EXPERTIZAMEDICO-LEGALĂ

PSIHIATRICĂ

VASILCU MIHAI SILVIU

I. DEFINIŢII. NOŢIUNI. INTERDEPENDENŢĂII. TIPURI DE ACTE MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.

ASPECTE PROCEDURALEIII. SEDIUL MATERIEIIV. OBIECTIVELE EMLPV. RAPORTUL DE EXPERTIZĂ MEDICO-LEGALĂ

PSIHIATRICĂ. PĂRŢI COMPONENTEVI. MĂSURI DE SIGURANŢĂ ŞI EDUCATIVEVII. EMLP LA MINORIVIII. EMLP ÎN CAUZE CIVILEIX. ETILISMUL ŞI RESPONSABILITATEAX. RETARDAREA MENTALĂXI. ASPECTE MEDICO-LEGALE ÎN DISCERNĂMÂNTXII. TULBURĂRI DE PERSONALITATE

I. DEFINIŢII. NOŢIUNI. INTERDEPENDENŢĂ

● DEFINIŢIEExaminarea medico-legală psihiatrică are rolul de a furniza justiţiei elemente menite săstabilească responsabilitatea unei persoane implicate în săvârşirea unei infracţiuni, aflatăsub incidenţă legii penale sau să ateste sănătatea mintală în cazuri cu implicaţii civile(capacitatea de a testa, de a întocmi un act de vânzare-cumpărare, de donaţie, etc.).Expertiza medico-legală psihiatrică este o activitate interdisciplinară care are ca scopdepistarea tulburărilor psihopatologice şi a influenţelor pe care acestea le au asupracapacităţii individului de a putea aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale, precum şia posibilităţii individului de a-şi exprima liber voinţa faţă de un anumit act pe care l-acomis. Sarcina fundamentală a expertizei medico-legale psihiatrice este de a apreciadiscernământul persoanei, cu referire specială la starea psihica în momentul săvârşiriifaptei.

● NOŢIUNI. INTERDEPENDENŢĂ

→ Capacitatea de folosinţă:- capacitatea de avea drepturi şi obligaţii;- au toate persoanele fizice, chiar şi cele fără voinţă conştientă sau insuficent

dezvoltată;- începe la naştere şi se termină prin deces.

→ Capacitatea de exerciţiu:- aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile, de a încheia

personal acte juridice, de a participa la raporturi juridice;- poate fi stabilită şi la persoane decedate, la un moment anterior, prin studiul

documentelor medicale;- în dreptul penal CE începe de la 16 ani

- art. 99 CP - Limitele răspunderii penale:(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.(2) Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal, numai dacă se

dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.

- în dreptul civil CE începe de la 18 ani- excepţie – D. fam – de la 16 ani cu dispensă CJ (aviz ml+aut. tutelară, etc)

- D. muncii, etc→ Capacitatea civila = CF + CE.→ Responsabilitatea

- dpdv medical -1) totalitatea particularităţilor psihice ale individului care-l fac pe acesta capabil să înţeleagă libertatea şi necesitatea acţiunilor sale şi să

aprecieze consecinţele faptelor sale atunci când acţionează contrarnormelor de convieţuire socială şi a legilor.

-2) 3 condiţii în responsabilitate:-existenţa unei legi (sociale sau morale),-a fi în deplinătatea facultăţilor mintale,-libertatea (lipsa constrângerii).

-3) 3 trăsături psihologice în determinarea responsabilităţii:-de ordin cognitiv (percepţie, raţionament cunoaştere),-de ordin afectiv (emoţii, sentimente),-cele referitoare la impulsuri, dorinţe, voinţă.

- dpdv juridic:- posibilitatea tragerii la răspundere penală a individului rezultă din interpretarea per a contrario

a art. 48 CP (cap V-Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei)-Iresponsabilitatea- ( Nuconstituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşiriifaptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-şi dea seama de acţiunilesau inacţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele).

- responsabilitate → culpabilitate + imputabilitate → vinovăţia (art. 17 CP alin.1- Infracţiuneaeste fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală; alin. 2– Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale) → intenţia şi culpa (art.19 alin1-Vinovăţia există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau culpă).Intenţie este directă- prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin săvîrşireaacelei fapte şi indirectă- prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, acceptăposibilitatea producerii lui. Culpa este cu prevedere (prin uşurinţă)- prevede rezultatul fapteisale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce şi fără prevedere (prinneglijenţă)- nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă. → criteriulesenţial în definirea vinovăţiei este discernământul.

- din ambele puncte de vedere:- aprecierea responsabilităţii depinde de evaluarea capacităţiipsihice, care, la rândul ei, este caracterizată prin modalităţile sale de discernământ. (Capacitatea

psihică a unei persoane de a-şi da seama de caracterul şi urmările faptei sale).

Responsabilitatea

Capacitate civilă(CF + Capacitate de exerciţiu)

Capacitatea psihică

Vinovăţia(intenţia şi culpa)

INFRACŢIUNEA

Discernământul

→ Capacitatea psihică:- dpdv juridic: - atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un momentdat, cu exercitarea

drepturilor civile sau a unor activităşi specifice (L 487/2002 a sănătăţii mintale şi aprotecţiei persoanelor cu tulb psihice);

- dpdv medical: - reprezintă ansamblul de însuşiri psihice ale persoanei, de ordin cognitiv-intelectiv, caracterial şi afectiv-voliţional, care pot asigura performanţa în desfăşurareaunei activităţi şi de a organiza motivat această activitate, determinată de aptitudini şi degradul de maturizare a personalităţii şi tradusă prin fapte şi rezultate cuantificabile.Capacitatea de a răspunde presupune în consecinţă integritatea capacităţilor cognitiv-intelectuale şi voliţional-cognitive ale personalităţii mature, inclusiv a discernământului.

→ Discernământul: poate fi păstrat, scăzut (diminuat), mult scăzut, abolit.- dpdv juridic: - se înţelege componenta CP, care se referă la o faptă anume şi din care

decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia conţinutul şi consecinţa acesteifapte (L 487/2002 );

- dpdv medical: - este funcţia psihică de sinteză prin care o persoană este în măsură săconceapă planul unei acţiuni, etapele ei de desfăşurare, precum şi consecinţele săvârşiriiacesteia. Deci este capacitatea persoanei de a-şi organiza motivat acţiunea. El exprimălibertatea de acţiune a individului de a săvârşi acte conform normelor de convieţuiresocială, norme prin care individul le-a însuşit şi le respectă ca o comanda socialăinteriorizată, ca o datorie a cetăţeanului. Această funcţie depinde de două categorii defactori:

1. de structura personalităţii individului: Expertiza trebuie să stabilească care este structura personalităţii, gradul de dezvolate intelectuală, gradul de instruire generală şi profesională, gradul de

educaţie familială, constituţională, experienţa de viaţă a subiectului (se poateconstata prezenţa unui factor organic cerebral sau somatovisceral susceptibil de

a scade nivelul personalităţii, factori traumatici, toxici, etc)2. de structura conştiinţei acestuia în momentul comiterii faptei:

Conştiinţa - sinteza complexă a funcţiilor psihice prin care omul se integrează în mediu, fixează şi asociază cu ajutorul gândirii şi judecăţii noţiunile primite.

Momentul de conştiinţă (oboseala, ingestia de alcool, bolile concomitente) saucircumstanţele psiho-patologice (ameninţarea, frica, izolare, etc) pot oferi informaţiiasupra acestei stări. În structura conştiinţei se pot distinge 4 niveluri:

-a) conştiinţa elementară, care asigură nivelul de veghe, vigilenţa şi nivelul deprezenţa temporo-spaţială;

-b) conştiinţa operaţional-logică prin care procesele intelectuale, perceptuale şi degândire au coerenţa şi reflectă obiectiv realitatea;

-c) conştiinţa axiologică, de opţiuni a valorilor după criteriile sociale curente;-d) conştiinţa etică prin care subiectul este capabil să discearnă binele şi răul pe

care faptele sale le pot produce societăţii.Având în vedere că responsabilitatea este condiţionată de integritatea discernământului,care la rândul său este condiţionat de starea de conştiinţă ce depinde de nivelul structurăriipersonalităţii (nivelul inteligenţei plus cele 4 trepte de structurare psihopatologică:nevrotică, psihopatică, psihotică şi organic-deteriorativă-demenţială) → aprecierearesponsabilităţii depinde de evaluarea capacităţii psihice.În plus, evaluarea discernământului minorului prezintă aspecte specifice ce ţin de criteriilemedicale (personalitate, conştiinţă, motivaţie) şi cele juridice (mobil, condiţiile de producerea faptei) care definesc comportamentul din timpul comiterii faptei → capacitatea psihică aunor personalităţi în formare.Se atribuie noţiunii de discernământ un conţinut mai amplu decât reflectarea pur şi simplua funcţiilor de cunoaştere, ea reflectând şi calitatea funcţiei de afectivitate şi de voinţă,deoarece sunt bine cunoscute situaţiile în care în anumite tulburări afectiv-volitive, stăricare pot duce la îngustarea câmpului de cunoştinţă, la alterare nivelului axiologic alconştiinţei – discernământul este afectat în sensul diminuării acestei capacităţi de aprecierecritică în special asupra consecinţelor faptelor.

