CAP.I. NOTIUNI GENERALE ALE MEDICINEILEGALEI.1.
INTRODUCERE,,Medicina legala se aseaza langa judecatori si imparte
cu ei neplacutul privilegiu de a cantarii in balanta justitiei,
interesele cele mai scumpe ale cetatenilor,afirma Roger Collard.
Medicina legala, trebuie zilnic sa lumineza justitia prin
intermediul medicului legist, rezolvand unui mare numar de fapte
penale sau civile in care legea decide sentinta finala.Ea s-a
nascut dintr-o mare nevoie sociala, care se gaseste la granita
dintre stiintele social-juridice si cele medico-biologice. Ea
reprezinta o stiinta complexa inter- si multi-disciplinara, ce
presupune cunostinte limitrofe dreptului si medicinei, si care
obliga la o exigenta deosebita, in interpretarea faptelor medicale
necesare dreptului, exigenta bazata pe unitatea dintre competenta
si cunostinta profesionala.Preocuparea majora a acestei discipline
este reprezentata de rezolvarea, cu ajutorul medicinii, a
problemelor sociale legate de viata si sanatatea omului, ce vin in
fata justitiei Dezvoltarea sa s-a facut progresiv, in raport cu
nevoile societatii si ale justitiei. In acelasi timp, medicina
legala trebuie sa coreleze, in mod obigatoriu, gandirea concreta
medicobiologica, cazul in speta, cu gandirea abstracta,
social-juridica a princiipiilor normative. Ea preia toate
cuceririle stintifice din cadrul diferitelor ramuri medicale pe
care le interpreteaza, avizeaza si elaboreaza dupa criterii
specifice la nevoile judiciare, contribuind din plin la evolutia
dreptului, prin actualizarea stiintifica a cunoastintelor medicale
si adaptarea lor la cerintele justitiei. Rolului expertizei
medico-legale este foarte important in fata organelor judiciare. Ea
isi aduce aportul prin constatarea leziunilor de violenta
corporala, prin stabilirea filiatiei biologice pe cale genetica,
prin aprecierea discernamantului unei persoane in raport cu o fapta
imputabila.Acest obiect de studiu, obliga la exigenta deosebita,
bazata pe raportul dintre competenta si cunostinta profesionala, in
interpretarea faptelor medicale necesare dreptului. Acest fapt,
este confirmat de ponderea pe care actul medico-legal o are in
rezolvarea unor probleme judiciare, cum ar fi de exemplu stabilirea
raspunderii fata de o fapta antisociala, stabilirea unor
infractiuni ce atenteaza la viata si sanatatea omului, aprecierea
periculozitatii unor leziuni sau conduite, predicatia riscului
reintegrarii unui comportament antisocial.Exista trei preocupari
majore in ceea ce priveste activitatile practicii
medicolegale:1.Expertiza medicolegala pe cadavre, ce include:
studiul mortilor violente prin agenti mecanici, fizici, chimici si
biologici studiul mortilor suspecte ce se refera mai frecvent la
mortile subite.Acest domeniu de preocupare predominant morfologic a
facut ca in trecut, medicina-legala sa fie considerata, aproape
exclusiv, fiica anatomiei patologice. Medicina legala se ocupa in
mod exclusiv cu studiul mortilor violente si al mortilor suspecte,
la limita dintre mortile violente si neviolente, in scopul de a
oferi justitiei, solutii de incadrare si rezolvare a unor astfel de
cazuri. Ea are indatorirea de a stabili cauza mortii, etiologia
leziunilor, mecanismul de producere al leziunilor, descoperirea
agentului vulnerant si traumatizant a agresorului.2.Expertiza
persoanei (medicina-legala clinica) include studiul violentelor
sexuale, a capacitatii si potentei sexuale, a determinarii sexului,
a leziunilor corporale nemortale, a simularii sau disimularii
starilor morbide, bolilor traumatice.3. Deontologia medicala si
dreptul medical, aprofundeaza implicatia etico-judiciara ale
actului medical si stabileste limita dintre raspunderea etica si
raspunderea juridica in practica medicala.
CAP I.2. NOTIUNI GENERALE ASUPRA IDENTIFICARII
PERSOANELOROrganele judiciare si instantele de judecata, poate cere
identificarea persoanelor si a obiectelor, pentru descoperirea unor
persoane disparute, a infractorilor, in identificarea persoanelor
care isi ascund identitatea sau pentru probarea unor fapte penale
si pentru stabilirea vinovatiei sau a paternitatii. Medicina legale
impreuna cu criminalistica formeaza, prin introducerea de metode
proprii de lucru, un nou capitol al criminalisticii:
biocriminalistica. Identificarea (bio)criminalistica, consta din
izolarea prin metode tehnico-stiintific a unui sistem, care are
legatura cu fapta incriminata dintr-un ansamblu de sisteme. Ea este
constituita dintr-un complex de notiuni, reguli si metode, pe baza
carora se stabileste identitatea sau neidentitatea obiectului
expertizat, fiind considerate ca metoda universala de stabilirea a
adevarului in procesul cunoasterii
judiciare.(S.M.Potapov).Biocriminalistica are, deci, drept misiune,
studiul unor probe si al urmelor biologice (sange, sperma, saliva,
fire de par, sudoare, grasime, urina), identificarea de persoane
(victima sau agresor), contribuind astfel la stabilirea felului
infractiunii, al imprejurarilor si al circumstantelor in care s-a
produs fapta. O alta ramura este constituita de biotraseologie,
care cerceteaza si identifica urmele biologice gasite la faptei pe
imbracaminte, agenti traumatici si persoane.
Pentru o stabilire exacta a faptei si a faptuitorului este
important lamurirea urmatorilor termeni: termenul de
individualizarea precizeaza trasaturilor pe care le are o unitate
taxonomica (in cazul apartenentei la gen si specie) sau pe care le
are un obiect sau fiinta (identificarea individuala). termenul de
identitate care care exprima concordanta sau calitatea unui obiect,
a unui fenomen sau organism cu sine insusi si cuprinde toate
caractere fizice, chimice si biologice si insusirile prin care se
deosebeste de orice alte obiecte fenomene, organisme. Doua obiecte,
fenomene sau organisme nu sunt niciodata identice, ele prezentand
atat diferente cat si asemanari fata de partenerii lor din aceeasi
unitate taxonomica. termenul de identic (lat.=acelasi lucru) se
refera la ceea ce este unic (o persoana este aceeasi adica identica
cu ea insasi in diferite momente ale existentei sale, indiferent de
schimbarile de varsta, patologie pe care ea le poate prezenta
termenul de caracteristica- reprezinta elementul specific prin care
un sistem se diferentiaza de altele. Pentru identificare este
necesara stabilirea caracteristicilor, dupa care se face
clasificarea, adica includerea obiectului intr-o anumita unitate
taxonomica care, cu cat este mai ingusta cu atat apropie mai mult
obiectul de individual.Caracteristicile se pot clasifica in:
caracteristici functionale- care rezulta din legatura cu mediul
extern caracteristici structurale sau exterioare- care se refera
morfologia persoanei sau obiectului examinat; caracteristici
identificatoare- ajuta la identificarea obiectului, a organismului,
a fenomenului, adica a caracterelor dupa care acestea sunt
recunoscute si diferentiate de altele de acelasi fel.Acest tip de
caracteristici trebuie sa fie constante si neschimbatoare
caracteristici substantiale- care se referea la compozitia
chimica;Identificarea criminalista este posibila datorita
urmatoarelor proprietati ale sistemelor: Identitatea concreta-
include doua notiuni:deosebirea si diferenta.Identitatea concreta
este evidentiata printr-o serie de contradictii a lucrurilor si
proceselor constituite. Aceste contradictii sunt cu atat mai
numeroase cu cat sistemul este mai complex organizat. La randul
lor, contrariile se caracterizeaza prin inseparabilitate,
interpatrundere si posibilitatea trecerii dintr-una in
alta.Termenul de deosebire se exprima prin doua sensuri:deosebirea
ca grupare, prin care sistemele se diferentiaza intre ele (deci nu
sunt identice );deosebirea ca particularitate caracteristica, prin
care un subsistem din aceleasi sistem taxonomic se deosebeste de
congenerii sai.Termenul de asemanare se refera la propietatile
comune pe care le au doua sau mai multe obiecte. Aceasta poate duce
la confundarea lor, expertului revenindu-i rolul sa arate ca
obiecte sunt asemanatoare, dar nu si identice.Daca asemanarea intre
doua sisteme poate fi mai mare sau mai mica, (in schimb identitatea
fiind proprie unui obiect, in cursul intregii sale existente,nu
poate fi confundata). Reflectivitatea este competenta unui sistem,
de a se reflecta si de a fi reflectat. In acest proces, sunt
implicate numai unele dintre caracteristicele sistemului, incat
reflectivitatea nu prezinta totalitatea caracterelor complexe si
reale ale lui. Factorii implicati in reflectivitate sunt:1.
