– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

Expertizele contabile sunt semnalate în Franţa din anul 1769, odată cu apariţia primelor

oficii de experţi contabili. În anul 1927 experţilor contabili li se acordă brevete şi sunt trecuţi

pe liste de experţi întocmite ce curţile de apel şi de tribunale.

În anul 1922 în Germania apare serviciul de experţi contabili de pe lângă ministerul de

Finanţe.

La ruşi expertiza contabilă este semnalată încă din timpul ţarismului. În materia

efectuării acestui gen de expertize s-au înregistrat progrese deosebite după intrarea în vigoare,

în anul 1921, a Codului de procedură penală.

Odată cu dezvoltarea industriei şi a comerţului, în Anglia, pe la jumătatea secolului al

XVI-lea, au apărut tot mai frecvent falsurile în actele scrise, ceea ce a făcut să apară şi primele

corporaţii de experţi contabili şi grafici.

Calitatea de expert contabil a fost recunoscută printr-un decret regal, iar primele

Institute de experţi contabili au fost create în Scoţia, apoi în Anglia şi Irlanda.

În Belgia, încă din anul 1831 existau experţi contabili care efectua cercetări de

specialitate.

Prin Decretul nr. 79/1971 a fost reglementată expertiza contabilă în România care a

căpătat un nou statut prin Ordonanţa Guvernului României nr. 65 din 19.08.1994 devenită

Legea nr. 42 din 24.05.1995.

Mult timp birourile de expertiză contabilă au avut şi atribuţiuni în legătură cu expertiza

tehnică. Trebuie precizat că deşi reglementarea expertizei contabile, în ţara noastră, s-a făcut

relativ târziu, au existat cu mult înainte experţi contabili. Acest lucru este semnalat încă de la

începutul secolului al XX-lea, când au fost făcute primele referiri legate şi de modul de

obţinere a calităţii de expert contabil şi drepturile acestuia.

Numirea expertului contabil pentru a efectua expertiza contabilă în procesul civil

Expertiza contabilă în materie civilă este tehnică, medico-legală, contabilă, etc.

Ea se reglementează de Codul de procedură civilă care constituie dreptul comun în

materie şi de diferite legi speciale, de exemplu expertiza contabilă.

1

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

Conform Codului de procedură civilă, se poate recurge la expertiză ori de câte ori este

necesar să se cunoască părerea unor specialişti pentru lămurirea unor împrejurări de fapt.

Sunt, însă situaţii în care expertiza este declarată de lege obligatorie sub sancţiunea

anulării hotărârii, şi anume expertiza privind evaluarea aporturilor în natură, avantajele

rezervate fondatorilor, operaţiunilor încheiate de fondatori în contul societăţilor pe acţiuni sau

în comandită pe acţiuni sau expertiza pentru stabilirea valorii aporturilor în natură, dacă se

înfiinţează o societate cu răspundere limitată de către un singur asociat.

Expertul contabil este un consultant care ajută un judecător în rezolvarea unor probleme

de specialitate, lămurirea anumitor împrejurări ale procesului. Atunci când pentru lămurirea

unor împrejurări instanţa are nevoie de părerea unor persoane având cunoştinţe speciale în

domeniul financiar-contabil, numeşte unul sau trei experţi contabili, stabilind şi punctele

nelămurite asupra cărora se va pronunţa.

De asemenea, expertul contabil nu se substituie judecătorului. Nu se poate cere

judecătorilor să aibă o instrucţie universală. Atunci când instanţa este pusă în faţa unor

probleme pe care nu le poate rezolva singură, în vederea înlesnirii, poate recurge la concursul

specialiştilor. Judecătorul recurge la cunoştinţele de specialitate ale expertului contabil, dar

aceasta nu înseamnă ca expertul contabil se substituie judecătorului – judecătorul are dreptul de

liberă apreciere a probei de expertiză contabilă, să îşi formeze o convingere intimă asupra

adevărului.

