Date post: | 28-Oct-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | anuntul-complet |
View: | 310 times |
Download: | 3 times |
MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALECOLEGIUL TEHNIC “AUREL VLAICU”
P R O I E C T Pentru atestarea competentelor profesionale nivel 3 Calificarea :Tehnician automatizari
ÎNDRUMĂTOR:ING. ELEV: Tticu Florin CLASA: 12A
GALATI2013
C U P R I N S
Argument……………………………………………………pag.1
Cap.I Defectele principale ale motoarelor electrice...............pag.2
Cap.II Bobinarea Motoarelor electrice……………………..pag.8
II.1.Infasurarea indusului bobinat……………………...pag.11
II.2.Executarea infasurarii rotorului……………………pag.13
Cap.III Rebobinarea rotorului………………………………pag.15
III.1.Infasurarea rotorului la scurtcircuit………………..pag.17
III.2.Infasurarea bobinata a statorului…………………..pag.18
III.3.Rebobinarea statorului…………………………….pag.23
Cap.IV Izolatia motoarelor electrice………………………...pag.24
Norme de protectie a muncii in instalatiile electrice…………pag.26
Bibliografie
Argument
Masinile electrice asincrone sunt folosite in general ca motoare
electrice de antrenare in actionarile electrice cu turatie constanta. Motorul
asincron este cel mai raspandit motor de actionare, datorita particularitatilor
sale constructive si energetice: constructie simpla si robusta, fara contacte
mobile (la varianta cu rotorul in scurtcircuit) ; gabarit redus, posibilitatea
alimentarii directe de la reteaua industriala, randandament bun. Aceste
avantaje fac ca moatoarele electrice asincrone sa fie utilizate in toate
domeniile de activitate: ca motoare pentru masini-unelte (raboteze,
polizoare, masini de gaurit, ferastraie mecanice, freze, strunguri etc.) ; ca
motoare pentru actionarea podurilor rulante, macaralelor, pompelor,
ventilatoarelor etc. Motoarele asincrone monofazate sunt utilizate, in mod
special, in instalatiile de uz gospodaresc (masini de gaurit, pompe,
ventilatoare, polizoare, rasnite electrice, aeroterme, masini de spalat, masini
de gaurit cu percutie, polizoare unghiulare slefuitoare etc. ).
Motoarele asincrone trifazate cu rotorul in scurtcircuit sunt simbolizate
prin grupul de litere ASI. De exemplu, simbolul ASI 250M-4 inseamna:
ASI - motor asincron trifazat in scurtcircuit, in constructie inchisa;
250M – gabaritul 250, mediu, ceea ce inseamna ca inaltimea axului
masinii este de 250 mm de la planul talpilor de fixare, iar motorul este
executat in lungime medie;
4 – numarul de poli ai motorului, care indica viteza de sincronism,
respectiv 1500 rot/min. in cazul exemplificat.
Motoarele asincrone cu rotorul bobinat se folosesc la diverse actionari
unde este necesara pornirea in plina sarcina, sau in orice caz cu un cuplu de
pornire ridicat, la curenti de pornire limitati, ca de exemplu: compresoare de
debit mare, pompe cu contrapresiune, masini de trefilat etc.
Cap.I Defectele principale ale motoarelor electrice
Defectul şi
manifestările
lui
Cauzele Modul de remediere
1. Motorul nu
porneşte
Siguranţa este arsă. Conectarea la
reţea este necorespunzătoare.
Supraîncărcarea excesivă a
motorului.
Bobinaj întrerupt sau în contact cu
masa.
La motoarele monofazate serie cu
colector, periile de cărbune pot fi
rupte, înţepenite sau uzate.
Se va înlocui.
Se verifică conectarea la
reţeaua de alimentare.
Se stabileşte cauza
supraîncărcării şi se reduce
sarcina.
Se stabileşte bobina defectă şi
se repară sau se rebobinează.
Se vor înlocui periile de
cărbune rupte sau uzate şi se
va asigura jocul lor normal în
suport.2. Motorul nu
porneşte, însă
produce un
bâzâit uşor şi
continuu
Tensiunea la bobina rotorului este
prea mică.
Rotor blocat de corp străin în
întrefier sau datorită unor defecţiuni
mecanice.
Se verifică tensiunea reţelei de
alimentare.
Se îndepărtează corpul străin.