Conditiile in care are loc interactiunea celor doua obiecte
(intensitatea si durata unei lovituri).2. caracteristicile
obiectului creator, adica a obiectului care va fi analizat si care
a actionat in producerea unor urme; ele pot apare ca ca rezultat al
actiunii sale (leziunea produsa de un agent traumatic) sau sub
forma configuratiei exterioare a obiectului (amprenta digitala) 3.
Obiectul care-l reflecta pe precedentul. Stabilitatea relativa-
sugereaza ideea ca, pentru o perioada de timp, sistemul isi mentine
o serie de trasaturi care il fac sa fie ceea ce este de fapt
(instabilitate calitativa temporara a sistemului);de asemenea in
cuprinsul acestei notiuni, repaosul este prezentat ca fiind o stare
de echilibru dinamic; Individualitatea- constituie proprietatile
specifice ale unui obiect; mai exact ele exprima calitatea si
unicitatea acestuia, in raport cu alte obiecte din aceeasi clasa.
Datorita individualitatii, fiecare sistem poate fi determinat si
deosebit ca fiind unic in specia sa; individualitatea este in
stransa unitate cu generalul, generalul manifestandu-se prin
individual, iar individualul continand in sine generalul. Factorii
naturali- in raport cu care sistemele expertizate pot fi:1.
nemodificate (desenele papilare) 2. relative modificate (scrisul de
mana) 3. modificabile (cadavrele supuse modificarilor cadaverice
distructive); Factori artificiali determinati de diverse actiuni
ale unor persoane, in scopul disimularii unei infractiuni sunt
reprezentati de: 1. producerea de cicatrice pe degete, pentru a
ingreuna identificarea dactilografica2. spalarea hainelor pentru a
indeparta petele sau urmele3. operatii chirurgicale estetice4.
mutilarea sau depesajul(ciopartirea) cadavrelor, cu scopul de a nu
mai fi identificate .Stabilirea legaturilor intre fapta revine si
identificarea faptuitorului, apartine, in exclusivitate, organului
judiciar. Identificarea criminalistica trebuie sa aiba valoare
probanta.Conexiunile dintre identificarea criminalistica si
identificarea judiciara, se concretizeaza si prin succesiunea lor
(identificarea criminalistica o precede pe cea judiciara), precum
si prin faptul ca identitatea criminalistica poate fi incompleta
(generica sau probabila), pe cand identificarea juridica trebuie sa
fie sigura 100%.Cercetarea criminalistica are de regula un caracter
retrospectiv, avand loc dupa comiterea faptei, incat evenimentul
petrecut, se reconstituie prin descifrarea si interpretarea
informatiei avute, datorita faptului ca evenimentul petrecut nu
poate fi observat.Expertii criminalist sunt predispusi sa comita
erori, din punct de vedere juridic, daca nu i-a in consideratie
aceste lucruri si daca nu le diferentiaza foarte bine.La stabilirea
asemanarilor si deosebirilor intre doua persoane, trebuie selectate
acele caracteristici morfofunctionale care sunt discriminabile,
adica poseda o amplitudine suficient de mare in seria de
cazuri.Etapele identificarii trebuie parcurse in urmatoarea
ordine:I.examenul prealabil- este reprezentat de perioada in care
expertul este instiintat despre:a)- obiectivele expertizei
stabilite de organul judiciar;b)- inventarul pieselor supuse
expertizei;c)- analizarea continutului dosarului, luandu-se
cunostinta de procesul verbal de cercetare al locului faptei,
pentru a se informa asupra imprejurarilor cauzei;II.-examenul
intrinsic -se realizeaza prin observari si cercetari
instrumentale-metodele de lucru utilizate sunt:a)-metode generale
(observarea, descrierea, compararea, experimentarea);b)-metode
particulare- care apartin diverselor discipline stiintifice si sunt
aplicate in raport cu necesitatile impuse de cazul
respectiv;c)-metode specific criminalistice (metode balistice,
traseologice).Alegerea metodelor de lucru, se face in functie de
caracteristicile si cantitatea materialului cercetat. Sunt
preferate metodele cantitative si metodele care conserva materialul
pe care se lucreaza, iar obiectivul obligatoriu, de-a lungul
acestei etepe, il constituie verificarea datelor
obtinute.III.-Identificarea intregului dupa parti- se intalneste in
practica medico-legala, in special in cazuri de
depesaj(ciopartiri), amputari ale unor segmente ale corpului,
asocierea cu urme lasate la fata locului de agentii traumatici.
Aceasta etapa este o etapa dificila a expertizei medico-legale,
deoarece prin divizare partile componente isi pot schimba
caracteristicile, in special, atunci cand au fost plasate in zone
diferite in care factorii ambientali au fost diferiti.IV.-Evaluarea
rezutatelor - se face prin argumentari si rationamente, folosind
inductia, deductia, analiza si sinteza. La baza identificarii
persoanei, stau caracterele antropologice, de grup si individuale.
Caracteristicile antropologice sunt studiate numai in cazurile in
care identificarea se face pe fragmente umane sau piese scheletice;
Caracterele de grup (generice) se refera la precizarea rasei ,
sexului, varstei, taliei si a starii constitutionale; Caracterele
individuale deosebesc o persoana umana de toate
celelalte.Concluziile expertizei trebuie sa sustina rezultatele
cercetarii, dupa urmatorul principiu: ,,orice lucru exista in
virtutea unui temei . Expertiza medico-legala poate raspunde
partial la intrebari, atunci cand se poate afirma numai apartenenta
generica (de grup),sau poate raspunde complet la toate intrebarile,
atunci cand s-a realizat identificarea cadavrului. CAP.II.
IDENTIFICAREA DUPA MASURI ANTROPOLOGICE Antropologia urmaresc
caracteristici ale cadavrelor, si in special ale scheletului din
regiunea ochilor, a gurii si a portiunii distale ale oaselor
membrelor. La popoarele vechilor europeni si unii caucazieni, forma
dechiderii nazale tinde sa fie lunga si ingusta si larga in
portiunea inferioara, la popoarele ce traiesc in zonele cu clima
tropicala. La caucazieni marginile nazale tind sa fie ascutite in
timp ce la popoarele negroide ele sunt mai netede si rasfrante in
afara. Popoarele mongoloide au caractere internediare intre acestea
doua de mai sus.Ea este folosita in identificarea pe cadavre sau
fragmentelor de cadavre, mumii, schelete intregi sau oase izolate
urmarindu-se: -stabilirea speciei prin osteologie comparata.
Aceasta se refera la indicele medular al oaselor lungi,ce difera in
functie de specie: la omul adult este de 0,45 in timp ce la animal
este mai mare (0,55 caine, 0,65 porc);-examinarea cupei histologice
a oaselor cu numararea canalelor Havers, diametrul minim al
canalelor fiind de 22 microni la om in timp ce la animale este mai
mic de 20 de microni;-examenul serologic ce diferentiaza proteinele
specifice speciei existente in osul uman.Organismul uman poate fi
divizat intr-un anumit numar de parti egale, unitatea in general
aleasa pentru determinari, fiind dimensiunea capului.