Totodată, expertul contabil nu se confundă cu judecătorul. Expertul contabil

examinează materialele în baza dispoziţiei judecătorului, iar concluziile sale, ca mijloc de

probă, se supun aprecierii şi verificării întocmai ca şi celelalte probe.

MARTORUL EXPERTUL

Relatează instanţei faptele percepute personal Nu cunoaşte faptele procesului şi instanţa îi

cere părerea din punct de vedere al

cunoştinţelor sale de specialitate în domeniul

financiar-contabil. În cazul în care,

întâmplător, expertul contabil ar cunoaşte

faptele, el este ascultat ca martor.

2

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

MARTORUL EXPERTUL

Calitatea de martor primează. Nu poate fi înlocuit din calitatea de martor.

Este creat de împrejurări obiective. Este numit de instanţă şi poate fi înlocuit.

Este examinat asupra unor fapte pe care

întâmplator le-a cunoscut.

În baza unor însărcinări oficiale şi în baza

cunoştinţelor sale examinează acele

împrejurări care necesită lămuriri de

specialitate, prelucrează şi sistematizează

informaţiile obţinute şi formulează concluzii

menite să faciliteze stabilirea adevărului.

Poziţia procesuală a martorului este pasivă. Poziţia procesuală a expertului contabil este

activă.

Activitatea profesiei de expert contabil este

incompatibilă cu exercitarea profesiei de

avocat.

Obiectivele expertizei contabile în materie civilă pot consta în litigiile cu caracter civil care

dau prilejul efectuării expertizei contabile, şi anume:

asociaţiuni între societăţi;

operaţii cu imobile;

cumpărări – vânzări cu caracter civil;

operaţii de mandat;

contracte de serviciu;

partaje.

Obligativitatea efectuării expertizei contabile

Sarcina efectuării expertizei contabile de cătreexperţii numiţi este obligatorie, neputând

fi refuzată decât pentru motive temeinice;

În caz de refuz nejustificat, expertul contabil poate fi amendat şi obligat la despăgubiri;

Dacă expertul contabil nu se înfăţişează, instanţa poate dispune înlocuirea lui;

Dacă nu depune în termen raportul de expertiză contabilă, expertul este sancţionat cu

amendă.

3

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

În procesele civile expertiza poate fi efectuată:

În instanţă – dacă problemele asupra cărora urmează să se pronunţe expertul contabil

pot fi lămurite prin simpla părere a expertului, el este ascultat de instanţă în şedinţă, iar

părerea lui se trece într-un proces verbal;

În afara instanţei – în situaţia în care pentru efectuarea expertizei contabile sunt

necesare verificări, nalize, măsurători, deplasări.

Procedural, efectuarea expertizei contabile presupune:

Examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei;

Examinarea unor documente, acte, evidenţe aflate la părţi sau terţi (expertiza la faţa

locului);

Analiza explicaţiilor părţilor şi martorilor;

Analiza actelor de control financiar şi de expertiză contabilă anterioară în aceeaşi

cauză;

Studierea concluziilor expertizei tehnice.

Imposibilitatea efectuării expertizei contabile

Expertul contabil poate fi pus în imposibilitatea efectuării expertizei contabile determinată

de situaţii, cum sunt:

Necesitatea unui prealabil control gestionar;

Necesitatea aducerii la zi a evidenţelor şi a efectuării altor asemenea lucrări;

Necesitatea efectuării prealabile a expertizei tehnice sau grafologice;

Formularea greşită a obiectivelor expertizei contabile;

Insuficienţa actelor puse la dispoziţie expertului contabil;

Necesitatea cunoaşterii explicaţiilor date de martori;

Cantitatea excesivă de acte supuse cercetării.

Atunci când nu se poate efectua expertiza contabilă, ca urmare a dificultăţilor întâmpinate,

se întocmeşte un proces verbal de imposibilitate a efectuării expertizei contabile.

În cauzele civile raportul de expertiză contabilă este examinat, în primul rând, de părţile în

litigiu care formulează observaţii şi obiecţii în scris asupra acestuia, pe care le depun la dosarul

cauzei.

