Exil

7/15/2019 Exil

http://slidepdf.com/reader/full/exil55cf9d4c550346d033ad0612 1/380

Revista

Secolul XXI

Exil

7/15/2019 Exil


7/15/2019 Exil


1

Secolul 20REVIST| DE SINTEZ|LITERATUR| UNIVERSAL|

{TIIN}ELE OMULUIDIALOGUL CULTURILOR

editat` deUniunea Scriitorilor din Romånia

pre[edinte Lauren]iu Ulici[i

Funda]ia Cultural` Secolul 21pre[edinte {tefan Aug. Doina[

EXILUL

7/15/2019 Exil


2

Secolul 20

Num\r realizat deClaudiu Baciu

COLEGIUL ONORIFIC

Al. BaciuGeta Br\tescuRoger Câmpeanu

Dan H\ulic\Gabriel LiiceanuNicolae ManolescuSolomon MarcusAl. PaleologuAndrei Ple[uMihai {ora

{tefan Aug. Doina[redactor-[ef

REDAC}IA

Alina Ledeanuredactor-[ef adjunct

Ilie[ Câmpeanusecretar general de redac]ie

Claudiu Baciu

Maria DinescuGheorghe LepoievAlex. Leo {erban

s

Florin Iaruconsilier tehnic

Corina Barda[tehnoredactor

10-12/19971-3/1998391-396

Apari]ia acestui num\r a fost sus]inut\ de

s Ministerul Culturii din România

s Funda]ia SOROS

pentru o Societate Deschis\

s Fund for Central and East European

Book Project

consilier artisticGeta Br\tescu

7/15/2019 Exil


EDITORIAL{TEFAN AUG. DOINA{: Între fars\ tragic\ [i destin • 6

s

LAUREN}IU ULICI: Avatarii lui Ovidiu • 14

s

EUGEN VASILIU: Decalogul exilului • 18

SECULARIZAREA EXILULUI

ADRIAN-PAUL ILIESCU: Exil, exil interior, modernitate • 22C|T|LIN AVRAMESCU: Ontologiile singur\t\]ii • 35ALEXANDRU DU}U: Excluderea [i exterminarea • 48ANDREEA DECIU: Gulliver în postmodernitate • 56

EXILUL CA SCRIITUR|EMIL CIORAN: Saint-John Perse (fragment) • 65SAINT-JOHN PERSE: Nocturne/Nocturn\; Exil, poeme (cu facsimile), înromâne[te de {tefan Aug. Doina[ • 66

s

ALEXANDRA CIOCÂRLIE: Exilul – poezie [i moarte • 81MAGDA TEODORESCU: Obsesii [i nesupuneri • 89

MIHAELA ANGHELESCU IRIMIA: Exilul prin limb\, exilul acas\ • 98

MIOARA CARAGEA: O «Na]iune-Nav\»: Portugalia • 111JOSÉ RODRIGUES MIGUÉIS: Orez din cer; Întoarcerea pe cupola palatului Pena, proze scurte • 123JORGE DE SENA: În Creta, cu minotaurul, poem • 137JOSÉ AUGUSTO SEABRA: Glosar în Creta (glosându-l pe Jorge de Sena), poem • 139

3

SUMAR

7/15/2019 Exil


(Selec]ia textelor, prezent\ri [i traduceri de Mioara Caragea)

ANDREI IONESCU: Exilul postbelic în spa]iul literar spaniol • 140MIHAELA ZAHARIA: Un exilat în sine însu[i – Franz Kafka • 145KLAUS MANN: Jurnal , în române[te, cu o prezentare, de Mihaela Zaharia •154VIRGIL NEMOIANU: Ernst Jünger sau desprinderea de împrejurimi •162

C|DEREA ÎN ISTORIE

MONICA LOVINESCU: O parantez\ cât o existen]\ • 171VIRGIL IERUNCA: Jurnal de exil, 1950 • 181SANDA STOLOJAN: Pagini de jurnal • 191VINTIL| HORIA: «Suspendat în vidul des]\r\rii…», pagini de coresponden]\,cu o prezentare de Micaela Ghi]escu • 203VINTIL| HORIA: Un scriitor împotriva timpului s\u, eseu, în române[tede Sanda Popescu • 211SORIN ALEXANDRESCU: Invizibilitatea emigrantului • 217MONICA SPIRIDON: La vest de Eden • 224

s

MIHAI R|ZVAN UNGUREANU: Exil f\r\ recurs • 234ANDREI CORBEA: Exil, în-str\inare, in-solitare (Paul Celan [i limba român\) • 244

s

{TEFAN AUG. DOINA{: «Exilul interior» al «Cercului Literar» • 273{TEFAN AUG. DOINA{: Sonetele mâniei • 276

s

MIHAI {ORA: Care exil? • 288IRINA MAVRODIN: Atâta exil cât\ con[tiin]\ a exilului • 293MIHAELA MIROIU: Între autobiografie [i curriculum vitae • 295MAGDA CÂRNECI: Exilul provizoriu • 313ADRIAN MIROIU: Chestiunea restitu]iilor – de la moral\ la politic\ •324

4

7/15/2019 Exil


EXIL / VIZUALITATEHENRY MAVRODIN: Exil? • 335

ERWIN KESSLER: Crucea exilului • 345AUGUSTIN IOAN: «Lapis exilis». Argumente pentru reconsiderarea com- paratismului arhitectural • 351ALEX. LEO {ERBAN: «In weiter Ferne, So Nah» • 361

s

PAUL NEAGU: În vecin\tate; Nenumit, m\rturii, în române[te de MagdaTeodorescu • 369PAUL NEAGU: Lumea luminând; Cadran clipind; Palpare; Profet amu]it; Râu de r\u, poeme • 379MATEI STÎRCEA-CR|CIUN: Embleme ale spiritului (Nou\ Sta]iuni Catalitice) • 384MARIN TARANGUL: Matricea muncii • 396

20 spre 21ZESTREA VIITORULUI

STÉPHANE LUPASCOSOLOMON MARCUS: Problema identit\]ii (Stéphane Lupasco la revista

Le troisième millénaire) • 405ILIE PÂRVU: Registrul interoga]iei metafizice la {tefan Lupa[cu • 412STÉPHANE LUPASCO: Pentru o muta]ie necesar\ în logica intelectului; Energetica Sociologic\; Cunoa[terea cunoa[terii, sau creierul meu ca laborator; Sistemologia [i structurologia, în române[te de Lauren]iu Staicu • 420

CARNETEDWARD SAVA: Expozi]ia ca act creator, coresponden]\ special\ din NewYork • 444

În acest num\r reproducem lucr\ri din crea]ia lui PAULNEAGU

5

7/15/2019 Exil


{TEFAN AUG. DOINA{

Între fars\ tragic\ [i destin

Fars\ tragic\ a Istoriei, pe care unii – foarte pu]ini – au puterea de a otransforma în destin, exilul este m\rturia imposibilit\]ii de a ne na[te a douaoar\, dovada c\ ne zbatem mereu în placenta existen]ei noastre originare.Cioran nume[te, între resemn\rile acestei situa]ii, dou\ virtu]i devenite dince în ce mai rare: credin]a [i umorul. Dar acestea sunt, reciproc, exclusive:cine mai poate s\ cread\ în ceva, dac\ într-adev\r are umor?

Exist\ un inextricabil complex timp-spa]iu c\ruia exilul îi divulg\ fatali-tatea. Numai un transfug, numai un exilat î[i poate da seama în ce m\sur\

poart\ cu sine un spa]iu geografic [i un timp istoric, inalienabile, înscrise înfibra sa cea mai intim\. Pentru cine e crescut în legenda b\t\liei de laC\lug\reni devine aproape o abera]ie tr\irea luptei de la Azincourt. Istoria,ca [i zeii, nu poate fi luat\ sau dat\ cu împrumut. Cine s-a emo]ionat în fa]aVorone]ului trebuie s\ fac\ un efort pentru a admira, din tot sufletul, cate-drala din Chartres. Sunt acestea exager\ri? Poate. Exilul este un exerci]iu deluciditate tragic\, de subversiune involuntar\ a con[tiin]ei liberului arbitru:abia devenind «str\in», î]i dai seama în ce m\sur\ a[a-zisa noastr\ libertateeste în realitate suma determin\rilor imponderabile pe care ni le-a impus

na[terea – rasa, na]ionalitatea, credin]a, cultura, mentalitatea etc.Iat\ de ce, pentru oamenii Antichit\]ii, exilul lua forma unei execu]ii cap-

itale: Socrate îl refuz\ din ambi]ia nobil\ de a decide el însu[i asupra ritu-alului mor]ii sale. Câteva secole mai târziu, faptul acesta nu va mai aveaaceea[i importan]\: Dante este un exilat care, abia prin p\r\sirea Floren]ei,[i-a asigurat propriul destin. Dar câ]i sunt în stare s-o fac\?

Acela[i imprevizibil Cioran î[i permite s\ generalizeze, v\zând în orice indi-vid, silit s\ se exileze, un «cuceritor» [i, mai ales, «un ambi]ios». «Cu cât

6

7/15/2019 Exil


suntem mai deposeda]i, cu atât ni se exacerbeaz\ apetiturile [i iluziile» – scrieel în Tenta]ia de a exista . De aceea, dup\ opinia sa, «cel ce a pierduttotul î[i p\streaz\ ca ultim recurs speran]a gloriei sau a scandalului literar».Dar exilatul sufer\ nu pentru c\ «a pierdut totul», ci tocmai pentru c\ nu sepoate resemna s\ piard\ ceea ce, f\r\ s\ realizeze pe deplin, constituie îns\[ideterminarea condi]iei sale: acel inextricabil [i fatal complex timp-spa]iu, adic\ghiuleaua legat\ de propria sa glezn\, pecetea pe care Istoria, ca mitologiepersonal\, o pune pe locurile în care s-a n\scut. Suntem blestema]i s\ ne

na[tem o singur\ dat\, chiar dac\ avem privilegiul de a muri de mai multeori.