Se remediază defecţiunile
mecanice după caz.3. Motorul
monofazat cu
Circuitul fazei auxiliare, de pornire,
este întrerupt, datorită următoarelor:
Se identifică bobina defectă şi
se repară sau se rebobinează;
fază auxiliară şi
condensator nu
porneşte chiar
în gol, însă
produce un
bâzâit.
-bobina auxiliară întreruptă;
-condensatorul este întrerupt sau
desprins;
-declanşatorul poate fi înţepenit în
poziţie deschisă sau are contactele
oxidate;
Se demontează condensatorul
şi se verifică (dacă este
întrerupt se înlocuieşte, iar
dacă este numai desprins se
reface legătura).
Se demontează declanşatorul,
se repară piesele defecte şi se
curăţă contactele oxidate ale
întrerupătorului.4. Motorul se
încălzeşte.
Supraîncărcarea motorului
Tensiunea este necorespunzătoare.
Cureaua de transmisie este prea
întinsă.
Lagărele se încălzesc foarte mult
datorită cuzinetului strâns prea tare
sau ungerii necorespunzătoare a
lagărelor.
Conexiuni greşite la placa de borne
(motor cu faza auxiliară).
Se reduce sarcina până la
valoarea admisă.
Se verifică dacă tensiunea
re elei de alimentare ț
corespunde cu tensiunea
nominală a motorului electric.
Se slăbeşte întinderea curelei,
prin reglarea distanţei dintre
roţile de transmisie.
Se demontează lagărele şi se
înlocuiesc piesele uzate sau
defecte, se efectuează apoi
ungerea corectă şi se
montează lagărele,
asigurându-se un joc normal.
Se verifică dacă faza auxiliară
este deconectată după pornire;
dacă alimentarea este
Contacte slăbite la bornele de
alimentare ale motorului.
Spirele în scurtcircuit de la
motoarele cu poliecranaţi au lipituri
cu rezistenţa mare de contact.
Încălziri locale puternice ale
circuitului magnetic, datorită
străpungerii izolaţiei tolelor în urma
împachetării unor tole cu bavuri
mari, a pilirii tolelor sau a strângerii
necorespunzătoare a pachetului de
tole.
Rotorul se încălzeşte puternic,
producând şi încălzirea bobinajului
statoric, datorită unor contacte
necorespunzătoare ale barelor cu
inele în scurtcircuitare, sau, în cazul
rotoarelor cu bare de aluminiu
turnate, din cauza unor întreruperi
conectată pe înfăşurarea de
lucru şi nu pe faza auxiliară,
dacă elementele de pornire
sunt conectate corect.
Se întăreşte presiunea de
contact la bornele motorului.
Se refac lipiturile spirelor în
scurtcircuit ale polilor
ecranaţi.
In cazul unor porţiuni mici, se
reface izolaţia tolelor prin
dezlipirea lor şi acoperirea cu
lac izolant sau se introduc
fâşii de material izolant; dacă
defectul este extins, se
despachetează tolele şi se
reizolează, după ce în
prealabil s-a desfăcut
bobinajul.
Prin intermediul unor
transformatoare se induc
curenţii în bare.
Curentul este nul în barele
întrerupte.
Rotorul defect se repară sau se
înlocuieşte.
ale barelor, datorită unor defecte de
turnare.
Încălzirea puternică a colectorului şi
a periilor, datorită unor perii cu
duritate necorespunzătoare sau
presiunii prea mari a periilor.
Se schimbă periile cu unele
corespunzătoare şi se reglează
presiunea, respectându-se
indicaţiile fabricii
constructoare.
5.Incălziri
locale intense,
dezvoltarea
unui cuplu mic
şi uneori
apariţie de fum
(la motoarele
monofazate
serie cu
colector)
Lipituri executate necorespunzător la
contactele bobinelor cu rotorul.
Se desizolează contactele,se
face o lipitură corectă, apoi se
izolează din nou cu bandă
albă.
6.Incălzirea
puternică a unei
bobine in
timpul
funcţionării, cu
apariţie de fum.
Bobina se încălzeşte puternic într-un
loc, iar după un timp de funcţionare,
deşi sub tensiune normală, scoate
fum, datorită unui scurtcircuit.
Se înlocuieşte bobina defectă.