Discernământul nu variază numai în raport cu nivelul de dezvoltare a funcţiilor psihice încadrul dezvoltării ontogenetice, ci şi în cadrul aceluiaşi tip de personalitate, în raport cusituaţia de moment, de condiţiile endogene şi circumstanţele exogene din momentulcomiterii faptelor. Discernământul nu trebuie raportat în mod automat la vârsta cronologică(deşi legislaţia în vigoare fixează nişte limite de vârstă), acestea sunt la fel de arbitrare,legiuitorul subliniind necesitatea experizei medico-legale psihiatrice pentru categoria 14-16ani, în vederea precizării acestei capacităţi. Raportarea nu se face nici la diagnosticulpsihiatric sau stadiul evolutiv al bolii psihice, fiind cunoscute situaţiile în carediscernământul variază în funcţia de natura faptei, există fate pentru care unii minorii sauunii bolnavi psihici au discernământ şi fapte antisociale pentru care nu-l au, sunt bolnavicare au păstrată aceasta capacitate într-un anumit stadiu al bolii (ex: în remisiune) şi nu încadrul aceleaşi boli într-un stadiul evolutiv (de decompensare). Discernământul mai trebuieinterpretat şi prin faptul că el reprezintă o calitate a persoanei şi totodată o funcţieoperaţională, prin care un individ este capabil să oragizeze motivat activitatea pe care odesfăşoară.În cadrul expertizei şi cercetării ml psihiatrice există 2 etape în care se discutădeterminismul şi se stabilesc relaţiile cauzale:

-1) caracterizarea persoanei, caracterizarea actului antisocial comis şi stabilirea unorrelaţii cauzale ale acestora cu capacitatea psihică, capacitatea penală şi capacitatea deexcerciţiu (respectiv responsabilitatea – care nu se exprimă în concluzii).

- caracterizarea persoanei se va face privind principalele componente structurale bio-psiho-sociale, pulsiuni, tendinţe, nivel de conştiinţă şi trăsăturile individualenormale şi patologice. Trebuie stabilită natura motivaţiei şi analiza conflictului.

- caracterizarea actului antisocial comis – se vor deduce concluzii de ordin diagnostic,în mod indirect, plasând agresivitatea de la normal la patologic, reactivitatea şi

conflictualitatea antisocială.-2) Stabilirea raportului cauzal între trăsăturile personalităţii individuale şi elementele

constitutive ale actului infracţional la un moment dat (momentul faptei, al actului – în modseparat de momentul examinării) se observă că acesta depinde de stabilirea unui diagnosticpsihiatric multiaxial, cât şi de natura şi intensitatea tulburărilor psihice, somato-psihicesau complexe din momentul respectiv, de natura motivaţiei, de natura intensităţii

şi durata situaţiei conflictuale care le-a putut genera, de intevenţia circumstanţelorfavorizante (ofensă, provocare, ingestie de alcool, frustrare, prejudiciu, stare fiziologică,afecţiune somatică, nivel cultural, sex, vârsta), precum şi de stadiul evolutiv al bolii, care,de multe ori, are o desfăşurare ondulantă cu perioade de remisiune parţială sau estestabilizată până la dispariţia tulburărilor de fond sau are o desfăşurare progredientă sau deagravare cu deteriorare a personalităţii, sau are o evoluţie ciclică (psihoze bipolare) în carenatura actelor antisociale poate fi diferită, după cum bolnavul se află într-o stare de agitaţiemaniacală, ori dimpotrivă, în stare depresivă.Legătura de cauzalitate în experiza medico-legală psihiatrică în vederea aprecierii de cătrepsihiatrii a responsabilităţii, trebuie stabilită la următoarele niveluri:

- stabilirea lăgăturii între eveniment (actul antisocial) şi constatările de ordinmedical şi psihiatric cu ocazia expertizei (cel mai important!!!);

- stabilirea legăturii dintre simptomatologia obiectivă şi cea subiectivă acuzată deexpertizat;

- stabilirea corelaţiilor între constatările făcute la examenul clinic cu cele aleinvestigărilor paraclinice şi de specialitate;

- stabilirea corelaţiilor între trăsăturile de personalitate ale expertizantului şielementele constitutive ale actului antisocial care i se pune în sarcină.

→ Persoană cu tulburări psihice: - pers bolnavă psihic, persoană cu dezechilibru psihicsau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de alcool sau droguri, precum şi persoanacare manifestă alte dereglări ce pot fi clasificate, conform normelor de diagnostic în vigoaredin practica medicală, ca fiind tulb psihice (L 487/2002).→ Periculozitate socială: - atributul unei stări psihice sau al unui comportament ceimplică riscul unei vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane sau al unordistrugeri de bunuri materiale importante (L 487/2002).

II. TIPURI DE ACTE MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE. ASPECTE PROCEDURALE.

- Certificatul medico-legal psihiatric; → Comisie intrajudeţeană ← SML, IML- Expertiza medico-legală psihiatrică (Prima EMLP); → Comisie intrajudeţeană ← SML, IML- Noua expertiză medico-legală psihiatrică. → Comisie intrajudeţeană sau Comisie

interjudeţeană ← trimitere doar de la IML

1. La solicitarea organelor de justiţie → doar EMLP-a) pt cauze penale

-obligatorie → în cazul omorului deosebit de grav, pruncucidere şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoieli asupra stării psihice

a învinuitului sau înculpatului (art 117, alin 1, CPP);→ la minorii 14-16 ani (art. 99, alin 2, CP).

-pt adulţi sau minori (prioritate absolută + anchetă socială obligatorie);-cu învinuit în stare de libertare sau cu inculpat în stare de arest.

-b) pt cauze civile-capacitate de exerciţiu, psihică, în general, (punere sub interdicţie, instituirea curatelei,încredinţarea de minori, anularea căsătoriei, divorţ, schimbare de sex)

-capacitatea de exerciţiu, psihică, la un moment dat, (pt întocmirea unor acte civile, încauzele de anulare ale actelor civile încheiate, revendicarea de despăgubiri civile motivateprin accidente, boli, decese intraspitaliceşti, tratamente medicale inadecvate, reletratamente în medii concentraţionare, în cazurile de stabilire a înfirmităţii psihicetranzitorii sau permanente, în cazul în care justiţia cere precizări privind cauzalitatea

medico-legală psihiatrică sau responsabilitatea medicală).-se face pe pers în viaţă sau pe defuncţi. Pe defuncţi este excepţională şi doar dacă la

dosarul cauzei există documente medicale din care să se poată reconstitui starea psihicăla momentul încheierii actului civil respectiv.

2. La solicitarea persoanelor fizice → doar CMLP care să ateste capacitatea de exerciţiu, ptîncheierea de acte de dispoziţie (testamente, contracte - vânzare-cumpărare, donaţie.locaţiune cu habitaţie, etc);

→ sunt în general persoane vârstnice, bolnavi cusuferinţe cronice sau cu evoluţie letală, bolnavi aflaţi în condiţii de spitalizare, ori de câte

ori există dubii privind capacit psihică a unei persoane ce încheie acte de dispoziţie.

- EMLP → în comisie 1 legist (preşedintele comisie) + 2 psihiatri (la minori 1 cu specializarea psihiatrie infantilă);

→ confidenţialitate, însoţitori oficiali sau aparţinători doar cu acordul preşedintelui→ se efectuează la sediul instituţiilor medico-legale, cu excepţia:

- bolnavi psihici cronici;- persoane aflate în arest preventiv sau în detenţie;- bolnavi netrasportabili, cu suferinţe evolutiv letale sau aflaţi în stare gravă

în condiţii de internare.→ Prima EMLP se efectuează la nivelul oricarei instituţii ml, cu excepţia cabinetelor ml;→ Prima EMLP va fi avizată de Comisia de Avizare şi Control a actelor medico-legale în

caz de: toate formele de omor, lovituri cauzatoare de moarte, viol urmat de decesul victimei, tâlhărie cu decesul victimei, pruncucidere şi ori de câte ori medicul şef de laborator consideră necesar.