Exilul ne oblig\ s\ devenim str\ini. Noi, care, de cele mai multe ori, cul-tiv\m de-a lungul întregii noastre existen]e o umbr\ discret\ de nefireasc\xenofobie, iat\-ne, dintr-odat\, accedând la un rang detestabil. A constatac\ e[ti întâmpinat cu acelea[i prejudec\]i [i rezerve, pe care tu însu]i le des-tinai exclusiv altora, creeaz\ cel pu]in derut\. Poate c\ aceast\ derut\ for-tific\ o nou\ con[tiin]\ de sine, face dintr-o victim\ resemnat\ un erou rebel?De cele mai multe ori, triumful pe care-l ob]ine un exilat ]ine aproape exclu-

siv de reu[ita traiului de azi pe mâine.Gânditorul român, pe care l-am citat mai sus, are dreptate s\ vad\ în exil

un fel de apocalips\ [i, pentru a-[i ilustra ideea, s\ reproduc\ acest superbvers al lui Saint-John Perse:

Et l’étoile apatride chemine dans les hauteurs du siècle vert.Dar exilul ar putea fi totu[i, de asemenea, [ansa unei na[teri în ordinea

spiritului. Este cazul celor ce-[i fac din voca]ie un destin prin crearea valo-rilor expresive ale limbii, cazul scriitorilor. «Se va încerca (un scriitor) într-

7

E D I T O R

I A L

7/15/2019 Exil


un alt idiom? Nu-i va fi u[or s\ renun]e la cuvintele în care zace trecutul s\u.Cine-[i reneag\ limba, pentru a adopta alta, î[i schimb\ identitatea, adic\

decep]iile. Tr\d\tor la modul eroic, el se rupe de amintirile sale [i, pân\ laun anume punct, de sine însu[i» – scrie singurul scriitor român modern carea reu[it acest transfer de identitate din limba lui Eminescu în cea a lui Racine.Prezentate ca «avantaje ale exilului», [irul noilor sale recondi]ion\ri se arat\a fi o impresionant\ suit\ de «mizerii». Poate c\ tocmai gândindu-se la ele[i la singurul mod în care acestea ar putea fi dep\[ite, moralistul nostru aprenum\rat umorul printre calit\]ile necesare exilului.

M\ întreb: în ce termeni ar putea s\ fie formulat\ azi o «teorie a exilu-lui»? Presupun c\ diferen]ele de filosofie a vie]ii, de raport cu transcenden-tul, de receptare a Istoriei imediate, de tr\ire a sentimentului cet\]enesc etc.,care au intervenit în con[tiin]a european\ de-a lungul secolelor, nu pot fi nelu-ate în seam\. Într-un fel concepea exilul un om al Antichit\]ii, [i în cu totulalt mod îl concepe un om de ast\zi. Schimbarea de optic\ existen]ial\ a început, probabil, în urm\ cu dou\ secole. Un Goethe sau un Schiller, chiardac\ nu s-au gândit niciodat\ s\-[i p\r\seasc\ «patria» (care echivala cusuprafa]a unui simplu ducat, dominat de aceea[i limb\ german\), se con-siderau totu[i «cet\]eni ai lumii». Dar pentru Grecii [i Romanii de demult,chestiunea se punea cu totul altfel.

Am tratat acest subiect în tragedia Brutus [i fiii s\i . Surprins într-uncomplot de restaurare a monarhiei, [eful conspiratorilor are urm\toareatirad\: «Ah, ce este legea voastr\, dac\ nu un târg pe care-l încheia]i cu ceeace e în afara oric\rei tranzac]ii: cu fiin]a cet\]ii! (…) O tog\ ro[ie, siluet\ carep\teaz\ imaginea viitorului, s\rman\ umbr\ care nu [tie ce este patria, ne-a îndemnat s\ fugim, s\ prefer\m mor]ii – exilul. Oare, pentru noi, lumea întreag\ poate s\ aib\ acela[i pre] cu patria noastr\? Ne putem noi rupe devatra pe care se între]ine focul sacru, de incinta în care ni se d\ apa lustral\?Niciodat\! Voi, voi vre]i s\ face]i din noi ni[te str\ini, s\ ne lua]i zeii, luân-du-ne p\mântul pe care-l populeaz\? Dar noi nu putem fi oameni adev\ra]idecât în patria noastr\. Voi, egoi[tii, voi pute]i pleca oricând, motivând c\n-a fost respectat dreptul vostru. Dar noi, noi nu cunoa[tem drepturi, cidatorii. Voi, democra]ii, pute]i pleca oricând, motivând c\ nu v\ mai convinecontractul încheiat cu cetatea. Dar noi, noi am încheiat un leg\mânt cu zeii.Pe noi ne leag\ nu legi f\cute de oameni, ci focul [i apa. Pe noi ne opre[tenu interesul, ci neîntreruptul strig\t de alarm\ al zeilor. Noi prefer\m s\ murimca oameni, decât s\ murim ca cet\]eni (…) Noi avem partea noastr\ de credin]\de care nu ne pute]i dezmo[teni. Omorâ]i-ne!»...

8

7/15/2019 Exil


În m\sura în care mi-este permis s\ fac acest lucru, a[ cita câteva rân-duri dintr-o scrisoare particular\ pe care academicianul Solomon Marcus mi-

a adresat-o de curând din Brazilia: «De fapt, a fi sau a nu fi în exil nu maieste o chestiune de Da sau Nu, ci una de grad. Suntem mai mult sau maipu]in în exil, în func]ie de posibilit\]ile de care dispunem [i de op]iunea lacare ne oprim».

Cazul limit\ este acela al poetului prizonier iremediabil în carcera limbiisale materne. Are el [ansa de a evada din ea? Cele câteva rarisime exem-ple, care ar putea fi citate, sunt excep]ii. În sensul acesta, str\mo[ul nostruOvidiu – surghiunit dintr-o Rom\ frivol\ [i str\lucitoare, pe ]\rmurii pustii,ce]o[i [i barbari ai Sci]iei, [i socotit în general ca un «clasic al exilului» –nu este deloc relevant ast\zi: el n-a fost obligat s\ renun]e la limba sa natal\pentru a-[i confirma voca]ia de scriitor. Nici Dante n-a fost silit s\ abandonezemuzica superioar\ a graiului toscan. A[ putea s\ spun c\, odat\ cu apari]ialimbilor na]ionale, latina cult\ – care era mijlocul consacrat de expresie alinteligen]ei europene – a cedat locul prioritar noilor entit\]i lingvistice, pro-ducând astfel un fel de «exil» general: scriitorii au p\r\sit limba culturii lor,pentru a o descoperi pe aceea a na[terii lor, singura p\str\toare de identi-tate. Aici se situeaz\, desigur, singura abatere de la teza formulat\ mai sus,aceea c\ «istoria, ca [i zeii, nu poate fi dat\ [i luat\ cu împrumut»: Istoria,ca [i zeii, se p\streaz\ cu adev\rat vii numai în mediul langajier, care apar]ine întotdeauna unui anumit popor. De aceea, diferen]a între Athena [i Minervanu marcheaz\ numai deosebirea între elin\ [i latin\, ci poart\ cu ea alteri-tatea istoric\ [i spiritual\ a dou\ culturi [i civiliza]ii, pe care noi, modernii,le design\m simplificator prin termenul «antichitate».

Exist\ [i cazul special (dac\ nu chiar specios) al a[a-numitului «exil inte-rior». Sintagma indic\ situa]ia unui (îndeosebi) creator de valori spirituale,care refuz\ la un moment dat pactul compromi]\tor cu evenimentele ime-diate – aceast\ materie prim\ a Istoriei – ale poporului s\u, retran[ându-se într-o izolare orgolioas\, de factur\ disident\. Act de rebeliune pa[nic\, tacit\,«exilul interior» nu implic\ tragicul unei pierderi de identitate, ci doar drama-tismul unei existen]e în care spiritul se salveaz\ prin abstragere din Istorie[i prin exacerbare a con[tiin]ei de sine. Situa]ia astfel creat\ deschide un aldoilea plan, al\turi de cel social-istoric, care implic\ moralitatea.

R\mâne de examinat ideea, strict literar\, c\ poezia îns\[i ar fi un fel deexil, c\ poetul ar fi fost dintotdeauna, prin voca]ie, un exclus din comuni-tate, un evadat din temni]a comun\ a limbii cet\]ene[ti pentru a se fi auto-exilat în – s\ zicem – «turnul de filde[» al unui limbaj aparte. Au fost perioade,

9

7/15/2019 Exil


[i acestea coincid probabil cu epocile de alexandrinism literar, când de faptpoeticul s-a afirmat prin ceea ce un Valéry socotea c\ e chiar specificul

poeziei, adic\ faptul de a se realiza ca «limbaj într-un limbaj». Modernitatea,care, între altele, a ajuns s\ formuleze teza atât de oximoronic\ a «anti-poeziei», adic\ a sf\râm\rii unit\]ii lingvistice a lirismului prin introducerea în chiar structura lui a unor elemente negative, de deconstruc]ie poetic\ –modernitatea, zic, a ruinat complet o asemenea tez\: poezia modern\ î[i faceun titlu de glorie din a-[i integra autorul în comunitatea lingvistic\ a poporu-lui de rând. Un eventual «gust al exilului» mai poate, totu[i, subsista, gra]iecaracterului abscons, ilogic, aleatoriu, provenind din acel haos al fluxului

incon[tient al imaginilor, pe care l-a practicat Suprarealismul (ca replic\ teri-bilist\ la Hermetism?) [i care mai poate l\sa impresia c\ poetul ar fi un«transfug din propria sa limb\ matern\».