7.Apariţia de
scântei
puternice la
Periile şi lamelele colectorului sunt
murdare cu praf, ulei, etc., sunt
rupte, uzate sau se găsesc în mediu
Se controlează colectorul, să
fie curat, fără asperităţi, iar
periile se înlocuiesc dacă au
colector în
timpul pornirii.
umed. rupturi sau sunt uzate
neuniform.8. Motorul
produce
zgomote
anormale în
timpul
funcţionării sau
are vibraţii.
Rotorul are joc mare în lagăre sau
joc lateral excesiv.
Rotorul nu este echilibrat static şi
dinamic.
Motorul nu este montat bine pe
corpul maşinii.
Scuturile sau alte părţi ale
motorului au şuruburile de strângere
slăbite.
Rotorul freacă de stator.
Roata de antrenare este slăbită.
Se va demonta rotorul şi se va
repara lagărul, înlocuindu-se
piesele uzate sau defecte.
Se va face echilibrarea
întregului ansamblu al
rotorului.
Se verifică modul de fixare al
motorului, efectuându-se o
montare corectă.
Se constată locul şi se
corectează montajul.
Se demontează rotorul şi se
verifică cauzele frecării, care
pot fi: arbore încovoiat,
lagăre uzate, etc;defectele
constatate se vor elimina.
Se stabileşte cauza slăbirii şi
se înlocuiesc piesele uzate sau
defecte (şuruburi, etc).9. Bobinajul
auxiliar al
motorului
monofazat cu
fază auxiliară
Nu se întrerupe circuitul bobinei
auxiliare după pornirea motorului,
lăsând să circule curentul şi după
pornire, ceea ce produce arderea
bobinajului auxiliar.
Se stabilesc cauzele
nefuncţionării declanşatorului
şi se repară defectul constatat.
se arde.10. Se ard
siguranţele
fuzibile ale
reţelei de
alimentare
simultan cu
operaţia de
pornire a
motorului.
Firul fuzibil al siguranţelor
subdimensionat.
Scurtcircuit în dispozitivul de
pornire.
Scurtcircuit în bobinajul de lucru sau
de pornire.
Bobinajul de lucru sau de pornire
pus la masă.
Se înlocuieşte siguranţa;
curentul nominal al siguranţei
trebuie să fie In sig.≥ 1,25 I
motor.
Se verifică dispozitivul de
pornire şi se îndepărtează
defectul prin izolare.
Se demontează motorul şi se
constată defectul prin culoarea
mai închisă a bobinei şi prin
mirosul specific al
materialelor izolante arse. Este
necesară rebobinarea.
Se verifică cu ohmmetrul şi se
îndepărtează defectul prin
găsirea locului străpuns şi
izolarea bobinajului.
Cap.II Bobinarea motoarelor electrice
Primul control se va efectua în timpul executării bobinei. Izolaţia
spirelor se verifică supunând izolaţia la o tensiune de încercare egală cu
tensiunea electromotoare indusă în spirele bobinei, cu ajutorul unei instalaţii
(fig. 1). In cazul în care izolaţia este în bună stare, voltmetrul V2 va indica
tensiunea indusă în bobina 2, care este similară cu tensiunea de încercare pe
care trebuie să o suporte motorul electric.
Figura 1 Transformator de încercare pentru bobine:
1 - miez magnetic; 2 – bobină de încercare; 3 – jug mobil; 4 – bobină
primară
Bobina va fi izolată faţă de miezul magnetic al polului prin învelişuri de
preşpan. Dacă se neglijează această izolare, se pot produce străpungeri
ale izolaţiei conductorului.
Astfe, încazul unei bobine cu 1100 spire, în 22 de straturi a 100 spire,
alimentată de la o reţea cu tensiunea de 220 V, tensiunea dintre două
spire alăturate ale bobinei va fi:220V/1100 spire = 0,2V.
Intre spira unui strat şi spira stratului următor tensiunea va fi de:
0,2 V x 100 spire x 2 straturi = 40 V.
Izolaţia de bumbac va suporta această tensiune. Este necesar, insă ca
între conductorul şi miezul metalic al bobinei să se aşeze o izolaţie
corespunzătoare din preşpan, iar la rebobinările motoarelor, izolaţia nu
trebuie înlăturată sau omisă.
Înfă urările repartizate se întâlnesc la rotoarele motoarelor ș
monofazate cu colector, precum şi la statoarele motoarelor monofazate cu
faza auxiliară. Tot înfăşurare repartizată mai poate fi considerată şi
repartizarea conductoarelor de la rotoarele motoarelor monofazate cu fază
auxiliară sau cu poli ecranaţi. Ele sunt de diferite tipuri constructive.
