Expertiza fiscală judiciară

Obiect și valoare probatorie. Aspecte comune și particularități ale efectuării expertizei în materia contenciosului

fiscal și în procesul penal.

Expertiza în materie penală

Art. 172

Dispunerea efectuării expertizei sau a constatării

(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert.

(2) Expertiza se dispune, în condiţiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă motivată, iar în cursul judecăţii se dispune de către instanţă, prin încheiere motivată.

(3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor şi împrejurărilor supuse evaluării şia obiectivelor care trebuie lămurite de expert.

(4) Expertiza poate fi efectuată de experţi oficiali din laboratoare sau instituţii de specialitate ori de experţi independenţi autorizaţi din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii.

(6) Ordonanţa organului de urmărire penală sau încheierea instanţei prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate, să le clarifice şi să le evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza, precum şi instituţia ori experţii desemnaţi.

(8) La efectuarea expertizei pot participa experţi independenţi autorizaţi, numiţi la solicitarea părţilor sau subiecţilor procesuali principali.

Expertiza în materie penală

Art. 173

Numirea expertului

(1) Expertul este numit prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei.

(2) Organul de urmărire penală sau instanţa desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepţia situaţiilor în care, ca urmare a complexităţii expertizei, sunt necesare cunoştinţe specializate din discipline distincte, situaţie în care desemnează doi sau mai mulţi experţi.

(4) Părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusă de instanţă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei.

Expertiza în materie penală

Art. 175

Drepturile şi obligaţiile expertului

(2) Expertul are dreptul să ia cunoştinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.

(3) Expertul poate cere lămuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei ce trebuie evaluate.

(4) Expertul poate cere lămuriri părţilor şi subiecţilor procesuali principali, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organele judiciare.

Expertiza în materie penală

Art. 177

Procedura efectuării expertizei

(1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părţile, subiecţii procesuali principali, precum şi expertul, dacă acesta a fost desemnat.

(2) La termenul fixat se aduce la cunoştinţa procurorului, a părţilor, a subiecţilor procesuali principali şi a expertului obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere că au dreptul să facă observaţii cu privire la aceste întrebări şi că pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, după caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze.

(3) Expertul este înştiinţat cu privire la faptul că are obligaţia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observaţie sau constatare şi de a expune o opinie imparţială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile ştiinţei şi expertizei profesionale.

(4) Părţile şi subiecţii procesuali principali sunt încunoştinţaţi că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.

(5) După examinarea obiecţiilor şi cererilor făcute de părţi, de subiecţii procesuali principali şi expert, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoştinţându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părţile sau subiecţii procesuali principali.

Expertiza în materie penală

- Procedură comună indiferent de tipul de expertiză

- Dispunerea expertizei se raportează la regulile generale privind administrarea probelor: pertinență, concludență, utilitate

- Nu există dispoziții obligatorii privind felul expertizei ce trebuie dispuse într-o anumită cauză – aprecierea organului judiciar

- Poate fi efectuată doar de către experți oficiali sau experți independenți autorizați

- Cerinţe pentru dispunere: necesitatea opiniei unui expert, existenţa unor fapte sau împrejurări ce trebuie lămurite, gradul de importanţă pentru aflarea adevărului judiciar

Expertiza în materie fiscală

Codul de procedură fiscală

Art. 49 Mijloace de probă

(1) Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea unei stări de fapt fiscale, inclusiv înregistrări audiovideo, date şi informaţii aflate în orice mediu de stocare, precum şi alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege.

(2) Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condiţiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la:

a) solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane;

b) solicitarea de expertize;

c) folosirea înscrisurilor;

d) efectuarea de cercetări la faţa locului;

e) efectuarea, în condiţiile legii, de controale curente, operative şi inopinate sau controale tematice, după caz.

(3) Probele administrate vor fi coroborate şi apreciate ţinându-se seama de forţa lor doveditoare recunoscută de lege.

Norme metodologice:

Art. 55

53.1. Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, organul fiscal consideră necesară consultarea unor experţi, poate numi unul sau mai mulţi experţi, stabilind obiectivele asupra cărora aceştia trebuie să se pronunţe.

53.2. Dispoziţiile art. 201 alin. 3 teza I din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător.

53.3. Experţii vor fi numiţi prin decizie de către organul fiscal. Costul expertizei se suportă din bugetul organului fiscal care a dispus expertiza. Dacă organul fiscal nu este lămurit prin expertiza efectuată, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.

Expertiza contabilă- o tradiţie în

cauzele de evaziune fiscalăOrdonanţa Guvernului nr. 65/1994

ARTICOLUL 6

Expertul contabil poate executa pentru persoanele fizice şi juridice următoarele lucrări:

d) efectuează expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane fizice ori juridice în condiţiile prevăzute de lege

•expertize contabile civile dispuse sau acceptate in rezolvarea litigiilor civile;

•expertize contabile penale dispuse sau acceptate in rezolvarea unor aspecte civile ataşate litigiilor penale;

•expertize contabile comerciale dispuse sau acceptate in rezolvarea litigiilor comerciale;

•expertize contabile fiscale dispuse sau acceptate in rezolvarea litigiilor fiscale;

•alte categorii de expertize contabile judiciare dispuse de organele in drept sau extrajudiciare solicitate de catre clienţi.