Talia individului se descompune in date antropometrice, dupa cum
urmeaza:-inaltimea corpului: intre punctele
pternion-vertex;-inaltimea sezand: tubarale-vertex;-inaltimea de la
sol la manubriul sternal: pternion-jugulum;-inaltimea anterioara a
toracelui: jugulum-symphision superior;-lungimea sternului:
jugulum-xiphion;-latimea maxima sau diametrul transversal maxim al
toracelui: la insertia cartilajului coastei IV si
submamelonar;-inaltimea umerilor intre punctele
acromion-pterinion;-latimea umerilor intre punctele
acromion-acromion;-lungimea membrului superior liber intre punctele
acromion-dactylion;-lungimea bratului intre punctele
acromion-olecranon sau radiale;-lungimea antebratului intre
punctele olecranon sau radiale-stylion;-lungimea mainii intre
stylion-dactylion;-lungimea degetului mediu intre punctele
phalangion-daceylion;-perimetrul maxim al bratului;-perimetrul
maxim al antebratului;-inaltimea crestelor iliace intre punctele
supracristale-pternion;-distanta bicreta intre punctele
ilio-cristale;-distanta bispinoasa intre punctele ilio spinale
anterior si ilio spinale posterior;-distanta intertrohanterica
intre punctele trochanterion-trochanterion;-latimea sacrului intre
punctele iliospinale posterior;-perimetrul pelvisului prin
lumbale-iliocristale-iliospinale anterior;-lungimea membrului
inferior liber:trohanterion-pterion;-lungimea coapsei
:trohanterion-sphyrion;-lumgimea gambei:tibiale-
sphyrion;-inaltimea piciorului: spyron-planta;-lungimea
piciorului:pternion-acropodion;-inaltimea capului:distanta dintre
vertex-gnation;-inaltimea fetei: distanta dintre
nasion-gnation;-inaltimea calvariei:distanta dintre
vertex-glabela-inion;-inaltimea urechii:distanta dintre
vertex-tragion;-latimea maxima a capului :masurata intre
euryon-eurion;-latimea fetei:intre zygon-zygon;-lungimea maxima a
capului:glabela-opisthocranion.Pentru identificare, se mai
cerceteaza urmele lasate de dinti, buze si amprente genetice.
CAP.III. IDENTIFICAREA PROPRIU-ZISA A CADAVRULUIIdentificarea pe
cadavre are drept scop aflarea cauzelor si a felului mortii. Daca
acestea prezinta suspiciuni, din punctual de vedere al organelor de
ancheta penala, scopul medicului legist in astfel de identificari
este de a stabili cauza si natura mortii.Necropsia (autopsia) este
obligatorie in urmatoarele situatii:1. Moartea violenta, chiar si
atunci cand exista o anumita perioada intre evenimentul cauzal si
deces Omucideri; suicid; accidente2. Cauza mortii este
necunoscuta3. Circumstantele mortii sunt suspecte moarte subita
decesul unei persoane, a carei sanatate, prin natura serviciului,
este verficata periodic dpdv medical deces care survine in custodie
(arest preventiv, spital penitenciar, spital de psihiatrie,
inchisoare, arestul politiei) sau deces, care ridica suspiciunea de
tortura sau oricare alta forma de tratament violent sau inuman
deces care intervine in timpul unei misiuni de servici sau in
incinta unei institutii multiple decese repetate, in serie sau
concomitent cadavre neidentificate sau scheletizate decese
survenite in locuri publice sau izolate deficiente in acordarea
asistentei medicale deces survenit in timpul sau la scurt timp dupa
o interventie diagnostica sau terapeutica medico-chirurgicala.In
functie de materialul supus expertizei metodele de identificare a
cadavrelor difera de la caz la caz cele mai intalnite cazuri
intalnindu-se urmatoarele situatii: -cadavre cu identitate
cunoscuta; -cadavre cu identitate necunoscuta, dar care nu sufera
mutilari; -cadavre desfigurate, dezmembrate, victime ale unor
catastrofe; -cadavre putrefiate, depesate sau desfigurate; In toate
cazurile mai sus amintite, medical legist ce identifica cadavrul va
apela la o serie de tehnici necesare expertizarii cat mai multor
probe necesare raportului final de analiza. Pentru inceput
cadavrului i se face o toaleta si o restaurare prin care se
incearca pe cat posibil ca partea ce este desfigurata sa fie adusa
cat mai aproape de imaginea initiala avuta de persoana continuand
in mod obisnuit cu pieptanarea, barbierirea, pudrarea cu talc
etc.Traumatismele produse prin taieturi vor fi inchise prin
suturarea ranilor, iar in cazul lipsei ochilor se vor inlocui cu
unul correspondent din sticla sau daca sunt afundati in orbite vor
fi injectati cu o solutie de apa cu glicerina.Efectuarea mastii
mortuare si a mulajelor membrelor se efectueaza in cazurile in care
cadavrul ramas neidentificat trebuie inhumat.Recoltarea probelor
biologice, dintre care unele au un rol precis in stabilirea
identitatii cum ar fi sangele (apartenenta la un grup, amprenta
genetica), sectretia traheo-bronsica, fire de par din toate
regiunile corpului, depozite subunghiale.Raportul de identificare
pe cadavru cuprinde trei parti:1.-introductiva;2.-descriptiva;
3.-sintetica.1.Partea introductiva cuprinde: Prembulul in care se
vor consemna numele, prenumele si calitatea celui care efectueaza
autopsia, data la care se efectueaza precum si date referitoare la
identitatea cadavrului (nume, varsta, sex), numele persoanelor
imputernicite sa asiste. Istoricul consemneaza cronologic toate
faptele medicale legate de cazul respective (retete, procerese
verbale de la fata locului). Datele oferite de aceste surse, nu
coincide obligatoriu cu concluziile la care ajunge autopsia
medico-legala si nu trebuie sa duca la pareri preconcepute, ele
avand numai valoare orientativa. Examenul preliminar- este
obligatoriu numai anumite cazuri putandu-se referi la:-descrierea
constatarilor la locul faptei in omucideri sau accidente de
circulatie:- starea mormantului si a sicriului in caz de exhumari;
-starea tehnica a instalatiilor in electrocutari sau a
instalatiilor tehnice si industriale in intoxicatiile cu toxice
industriale. 2.Partea descriptiva cuprinde: a .examenul extern- se
face metodic de sus in jos ,examinand mai intai fata anterioara si
apoi fata posterioara a cadavrului, urmarindu-se urmatoarele
obiective:-identitatea cadavrului care se descrie in functie de
situatie;-la cadavrele cu identitate cunoscuta in ceea ce priveste
sexul (pot exista dificultati in arsuri, la hermafroditi sau cand
organele sunt distruse), talia masurata de la vertex la calcai si
exprimata in cm., starea de nutritie, semnele particulare(cicatrice
vechi,tatuaje), amputatii, proteze, lipsuri dentare;-la cadavrele
care nu sunt identificate medical legist colaboreaza pentru
stabilirea identitatii cu criminalistul, antropologul sau
stomatologul, apeland la metode radiologice si serologice;-semnele
mortii reale si eventual putrefactia;-leziunile de
violenta;-semnele de tratament consemnandu-se in raport urmele
lasate de injectie, punctii venoase sau arteriale, masaj cardiac,
incizii operatorii;-semne de boala. b.examenul intern-
identificarea este completa numai daca au fost facute examinari
asupra tuturor tesuturilor si organelor, concluziile finale
neputand fi facute numai pe baza unor examene partiale sau examen
externe.Regulile dupa care se studiaza leziunile elementare din
punct de vedere macroscopic reprezinta semiologia necrotica.Intr-o
prima etapa (examenul topografic) organul se examineaza in situ,
descriind pozitia, raporturile lor de sustinere, eventualele poze
existente organelor supranumerare. Dupa examenul in situ organele
se scot din cadavru si se sectioneaza.Examinarea corecta si
completa a viscerelor se face din urmatoarele puncte de
vedere:a.Morfopatologic- examinarea organelor urmeaza a stabili
caracteristicile leziunilor elementare. Pentru aceasta trebuie sa
se precizeze tipul leziunii, forma, marimea, culoarea, mobilitatea
pe planurile profunde, consistenta elasticitataea si
friabilitatea.b. Anatomic- examinarea anatomica a organelor difera
dupa cum acestea sunt: parenchimatoase sau cavitare.Organele
parenchimatoase se examineaza la exterior urmarind: greutatea si
eventual alte dimensiuni, aspectul exterior (neted, bombat,
infundat, granular), forma, capsula (grosimea, transparenta,
integritatea, luciul, prezenta unor depozite (umede sau crescute),
la pulmoni se vor observa crepitatiile (prezente, diminuate,
absente), fribilitatea pulmonara (normala, crescuta, diminuata). La
organele cavitare, se examineaza peretii precizand: dimetrele
cavitatii, grosimea peretilor, elasticitatatea, mucoasa endoteliul
(culoarea, grosimea, aspectul neted sau neregulat, dispozitia
plicelor sau a altor forme de relief), prezenta ulceratiilor
continutul organelor, prezentand felul alimentelor cu stadiul
gradului de digestie, substante toxice, puroi, sange, fecale,
culoare, consistenta, gradul de transparenta si mirosul. Dupa
aceleasi criterii se examineaza si colectiile din cavitatile
seroase sau din organele paranchimatoase. Seroasele se examineaza
dupa aceleasi criterii ca si capsulele.c.Medico-legal- care consta
in descrierea leziunilor traumatice si a modificarilor produse de
substante toxice.d.Tanatologic- care consta in descrierea
proceselor cadaverice si a putrefactiei.Medicul legist este obligat
sa recurga daca sunt dispozitii legale, la efectuarea unor examene
complementare, ce constau in examenele de laborator care vor
orienta medicul legist spre datele necesare elucidarii cazului.
