă, resemnată, supusă, înfrântă, lipsa de energie ofensivă”; 3) „modestia cuminŃită”, „înŃelepciunea resemnată”, „care caută să înlăture pericolele prevenindu-le”... „Într-un cuvânt, prudenŃa dincolo de margine, calculul urmărilor, răbdarea, îngăduinŃa şi modestia timidă, cuminŃenia sunt însuşiri pe care împrejurările istorice” le-au impus; 4) „timiditatea, paraliza voinŃei, frica, lipsa de curaj, în general au stăpânit şi mai stapânesc încă sufletul românilor”; 5) „nota cea mai dominantă din sufletul nostru etnic... este neprevederea, nepăsarea care fac ca aproape toate lucrurile la noi sunt provizorii şi efemere”; 6) incoerenŃa şi slăbiciunea voinŃei, lipsa de disciplinăşi de metodă în acŃiuni, lipsa continuităŃii în sforŃări”; 7) „un fel de pornire de libertate”; 8) „inteligenŃa bogatăşi superioară”, „mentalitatea”, „spiritul viu prea bine dotat şi împodobit”, „fineŃea, vioiciunea spiritului, uşurinŃa înŃelegerii lucrurilor”, 9) „înfăŃişarea plăcută, care nu este totdeauna lipsităde un anume gen de frumuseŃe”. În final, Dumitru Drăghicescu se alătură opiniei lui Gustave le Cler, care a făcut parte din misiunea militară franceză trimisăde împăratul Napoleon al III-lea, în Principatele Unite, în anul 1860 şi „rezumă admirabil temperamentul, firea şi psihologia românilor în aceste cuvinte: “rasa este occidentală, căci aminteşte în privinŃa limbii şi fizionomiei pe italieni şi spanioli; obiceiurile ei sunt orientale”. Concluzia sociologului român este însă vizionară: „Sub îmboldirea unor astfel de profesori de energie naŃională, voinŃa şi munca românilor vor lua un avânt măreŃ şi ar putea ajunge odată ceea ce sunt azi voinŃa şi munca englezilor.(...) Acest suflet nou, inspiraŃia şi avântul original, ce CarpaŃii vor oferi cândva lumii, vor fi desigur mentalitatea românească, cu calităŃile ei politice turnate şi desăvârşite în opere originale şi caracteristice, de o valoare universală.”

În 1936, Constantin Rădulescu-Motru publica la Editura FundaŃia pentru Literatură şi Artă Regele Carol al II-lea, studiul de o profunzime şi creativitate remarcabile, “Românismul – catehismul unei noi spiritualităŃi”, reeditat şi acesta nu de mult. În introducere sunt analizate semnele unei noi spiritualităŃi europene şi contribuŃia ştiinŃei la noua spiritualitate. Europa este considerată „continentul diletantismului spiritual.” Partea I a lucrării analizează naşterea spirituală a secolului nostru, iar partea a II-a – “românismul” care „nu este totalitatea numerică a românilor ..., el este porunca zilei de mâine, după logica vieŃii istorice a poporului românesc.” C. Rădulescu-Motru defineşte românismul ca esenŃăa spiritualităŃii româneşti, într-un studiu comparativ cu tot ce a creat mai valoros spiritualitatea europeană şi universală:

– Popoarele cu cele mai puternice caractere sunt cele mai bine înarmate pentru viitor (...) Tineretul formează obiectul unei atenŃii speciale fiindcă numai prin educaŃia tineretului se pot asigura caracterele de care va fi nevoie mâine;

– Suntem români: să avem curajul să ne cunoaştem ce suntem şi să ne prezentăm lumii aşa cum suntem;

– Găsesc că nu este popor pe lume mai inteligent, mai artist, mai religios, mai curajos, mai muncitor, ca cel românesc;

– De ce depinde viitorul unui popor? De calitatea dispoziŃiilor sale sufleteşti şi trupeşti în primul rând. (...) pentru caracterizarea sufletului unui popor se recurge, în primul rând la interpretarea operelor pe care oamenii lui de vocaŃie le-au înfăptuit. Atât preŃuieşte un popor, cât preŃuiesc oamenii săi de vocaŃie.

Defectele atribuite poporului român – susŃine C. Rădulescu-Motru – vin din lipsa de educaŃie a însuşirilor lui naturale. „Brav, fără să fie războinic, răbdător la muncă, fără să fie un

74

profesionist al muncii, inteligent, fără reuşită în viaŃa practică, gata la sacrificii în politică, dar fără să contribuie prin aceasta la consolidarea statutului său politic, acestea sunt în puŃine cuvinte consecinŃele care decurg din lipsa de educaŃie a însuşirilor românului.” În aceste condiŃii, concluzia finală se degajăde la sine: „Românismul este şcoala energiei româneşti. Prin aceasta înŃelegem că este spiritualitatea chemată să ne dea încredere în viitorul neamului. Am avut începuturi de organizare politică şi culturală care pe orice popor l-ar cinsti. şi avem încă destulă vitalitate pentru a înfrunta cu succes o perioadă de renaştere.”

În conferinŃa rostită în primăvara anului 1937, într-un ciclu organizat la FundaŃia Universitară din Bucureşti, Mircea Vulcănescu nota: “A fi român înseamnă a fi om într-un anumit fel. Ca atare, noŃiunea de român nu este o noŃiune alterabilă... Românitatea e o caracteristică spirituală imuabilă. Ce poŃi face este s-o recunoşti, s-o identifici, să i te subordonezi sau s-o înlături. Într-o altă conferinŃă, rostită la 10 ianuarie 1943, la Ateneul Român din Bucureşti, M. Vulcănescu elabora o schiŃă fenomenologică asupra “Dimensiunii româneşti a existenŃei”, subliniind: „Tăria spirituală a unui neam se măsoară după gradul în care e în stare să impună altora perspectiva lui proprie a existenŃei, e în stare să dezagrege pe a altora, s-o dezarticuleze, să-i pună în evidenŃă lipsurile şi, cu voie sau fără nevoie, să facă pe străin să încline spre chipul lui de a lua atitudine. Asta înseamnă cucerire spirituală”.

În 1939, dând parcă un „complement negativ” al acestei superbe “Dimensiuni...”, Emil Cioran postula în “Schimbarea la faŃă a României”:

- DeficienŃele actuale ale poporului român nu sunt produsul Istoriei sale, ci, Istoria aceasta este produsul unor deficienŃe psihologice structurale. Particularitatea condiŃiilor istorice şi gravitatea lor au adâncit numai dispoziŃiile iniŃiale şi au scos la luminăan-istoria noastră. Timpurile „vitrege” prin care am trecut au fost astfel, fiindcă n-am fost destul de tari şi de capabili să le înfrângem. Dacă în noi ar fi fost o pornire de a ne individualiza şi de a ne afirma categoric în lume, am fi învins vitregia vremurilor demult, aşa cum au făcut toate popoarele mari ca destin, iar nu ca număr. Un popor contează prin număr, dar mult mai mult prin forŃa lui agresivă. (...)

- Singurul altar în faŃa căruia s-a închinat omenirea este forŃa. şi noi ne-am închinat în faŃa acestui altar, dar numai pentru a ne umili şi a preamări forŃa altora.

- Românii au fost întotdeauna prea călduŃi. Urând extremele şi soluŃiile tari, ei n-au prezentat în faŃa cursului lucrurilor reacŃiunea caracterizată a unei individualităŃi, ci au dat ocol evenimentelor încât toate s-au făcut peste ei. Echilibrul nostru n-a fost expresia unei armonii, ci a unei deficienŃe...

- Plaga seculară a României a fost scepticismul. Este într-adevăr surprinzător cum la un popor întârziat a putut să apară un fenomen caracteristic declinurilor, saturaŃiei sau oboselii culturilor...

- Multe popoare au făcut haz de propria lor condiŃie, autonomia nu lipseşte la nici un popor chinuit şi oprimat. Este cu toate acestea rar ca autocunoaşterea să meargă mână în mână cu autodispreŃul aşa cum se întâmplă excesiv de des cu românii.

- Ortodoxia noastră este cirumstanŃială, atenuată şi neprimejdioasă. Stilul nostru religios este labil şi gelatinos. Neavând nimic iruptiv, el nu mai poate constitui o intervenŃie în destinul nostru... Creştinismul nostru e pastoral şi, într-un anumit sens, neistoric. El se desfăşoară, ce e drept, pe un plan colectiv, dar nu stimuleazăşi nu determină un sens ascendent al comunităŃii.

- Suntem un popor prea bun, prea cumsecade şi prea aşezat. Salvarea României sunt virtualităŃile şi posibilităŃile ei ascunse.

- România se va salva de la această mizerie, ea însă nu va putea scăpa niciodată de

75

echivocul culturilor intermediare, ci va rămâne indecisă la zona de mijloc între culturile mari şi cele mici.

- Spirala istorică a României se va înălŃa până acolo unde se pune problema raporturilor noastre cu lumea. Până acum am fost reptile: de aici încolo ne vom ridica în faŃa lumii, pentru a se şti că nu numai România este în lume, ci şi lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei Ńări, de nu vom pune febrăşi pasiune de sfârşit în începuturile noastre, suntem pierduŃi şi nu ne mai ramâne decât să ne recâştigăm umbrele trecutului nostru.

Semnalăm şi alte investigări ale spiritualităŃii româneşti în epocă, la fel de interesante şi

actuale prin concluziile lor: Nicolae Iorga – “Originea, firea şi destinul neamului românesc”, în Enciclopedia României, I, Bucureşti, 1938; Ovidiu Papadima – “O viziune românească asupra lumii”, Bucureşti, 1941 sau mai aproape de anii noştri: Constantin Noica – “Sentimentul românesc al fiinŃei”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1978, din care am extras următoarea frază: “ViaŃa noastră spirituală a fost întru realitatea cuprinzătoare şi plină de înŃelesuri a Maicii firi, dându-ne acel sentiment al realului concret despre care vorbesc toŃi cei ce cunosc sufletul românesc”; Dumitru Stăniloaie – “Buna cuviinŃă, formă a nobleŃei. Gânduri despre firea românească”, 1986.

În 1994, prof.univ.dr. Septimiu Chelcea publică studiul “Reprezentarea socială a identităŃii naŃionale a românilor”, conform căruia principalele calităŃi, respectiv defecte psihomorale autoatribuite românilor sunt: 1. Cinstea 1. Credulitatea 2. Hărnicia 2. Delăsarea 3. InteligenŃa 3. Dezbinarea 4. Munca 4. HoŃia 5. Omenia 5. InfluenŃabilitatea 6. Ospitalitatea 6. Laşitatea 7. Patriotismul 7. Lenea 8. Prietenia 8. Necinstea 9. Răbdarea 9. ToleranŃa

În octombrie 1996, Doina şi Alexandru Catană, doi reputaŃi cercetători clujeni au publicat rezultatele studiului lorreferitor la “Matricea culturală a românilor din perspectiva managementului modern” – o scurtă încercare de „audit” al valorilor culturale româneşti şi al relevanŃei lor pentru „cross cultural management”, sintagma care relevă intersecŃiile culturale ale firmelor, în special ale corporaŃiilor internaŃionale, în condiŃiile mondializării reale a afacerilor şi a pieŃei. Analizând 22 lucrări sociologice autohtone, elaborate între 1900 şi 1984, cei doi imaginează o matrice culturală a românilor, care posedă următoarele „caracteristici culturale esenŃiale pozitive”:

- bunătatea, religiozitatea, dragostea pentru frumos; - geniul momentului şi imediatului; - progresul – ca rezultat al urcărilor şi coborârilor; - sentimentul destinului, trăit ca o alternare a urcărilor şi coborârilor, a

certitudinii şi incertitudinii; - ezitarea, răbdarea, espectativa, resemnarea, puterea de a suferi, fatalismul,

lupta la disperare, eroismul;

76

- asimilarea rapidă şi creatoare a influenŃelor străine; - inteligenŃa, adaptabilitatea, spiritul practic, spiritul tranzacŃiei, melancolia

(„dorul”), „umorul la necaz”; - simŃul măsurii şi oroarea faŃăde exces; - omenia, ospitalitatea, prietenia, toleranŃa până la indiferenŃă; - anonimatul, modestia, blândeŃea; - luciditatea, înŃelepciunea transparenŃei.

Din matricea culturalăa poporului român nu lipsesc nici trăsăturile negative:

- pasivitatea; - timiditatea; - nepăsarea; - indisciplina; - lipsa de perseverenŃă; - lipsa de curaj; - temporizarea; - munca în asalt; - autodispreŃul.

Pentru a diminua subiectivitatea, Doina şi Alexandru Catană reproduc un scurt inventar al

caracteristicilor românilor în opinia străinilor, prelucrat după lucrarea marelui savant Nicolae Iorga, “Istoria românilor prin călătorii”, vol. I-IV, Bucureşti, Editura Casa şcoalelor, 1928:

1. adaptabilitatea; 2. bunătatea; 3. farmecul românesc; 4. inteligenŃa; 5. îndemânarea; 6. lenevia; 7. lirismul; 8. marea putere de rezistenŃă; 9. ospitalitatea; 10. răbdarea; 11. religiozitatea; 12. respectul faŃăde străini; 13. respectul pentru tradiŃie; 14. sinceritatea; 15. toleranŃa; 16. vitalitatea şi frumuseŃea fizică; 17. vitejia.