→ Noua EMLP doar la nivelul IML, se avizează numai de către Comisia Superioară de Medicină Legală.

→ După Noua EMLP nu se mai efectuează expertiză în aceeaşi speţă, decit dacă se depunla dosar noi documente medicale care nu au fost analizate în expertizele anterioare.

III. SEDIUL MATERIEI-Codul penal (art. 17-19 Infracţiunea; Titlul I, cap V. Cauze care înlătură caracterul penal al

faptei – art 46- Constrângerea fizică şi constrângerea morală, art 48-Iresponsabilitatea, art.49-Beţia; art. 50-Minoritatea făptuitorului; Titlul V-Minoritatea art. 99-110¹; Titlul VI-Măsuride siguranţă, art 112-114);

-Codul de procedură penală (Titlul III-Probe şi mijloace de probă, Secţiunea X-Expertizele, art.112-127, important art 117-Expertiza obligatorie);

-Codul de procedură civilă (Cap III-Judecata, Secţ III-Administarea dovezilor, Cap 5.5- Expertiza,art. 201-214);

-Codul civil, Codul familiei (Titl I- Căsătoria, Cap I-Încheierea căsătoriei, art. 4¹), Codul muncii;-Legi speciale:• Ordonanţa de Guvern nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor

de medicină legală;• Hotărârea de Guvern nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionareainstituţiilor de medicină legală;

• Legea nr. 459/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizareaactivităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală

• Legea nr. 271/2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2001 pentrumodificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţiişi funcţionarea instituţiilor de medicină legală;

• Ordonanţa Guvernului nr. 57/2001 pentru modificarea şi completarea OrdonanţeiGuvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicinălegală;

• Ordonanţa de Guvern nr. 1/2000, republicată;• Ordinul nr. 1134/C din 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea

expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale;• L 487/2002 a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice;• Ordinul nr. 372/2006 privind Normele de aplicare a Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu

tulburari psihice nr. 487/2002, cu modificarile ulterioare.

IV. OBIECTIVELE pt care se recomandă EMLP:

Ø Dacă persoana expertizată prezintă sau nu tulburări psihice şi diagnosticulactual al acestora;

Ø Excluderea simulării sau disimulării unei afecţiuni psihice;Ø Capacitatea psihică actuală şi dacă subiectul poate fi cercetat sau judecat;Ø Capacitatea psihică la momentul săvârşirii faptei;Ø Aprecierea discernământului faţă de fapta comisă;Ø Recomandarea măsurilor de siguranţă cu caracter medical sau a măsurilor

educative prevăzute de Codul penal, în funcţie de prognosticul tulburărilorpsihice constatate şi aprecierea gradului lor de periculozitate socială.

V. RAPORTUL DE EXPERTIZĂ MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ. PĂRŢICOMPONENTE

1. Obiectivele expertizei în caz concret:- să nu depăşească competenţa expertului;- să nu-l oblige la interpretări sau concluzionări judiciare.

- dacă este orientat din punct de vedere allo - psihic şi temporo-spaţial ?- dacă din punct de vedere obiectiv, pe baza explorărilor funcţionale se evidenţiază existenţa unei

maladii psihice de natură să-i afecteze capacitatea de a discerne sau de a se stăpâni ?- dacă prezintă boli psihice, care sunt manifestările acestora şi care examene obiective o confirmă?- în ce măsură boala psihică afectează discernământul?- dacă în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii infracţiunii există temeiuri care să conducă

la concluzia că în momentul savârşirii faptei a acţionat fără discernământ sau cu discernământ diminuat ?

- dacă se impun măsuri cu caracter medical în cauză, care sunt acestea şi în ce scop ?- iar in funcţie de măsurile de siguranţă instituite, gradul de periculozitate socială.

2. Documentele consultate:- Ordonanţa;- Dosarul cauzei;- Ancheta socială;- Documente medicale: FO internarea curentă sau examene de specialitate în ambulator; FO din

internări sau alte documente medicale anterioare;- EMLP anterioare, etc.

3. Fapta/-ele comise:- tipul faptei, motivaţia, mobilul, împrejurările în care a fost comisă, modul de săvărşire,

comportamentul postfaptic;► Circumstanţele biologice (starea de oboseală, travaliul la o gravidă, etc), cele psihologice

(condiţia de frică, panică, ameninţare, izolare, ca şi situaţia grupului familial şi social înconfiguraţia conflictului), precum şi cele patologice (trauma fizică şi psihică, afecţiunisomatice concomitente, starea de beţie, etc) influenţează momentul de conştiinţă şi stau labaza MOTIVAŢIEI actului antisocial (socio-psihologică, psihopatologică şi complexă), care nu

trebuie confundată cu MOBILUL (scopul săvârşirii actului) şi nici cu MOTIVUL (din care cauză s-a trecut la îndeplinirea actului).

4. Antecedente heredocolaterale:- pot conduce, uneori, şi până la recomandarea unui examen genetic;

5. Antecedente personale:-a) Şcolarizare, profesie, situaţie militară:

- istoria formării personalităţii individuale;- elemente psihopedagogice din timpul şcolarizării: performanţe şcolare, frecvenţa prieteniilor

avute, felul cum a fost receptiv la măsurile disciplinare aplicate, aptitudini şi înclinaţii, fişa psihologică din ultima clasă de liceu, etc;

- date provenite din mediul militar (reacţii negative faţă de respectarea ordinelor şiregulamentelor) sau motivele pentru care au fost inapţi pt satisfacerea stg militar;

- date de la locul de muncă: atitudinea faţă de muncă, modul de integrare în colectiv (eventual sociograma grupului de muncă în care să se aprecieze locul său în sfera relaţiilor dintre membrii grupului), schimbarea locului de muncă, conflicte avute, lipsuri de la serviciu, manifestări agresive, etc.

-b) Antecedente patologice:- în special acte medicale privind trecutul psihopatologic;- istoric medical chiar îndepărtat, din prima copilăriei sau chiar de la naştere (naştere

laborioasă, asfixie la naştere, aplicare de forceps, etc);- eventuale traumatisme craniene, crize de pierdere ale cunoştinţei, encefalopatii primaresau secundare, etc.

-c) Antecedente comportamentale:- deficienţe de inserţie în mediul socio-familial, comportament deviant;- dacă respectă normele sociale;- recunoaşte sau nu faptele anterioare;- consumator de alcool, etc.

-d) Antecedente penale: -cronologia lor.

6. Mediul social: - din ancheta socială.- condiţii de viaţă şi de muncă;- condiţii de afirmare actuală în familie şi în societate.

7. Expertiza medico-legală p-zisă:- pe persoană (în ambulator, internare de o zi, internare continuă);- pe acte (cu persoană în viaţă sau pe decedaţi în cauze civile) → în acest caz punctul 7 din EMLP se

omite.-a) Examenul psihic:

→ semiologia psihopatologică respectând ordinea de notare a proceselor de cunoaştere, a celorafective şi trebuinţe (instinctive), a celor privind activitatea şi voinţa pentru obiectivareacapacităţii psihice în vederea aprecierii responsabilităţii;

→ se consemnează date referitoare la dezvoltare, conservare sau deteriorarea celor 4 nivele aleconştiinţei, începând cu cea elementară, apoi operaţional-logică, anxiologică şi elementară.Aceste date se referă la momentul examinării actuale, modificate sau nu faţă de cele dinmomentul faptei;

→ în continuare se face reconstituirea clinică a momentului faptei – subiectul va relata conţinutulfaptei, mobilul, modul de realizare, circumstanţele de săvârşire, atitudinea premergătoare şiulterioară faptei, redându-se pe cât posibil afirmaţiile proprii cu privire la factorii determinanţiai actului antisocial, motivările acţiunilor sau inacţiunilor sale, încercările de disculpare, desimulare sau de disimulare, exprimarea regretului sau tendinţa de bravare, psihoplasticitateamorbidă, revendicativitatea la fel ca şi indeferentismul, neparticiparea sau răceala afectivă, lipsade preocupare faţă de situaţia actuală şi în raport cu învinuirele aduse;

→ apoi se face o sinteză asupra trăsăturilor personalităţii actuale, la caracterul motivaţiei actuluiantisocial, la principalele criterii psihopatologice care au modificat personalitatea, conştiinţa şidiscernământul din momentul faptei. Trebuie să reiasă armonizarea acestei reconstituiri,precum şi argumentarea unor constatări clinice, cu rezultatul unor investigaţii de specialitate –probe sau teste psihologice de punere în situaţie şi cu rezultatul investigaţiilor paraclinicespeciale (EEG, etc);

→ se fac aprecieri cu caracter prognostic şi de semnificaţie diagnostică privitor la gradul deagresivitate, adaptabilitate şi recuperabilitate;

→ dacă expertizatul a fost internat se descrie simptomatologia şi după tratamentul efectuat pt acurăţa tabloul psihic de fond de elementele cu caracter reactiv funcţional supraadăugate.