Aceste examene pot fi histologice, histochimice, toxicologice,
bacteriologice si uneori examene botanice.3. Partea sintetica
cuprinde: prezentarea diagnosticului anatomopatologic prezentarea
concluziilor discutia faptelor medicale (in anumite cazuri).
Diagnosticul anatomopatologic si rezultatele examenelor
complementare, leziunile macroscopice pot fi prezentate in ordinea
in care au fost gasite.O tehnica importanta folosita in
identificarea pe cadavre, este reprezentata de imunofloorescenta.
Aceasta metota poate fi aplicata pe cadavre neidentificate sau
carbonizate, pe corpurile delicte cat si pe resturi tisulare.
Pentru identificare aceasta tehnica foloseste substante
fluorescente, dintre care cele mai utilizate sunt rodamina si
fluoresceina; se mai folosesc si substante cum sunt peroxidaza sau
antiperoxidaza in cazul pieselor fixate in formol.Deci,
identificarea trebuie sa raspunda intrebarilor ridicate de organele
de urmarire penala, prezentand urmatoarele aspecte:-felul mortii
(violenta sau neviolenta);-cauza medicala a mortii prin
prezentatrea cauzei tanato-generatoare a cauzei intermediare si a
cauzei tanato-terminale a mortii;-leziunile in violenta ce se pot
gasi si in mortile neviolente fara ca prin vechimea lor sau modul
de producere sa aiba legatura de cauzalitate cu moartea.
CAP.IV. EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PE CADAVRUExpertizele
medico-legale reprezint unul dintre cele mai importante aspecte n
practica medico-legal fcnd parte integrant din categoria
expertizelor.Expertizele medico-legal sunt mijloace de prob, forma
practic n care medicina legal sprijin organele competente n
soluionarea cazurilor judiciare.Este deosebit procedural i ca
obiective de autopsia realizat n serviciile de
anatomie-patologie.Autopsia medico-legal se efectueaz numai pe baza
unor ordonane-adrese emise de: procuratura birourile judiciare ale
poliiei instana de judecatOrdonanele pe de o parte aduc informaii
asupra mprejurrilor n care s-a produs decesul- date care rezult din
procesul verbal ntocmit la faa locului i din datele de anchet, iar
pe de alt parte se formuleaz ntrebrile-obiectivele la care trebuie
s se rspund n raportul de expertiz la capitolul concluzii.Autopsia
medico-legal este obligatorie (conform C.P.P. art. 114) ori de cte
ori moartea este: moarte violent= orice moarte care are cauze
externe organismului fiind urmarea unui agent traumatic (mecanic,
fizic, chimic) omucidere sinucidere accident moarte suspect=
moartea suspect nu este o noiune medico-legal, ci un termen
juridic, care antreneaz implicit o activitate de anchet Termenul de
moarte suspect include decesele inexplicabile, decesele produse n
mprejurri necunoscute i n locuri neobinuite i decesele survenite cu
torul neateptat la persoane n plin stare de sntate aparent. Deci
este o moarte care ridic suspiciuni prin condiiile i circumstanele
prin care se produce. n cadrul morilor suspecte au fost nglobate i
alte aspecte: decesele survenite n primele 24h de la internare n
uniti spitaliceti decesele n cursul interveniilor chirurgicale
decesele prin complicaii ale sarcinii, naterii i luziei decesele
copiilor 0-1 an ( acum anatomia-patologic infantil) decesele puse n
legtur cu deficienele n acordarea asistenei medicale cadavre cu
identitate neprecizat
CAP.IV.1. AUTOPSIA MEDICO-LEGALSinonim cu necropsia autopsia
medico-legal, asa cum indic si denumirea, este o activitate
specific institutiei medico-legale, ce const in examinarea complet,
extern si intern, macroscopic si de laborator a cadavrului uman,
pentru aflarea cauzelor decesului (initial, intermediar-imediat si
eventual favorizant) in vederea stabilirii felului si a
imprejurrilor in care sa produs moartea.Facem precizarea c notiunea
de cadavru, din punct de vedere medico-legal, este mai vast si
semnific atat corpul uman intreg, fr viat, ori fragmente din acesta
(spre exemplu, numai capul sau numai trunchiul etc.), indiferent de
timpul trecut de la deces (deci fr a avea important gradul si tipul
de descompunere), cat si scheletul uman in totalitate sau diverse
fragmente osoase.
CAP.IV.2. TIPURI DE AUTOPSIEAutopsia, la modul general, poate
fi:1. Anatomo-patologicAcest tip de necropsie se execut in
laboratorul de prosectur din cadrul unui spital, de ctre un medic
anatomo-patolog, pentru a se confirma/infirma patologia ce a
determinat decesul pacientului ce a fost internat si a decedat in
acea unitate sanitar.2. Demonstrativ-stiintificSe efectueaz in
cadrul institutiilor de invtmant superior medical,in scopul
pregtirii sau aprofundrii cunostintelor cursantilor.3.
Medico-legalDenumit si judiciar sau oficial, autopsia medico-legal
are urmtoarele particularitti:1. este efectuat numai de ctre
medicul legist;2. se execut la unitatea medico-legal pe a crei raz
teritorial s-a produs decesul persoaneisau unde a fost gsit
cadavrul;3. este obligatorie, fr a mai fi necesar acordul
apartintorilor/reprezentantilor legali (decinu se poate obtine
scutire de autopsie),in urmtoarele cazuri:a) moarte violent, chiar
si atunci cad a trecut o perioad de timp indiferent dedurat intre
evenimentul traumatic (accident, agresiune etc.) pin la deces, iar
moartea poatefi pus in legtur cu acel eveniment ori se afirm acest
lucru (de regul de ctre familie,rude etc.);b) moarte de cauz
necunoscut (spre exemplu, atunci cind familia, rudele, cunoscutii
etc. nu pot proba cu documente medicale o patologie prin care s se
poat explica decesul);c) cauza mortii este suspect de a fi
violent.4. autopsia medico-legal trebuie s fie complet;5. autopsia
medico-legal se execut numai in baza unui document oficial, scris,
care trebuies indeplineasc solemnittile impuse de lege, fiind emis
de un organ de anchet, abilitat, al statului(rezolutie motivat,
ordonant etc.);6. dup efectuarea autopsiei medico-legale, datele
obtinute sunt trecute intr-un raport de constatare medico-legal
necroptic.
CAP.IV.3. OBIECTIVELE GENERALE ALE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PE
CADAVRU1. Stabilirea identitii cadavrului2. Stabilire felului morii
(violent, neviolent, prin inhibiie)3. Stabilirea cauzei medicale a
morii4. Stabilirea datei producerii morii5. Stabilirea existenei
leziunilor corporale: mod de producere data producerii etc.6.
Precizarea legturii cauzale ntre leziunile corporale i moarte7.
Felul i calitate ngrijirilor medicale acordate.