Înfă urările bobinajelor motoarelor asincrone monofazate sunt de douăș
feluri: înfăşurări concentrate şi înfăşurări repartizate
Înfă urările concentrate se întâlnesc la statoarele motoarelor cu poliș
ecranaţi şi ale celor monofazate cu colector; se execută din conductoare de
secţiune circulară izolate. Înfă urările concentrate sunt aşezate pe poliiș
inductori ai motorului şi se mai numesc bobine polare.
In figura 2 se arată un pol inductor, având pe el o bobină polară, cu
indicarea dimensiunilor caracteristice.
Bobinele polare pot fi executate manual, cu dispozitive mecanice sau
cu maşini de bobinat.
Un dispozitiv pentru executarea manuală a bobinelor este reprezentat
în figura 3.
Fig.2 -Pol inductor cu înfăşurare Fig.3-Dispozitiv pentru executarea
concentrată manuală a bobinelor polare
a-schiţa dispozitivului;
b-schema transmiterii miscarii la axul
bobinei
1-bobină; 2-miez magnetic;
3 - Izolaţie exterioară a bobinei .
4-carcasa bobinei.
La executarea bobinelor, se va efectua cu o deosebită grijă controlul
izolaţiei spirelor, verificându-se izolaţia dintre spire şi dintre straturi.
Cap. II-1 Infăşurarea indusului bobinat
Acest tip de înfăşurare se foloseşte la rotorul motoarelor monofazate
cu colector, care este asemănător cu rotorul motoarelor de curent continuu.
In figura 4 este reprezentat un astfel de rotor. Bobinele înfăşurării sunt
aşezate în crestături uniform repartizate pe suprafaţa exterioară a pachetului
de tole al rotorului. Infăşurarea este legată prin intermediul conductoarelor
care formează capetele bobinei la lamelele colectorului.
Elementele componente ale înfăşurării sunt:
- crestătura, care este canalul deschis sau închis, practicat pe marginea
rotorului, în care se introduc conductoarele unei înfăşurări;
- spira este alcătuită din două conductoare active, unul de ducere (A) şi
altul de întoarcere (B), legate între ele la capete (fig. 5 );
- conductorul activ reprezintă porţiunea din înfăşurare situată în crestătura
rotorului;
Figura 4 Rotor bobinat cu colector:
1 – bobină; 2- miez magnetic; 3 – conductor de legare la lamela
colectorului; 4 – lamela colectorului
- secţia reprezintă ansamblul spirelor legate în serie, cuprinse între două
lamele de colector (fig.6);
- bobina este grupa de spire aşezate în aceleaşi crestături;
- manunchi se numeste latura unei bobine sau a unei sectii:
Fig.5 – Spira unei bobine Fig.6:
a-secţie formată dintr-o singură bobină;
b-secţie formată din două bobine;
I-manunchi de ducere, II –manunchi de
întoarcere
- pasul polar τ este distanţa sau unghiul dintre axele a doi poli consecutivi;
Cap.II-2 Executarea înfăşurării rotorului
Infăşurarea se poate efectua în două feluri: înfăşurare buclată sau
paralelă şi înfăşurare ondulată sau în serie.
- La înfăşurarea sau bobinarea buclată (fig.7,a) capetele bobinelor
sunt legate la două lamele alăturate ale colectorului.
- La înfpşurarea sau bobinarea ondulată (fig.7,b) capetele bobinelor se
leagă la două lamele depărtate cu aproximativ doi paşi polari, iar
bobinarea se numeşte astfel deoarece are spectul unor ondulaţii.
Pentru a putea efectua o rebobinare, trebuie să se cunoască pasul
înfăşurării, pasul unei spire, pasul de legătură şi pasul la colector.
Pasul înfaşurării sau pasul bobinării se notează cu y şi constituie un
element component principal al înfăşurării. El se măsoară de obicei în număr
de crestături şi, mai ra, în unităţi de lungime (milimetri sau centimetri),
reprezentând numărul de crestături dintre începuturile a două bobine
consecutive (fig.7)
Pasul unei spire y1 sau pasul unei bobine este chiar lăţimea bobinei,
măsurată în număr de crestături. Se mai numeşte şi pasul de dus, pasul la
spate sau primul pas.