Am spus c\ farsa tragic\ a Istoriei, care se nume[te exil, poate fi con-vertit\ de c\tre unii – foarte pu]ini – în destin. Câteva explica]ii se impun.Pentru ca ideea mea s\ fie pe deplin în]eleas\, vreau s\ subliniez c\, aici,cuvântul destin nu intervine ca «o metafizic\ de circumstan]\», ca «o filosofiea istoriei pentru uzul cotidian » (Cioran dixit), acela al resemn\rii [i fatal-

ismului, ci în sensul în care guverneaz\ concep]ia german\ asupra Istoriei.Pentru noi, Românii, a te supune destinului înseamn\ a suporta [i a justifi-ca comandamentele unei for]e exterioare, pe care cronicarul a exprimat-oprin cuvintele «Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub cârja vremii».Dar, pentru Germani, Schicksal «presupune mai pu]in un joc al fatalit\]ilor în interiorul lumii, cât mai mult în interiorul eului. E un fel de a spune c\,pân\ la un anumit punct, (destinul) depinde de ei». În sensul acesta, [i numai în sensul acesta, exilul este capabil s\ trezeasc\ într-un om dotat acel «apetit

de demiurgie» în stare s\-i confere o nou\ identitate în planul crea]iei de val-ori.

Vulgarizând ideea de destin, modernitatea pare a fi conlucrat ladespuierea conceptului de exil de orice noble]e [i elec]iune: exilul secoluluinostru se înscrie în demonia existen]ial\ a Istoriei, înregistrat\ – sub formadiverselor extremisme – pe toate meridianele lumii.

10

7/15/2019 Exil


11

7/15/2019 Exil


12

7/15/2019 Exil


13

7/15/2019 Exil


LAUREN}IU ULICI

Avatarii lui Ovidiu

Exilul ca fug\, exilul ca fug\rire, exilul ca sanc]iune, exilul ca op]iune, exilul ca aven-tur\, exilul ca destin. {i înc\: exilul ca salvare, exilul ca terapie, exilul ca revan[\, exilulca refuz. {i iar\[i: exilul ca revolt\, exilul ca reg\sire. Apoi: exilul din motive politice,exilul din motive economice, exilul din motive personale, exilul din motive psiholog-ice. {i înc\: exilul din dor de duc\, exilul din lehamite, exilul din întâmplare. {i iar\[i:exilul din fric\, exilul din curaj. La atâta morfologie sunt tentat s\ cred c\ analogia cumedicina e valabil\: nu exist\ boli, exist\ bolnavi, nu exist\ exil, exist\ exila]i. {i maideparte, exilul – precum orice boal\ – în]eles ca dereglare a unor func]ii dintr-un sis-tem, afectând, mai mult sau mai pu]in, sistemul însu[i. Sau altfel: exilul ca rectificare

a unui sistem deja dereglat. Mânat de instinctul conserv\rii, exilatul ar fi atunci un g\sitorde solu]ii. Dar exilul – fie ales, fie impus – nu este, zice-se, o solu]ie, este, cel mult,solu]ia lipsei de solu]ie. Prin toat\ aceast\ tevatur\ semantic\ î[i face loc [i cere s\ fieluat în seam\ un în]eles bastard: exilul ca dilem\. Poate fi generat de oricare din situa]iile[i motivele de mai sus sau de nici unul. {i poate genera, la rându-i, un labirint de ipotezece vor înt\ri cus\tura dilematic\ a fenomenului. Asta e!: exilul ca fenomen. Ne-ar tre-bui o fenomenologie a exilului s\ putem în]elege sursele [i resursele lui ontologice.Dar o fenomenologie e o cas\ din c\r\mizi neasem\n\toare. Se cuvine s\ cunoa[temfiec\reia consisten]a [i forma pentru a le putea «suda» corect [i rezistent.

S\ privim mai îndeaproape o astfel de «c\r\mid\», de pild\ a exilului literar româ-

nesc. Fenomenul are o istorie veche, din veacul al optsprezecelea, dar e ilustrat parox-istic în dou\ momente ale secolului XX: anii 1945-1949 [i 1972-1989. În ambele, exilulscriitorilor români a reprezentat, morfologic vorbind, o fug\, o op]iune [i un refuz, [ia fost determinat de motive politice: prigoana regimului comunist, în faza sa stalinist\, împotriva a tot ceea ce reprezenta «trecutul burghezo-mo[ieresc», inclusiv a creato-rilor de literatur\ afirma]i în acel «trecut» [i ostilitatea aceluia[i regim, în faza dicta-turii ceau[iste de esen]\ na]ionalist\, fa]\ de orice tentativ\ de exprimare ideologic\liber\. Statistic v\zând lucrurile, între cele dou\ momente de paroxism, exist\ o dife-ren]\ considerabil\: aproximativ 50 de scriitori pleca]i definitiv din ]ar\ în primul inter-

14

7/15/2019 Exil


val, peste 2 000 în al doilea. Locul de sosire, în ambele momente, Occidentul, cu opreferin]\ special\ pentru, în ordine: Fran]a, Germania, SUA. Peste 25 la sut\ din num\rulscriitorilor români debuta]i dup\ 1960 se afl\ [i ast\zi în exil, peste 40 la sut\ din num\rul

celor debuta]i între 1960-1980 [i peste 12 la sut\ din num\rul întreg al scriitorilor români în via]\. Procentul este cu mult mai mare decât al oric\rei alte ]\ri din estul Europei,inclusiv Ungaria, care a cunoscut în 1956-1957 un val masiv de emigr\ri. El spune mult,dac\ nu totul, despre specificul comunismului românesc în ultimele trei decenii. Dac\ în leg\tur\ cu motiva]ia exilului lucrurile sunt limpezi, presiunea ideologiei politice asupraliberului arbitru fiind pe cât de insuportabil\, pe atât de perfid\, în leg\tur\ cu destin-ul în exil al scriitorilor care s-au sustras acestor presiuni, ele sunt ceva mai complicate[i nu pot fi tratate global f\r\ riscul de a le deforma. Cu alte cuvinte, dac\ [tim bine dece a emigrat scriitorul român în perioada post-belic\, nu [tim la fel de bine ce s-a întâm-plat cu el în exil. Pentru c\, spre deosebire de alte ]\ri comuniste, România n-a [tiut,

sau mai curând n-a vrut – prin conduc\torii ei politici, fire[te – s\ p\streze un contactrezonabil cu propria-i emigra]ie (nu spun diaspor\, fiindc\ termenul nu se potrive[tesemantic emigra]iei române[ti, niciodat\ centripet\, totdeauna cetrifug\ fa]\ de oriceprincipiu de coeziune). În ciuda pu]in\t\]ii datelor, ne putem face, totu[i, o imaginedespre evolu]ia în exil a scriitorilor.

Nu înainte îns\ de a sublinia o prim\ situa]ie special\: a scriitorilor evrei, nu a tutur-or, ci a câtorva, care au emigrat în Israel.

Ei nu se afl\ acolo în exil, ci se g\sesc acolo chiar în patria lor. Poate c\, în celemai multe cazuri, motivele plec\rii lor din România au fost acelea[i cu ale scriitorilorromâni. Dar odat\ ajun[i în Israel, în patria lor, condi]ia de exilat n-a mai existat, cel

pu]in a[a ar fi de crezut (nu exclud, totu[i, posibilitatea excep]iei celor care nu se vorfi putut adapta la lumea, oricum nou\, în care s-au stabilit, fie aceasta [i Patria!). {inu înainte de a remarca o a doua situa]ie special\: a scriitorilor români din Basarabia[i Bucovina pe de o parte, [i a scriitorilor români din Banatul sârbesc, pe de alta. Dac\despre cei dintâi s-ar putea spune c\ se afl\ în Exil, cu geografie cu tot, ceilal]i reprezint\o popula]ie minoritar\, în contextul unei geografii politice precis definite. În mod clarei nu sunt în exil, ei sunt doar scriitori români din afara grani]elor României. De altfel, în statistica de mai sus nu i-am avut în vedere nici pe ei, [i nici pe basarabeni sau bucovi-neni, cum nu i-am avut nici pe scriitorii de limb\ român\ din Israel.