CAP.IV.4. METODOLOGIE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PE
CADAVRUTotalitatea elementelor tactice i tehnice ce se aplic n
vederea soluionrii obiectivelor formulate de organele de cercetare
penal n ordonan sau a obiectivelor generale ale expertizei.Nu are
reguli fixe, se adapteaz specificului fiecrui caz.Etape:1.Examenul
la faa locului- se efectueaz n echip operativ: procuror poliist
medic legist se examineaz locul gsirii cadavrului (inclusiv urmele
biologice) care pot fi diferit de locul faptei, se pot face
corelaii ulterioare ntre acesta i ce se descoper la examenul
cadavrului medicul legist examineaz: poziia cadavrului
mbrcminteaHainele pot fi purttoare ale unor urme materiale menite s
lmureasc unele aspecte eseniale ale anchetei. Astfel acestea pot
prezenta: urme ale solului, modul de dispunere ale acestuia poate
da informaii asupra mecanismului de producere a leziunilor (cdere,
trre, etc.) sfieri, rupturi- informaii despre dinamica agresiunii;
accidente rutiere : desenul pneurilor, amprenta mtii radiatorului,
a farului, urme de vopsea, etc. agresiuni cu arme albe : tieturi ce
corespund sediului plgilor constatate pe corpul victimelor; mpucare
: urme datorate factorilor suplimentari (urme de pulbere nears,
arsuri, urme de fum, etc.) produse biologice : snge- de la victim i
agresor sperm- viol altele- urin, fecale, fire de pr,
etc.2.Examenul corpurilor delicteLa faa locului se urmrete:
existena unor eventuale urme biologice pe suprafaa acestora
corespondena posibil dintre leziunile cadavrului i corpul
delictCriminalistul are un rol important aici, acesta: realizeaz o
descriere ct mai amnunit a corpurilor delicte prelevarea tuturor
urmelor (amprente, etc.) n vederea identificrii persoanelor care au
utilizat acel corp delict
Corpurile delicte: se ridic cu mnui se ambaleaz (cutii, saci de
plastic) se eticheteaz se trimit la laboratorul de
biocriminalisticPn la naintarea acestora la laboratoare acestea
sunt n grija organelor de cercetare penal.Laboratoarele vor examina
urmele corpurilor delicte i urmele biologice gsite, stabilind
natura, apartenena de specie, grup, persoana.3. Examenul
cadavrului- autopsia cadavrului Precedat de o cercetare medical a
mprejurrilor n care a survenit decesul, informaii luate din:
documente medicale (FO) aparintori persoane din anturajAutopsia
const ntr-un examen extern i unul intern, uneori examenul extern
este precedat de un examen preliminar care ntrunete elementele
constatate la faa locului sau la locul efecturii autopsiei dar
nainte de ndeprtarea hainelor i realizarea toaletei
cadavrului.I.Examenul externSe efectueaz sistematic; cap- gt-
trunchi- membre superioare- membre inferioare.Datele culese n
cadrul examenului extern pot fi mprite n mai multe categorii
distincte: date de identificare semnele morii reale semne de violen
semne de tratament medical semne diverseII.Examenul internConst n
deschiderea cadavrului, examinarea i secionarea
viscerelorDeschiderea se realizeaz sistematic: cutia cranian
cavitatea toracic cavitatea abdominal uneori deschiderea coloanei
vertebrale- pentru explorarea mduvei n cazul fracturilor- se disec
focarul de fracturTehnica autopsiei respect n general regulile
clasice dar uneori trebuie adaptat la specificul cazului.Ex1.-n
embolia gazoas- se ncepe cu deschiderea cutiei toracice cu
deschiderea cordului sub ap, nainte de secionarea vaselor mari ale
gtului.Ex2.-disecia plan cu plan n mpucare, plgi
penetrante.Autopsia se desfoar fie pe teren fie n locuri special
amenajate- sli de autopsie la nivelul instituiilor medico-legale.
Se efectueaz de ctre medic i laborant.4. Examenul agresorului sau a
presupusului agresor- se realizeaz de urgen examenul hainelor
examen somatic general leziuni corporale- data producerii lor i
mecanismul de producere ceea ce ar putea demonstra lupta
victim-agresor stabilirea strii de influen alcoolic prin examen
clinic i de laborator (alcoolemie i alcoolurie) examen psihic
preliminar- iar cnd se depisteaz stri psihopatologice se solicit o
expertiz psihiatric medico-legal.
CAP.IV.5. EXAMINARI COMPLEMENTARE IN EXPERTIZE MEDICO-LEGALE PE
CADAVRU1. Examen histopatologic- obligatoriu cnd examenul necroptic
macroscopic nu evideniaz leziuni morfopatologice capabile s
elucideze cauza medical a morii. Se recolteaz fragmente din
principalele organe : creier plmn ficat rinichi cord din toate
leziunile cu caracter patologic sau traumatice.2. Examenul
toxicologic-se face n morile prin intoxicaie sau cele presupuse ca
atare. Se recolteaz: coninut gastric snge- cutia cranian urina
organe (ficat, rinichi)3. Examene biocriminalistice; examenul
petelor de snge reacii de identificarea petelor de mucus, sperm4.
Examene bacteriologice- la nevoie 5. Examen radiologic
CAP.V. EXPERTIZA MEDICO-LEGALA IN EXHUMARI
CAP.V.1. CADRUL LEGISLATIV AL EXHUMARILORExhumarea reprezinta
procesul de scoatere a unui cadavru, din locul in care a fost
inmormantat, in vederea autopsiei sau a unei reautopsii. Autopsia
medico-legal se face numai cu incuviintarea : procurorului
birourile judiciare ale poliiei (expertilor si organelor de
ancheta) instanei de judecatExaminarea cadavrului exhumat si
autopsia se vor face la locul unde se afla cadavrul (in cimitir, pe
camp), sau in imediata apropiere nefiind transportat niciodata in
afara cimitirului. Expertiza este efectuata de catre un medic
legist superior in grad celui care a efectuat eventual prima
autopsie, dar in prezenta acestuia.Cauzele in care organele de
ancheta si urmarire penala solicita exhumarea sunt:-autopsie
incompleta sau incompetenta;-suspiciune ulterioara a unei
crime;-reclamatii tardive cu privire la cauza mortii;-aparitia unor
versiuni si ipoteze pe parcursul anchetei;-inhumarea fara
autorizatie legala;-partile sunt nemultumite de rezultatul primei
autopsii;-inhumarea fara autopsie in cazul mortilor violente;
CAP.V.2. FACTORI CARE DETERMINA MODIFICARI CADAVERICE DUPA
INHUMARE Dupa inhumare, cadavrul sufera mai multe modificari
influentate in principal de sol, timpul scurs pana la exhumare sau
imbalsamarea prealabila inhumarii.SOLUL poate fi considerat ca
fiind alcatuit din doua componente:1. scheletul solului,reprezentat
de granule minerale;2. microorganisme si substante organice
rezultate din descompunerea vegetalelor si animalelor; activitatea
chimica si biochimica pe care o desfasoara aceasta componenta face
ca solul sa reprezinte un adevarat sistem dinamic.Modificarile
cadaverice determinate de sol se datoresc urmatorilor factori:
tipul solului- dupa granulatie se disting: soluri nisipoase,
lutoase, argiloase, calcaroase, marnoase si humifere. Datorita
amestecului de granule de diferite feluri se descriu si soluri
mixte: solul nisipos lutos (termenul secund indica fractiunea
minora din compozitia solului). Solurile formate din granule mari
sunt permeabile pentru apa si aer, spre deosebire de cele formate
din particule mici (argile). continutul in oxigen si pH- in
conditii de oxigenare suficienta a solului si de pH alcalin,
predomina procesele oxidative, ceea ce face ca din descompunerea
substantelor organice sa rezulte amoniac care se transforma
ulterior in nitriti si nitrati; in conditii inverse, predomina
procesele de reducere si are loc putrefactia anaeroba; altitudinea-
solurile situate la altitudine ridicata sunt inactive; fauna
solului (microbii aerobi si anaerobi, oua si larve de muste,
protozoare, viermi). Ouale de muste se depun in partile exterioare
ale cadavrului si larvele iesite patrund inauntrul corpului unde
inhiba procesele bacteriene.Preponderenta unuia sau altuia dintre
elementele faunei solului este influentata de caracteristicile
solului: ciupercile se dezvolta in soluri acide, pe cand
actinomicetele se dezvolta in soluri neutre si slab alcaline
adancimea- din punct de vedere stratigrafic fiecare sol este format
din trei straturi:1. stratul A (cel mai superficial)-bogat in humus
si in care se gaseste fauna specifica zonei geografice respective.