Pasul de legătură y2, numit şi pasul din faţă sau pasul al doilea,
reprezintă numărul de crestături dintre sfârşitul unei bobine şi începutul
bobinei următoare din fig. de mai sus(Figura 7)
Pasul la colector yc reprezintă distanţa dintre două lamele la care se
leagă capetele aceleiaşi bobine şi se măsoară în numnăr de lamele.
Pasul înfăşurării la infăşurarea ondulată este format din pasul bobinei
plus pasul de legătură:
y= y1 + y2
La înfăşurarea buclată, pasul înfăşurării este format din diferenţa
pasului bobinei si a pasului de legatura :
y= y1 - y2
Astfel, în schema desfăşurată din fig.7pasul bobinei sau pasul de
ducere este y1 = 3, deoarece mănunchiul de ducere merge în crestătura 1 şi se
întoarce în crestătura 4, deci diferenţa este de trei crestături.
Pasul de legătură sau pasul de întoarcere este y2 = 2, deoarece
mănunchiul de întoarcere al secţiei 1 este aşezat în crestătura 2. Deci:
y2 = 4-2 =2
Intrucât aceasta a fost o înfăşurare buclată, pasul înfăşurării y este
diferenţa dintre pasul y1 şi cel de întoarcere y2, adică:
y = y1 – y2 = 3 – 2 = 1.
In cazul motoarelor monofazate cu colector se utilizează înfăşurarea
buclată, având pasul rezultant y = 1, care se numeşte înfăşurare buclată
simplă.
Infăşurarea se închide numai o singură dată după ce conductorul a trecut prin
toate crestăturile, deci se parcurce o singură dată periferia rotorului. Această
înfăşurare are numai o secţie pe crestătură. Numărul lamelelor de colector
este egal cu numărul de crestături.Se utilizeaza adeseori si infasurari buclate
simple, cu mai multe sectii pe crestatura.
Cap.III Rebobinarea rotorului
Când trebuie efectuată rebobinarea unui rotor, după aceeaşi schemă pe
care a avut-o iniţial, este necesară identificarea schemei de înfăşurare a
bobinelor defecte. In cazul in care înfăşurarea există, problema nu este
dificilă. Dacă însă rotorul nu mai are înfăşurare originală, este necesară
recalcularea caracteristicilor acestei înfăşurări, în funcţie de datele nominale
ale motorului.
In ceea ce priveşte schimbarea caracteristicilor motorului, se pun
adeseori probleme pentru schimbarea turaţiei, menţinând însă aceeaşi
tensiune la borne, sau schimbarea tensiunii la borne cu menţinerea turaţiei.
Pentru a determina aceste caracteristici, trebuie urmărite mai multe
secţii. Se va măsura diametrul conductorului şi numărul de spire şi se va
identifica izolarea crestăturii şi dimensiunile acesteia. Când este posibil, se
va scoate o bobină intactă, care va fi examinată atent, stabilindu-se toate
datele caracteristice specificate mai înainte.
Dacă numărul de conductoare total este notat cu N, iar numărul de
spire W, se poate calcula relaţia:
W=N/2
deoarece o spiră este alcătuită din două conductoare.
Numărul de bobine al rotorului se poate determina cu relaţia:
S=N/2w
-W este numarul de spire dintr-un manunchi
-2w este numarul de spire al unei bobine din doua manunchiuri
-S este numarul de bobine
Numărul de manunchiuri din înfăşurare se poate calcula cu relaţia:
u =2S
Pasul bobinei y1 se poate determina dacă se cunoaşte numărul de poli
2p şi numărul de mănunchiuri. Intre doi poli succesivi se vor găsi: u/2p
mănunchiuri.
Pasul bobinei trebuie să fie cât mai apropiat de pasul polar, astfel ca:
y1 = u ± b ,
2p
unde b reprezintă cel mai mic număr, care adunat sau scăzut cu u ( numărul
de mănunchiuri), dă pentru y1 un număr întreg şi fără soţ.
Calculul secţiunii conductorului se poate efectua dacă se cunosc:
puterea motorului, tensiunea şi valoarea factorului de putere. Astfel, se va
calcula curentul absorbit de motor cu relaţia:
I = ____P____
U . cosφ
Secţiunea conductorului se va determina cu relaţia:
s = __I__ [ mm2]
δ
în care δ este densitatea de curent.