Aplicând modelul lui G. Hofstede despre diferenŃele culturale în management, cercetătorii clujeni au reŃinut următoarele aprecieri generale în legătură cu românii, din analiza răspunsurilor la chestionare aplicate numai studenŃilor aflaŃi în ultimul an de învăŃământ universitar şi având vârsta cuprinsă între 23-25 ani (deci eşantionul ales nu este reprezentativ):

- majoritatea subiecŃilor apreciază că bogăŃia şi puterea duc la individualism; - motivaŃia muncii vizează o combinaŃie de interese personale şi de grup; - individualismul românilor este mai pronunŃat decât al grecilor şi turcilor şi apropiat de

cel al austriecilor şi evreilor;

77

- toleranŃa faŃă de inegalitate este apreciabilă, în schimb acceptă timpul aşa cum este; - inegalitatea veniturilor este înŃeleasă, dar nu în marje exagerate.

Concluziile studiului extrem de interesant întreprins de Doina şi Alexandru Catană relevă

pe plan managerial următoarele:

- Perspectiva organizaŃiei: românii au un fel de obsesie a incertitudinii: Managerii nu agrează riscul şi acŃionează pe termen scurt, sunt interesaŃi de ce trebuie făcut aici şi acum. ŞedinŃele la români sunt lungi şi se încheie de regulă, fără decizii. Munca în asalt este o caracteristică a românilor.

- Atitudinea faŃă de progres: românii iubesc stabilitatea pentru care sunt capabil de

orice. Managerii amână deciziile, tergiverseză acŃiunile, sunt conservatori şi nu se implică în schimbare, ocolesc extremele şi sunt eficienŃi în acŃiuni de continuitate şi nu de schimbare. Românii nu sunt agresivi, deşi progresul presupune agresivitate.

- Atitudinea faŃă de muncă: românii nu apreciază foarte mult banii şi bunurile.

Muncitorul român nu este destul de perspeverent în munca sa. Managerii sunt foarte inteligenŃi şi abili în ocolirea pericolelor şi greutăŃilor. În grupuri formale românul este destul de pasiv, dar în cele informale devine foarte activ.

- Atitudinea faŃăde religie: românii sunt singurul popor latin de religie ortodoxă.

Ortodoxia românilor este blândă, neagresivă, egalitaristă, tolerantă. Emil Cioran spunea că „românii se odihnesc în ortodoxie.” Ortodoxia explică multe dintre trăsăturile pozitive şi negative ale românilor.

Privind comparativ aceste lucrări şi studii de referinŃă pentru caracterizarea specificului

psihologic al poporului nostru, putem concluziona că: - poporul român face parte din marea familie a popoarelor Europei şi popoarelor lumii; - vremuri vitrege i-au dat poporului român şi reprezentanŃilor acestuia anumite trăsături

de caracter negative, care însă nu sunt precumpănitoare; - firea românului este pozitivă, constructivă şi creativă. Geniul tehnic anonim al

poporului nostru s-a afirmat în domeniul: � construcŃiilor - vestitul zid dacic, numit şi preluat de romani ca „murus

dacicus”; � prelucrării metalelor – primul furnal european, săpat în stâncă, datând

din secolul al IX-lea şi descoperit de Ghelar; � mineritului (vagonetul de la Brad din secolul al XIV-lea, cel dintâi

vehicul pe şine din istoria tehnicii); � albastrul de VoroneŃ – culoarea faimoasă care se menŃine vie până în

zilele noastre, de peste cinci secole sau moara cu roată cu făcaie – precursoare ancestrală a turbinei moderne Pelton.

Prin reprezentanŃii săi luminaŃi, poporul român a deschis noi orizonturi în ştiinŃe (cităm

numai câteva exemple reprezentantive): - primul motor termic reactiv destinat aviaŃiei şi aeronauticii aparŃine lui Alexandru

Ciurcu (1854-1922);

78

- prima decolare cu mijloace proprii de bord; primul zbor realizat cu un aparat mai greu decât aerul; primul avion cu roŃi pneumatice, primul zbor cu o singură elice tractivă, primele aripi pliante, toate aparŃin lui Traian Vuia (1872-1950), cel care, la 17 august 1903, îşi breveta „aeroplanul automobil”;

- primul avion cu reacŃie, creat de Henri Coandă (1886-1972) cel care a explicat încă din 1934, prin efectul care-i poartă numele, principiile zborului „aerodinelor lenticulare” (mult controversatele farfurii zburătoare). Acest nou tip de propulsie a corpurilor în spaŃiu avea să producă ulterior o revoluŃie colosală în domeniul aviaŃiei, Coandă fiind solicitat după 1945 de ForŃele Aeriene ale SUA să lucreze la experimentarea unor noi tehnici de zbor;

- primele rachete multiple cu trei trepte de aprindere experimentate la Sibiu, la jumătatea secolului al XVI-lea, de către Conrad Haas şi Ioan Românul (Johann der Walache);

- Hermann Oberth – „fondator al astronauticii moderne” a explicat prin efectul care-i poartă numele, arderea în camerele specifice ale rachetelor; a fost, de asemenea, unul dintre primii experimentatori de motoare rachetă cu propergol lichid pentru răcire;

- primul avion cu aripă, bază şi profiluri aerodinamice specifice, descoperite de Elie Carafoli;

- prima rafinare a ŃiŃeiului având cu dizolvant selectiv dioxidul de sulf lichid prin procedeul Lazăr Edeleanu (1862-1941);

- inventarea procedeului de fabricare a franceinelor, o familie de coloranŃi fără azot, cu mare stabilitate la lumină, de către Constantin Istrati (1850-1918), fondatorul şcolii de chimie de la Bucureşti;

- inventarea unei noi discipline ştiinŃifice – sonicitatea, care explică transmiterea energiei prin vibraŃii, de către George(Gogu) Constantinescu (1881-1965);

- calcularea de către Ştefan Procopiu (1890-1972) încă din 1913, înaintea lui Niels Bohr cu un an, a momentului magnetic al electronului („magnetonul teoretic”), iar în 1924 descoperirea “fenomenului Procopiu”- depolarizarea longitudinală a luminii de către soluŃii coloidale şi suspensii de microcristale şi apoi, în 1930, a efectului care-i poartă numele (din 1951) – discontinuitatea magnetizării unui fir feromagnetic străbătut de un curent alternativ;

- descoperirea insulinei de către Nicolae C. Paulescu, cu 6 luni înaintea canadienilor Bantig şi McLeod;

- dezvoltarea teoriei câmpului mezonic vectorial, în 1935, de către fizicianul Alexandru Proca (1897-1955), independent de japonezul H. Yukava, înaintea fizicianului francez Louis de Broglie şi cu 25 de ani mai devreme decât descoperirea experimentală a particulei în cauză (mezonul);

- fizicianul Horia Hulubei (1896-1972) a elaborat metoda difracŃiei razelor X în cristale curbe, obŃinând pentru prima dată spectre de raze X în gaze;

- prima transmisie telefonică simultană, realizată de către Augustin Maior (1882-1963), în 1907;

- în chimie, au intrat în limbajul ştiinŃific consacrat: constanta Longinescu, pentru determinarea greutăŃii moleculare, stabilită de chimistul Gheorghe Longinescu (1869-1939); reactivul Spacu sau mercaptobenztiazolul, folosit în diverse reacŃii în chimia anorganică de către Gheorghe Spacu (1883-1955); reacŃia NeniŃescu (acilarea reducătoare a olefinelor şi acilarea alcanilor şi cicloalcanilor), hidrocarbura NeniŃescu (primul izomer de valenŃă al anulenei) şi sintezele NeniŃescu (în domeniul chimiei

79

indolului), creaŃii ale chimistului Costin NeniŃescu (1902-1970).

În afara acestor contribuŃii româneşti de pionerat în domeniul ştiinŃei şi tehnicii, reprezentanŃii poporului român au strălucit în toate domeniile vieŃii materiale şi spirituale: economie, sociologie, drept, filosofie, istorie, politică, diplomaŃie, arte, cultură în general etc.

O concluzie logică se impune: pentru numărul relativ mic al populaŃiei sale, de-a lungul secolelor, poporul român s-a înscris la loc de frunte în galeria universală a ştiinŃelor şi artelor, cu idei originale, novatoare, creatoare, îndrăzneŃe, unice, care au împins mai departe cunoaşterea umană pe noi trepte de progres şi civilizaŃie. Chiar dacă au trebuit să învingă uneori potrivnicia vremurilor şi a unor oameni, priorităŃile menŃionate demonstrează, fără putinŃă de tăgadă, virtuŃile strămoşeşti de inteligenŃă şi căutare, geniul creator nestins, milenar al poporului român. Acesta este specificul poporului român care nu şi-a spus încă ultimul cuvânt în evoluŃia UmanităŃii spre Bine, Progres şi CivilizaŃie.

80

7. SOCIETATEA LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XXI-LEA

7.1. Conflict şi societate; 7.2. Analiza şi soluŃionarea situaŃiilor conflictuale; 7.3. Propuneri pentru dezvoltarea durabilă a României

7.1. Conflict şi societate Conflictele sunt stări anormale de activitate, ce au un profund caracter disfuncŃional sau,

într-o altă accepŃiune, sunt aspecte fireşti de existenŃă şi evoluŃie a vieŃii ecoonomice, sociale, politice şi culturale a oamenilor. Conform conceptelor promovate într-o viziune mai veche: conflictul poate fi evitat; este cauzat de erori manageriale în proiectarea şi conducerea organizaŃiei; conflictele dezbină organizaŃia şi împiedică obŃinerea performanŃei optime; obiectivul managementului este de a elimina conflictul; performanŃa optimă necesită îndepărtarea conflictului. În prezent, noua viziune asupra conflictelor poate fi rezumată astfel: conflictul este inevitabil, fiind cauzat de: structura organizatorică, diferenŃele manifestate în scopuri şi în percepŃii, în evaluarea resurselor umane etc.; conflictele contribuie la limitarea în diferite grade a performanŃelor organizaŃiilor; obiectivul managementului este de a conduce nivelul conflictului spre obŃinerea performanŃelor optime în organizaŃie; performanŃa optimă necesită reducerea nivelului conflictului.

Clasicii ştiinŃei managementului prezintă conflictul ca un lucru ”rău” determinat de lipsa înŃelegerii dintre oameni şi de relaŃiile interpersonale deficitare. Caracteristicile mediului organizaŃional, principalul modelator al comportamentului uman, sunt considerate „vinovate” de apariŃia conflictelor. Pentru evitarea coordonatelor conflictuale organizaŃiile trebuie să se centreze pe cultivarea unei cooperări armonioase între conducere şi angajaŃi. OrganizaŃiile care practică această politică promovează armonia cu orice preŃ, spiritul de familie şi într-ajutorarea, fiind considerate organizaŃii paternaliste. Echipa unită nu va accepta imixtiunile nedorite care să tulbure viaŃa organizaŃei.

O altă concepŃie, numită comportamentală, aflată în opoziŃie cu cea tradiŃională, acceptă existenŃa conflictului ca pe un fapt inevitabil, chiar dezirabil. ApariŃia conflictului nu este cauzată de mediul organizaŃional, ci de interese, scopuri şi obiective diferite. Pluralitatea şi divergenŃa intereselor poate avea efecte pozitive şi negative, fiind o modalitate de revitalizare a organizaŃiei. Acceptarea conflictului atunci când se urmăreşte realizarea propriilor interese, în scopuri neproductive, nu este benefică. Lipsa conflictelor însă, poate cauza apatia, imobilismul şi inadaptarea organizaŃiei la provocările schimbării.

Managementul are ca sarcină identificarea exactă a nivelului conflictului, care afectează obŃinerea performanŃelor, respectiv momentul în care stimularea conflictului poate avea efecte benefice asupra organizaŃiei. De altfel, adepŃii acestui curent insistă asupra aspectului pozitiv al confruntării, mai ales în ceea ce priveşte posibilitatea introducerii pe această cale a inovaŃiei şi a schimbării. SusŃinătorii acestui punct de vedere arată că între performanŃele manageriale şi conflict există o legătură directă - până la un anumit nivel „optim” al conflictului performanŃa managerială înregistrează o creştere continuă; după ce starea conflictuală depăşeşte punctul optim, performanŃele scad o dată cu amplificarea stării conflictuale. Această concepŃie subliniază caracterul pozitiv care poate fi atribuit situaŃiei conflictuale în perspectiva obŃinerii unor performanŃe ridicate.