In aceste straturi predomina procesele oxidative;2. stratul
B(intermediar)-in care fauna poate ajunge din stratul precedent
urmand calea canalelor ramase in locul radacinilor diverselor
plante sau prin forare (rame);3. stratul C(profund)-in care fauna
este exceptional de rara si in care predomina procesele de
reducere; temperatura- activitatea solului respectiv si viteza
desfasurarii proceselor chimice fiind direct proportionala cu
temperatura, cadavrele care au fost bine inhumate in conditii de
temperature scazuta prezinta o relative conservare a partilor moi,
iar in solurile inghetate cadavrul practic nu putrezeste;
activitatea solului :-soluri active cu activitate inalta, cu
descompunerea rapida a substantelor organice la nivelul lor;-soluri
cu activitate scazuta (nisipuri acide)- soluri inactive(soluri
argiloase).-soluri arzatoare- distrugerea substantelor organice
este extreme de rapida; In functie de bogatia unor soluri in
anumite substante minerale si a interventiei activitatii umane,
prin poluarea solului cu diverse substante care la interactiunea
lor cu solul produc gaze, praf, calitatea cadavrului poate fi
influentata mai mult sau mai putin, prin accelerarea procesului de
putrefiere sau incetinirea lui.Timpul scurs pana la exhumare- este
de cele mai multe ori greu de determinat intrucat trebuie luati in
considerare o serie de factori ce actioneaza concomitent, diferit
si cu intensitati diferite.Modificarile cadaverice consecutive
imbalsamarii- ridica probleme deosebite expertizei medico-legale
distingandu-se urmatoarele situatii:a)-cadavrele neimbalsamate-
prezinta in raport cu timpul scurs de la inhumare si cu
particularitatile solului: putrefactie, mumifiere, adipoceara sau
combinari in grade diferite ale acestor proceseb)-cadavrele slab
imbalsamate-- prezinta putrefactie in regiunile care nu au fost
interesate de lichidele fixatoare (abdomen), alternand cu zone de
mumifiere situate de regula pe partiile descoperite ale cadavrului;
in aceste regiuni se dezvolta frecvent diferite ciuperci. Acest
grad diferit de descuamarea a pielii, de umflare, colorare, si
lichefiere a grasimilor subcutanatate precum si emanarea unui miros
ranced confera cadavrului un aspect mozaicat al
cadavrului.Putrefactia este un proces enzimatic si bacterian, cu
debut la 48-72 ore de la deces. Poate avea implicatii juridice prin
faptul ca fenomenele de putrefactie, pot masca identitatea
persoanei si cauzele mortii.
Etapele biochimice: 1-aeroba cu scindarea hidrocarbonatilor sub
actiunea bacteriior aerobe (ex.Stafilococ) 2-anaeroba cu scindarea
proteinelor si a lipidelor (cu formarea de amine
cadavrice-putresceina, H2S, Nh3, etc) sub actiunea bacteriior
anaerobe (Clostridium)Etapele macroscopice: 1- descompunere
initiala = descompunere interna sub actiunea bacteriilor
endocavitare E-Coli, protozoare si a enzimelor propii; o
descompunere cu aspectul exterior normal pe fondul pregatit de
autoliza 2- putrefactie initiala=cadavrul se umfla sub actiunea
gazelor=>miros de putrefactie, 3- putrefactie neagra=pe masura
ce gazele ies corpul colapseaza tesuturile devin moi, inchise la
culoare si cu miros accentuata 4-FermentatieFactorii care
influenteaza putrefactia sunt reprezentati in primul rind de
factorii de mediu. Astfel: - temperatura ridicata accelereaza
putrefactia (regula Devergie: iarna, cifra care indica zilele
corespunde cifrei care indica orele, vara);- excesul de oxigen care
are rol favorizant;- mediul (regula Casper: 1 saptamina de
putrefactie in are = 2 saptamini de putrefactie in apa = 8
saptamini de putrefactie in sol); -felul si adincimea solului in
care s-a produs inhumarea- imbracamintea de cauciuc, lina, matase,
intirzie putrefactia. c)-cadavre bine imbalsamate- -pe partile
descoperite ale cadavrelor (mana, cap, ceafa) se depun ciuperci
(aspergillus penicillium), care dau suprafetei exterioare o culoare
alb-galbuie, iar cu timpul cenusiu-albastruie. Ulterior sub
actiunea lor se produce mumificarea ariilor in care se dezvolta,
fara sa apara efecte distructive.Cadavrele bine imbalsamate,
conserva leziunile traumatice osoase (fracturi, calusuri),
hemoragiile tisulare, aspiratele hemoragice pulmonare, pneumoniile
lobare, cirozele, neoplaziile. In schimb, se conserva mai slab,
leptomeningitele si pleureziile fibrinoase, probleme dificile de
identificare radicand: asfixiile, emboliile, pneumotoraxul si
procesele inflamatorii.Cercetarile facute la trei saptamani dupa
exhumarea cadavrelor formolizate pe cale intra-arteriala au aratat
ca examinarea medico-legala este limitata deoarece rigiditatea
cadaverica este inca prezenta si intense mai ales in zona
musculaturii abdominale, lividitatile cadaverice sunt slab schitate
sub forma unor pete roz-galbui si leziunile cu caracter vital nu au
mai putut fi puse in evidenta la nivelul plagilor operatorii. Tot
in cadrul acestor cercetari, s-a constatat ca apar modificari
asemanatoare celor din distrofiile proteice si datorita lichidului
de imbalsamare se realizeaza modificari care imita procese
patologice diverse: edemul, staza, hemoragiile, ansele intestinale
albicioase. In tot intervalul celor trei saptamani nu sau constatat
modificari de putrefactie.Pentru succesul expertizei, identificarea
se va face in prezenta unui medic cu experienta bogata in acest
domeniu si in acelasi timp cu obligativitatea recoltarii de piese
pentru examenul histopatologic pentru a putea diagnostica
diferential leziunile intra-vitam si modificarile post-mortem.
Examenul microscopic al pieselor recoltate a relevant structura
cerebrala bine pastrata, cu un discret grad de edem, hemolizat.La
cadavrele bine imbalsamate este imposibil de pus diagnosticul
corect in cazuri de embolii si in inec (cand se cerceteaza
comparative concentratia de NaCl in cele doua jumatati ale
corpului).In ceea ce priveste examenele toxicologice o conditie
prealabila pentru obtinerea de rezultatae satisfacatoare, o
reprezinta cunoasterea exacta a compozitiei chimice a lichidului
folosit la imbalsamare.Totusi, decelarea unor toxice volatile si a
multor substante nevolatile organice intampina dificultati. Este
suficient sa amintim ca alcaloizii cadaverici (putresceina), dau
reactii fals pozitive, ca acelea ale alcaloizilor de aici
venindu-le si numele in toxicologia clasica. Oricum, chiar daca in
conditiile in care se poate realiza evidentierea calitativa a unui
toxic, precizarea cantitatii sale este dificil de facut din cauza
dilutiei cauzate de lichidul de imbalsamare, fiind necesara astfel
recoltarea de probe din lichidul de imbalsamare precum si din
pamantul de deasupra , dedesubtul sicriului si a obiectelor
colorate si metalice gasite in sicrie.