Cap.III-1 Infăşurarea rotorului la scurtcircuit
Elementele unei înfăşurări în scurtcircuit sunt (fig.8) barele sau
conductoarele neizolate, aşezate în crestături de asemenea neizolate, şi
inelele de scurtcircuitare care leagă între ele conductoarele.
Figura 8 – Rotorul unui motor în scurtcircuit
Pe suprafeţele frontale, unele rotoare au prevăzute o serie de palete,
care formează la fiecare capăt câte un ventilator ce serveşte la răcirea
motorului. Miezul magnetic în care se montează conductoarele sau barele
este format din tole de oţel silicios pentru a se micşora curenţii turbionari.
Barele se execută din aluminiu turnat sub presiune sau din cupru, fiind
nituite la capete pe cele două inele de scurtcircuitare. In cazul întreruperii
barelor în interiorul miezului magnetic, este necesară înlocuirea barei
defecte.
Construcţia acestor rotoare este foarte robustă, încât astfel de defecte
se produc foarte rar. Inlocuirea barelor de cupru este relativ mai simplă, dacă
se dispune de materialul necesar. Intrucât barele turnate din aluminiu nu se
pot repara decât prin returnare, se va înlocui întregul rotor.
Cap.III-2 Infăşurarea bobinată a statorului
Această înfăşurare este utilizată la statoarele motoarelor monofazate.
Elementele înfăşurărilor bobinate sunt aceleaşi ca şi la înfăşurarea
rotorului, şi anume:
- spira, având un conductor de ducere şi unul de întoarcere;
- bobina, care se compune din mai multe spire, având două mănunchiuri,
unul de ducere şi altul de întoarcere;
- grupa de bobine, formată din mai multe bobine, care pot fi concentrice şi
deci inegale (fig.9, a) sau egale (fig.9,b).
Fig.9 Ansamblu format din două bobine
A – bobine concentrice; b – bobine egale
După numărul de mănunchiuri aşezate într-o crestătură, respectiv după
numărul de straturi, înfăşurările pot fi într-un singur strat sau în mai multe
straturi (fig.10)
La motoarele monofazate cu fază auxiliară se folosesc, în general,
grupe de bobine concentrice. Schema unei astfel de înfăşurări pentru un
motor electric monofazat cu fază auxiliară, având 24 de crestături şi două
perechi de poli este arătată în fig. 11.
Fig.10 Aşezarea spirelor în crestătură
a şi c – înfăşurări într-un singur strat; b şi d – înfăşurări în două straturi
Fig.11-schema unei înfăşurări monofazate cu fază auxiliară (Z= 24 de
crestături; 2p = 4 poli)
Infăşurarea principală este indicată cu linie continuă şi are
extremităţile A şi X, iar înfăşurarea auxiliară este desenată cu linie întreruptă
şi are extremităţile A` şi X`.
Acest fel de înfăşurare este utilizat la motoarele monofazate cu fază
auxiliară. Infăşurarea principală este executată dintr-un conductor de cupru,
izolat cu email, având diametrul de 0,55 mm, iar numărul de spire este
repartizat pe bobine, în cadrul grupelor, în felul următor: bobina y are 70 de
spire, bobina y1 are 115 spire şi bobina y2 are 120 de spire.
Numărul diferit de spire al bobinelor s-a calculat astfel ca să se obţină
o repartiţie sinusoidală a înfăşurării, ceea ce prezintă o mare importanţă la
maşinile de uz casnic, deoarece prin acesta se reduce zgomotul motorului în
timpul funcţionării.
Cap.III-3 Rebobinarea statorului
In cazul rebobinării acestor înfăşurări, se va proceda in mod
asemănător. Se vor determina caracteristicile înfăşurării, stabilindu-se:
diametrul conductorului, felul izolaţiei, numărul de spire, pasul înfăşurării
etc. Cunoscându-se aceste date se poate efectua rebobinarea statorului.
Bobinarea se execută manual. Înainte de a începe bobinarea,
crestăturile se izolează cu preşpan sau cu pânză uleiată. La cele două capete
ale fiecărei crestături, izolaţia trebuie să iasă puţin în afară deoarece în acele
locuri se pot produce atingeri ale conductorului cu masa metalică. Se va
bobina în primul rând înfăşurarea principală şi apoi faza auxiliară. După
introducerea conductoarelor, preşpanul se îndoaie peste bobină şi
deschiderea crestăturii se închide cu o pană de lemn. Capetele bobinei se
izolează cu benzi de pânză albă. Se foloseşte din ce în ce mai mult
rebobinarea cu bobina gata formată. Avantajul constă în faptul că bobinarea
se execută în mai bune condiţii şi în cazul unui defect poate fi înlocuită
numai bobina respectivă.