ConcepŃia radicală asupra conflictului a fost inspirată, în principal, din teoriile lui Karl Marx şi Max Weber, având un cadru de referinŃă mult mai larg. Perspectiva radicală insistă

81

asupra contradicŃiei între interesele de clasă şi asupra distribuŃiei inegale a puterii în societate. Antagonismul dintre clasele sociale poate constitui o principală sursă de conflict, mai ales în organizaŃiile caracterizate de o puternică diviziune a muncii. Altfel spus, organizaŃia devine terenul propice pentru manifestarea unor forŃe opuse (management-sindicate, de exemplu) care reflectă structura de putere specifică societăŃii. Utilizată ca instrument ideologic, îndeosebi în spaŃiul totalitarist, această perspectivă asupra conflictului a condus, deseori, la obŃinerea solidarităŃii muncitorilor împotriva conducerii. Fiecare dintre cele două părŃi sunt angajate într-o luptă continuă şi urmăresc obŃinerea unor avantaje cât mai mari. Deci, în concepŃia radicală conflictele sunt determinate de competiŃia pentru dobândirea bunurilor economice şi de distribuŃia diferenŃiată a autorităŃii în societate.

Pentru a caracteriza situaŃiile conflictuale, putem formula câteva criterii de bază ca punct de plecare în fixarea unei tipologii a conflictelor: esenŃa conflictelor, subiecŃii aflaŃi în dificultate, poziŃia ocupată de actorii implicaŃi, gradul de intensitate, forma, durata şi evoluŃia, respectiv, efectele pe care le generează conflictele.

1. Din punct de vedere al esenŃei lor, putem evidenŃia conflicte de substanŃă şi conflicte afective. Primele se manifestă cu o mai mare intensitate atunci când indivizii urmăresc atingerea propriilor scopuri prin intermediul unor grupuri. Conflictele de substanŃă sunt puternice în sistemele de conducere autoritare, în care cei care deŃin posturile de decizie cheie îşi impun propriile raŃionamente, având drept argument experienŃa îndelungată. Reducerea stărilor conflictuale se realizează prin orientarea spre acele obiective care permit realizarea unui consens.

De cealaltă parte se află conflictele afective care se referă la relaŃiile interpersonale, fiind generate de stări emoŃionale. Starea de suspiciune, ostilitatea, tensiunea socială, explozia emoŃională sunt modalităŃi de manifestare a unor asemenea conflicte. În timp ce conflictele de substanŃă sunt specifice structurilor şi raporturilor ierarhice, conflictele afective fac parte din sfera valorilor, a relaŃiilor sau a intereselor. Conflictele afective sunt însoŃite de puternice emoŃii negative, de receptarea stereotipă a celor aflaŃi de cealaltă parte a baricadei şi de un comportament adesea revanşard.

2. O altă clasificare a situaŃiilor conflictuale poate fi realizată în funcŃie de nivelul la care se manifestă sau subiecŃii care sunt antrenaŃi în conflict. Astfel, pot exista: conflicte intra-personale, conflicte inter-personale, conflicte intra-grup, conflicte inter-grup, şi conflicte între organizaŃii.

La nivelul intra-personal sau intra-psihic apare conflictul ce caracterizează personalitatea unui individ. Sursele de conflict pot include idei, gânduri, emoŃii, valori, predispoziŃii sau obiective personale care intră în conflict unele cu altele. În funcŃie de sursa şi originea conflictului intra-psihic, acest domeniu este studiat în mod tradiŃional de diferite domenii ale psihologiei: de la psihologia cognitivă, psihanaliză, teoria personalităŃii, la psihologia clinică şi psihiatrie.

Un al doilea nivel major apare în relaŃiile dintre persoane, deci conflictul inter-personal. Conflictele între şefi şi subordonaŃi, soŃi, colegi de muncă, etc. sunt conflicte în care o persoană o frustrează pe alta de atingerea obiectivului propus. În cadrul conflictelor interpersonale putem delimita alte două tipuri majore: cel consensual (când opiniile, ideile, credinŃele părŃilor aflate în conflict sunt incompatibile) şi competiŃia pentru resurse limitate (când actorii percep aceleaşi resurse limitate).

Conflictul intra-grup apare în interiorul unui grup pe fondul presiunii pe care acesta o exercită asupra membrilor săi. Efectele unor performanŃe reduse ale grupului se pot răsfrânge în mod direct asupra individului, prin prisma recompenselor sau aprecierilor generale pe care le

82

primeşte. Conflictele inter-grupuri se mainfestă între subdiviziunile funcŃionale ale unei organizaŃii.

Aceste conflicte duc, în general, la creşterea coeziunii grupului şi a loialităŃii dintre membrii acestuia. ImportanŃa acordată muncii în echipă propune o identificare puternică a angajatului cu echipa din care face parte, iar identificarea cu un anume grup pregăteşte terenul pentru conflictele organizaŃionale.

3. PoziŃia ocupată de actorii implicaŃi în conflict ne ajută să facem o distincŃie între conflicte simetrice şi conflicte asimetrice. Conflictele apar frecvent între părŃi care au pondere diferită, cum ar fi o majoritate şi o minoritate, un guvern legitim şi un grup de rebeli, un patron şi angajaŃii săi.

Aceste conflicte sunt asimetrice, iar rădăcina lor se găseşte nu atât în probleme sau aspecte fireşti care pot diviza părŃile, ci chiar în structura a ceea ce sunt părŃile. Hugh Miall şi colab. (2000) susŃin că fără izbucnirea unui conflict, se pare că o structură dată de roluri şi relaŃii nu poate fi schimbată. În conflictele asimetrice structura este astfel constituită încât „peştele mare îl înghite întotdeauna pe cel mic”. Singura soluŃie este schimbarea structurii, dar aceasta nu este niciodată în interesul „peştelui mare”.

4. După gradul de intensitate, Helena Cornelius şi Shoshana Faire (1989) menŃionează disconfortul, incidenŃele, neînŃelegerea, tensiunea şi criza. Disconfortul este un sentiment intuitiv că lucrurile nu sunt normale, chiar dacă nu poate fi definită precis starea conflictuală. Incidentul irită în timp şi stă la baza unor conflicte mai intense dacă nu sunt uitate. Un incident poate fi, în sine, o problemă simplă, dar dacă este greşit înŃeleasă poate escalada în tensiune. NeînŃelegerea este o formă de conflict cauzată de percepŃii greşite, lipsa de legături între părŃi şi o comunicare defectuoasă. În fine, tensiunea şi criza sunt forme extreme ale conflictelor – oamenii întrec măsura şi se lasă dominaŃi de sentimente.

5. În ceea ce priveşte forma conflictului, putem deosebi conflicte latente şi conflicte manifeste (concretizate în conflicte de muncă). Conflictele de muncă rezultă din desfăşurarea raporturilor de muncă dintre unitate, pe de o parte, şi angajaŃii acesteia, pe de altă parte şi privesc numai interesele cu caracter profesional, social sau economic. Conflictele de muncă rezultă din desfăşurarea raporturilor de muncă dintre unitate, pe de o parte, şi angajaŃii acesteia, pe de altă parte şi privesc numai interesele cu caracter profesional, social sau economic. Cadrul legislativ din Ńara noastră precizează două categorii de conflicte de muncă: conflicte de interese, ce au ca obiect stabilirea condiŃiilor de muncă, cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă, şi conflicte legate de drepturi, care apar în situaŃiile de exercitare a drepturilor de muncă. Această precizare este importantă deoarece greva, ca formă de protest a angajaŃilor, concretizată prin încetarea colectivă şi voluntară a lucrului, poate fi declanşată doar pe parcursul desfăşurării conflictelor de interese.

6. Din punct de vedere al duratei şi evoluŃiei avem conflicte spontane, acute şi cronice. Conflictele spontane apar brusc, sunt greu de prevăzut, sunt de scurtă durată şi se manifestă la nivel interpersonal. Conflictele acute au o evoluŃie scurtă, dar sunt deosebit de intense, în timp ce conflictele cronice au cauze ascunse, greu de identificat, cu evoluŃie lentă şi de lungă durată.

Pe aceelaşi criteriu, Conflict Research Consortium de la Universitatea din Colorado propune dihotomia conflicte de termen scurt şi conflicte de termen lung. Conflictele de termen scurt pot fi soluŃionate relativ uşor căci implică interese negociabile. Aceasta înseamnă că este posibil să se găsească o soluŃie care să satisfacă interesele fiecărei părŃi, cel puŃin parŃial. Conflictele de termen lung rezistă soluŃionării şi implică, de obicei, probleme intangibile, care nu pot fi negociate (ca de exemplu diferenŃe valorice fundamentale). Nevoile fundamentale de securitate, identitate şi recunoaştere declanşează deseori astfel de conflicte pentru că nici unul din

83

aceste aspecte nu este negociabil. 7. Ideea dezirabilităŃii unor conflicte pozitive conduce la clasificarea conflictelor în

funcŃie de efectele sau rezultatele pe care le au în organizaŃii. Distingem astfel, conflicte funcŃionale şi conflicte disfuncŃionale. Perspectiva interacŃionistă nu aprobă că toate conflictele sunt bune. Unele conflicte însă, susŃin obiectivele şi îmbunătăŃesc performanŃele – aceste conflicte sunt funcŃionale, eficiente – iar altele blochează activităŃile – conflictele disfuncŃionale, distructive.

Sam Deep şi Lyle Sussman recomandă managerilor să stimuleze conflictele benefice în cadrul organizaŃiilor prin următoarele măsuri:

� încurajaŃi angajaŃii să aibă păreri diferite şi să-şi pună întrebări referitoare la situaŃia de fapt; recompensaŃi-i când procedează aşa;

� angajaŃi persoane care nu gândesc în acelaşi fel cu dvs., dar asiguraŃi-vă că vă vor respecta autoritatea;

� atunci când bănuiŃi că subordonaŃii dvs. se tem să recunoască faptul că au altă părere, spuneŃi-le că doriŃi să ascultaŃi acea părere;

� nu reacŃionaŃi negativ la primirea unor veşti proaste, din contră, lăudaŃi-i pe cei care vi le comunică;

� ajutaŃi echipa din care faceŃi parte să vadă proiectele care vin din afara ei, pentru a mări coeziunea dintre membrii acestei echipe;

� ridicaŃi nivelul obiectivelor şi aşteptărilor dvs. faŃă de membrii echipei pe care o coordonaŃi;

� puneŃi-i pe subordonaŃi în poziŃie de competiŃie unul faŃă de celălalt, dar nu le permiteŃi să se saboteze între ei.

Analiza evoluŃiei situaŃiilor conflictuale arată că declanşarea conflictelor se produce ca

urmare a acumulării treptate de tensiuni într-un interval de timp. În acest sens, pot fi puse în evidenŃă mai multe stadii ale situaŃiilor conflictuale:

• starea tensională, în care există toate premisele declanşării conflictului; • recunoaşterea stării conflictuale; • accentuarea stării conflictuale (când se acumulează starea tensională, fără a se

declanşa însă conflictul); • declanşarea şi desfăşurarea conflictului; • încetarea conflictului.

Fiecare din fazele menŃionate se caracterizează printr-o serie de provocări, cărora părŃile

implicate în conflict trebuie să le facă faŃă. Starea tensională apare în situaŃia existenŃei unor elemente care se pot constitui în surse conflictuale: diferenŃele dintre ideile enunŃate şi aplicate, interdependenŃele sau folosirea resurselor în comun. Obiectivele divergente nu generează conflictul decât în momentul în care aceste divergenŃe sunt sesizate. Atunci, situaŃia conflictuală este recunoscută, iar toŃi cei implicaŃi îşi focalizează atenŃia asupra dinamicii conflictului. Accentuarea stării conflictuale constă în acumularea de tensiuni, dar, deşi conflictul nu s-a declanşat, acesta devine inevitabil. Declanşarea conflictului presupune descătuşarea forŃelor conflictuale şi încercarea de afirmare cât mai puternică a intereselor divergente. În fine, starea conflictuală se va încheia prin schimbarea elementelor care au condus la apariŃia conflictului. PărŃile fac eforturi pentru crearea unor condiŃii noi, de cooperare, sau construiesc argumente pentru declanşarea unui nou conflict, mult mai puternic de această dată.

84

Într-un model asemănător, Stephen Robbins evidenŃiază următoarele etape ale conflictelor:

� opoziŃia potenŃială sau incompatibilităŃile între indivizi, grupuri, organizaŃii; � recunoaşterea şi personalizarea acestor opoziŃii; � manifestarea intenŃiilor sau a scopurilor, precum şi punerea în evidenŃă a

comportamentului părŃilor implicate în conflict; � consecinŃele sau efectele desfăşurării şi încheierii unui conflcit.

Modelul lui Robbins este centrat mai mult pe relaŃiile interumane şi evidenŃiază că

adoptarea unui anumit comportament declanşează reacŃii similare la ceilalŃi. Aşadar, pentru a păstra situaŃia conflictuală în limite constructive, este bine să reŃinem că relaŃiile bune se păstrează cu un control asupra comportamentului, fiind pe deplin conştienŃi de puterea pe care o are comportamentul adoptat asupra relaŃiilor interumane.