Întorcându-ne la avatarii lui Ovidiu, s\ observ\m mai întâi c\ foarte pu]ini dintre ei

au izbutit s\ se apropie de ceea ce însemnaser\ literar în ]ar\, chiar dac\ mul]i au con-tinuat s\ r\mân\ scriitori [i au încercat s\ se afirme ca atare în noul peisaj. (În paran-tez\ fie spus, marii scriitori români cunoscu]i [i recunoscu]i în Occident – Eliade,Ionesco, Cioran, Vintil\ Horia – nu apar]in celor dou\ valuri de exila]i). Dificult\]i mul-tiple, deopotriv\ obiective [i subiective, au stat [i vor sta mereu în calea unui scriitormutat în alt\ limb\, în alt ambient [i în alt\ mentalitate decât cele originare. Le-au dep\[it:Petru Dumitriu, universitarii de peste Ocean (Matei C\linescu, Virgil Nemoianu, TomaPavel, Ioan Petru Culianu), Gabriela Melinescu în Suedia, Andrei Codrescu în SUA (aces-ta întrecându-[i notorietatea din ]ar\), Petru Popescu, tot în SUA, Paul Goma, Dumitru

15

7/15/2019 Exil


}epeneag [i Virgil T\nase în Fran]a, Al. Cior\nescu în Spania. Mul]i sunt cei care au

abandonat literatura, reprofilându-se profesional pentru a supravie]ui, f\r\ s\ poat\ [ti,

nici ei, nici noi, dac\ [i când vor mai reveni la meseria de scriitor. A doua observa]ie:

un num\r relativ mic de scriitori s-au str\duit, din exil, s\ comunice în continuare cu

locul natal, dar cei care au f\cut-o, în frunte cu Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca, au

izbutit s\ între]in\, în climatul deprimant al României comuniste, speran]a în schim-

bare [i în resurec]ia spiritului liber. Se poate chiar spune, f\r\ team\ de exagerare, c\

bun\ parte din aluatul revoltei anticomuniste din decembrie ‘89 a crescut gra]ie prezen]ei

vorbite sau scrise a câtorva scriitori români din exil, a celor deja numi]i, la care se adaug\Eugen Ionescu [i Paul Goma. În fine, a treia observa]ie: dincolo de izbânzile sau e[ecurile

individuale, scriitorii români din exil au dovedit o bun\ adaptabilitate la mediul adop-

tiv [i, am spus-o deja, o neglijabil\ capacitate de coeziune între ei, prin asta, de fapt,

atestându-se comportamental ca dâmbovi]eni.

Chestiunea aceasta, aparent lipsit\ de importan]\, are totu[i o semnifica]ie

r\zb\t\toare, ]inând de ontologia exilului. Po]i fugi dintr-un mediu ostil, po]i fugi de

presiuni politice sau economice, dar nu po]i fugi de tine însu]i. Cine [tie asta poate s\

aleag\ fuga de sine însu[i, ceea ce nu e un paradox în raport cu fuga de tine însu]i, e

doar o homeopatie.

E [i exilul o tem\ de discu]ie, mai cu seam\ pentru cei care – plecând sau neplecând

într-un exil geografic – au f\cut din literatur\ o form\ de exil interior. {i poate c\ legând

exilul în lume cu exilul interior am putea constitui sau reconstitui ecua]ia originar\ a

exilului literar, în general, a celui românesc în particular.Interesant de spus în finalul acestui scurt eseu ar fi c\ – în practica istoric\ a exilu-

lui românesc cel pu]in – foarte pu]ini, ca s\ nu zic chiar nimeni, dintre exila]ii din dome-

niul literaturii s-au întros acas\ dup\ ce motivele care le-au determinat exilul au disp\rut.

În cazul unui scriitor a c\rui patrie, vorba poetului, este limba român\, pare de

neîn]eles acest refuz al revenirii în Ithaca. {i totu[i, nu e. Dar asta e o alt\ problem\.

16

7/15/2019 Exil


17

7/15/2019 Exil


18

EUGEN VASILIU

Decalogul exilului

S| NU CREZI ÎNTR-UN ALT EXIL, DECÂT CEL CARE }I-A FOST H|R|ZIT.Exilul adev\rat este irepetabil într-o via]\ de om.Odat\ s\vâr[it, devine o tain\, ca [i cum ai fi fost botezat

întru acel Exil.

S| NU-}I FACI CHIP CIOPLIT DIN SUFERIN}ELE EXILULUI {I S| NU LE ÎNCHI-NI OSANALE.

Exilul adev\rat este un prezent continuu care nu poate fi evocat.

Trecutul, m\surat cu suferin]ele Exilului, este oricum mai mic decât viitorul cusperan]ele lui.

S| NU IEI ÎN DE{ERT NEÎMPLINIRILE DRUMULUI T|U PRIN EXIL.Exilul adev\rat poate s\ fie, uneori, numai reu[ita unei plec\ri.Nu e pu]in lucru dac\, prin Exil, salvând omul salvezi totu[i omenia.

S| CINSTE{TI MEREU, ÎN EXIL, }ARA CARE TE-A N|SCUT.Exilul adev\rat este provocat de oameni, niciodat\ de locuri.

Când pleci în Exil, spa]iul nu poate fi vinovat c\ timpul nu te-a meritat.S| NU M|RTURISE{TI STRÂMB, DAC| SINGUR }I-AI HOT|RÂT EXILUL.Exilul adev\rat nu poate fi altceva decât un drum f\r\ voie.Fugind pentru c\ nu aveai puterea s\ începi, nu te plânge c\ ai fost alungat înainte

de a apuca s\ sfâr[e[ti ceva.S| NU RÂVNE{TI, ÎN EXIL, LA }ARA {I LA NOROCUL ALTUIA.Exilul adev\rat nu are ]el, nu este o c\l\torie, ci un drum spre

nic\ieri.

7/15/2019 Exil


19

Nu pleci în Exil pentru c\ nu ai [i speri s\ cape]i în alt\ parte, pleci pentru c\ în

]ara ta nu ]i-a fost niciodat\ primit.

S| NU FURI NIM|NUI DREPTUL DE A TE URMA ÎN EXIL.

Exilul adev\rat este generos [i nu poate fi ascuns celui drag.

Nu te po]i furi[a în Exil, pentru c\ dragostea îns\[i este un Exil, asumat în doi,

pân\ la cap\t.

S| NU UCIZI NIM|NUI SPERAN}A REÎNTOARCERII DIN EXILUL S|U.

Exilul adev\rat este reversibil pentru to]i.

Paradisul însu[i st\ m\rturie c\ nici Exilul hot\rât de Dumnezeu pentru om nu

se închipuie definitiv.

S| NU FII DESFRÂNAT NICIODAT| ÎN PORNIRILE EXILULUI T|U.

Exilul adev\rat nu înseamn\ o condamnare la viciu, dar poate fi

un bun prilej de reînc\rcare moral\.

Dac\ ai fost alungat de oameni în Exil, ]ine-te m\car aproape de Dumnezeu.

S| P|STREZI TOTDEAUNA, ÎN EXIL, O ZI ÎN CARE S| TE GÂNDE{TI LA DUM-

NEZEU. S| NU LUCREZI ÎN ZIUA ACEEA {I S| TE ROGI ASTFEL:

{tiu c\ Exilul absolut este Via]a. Ca o alungare din nefiin]a în

care ne întoarcen negre[it.

{tiu c\ Exilatul absolut este Dumnezeul meu. Ca unul plecat dintr-

o lume pe care a f\cut-o abia dup\ aceea.

{tiu c\ voi iubi totdeauna Exilul. Ca pe o dulce [i uria[\ iluzie.

Departe, departe, departe, departe...

Adic\ aici.

7/15/2019 Exil


20

7/15/2019 Exil


SECULARIZAREA

EXILULUI

21

7/15/2019 Exil


22

ADRIAN-PAUL ILIESCU

Exil,exil interior,modernitate

Nici m\car în ipostaza sa metafizic\ exilul nu este un produs al modernit\]ii.Dac\ în lumea antic\ el r\mâne exclusiv sub inciden]a contingen]elor eveni-men]iale, cu statut de accident factual, în Europa medieval\ exilul dobânde[tedeja dimensiuni antropologice clare – cre[tin\tatea autentic\ trebuie s\recepteze existen]a p\mânteasc\ în termenii unui exil temporar, particularitatecanonic\ consemnat\, nu f\r\ mali]ie, de c\tre liber cuget\tori: «adev\ra]ii cre[tinise consider\ pe p\mânt drept pelerini în drum spre ceruri, unde ar fi adev\rata

lor patrie. Ei privesc lumea ca loc de exil...» (Bayle). Este vorba de un surghiuncolectiv, întru totul meritat, de[i nu ales individual, care face ca autoizolarea celormai cucernici s\ nu poat\ fi privit\ ca autentic autoexil: anahoretul, eremitul, pust-nicul fuge de sordidul exilului carnal pentru a se apropia de spiritualitate [i Dum-nezeire, pribegia sa este întoarcere acas\ a sufletului [i nu dezr\d\cinare sauizgonire. Pustnicia este numai în aparen]\ o însingurare voluntar\; ca trecere dela dialogurile profane, derizorii, la dialogul fundamental (cu Dumnezeu) [i ca aban-donare a vie]ii obi[nuite pentru via]a întru Domnul, op]iunea anahoretic\reprezint\ de fapt o diminuare a exilului (din lumea natural\), o revenire la

adev\rata familie, cea sacr\, [i o reinser]ie în matca originar\. În ciudaaparen]elor, pustnicul nu se autoexileaz\.Dac\ exilul nu distinge modernitatea, autoexilul este îns\ un proiect post-

medieval care, odat\ ini]iat, înso]e[te permanent traiectul individual modern. Nunumai c\ exilul modern este de cele mai multe ori o form\ (mai direct\ sau maideghizat\) de autoexil; dar chiar experien]a unui exil tout court se distileaz\, în Europa post-renascentist\, prin retortele unei sensibilit\]i de autoexilat, înm\sura în care un anume autosurghiun interior ajunge s\ defineasc\ profilul

7/15/2019 Exil


23

moral al individului modern, felul de a reac]iona la accidentele vie]ii publice [iraportul s\u cu comunit\]ile institu]ionale sau spirituale la care este arondat.