-b) Examenul psihologic:- pt determinarea structurii personalităţii individului;- absolut necesar la minori, bătrâni cu tulburări de involuţie, psihotici, în hipodezvoltările mentale,

la comportamentali, etc;- tehnici de punere în situaţie, tehnici proiective de personalitate;- QI, indice de deteriorare (teste Wechsler), teste de personalitate şi afectivitate (Szondi-testul pulsiunilor, Rorschach-testul petelor de cerneală, Roenzweig, Lűscher-testul culorilor, Minnesota, Woodworth, TAV-testul de asociere verbală, TAT-testul de apercepţie tematică, testul omului,

testul arborelui, etc);- uneori se impune a fi repetat;- Ex pt evaluarea severităţii disfuncţiei cognitive → Mini Mental (MMSE):

Orientare1. In ce (an), (anotimp), (zi a saptamanii), (zi din luna), (luna) suntem ? 52. Unde ne aflam ? (tara), (judetul), (orasul), (spitalul), (etajul) ? 5

Inregistrarea informatiilor1. Rostiti numele a trei obiecte obisnuite (ex. mar, masa, moneda). Intre fiecare cuvant faceti cate o pauza de o secunda. Cereti pacientului sa le

repete pe toate trei. Acordati cate un punct pentru fiecare raspuns corect. Apoi repetati pana le invata pe toate trei. 3Atentie si calcul

Numarare inversa de la 100 scazand cate 7. Opriti-l dupa 5 raspunsuri corecte.Test alternativ : rostirea cuvantului AVION in sens invers.Punctajul este in functie de numarul de litere asezate in ordinea corecta : NOIVA 5

Reproducerea informatiilorIntrebati-l cele trei nume de obiecte pe care le-am auzit anterior. Acordati cate un punct pentru fiecare raspuns corect (invatarea nu poate fitestata daca cele trei nume nu au fost memorate in timpul testarii memoriei). 3

Limbaj1. Denumirea unui “creion” si a unui “ceas” 22. Repetarea propozitiei “Capra neagra calca piatra” 13. Intelegerea unei comenzi “Luati o foaie de hartie, impaturiti-o si puneti-o pe podea 34. Citirea si executarea comenzii:”Inchide ochii”. 15. Scrierea unei propozitii 16. Copierea unui desen 1

Scor total 30Evaluarea severitatii disfunctiei cognitive:

- Usoara = MMSE > 21-30- Moderata = MMSE 10-20- Severa = < 10

-c) Investigaţii paraclinice speciale:- EEG simplă şi computerizată:- CT, RMN cranio-cerebral, fund de ochi, lipidogramă, RBW, examen LCR, etc.

-d) Referitor la faptă:- recunoaşte sau nu;- sentimentul de vinovăţie, etc.

8. Discuţia cazului: - excepţional.

9. Concluziile EMLP:Ø boala psihică de care suferă subiectul sau cadrul sindromatic psihic prezentat sau unele simptomemai evidente;Ø tulburările psihice mai caracteristice generate de boala respectivă (agresivitate, tulburări depercepţie, de gândire, etc) şi legătura cauzală dintre aceste tulburări şi săvărşirea faptei, motivaţiapsihopatologică a mobilului şi a modului de acţiune;Ø legat de boala psihică, de tulburările generate de aceasta şi de starea subiectului din timpulsăvârşirii faptei trebuie stabilită capacitatea psihică (păstrată, scăzută, absentă), cu specificarea încauzele penale a discernământului (păstrat, scăzut, abolit) şi în cauzele civile a capacităţii deexerciţiu (păstrată sau absentă);Ø în cauzele penale se precizează potenţialul sau periculozitatea socială, riscul de periculozitateasupra propriei persoane şi în funcţie de aceste aprecieri se pot recomanda pt minori – măsurieducative (art. 103 CP-Libertatea supravegheată, art. 104 CP-Internarea într-un centru de reeducare,art. 105 CP-Internarea într-un institut medical-educativ), iar pt adulţi – măsuri de siguranţă cucaracter medical (art. 113 CP-Obligarea la tratament medical, art.114 CP-Internarea medicală);Ø în funcţie de natura expertizei se mai consemnează asupra posibilităţii de tratament în reţeauasanitară a Direcţiei Penitenciarelor, a posibilităţii de a participa la un proces, asupra necesităţii depunere sub interdicţie, curatelă (instituţie de ocrotire a unei persoane care are capaciate civilă, dar care din cauza bătrâneţii, aunei boli sau infirmităţi fizice nu-şi poate administra singură bunurile şi apăra interesele şi poate să-şi desemneze un reprezentant), tutelă(instituţie de protecţie a persoanei şi patrimoniului minorului sub 14 ani sau a persoanei pusă sub interdicţie judecătorească), asupraîncredinţării de copii, a oportunităţii divorţului sau asupra căsătoriei, a existenţei infirmităţii psihiceca prejudiu cauzat de persoane fizice sau juridice, asupra responsabilităţii medicale.

VI. MĂSURI DE SIGURANŢĂ ŞI EDUCATIVE:► pt adulţi: → măsuri de siguranţă - art. 112 CP, lit. a) obligarea la tratament medical şi

lit. b) internarea medicală.art. 113. Obligarea la tratament medical.

(1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool,stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fiobligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire.

(2) Când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat latratament, se poate dispune internarea medicală.

(3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa detenţiunii peviaţă sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează şi în timpul executării

pedepsei. (4) Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.

art. 114. Internarea medicală.(1) Când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare care

prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire. (2) Această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.- Conform CPP “Obligarea la tratament medical” poate fi înlocuită cu “Internarea medicală” sau cuschimbarea procedurilor terapeutice, printr-o hotărâre definitivă a instanţei de judecată, lacomunicarea unităţii sanitare unde persoana respectivă a urmat tratamentul indicat.- “Internarea medicală” poate fi înlocuită de “Obligarea la tratament medical” sau poate înceta printr-ohotărâre definitivă a instanţei de judecată la înştiinţarea unităţii sanitare unde se află internatăpersoana sau la cererea procurorului sau a persoanei internate, caz în care se cere avizul unităţiisanitare.

► pt copii → măsuri educative – art 101 CP, lit b) libertatea supravegheată,lit c) internarea într-un centru de reeducare,lit d) internarea într-un institut medical-educativ.

art. 103. Libertatea supravegheată.(1) Măsura educativă a libertăţii supravegheate constă în lăsarea minorului în libertate pe

timp de un an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi încredinţată, după caz, părinţilor minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dacă aceştia nu pot asigura

supravegherea în condiţii satisfăcătoare, instanţa dispune încredinţarea supravegheriiminorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinţă unei rudemai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituţii legal însărcinate cu supraveghereaminorilor.

art. 104. Internarea într-un centru de reeducare.(1) Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducării

minorului, căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. (2) Măsura internării se ia faţă de minorul în privinţa căruia celelalte măsuri educative sunt

neîndestulătoare.art. 105. Internarea într-un institut medical educativ.

Măsura internării într-un institut medical-educativ se ia faţă de minorul care, din cauza stăriisale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaţie.

- Schimbarea măsurilor între ele - Titlul V Minoritarea, CP -, iar aspecte procedurale art.480-493 CPP.- În cazul minorilor care necesită tratament medical într-un serviciu de specialitate, urmat dedispensarizere medicală (psihoze, epilepsie în stările paroxistice, psihoze reactive, etc) se impunmăsuri cu caracter exclusiv medical, iar altele tulburări impun măsuri cu caracter exclusiv social(socioterapie) în situaţiile când se urmareşte ocrotirea minorului prin scoaterea acestuia din mediulnecorespunzător: familie, ambiant, şcolar, etc.