Expertul contabil este obligat să depună la organul beneficiar răspunsul scris la

observaţiile formulate de părţile în litigiu asupra raportului de expertiză contabilă.

4

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

Instanţa nu pronunţă nulitatea expertizei contabile, dacă neregularitatea invocată poate fi

îndreptată, de exemplu când raportul de expertiză contabilă nu a fost semnat de toţi experţii sau

părerile nu au fost motivate.

Expertiza contabilă poate fi declarată nulă atunci când:

A fost făcută fără a cita părţile – în acest caz nulitatea poate fi propusă înainte de

începutul dezbaterilor asupra fondului;

Prin nedepunerea în termen a raportului de expertiză contabilă s-a cauzat părţii o

vătămare ce nu poate fi în alt mod înlăturată.

Expertiza contabilă în materie penală

Expertiza contabilă – mijloc de probă

Expertiza contabilă în materie penală are loc atunci când justiţia ar avea interesul de a

verifica gestiunea unor comercianţi în stare de faliment sau a administratorilor de rea-credinţă

ai unor societăţi comerciale.

Efectuarea expertizei contabile se dispune de organul de urmărire penală ori instanţa de

judecată, la cerer sau din oficiu, când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în

vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unui expert contabil.

Obiectivele expertizei contabile, repsectiv întrebările la care trebuie să răspundă expertul,

se stabilesc de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, la cererea părţilor sau

din oficiu. Precizarea obiectivelor sau întrebărilor se realizează prin respectarea unor condiţii:

să fie clare, concrete şi să se deruleze în succesiunea logică;

să fie în legătură nemijlocită cu conţinutul cauzei ce se judecă;

să nu se amestece caracterul juridic al cauzei cu problema ce trebuie expertizată;

să se asigure în formularea întrebărilor obiectivitate pentru a nu influenţa concluziile

expertului;

să cuprindă toate aspectele pe care le îmbracă speţa, pentru a se preîntâmpina

necesitatea formulării de noi întrebări necesare elucidării cauzei sub aspect contabil.

Dacă pe durata derulării expertizei apar situaţii noi, neavute iniţial în vedere, expertul va

solicita stabilirea de noi întrebări ori să se dispună expertize complementare, întrucât este

interzis expertului să-şi fixeze singur obiectivele.

5

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

Dacă întrebările sunt formulate eronat, neclar sau imprecis expertiza nu numai că nu

ajută la clarificarea problemei, dar orientează greşit mersul cercetării şi împiedică aflarea

adevărului.

Astfel, nu este permis ca formularea obiectivelor expertizei să fie vagă, fără nici o

concretizare, de exemplu : “să se stabilească prejudiciul real” sau “să se examineze actele

gestiunii ”, fără a se specifica perioada respectivă şi care anume acte din gestiune.

Ordinea şi succesiunea întrebărilor trebuie să prezinte o legătură logică, să derive unele din

altele, ultimele întrebări să fie consecinţa firească a celor anterioare.

Pe de altă parte, cererea de a se stabili pe calea expertizei contabile, a modalităţilor de

sustragere din unitate, actele normative pe baza cărora s-au acordat anumite perisabilităţi, dacă

lipsa din gestiune este urmarea gestiunii frauduloase sau a neglijenţei în serviciu (încadrare

juridică), sunt de natura cercetării penale şi, deci, nu pot fi formulate expertului pentru a fi

rezolvate pe calea expertizei contabile.

Nu pot fi adresate expertului contabil nici întrebări cu privire la stabilirea calităţii

mărfurilor, a cantităţii de materiale intrate în lucrări, a modificărilor şi ştersăturilor observate

pe dispoziţii de livrare, avize de însoţire a mărfii, chitanţe fiscale, facturi, acestea formând

obiectul expertizei grafologice, merceologice, criminalistice sau tehnice.