Modernitatea a ]inut, cu obstina]ie [i trufie, s\ se defineasc\ drept epoc\ avictoriei Ra]iunii asupra Dogmei, a libert\]ii de gândire [i op]iune asupra obe-dien]ei intelectuale, religioase sau morale; conform cli[eului furnizat chiar de ceiviza]i, la originea marilor prefaceri post-renascentiste ar fi stat un fel de de[teptareintelectual\ din «somnul» dogmatic medieval. Examinarea lucid\ a desf\[ur\rilorcare marcheaz\ na[terea modernit\]ii sugereaz\ îns\ c\ adev\ratul motor alschimb\rilor care au creat Europa modern\ este o transformare a sensibilit\]ii,[i nu o revolu]ie în idei. Reforma [i apari]ia pe scena spiritual\ a diverselordisiden]e protestante sunt greu de în]eles ca manifest\ri ale unei revela]ii int-electuale; acel Hier stehe Ich; Ich kann nicht anders («Aici stau eu; nupot altfel») al lui Luther nu este o postur\ a ra]iunii în plin\ for]\, ci una a sen-sibilit\]ii individuale, mândre [i sigure de sine: ea nu afirm\ concluzia ra]ional\irefutabil\, cât sentimentul individului c\ nu-[i poate modifica adev\rul propriu(pentru a se ralia altora). Bineîn]eles c\ protestantismele pot fi prezentate post factum ca exponente ale libert\]ii de gândire, dup\ cum catolicismul poate fistigmatizat ca reprezentând Dogma, dar acesta nu este decât efectul secundaral conflictelor interconfesionale, un mod tipic modern de a con[tientiza acesteconflicte. Un posibil numitor comun al disiden]elor protestante, ca [i al deismuluiceva mai târziu, este revendicarea dreptului individual la interpret\ri religioaseproprii (ale Bibliei, bun\oar\) [i la forme strict interioare, specifice, de cult cre[tin– adic\ ceea ce s-ar putea numi revendicarea dreptului fundamental la exil interior : Formele «deviante» de cre[tinism, de la protestantisme la deism [i pan-teism, atest\ o vast\ emigra]ie spontan\ a sentimentelor religioase spre zonedin ce în ce mai îndep\rtate de «casa comun\» a Bisericii romano-catolice.Lucrurile se petreceau ca [i cum nenum\ra]i europeni ar fi c\zut subit sub dom-ina]ia tenta]iei autoexilului spiritual, [i chiar a[a erau ele percepute în comuni-tatea catolic\, de vreme ce apelul pe care ea îl adreseaz\ necontenit acelora este«de a reveni „în sânul“ bisericii-mam\», la c\minul comun originar. În acela[itimp, pledoariile pentru toleran]a religioas\ nu sunt, adesea, decât pledoarii pen-tru dreptul la autoexil interior – fiecare trebuie s\ aibe libertatea de a se întoarcespre sine însu[i, pentru a reg\si în propria con[tiin]\ «lumina» divin\, pe careare latitudinea de a o interpreta în felul s\u propriu: «e suficient ca fiecare s\scruteze sincer [i cu bun\-credin]\ lumina care-i vine de la Dumnezeu [i,urmând-o, s\ îmbr\]i[eze acea idee care i se pare mai rezonabil\ [i mai con-form\ cu voin]a lui Dumnezeu. Prin aceasta este el drept-credincios fa]\ de Dum-nezeu...» (Bayle). Modificarea de mentalitate este epocal\: a fi drept-credincios

7/15/2019 Exil


24

nu mai înseamn\ a adera la convingerile comune, ci a te claustra în propria«lumin\» sacr\, interpretat\ subiectiv (conform cu ceea ce ]i se pare ]ie rezon-abil). Se na[te întrebarea dac\ disponibilitatea modern\ c\tre toleran]\ nu estecumva doar o consecin]\ nobil\ a înclina]iei afective – lipsite, în sine, de grandoare– de a practica sau admite (ca «natural») acest tip de exil interior.

Dac\ sensibilitatea religioas\ sufer\ o asemenea transformare, cu atât maiacut trebuie s\ fie seismul produs în câmpul celei laice. Setea de a evada dinsocietate, dorin]a de a se exila declan[eaz\ emigra]ia spre alte continente; euro-peanul tr\ie[te din plin experien]a dorin]ei de a se separa prin ocean de soci-etatea-mam\ [i de a pune nesfâr[ite întinderi de p\mânt american sau australian între sine [i ceilal]i. Robinson Crusoe e doar în aparen]\ victima inocent\ a unuijoc de evenimente maritime: din certurile cu p\rin]ii, care vor s\-l descurajeze[i cumin]easc\, rezult\ limpede c\ e destinat naufragiului [i solitudinii de neostoit-ul [i inexplicabilul s\u «dor de duc\»; înainte ca împrejur\rile s\ conspire pen-tru a-l arunca pe insula pustie, el este cel care conspir\ în repetate rânduri, cuprietenii, pentru a evada. Robinson este, în felul s\u, un autoexilat: nu prin a-[ifi ales locul de refugiu, ci prin insisten]a de a se desp\r]i de societate. El aremisia sa: trebuie s\ demonstreze, o dat\ pentru totdeauna, c\ b\rbatul modernpoate tr\i singur, poate chiar recrea civiliza]ia pe un teren de exil.

Dar nu exilul propriu-zis, ci exilul interior d\ nota specific\ modernit\]ii. «Infer-nul sunt ceilal]i» nu este o descoperire a secolului XX, cum s-ar putea crede: emai curând marea revela]ie a modernit\]ii aflate în curs de cristalizare. Cuprinsde un fel de «oroare de ceilal]i», omul modern se simte obligat s\ recurg\ lasingura strategie salvatoare disponibil\: retragerea în propria con[tiin]\. Cum«nu ajunge numai s\ te îndep\rtezi de mul]ime, nu-i de ajuns s\ schimbi locul,trebuie s\ te îndep\rtezi de st\rile mul]imii afl\toare în noi», spiritul «trebuie întors[i adus în sinea sa», adic\ trebuie redus la «adev\rata singur\tate, de care po]iavea parte [i în mijlocul ora[elor [i al cur]ilor rege[ti» (Montaigne). Acest apeldin faimosul text despre singur\tate al emblematicului eseist poate fi privit îndou\ feluri profund deosebite: pe de o parte, este un simptom al nevoii tipic mod-erne de privacy , acea necesitate fundamental\ pe care Benjamin Constant o varecunoa[te drept definitorie pentru omul modern; pe de alt\ parte, este m\suracumplit\ a profunzimii sentimentului de separare fa]\ de ceilal]i (inclusiv fa]\ decei mai apropia]i membri ai propriei familii), a senza]iei c\ e[ti distinct [i în fondindependent de ei, [i a deciziei c\ fericirea este pur individual\. Motivul esen]ialal irezistibilei dorin]e moderne de a se separa este convingerea c\ po]i [i tre-buie s\ fii fericit singur :

7/15/2019 Exil


25

«Trebuie s\ ai femeie, copii, avu]ii [i mai cu seam\ s\n\tate, cine poate;dar s\ nu fii legat de ele într-atâta încât fericirea s\ atârne de ele. Tre-

buie s\ ne p\str\m o înc\pere dosnic\ cu totul desp\r]it\, unde s\ ne întemeiem adev\rata noastr\ libertate [i cea mai de seam\ ad\postire [isingur\tate. În aceasta vom ]ine obi[nuitul nostru sfat cu noi în[ine, într-atât al insului nostru, încât nici o întâmpinare [i leg\tur\ str\in\ nu vorg\si loc în ea; acolo s\ st\m de vorb\ [i s\ ne veselim ca [i când am fif\r\ so]ie, f\r\ copii, f\r\ avu]ii, f\r\ alai [i f\r\ slujitori, încât, dac\ întâm-plarea ar face s\-i pierdem, s\ fim deprin[i f\r\ ei».