VII. EMLP LA MINORI- are rol recuperator, educativ, mai puţin restrictivă, se încearcă evitarea introducerii unor delicvenţiîn mediul de detenţie;- organizarea expertizei se face după metodologia generală, prezenţa unui pedopsihiatru, anchetasocială amănunţită, axarea pe date privind rolul familiei şi al şcolii în dezvoltarea personalităţii;- Comisia va obţine date referitoare la:ü nivelul mintal al subiectului;ü este un bolnav psihic sau are deficienţe organice, neurologice, senzoriale, etc, cu urmări asupravieţii sale psihice;ü capacitatea şcolară, felul cum este încadrat în colectivul clasei şi al şcolii, comportamentul faţă decadrele didactice;ü relaţia copil-părinţi, privind aspectele educaţionale ale formării şi dezvoltării personalităţii acestuia;ü condiţii de viaţă şi de dezvoltare, influenţa şi rolul mediului ambiant în motivaţia actului antisocial;ü în aprecierea gradului de discernământ, se va avea în vedere particularităţile dezvoltării sistemuluinervos la copil, tulburările de comportament din perioada pubertară, stări de subevoluţie psihică,sechele meningoencefalitice, etc.- Concluziile expertizei:ü precizarea diagnosticului, natura tulburărilor şi excluderea elementelor supraadăugate, mai alessimulatorii;ü care sunt trăsăturile esenţiale ale personalităţii expertizatului raportate la diagnosticul precizat şireflectate în comportamentul său deviant;ü în ce stadiu evolutiv se află aceste tulburări, dacă ele prezintă riscul de cronicizare sau agravare;ü dacă prin trăsăturile personalităţii sau prin caracterul tulburărilor de comportament prezintăpericulozitate socială, potenţial infracţional, etc;ü stabilirea discernământului va avea în vedere prevederile art 99 CP şi după conturarea personalităţiipsihopatologice a minorului sunt instituite măsurile educative (art. 101 CP): - libertateasupravegheată (art. 103 CP), - internarea într-un centru de reeducare (art. 104), - internarea intr-uninstitut medical-educativ (art. 105).

VIII. EMLP ÎN CAUZE CIVILE

- capacitatea civilă = CF + CE- în cauze civile doar CE - aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile,de a încheia personal acte juridice, de a participa la raporturi juridice;- CE incepe în D. Civil la 18 ani cu excepţiile instituite de legi cadru sau speciale;- CE necesară ca şi condiţie de fond în actele de dispoziţie;- stabilirea CE în general sau la un moment dat;- CE, psihică → în general, (punere sub interdicţie, instituirea curatelei, încredinţarea de minori, anularea căsătoriei, divorţ, schimbare de sex);

→ la un moment dat, (pt întocmirea unor acte civile, în cauzele de anulare aleactelor civile încheiate, revendicarea de despăgubiri civilemotivate prin accidente, boli, decese intraspitaliceşti, tratamentemedicale inadecvate, rele tratamente în medii concentraţionare,în cazurile de stabilire a înfirmităţii psihice tranzitorii saupermanente, în cazul în care justiţia cere precizări privindcauzalitatea medico-legală psihiatrică sau responsabilitatea

medicală).-se face pe pers în viaţă sau pe defuncţi. Pe defuncţi este excepţională şi doar dacă ladosarul cauzei există documente medicale din care să se poată reconstitui starea psihică lamomentul încheierii actului civil respectiv.

IX. ETILISMUL ŞI RESPONSABILITATEA- în CP printre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei se află şi art. 49 – Beţia:(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşiriifaptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completă produsăde alcool sau de alte substanţe.(2) Starea de beţie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanţe nu înlătură caracterulpenal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanţă atenuantă sau agravantă.

1. Etilismul acut:-a) Beţia acută voluntară: = consecinţa ingestiei voluntare de băuturi alcoolice;

- provoacă tulburări urmate de acte antisociale, mai ales la alcoolemii peste 2 – 2,5 g%o;- episoade de amnezie şi agitaţie;- faptele antisociale se pedepsesc de lege, persoana fiind considerată responsabilă.- are 2 forme – beţia intenţionată (cu premeditare) şi beţia patologică (atipică):

•• bebeţţia intenia intenţţionatăionată (cu premeditare):(cu premeditare):- presupune premeditarea (consumă alcool pentru a căpăta curaj înainte de a săvârşi acte

antisociale) → persoanele răspund în faţa legii;- dacă se dovedeşte că au consumat alcool în mod intenţionat = element agravant.

• bebeţţia patologicăia patologică (atipi(atipicăcă):):- răspunsuri paradoxale la cantităţi mici de alcool: agitaţie psihomotorie, anestezie, amnezie, somn

prelungit;- la epileptici, posttraumatisme cranio-cerebrale, meningo-encefalite;- comit fapte grave, bizare, fără mobil: crime, omoruri, huliganism;- nu au conştiinţa faptei săvârşite (sunt iresponsabili) → ATENŢIE la stabilirea diagnosticuluicorect, unii infractori încercând să simuleze;

- instanţa trebuie să interzică acestor persoane consumul de alcool → dacă abuzează în continuare, sunt pasibili de pedeapsă;

- nu e indicată internarea obligatorie conform art.114 CP, dar se aplică art 113-obligarea la trat m.

-b) Intoxicaţia accidentală (involuntară):- formă foarte rară, uneori la copii;- la adulţii ce lucrează în mediu cu vapori de alcool (accident de muncă).

2. Etilismul cronic:- nevoia aproape permanentă de ingestie zilnică a unor cantităţi de băuturi alcoolice;- rar comit fapte antisociale; dacă le comit, sunt responsabili;- progresiv, rezistenţa scade→ tulburări la doze mici;- poate evolua spre psihoză senilă asociată şi cu tulburări de involuţie.

-a) Dipsomania = necesitatea periodică de a consuma băuturi alcoolice, la intervale de săptămâni,luni, între acestea existând perioade de abstinenţă;- irascibilitate, incapacitate de a lucra, nevoie imperioasă de toxic → comit furturi pentruprocurarea lui;

- episodul poate dura zile → apogeu de beţie avansată: stări subcomatoase sau comatoase, amnezie, tulburări psihosenzoriale (stări delirante, nevrite, tendinţă la suicid);

- consumă alcool metilic, medicinal, poţiuni cu alcool;- nu răspund de faptele săvârşite pentru procurarea toxicului;- răspund de faptele antisociale dacă nu se evidenţiază stări psihotice, delirante.

-b) Delirium tremens = stare delirantă la etilici cronici inveteraţi, mai ales la cei privaţi de băutură;- delir, agitaţie, halucinaţii (zoopsii halucinatoare);- nu răspund de faptele lor.

-c) Psihoza etilică:- foarte rară;- plurietiologie: leziuni meningo-cerebrale, epilepsie, tulburări de involuţie;- dacă diagnosticul este corect → iresponsabili.

X. RETARDAREA MENTALĂ

- stări patologice de subdezvoltare psihica cu caracter defectual, permanent si neprogredientcare au originea în etapele timpurii ale dezvoltarii ontogenetice.- trăsătura principală →I ntirziere globală în dezvoltarea intelectului, a gândirii şi îndeosebia abstractizării şi generalizării.- exista grade variate de nedezvoltare şi a altor funcţii psihice ca afectivitatea, caracterul şipersonalitatea.- poate fi prezentă şi o variată simptomatologie neurologică, senzorială, somatică şiendocrină. Această stare de subdezvoltare psihică duce la scăderea capacităţii de adaptaresocială sub cota minimă a normalului.

- Clasificare: - funcţie de QI

► conform DSM IV- se numesc întârzieri mintale:1. întârziere mintală uşuară QI = 50-692. întârziere mintală moderată QI = 20-493. întârziere mintală severă QI < 20.

► conform ICD-10- se numesc retardări mentale:1. retardare mentală uşoară QI = 50-692. retardare mentală moderată QI = 35-493. retardare mentală severă QI = 20-344. retardare mentală profundă QI < 20.