Conflictele economice locale se pot clasifica după diferite criterii: 1. în raport cu nivelul la care apar, există trei categorii de conflicte

economice locale: a) conflicte individuale, specifice anumitor persoane, referitoare la fiecare

lucrător în parte; b) conflicte de grup, specifice anumitor grupuri sau profesiuni; c) conflicte la nivelul firmei (întreprinderii);

2. din punct de vedere al organigramei întreprinderii: a) conflicte orizontale, care apar între persoane sau compartimente de

muncă aflate pe acelaşi nivel ierarhic sau pe linii ierarhice diferite; b) conflicte verticale care apar între persoane sau compartimente aflate

pe trepte ierarhice diferite.

O forma de manifestare a conflictului colectiv de muncă o reprezintă greva. Aceasta este o încetare a lucrului de către salariaŃi, Ńinând cont de o serie de revendicări profesionale, evidenŃiate fie pentru prima dată, fie solicitate şi anterior, dar nesatisfăcute încă.

Forma clasică de grevă presupune întreruprea completă a lucrului de către salariaŃi şi părăsirea localurilor respective pentru o durată de timp determinată sau nu. În practică, conflictele sociale de muncă se pot manifesta şi sub forma unor greve care pot îmbrăca următoarele forme:

1. greva de avertisment, ce presupune o oprire scurtă a lucrului de către salariaŃi, urmărind atât mobilitatea greviştilor, cât şi determinarea părŃilor aflate în conflict, pentru a se putea începe negocierile; 2. greva repetată, care se caracterizează prin opriri succesive ale lucrului de către salariaŃi pe perioade scurte de timp; 3. greva turnantă, când au loc încetări succesive ale activităŃii în diferite verigi de producŃie sau compartimente de muncă. În acest caz se înregistrează o masivă dezorganizare a producŃiei cu costuri mari pentru întreprindere; 4. greva surpriză, ce presupune stoparea lucrului de către salariaŃi fără existenŃa unui preaviz în acest sens. În general, această variantă de grevă este interzisă prin contractele colective de muncă, iar în cadrul serviciilor publice din Ńările occidentale este considerată ilicită; 5. greva cu ocuparea localurilor întreprinderii de către grevişti. Este, în principiu, ilegală, deoarece încalcă dreptul de proprietate. În aceasta situaŃie, conducerea întreprinderii poate

85

cere organelor în drept să procedeze la evacuarea localurilor ocupate de grevişti.

În practica Ńărilor cu economie de piaŃă se constată că dreptul la grevă al salariaŃilor este limitat în două situaŃii Ńinând cont de:

- dreptul de proprietate, care interzice, deci, greva cu ocuparea localurilor înteprinderiderii; - dreptul la muncă, ce interzice salariaŃilor grevişti să oprească lucrul pentru alŃi salariaŃi, care doresc să-şi continue activitatea.

O cerinŃă de bază a gestiunii resurselor umane dintr-o întreprindere, o constituie cunoaşterea permanentă a nemulŃumirilor şi revendicărilor salariaŃilor şi rezolvarea pe cât posibil a acestora, în scopul prevenirii conflictelor de muncă ce pot genera puternice conflicte sociale. În acest sens, un rol important îl au diferite structuri instituŃionale, care pot media dialogul social din întreprindere. În numeroase cazuri rezolvarea unui conflict se face prin semnarea unei convenŃii sau a unui acord între părŃile aflate în dispută. Sunt situaŃii însă, când negocierea directă între părŃile respective, aflate în conflict, este dificilă în climatul conflictual existent. În aceste cazuri se apelează la diferite proceduri instituŃionale de rezolvare a conflictelor colective cum ar fi: concilierea, medierea şi arbitrajul.

Concilierea este efectuată de către o persoană neutră sau o comisie de conciliere şi presupune organizarea de discuŃii între părŃile aflate în conflict, în scopul armonizării poziŃiilor acestora şi ajungerii la un anumit acord. În general, această procedură de rezolvare a conflictelor sociale este prevăzută în acordurile sau contractele colective de muncă.

Medierea solicită intervenŃia unei persoane sau comisii neutre, care anchetează conflictul social, analizează părŃile, iar în final, propune acestora o soluŃie pentru rezolvarea respectivului conflict.

Arbitrajul constă în soluŃionarea conflictului social de către unul sau mai mulŃi arbitri stabiliŃi de comun acord de către părŃile opozante. Decizia arbitrului este însă obligatorie pentru părŃile aflate în conflict. Aceasta situaŃie are multiple implicaŃii iar printre elementele favorizante ale diminuării conflictelor de muncă se află indiscutabil şi perfecŃionarea gestiunii resurselor umane în cadrul întreprinderii respective.

7.2. Analiza şi soluŃionarea situaŃiilor conflictuale Într-un fel sau altul, cu toŃii suntem implicaŃi în conflicte. Abordarea ordonată şi

sistematică a acestora este o necesitate cu atât mai importantă cu cât nevoile şi temerile care ne conduc în situaŃii conflictuale, nu sunt conştientizate de toŃi cei implicaŃi. Conflictul poate fi pozitiv sau negativ, în funcŃie de felul în care îl privim.

Efectele unui conflict pot fi mai puŃin dureroase pentru organizaŃie dacă vom şti să tratăm conflictul în mod constructiv. De cele mai multe ori, „manipularea” conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor. Acest lucru este posibil prin analiza şi întocmirea hărŃii conflictului. Un asemenea demers oferă o imagine clară a faptelor şi evidenŃiază modul în care interacŃionează oamenii antrenaŃi în conflicte. Punctul de pornire îl constituie formularea problemei. Lipsa comunicării, incompatibilitatea cu postul de muncă, neîndeplinirea datoriilor, agresivitatea pot constitui probleme ce stau la baza conflictelor. Al doilea pas în construirea hărŃii conflictului îl constituie identificarea părŃilor implicate în conflict. Acestea pot fi persoane, grupuri, secŃii, compartimente. Gruparea unor oameni pe harta conflictului, se va face întotdeauna pe baza nevoilor asemănătoare pe care aceştia le împărtăşesc. De altfel, fiecare parte se implică deoarece are nevoi şi trebuinŃe diferite. Răspunsul pe care îl formulează fiecare pentru

86

rezolvarea problemei este strâns legat de aceste nevoi: o muncă plină de satisfacŃii, recunoaşterea, înŃelegerea etc. Alături de nevoi, părŃile sunt caracterizate de preocupări, anxietăŃi, griji, în general au unele temeri, care pot fi: eşecul şi compromiterea, nesiguranŃa pecuniară, respingerea, pierderea controlului, munca rutinieră, pierderea locului de muncă etc. De exemplu, la întrebarea „Ce nevoie aveŃi?” un posibil răspuns poate fi: „Pauze cu durate identice pentru toată lumea”. Aceasta constituie chiar o soluŃie; în fapt, nevoia care se ascunde după răspuns este: „Un volum de muncă echitabil pentru toată lumea”. Despre o persoană care întârzie permanent la locul de activitate s-ar putea spune că „Are nevoie să ajungă la timp”. În realitate, persoana are nevoie de cu totul altceva: mai mult ajutor în gospodărie, sprijin la creşterea copiilor, etc. Utilizarea hărŃilor poate fi de un real folos pentru conştientizarea unor aspecte care, la prima vedere, ar putea scăpa în faŃa celor antrenaŃi în conflict. În plus, relevă noi direcŃii pentru soluŃionarea conflictelor.

Există următoarele metode, tehnici şi modalităŃi diferite de soluŃionare a conflictelor. Cooperarea este necesară datorită dependenŃei care există între diferite grupuri sau

indivizi. Desigur, simpla existenŃă a dependenŃei nu generează implicit cooperarea; realizarea acesteia Ńine de intervenŃia ierarhiei manageriale în sensul coordonării acŃiunilor sectoarelor subordonate. Momentele declanşării conflictului nu pot fi marcate cu exactitate în toate situaŃiile. Oricum, atunci când indivizii sau grupurile renunŃă la colaborare fireşte că starea conflictuală domină. Această tehnică a cooperării este desemnată să reducă percepŃiile greşite, să stimuleze comunicarea corectă şi să dezvolte sentimente de încredere între membrii organizaŃiei respective.

Retragerea arată o preocupare redusă atât pentru rezultate, cât şi pentru relaŃiile cu subordonaŃii. Managerii care adoptă această soluŃie se retrag din conflict, amână asumarea responsabilităŃilor, ignoră situaŃiile şi persoanele. Metoda este caracteristică numai celor lipsiŃi de încredere în ei înşişi.

Evitarea conflictului presupune ignorarea acestuia în speranŃa că va dispare de la sine. Conflictul însă nu dispare, ci, rămâne în stare latentă. El poate reizbucni cu o intensitate mult mai mare dacă situaŃia care a generat conflictul este deosebit de importantă pentru organizaŃie.

Aplanarea se rezumă la încercările managerului de a mulŃumi toate părcile implicate în conflict. În această situaŃie sunt supraevaluate relaŃiile cu subordonaŃii şi sunt neglijate problemele „tehnice” ale organizaŃiei. Pentru că managerul doreşte aprobarea celor din jur, va considera orice situaŃie conflictuală ca fiind o gravă disfuncŃie, în consecinŃă va ceda în faŃa celorlalŃi doar de dragul calmării situaŃiei. Altfel spus, aplanarea conflictului se întâlneşte atunci când una dintre părŃi este dispusă să satisfacă interesele celeilalte părŃi, în dauna propriilor sale interese, fie pentru a obŃine un credit din partea celorlalŃi, fie pentru că armonia şi stabilitatea sunt vitale în organizaŃie. Aplanarea, în schimb, poate genera în viitor obstacole pentru obŃinerea de performanŃe ridicate, mai ales în cazul organizaŃiilor cu rezultate mediocre.

ForŃarea este utilizată îndeosebi în cazul în care managerul doreşte, cu orice preŃ, obŃinerea rezultatelor, fără a lua în consideraŃie aşteptările, nevoile şi sentimentele celorlalŃi. De obicei, această modalitate de rezolvare a conflictului se bazează pe forŃa de constrângere a managerului, care utilizează abuziv sursele de putere pe care le deŃine asupra subordonaŃilor săi. Pe termen scurt, forŃa poate reduce conflictul, dar efectele nu sunt dintre cele favorabile pe termen lung. Practica a confirmat că, într-un climat de constrângere productivitatea va scădea. În realitate, se poate ajunge la motivarea negativă a subordonaŃilor, lucru ce atrage frustrări şi, în consecinŃă, conflicte mai grave.

Compromisul presupune concesii reciproce, ambele părŃi obŃinând oarecare satisfacŃie. Această posibilitate de soluŃionare a conflictelor porneşte de la supoziŃia că există întotdeauna o cale de “mijloc” pentru soluŃionarea diferendelor, dezacordurile fiind rezolvate prin negocierea unei soluŃii de compromis. Compromisul este, de fapt, o soluŃie superficială de împăcare a tuturor

87

părŃilor, care presupune sacrificarea convingerilor şi, uneori, a raŃionalităŃii proprii. Adoptarea acestei metode se face mai ales atunci când părŃile au puteri egale şi sunt ferm hotărâte să-şi atingă scopurile în mod exclusiv.

Confruntarea este o abordare a conflictului, care ia în considerare atât nevoia de rezultate, cât şi relaŃiile cu subordonaŃii. Aceasta constituie, probabil, singura cale de rezolvare definitivă a conflictului şi este utilizată în cazul în care se acceptă diferenŃele legitime dintre părŃi, cheia soluŃionării conflictului fiind recunoaşterea onestă a diferenŃelor. Studiile arată că cei mai eficace manageri abordează conflictul prin confruntare, pentru început, iar apoi încearcă aplanarea, compromisul, forŃarea şi, abia la sfârşit, retragerea.

Pe lângă aceste metode, mai putem identifica şi o tehnică de soluŃionare a conflictelor, care se referă la fixarea unor scopuri supra-ordonate. Pentru părŃile aflate în conflict se stabilesc obiective comune, care nu pot fi realizate decât prin unirea eforturilor şi resurselor fiecărui grup în parte. Conform acestei tehnici, scopurile supra-ordonate ar forŃa părŃile să uite dezacordurile dintre ele şi să-şi concentreze atenŃia pe depăşirea surselor de conflict. Deşi este o tehnică ce nu presupune eforturi deosebite pentru aplicarea în practică, utilizarea scopurilor supra-ordonate prezintă dezavantajul că, odată ce scopul a fost îndeplinit, conflictul poate să reapară.

În practică se apelează frecvent la comunicarea între părŃi prin intervenŃia mediatorului, a negociatorului sau a celei de-a treia părŃi. Metoda este deosebit de eficientă atunci când cele două părŃi aflate în conflict nu mai sunt dispuse la o confruntare onestă, fiind prinse între presiunea organizaŃiei şi neîncrederea reciprocă. O a treia persoană cu rol de negociator (mediator), va încerca să provoace o întâlnire între părŃi, favorizând comunicarea deschisă. În acest fel se reduce emotivitatea şi se creează oportunităŃi egale pentru ambele părŃi de a-şi exprima sentimentele. Pentru a reuşi în demersul său, negociatorul (mediatorul) trebuie să inspire încredere, armonie şi stabilitate. Numai astfel negociatorul (mediatorul) oferă o şansă de împăcare a părŃilor adverse şi apoi crearea unor facilităŃi pentru comunicarea constructivă.