Cap.IV Izolaţia motoarelor electrice
La alegerea izolaţiei motoarelor electrice se ţine seama de:
- tensiunea nominală a motorului;
- clasa de izolaţie în care se încadrează motorul din punct de vedere al
încălzitii ;
- condiţiile încare va funcţiona maşina din punctul de vedere al umidităţii
şi al mediului ambiant.
Izolaţia bobinajului în crestătură se realizează cu două straturi de
carton
electrotehnic, între care se găseşte o pânză uleiată.
După introducerea conductoarelor în crestături, izolaţia se răsfrânge
latură peste latură, deasupra firelor, după care se introduce pana de închidere
executată din lemn de fag uscat şi fiert în ulei de in (fig.12)
In părţile frontale, între bobinele aparţinând la două faze
diferite, se aşează coturi de preşpan, iar capetele bobinei se
consolideaza cu banda alba.
La motoarele electrice cu colector se va realiza o bună izolare a
colectorului, şi anume: izolaţia dintre lamele, izolaţia lamelelor faţă de
butucul colectorului , şi izolaţia inelelor de presare faţă de coada de
rândunică a lamelelor, folosindu-se de obicei micanită. După executarea
legăturilor între bobine sau între capetele înfăşurărilor şi cablurile de ieşire
se va efectua izolarea lor.
Figura 12 – Izolarea bobinajelor în crestătură: 1 – conductor; 2 – carton
electrotehnic; 3 – pânză uleiată; 4 – carton electrotehnic; 5 – pană de
lemn.
Scopul izolaţiei, în general, este de a asigura, în primul rând, o cât mai
bună rigiditate dielectrică şi totodată o rezistenţă mecanică mare.
Placa de borne a maşinii se execută tot dintr-un material
electroizolant, şi anume din: pertinax, bachelită, textolit sau alte materiale
plastice.
Bobinajul motoarelor se impregnează şi se acoperă cu lacuri, după
bobinarea şi izolarea circuitelor.
La lucrările de reparaţii se foloseşte pasta care serveşte la
impregnarea şi acoperirea suprafeţelor frontale ale bobinajelor motoarelor
asincrone. Stratul de pastă aplicat nu trebuie să aibă o grosime prea mare.
După aplicarea pastei, bobinajul se ţine în aer 1 – 2 ore şi apoi se
usucă timp de 8 – 10 ore într-un cuptor, la temperatura de 80-90 grade
Celsius. Prin uscare, pasta se transformă într-un inveliş izolant cu o suprafaţă
netedă, cu o bună rezistenţă electrică şi mecanică.
Norme de protectie a muncii in instalatiile electrice
Pentru a evita orice posibilitate de pericol se iau următoarele măsuri
organizatorice şi tehnice: precizarea condiţiilor în care urmează să se
lucreze; pregătirea şi admiterea la lucru, supravegherea în timpul lucrărilor;
încheierea lucrărilor şi repunerea în funcţiune a instalaţiilor.
Cea mai utilizată măsură este aceea a precizării tuturor condiţiilor de
pregătire a lucrărilor şi de execuţie a lor, printr-un act scris. Acesta cuprinde
componenţa şi calificarea echipei de lucru, instalaţiile în care trebuie să se
lucreze, data şi ora începerii şi terminării lucrărilor, ce trebuie executate şi ce
măsură de protecţie a muncii trebuie luate.
După întocm irea actului se instruieşte echipa şi începe lucrul.
Esenţial este întotdeauna respectarea unei discipline perfecte cu
privire la modul de pregătire şi de execuţie a lucrărilor.