1.Întârziere mintală uşuară QI = 50-69-cea mai frecventă formă;-vârsta mintală la subiectul devenit adult între 7 si 10-12 ani;-reusesc să înveţe limbajul scris şi să dobândească cunoştinţele echivalente primelor 4 claseelementare, însa într-un ritm mult mai lent în raport cu cei normali.-sunt capabili să înveţe o meserie simplă care le permite să desfăşoare o activitate productivăindependentă. Pot ajunge la autonomie socială şi capacitate de autoconducere.-incapacitatea de a prevedea toate implicaţiile actelor şi acţiunilor sale restrâng însa, într-o anumitămasură, posibilitatea de a-şi asuma toată responsabilitatea conduitelor şi a avea integral raspundereafaptelor savârşite.► Funcţiile de cunoaştere:

● Atenţia -deficit de concentrare, alteori se poate apropia de normal● Memoria -în majoritatea cazurilor nu se modifică evident, ci din contra, dezvoltarea ei mai buna

suplineşte insuficientele gândirii;-se pot evidentia şi fenomene hipomnezice.

● Gândirea -ramâne incomplet dezvoltată, pastrând un caracter concret;-nu poate atinge stadiul operaţiilor formale ( ipotetico-deductive);-operaţiile gândirii se desfăşoară la un nivel scăzut:

-Analiza e fragmentară, dominată de elemente nesemnificative;-Sinteza dificilă pentru că nu sesizează legăturile logice dintre diferitele aspecte ale realităţii.-Comparatia reflecta incapacitatea de desprindere fata de aspectele strict perceptive.-Generalizările poartă amprenta dificultăţilor în a distinge ceea ce este comun de ceea ce esteparticular. Nu pot defini folosind genul proxim (nu pot face încadrarea în sfera noţiuniisuperioare). Nu înţeleg sensul proverbelor şi zicalelor dacă nu le este explicat.

-Abstractizarea nu este posibilă, nu reuşesc să ajungă la stadiul de noţiuni abstracte.-Învaţă calculul aritmetic elementar, dar nu pot să rezolve problemele.-Gândirea este rigidă, sunt incapabili de a aplica cele învăţate într-o formă nouă sau încircumstanţe deosebite (aplică mecanic, indiferent de situaţii formule sau clişee de rezolvareînvaţate). Aplicarea experienţei anterioare pentru prevederea viitorului este imposibilă.

● Limbajul-insuficient dezvoltat;-vocabular sărac, tulburări dislalice sau dizartrice, greşeli gramaticale.-îşi însuşesc scris-cititul. O fac însă cu dificultate exteriorizând evidente tulburăridislexice şi disgrafice.

► Tulburări din sfera emoţională:-imaturitate emoţională exteriorizată prin tendinţă la izbucniri zgomotoase dar de scurtă durată;-labilitate emoţională;-descărcări de mânie;-stări disforice nemotivate;-agresivitate, ostilitate;-dependentă faţă de familie;-egocentrism;-nevoia de satisfacţii imediate în jocuri şi relaţii sexuale, furturi, vagabondaj;► Tulburări de comportament:-frecvenţa crescută faţă de copiii cu intelect normal;-furturi - favorizate de nevoia de satisfacţii imediate şi sugestibilitatea crescută. Ei sint folosiţi deobicei drept unelte pentru acţiunile delictuale;-adolescentele sunt atrase uşor către raporturi sexuale, acestea satisfăcându-le atât pe planinstinctual cât şi în nevoia de valorizare socială, de apreciere. La baieţi apar mari dificultăţi îngăsirea unei partenere de sex opus, fiind favorizată masturbaţia şi legăturile homosexuale;-crime impulsive sau de răzbunare;-tentative de viol;-incendiere.

2. Întârziere mintală moderată QI = 20-49- ca adulţi au o vârstă mintală asimilabilă cu cea a copilului între 3 şi 6-7 ani;- reuşesc să-şi însuşească limbajul vorbit dar nu şi pe cel scris;- se autoservesc la un nivel elementar, sunt incapabili să se autoconducă, pot efectua muncă

necalificată sub supraveghere (statut de semidependent social);- sunt incapabili de a aprecia corect realitatea şi consecinţele faptelor lor;- prezintă mai frecvent malformaţii, tulburări neurologice, senzoriale, somatice, trofice sau

endocrine.► Funcţiile de cunoaştere:

● Atenţia:-spontană, de regula vie;-voluntară cu oarecare stabilitate.

● Memoria:-este mecanică, uneori diminuată, alteori poate fi hipertrofiată (“calculatorii calendaristici”).

● Gândirea:-dispun de posibilităţi de gândire concretă, la un nivel modest, fiind capabili să rezolve probesimple de analiză si sortare.

-nu reuşesc să înţeleagă relaţiile spaţiale, să achiziţioneze noţiunea de număr;-nu pot fi şcolarizaţi;-memoria mecanică de care dispun le dă posibilitatea de a acumula un volum de informaţii şicunosţinte cu ajutorul cărora se orientează satisfăcător în spaţiul restrâns al ambianţeifamiliare lor sau în situaţii cotidiene, fapt care le conferă un oarecare grad de autonomie;

-nu au acces la procese de abstractizare şi generalizare, nu sunt capabili să se descurce însituaţii, altele decât cele dinainte învaţate. În situaţii noi pentru ei, fie sunt dezorientaţi, fieuzează de schemele sau soluţiile deja deprinse fără a ţine seama de context.

● Limbajul:-sărac şi defectuos;-comparabil cu cel al unui copil de 2 ani;-vocabularul este restrâns la cuvinte uzuale, pronunţia dislalică şi/sau dizartrică, iar sensulcuvintelor insuficient stăpinit;-sintaxa simplificată, agramată (incapacitate de acord gramatical);-nu pot să-şi însuşească limbajul scris, chiar dacă ajung să înveţe să numere automat, sărecunoască litere sau să citească câteva cuvinte.

► Sfera emoţională:-cunosc pe cei apropiaţi, sunt capabili să-şi exprime afecţiunea faţă de ei, bucuria, nemulţumireasau teama, învaţă să se ferească de pericole evidente;-labilitate emoţională;-cad uşor pradă unor reacţii violente de furie;-cer să li se acorde atenţie, sunt geloşi şi înteleg dacă sunt certaţi sau pedepsiţi;-reacţionează negativ, adesea foarte violent, dacă sunt prejudiciaţi sau nu li se satisfac dorinţele;-unii sunt sugestibili, docili, prietenoşi, cooperanţi, îndatoritori, alţii, din contra-opoziţionişti,agresivi, capricioşi, distrug tot ce le cade în mână;-nu sunt rare cazurile când fundalul emoţional este constituit de o dispoziţie veselă, puerilă;-sunt vanitoşi, le place să fie laudaţi;► Tulburări de comportament:-sunt uneori capabili de acte antisociale grave (distrugere de bunuri, crime, agresiuni sexuale, etc),care poartă net amprenta impulsivităţii şi insuficienţei mintale;► Activitatea:-este în principal stereotipă, automată, lipsită de iniţiativă. Pot fi invăţaţi să efectueze o muncănecalificată şi activitaţi gospodăreşti în condiţii de supraveghere şi ajutor permanent;► Autoservirea:-pot fi educaţi să se alimenteze singuri, să inveţe deprinderile elementare de curaţenie. Îşi însuşesccontrolul sfincterian.

3. Întârziere mintală severă QI < 20-au o existenţă predominant vegetativă;-ca adulţi au o vârstă mintală care nu depaşeste stadiul senzorio-motor (sub 2 ani) şi nu dispun delimbaj. Sunt total dependent social;-nu ştiu ce este frica fiind incapabili să se ferească de pericolele fizice care le ameninţă viaţa;-au o importantă şi evidentă simptomatologie neurologică, senzorială, somatică sau endocrină;-frecvent au facies dismorfic cu numeroase malformaţii cranio faciale. Expresia feţei e natângă,privirea nefocalizată;-rezistenţa lor la boli este scăzută şi ca atare durata medie de viată nu este prea mare;► Funcţiile de cunoaştere:

● Atenţia voluntară este nulă;● Limbajul este absent sau constituit doar din sunete nearticulate cu ajutorul cărora işi

exteriorizează senzaţia de disconfort. Doar unele cazuri reuşesc să-şi însuşească câteva cuvintepe care le pronunţă defectuos şi al căror sens nu le este complet definit.