TerŃii pot contribui la soluŃionarea disputelor prin tehnici cum ar fi: reducerea tensiunii, controlarea numărului de probleme, îmbunătăŃirea comunicării, stabilirea unor teme comune sau sublinierea anumitor opŃiuni de decizie, pentru a le face mai atractive pentru părŃi. Din punctul nostru de vedere, o astfel de intervenŃie ar trebui evitată până când părŃile reuşesc să se descurce şi fără ajutor în limite rezonabile de timp şi resurse. Pentru a face faŃă diverselor situaŃii cu care sunt confruntaŃi, terŃii au nevoie de patru tipuri de abilităŃi (M. Deutch, 1988):

- stabilirea de către terŃi a unei relaŃii eficiente de lucru cu fiecare din părŃile aflate în conflict, astfel încât acestea să aibă încredere în a treia parte, să comunice liber cu mediatorul şi să reacŃioneze cu simpatie la sugestiile mediatorului;

- crearea unei atitudini de cooperare la părŃile aflate în conflict; - dezvoltarea unui proces creativ de grup, necesar pentru adoptarea deciziilor în grup,

proces care: - clarifică natura problemelor cu care sunt confruntate părŃile aflate în

conflict; - ajută la extinderea gamei de alternative percepute ca fiind disponibile

şi - facilitează implementarea soluŃiilor convenite;

- este deosebit de important pentru terŃi să aibă multe informaŃii independente despre chestiunile în jurul cărora se centrează conflictul.

88

IntervenŃia terŃilor poate fi dorită de părŃi sau poate fi impusă din afară prin reguli, legi sau obiceiuri stabilite într-o organizaŃie etc. Un terŃ impus poate să aducă perspectiva cuiva care nu este parte a disputei, dar care este interesat în soluŃionarea conflictului. Practica demonstrează că există o regulă de aur: intervenŃiile care nu sunt acceptate de către una sau ambele părŃi sau care nu sunt întărite de expertiza, prietenia sau autoritatea terŃului (sau a unor surse de putere ale acestuia), pot fi primite cu ostilitate sau chiar cu duşmănie, indiferent de motivaŃiile sau intenŃiile terŃului. Subliniem acest aspect, deoarece de multe ori se întâmplă ca într-o dispută să apară surpriza că părŃile între care există un conflict să se coalizeze împotriva terŃului (care este perceput acum ca o ameninŃare).

Între beneficiile majore pe care le aduce intervenŃia terŃilor poate fi menŃionată readucerea stabilităŃii, a normalităŃii şi înscrierea părŃilor într-un discurs civilizat în care se pot reîncepe negocierile de soluŃionare a conflictului. De asemenea, pot fi menŃionate şi alte avantaje:

- crearea unui “spaŃiu de respiraŃie” sau a unei perioade de temperare a stărilor pasionale;

- restabilirea sau îmbunătăŃirea comunicării; - concentrarea asupra problemelor importante; - remedierea relaŃiilor blocate; - restabilirea angajamentelor privind termenele limită; - creşterea nivelului de satisfacŃie şi de angajament al părŃilor faŃă de procesul

de soluŃionare a conflictului şi faŃă de rezultatele acestuia.

Dacă nivelul de ostilitate existent între părŃi este atât de ridicat, încât schimbările ulterioare sunt extrem de problematice, intervenŃia terŃilor poate reduce nivelul de ostilitate şi poate oferi soluŃii pentru unele probleme apărute.

Pe de altă parte, intervenŃia terŃilor poate semnala eşecul procesului de negociere şi de soluŃionare a conflictelor, chiar dacă numai temporar. O astfel de intervenŃie arată că părŃile au eşuat în crearea de relaŃii sau în managementul propriilor relaŃii de interdependenŃă – situaŃie reală, mai ales atunci când părŃile apelează la arbitraj, ceea ce înseamnă că renunŃă la controlul stabilirii propriilor rezultate.

Arbitrajul, ca formă de intervenŃie a terŃilor, poate demonstra că părŃile au căzut de acord că nu se înŃeleg şi îşi exprimă dorinŃa de a ceda controlul asupra rezultatelor. În opoziŃie, scopul dominant al altor tipuri de intervenŃii ale terŃilor (în mod special, medierea) este de a îmbunătăŃi abilităŃile părŃilor de soluŃionare a conflictelor. Obiectivul este de a permite părŃilor să deŃină controlul asupra rezultatelor, prin reglementarea proceselor de interacŃiune. În general, putem stabili următoarele situaŃii în care este necesară intervenŃia unei a treia persoane:

- emoŃiile intense par să blocheze realizarea unui acord; - comunicarea defectuoasă, dincolo de abilitatea părŃilor de a o îmbunătăŃi; - percepŃii greşite sau stereotipuri, care blochează relaŃiile productive; - comportamente negative repetate (furie, acuzaŃii aduse celorlalŃi, chiar insulte), care

creează bariere între părŃi; - neînŃelegeri asupra numărului şi tipurilor de probleme aflate în dispută; - incompatibilitatea reală sau doar percepută, de interes între părŃi, pe care acestea nu

pot să îl reconcilieze; - absenŃa unor proceduri sau protocoale clare de negociere; - dificultăŃi majore în declanşarea negocierilor sau în continuarea negocierilor după

apariŃia unui impas.

89

Medierea, alături de alte forme de controlare a procesului (cum ar fi facilitarea sau

consultarea) este cea mai întâlnită formă de intervenŃie a terŃilor şi are un caracter preponderent procedural. În cursul medierii (în care se intervine mult mai puŃin între părŃi, în comparaŃie cu arbitrajul), părŃile îşi păstrează controlul asupra rezultatelor, deşi vor ceda controlul asupra modului de soluŃionare a disputei. Medierea ajută, astfel, să se păstreze un beneficiu important al negocierii: părŃile menŃin controlul asupra soluŃiilor, fapt care le va ajuta semnificativ în dorinŃa lor de implementare a rezultatelor.

O asemenea intervenŃie care insistă asupra procedurilor, sprijină nevoile negociatorilor, care solicită ghidare sau asistenŃă procedurală, dar doresc să păstreze controlul asupra deciziilor sau implementării rezultatelor. Nu trebuie trecut cu vederea că eşecul folosirii intervenŃiei terŃilor, când este cu adevărat necesară, poate fi la fel de periculoasă ca şi alegerea unei intervenŃii greşite (de exemplu, arbitraj în loc de mediere sau folosirea unei alte metode, dar la un moment nepotrivit).

De asemenea, sunt extrem de riscante intervenŃiile nedorite sau situaŃiile în care un superior intervine în disputele dintre subordonaŃi. TerŃul are avantajul de a fi potenŃial mai obiectiv decât persoanele aflate în conflict, privind metodele care trebuie aplicate sau stilul care trebuie folosit. Evident, terŃii nu ar trebui să fie influenŃabili de către una dintre părŃi sau de ambele părŃi şi nici părtinitori. Cel care intervine trebuie să realizeze foarte clar care este efectul posibil al intervenŃiei asupra părcilor – în mod specific asupra dorinŃei şi/sau abilităŃii lor de a soluŃiona alte conflicte în viitor. Nu trebuie neglijat faptul că intervenŃiile terŃilor (în cazul arbitrajului, mai ales), pot să aibă consecinŃe negative, extrem de puternice, cum ar fi diminuarea capacităŃii părŃilor de a negocia efectiv, respectiv, creşterea dependenŃei faŃă de terŃ.

IntervenŃiile terŃilor pot fi formale sau informale. IntervenŃiile formale sunt recunoscute ca tradiŃionale şi sunt proiectate pentru a juca acest rol; ele sunt folosite de judecători, mediatori ai relaŃiilor de muncă, arbitri etc., în timp ce intervenŃiile informale apar accidental în rezolvarea unei stări conflictuale. De reŃinut că intervenŃia terŃilor trebuie făcută doar atunci când este necesară, iar părŃile trebuie controlate doar atât cât trebuie, pentru a le ajuta să ajungă singure la o soluŃie.

7.3. Propuneri pentru dezvoltarea durabilă a României

TranziŃia României la economia de piaŃă a avut ca efect o scădere a ratei de creştere economică, concomitent cu creşterea numărului de şomeri care trebuie recalificaŃi şi reorientaŃi profesional pentru asigurarea stabilităŃii socio-economice. Planul NaŃional de Dezvoltare, prin priorităŃile de dezvoltare stabilite, urmăreşte obŃinerea unei creşteri economice durabile şi crearea de locuri de muncă permanente. Atingerea acestor obiective impune ca actualul proces de restructurare industrială să fie însoŃit de politici naŃionale de dezvoltare regională şi sectorială corespunzătoare, care să sprijine realizarea priorităŃilor de dezvoltare stabilite în Planul NaŃional de Dezvoltare.

Edificiul Planului NaŃional de Dezvoltare se sprijină pe nouă piloni care reprezintă priorităŃile de bază ale sale. Primele şase priorităŃi sunt priorităŃi naŃionale de dezvoltare regională şi realizarea lor trebuie sprijinită financiar din Fondul NaŃional de Dezvoltare Regională, iar ultimele trei priorităŃi sunt priorităŃi naŃionale de dezvoltare sectorială.

90

Abordarea şi ideile acestor nouă priorităŃi urmăresc îndeaproape cerinŃele subliniate în Programul NaŃional de Aderare a României la Uniunea Europeană.

PriorităŃile naŃionale de dezvoltare regională se realizează cu sprijinul fondurilor PHARE - componenta coeziune economică şi socială şi cofinanŃarea de la bugetul de stat, respectiv din Fondul NaŃional de Dezvoltare Regională. În cadrul priorităŃilor naŃionale de dezvoltare regională stabilite, se acordă prioritate măsurilor care se adresează direct:

1. Dezvoltării sectorului privat şi stimulării investiŃiilor Sprijinul investiŃional la care se referă această prioritate se adresează, ca principiu de

bază, nu numai întreprinderilor mijlocii şi mici, ci şi întreprinderilor mari, care se dovedesc viabile, obiectivul strategic fiind reconstruirea unui profil economic de succes pentru fiecare din cele opt regiuni.

Principalele acŃiuni care trebuie întreprinse se înscriu pe două direcŃii principale, şi anume: asigurarea de capital iniŃial (pe bază de granturi) pentru atragerea investiŃiilor industriale private, precum şi a investiŃiilor în infrastructura publică. Există posibilitatea realizării de către responsabilii financiari a unui început de capitalizare a unor fonduri, pe baza exceptărilor de la plata unor taxe şi impozite, prevăzute în O.U.G.nr.24/1998 privind zonele defavorizate, pentru investiŃii localizate în aceste zone, în special cele dependente aproape exclusiv de industriile aflate în proces de restructurare.

Măsurile orientative includ:

a) Sprijinirea întreprinderilor productive prin: - transformarea/modernizarea/raŃionalizarea întreprinderilor existente; - dezvoltarea întreprinderilor cu perspective viabile; - crearea de noi întreprinderi care să utilizeze potenŃialul endogen al

regiunilor şi să răspundă cerinŃelor pieŃei interne şi chiar externe; - vânzarea întreprinderilor închise sau care sunt în pericol de a fi închise, în condiŃii

avantajoase de preŃ, pentru a folosi unele din capacităŃile disponibile în dezvoltarea întreprinderilor viabile.

b ) Atragerea investiŃiilor productive, prin: - asigurarea capitalului iniŃial pentru atragerea investiŃiilor private în tehnologii

nepoluante şi industrii cu valoare adăugată mare; - campanii regionale de marketing pentru atragerea de investiŃii străine directe; - co-finanŃarea investiŃiilor care au ca scop îmbunătăŃirea calităŃii produselor şi a

tehnologiei; - promovarea şi susŃinerea înfiinŃării de joint ventures în sectoare de înaltă tehnologie; - modernizarea infrastructurii tehnologiilor informaŃionale şi a sistemelor de calcul.

c) Efectuarea de investiŃii în infrastructura publică adiacentă, promovând: incubatoarele de afaceri; - sprijinirea creării de parcuri industriale; - centrele de informare asupra tehnologiilor nepoluante şi a tehnicilor cu consum

redus de energie; - organizarea de târguri şi expoziŃii.