În cauzele penale, fixarea obiectivelor la care urmează să răspundă experţii, se desfăşoară

în două faze:

1. încuviinţarea probei şi stabilirea obiectivelor de principiu, numirea expertului, fixarea

unui termen când se citează părţile şi expertul numit şi analiza sumară a dosarului de

către expertul contabil numit;

2. punerea la dispoziţia părţilor şi a expertului numit a obiectivelor la care expertul trebuie

să răspundă, atenţionarea acestora asupra faptului că au dreptul să facă observaţii şi să

solicite modificarea, completarea sau definitivarea obiectivelor în prezenţa părţilor şi

expertului numit.

Expertiza contabilă în cauze penale este utilizată ca mijloc de probă care serveşte, alături de

alte mijloace de probă, la:

constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni;

identificarea persoanei care a săvârşit infracţiunea;

cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru soluţionarea cauzei;

6

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

Toate aceste elemente pot constitui, în funcţie de natura şi condiţiile specifice săvârşirii

unei infracţiuni, obiective ale expertizei contabile.

În materie penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea

probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, a făptuitorilor şi a

răspunderii pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună

trimiterea în judecată. Ea se efectuează de către procurori, organele de

cercetare penală (organele de poliţie şi cele de cercetare speciale).

În măsura în care urmărirea penală constată că există condiţiile

pentru trimiterea în judecată, atunci intervine instanţa de judecată, care îşi

exercită atribuţiile în mod activ, în vederea aplicării adevărului şi realizării

rolului educativ al judecăţii. Instanţa îşi formulează convingerea pe baza

probelor administrate în cauză. Printre aceste probe poate fi şi expertiza

contabilă.

Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a

faptelor care constituie infracţiuni astfel încât: orice persoană care a

săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale; nici o

persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

El se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul

judecăţii.

Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a

persoanelor care au săvârşit infracţiuni şi se poate exercita în tot cursul

procesului penal.

Părţile în procesul penal sunt: inculpatul (persoana împotriva căreia s-a

pus în mişcare procesul penal); partea vătămată (persoana care a suferit

prin fapta sa o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în

procesul penal); persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit

legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau

inculpatului, se numeşte parte responsabilă civilmente.

Acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a

inculpatului şi a părţii responsabile civilmente. Poate fi alăturată acţiunii

penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca

7

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile

civilmente.

În cazul procesului penal, expertul contabil este numit de organul de

urmărire penală sau de instanţa de judecată. El este incompatibil să

efectueze expertiza contabilă într-o anumită cauză penală dacă:

a pus în mişcare acţiunea penală, a emis mandat de arestare, a

dispus trimiterea în judecată, a pus concluzii în fond în calitate de

procuror la instanţa de judecată etc.;

a fost reprezentant din apărător al vreuneia dintre părţi;

a fost martor etc.

Conceptul de infracţiune defineşte fapta care prezintă pericol social,

săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.

Expertiza contabilă poate fi depusă ca probă în vederea cunoaşterii

împrejurărilor necesare pentru soluţionarea cauzei penale în situaţia

următoarelor infracţiuni:

1. infracţiuni contra patrimoniului

furtul – luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia,

fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe

nedrept ;

abuzul de încredere – însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut

cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori

refuzul de a-l restitui ;

gestiunea frauduloasă – pricinuirea de pagube unei persoane,

cu rea credinţă, cu ocazia administrării sau conservării

bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija

administrării sau conservării acestor bunuri, spre exemplu :

crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase,

nedeclararea în scris, în termen legal, de către gestionar a

plusurilor din gestiunea sa despre a căror cantitate sau valoare

are cunoştinţă, provenite în orice alt mod decât cel fraudulos,

înstrăinarea bunurilor mobile constituite garanţie, fără

8

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

înştiinţarea prealabilă a agentului economic, autorităţii sau

instituţiei publice, pentru care este constituită garanţia ;