CAP.VI. IDENTIFICAREA PE PIESE SCHELETICECAP.VI.1. ACTIUNI
PREALABILE EXPERTIZEI DE LABORATORPrincipiul de baza ce sta
inaintea actiunulor prealabile expertizei in laborator, este de a
utiliza in masura, cat mai multe tehnici de colectare a intregului
material precum si conservarea lui corespunzatoare.Intr-o prima
etapa este necesara culegerea datelor prealabile ce se pot obtine
de la politie, procuratura, martori. Cu cat vechimea oaselor este
mai mare, se poate apela la diferite documentatii vechii ce pot da
indicatii despre istoricul si obiceiurile vremii din acea zona. In
etapa urmatoare este necesara examinarea generala a terenului,
culegandu-se date asupra muncilor agricole, eventualele eroziuni
sau alunecari pe care le-a suferit solul, ducand la descoperirea
unor cimitire intregi. Depistarea si delimitarea unor zone mai
intinse in care ar fi ingropate resturi scheletice au generat
metode de lucru multidisciplinare, care implica utilizarea a
numeroase tehnici din domeni total diferite, utilizand din ele
posibilitati tehnice(dotare) materiale si particularitati specifice
de exhumare.Piesele osoase care urmeaza a fi expuse expertizei
medico-legale se pot gasi in cele mai diverse locuri (cimitire, in
perimetrele lagarelor de concentrare, in locuri izolate, ape),
asezate intr-un mod extreme de variat (ambalate si abandonate in
diverse locuri, dispersate, schelete articulate sau dezarticulate),
supuse actiunii factorilor de mediu, a factorilor chimici sau
toxici.In cazul suprafetelor mari de acoperit, in gasirea
resturilor scheletice, expertii apeleaza la diferite tehnici de
identificare cum ar fi: fotogarfierile aeriene, metodele geologice
si pedologice, metode botanice (cu identificarea si cercetarea
comparative a florei care acopera marmantul si a zonelor
invecinate, stiind faptul ca la saparea unui mormant flora din
perimetrul lui se distruge iar cea noua aparuta fiind diferita fata
de cea din jur necesitand cel putin trei ani de refacere), metode
entomologice, metode biofizice. Se mai pot face analize a gazelor
din sol, detectia metalelor sau folosirea electrozilor liniari,
care depisteaza oasele datorita rezistentei lor electrice
crescute.Rezultatele obtinute prin toate aceste metode se
computerizeaza, obtinandu-se harti si profile pe baza carora se pot
continua cercetarile .In exhumarile din gropile ce contin schelete
sau resturi scheletale,metodologia de lucru consta in urmatoarele
etape:-pe parcursul actiunii de excavare se vor efectua schite,
notite, fotografii judiciare, filmari video, ce vor retine fiecare
etapa de desfasurare a expertizei la fata locului.-dupa exhumare
materialul osos recoltat va fi ambalat, transportat si expertizat
la Laboratorul de Antropologie unde se vor face analize si examene
complementare: radiografii, cercetarea reactiei vitale, diferite
dozari chimice in oase. Obiectele insotitoare vor fi expertizate in
functie de provenienta lor de specialisti (numismatic,
botanisti,arheologi):-etapa de lucru va avea un caracter
inter-disciplinar si va fi reprezentata de: procuror, organul de
politie local, medicul legist, antropolog, arheolog, pedolog,
entomolog. Intre antropolog si arheolog trebuie sa existe relatii
starnse de colaborare de a caror eficienta ulterioara depinde bunul
rezultat final al expertizei. Echipa de lucru poate fi ajutata la
desfasurarea excavarilor si de persoana auxiliare (alese sau
voluntare ), avandu-se permanent grija ca acestia sa nu lucreze
direct asupra resturilor scheletale ei putand aduce grave
modificari materialului osos .Persoanele auxiliare vor fi folosite
la excavari, pana la momentul depistarii fragmentelor osoase si mai
ales la cernerea pamantului rezultat din sapaturi.-rezultatele sub
forma de concluzii va fi elaborate doar dupa incheierea acestei
complexe expertiz (evitandu-se a se formula concluzii provizorii)
si va contine raporturile semnate ale tuturor specialistilor
implicate.Odata stabilite competentele fiecaruia conform
profesiunii, pregatirii si experientei profesionale,se va incepe
metodologia de lucru cu notarea datei, orei de incepere si
terminarea a zilei de lucru, numarul lucratorilor auxiliari si a
celor care au ecuson ce li se permite patrunderea in zonele
interzise.Delimitarea spatiului vizat de ancheta si inchiderea
zonei va incepe cu stabilirea granitelor suprafetei de sol ce face
obiectul anchetei; in acest scop se vor baliza limitele
teritoriului si se solicita paza armata pe timpul desfasurarii
anchetei si mai ales in perioada in care nu se fac excavari
(noaptea, timp nefavorabil).Identificarea gropilor (situsurilor) ce
urmeaza a fi excavate. Acestea se realizeaza in doua moduri:- pe
baza de ancheta prealabila lucrarilor de excavare si a depozitiilor
unor eventuali martori oculari:-in lipsa martorilor, identificarea
gropilor presupuse a contine schelete este foarte dificila, si se
realizeaza in stransa colaborare cu arheologul care detine la acel
moment prioritatea de actiune. Intocmirea hartii sau planului de
excavare are o importanta fundamentala in desfasurarea ulterioara a
lucrarilor si cuprinde intreaga zona inchisa. Ea se va realiza de
catre antropolog in colaborare cu arheologul. In functie de
elementele descoperite peste zi ea se va completa cu date noi cu
desenarea scheletelor si indicarea pozitiei lor in raport cu
punctele cardinale. Balizarea, sistematizarea si fotografierea
suprafetei de sol ce urmeaza a fi excavate. Balizajul se concepe pe
baza datelor de ancheta a topografiei locului, a aprecierilor
arheologului si nu in ultimul rand, pe baza experientei
profesionale a antropologului. Balizarea se va face cu repere
confectionate din lemn cu inaltimea de 50-60 cm de la sol, unite
intre ele cu o sfoara alba. In interiorul balizajului in zona
propriuzisa de excavare, nu este permisa decat prezenta
antropologului.Tehnica de lucru presupune abordarea sistematica a
situsurilor balizate, actiune ce va avea loc din centru catre
periferie, excavand din aproape in aproape. Initial se excaveaza pe
o adancime de 30 cm, ulterior putandu-se adanci sapatura. In cazul
volumului mare de lucru se va realize o sapare pe diagonala
patrulaterului balizat pentru descoperirea eventualelor piese de
schelet sau material osos. Odata depistate, resturile scheletale
vor fi inlaturate sistematic fara a le trage sau smulge din
sol.Materialul cu care se efectueaza excavarea este specific
antropologiei: bricege multifunctionale, perii si pensule cu fire
de par moi, ferestrau de mana si foarfece, pile, spaclu, galeti,
site, lopeti cu coada scurta, sfoara. Nu se vor folosi pentru
lucrul definite obiecte metalice dure si ascutite: cazmale,
harlete, sape, topoare, furci.
Inainte de degajarea si deplasarea scheletului se va masura
lungimea vertex-calcaneu,adancimea la care acesta se afla fata de
sol, orientarea sa dupa punctele cardinale, si se va efectua
fotografie judiciara. Uneori craniile intregi contin pamant uscat
in interiorul lor; in acest caz pamantul va fi faramitat chiar la
fata locului pentru a se evita ca pe timpul transportului pamantul
sa actioneze asupra elementelor de legatura a placilor craniene.Nu
se va neglija faptul ca sub planul solului, ce contine material
osos se poate afla un altul urmare a unor inhumari
successive.Numarul scheletelor se va aprecia dupa numarul stancilor
temporale, considerandu-se ca acest fragment osos dens are cea mai
mare rezistenta in timp.Mai pot fi catalogate si alte piese precum:
femurul pentru a determina numarul de schelete din groapa
tinandu-se cont ca pentru o mai buna evidenta a numaratorii se va
numara mereu folosind aceeasi piesa osoasa.
Pregatirea pentru transport:-toate piesele osoase vor fi
manevrate cu deosebita atentie si se vor pune in pungi de hartie
sau cutii de carton, evitandu-se cu desavarsire pungile de plastic.
Fiecare cutie va contine doar un singur schelet si se va nota cu
pixul: continutul, data, locul exhumarii, situsul de unde
provine.Se vor folosi mai multe pungi pentru a completa un schelet:
o punga pentru craniu si mandibula, o punga pentru oasele lungi si
o alta pentru oasele scurte. Pe cat posibil, oasele mainilor si
picioarelor vor fi separate dreapta- stanga. In final se vor numara
piesele osoase, numarul de pungi si numarul de cutii si consemna in
carnetul de lucru. Se va avea grija ca in timpul taransportului
cutiile sa nu se loveasca unele de altele, evitandu-se deprecierea
lor.Cutia se inchide se sigileaza se parafeaza cu semnarea de catre
toti cei care au participat cu responsabilitatea in actiunea de
excavare. Prealabil examenului antropologic de laborator, oasele se
spala cu apa, folosind perii moi. Oasele zdrobite se repozitioneaza
fragmentele lipindu-se cu hartie adeziva. Partile moi vor fi
curatate si examinate de entomologi, cu indepartarea lor fara a
afecta osul subiacent. Manipularea craniului se face cu prudenta
evitandu-se apucarea de arcadele zigomatice si se vor proteja
dintii, care pot cadea usor din alveole. In continuarea expertizei
va urma identificarea antropologica dupa cum va urma in capitolele
urmatoare.