91

2. Sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii din sectorul productiv reprezintă un obiectiv important al politicii economice româneşti. În acest scop, în afara proceselor de retehnologizare sunt necesare măsuri de stabilizare şi întărire a acestor întreprinderi pe următoarele căi:

a) ÎmbunătăŃirea înzestrării cu capital a IMM productive SituaŃia financiară a multor IMM se caracterizează printr-o slăbiciune cronică în ceea ce

priveşte înzestrarea cu capital propriu. Propunem ca acordarea fondurilor de sprijin a IMM (fonduri PHARE şi fonduri interne) să se axeze pe:

- sprijinirea IMM pentru obŃinerea de capital de pornire a activităŃii; - sprijinirea IMM existente pentru pătrunderea pe piaŃa de capital; - sprijinirea IMM pentru obŃinerea de capital de risc în scopul dotării acestora cu noi

tehnologii. Se pot folosi următoarele instrumente de sprijinire a IMM productive: - sprijin şi împrumuturi publice (cu dobânzi reduse) pentru înfiinŃarea de IMM, în special pentru cele cu necesar redus de capital, unde finanŃarea bancară este neatractivă; - oferirea de credite subvenŃionate; - oferirea de garanŃii pentru obŃinerea de credite; - participarea efectivă cu capital, prin diverse forme avantajoase; - oferirea de garanŃii pentru împrumuturi în cazul imposibilităŃii plăŃii creditului; - oferirea de fonduri pentru capitalul de risc; - acordarea de granturi destinate susŃinerii IMM-urilor industriale, care îşi stabilesc activitatea sau care-şi extind operaŃiunile în zone foarte puŃin dezvoltate economic; - acordarea de împrumuturi subvenŃionate pentru IMM-urile care au nevoie de credite pe termen lung, pentru investiŃiile în echipamente sau infrastructură fizică, cu posibilitatea transformării lor în capital social al firmei; - cofinanŃarea unor operaŃiuni de leasing; - crearea şi aplicarea unor scheme mutuale de garantare;

- cofinanŃarea unor companii de leasing sau venture capital, care să îşi desfăşoare activitatea la nivel regional şi să vizeze IMM-urile;

- finanŃarea de centre interregionale pentru calificarea şi perfecŃionarea pregătirii personalului; - oferirea de terenuri pentru activitatea de producŃie, precum şi pentru birouri cu chirii reduse;

- organizarea de servicii comune pentru mai multe firme.

b) ÎmbunătăŃirea activităŃii de consultanŃă şi a celei de sprijin adiacent (coaching). Sprijinul pentru acordarea de consultanŃă IMM cuprinde aspecte financiare, tehnice, organizatorice şi economice, atât pentru cele existente cât şi pentru cele nou create. Măsura urmăreşte întărirea competenŃelor conducerii noilor IMM şi perfecŃionarea managementului celor existente. Prin suplimentarea sprijinului folosit în mod obişnuit, prin prin măsuri de consultanŃă pe durată limitată şi coaching, se are în vedere obŃinerea unui efect stabilizator de lungă durată.

92

De asemenea, consultanŃa are rolul de a transforma idei, în noi întreprinderi sau în dezvoltarea celor existente. În aceste situaŃii se produce transferul de know-how de la consultant la întreprindere. Sprijinul are loc prin finanŃare completă sau parŃială a costurilor respective, urmărindu-se însă şi participarea substanŃială a IMM.

c) Sprijinirea cooperării între IMM şi marile întreprinderi urmăreşte depăşirea limitelor proprii ale IMM şi întărirea competenŃei acestora, ca întreprinderi furnizoare ale marilor întreprinderi pe de o parte, sau ca ofertante de servicii pe de altă parte. În acest fel, IMM pot deveni verigile care asigură legătura în proiectele de cooperare dintre diferitele întreprinderi. Un astfel de rol îl pot juca IMM apărute ca rezultat al asocierii mai multor întreprinderi. Din aceste considerente trebuie să fie sprijinite în special proiectele concrete de cooperare între diferite întreprinderi, precum şi coordonarea, comunicarea şi consultanŃa externă. Proiectele sprijinite se vor axa în mod clar pe dezvoltare, producŃie, desfacerea produselor comune sau pe realizarea acestor produse pentru pătrunderea pe noi pieŃe.

d) ÎmbunătăŃirea managementului IMM şi a sistemelor de organizare a acestora. Dovada îndeplinirii standardelor naŃionale şi internaŃionale în domeniul asigurării calităŃii reprezintă pentru tot mai multe întreprinderi o condiŃie necesară pentru pătrunderea pe pieŃe. În acest sens trebuie dezvoltat un sprijin corespunzător pentru introducerea şi perfecŃionarea sistemelor de management al calităŃii şi a unei conduceri a IMM în concordanŃă cu cerinŃele protecŃiei mediului (eco-audit). Prin aceasta se urmăreşte eficientizarea structurilor interne ale IMM şi a organizării acestora.

e) Sprijinirea IMM pentru a avea acces la pieŃe reprezintă un element central al politicii destinate întăriririi IMM. Se vor lua măsuri corespunzătoare pentru asigurarea atât a calităŃii produselor şi serviciilor oferite la export, cât şi pentru întărirea, activarea şi folosirea maximă a potenŃialelor pieŃelor regionale, inclusiv în domeniul serviciilor oferite publicului. Acest sprijin se va materializa, în funcŃie de cerinŃele concrete, în următoarele direcŃii:

- desfăşurarea unor studii de piaŃă; - pregătirea şi prezentarea produselor şi a întreprinderilor la tîrguri şi expoziŃii, precum şi

utilizarea mass-media pentru publicitate; - crearea de servicii de consultanŃă privind strategia de marketing; - acordarea unui sprijin concret cooperării între întreprinderi pentru realizarea de strategii

pentru pătrunderea pe pieŃe f) Oferirea de servicii de consultanŃă pentru IMM reprezintă un sprijin eficient în

cooperarea acestora cu marile întreprinderi. Pentru firmele nou înfiinŃate, sau pentru cele care se mută, acest ajutor reprezintă un sprijin foarte preŃios. Sprijinul trebuie să fie orientat spre oferirea de:

- service şi consultanŃă pentru crearea şi dezvoltarea unor centre de inovare, tehnologie şi de afaceri pentru IMM-uri, îndeosebi pentru noile întreprinderi şi pentru cele care utilizează şi dezvoltă noi tehnologii;

- servicii de consultanŃă în domeniul managementului, know-how-ului tehnologic, marketingului, produselor şi sistemelor de producŃie novatoare, normelor şi standardelor;

- consultanŃă privind modernizarea metodelor şi procedeelor de producŃie, introducerea pe piaŃă a produselor, a procedeelor de certificare, normare şi standardizare a acestora.

93

3. ÎmbunătăŃirea şi dezvoltarea infrastructurii regionale şi locale Cu toate că proiectele de dezvoltare a infrastructurii fizice constituie în principal

domeniul de finanŃare al ISPA, mai pot fi iniŃiate şi programe de îmbunătăŃire a infrastructurilor mici, care să faciliteze corelarea şi armonizarea proiectelor finanŃate prin PHARE şi ISPA. Întrepătrunderea celor două tipuri de proiecte face posibilă realizarea scopurilor economice şi sociale ale acestor programe. Exemple de astfel de programe sunt: dezvoltarea şi/sau transformarea unor clădiri pentru a fi utilizate de IMM-uri pentru demararea activităŃii sau ca centre de inovare; construirea unor drumuri de acces la fabrici sau depozite; conectarea construcŃiilor la reŃelele de apă, canalizare şi electricitate, toate acestea favorizând atragerea investiŃiilor în regiuni pentru reabilitarea infrastructurii publice de servicii. Este utilă sprijinirea financiară a următoarelor tipuri de infrastructuri: a) Infrastructura complementară economiei, care reprezintă o condiŃie indispensabilă pentru dezvoltarea sectorului privat. ExistenŃa acestei infrastructuri este aceea care îi determină pe întreprinzătorii privaŃi să opteze pentru o anumită regiune, judeŃ sau localitate. Acest tip de infrastructură vizează:

- reabilitarea mediului vechilor situri industriale degradate şi al întreprinderilor închise, pentru ca potenŃialul infrastructural deja existent al acestora, să poată fi utilizat în cadrul noilor situri sau parcuri industriale ce se vor crea;

- îmbunătăŃirea infrastructurii de bază - apă, canalizare, energie - care deserveşte activităŃile productive, precum şi a condiŃiilor de mediu, pentru a spori gradul de atractivitate al arealelor oferite pentru implantarea de noi activităŃi economice;

- reabilitarea infrastructurii serviciilor publice prin reconstrucŃia spitalelor, orfelinatelor, şcolilor etc;

- îmbunătăŃirea infrastructurii turismului prin amenajarea suprafeŃelor destinate turismului şi crearea/extinderea facilităŃilor publice de bază pentru turism, pentru a ajuta la dezvoltarea turismului ca sector economic esenŃial al Ńării;

- ameliorarea calităŃii infrastructurii de afaceri, cu accent pe proiecte de infrastructură, care să aducă beneficii directe activităŃii din sectorul productiv şi mediul local de afaceri;

- dezvoltarea unor infrastructuri legate de noul sistem de producŃie, şi anume echipamente legate direct de nevoile specifice ale firmelor şi activităŃilor de servicii productive;

- organizarea sistemelor informaŃionale locale, crearea structurilor de piaŃă, crearea facilităŃilor educaŃionale, crearea structurilor de sprijinire a inovaŃiilor tehnologice, îndeosebi pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

b) Infrastructura în domeniul ştiinŃei, cercetării, dezvoltării şi tehnologiei informaŃionale. Construirea şi consolidarea condiŃiilor infrastructurale corespunzătoare în acest domeniu înseamnă realizarea următoarelor tipuri de investiŃii în:

- domeniul cercetării şi dezvoltării tehnologice;

- transferul de tehnologie; - infrastructura pentru informaŃii, comunicaŃii şi multimedia.

c) Infrastructura necesară calificării şi perfecŃionării profesionale necesită investiŃii în modernizarea imobilelor şi structurarea lor corespunzătoare, astfel încât să poată răspunde cerinŃelor actuale şi viitoare de calificare, recalificare, perfecŃionare profesională şi învăŃămînt

94

continuu. La alegerea obiectivelor finanŃabile se va Ńine seama de capacităŃile existente pentru calificare, recalificare şi perfecŃionarea pregătirii profesionale, de cererea privind dezvoltarea acivităŃii economice în zonă, de relaŃia cerere - grad de ocupare într-o perspectivă pe termen lung. d) Dezvoltarea infrastructurii regionale şi locale prin:

- dezvoltare urbană, inclusiv îmbunătăŃirea habitatului, cu accent pe efectele regional economice ;

- realizarea de infrastructuri pentru dezvoltarea diferitelor cartiere urbane, areale care folosesc şi potenŃialele regionale endogene.

e) Dezvoltarea infrastructurii transporturilor are scopul de a asigura întărirea legăturilor dintre polii economici regionali şi coridoarele de transport european. InvestiŃiile în acest tip de infrastructură vizează, de asemenea, îmbunătăŃirea accesului spre zonele-cheie pentru dezvoltarea industrială, turistică sau comercială. Se va urmări cu precădere dezvoltarea infrastructurii rutiere, feroviare şi navale adiacente principalelor drumuri sau reŃele de căi ferate, pentru a se crea şi/sau permite accesul adecvat la fabrici, depozite sau alte unităŃi productive.

Trebuie să fie sprijinită refacerea, lărgirea sau construirea de noi reŃele rutiere primare, a străzilor şi podurilor de gabarit din oraşe sau judeŃe precum şi a drumurilor care asigură conexiunile între diferitele zone în cadrul regiunilor sau între regiuni, în dependenŃă de situaŃiile regionale concrete. Realizarea fluidizării circulaŃiei şi descongestionării oraşelor ,precum şi ocolirea localităŃilor sunt proiecte de investiŃii care pot fi, de asemenea, sprijinite în cadrul acestei priorităŃi.

4. Dezvoltarea resurselor umane Proiectele finanŃabile vor fi orientate în principal spre sporirea posibilităŃilor de ocupare

(prin calificarea şi recalificarea forŃei de muncă), dezvoltarea spiritului antreprenorial, ameliorarea capacităŃii de adaptare a întreprinderilor şi a angajaŃilor acestora la cerinŃele unei economii de piaŃă, asigurarea de oportunităŃi egale pentru femei şi bărbaŃi. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar să se aibă în vedere:

- organizarea de programe de pregătire şi perfecŃonarea pregătirii profesionale pentru persoanele care au un loc de muncă. Scopul acestei măsuri este de a conduce la o mai mare siguranŃă în păstrarea locurilor de muncă;

- desfăşurarea de cursuri de formare care au ca scop dezvoltarea, sporirea şi îmbunătăŃirea calificării profesionale a muncitorilor în ceea ce priveşte metodele de producŃie, noile tehnologii, precum şi obŃinerea de noi calificări şi aptitudini profesionale care să îi ajute să-şi păstreze locurile de muncă şi/sau să sprijine întreprinderea în care lucrează, dacă este necesar, să pătrundă şi în alte domenii de activitate;

- programe de training care dezvoltă capacitatea managerială şi administrativă a personalului întreprinderilor şi care dau posibilitatea angajaŃilor să efectueze schimbările necesare în compania în care lucrează, să cunoască şi să utilizeze progresele tehnologice şi inovatoare realizate, precum şi tehnologiile informaŃionale, ceea ce va permite întreprinderilor să devină competitive, să poată nu numai să supravieŃuiască, dar şi să se dezvolte.