Expertiza contabilă- o tradiţie în

cauzele de evaziune fiscalăReglementarea legală permite aprecierea şi evaluarea datelor contabile şi modalităţii de transpunere a acestora în documentele fiscale

În mod practic organul judiciar solicită analiza documentelor financiar contabile ce au stat la baza întocmirii declaraţiilor fiscale ceea ce conduce la existenţa unor prezumţii simple precum:

+ legalitatea şi temeinicia actelor întocmite de autorităţile fiscale

+ existenţa conţinutului declaraţiilor fiscale astfel cum au fost depuse de contribuabil

Expertiza contabilă în domeniul penal presupune de obicei o evaluarea a situaţiei financiare a contribuabilului, o verificare a înregistrărilor contabile, stabilirea situaţiei reale a contribuabilului şi verificarea modului în care această realitate a fost înregistrată în documentele depuse la organele fiscale

Expertiza fiscală...?

Hotararea Camerei Consultantilor Fiscali nr. 13/2008 pentru aprobarea Normelor privind realizarea de expertize fiscale la solicitarea instantelor judecatoresti, organelor de cercetare penala, organelor fiscale sau a altor parti

interesate.

Expertiza fiscala reprezinta cadrul profesional de constatare a obligatiilor persoanelor fizice si juridice, prevazute de Codul fiscal, a respectarii legalitatii procedurilor fiscale, a altor drepturi si obligatii privind impozitele, taxele si contributiile ce fac obiectul veniturilor la bugetul consolidat al statului.

Expertizele fiscale pot fi efectuate numai de catre persoanele care au dobandit calitatea de consultant fiscal, de membri ai Camerei Consultantilor Fiscali inscrisi in Registrul consultantilor fiscali si al societatilor de consultanta fiscala in categoria membri activi.

Expertizele fiscale se clasifica in:

a) expertize fiscale judiciare;

b) expertize fiscale extrajudiciare.

Expertizele fiscale judiciare se refera la obligatiile ce fac obiectul veniturilor la bugetul consolidat al statului si pentru alte impozite si taxe similare in relatia cu alte tari.

Expertizele fiscale judiciare pot fi facute numai de catre persoanele fizice consultanti fiscali.

Dupa natura cauzelor in care se dispun, expertizele judiciare se clasifica in:

• expertize fiscale dispuse in cauze civile;

• expertize fiscale dispuse in cauze penale.

Expertiza fiscală – cadru şi

limitări- Actul normativ care o prevede: publicitate, previzibilitate,

accesibilitate

- Persoanele care pot să o efectueze prin raportare la dispoziţiile

Codului de procedură penală privind experţii autorizaţi

- Sferă de aplicabilitate restrânsă:obligatiile fiscale ce fac obiectul

veniturilor la bugetul consolidat al statului

- Analiza poate fi efectuată doar cu privire la legalitatea, exactitatea şi

temeinicia activităţilor de declarare a obligaţiilor şi întocmirea

documentelor fiscale

- Nu există trimitere sau prevedere separată cu privire la analiza

situaţiei contabile ce a dus la întocmirea şi depunerea declaraţiilor

fiscale şi nici competenţă de analizare a situaţiei financiar-bancare

Cum determinăm sfera de

aplicare a expertizei fiscaleArt. 1 Codul de procedură fiscală

Prezentul cod reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.

Prezentul cod se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.

Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat se înţelege ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:

a) înregistrarea fiscală;

b) declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;

c) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Cum determinăm sfera de

aplicare a expertizei fiscaleCodul de procedură fiscală

Art. 16 Conţinutul raportului de drept procedural fiscal

Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităţilor prevăzute pentru stabilirea, exercitarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raportul de drept material fiscal.

Art. 21 Creanţele fiscale

(1) Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.

(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:

a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanţe fiscale principale;

b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii.

Cum determinăm sfera de

aplicare a expertizei fiscaleCodul de procedură fiscală

Art. 22 Obligaţiile fiscale

Prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege:

a) obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

b) obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

c) obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

d) obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii;

e) obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;

f) orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Cum determinăm sfera de

aplicare a expertizei fiscaleCodul de procedură fiscală

Art. 79 Obligaţia de a conduce evidenţa fiscală

(1) În vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligaţi să conducă evidenţe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.