înşelăciunea – inducerea în eroare a unei persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine,

pentru sine sau pentru altul, un folos material injust ;

delapidarea

distrugerea

tăinuirea

2. infracţiuni contra autorităţii

sustragerea sau distrugerea de subscrisuri

sustragerea de sub sechestru

3. infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul

abuzul în serviciu – fapta funcţionarului public care, în exerciţiul

atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă nu îndeplineşte un act sau

îl îndeplineşte în mod defectuos ;

neglijenţa în serviciu

4. infracţiuni de fals

falsificarea de valori ;

falsificarea de timbre, cărţi postale, mărci poştale, bilete ori foi

de călătorie sau transport ;

falsul material în înscrisuri oficiale ;

falsul intelectual – de exmplu efectuarea cu ştiinţă a

înregistrării inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a

înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă

denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi

elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil ;

uzul de fals.

5. infracţiuni la regimul stabilit pentru anumite activităţi comerciale :

specula ;

înşelăciunea la măsurătoare ;

9

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor ;

divulgarea secretului economic ;

concurenţa neloială ;

nerespectarea dispoziţiilr privind operaţii de import sau export ;

deturnarea de fonduri.

6. infracţiuni referitoare la evaziunea fiscală :

refuzul de a prezenta organelor de control financiar-fiscal din

cadrul Ministerului Finanţelor şi din unităţile subordonate,

Garda Financiară şi alte organizaţii împuternicite de lege

documentele justificative şi actele de evidenţă necesare pentru

stabilirea obligaţiilor faţă de stat ;

întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente

primare sau de evidenţă contabilă sau acceptarea unor astfel

de documente, cu sopul de a împiedica controlul financiar-

contabilpentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală ;

sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor

datorate statului prin neînregistrarea unor activitaţă pentru

care legea prevede obligaţia înregistrării în scopul obţinerii de

venituri ;

declararea fictivă făcută de contribuabili sau împuterniciţii

acestora cu privire la sediul unei societăţi comerciale sau la

schimbarea acestuia fără îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de

lege, în scopul sustragerii de la controlul fiscal.

7. infracţiuni de valoare imobiliară fără autorizaţie ;

8. infracţiuni referitoare la accize la produsele din import şi din ţară,

precum şi la impozitul la ţiţeiul din producţie internă şi gazele

naturale

9. infracţiuni privitoare la societăţile comerciale.

Expertul contabil numit să efectueze expertiza contabilă are drepturi şi

obligaţii. În finalul cercetărilor, expertul contabil întocmeşte raportul de

expertiză contabilă. Pentru a fi administrată ca probă în justiţie, expertiza

10

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

contabilă trebuie să prezinte un nivel calitativ ridicat, să contribuie efectiv

la soluţionarea cauzei respective.

Drepturile expertului contabil sunt:

să examineze dosarul cauzei şi alte lucrări necesare;

să ceară organului beneficiar al expertizei reformularea sau completarea obiectivelor;

să primească lămuriri şi explicaţii de la părţi, cu avizul organului care a dispus

efectuarea expertizei;

să solicite organului care l-a numit, ca agentul economic unde are loc expertiza, să

efectueze un control gestionar sau alte lucrări adiacente complementare;

să solicite prelungirea termenului de predare a raportului de expertiză, atunci când, din

motive obiective, expertiza nu se poate finaliza la termenul fixat iniţial;

să primească onorariul cuvenit şi eventualele cheltuieli efectuate.

Obligaţiile expertului contabil sunt:

să sesizeze organele în drept, dacă se află într-unul din cazurile de recuzare prevăzute

de Codul de procedură civilă sau Codul de procedură penală;

să lucreze cu imparţialitate şi corectitudine în cadrul misiunii de expertiză;

să efectueze personal, cu competenţă, expertiza încredinţată, neputând transfera altei

persoane sarcina pentru care a fost desemnat;

să se prezinte la solicitarea organului judiciar, pentru a da explicaţii suplimentare, a

completa raportul de expertiză sau de a efectua o expertiză suplimentară;

să nu divulge datele de care a luat cunoştinţă cu ocazia îndeplinirii sarcinii primite;

să nu ridice şi să nu păstreze la domiciliul său dosarul cauzei sau materiale din acesta;

să nu ridice de la părţi acte pe care să le depună la dosarul cauzei sau la raportul de

expertiză;

să nu elibereze părţilor în cauză sau terţilor copii după raportul de expertiză.