Sunt necesare: iniŃiative pentru orientare profesională, alegerea carierei, ocupare şi motivare, care să ajute beneficiarii fie să intre pe piaŃa muncii (pentru cei care sunt în căutarea primului loc de muncă), fie să îşi găsească un alt loc de muncă, care să le asigure independenŃa economică; iniŃiative care să permită întreprinderilor să recruteze şomeri şi persoane subocupate pentru locuri de muncă cu normă întreagă; iniŃiative de training pentru absolvenŃi şi ucenici, care să permită tinerilor să-şi găsească loc de muncă şi/sau să-şi aleagă meseria pentru care s-au

95

pregătit. Trebuie luate, de asemenea, măsuri active pentru îmbunătăŃirea integrării în muncă a persoanelor dezavantajate şi a celor cu nevoi speciale.

5. Dezvoltarea turismului prin:

- investiŃii în sectorul privat realizate prin granturi pentru co-finanŃarea de investiŃii fizice în iniŃiative novatoare, în forme alternative de turism, dezvoltate în regiuni cu potenŃial turistic recunoscut, destinate pentru: dezvoltarea turismului rural şi a reŃelei de pensiuni; construirea de noi unităŃi de cazare în sate turistice, campinguri etc; renovarea hotelurilor existente şi îmbunătăŃirea dotărilor; diversificarea ofertei turistice;

- investiŃii în sectorul public, în infrastructura turistică şi în siturile renumite ca puncte de atracŃie pentru turişti, ca de exemplu investiŃii pentru: conservarea patrimoniului cultural-istoric şi a peisajului; reabilitarea muzeelor şi a altor expoziŃii publice; hoteluri pentru tineret; crearea sau dezvoltarea infrastructurii de acces spre zonele turistice;

- servicii de sprijinire a turismului, precum: sisteme de rezervare a locurilor; studii de piaŃă; consiliere şi sprijin pentru organizarea unor campanii de marketing; realizarea de pachete de servicii pentru grupuri Ńintă; realizarea de pachete de servicii turistice rurale; cursuri de calificare specifice turismului; training specific pentru comunităŃile rurale.

6. Sprijinirea cercetării, dezvoltării tehnologice şi a inovării trebuie să urmărească: - introducerea, respectiv, utilizarea rezultatelor obŃinute în cercetarea ştiinŃifică şi

dezvoltarea tehnologică; un accent suplimentar trebuie pus pe faza post cercetare/dezvoltare, iar participarea financiară trebuie să fie extinsă asupra proiectelor-pilot, de demonstraŃie, de implementare pe pieŃe, pentru obŃinerea de patente etc.

- crearea de centre de transfer a inovaŃiilor şi tehnologiilor de cercetare şi dezvoltare tehnologică, care să focalizeze activităŃile de introducere şi diseminare a rezultatelor cercetării/dezvoltării, inovării şi transferului de tehnologie;

Sprijinirea întreprinderilor în domeniul transferului de tehnologie cuprinde consultanŃa corespunzătoare, sprijin destinat aplicării în economie a rezultatelor cercetării / dezvoltării, cât şi calificării resurselor umane necesare. Sprijinul financiar va fi orientat spre:

- consultanŃă tehnologică acordată de unităŃi specializate; - sprijin pentru obŃinerea brevetelor şi pentru crearea unei pieŃe specifice, care să ajute la

o mai largă utilizare în producŃie a rezultatelor cercetării /dezvoltării şi inovării - atragerea de personal tehnic specializat în inovare, pe de o parte, cât şi a celui de

utilizare practică a noilor tehnologii; - realizarea şi coordonarea transferului tehnologic şi inovaŃional regional (de exemplu:

strategii regionale de inovaŃii) Acest sprijin trebuie să fie însoŃit de măsuri de: - îmbunătăŃire a cercetării şi dezvoltării, a infrastructurii transferului de tehnologie şi a existenŃei unei infrastructuri de consultanŃă în acest domeniu; - utilizarea forŃei de muncă superior calificate. România se confruntă în prezent cu un

96

fenomen de subocupare a inginerilor, tehnicienilor, cercetătorilor şi oamenilor de ştiinŃă. Această situaŃie i-a determinat pe aceştia să caute locuri de muncă în alte sectoare de activitate sau să emigreze în Ńări ale UE sau America de Nord. De aceea, un obiectiv prioritar îl constituie utilizarea inteligenŃei, capacităŃii şi experienŃei acestor oameni superior calificaŃi, la dezvoltarea capacităŃii tehnologice şi inovatoare a Ńării. Acest lucru se poate realiza de exemplu prin încadrarea lor în Centrele de transfer tehnologic şi inovare propuse a se crea. De asemenea, reprezintă o prioritate dezvoltarea potenŃialului intern al conducerii şi personalului întreprinderilor în acest domeniu, inclusiv prin asigurarea capacităŃii acestora de a iniŃia şi/sau prelua proiecte care să implice colaborarea cu astfel de centre, prin:

- dezvoltarea calificării şi aptitudinilor tehnicienilor pentru a deveni consultanŃi ai IMM-urilor în probleme de inovare şi transfer tehnologic;

- organizarea unor cursuri şi a altor iniŃiative care să permită conducerii şi personalului întreprinderilor să înŃeleagă necesitatea utilizării tehnologiei şi a inovării în activitatea întreprinderii lor, precum şi să preia şi să utilizeze sisteme avansate de lucru;

- sprijinirea afacerilor şi axarea lor pe tehnologie, pentru a le aduce la un nivel compatibil şi, în acelaşi timp, competitiv cu întreprinderile din UE. AcŃiunile ce vor fi finanŃate în cadrul acestei măsuri vor fi orientate spre promovarea acelor iniŃiative care susŃin diseminarea inovaŃiilor şi transferul tehnologiilor moderne în IMM-uri.

- dezvoltarea societăŃii informaŃionale, utilizarea telematicii şi a serviciilor din acest domeniu. Sprijinul va fi orientat în următoarele direcŃii: - definirea strategiilor şi participarea la aplicarea lor pentru consultanŃă sau pentru

analiza nevoilor şi organizarea de studii de piaŃă; - stimularea ofertei şi cererii de informaŃie; - organizarea de acŃiuni de publicitate; - dezvoltarea competenŃelor în materie de informaŃie. Întărirea capacităŃii concurenŃiale a întreprinderilor implică implementarea următoarelor

elemente de bază: - sisteme electronice de informaŃii şi sisteme de comunicaŃie pentru IMM; - comerŃ electronic, servicii de informaŃii şi comunicaŃii pentru IMM; - utilizarea tehnicilor de informare şi comunicare pentru calificarea, recalificarea şi

perfecŃionarea pregătirii profesionale a resurselor umane; - folosirea "asistenŃei telematice" în IMM.

PriorităŃile naŃionale de dezvoltare sectorială, completează armonios primele şase priorităŃi naŃionale de dezvoltare regională. PriorităŃile dezvoltării sectoriale se referă la:

7. Agricultura şi dezvoltarea rurală Cu 60 la sută teren arabil din suprafaŃa totală a Ńării, sectorul agricol ar trebui să joace un

rol important în economia naŃională, iar procentul de 42 la sută din populaŃia activă ocupată în agricultură, reprezintă faptul că agricultura constituie sursa principală de asigurare a locurilor de muncă, inclusiv pentru cei care au fost nevoiŃi să-şi părăsească activităŃile desfăşurate în industrie. Pentru aceste raŃiuni este necesară dezvoltarea programelor şi iniŃiativelor în domeniul agriculturii şi spaŃiului rural, care să susŃină politicile de dezvoltare regională şi naŃională.

97

Proiectele în domeniul spaŃiului rural intră în sfera de intervenŃie a fondului SAPARD; există, de asemenea, proiecte de dezvoltare agricolă de dimensiuni mai mici care permit acŃiuni complementare din fondurile PHARE. Un astfel de exemplu îl constituie proiectele care permit dezvoltarea IMM-urilor, în domeniul colectării şi prelucrării produselor, la care se adaugă proiectele care oferă alternative de diversificare a economiilor rurale, dependente, în general, de agricultură.

Această prioritate se poate realiza prin măsuri înscrise într-un Plan NaŃional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, grupate în 4 axe prioritare:

A. ÎmbunătăŃirea accesului la pieŃe şi a competitivităŃii produselor agricole

prelucrate. Obiectivele specifice sunt:

- orientarea producŃiei în concordanŃă cu tendinŃele previzibile ale pieŃei sau încurajarea dezvoltării de noi pieŃe pentru produsele agricole;

- îmbunătăŃirea calităŃii produselor alimentare prin respectarea cerinŃelor minime de securitate alimentară impuse de UE;

- îmbunătăŃirea şi controlul condiŃiilor sanitare: - apariŃia procesatorilor privaŃi de produse agro-alimentare şi piscicole.

Măsurile SAPARD incluse în cadrul acestei axe prioritare sunt:

- prelucrarea şi marketingul produselor agricole şi piscicole; - îmbunătăŃirea structurilor instituŃionale în vederea realizării controlului

veterinar şi fitosanitar, pentru păstrarea calităŃii produselor alimentare şi protecŃia consumatorilor.

B. ÎmbunătăŃirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală şi agricultură. Obiectivele

specifice sunt: - sporirea accesului locuitorilor spaŃiului rural la reŃelele locale de drumuri ale

satelor şi judeŃelor, la drumurile regionale şi naŃionale, precum şi la reŃeaua naŃională de căi ferate etc;

- îmbunătăŃirea condiŃiilor de igienă şi sanitare ale locuinŃelor rurale, precum şi ale activităŃilor agricole în conformitate cu standardele în vigoare;

- repunerea în stare de funcŃiune, precum şi sporirea capacităŃii de folosire a sistemelor de irigaŃii.

Măsurile SAPARD incluse în cadrul acestei axe prioritare sunt:

- dezvoltarea şi îmbunătăŃirea infrastructurii rurale; - managementul resurselor de apă pentru agricultură.

C. Dezvoltarea economiei rurale. Obiectivele specifice sunt orientate spre: - promovarea şi diversificarea activităŃilor agricole; - aplicarea regulilor unitare referitoare la producŃie, recoltare şi distribuŃia pe piaŃă

a produselor, reguli recunoscute în Ńările candidate; - conservarea şi prezervarea mediului natural agricol;

98

- protecŃia şi îmbunătăŃirea resurselor forestiere. Măsurile SAPARD incluse în cadrul acestei axe prioritare sunt:

- acordarea de investiŃii sporite pentru exploataŃiile agricole, protejarea mediului şi silvicultură;

- organizarea mai bună a grupurilor de producători;

- diversificarea activităŃilor economice pentru generarea de venituri alternative.

D. Dezvoltarea resurselor umane, prin următoarele măsuri:

- reorientarea calitativă a producŃiei, protejarea peisajului şi protecŃia mediului; - atingerea unui nivel de pregătire profesională, care este necesar pentru

managementul unor exploataŃii viabile; - pregătirea şi specializarea diferitelor autorităŃi şi organizaŃii responsabile pentru

îndeplinirea programelor legate de dezvoltarea resurselor umane. Măsurile SAPARD incluse în cadrul acestei axe prioritare sunt:

- îmbunătăŃirea pregătirii şi perfecŃionării pregătirii profesionale a celor care lucrează în agricultură;

- acordarea asistenŃei tehnice adecvate.

8. Dezvoltarea infrastructurii transporturilor În programele de dezvoltare regională, dezvoltarea infrastructurii transporturilor joacă un

rol important în asigurarea implementării proiectelor. De aceea sunt necesare investiŃii mari în domeniul transporturilor. Pentru dezvoltarea infrastructurii transporturilor trebuie avut în vedere obiectivul prioritar - reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii, echipamentelor şi a mijloacelor de transport aferente. Principalele proiecte avute în vedere sunt cele situate pe:

- coridorul IV: ConstanŃa – Bucureşti – Braşov - Curtici, iar în domeniul rutier, construcŃia autostrăzii Bucureşti - ConstanŃa;

- coridorul VII – Dunărea, prioritar find terminalul de containere din portul ConstanŃa; - coridorul IX: Giurgiu – Bucureşti - Ungheni/AlbiŃa.