Exilul interior – retragerea în acea arrière boutique evocat\ de Montaigne, înc\perea din dos a pr\v\liei, locul unde se întrerupe comer]ul cu ceilal]i, spa]iul

privat absolut al sufletului – apare drept condi]ia central\ a autonomiei exis-ten]iale, [i, prin aceasta, a fericirii. C\ci – va înt\ri La Bruyère, pe m\sur\ ce ideeadevine loc comun – «tot r\ul ne vine din neputin]a de a fi singuri». E cazul s\salut\m na[terea [i legitimarea spa]iului privat, marc\ a modernit\]ii [i ax\ aindividualismului apreciat azi drept cea mai aleas\ crea]ie a acesteia – [i totu[i,e ceva sinistru în aceast\ separare menit\ s\ imunizeze la suferin]\, ceva infinitde meschin în prevederea solu]iei utile «în caz de moarte a celor apropia]i»(solu]ia existen]ial\, articol de comer] ca [i orice altceva în lumea modern\, aremodul s\u de întrebuin]are [i instruc]iuni precise pentru fiecare caz): în]eleapt\,

dar sordid\ decizie de a fi fericit [i f\r\ ceilal]i, [i în ciuda dispari]iei lor; dis-cutabil\ nu numai din perspectiva sentimental\, ci chiar din cea filozofic\, înm\sura în care presupune c\ eul este o entitate eminamente autonom\, auto-suficient\, apt\ de existen]\ integral\, [i fast\, indiferent de ce se întâmpl\ înjur sau cu ceilal]i. Aceast\ presupunere este simptomul unui mult mai ampluintrinsecalism metafizic, cu nedezmin]it\ domina]ie intelectual\ pân\ în seco-lul XX, la Wittgenstein, [i care a constituit cadrul în care s-au putut impune multefic]iuni ale modernit\]ii, spre exemplu aceea a originii contractuale a comunit\]ilor:de vreme ce fiecare individ este un eu autonom, autosuficient ontologic, el tre-

buie s\ fi preexistat societ\]ii, care nu a luat fiin]\ decât ulterior, pe baza unuicontract încheiat cu bun\[tiin]\ [i cu obiective bine determinate în minte. Sin-gur\tatea originar\, teoretizat\ pe larg de la Hobbes la Rousseau, se sprijin\ pesingur\tatea funciar\ de care pare convins Montaigne. De aceea[i sus]inere sebucur\ [i ideea larg împ\rt\[it\ de filozofii britanici, de la Francis Bacon la DavidHume, [i de to]i morali[tii francezi, încheind cu La Rochefoucauld, c\ interesul personal primeaz\ [i egoismul este natural. O erup]ie a singur\t\]iimarcheaz\ constituirea modernit\]ii, iar aceasta atest\ c\ autoexilul, în genere,

7/15/2019 Exil


26

[i exilul interior, în special, pot fi f\r\ temeri proclamate drept dimensiuni defin-itorii pentru lumea post-renascentist\.

Dac\ interesul individual primeaz\ iar egoismul este lucru firesc, nu r\mânenimic surprinz\tor în existen]a unei tendin]e spre autoexil moral [i existen]ial,a unei înclina]ii c\tre scufundarea în sine. Uluitoare este îns\ extinderea aces-tei tendin]e la sferele cele mai respectabile ale ra]ionalit\]ii discursive: în spatelera]ionalismului [i al idealismului filozofic modern se ascunde tot o op]iune pen-tru exil interior, un exil de natur\ intelectual\, desigur.

Cazul cel mai frapant e Descartes. Istoricii [i interpre]ii cad de acord c\ autorulDiscursului asupra metodei planteaz\, o dat\ pentru totdeauna, gândirea însolul ra]ionalit\]ii demonstrative. Toate convingerile fundamentale, de la ceaprivind propria existen]\ pân\ la cea privind existen]a lui Dumnezeu, sunt a[ezatepe fundamentul solid al demonstra]iilor irefutabile. Pare s\ apun\ epocacredin]elor neverificate, a dogmelor [i a spuselor acceptate necritic. Eroul int-electual modern are mândria de a nu mai admite nimic din ceea ce nu poate el însu[i controla. «Lumina» ra]iunii se instaleaz\ acolo unde timp de secole a dom-nit întunericul sau cel pu]in penumbra supersti]iilor, a opiniilor incerte, a pre-supunerilor comune.

Aceasta este, într-adev\r, fa]a «luminoas\» a medaliei. Cum arat\ îns\cealalt\? Nietzsche a ar\tat c\ ambi]ia cartezian\ de a construi ra]ionamente sig-ure f\r\ a accepta anumite premise neverificate, [i chiar neverificabile, a fost ilu-zorie. Wittgenstein indic\, în Über Gewissheit , c\ este iluzorie ([i absurd\)ambi]ia de a supune îndoielii totul , toate ideile, premisele sau principiile decunoa[tere. Dar iluzia cartezian\ nu este o iluzie oarecare, izvorât\ exclusiv dinsperan]e utopice. Ea este simptomul unei ambi]ii de a desp\r]i intelectul pro-priu de gândirea comun\ a umanit\]ii, de a crea un drum propriu al cunoa[terii,distinct [i separat de cel general. Este drept c\ Descartes face aluzie la nenum\rateerori [i îndoieli, suscitate de cunoa[terea uman\ acumulat\, care ar putea expli-ca ambi]ia sa de a reconstrui întregul edificiu cognitiv. Dar repro[ul r\mâne purdeclarativ, f\r\ nici o leg\tur\ de con]inut cu demersul dubitativ-demonstrativpe care îl ini]iaz\. Ce declan[eaz\ de fapt acest demers?

În primul rând, o neîncredere aprioric\ în cunoa[terea acumulat\ («[tiin]adin c\r]i»), care, ca amalgam de idei provenind de la mul]i indivizi, nu poate aveaperfec]iunea operei cu autor unic (Discurs , partea a doua). Este deci vorba, pede o parte, de o anume oroare fa]\ de cunoa[terea gregar\, colectiv\, comun\.Descartes simte trufia din spatele acestei atitudini [i prevede obiec]ia c\ e deneconceput s\ d\râmi un ora[ pentru a-l construi pe baze noi, a[a cum vrei tu.

7/15/2019 Exil


27

Pentru a o para, el insist\ c\ nu aspir\ la a d\râma toate casele construite deoameni, ci doar pe a sa, pentru a o reface pe baze mai solide. A[a apare cea de-a doua surs\ a demersului s\u: ambi]ia tipic modern\ de a construi propriul edi-ficiu cognitiv, sau de a-[i g\si propriul drum (propria metod\). La începutul primeip\r]i a Discursului, el precizeaz\ c\ nu urm\re[te s\ dea la Méthode que chacun doit suivre («Metoda pe care trebuie s-o urmeze fiecare»), ci doarmetoda dup\ care el însu[i trebuie s\-[i conduc\ gândurile (c\ci nous con- duisons nos pensées par diverses voies / «ne conducem gândurile pec\i diverse»). Însumând, scopul cartezian (declarat) este de bâtir dans un fonds qui est tout à moi («de a construi pe o funda]ie care e cu totul amea»), de a se muta într-un edificiu cognitiv care s\-i apar]in\ cu totul. Nu lipse[temen]iunea c\ o asemenea întreprindere nu e pentru oricine, dar chiar de aicirezult\ natura acesteia: de se défaire de toutes les opinions qu’on a reçues auparavant («de a se desprinde de toate p\rerile acceptate mai înainte»– partea a doua a Discursului) . De ce trebuie îns\ ca eroul intelectual moderns\ se desprind\ de toate ideile primite de la predecesori? Are el oare dovadae[ecului cunoa[terii comunitare? Nicidecum; în ciuda declara]iilor (banale) privindfailibilitatea cunoa[terii, motivul, recunoscut de Descartes, pentru c\utarea unuidrum cognitiv propriu este pur [i simplu incapacitatea personal\ de a adera laopiniile vreunui predecesor: je ne pouvais choisir personne dont les opinions me semblassent devoir être préférées à celles des autres,et je me trouvai comme contraint d’entreprendre moi-même de me conduire («nu puteam s\ aleg pe nimeni ale c\rui opinii s\ mi se par\ c-ar tre-bui preferate celor ale celorlal]i, [i m\ g\seam aproape constrâns de a m\ anga-ja în a m\ conduce singur» – idem ). Situa]ie paradigmatic\: eroul modern sepercepe pe sine drept om care str\bate singur tenebrele (...comme un homme qui marche seul, et dans les ténèbres / «ca un om care merge singur,[i printre tenebre»), dar singur\tatea sa intelectual\ are ca principal\ surs\ rup-tura de comunitate, neputin]a de a se ralia acesteia, setea de a lua lucrurile pecont propriu. Descartes nu e constrâns la c\utarea unui alt adev\r de constatareae[ecului cunoa[terii comunitare, de insuficien]ele determinate ale adev\ruriloradmise; mai curând, ceea ce îl «constrânge» este faptul c\ se simte s\tul de aces-te adev\ruri incerte, c\ nu poate subscrie la ele [i are ambi]ia de a se situa peun teren sigur, pe care tot el s\ [i-l furnizeze. Pe de o parte, nu se poate inte-gra în comunitatea cognitiv\, pe de alta, aspir\ la autonomie intelectual\, la cer-titudini definitive – ca [i emigrantul care pleca spre Lumea Nou\, pentru c\ nuera integrat satisf\c\tor în societate [i aspira la autonomie economic\, la resurseproprii: în ambele cazuri, avem de-a face cu datele unei situa]ii de autoexilare.