► Sfera emoţională:-emoţiile sunt fie absente, fie primitive, exteriorizând în mod violent, uneori, in maniera autoagresivă(se muşcă, se lovesc cu capul de obiecte, se zgârie), nemulţumirea;-nu recunosc pe cei care îi îngrijesc;► Activitatea:-este dezordonată, lipsită de scop, ei stau în pat indiferenţi, se balansează ritmic sau devin agitaţifără motiv, se autolovesc sau comit acte agresive. Nu ştiu sa se joace, sunt incapabili să-şiînsuşească fie şi cele mai elementare deprinderi de autoservire, activitatea conştientă fiind ca şiinexistentă;-instinctele sunt exagerate, bolnavii au bulimie, manâncă şi beau orice (nu fac deosebirea dintrecomestibil şi necomestibil), iar la pubertate se masturbează fără jenă;-în formele grave nu se stabileşte controlul sfincterian.

XI. ASPECTE MEDICO-LEGALE ÎN DISCERNĂMÂNT- Discernământul este rezultatul sintezei dintre personalitate şi conştiinţă, sinteză ce se manifestăîn momentul săvârşirii unei activităţi ce se traduce prin capacitatea unei persoane de a aprecia criticconţinutul şi consecinţele faptelor sale (adică să conceapă planul unei acţiuni, etapele ei dedesfăşurare, cât şi urmările ce decurg). Discernământul poate fi păstrat, scăzut (diminuat), multscăzut şi abolit.- Personalitate – totalitatea însuşirilor psihice ale unei persoane (temperament, caracter, senzaţii,percepţii, gândire, voinţă, etc). Poate fi: matură, nevrotică, dizarmonică, imatură, deterorativ-demenţială, psihotică.- Conştiinţa – sinteza complexă a funcţiilor psihice superioare prin care omul se integrează în mediu,fixează şi asociază cu ajutorul gândirii şi judecăţii noţiunile primite. Are 4 niveluri: elementară,operaţional-logică, anxiologică, etică.● Personalitate + Conştiinţă → Discernământ:1. P. matură etică păstrat2. P. nevrotică anxiologică scăzut3. P. dizarmonică4. P. imatură operaţional-logică mult scăzut5. P. deterorativ

-demenţială6. P. psihotică elementară abolit

În practica se întâlnesc foarte frecvent cu decompensări traduse prin manifestări infracţionale lacategorii care în general păstrează nealterate funcţiile cognitiv-conative, având în consecinţădiscernământul critic faţă de fapte (personalităţi dizarmonice, psihopatii, nevroze), după cum o seriede psihoze endogene, care în general au alteralte aceste funcţii, se pot prezenta în stare de remisiunecu sau fără defect, persoanele având discermănânt păstrat sau cel mult diminuat, ceea ce echivaleazăcu noţiunea de responsabilitate şi de păstrare a capacităţii psihice. Totodată este necesar să fie făcutădiferenţierea între nivelele de conştiinţă şi caracterul tulburărilor psihice din momentul examinării şiconstatării medico-legale şi cele din momentul săvârşirii faptelor.

- Trebuie să se reţină că abolirea discernământului (respectiv incapacitatea psihică) nu este conferităatât sau exclusiv de gravitatea teoretică a bolii psihice, cât de destructurarea nivelelor 1(elementară) şi2 (operaţional-logică) ale conştiinţei prin intensitatea tulburărilor psihice, respectiv conţinutulpatologic al gândirii subiectului la momentul săvârşirii faptelor, pe când alterarea exclusivă a nivelului3 (coştiinţa axiologică) antrenează numai o diminuare a capacităţii psihice cu scădereadiscernământului (ceea ce în practică trebuie să se traducă prin responsabilitate cu circumstanţediminuate, pe care le acordă organul de judecată numai în contextul întregului material probatorasupra actului antisocial comis, după cum conservarea tuturor nivelelor de conştiinţă se traduce prinintegritatea capacităţii psihice şi a discernământului şi în consecinţă prin responsabilitate penală şipăstrarea capacităţii de excerciţiu).-Pe de altă parte, în practica de expertiză să întâlnesc frecvent subiecţii cara aparţin unei categorii degraniţă între normalitatea psihică şi patologia psihică majoră şi anume, cea a stărilor marginale, apsihopaţilor şi în general cu persoanele dizarmonice şi imature la care, condiţie frecventă demanifestare infracţională, o constituie abuzul de alcool, situaţii conflictuale, regimul de activitate cudesciplină riguroasă sau situaţii de frustrare. În aceste condiţii capacitatea psihică este în generalpăstrată, iar gradarea discernământului este foarte variabilă, de la integritate până la anulareaacestuia, ceea ce impune o interpretare individuală asupra capacităţii psihice şi implicit aresponsabilităţii. La această categorie de infractori, reprezentată de personalitate dizarmonică, s-auremarcat o serie de trăsături comune: instabilitate, inadaptabilitate, impulsivitate, toleranţă scăzută lafrustrare, imaturitate afectiv- volitivă, egofilie, narcofilie, până la insuficienţa sentimentelor moral-sociale, tendinţa la bravare şi la simulare. Aceste trăsături motivează comportamentul lor antisocial cutendinţa la cronicizare şi frecvenţa reiterării infracţionale (marele recidivism). Acest comportament setraduce prin:

- un mare potenţial de antisocialitate;- un comportament delictual polivalent;- spontaneitatea acţiunilor prin necesitatea satisfacerii imediate a pornirilor (pulsiunilor) instinctiv-emoţionale;

- agresivitatea, exacerbată de tendinţe narcofilice;- rolul de inductor negativ activ sociopatic pe care-l exercită;- malignitatea comportamentului antisocial, atât prin efecte social negative cât şi prin posibilitate

de decompesare, în care tulburările majore de intensitate psihotică la un moment dat pot antrenaimplicaţii juridice.

- O serie de psihoze endogene cum ar fi – schizofrenia hebefrenă, psihoză bipolară, etc potprezenta uneori un debut „medico-legal”, în sensul că devin manifeste prin declanşareaunei simptomatologii hetero sau autoagresive majore şi specifice (omucidere, suicid) demotivaţie patologică între actul antisocial şi tulburările de gândire sistematizate şinesistematizate, expansive sau depresive, congruente sau incongruente cu o stareafectivă existând o legătură directă şi necondiţionată de cauzalitate. În această situaţie,pe lângă internarea obligătorie în vederea observaţiei clinice şi investigaţii pentruprecizarea diagnosticlui şi obiectivitatea acestor tulburări se impune instituirea măsurilorde siguranţă cu caracter medical.

- „Reacţiile medico-legale” – terminologia pentru o serie de acte antisociale de motivaţiepatologică (ex: fuga patologică, incendiu patologic, omorul patologic, exhibiţionismul, furtpatologic) sunt denumite conduitele reactive cu implicaţii medico-legale, care suntsistematizate astfel:- conduite reactive agresive paroxistice majore şi specifice sub ambele aspecte dedirecţionare (hetero sau autodistructive – omorul patologic, pruncuciderea);

- conduite reactive funcţionale postagresive traumatice (ex: sinistroză”);- conduite reactive intenţional-vendicative (simularea);- conduite reactive funcţionale de frustrare, cu motivaţie complexă („reacţii de detenţie”);- conduite reactive pe fond constituţional-caracteristic (transexualismul).

XII. TULBURĂRI DE PERSONALITATE(conform ICD-10)

► Personalitatea se compune din structuri psihice dispuse ierarhic-stratificat, rezultate printr-unîndelungat proces de devenire ierarhic-evolutivă, de diferenţiere şi specializare funcţională. Acestestructuri cuprind următoarele sectoare:A. Sectorul visceral – cuprinde sfera somatică viscerală, sistemul endocrin şi sistemul nervos vegetativ;B. Sectorul psihologic – cu 4 structuri:1. Structura instinctuală – este automată, corespunde vieţii instinctive, tendinţelor, trebuinţelor şipulsiunilor individului (reflexul alimentar, sexual, agresivitatea, autoconservarea, etc). Acestemanifestări reprezintă “conduite de gradul I”, adică forme inferioare de comportament instictual,corespunzând sectorului inconştient al personalităţii.2. Structura afectivă – din sectorul subconştient al personalităţii, având un caracter semiautomat,posibil de a fi conştientizat, şi deci, parţial analizabil şi inteligibil pt individ. Cuprinde afectele,sentimentele şi pasiunile. Sunt conduitele de gradul II sau afective. Spre deosebire de cele de gradul Ise deschide către lume, către real.3. Structura conativă – are caracter conştient, voluntar, corespunzător activităţii individului. Faceparte din sectorul conştient al personalităţii, manifestată în exterior sub forma conduitelor de gradulIII (conative), sub 2 aspecte:

-a) gnozice de tip receptor – reprezentate prin senzaţii şi percepţii;-b) praxice de tip efector – reprez prin voinţă şi activitate.