9. Protejarea şi ameliorarea calităŃii mediului În ultimele decenii, peste 10 la sută din teritoriul României a fost expus unor surse de

poluare industrială excesive. Cca 8 milioane de persoane trăiesc în condiŃii incerte de mediu şi aprox 2 milioane de persoane suferă deja de afecŃiuni cronice datorate expunerii îndelungate la surse de poluare. Prin urmare, poluarea industrială reprezintă o grea povară a dezvoltării regionale, din cauza costurilor publice mari pentru protecŃia şi prezervarea mediului şi a serviciilor de îngrijire medicală care sunt necesare. Este puŃin probabil ca regiunile poluate să atragă investiŃii în alte industrii. În acelaşi timp, poluarea afectează dezvoltarea agriculturii, prin

99

diminuarea productivităŃii pământului, dar şi prin diminuarea altor activităŃi, cum ar fi turismul. Prin urmare, investiŃiile pentru protejarea şi prezervarea mediului sunt o prioritate

naŃională. Măsurile privind reabilitarea mediului din zonele industriale degradate sau din vechile situri (platforme industriale) din mediul urban, în prezent închise, dar care sunt avute în vedere pentru noi activităŃi economice sunt finanŃate din fondurile PHARE. Măsurile de siguranŃă împotriva consecinŃelor fenomenelor naturale, cum ar fi eroziunea solului, inundaŃii şi despăduriri sunt finanŃate prin fondurile acordate de SAPARD.

Strategia propusă de Ministerul Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului în cadrul planului său sectorial, care urmează să fie finanŃat din fonduri ISPA, se articulează pe două direcŃii principale: îmbunătăŃirea calităŃii apei pentru atingerea standardelor aquis-ului comunitar, precum şi managementul deşeurilor. Măsurile indicative se referă la:

- ameliorarea calităŃii resurselor de apă şi a apei furnizate către populaŃie; - reducerea infestării cu plumb a apelor uzate, industriale şi casnice; - îmbunătăŃirea parametrilor staŃiilor de tratare a apelor uzate; - diminuarea acumulărilor de metale grele şi componente organice din sedimente; - reducerea concentraŃiei de nitrogen, pesticide etc. din resursele de apă; - construirea, modernizarea sau extinderea zonelor pentru depozitarea deşeurilor

menajere din marile oraşe sau comune în curs de urbanizare; - construcŃia/recondiŃionarea depozitelor pentru deşeuri industriale şi crearea de

oportunităŃi pentru utilizarea lor eficientă; - construirea de incineratoare pentru deşeuri periculoase, conform standardelor UE.

Principalele priorităŃi şi măsuri de dezvoltare ale regiunilor, selectate din strategiile

respective de dezvoltare regională, integrate în structura obiectivelor prioritare şi a măsurilor corespunzătoare cuprinse în Planul NaŃional de Dezvoltare sunt următoarele pentru:

� Regiunea Nord-Est:

- dezvoltarea IMM prin sprijinirea creării de noi IMM productive şi dezvoltarea celor existente, a unor centre de cercetări pentru IMM, sprijinirea transferului de tehnologie, crearea de parcuri industriale care să utilizeze infrastructuri ale fostelor întreprinderi de stat şi ale vechilor platforme industriale, acordarea de consultanŃă pentru IMM, constituirea unor reŃele de informaŃii pentru afaceri;

- dezvoltarea infrastructurii fizice prin reabilitarea/modernizarea drumurilor de acces spre zone industriale, turistice, de munte şi a reŃelei de distribuire a gazului metan, precum şi prin modernizarea/dezvoltarea infrastructurii telecomunicaŃiilor;

- dezvoltarea turismului şi a serviciilor pentru turism, a agro-turismului şi a altor categorii de turism alternativ, dezvoltarea infrastructurii drumurilor şi a infrastructurii adiacente în zonele de munte;

- dezvoltarea rurală prin crearea de IMM cu profil agro-industrial şi de servicii, dezvoltarea eco-fermelor, promovarea şi comercializarea produselor locale agricole şi neagricole, dezvoltarea infrastructurii rurale;

- dezvoltarea resurselor umane prin intermediul trainingului pentru manageri şi personalul IMM în vederea calificării profesionale, reconversiei profesionale, de asemenea al trainingului pentru pentru persoanele ocupate în agricultură, în

100

administraŃia publică locală, pentru servicii în turism şi în tehnici de protejare a mediului;

- legat de protejarea mediului: investiŃii în tehnologii prietenoase mediului şi în utilităŃi publice, reciclarea deşeurilor, reabilitarea zonelor afectate de dezastre naturale şi de activităŃile antropice.

� Regiunea Sud-Est: - dezvoltarea IMM prin sporirea numărului de centre de consultanŃă,

dezvoltarea spiritului antreprenorial şi a tehnicilor de management, aplicarea unor scheme de împrumut pentru IMM şi a unor stimulente pentru activitatea de export a IMM;

- dezvoltarea rurală prin diversificarea economică a zonelor rurale, sprijinirea asociaŃiilor de fermieri, acordarea de investiŃii directe pentru dezvoltarea fermelor, know - how şi transfer tehnologic în agricultură, efectuarea marketingului produselor agricole şi rurale;

- dezvoltarea infrastructurii transporturilor, a utilităŃilor publice (apă curentă, gaze, electricitate), dezvoltarea infrastructurii necesară IMM, sprijinirea cercetării şi a centrelor pentru inovaŃii în mediul rural;

- dezvoltarea resurselor umane prin organizarea de cursuri pentru calificarea profesională a tinerilor în meserii cerute de piaŃa muncii, cursuri pentru şomeri, persoane neocupate şi persoane dezavantajate, preum şi integrarea acestora pe piaŃa muncii;

- dezvoltarea turismului şi a infrastructurii zonelor turistice, realizarea unor investiŃii pentru protejarea valorilor culturale, dezvoltarea serviciilor pentru turism şi diversificarea ofertei turistice;

- protejarea mediului prin reabilitarea siturilor industriale, sprijinirea împăduririlor, modernizarea sistemelor de monitorizare a mediului şi managementul factorilor de mediu.

� Regiunea Sud:

- diversificare şi extinderea bazei industriale a regiunii prin dezvoltarea IMM productive, reabilitarea siturilor industriale şi pregătirea lor pentru alte activităŃi , crearea de parcuri industriale, dezvoltarea infrastructurii fizice;

- dezvoltarea rurală, a unor IMM care să prelucreze resursele locale, obŃinerea de produse agricole ecologice;

- dezvoltarea turismului şi a serviciilor în turism, organizarea de acŃiuni de marketing şi promovare a turismului, protejarea valorilor culturale şi a zonelor naturale cu potenŃial turistic, dezvoltarea turismului specializat în vînătoare şi pescuit;

- dezvoltarea resurselor umane prin organizarea de cursuri pentru recalificare profesională a personalului din sectorul servicii, a şomerilor şi altor categorii de persoane neocupate.

� Regiunea Sud-Vest:

- dezvoltarea IMM prin transferul tehnologic pentru IMM, crearea de noi IMM productive, servicii pentru afaceri şi centre de cercetare pentru dezvoltarea activităŃii IMM;

101

- dezvoltarea infrastructurii turistice prin investiŃii directe în activităŃi turistice şi în protejarea valorilor culturale şi a zonelor naturale de interes turistic, promovarea agro-turismului şi a turismului cultural, a marketingului la nivelul regiunii, cursurilor pentru personalul ocupat în turism;

- dezvoltarea rurală, a marketingului pentru produse rurale, îmbunătăŃirea calităŃii produselor rurale;

- dezvoltarea resurselor umane prin organizarea de cursuri de calificare pentru şomeri şi alte categorii de populaŃie neocupată, pentru tineri şi femei în meserii cerute de piaŃa muncii, precum şi pentru dezvoltarea capacităŃilor manageriale şi antreprenoriale;

- dezvoltarea infrastructurii, a reŃelei de apă curentă, de telecomunicaŃii şi de electricitate în zonele rurale, sprijinirea construcŃiei de locuinŃe;

- protejarea mediului şi efectuarea de investiŃii în noi tehnologii pentru protecŃia mediului şi pentru economisirea energiei, organizarea de acŃiuni pentru conştientizarea problemelor privind mediul, monitorizarea riscurilor privind mediul

- atragerea de investiŃii străine directe prin acŃiuni de marketing ad-hoc şi prin promovarea avantajelor oferite de legislaŃia zonelor dezavantajate şi a zonelor libere.

� Regiunea Vest:

- dezvoltarea sectorului privat şi promovarea investiŃiilor prin sprijinirea transferului de tehnologie, crearea de IMM în industria prelucrătoare, realizarea de investiŃii în infrastructura publică, crearea de parcuri tehnologice;

- dezvoltarea turismului şi agroturismului, reabilitarea utilităŃilor publice în arealele turistice, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii în staŃiunile de munte, calificarea personalului care lucrează în servicii turistice;

- dezvoltarea rurală, a infrastructurii de bază în mediul rural (drumuri, apă curentă, gaze, canalizare, telecomunicaŃii), înfiinŃarea de centre de colectare a produselor agricole, precum şi de IMM în domeniul prelucrării produselor agricole, dezvoltarea activităŃilor meşteşugăreşti, acordarea de sprijin financiar pentru finanŃarea achiziŃiei de echipamente;

- dezvoltarea resurselor umane prin recalificarea forŃei de muncă disponibilizate în meserii cerute de piaŃa muncii, precum şi prin alte măsuri active de ocupare a populaŃiei;

- îmbunătăŃirea calităŃii mediului prin diminuarea efectelor poluării în zonele afectate, cu atenŃie specială pentru zonele turistice, modernizarea sistemului de monitorizare a mediului şi extinderea sistemului de colectare a deşeurilor, reciclarea materialelor refolosibile;

- dezvoltarea infrastructurii de bază (apă curentă, gaze, canalizare) şi a telecomunicaŃiilor în zonele cu dezvoltare economică şi socială scăzute.

� Regiunea Nord-Vest: - crearea unui mediu de afaceri favorabil dezvoltării unei economii diversificate şi

creşterii atractivităŃii regiunii prin: dezvoltarea infrastructurii de susŃinere a sectorului privat, dezvoltarea activităŃilor economice bazate pe resurse locale, dezvoltarea spiritului antreprenorial şi a iniŃiativei locale, stimularea cooperării economice şi a transferului de tehnologie;

102

- dezvoltarea durabilă a spaŃiului rural prin: reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii fizice, valorificarea resurselor locale, dezvoltarea serviciilor, reabilitarea şi protejarea calităŃii mediului;

- dezvoltarea şi utilizarea eficientă a resurselor umane prin calificarea şi recalificarea forŃei de muncă, organizarea unor cursuri speciale de pregătire pentru şomeri şi pentru alte categorii de populaŃie dezavantajate.

� Regiunea Centru:

- dezvoltarea IMM şi a mediului de afaceri prin sprijinirea înfiinŃării de noi IMM productive, sprijinirea transferului de tehnologie, promovarea produselor industriale şi meşteşugăreşti, aplicarea unor noi scheme de finanŃare;

- dezvoltarea agro-turismului şi a turismului montan, îmbunătăŃirea serviciilor turistice, dezvoltarea unor activităŃi pentru atragerea turiştilor (artă populară, târguri cu produse meşteşugăreşti, spectacole folclorice, evenimente religioase etc);

- dezvoltarea agricolă şi rurală, a infrastructurii rurale de bază, precum şi a serviciilor rurale şi agricole, diversificarea activităŃilor rurale;

- dezvoltarea localităŃilor şi a serviciilor sociale prin efectuarea unor lucrări de protecŃie împotriva inundaŃiilor şi alunecărilor de teren, crearea unor servicii de sprijin a persoanelor din categorii dezavantajate;

- protejarea mediului şi a valorilor cultural-istorice, reciclarea deşeurilor industriale şi menajere, dezvoltarea reŃelei de epurare a apelor şi de canalizare.

� Regiunea Bucureşti-Ilfov:

- Sprijinirea sectorului privat şi promovarea investiŃiilor prin transferul de know-how, modernizarea întreprinderilor cu potenŃial viabil, dezvoltarea industriei de înaltă tehnologie, dezvoltarea infrastructurii afacerilor, a cercetării aplicate şi a dezvoltării

- dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii drumurilor, a reŃelei de căi ferate, dezvoltarea şi îmbunătăŃirea transportului interregional de bunuri şi persoane, dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;

- protejarea mediului, diminuarea poluării apei, aerului şi solului; - dezvoltarea resurselor umane prin recalificarea şomerilor proveniŃi din industrie,

precum şi a altor categorii de populaŃie dezavantajate, sprijinirea ocupării tinerilor şi femeilor;

- dezvoltarea turismului efectuând investiŃii în infrastructura turistică şi situri turistice şi istorice recunoscute, promovarea turismului cultural – ştiinŃific, dezvoltarea serviciilor turistice.

În privinŃa cooperării interregionale, apreciem că trebuie să existe două variante de

abordare: derularea de colaborări punctuale, chiar complementare, mergând pe sistemul reciprocităŃii, între oricare judeŃ dintr-o regiune şi alte judeŃe ale Ńării, pe coordonatele impuse de priorităŃile de dezvoltare ale acestor regiuni; derularea relaŃii de cooperare între regiunile de dezvoltare înŃelese ca un tot unitar, pe proiecte cu grade diferite de complexitate şi de relevanŃă regională. În acest sens, este necesar ca regiunile respective să-şi definească priorităŃile, eventual în cadrul unor strategii judeŃene, ceea ce ar permite interconectarea şi armonizarea diverselor programe de dezvoltare.