(2) În vederea stabilirii preţurilor de transfer, contribuabilii care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate au obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal competent, să întocmească şi să prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul preţurilor de transfer. Conţinutul dosarului preţurilor de transfer, precum şi condiţiile în care se solicită acesta, se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(3) Sunt evidențe fiscale registrele, situațiile, precum și orice alte înscrisuri care, potrivit legislației fiscale, trebuie întocmite în mod obligatoriu în scopul stabilirii stării de fapt fiscale și a creanțelor și obligațiilor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vânzări, jurnalul pentru cumpărări, registrul de evidență fiscală și altele asemenea.

Cum determinăm sfera de

aplicare a expertizei fiscaleArt. 80 Reguli pentru conducerea evidenţei contabile şi fiscale

(5) Contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege.

(6) Contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege, achiziţionate numai de la unităţile stabilite prin normele legale în vigoare, şi să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operaţiunilor înregistrate.

(7) Organul fiscal poate lua în considerare orice evidenţe relevante pentru impunere ţinute de contribuabil.

Norme metodologice:

Art. 81

78.1. Declaraţiile fiscale sunt documente prin care se declară:

a) impozitele, taxele şi contribuţiile datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligaţia calculării impozitelor şi taxelor revine plătitorului;

b) bunurile şi veniturile impozabile, în cazul în care, potrivit legii, stabilirea impozitului şi a taxei se face de organul fiscal;

c) impozitele colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul are obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vărsa impozite şi taxe.

Ce obiect poate să aibă

expertiza fiscală?IMPOZITUL PE PROFIT

IMPOZITUL PE VENIT

IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR

IMPOZITUL PE VENITURILE OBŢINUTE DIN ROMÂNIA DE NEREZIDENŢI ŞI IMPOZITUL PE REPREZENTANŢELE FIRMELOR STRĂINE ÎNFIINŢATE ÎN ROMÂNIA

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

ACCIZE ŞI ALTE TAXE SPECIALE

IMPOZITE ŞI TAXE LOCALE

CONTRIBUŢII SOCIALE OBLIGATORII

IMPOZITUL PE CONSTRUCŢII

Ce obiect poate să aibă

expertiza fiscală?ART. 1 Scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal

(1) Prezentul cod stabileşte cadrul legal pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, precizează contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite, taxe şi contribuţii sociale. De asemenea, autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri.

(2) Cadrul legal de administrare a impozitelor şi taxelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin legislaţia privind procedurile fiscale.

(3) În materie fiscală, dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.

(4) Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat.

(5) Orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007.

Ce obiect poate să aibă

expertiza fiscală?• ART. 2 Impozitele, taxele şi contribuţiile sociale reglementate de Codul fiscal

• (1) Impozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

• a) impozitul pe profit;

• b) impozitul pe venit;

• c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

• d) impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;

• e) impozitul pe reprezentanţe;

• f) taxa pe valoarea adăugată;

• g) accizele;

• h) impozitele şi taxele locale;

• i) impozitul pe construcţii.

• (2) Contribuțiile sociale reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

• a) contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

• b) contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

• c) contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

• d) contribuțiile asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj;

• e) contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat;

• f) contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, datorată de persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator potrivit art. 4 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările ulterioare.

Cum putem folosi expertiza fiscală în

investigarea evaziunii fiscaleDefiniţii autonome prevăzute de Legea nr. 241/2005

b) contribuabil - orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica care datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat;

c) documente legale - documentele prevazute de Codul fiscal, Codul de procedura fiscala, Codul vamal, Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, si de reglementarile elaborate pentru punerea in aplicare a acestora;

e) obligatii fiscale - obligatiile prevazute de Codul fiscal si de Codul de procedura fiscala

f) operatiune fictiva - disimularea realitatii prin crearea aparentei existentei unei operatiuni care in fapt nu exista;

Cum putem folosi expertiza fiscală în

investigarea evaziunii fiscaleArt. 3Constituie infractiune si se pedepseste cu amenda de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei fapta contribuabilului care, cu intentie, nu reface documentele de evidenta contabila distruse, in termenul inscris in documentele de control, desi acesta putea sa o faca.

Art. 4Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, dupa ce a fost somata de 3 ori, documentele legale si bunurile din patrimoniu, in scopul impiedicarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale.

Art. 6Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa.

Art. 7(1) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani si interzicerea unor drepturi punerea in circulatie, fara drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special. (2) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 12 ani si interzicerea unor drepturi tiparirea sau punerea in circulatie, cu stiinta, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

Cum putem folosi expertiza fiscală în

investigarea evaziunii fiscaleArt. 8

(1) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 10 ani si interzicerea unor drepturi stabilirea cu

rea-credinta de catre contribuabil a impozitelor, taxelor sau contributiilor, avand ca rezultat obtinerea, fara

drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursari sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensari

datorate bugetului general consolidat.

Art. 9

(1) Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor

drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b) omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor

comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori

evidentierea altor operatiuni fictive;

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat

electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

e) executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

f) sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori

declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

g) substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate in

conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale Codului de procedura penala.