7/15/2019 Exil


28

Ca [i emigrantul, Descartes e un întreprinz\tor solitar : El vrea s\ câ[tige sin-gur resursele (certitudinile) necesare pe care simte c\ nu le poate primi de lacomunitate. Propunându-[i prima regul\ metodologic\ (de ne recevoir jamais aucune chose pour vraie que je ne connusse évidemment être telle / «de a nu accepta nici un lucru drept adev\rat, pe care nu-l cunoscusemcu limpezime ca fiind astfel»), autorul Discursului se profileaz\ ca un Robin-son, refugiat pe insula propriilor ra]ionamente, care trebuie s\-[i procure sin-gur toate resursele; autoexilul s\u este interior, intelectual, dar nu mai pu]in dra-matic decât cel al faimosului marinar [i, cu siguran]\, nu mai pu]in fictiv.(Descartes nu înceteaz\ a se sprijini pe instrumentele intelectuale primite, pe log-ica comun\, structurile conceptuale [i presupozi]iile admise, la fel cum Robin-son nu înceteaz\ de a recupera de pe epava sa uneltele [i proviziile aduse din]ara de ba[tin\, cu care de fapt reu[e[te s\ supravie]uiasc\.) Elementul mito-logic implicat în cele dou\ situa]ii atest\ c\ preponderent\ este nu o necesitateobiectiv\ (de a reconstrui pe fundamente sigure), ci o nevoie subiectiv\ de a lua lucrurile pe cont propriu, de la început – nevoia cuiva care nu sepoate integra în comunitatea din care face de fapt parte, care simte nevoia de ase exila. Revolu]ia modern\, revolu]ia «întreprinz\torului solitar» care vrea s\ia lumea de la început, croindu-[i personal o cale proprie, divergent\ fa]\ de toatecele deja existente, primite, admise, recomandate, nu pare a-[i avea sursele într-un progres al ideilor sau al atitudinilor ra]ionale, care ar impune noi paradigmespirituale sau noi forme de via]\, cât în acest sentiment trufa[: înstr\inare fa]\de establishment -ul (social sau intelectual) existent, sete de autonomie, ambi]iea construc]iei solitare. S-ar putea spune, [arjând, c\ prin aceast\ constatare cadeuna din m\[tile ra]ionalismului clasic: nu era atât vorba de revolta Ra]iunii con-tra Dogmei, a Deduc]iei lucide contra Prejudec\]ii, a Gândirii critice contra Impre-siei volatile – cât de revolta, plin\ de hybris , a Individului împotriva Comunit\]ii,a celui dornic de a se exila împotriva lumii de ba[tin\, a orgoliului personal împotriva normelor colective.

Explozia idealismului metafizic ilustreaz\ la fel de limpede o dorin]\ aprig\de retragere din lumea familiar\, expus\ tuturor incertitudinilor, într-un«ad\post» interior, mobilat de bunuri inexpropriabile. Ca [i în cazul lui Descartes,la Berkeley întrebarea trebuie s\ fie: existau oare constrângeri obiective care s\ împing\ spre contestarea existen]ei lucrurilor obiective, aflate dincolo de impre-siile noastre sensibile? R\spunsul este din nou negativ. Mai mult decât în cel\laltcaz, aici nu exist\ nici un motiv pentru a croi un drum cu totul nou, pe care «afi înseamn\ (doar) a fi perceput»; [i în acest exemplu, sursa refuzului de a mai

7/15/2019 Exil


29

admite datul tradi]ional este o reac]ie nou\ a sensibilit\]ii, [i nu progresul evi-den]elor, faptele constrâng\toare, sau experien]a de neocolit. Berkeley nu adescoperit nimic de natur\ s\ ne împiedice a mai accepta metafizica tradi]ional\,a entit\]ilor reale, existente independent de con[tiin]\. Ra]ionamentul s\u nupleac\ de la constat\ri noi, sau de la evolu]ii intelectuale determinate – el porne[temai curând de la întrebarea «de ce a[ crede în lucruri obiective, când ceea ce îmi este oferit mie sunt doar senza]iile subiective?». În spatele acestei intero-ga]ii retorice, lucreaz\, bineîn]eles, principiul c\ trebuie s\ ne rezum\m la ceea ce posed\m nemijlocit , adic\ la percep]iile pe care le avem [i care nune pot fi sustrase: pentru mine , faptul c\ masa exist\ înseamn\ c\ o v\d [i oating... {i Berkeley are insula sa, populat\ exclusiv de senza]ii: el vrea s\ recon-struiasc\ lumea din ele, la fel cum Robinson se vede silit s\ refac\ civiliza]ia cumijloace de naufragiat. Sensibilitatea epocii premoderne era satisf\cut\ de exis-ten]a unei lumi aflate dincolo de ceea ce posed\m nemijlocit, recuno[tea ca dato-rie a sa c\utarea acesteia («trebuie s\ plec\m de la cele ce se v\d, [i care nuexist\ pentru a ajunge la cele care nu se v\d dar care exist\» – Sf. Ioan al Crucii)[i se bucura de dependen]a ce rezulta de aici (dependen]a fa]\ de o realitate tran-scendent\, fa]\ de alteritate). Dimpotriv\, sensibilitatea modern\ aspir\ la inde-penden]\ [i autarhie; întrebarea ce revine mereu la Berkeley (cu rolul argumen-tului fundamental) este «de ce am presupune existen]a obiectiv\ a lucrurilor, cândputem explica perfect totul f\r\ ele?». Mentalitate (din nou) de întreprinz\tor soli-tar, obsedat de a nu datora nim\nui nimic («de ce a[ lua de la altul, când potfoarte bine s\ m\ descurc cu ce am eu?» ). În spatele ra]ionalit\]ii de sorgintenominalist\ (Occam: «s\ nu multiplic\m entit\]ile dincolo de ce este necesar»– s\ nu aducem în scen\ lucrurile, cât timp putem explica totul prin senza]ii),se profileaz\ o nou\ emo]ie caracteristic\: jubila]ia la faptul de a fi autosuficient,de a putea reface lumea din lucruri care î]i apar]in. Spiritul modern jubileaz\ laocazia de a exista într-un univers compus exclusiv din propriile sale reprezent\ri– dovada este felul cum a fost receptat\ aceast\ ocazie furnizat\ de Berkeley [i(în mai mic\ m\sur\) de Kant: gânditori hr\ni]i la [coala empirismului britanic[i a criticismului, a[a cum era Lichtenberg, trag concluzia c\ «reprezent\rilealc\tuiesc [i ele o via]\ [i o lume» (Aforisme , în traducerea lui Ion Negoi]escu,Univers, 1970, p.151); cum «totul ne este dat numai prin reprezentarea noas-tr\», [i chiar «a crede c\ reprezent\rile [i senza]iile sunt determinate de obiecteexterioare înseamn\ a avea iar\[i o reprezentare», devine limpede c\ «idealis-mul este cu neputin]\ de comb\tut, deoarece r\mânem mereu ideali[ti» (idem) – a[adar, consemneaz\ cu maxim\ satisfac]ie gânditorul modern, «omului îi estepeste putin]\ s\ ias\ din sine» (p. 152). Sentimentul caracteristic, exprimat aici

7/15/2019 Exil


30

de Lichtenberg, este acela de a fi asediat : eul modern se simte înconjuratdin toate p\r]ile de sine însu[i [i de emana]iile sinelui – «oriunde ne arunc\mprivirea, nu ne vedem decât pe noi în[ine» (p.155). Excelent prilej pentru a afir-ma [i un gen special de autosuficien]\ afectiv\, întru totul agreabil egocentris-mului modern: dac\ Montaigne voia s\ ne protejeze împotriva pierderii celorapropia]i, prin mijlocul ([i cu pre]ul, probabil absurd) de a-i împiedica s\ ne fiefoarte apropia]i, Lichtenberg consemneaz\ noul sentiment c\ nu avem a ne temede nimic – nu-i iubim pe ceilal]i, ci doar senza]iile noastre legate de ei: «ne estecu neputin]\ s\ sim]im pentru al]ii, cum se spune; sim]im numai pentru noi. Vorbaasta sun\ dur, dar înceteaz\ de a fi dur\ dac\ o în]elegem bine. Nu iubim nicitat\, nici mam\, nici so]ie, ci senza]iile pl\cute pe care ni le dau; exist\ totdeaunaceva ce satisface mândria sau amorul nostru propriu» (p. 152). Reîntâlnim aicifibra de cruzime evident\ [i la Montaigne, «fibra bestial\», poate, a modernit\]ii:eul modern refuz\ s\ ia prea în serios altceva decât propriul sine, el î[i afirm\autonomia pân\ la a nega existen]a a orice altceva. {i totu[i, trebuie reiterat\ întrebarea care se punea [i în leg\tur\ cu Berkeley: ce anume îl împiedica defapt pe Lichtenberg s\ adere la vechea credin]\ c\ iubim pe al]ii, [i nu propriilereprezent\ri despre ei? Nimic. Ce date, fapte, eviden]e demonstrau c\ ceilal]i nuexist\ pentru noi decât în m\sura în care ne produc senza]ii pl\cute? Nici unele(un argument imediat indica necesitatea prezen]ei lor ca surs\ a acestor senza]ii,dar [i a celor nepl\cute, deci a existen]ei lor independente de influen]a pe careo exercit\ asupra noastr\). Revela]ia asedierii eului de c\tre sine însu[i nu e deter-minat\ de factori obiectivi, constrâng\tori – ea este efectul unui sentiment desingur\tate funciar\, al unei satisfac]ii de a constata izolarea eului în propria salume, satisfac]ie care trimite la o anterioar\ dorin]\ de exil interior: numai pen-tru c\ aspir\ la izolarea în sine însu[i, poate spiritul modern jubila la ideea c\se întâlne[te peste tot cu sine.