Ambele forme sunt supuse unui control conştient şi declanşate de o decizie prealabilă, voluntardeliberată a acestuia. Sunt conduitele de cunoaştere şi acţiune a persoanelor.4. Structura simbolică – caracter conştient, voluntar, corespunzând activităţii intelectuale a individului.Face parte din sectorul conştient al personalităţii, putând fi autoanalizabilă de către individ, caredispune de facultatea de dirijare a acesteia. În cursul desfăşurării sale, ea poate fi declanşată,controlată sau întreruptă în mod voluntar. Se manifestă în exterior sub forma conduitelor de gradulIV, al conduitelor simbolice sau intelectuale, reprezentate prin gândire, memorie, imaginaţie,reprezentări, creaţii.

► Tulburări de personalitate:

1. Tulburarea paranoidă de personalitate:- o sensibilitate excesivă la eşecuri/înfrângeri şi atitudini neprietenoase;- tendinţa de a purta ranchiună permanent, refuzul de a ierta insultele, loviturile saudesconsiderarea;- suspiciunea şi o tendinţă largă de a distorsiona trăirile, prin considerarea greşită a acţiunilorneutre sau prietenoase ale altora drept acte de ostilitate sau dispreţ;- un sentiment combativ şi tenace de susţinere a drepturilor personale, care nu este adecvatsituaţiei prezente;- suspiciunea recurentă, fără justificare, privind fidelitatea partenerului;- tendinţa către o stimă de sine excesivă, manifestată printr-o atitudine persistentă de referinţî lasine-însuşi;- preocupări privind explicarea prin “conspiraţii” lipsite de substanţă a evenimentelor care-l implicăsau lumea în general;- include: tulburarea de personalitate paranoidă expansivă, cverulentă, fanatică şi senzitivă.2. Tulburarea schizoidă de personalitate:- puţine activităţi care produc plăcere;- răceală emoţională, detaşare sau afect tocit;- capacitate limitată de a exprima căldura, sentimente tandre sau mânie;- indiferenţă aparentă faţă de laudă sau critici;- interes scăzut faţă de stabilirea relaţiilor sexuale;- preferinţă pentru activităţi solitare;- preocupări excesive pt fantezii şi introspecţie;- lipsa prietenilor apropiaţi sau a relaţiilor bazate pe încredere (sau având numai una) sau a uneidorinţe de a stabili astfel de legături;- insensibilitate marcată faţă de respectarea normelor sociale şi convenţiilor.

3. Tulburare disocială de personalitate:- nepăsare rece faţă de sentimentele celorlalţi;- atitudine marcată şi persistentă de iresponsabilitate şi dispreţuire a normelor, regulilor şiconvenţiilor sociale;- incapacitatea de a menţine relaţii durabile, deşi nu există nici o dificultate în stabilirea lor;- toleraţă f scăzută la frustrare şi un prag scăzut de control al tendinţelor de a manifestaagresivitate, inclusiv violenţă;- incapacitatea de a trăi sentimentul de vină şi de a învăţa din experienţă, în special din pedepse;- o înclinaţie marcată de a da vina pe alţii sau de a oferi explicaţii plauzibile pentru comportamentulcare l-a dus în conflict cu societatea;- iritabilitatea;- tulburarea de conduită prezentă din copilărie sau adolescenţă;- include: tulburarea de personalitate amorală, antisocială, asocială, psihopată şi sociopată.4. Tulburare emoţional-instabilă de personalitate:- impulsivitate, lipsa autocontrolului, instabilitate afectivă, capacitatea de a face planuri “în avans”minimă, explozii de furie cu violenţă sau explozii comportamentale mai ales când sunt criticaţi sauîmpiedicaţi de alte persoane;- sunt 2 forme, ambele carcterizate de impulsivitate si lipsa autocontrolului:-a) de tip impulsiv:- instabilitate emoţională şi lipsa controlului impulsurilor, explozii de violenţă sau de comportamentagresiv frecvente, în special ca reacţii la criticile altora;- include: tulburarea de personalitate explozivă şi agresivă;-b) de tip borderline:- instabilitate emoţională, imaginea despre sine, ţelurile şi preferinţele sale interne (inclusiv celesexuale) sunt neclare şi tulburate;- sentiment cronic de gol interior; o tendinţă de a se implica în relaţii intense şi instabile ce potcauza crize emoţionale repetate şi pot fi asociate cu eforturi excesive de a preveni abandonarea şi oserie de acte suicidale sau de autovătămare (pot apărea şi fără factori declanşatori);- include: tulburarea de personalitate de frontieră.

5. Tulburare de personalitate histrionică:- auto-dramatizare, expresie teatrală, exagerată a emoţiilor;- sugestibilitate, uşor influenţat de către alţii sau de circumstanţe;- afectivitate labilă şi emoţională;- căutarea continuă a senzaţiilor puternice, a admiraţiei celorlalţi şi a activităţilor în care este încentrul atenţiei;- seducţie inadecvată în comportament sau înfâţişare;- atenţie exagerată pt atracţia fizică;- egocentrism, autoindulgenţă, dorinţa continuă de a fi apreciat, existenţa sentimentelor uşor derănit şi comportament persistent manipulativ pt satisfacerea nevoilor proprii;- include: tulburarea de personalitate isterică şi psiho-infantilă.

6. Tulburare anankastă de personalitate:- sentimente de îndoială şi prudenţă excesivă;- preocuparea în detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau programe;- perfecţionism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor;- conştinciozitate, scrupulozitate excesivă şi preocupări nenecesare privind eficienţa, până laexcluderea plăcerii şi a relaţiilor interpersonale;- pedanterie excesivă şi aderenţă la convenţiile sociale, rigiditate şi încăpăţânare;- insistenţă nerezonabilă ca ceilalţi să respecte modul său de a acţiona sau rezistenţă în a permitecelorlalţi să facă ceva;- întruziunea unor gânduri sau impulsuri insistente şi supărătoare;- include: tulb de personalitate compulsivă şi obsesională.

7. Tulburare de personalitate anxios-evitantă:- sentimente persistente şi generale de tensiune şi îngrijorare;- convingerea că este incapabil social, neatractiv sau inferior celorlalţi;- preocuparea excesivă privind criticile sau respingerea pe plan social;- dorinţa de a evita relaţiile cu oamenii, dacă nu este sigur că este agreat;- existenţa unor restricţii în viaţă, din cauza nevoii de securitate fizică;- evitarea activităţilor sociale sau profesionale care implică contacte interpersonale semnificativedin cauza fricii de a fi criticat, respins;- hipersensibilitate la rejecţie şi critică.

8. Tulburare dependentă de personalitate:- încurajarea sau autorizarea acordată altora de a lua decizii foarte importante pt viata sa;- subordonarea nevoilor personale faţă de nevoile celor de care este dependent şi supunereaexagerată la dorinţele acestora;- nu doreşte să formuleze nici cele mai mici cereri oamenilor de care depinde;- se simte prost dispus sau neajutorat când este singur, din cauza fricii exagerate de a fiincapabil să-şi poarte singur de grijă;- preocupare însoţită de teama de a fi abandonat de către persoanele cu care are o relaţiestrânsă şi de a fi lăsat să-şi poarte singur de grijă;- capacitate limitată de a lua decizii în viaţa de zi cu zi, fără a primi sfaturi exagerate şiasigurări repetate din partea celorlalţi;- autoperceperea ca fiind neajutorat, incompetent şi lipsit de putere;- include: tulb de personalitate astenică, inadecvată, pasivă şi defetistă.

9. Alte tulburări specifice de personalitate:- cuprinde tulb de personalitate neîncadrate în categoriile de mai sus;-include: excentricitatea, tulb de personalitate tip “Haltlose”, imaturitatea, personalitateanarcisistică, pasiv-agresivă şi psiho-nevrotică.

10. Tulburare de personalitate, nespecificată:- include: - nevroza de caracter NSA;

- personalitatea patologică NSA.

● Tulburări de personalitate mixte şi alte tulburări de personalitate:- nu prezintă pattern-ul specific al simptomelor unui tip de personalitate descris maisus;- de 2 tipuri:-a) tulburări mixte de personalitate:

- cu trăsături comune ale mai multor tulb de personalitate din cele descrise mai sus.-b) modificări stânjenitoare de personalitate:

- secundare diagnosticului principal sau unei tulburări afective sau anxioasecoexistente.