Fazele principale sunt:
-scoaterea din funcţiune a instalaţiilor respective, în care caz trebuie
respectat principiul separării vizibile a instalaţiilor care rîmân în funcţie faţă
de cele la care urmnează a se lucra;
- verificarea lipsei de tensiune, obligatorie în orice condiţii, cu ajutorul
indicatoarelor de tensiune;
- scurtcircuitarea instalaţiilor şi legarea lor la pământ. O instalaţie se poate
considera ca fiind scoasă de sub tensiune numai atunci când este
scurtcircuitată şi legată la pământ cu toate fazele, barele sau
conductoarele de care dispune;
- delimitarea zonelor de lucru faţă de zonele protejate prin mijloacele de
protecţie constând în îngrădiri, împrejmuuiri, semnalizări şi utilizarea
mijloacelor de protecţie cu rol de avertizare şi semnalizare vizuală, cu
scop de interdiciţie, admitere, reamintire sau marcare a locurilor
periculoase;
- utilizarea mijloacelor de protecţie electroizolante sau de protecţie
corespunzător operaţiilor care urmează a fi efectuate. Mijloacele de
protecţie electroizolante au rolul de a evita contactul direct dintre
persoana care acţionează şi instalaţia electrică aflată sau considerată sub
tensiune;
- aceste mijloace de protecţie sunt: prăjinile izolante, cleşti electroizolanţi,
cismele şi şoşonii electroizolanţi, platformele şi covoraşele
electroizolante, mănuşile electroizolante, precum şi sculele cu mânere
electroizolante:
- respectarea unei tehnologii de execuţie bine definită, asigură condiţiile
maxime pentru înlăturarea posibilităţilor de accidentare în timpul lucrului
propriu-zis.
Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie la maşinile electrice se
va face, de regulă, când acestea sunt oprite
La motoarele electrice protejate numai prin siguranţe şi care nu au alte
elemente de separaţie în faţa acestora, înainte de începerea lucrărilor, se vor
demonta aceste siguranţe şi se vor monta în locul lor capace de siguranţe,
fără fuzibile, vopsite în roşu. In cazul în care locul de separare se găseşte în
altă încăpere, în mod suplimentar se va deconecta cablul de alimentare de la
bornele motorului şi se vor asigura conductoarele acestuia cu degetare de
cauciuc sau se vor scurtcircuita.
Ajustarea şi şlefuirea colectoarelor sau inelelor maşinilor electrice,
schimbarea periilor uzate, se va executa numai de persoane calificate şi
instruite special pentru aceste lucrări, având obligaţia utilizării ochelarilor de
protecţie şi mănuşilor electroizolante, atunci când maşina este în rotaţie. In
cazul în care aceste operaţii sunt făcute de către femei, acestea trebuie să fie
îmbrăcate îmbrăcate în salopete şi să aibă părul legat.
Pentru remedierea incendiilor, în exploatare se vor controla periodic
curentul absorbit de motor şi temperatura lagărelor, iar pentru motoarele
mari se va controla temperatura aerului la intrare şi la ieşire precum şi
temperatura fierului şi a cuprului înfăşurărilor.
La fiecare oprire a maşinilor cu colector şi inele colectoare, acestea
vor fi suflate cu aer comprimat uscat şi se vor şterge cu cârpe pentru
îndepărtarea prafului de cărbune şi a uleiului.
În zona din jurul maşinilor electrice răcite cu hidrogen pe o distanţă de
minimum 5 metri va fi strict interzisă folosirea flăcărilor deschise (sudura,
polizarea, aprinderea chibritului şi fumatului).
In cazul izbucnirii unui incendiu în motor sau dacă în timpul
funcţionării se observă încălzirea puternică a statorului sau a lagărelor, miros
de ars, fum etc, motorul va fi deconectat de la reţea şi la nevoie se vor utiliza
stingătoarele cu praf dielectric; nu se admite stingerea motoarelor cu jet
compact de apă.
Bibliografie
CRUCERU C. Procedee de localizare a defectelor în reţelele de cabluri de
energie .
Editura tehnică ,Bucureşti,1998
CIOCMI.,CATRINA,CRISTEA,N. Tehnologia fabricării ,întreţinerii şi
reparării maşinilor si aparatelor electrice, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1998.
CEAUŞU,I.,GHIŢĂ,N.,POTIRCĂ,T., Organizarea şi conducerea
activităţilor de întretinere şi reparaţii ,Editura tehnică Bucureşti,2002
FRANSUA,A., şi colab. Maşini şi sisteme de acţionări electrice.Editura
tehnică ,Bucureşti,1998.
HERŞCOVICI,B., şi colab. Aparate electrice de înaltă
tensiune,Îndreptar.Editura tehnică,Bucureşti,1998.
MAGHIAR,T., Electrotehnica.Vol.I. Institutul de învătământ superior
Oradea,1999.
HORTOPAN ,G.,Aparate electrice, Editura didactică şi pedagogică,Bucureşti,2002.