Expertul care cunoaşte că se află într-un caz de incompatibilitate este obligat să aducă la

cunoştinţa organului de urmărire penală sau preşedintelui instanţei, că se abţine de la

efectuarea expertizei, cu arătarea situaţiei ce constituie motivul abţinerii.

Prevederile Codului de procedură civilă şi Codului de procedură penală stabilesc

următoarele cazuri de incompatibilitate:

este soţ sau rudă apropiată a părţilor;

11

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

a mai efectuat o expertiză contabilă în cauză;

s-a pus în mişcare acţiunea penală, s-a emis mandat de arestare, s-a dispus trimiterea în

judecată;

a fost reprezentant al uneia dintre părţi;

a fost martor în aceeaşi cauză;

dacă sunt împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el sau vreo rudă

apropiată.

În cazul în care expertul incompatibil nu a făcut declaraţii de abţinere, poate fi recuzat, de

oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.

Recuzarea se formulează oral sau scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie

motivul recuzării.

În faza de urmărire penală, situaţia abţinerii sau recuzării se analizează şi se finalizează

printr-o ordonanţă, iar în faza de judecată, prin încheiere, sens în care se examinează declaraţia

de abţinere sau cererea de recuzare, se ascultă procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă

este necesar, şi părţile, precum şi expertul contabil vizat care se abţine sau a cărei recuzare se

cere.

Experţii care vor cere sau vor primi mai mult decât plata statornicită se vor pedepsi

pentru luare de mită. Dacă în conţinutul raportului de expertiză inserează fapte nereale,

săvârşeşte infracţiune de mărturie mincinoasă.

Concluzii

Admisibilitatea expertizelor a constituit o preocupare deosebită

pentru mulţi jurişti care în lucrările lor de specialitate au o părere unanimă

cu privire la caracterul facultativ şi la cel obligatoriu al acestor mijloace de

probă.

Din analiza dispoziţiilor Codului de procedură penală, rezultă că

folosirea expertizelor ca mijloc d eprobă este, de regulă, facultativă,

administrarea ei fiind lăsată la aprecierea şi dispoziţia organelor judiciare.

Libertatea pe care o au organele judiciare în administrarea expertizei

12

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

trebuie exercitată cu mult discernământ, în sensul că aceste organe sunt

cele care au obligaţia de a aprecia judicios utilitatea acestui mijloc de

probă. Mă refer la faptul că nu trebuie să se abuzeze de folosirea

expertizelor ele fiind admise cu multă uşurinţă şi atunci când nu este

necesar, dar nici să fie înlăturate în mod greşit. Din acest considerent

apreciez că este greşit a se renunţa la efectuarea unor expertize pe motiv

că este dificilă administrarea lor, de exemplu datorită faptului că

documentele de gestiune ce urmează a fi expuse examinării se află întro

arhivă foarte mare.

Prin Decizia penală nr. 187/1955, Tribunalul Suprem a apreciat că atunci când

expertiza este necesară pentru aflarea adevărului, numai imposibilitatea realizării ei poate să

determine renunţarea la acest mijloc de probă important.

Bibliografie

13

– Expertiza contabilă în cauzele civile şi în cauzele penale –

1. Nicolae Văduva, Loredana Văduva – “Expertizele, constatările tehnico-

ştiinţifice şi medico-legale”, Ed. Terathopius, Craiova, 1997

2. Chimon Mazarachi, Iamandi Luca – “Controlul economico-financiar şi

expertiza contabilă”, Ed. Alma, Galaţi, 1995

3. Mircea Boulescu, Marcel Ghiţă – “Expertiza contabilă”, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 2001

14