CAP.IX. CONCLUZII GENERALE SI PERSONALEMedicina legala, prin
intrepatrunderea gandirii contrete medico-biologica, cu gandirea
abstracta social-juridica, isi aduce o imensa contributie la
dezvoltarea si evolutia dreptului , preluand toate cuceririle
stiintifice din cadrul diverselor ramuri medicale pe care le
interpreteaza, le avizeaza si le elaboreaza, dupa criterii
specifice nevoilor judiciare.Activitatea expertului medico-legal si
a criminalistului este orientata, in mod obisnuit spre obtinerea si
oferirea de informatii, care vor putea fi folosite in procesele
penale ca probe la dosar, in legarura cu celelalte probe din dosar,
cantarindu-se cu multa atentie ponderea fiecareia dintre ele.Azi se
pot rezolva problemele medico-legale din ce in ce mai complexe,
datorita progreselor din medicina si biologie, pe care
specialitatea medicineilegale le foloseasca in aflarea diverselor
raspunsuri cu pribire la un anumit caz, iar daca rezultatele aduse
de expert contribuie major la rezolvarea diferitelor spete
(expertiza medico-legala fiind adesea unica proba), apare evident
rolul precumpanitor al acestuia, intr-un stat de drept.Atat
magistratul, cat si politistul nu pot lucra in majoritatea
cazurilor fara medicul legist alaturi, si astfel s-a impus
necesitatea insusirii de catre de catre medicul legist a unor
notiuni de criminalistica,iar de catre politist si magistrat a
stiintei medico-legale, si astfel, numai in acest mod exista sansa
unor evaluari corecte si a unor lucrari cu valori probatorie
indubitabila.Expertiza, va trebui sa contina, relatii cu privire la
valoarea ei absoluta sau relativa, iar in acest din urma caz, date
procentualizate privind friabilitatea acestora, totul intr-o forma
accesibila pentru nespecialist. Daca aceste conditii nu sunt
indeplinite, proba poate fi respinsa. Aceste aspecte sunt cu foarte
importante in tiparea AND, unde convingerea expertului cu privire
la rezultatele muncii sale trebuie exprimata in relatie cu ultimele
cercetari in domeniu, si cu rezultatele similare in cazuri
identice. Instantele pot decide in caz de dubii, fie refacerea
lucrarii, fie incredintarea ei unui alt laborator.In acelasi timp,
trebuie subliniat faptul ca, este obligator ca stiinta
medico-legala si criminalistica sa fie cu un pas inaintea
criminalilor si infractorilor in utilizarea celor mai adecvate si
infailibile metode in deslusirea, uneori foarte dificila a unor
cazuri, pentru ca infractorii isi perfectioneaza si ei metodele de
lucru.Calitatile pe care trebuie sa le indeplineasca un mediclegist
: cunostinte stiintifice la zi, experienta probitate. Expertul
medico-legal, care are rolul de a lamuri justitia, nu trebuie sa
uite niciodata importanta unui raport medico-legal. Dintre toate
problemele, pentru care un medic legist este chemat sa le rezolve
de-a lungul vietii, nici una nu-i cere cunostinte mai vaste si mai
aprofundate ca acelea cuprinse in stiinta medico-legala.
Descoperirea adevarului si concluziile expertizei sunt independente
de interesul uneia din parti.Medicul legist indiferent de cata
experienta are, aproape fiecare caz este unic avand
particularitatile lui, nesemanand in multe privinte unul cu altul,
si astfel apare necesitatea folosirii aspectelor comune pe care
medicul legist le-a capatat de-a lungul anilor, de activitatea si
observarea, intelegerea si prelucrarea datelor particulare cazului
pe care il are de rezolvat.Metodele de identificare medico-legala
sunt foarte diverse, stiut fiind faptul ca varietatea
caracteristicilor individuale este nelimitata, medicul legist
aplicand metode specifice de identificare in expertiza persoanelor
sau a cadavrelor.Astfel el intotdeauna isi va incepe expertiza prin
analizarea urmatoarelor detalii:-identificarea vizuala a victimelor
de catre apartinatori ce se realizeaza dupa toaletarea cadavrului,
deoarece starea psihica particulara a persoanei care face
identificarea si modificarile traumatice care au deformat fata
cadavrului, constitue surse de eroare;-identificarea obiectelor
personale obiectele ,imbracamintea si incaltamintea gasite asupra
victimei, servesc la indentificarea resturilor cadaverice; in
schimb obiectele gasite la distanta mica de un cadavru, pot fi
atribuite gresit ca apartinand acestuia; aceasta eventualitate
implica o cercetare minutioasa efectuata de ofiterul de
politie;-examenul extern al cadavrului- va consemna: starea
cadavrului (leziuni traumatice, arsuri, purefactie,
scheletizare,etc.), aspectele generale(rasa, varsta, sex, talie),
semnele particulare (alunite, cicatrici, tatuaje, proteze,
amputatii ale membrelor), semnalmentele (nasul, fruntea, etc.),
amprentele digitale se inregistreaza si se interpreteaza de catre
ofiterul de politie.-examenul intern al cadavrului- se executa
pentru a evidentia existenta unor boli cornice sau a unor
tratamente utile identificarii: facturi vechi, extirpari de organe
(apendicectomie, nefrectomie, histerectomie, transplante, etc);
datele examenului intern se completeaza cu rezultatele examenelor
radiologice care se efectueaza in functie de caz.-identificarea
genetica- constituie cea mai sigura metoda de identificare,
informatia genetica este unica pentru fiecare individ in parte si
persista si dupa moarte. Pentru identificare pot fi folosite metode
clasice, reprezentate de metode serologice (grupe sanguine, Rh,
haptoglobine) sau tehnici moderne de genotipare: analiza profilului
AND prin metodele: metoda cu enzime de digestie si metoda reactiei
in lant a polimerazei.-identificarea odonto-stomatologica-
reprezinta o metoda importanta in identificare, care se realizeaza
prin expertiza dintilor, a maxilarului si mandibulei, partilor moi
ale fetei, cat si a amprentelor lasate pe corpuri delicte sau
cadavre. Totodata, trebuie sa include examinarea cavitatii orale ca
parte integrala a autopsiei. Identificarea se poate efectua pe
cadavre, resturi cadaverice, documente odontologice ante-mortem (in
functie de documentele existente anterior, intalnim doua tipuri de
metode (comparative si reconstructive), de catre medicul legist in
colaborare cu medici stomatologi in situatiile in care este
necesara extractia unor dinti pentru sectionari sau stabilirea
varstei, extractia maxilarului (partial sau complet), efectuarea de
radiografii in laboratoarele medico-legale.Datorita modului diferit
de interpretare a unor aspecte medico-legale, in orice expertiza,
se pot emite opinii diferite, ceea ce le-ar putea foarte mult
reduce numeric, daca toti am pleca de la adevaruri definitive
verificate, pe care orice specialist ar trebui sa le cunoasca,
inainte de a-si formula propria opinie.Expertii cu dubla
specializare (medicina legala si drept), au tendinta de a
absolutiza unele norme juridice, extinzandu-le in domeniul
medicinii legale. Simonin, afirma ca, putem spune ca judecatorul
are adesea nevoie de a fi luminat de expertul medicolegal, a carui
gandire, uneori ezitanta, intrucat se refere la marea necunoscuta
(inca) care este viata, difera de gandirea juridica precisa,
concise si incadrata de textile legilor. Cu toate acestea fara
medicina (legala) nu ar putea exista adesea o corecta justitie, dar
in acelasi timp, a introduce unele principii juridice in gandirea
medico-legala este inacceptabil pentru adevarul biomedical.
Bibliografie1.Vladimir, Belis, Tratat de medicina legala, vol I
si II, Editura Medicala,Bucuresti, 19952.V. Matei,Actualitati in
medicina legala- Note de curs, Timisoara, 20013.DR.Viorel,
Pamaitescu, Metode de investigatie in practica medico-legala,
Editura Litera, Bucuresti, 19844.C., Dogoroiu,V., Draghici,
investigatia dezastrelor cu multiple victime,Revista romana de
medicina legala, volumul X, numarul 1, Martie 20025.Gheorghe
Scripcaru, Medicina legala expertala in Romania, Editura Cugetarea,
Iasi, 20006. idem, Medicina legala,Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti, 19937.Dan, Dermengiu, Patologie medico-legala, Editura
Viata Medicala Romaneasca, 20028.Constantin, Crisu, Codul
penal.Codul de procedura Penala.64 legi speciale, Editura
Argessis-Juris,Curtea de arges, 20019.Lorand, Hecser, Vanda
Hadareanu, Medicina legala si drept medical.Notiuni teoretice,
Litografia UMF Tg.Mures, 200110.Victor, Voicu, Toxicologie clinica,
Editura albatros, Bucuresti, 1997
1.Vladimir, Belis, Tratat de medicina legala, vol I si II,
Editura Medicala,Bucuresti, 19952.V. Matei,Actualitati in medicina
legala- Note de curs, Timisoara, 20013.DR.Viorel, Pamaitescu,
Metode de investigatie in practica medico-legala, Editura Litera,
Bucuresti, 19844.C., Dogoroiu,V., Draghici, investigatia
dezastrelor cu multiple victime,Revista romana de medicina legala,
volumul X, numarul 1, Martie 20025.Gheorghe Scripcaru, Medicina
legala expertala in Romania, Editura Cugetarea, Iasi, 20006. idem,
Medicina legala,Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
19937.Dan, Dermengiu, Patologie medico-legala, Editura Viata
Medicala Romaneasca, 20028.Constantin, Crisu, Codul penal.Codul de
procedura Penala.64 legi speciale, Editura Argessis-Juris,Curtea de
arges, 20019.Lorand, Hecser, Vanda Hadareanu, Medicina legala si
drept medical.Notiuni teoretice, Litografia UMF Tg.Mures,
200110.Victor, Voicu, Toxicologie clinica, Editura albatros,
Bucuresti, 1997