Aspira]ia c\tre exil interior pare legat\ de o anume sete de decisivitate .Decisivitate c\uta Montaigne, o decisivitate a fericirii, atunci când recomandaautoexilul în «înc\perea din dos» a sufletului. Decisivitatea succesului politic esteceea ce urm\rea Machiavelli, atunci când recomanda principelui nep\sare fa]\de orice altceva în afar\ de propriul s\u scop. Dorin]a de adev\ruri decisive (cer-titudini absolute, nesusceptibile de amend\ri ulterioare) îl duce pe Descartes lac\utarea unui «drum propriu», deci la abandonarea tuturor itinerariilor împ\rt\[ite. Berkeley, la rândul s\u, crede c\ autoexilarea în universul propri-ilor idei este pav\z\ împotriva erorii: so long as I confine my thoughts to my own ideas divested of words, I do not see how I can eas- ily be mistaken («atât timp cât îmi limitez gândurile la propriile mele idei

7/15/2019 Exil


31

dezbr\cate de cuvinte, nu v\d cum a[ putea s\ cad u[or în eroare» – Introduc-erea la The Principles of Human Knowledge , # 22). Cuvintele, care sunt

publice, deci împ\rt\[ite de to]i, reprezint\ terenul capcanelor [i al erorilor; aajunge la adev\r nu înseamn\ a face o incursiune în zestrea cunoa[terii acumulate([i Berkeley abandoneaz\ drumurile [tiin]ei umblate de to]i oamenii), ci doar atrage în l\turi «cortina cuvintelor»: In vain do we extend our view into the heavens and pray into the entrails of the earth, in vain do we consult the writings of the learned men and trace the dark footsteps of antiquity – we need only draw the curtain of words...(«Zadarnic ne ducem cu privirea în adâncul cerurilor [i scotocim în m\runtaielep\mântului, zadarnic cercet\m scrierile înv\]a]ilor [i mergem pe urmele

întunecate ale Antichit\]ii – trebuie numai s\ tragem cortina cuvintelor…» # 24).Dar înl\turarea cuvintelor [i a cunoa[terii comune nu este altceva decât o întoarcere a spiritului spre sine însu[i, spre propriile senza]ii [i intui]ii necon-ceptualizate, de unde apelul subiectivist: It is but looking into your own thoughts... («E nevoie numai s\ prive[ti în propriile-]i gânduri» – idem , parteaI, # 22).

Goana modern\ dup\ decisivitate alethic\ va ajunge la apogeu la Kierkegaard, în hot\rârea c\ adev\rul este subiectivitate: gândirea ra]ional-discursiv\, calm\,obiectiv\ este condamnat\ la incertitudini, paradoxuri, derut\ – de aceea «numai

în subiectivitate exist\ decisivitate; a c\uta obiectivitatea înseamn\ a gre[i»,proclam\ Kierkegaard în Postscriptum- ul ne[tiin]ific conclusiv . Adev\rul deci-siv, certitudinea definitiv\ vin din îmbr\]i[area unei incertitudini cu «pasiuneainfinitului», ceea ce nu înseamn\ altceva decât c\ adev\rul este fructul unei claus-tr\ri pasionate în propria credin]\ subiectiv\ – o alt\ fa]\ (esen]ial\!) a exiluluiinterior. Eroul intelectual modern devine erou tocmai prin faptul c\ se autoex-ileaz\ din ]inutul adev\rurilor colective (obiective) într-un spa]iu al adev\rurilorpersonale, ceea ce presupune (cum admitea Kierkegaard) asumarea unui risc;dar, cum «f\r\ risc nu exist\ credin]\» (idem) [i cum credin]a (adev\rul subiec-

tiv) e totul, adic\ singurul adev\r decisiv, asumarea sa devine nu doar rentabil\,ci de-a dreptul obligatorie. Acest sentiment, caracteristic modernit\]ii, al obliga]ieide a poseda un adev\r personal explic\ succesul relativismului în spiritualitateapost-renascentist\. Incapabil de a se ralia (la unul dintre adev\rurile recunos-cute), cum admitea candid înc\ Descartes, individul modern se refugiaz\ înadev\ruri personale, iar rezultatul acestei autoexil\ri este diversitatea relativis-melor: moral, cognitiv, estetic.

7/15/2019 Exil


32

Din aceast\ perspectiv\, exilul interior apare ca ax\ a modernit\]ii. Este ceeace romantismul, cu prec\dere cel german, vine s\ confirme. La preromantici,exilul interior este în primul rând o reac]ie împotriva comunit\]ii, a filistinismu-lui – ecourile acestei reac]ii r\sun\ cu putere [i la Goethe («M\ întorc în mine însumi [i g\sesc o lume!», m\rturise[te Werther, dup\ ce î[i descrie dezgustulfa]\ de îngustimea cadrelor vie]ii obi[nuite), dar [i la Rousseau: în rela]ie deadversitate cu ceilal]i, el descoper\ c\ avem parte de «o singur\tate atât de com-plet\, atât de permanent\, atât de trist\», dar [i c\ «omul î[i ajunge sie[i ca însu[iDumnezeu», deoarece «izvorul adev\ratei fericiri se afl\ în noi [i c\ nu e în put-erea oamenilor s\-l fac\ nefericit pe cel care [tie s\ fie fericit»; ca atare, Rousseauproclam\ c\ «tot ce-mi este exterior mi-e str\in de acum înainte» [i decide s\se abandoneze cu totul obiceiului «de a m\ scufunda în mine» – «s\ m\ dedaudeci în întregime mângâierii de a sta de vorb\ cu sufletul meu, de vreme ce esingurul lucru pe care oamenii nu mi-l pot lua» (Vis\rile unui hoinar singuratic) . Se reg\se[te aici aceea[i obsesie pentru decisivitate (afectiv\), pentru bunuriinexpropriabile («mângâieri» de care nimeni nu te poate lipsi), pentru autonomie[i autarhie, detectat\ [i la Descartes sau Berkeley (care îns\ c\utau certitudiniinexpropriabile).

Romanticii propriu-zi[i vor prelua reflexul de retragere din comunitatea fil-istin\, dar este surprinz\tor cât de diverse sunt resorturile exilului lor interior.Nu este nici pe departe vorba doar de o respingere a datului social, a sordidu-lui actualit\]ii colective: numeroase alte op]iuni sunt la fel de active în aceea[idirec]ie. Exist\ temeiuri pur personale [i, în esen]\, defensive, ale exilului inte-rior: personajul romantic tr\ie[te o permanent\ extinc]ie (Mein Herbst ist da / «Pentru mine toamna a sosit»), îi scrie Novalis lui Fr. Schlegel, la 13 apr. 1797),parcurge o sear\ nesfâr[it\ (es ist Abend geworden / «s-a f\cut sear\» –c\tre Karl L. Woltmann, 22 mar. 1797) [i supravie]uie[te printre ruine (Ich lebe in Ruinen / «Tr\iesc printre ruine» – c\tre Caroline Just, 24 mar. 1797); deaceea se refugiaz\ permanent în sine însu[i, în lumea propriilor închipuiri (zurück im Lande der Träume / «Înapoi în }inutul Visurilor» – c\tre Caroline Schlegel,27 febr. 1799), implorând prelungirea st\rii de vis (Laß mir den Traum! / «L\sa]i-m\ s\ visez» – c\tre Fr. Schlegel, 1 aug. 1794) [i deci o Unabhängigkeit von der Außenwelt / «Independen]\ fa]\ de lumea exterioar\» – c\tre FrateleErasmus, 16 mar. 1793). Acesta este îns\ doar aspectul cel mai accesibil, intimist,

1 Traducerea citatelor din Discipolii la Sais, Heinrich von Ofterdingen , cât [i afragmentelor din Însemn\ri apar]ine Vioric\i Ni[cov.

7/15/2019 Exil


33

al exilului interior romantic. Resortul personal are, poate, cea mai mic\ impor-tan]\: insula unui Robinson romantic nu este pur [i simplu o rezerva]ie de sat-isfac]ii [i frustr\ri personale. «Lucrul cel mai de seam\ e pretutindeni stareasufleteasc\» (Discipolii la Sais 1 ), lumea îns\[i, în ansamblul ei, este Gemüt (tocmai din acest motiv totul devine poezie, nota Novalis în vara anului 1800),[i, drept consecin]\, «inima este cheia universului [i a vie]ii». Refugiul în inte-rioritate nu poate fi deci perceput drept la[\ retragere din realitate: dimpotriv\,el este întoarcere la sursa autenticit\]ii existen]ei. Din ni[a eului propriu, spirit-ul romantic poate reconstrui totul – Glaube mir, wir können alles aus uns selbst heraus bilden («Crede-m\, putem s\ construim totul din inte-riorul nostru») – îi declar\ patetic poetul Fratelui Erasmus (scrisoarea din 16 mar.1793). Frumosul, etern obiect suprem al aspira]iilor, este iluminare de sine (Polen ), adev\rul ultim despre lume este în adâncul eului («Cine cunoa[telumea? Cel care se cunoa[te pe sine» – Heinrich von Ofterdingen ) [i, în gen-eral, sensul tuturor lucrurilor este de g\sit tot în interioritate: «La ce s\ cutreier\mtrudnic lumea tulbure a celor vizibile? O lume mai pur\ se afl\ în noi, în acestizvor. Aici ni se dezv\luie sensul adev\rat al marelui spectacol pestri] [i încâl-cit...» (idem) . De aici, semnifica]ia înalt\ a retragerii fiec\ruia în interiorul«citadelei eului s\u»: aceast\ refugiere nu este, de fapt, o p\r\sire a realit\]ii,c\ci «în noi este totul» (Hölderlin, Hyperion 2 ).

Totul se reg\se[te în eu nu numai pentru c\ «universul este un analogon

des\vâr[it al fiin]ei umane» (Novalis, Fragmente logologice ); refugiul în inte-rioritate nu se justific\ prin contingen]a similitudinii dintre eu [i lume. Exilulinterior are un temei mai adânc, el apare ca necesitate absolut\, în m\sura încare devine expresia chem\rii eului de a fi autorul [i st\pânul unei lumi (pro-prii). Pentru omul medieval, lumea [i via]a sunt un dat; exist\ o realitate obiec-tiv\ a lucrurilor (naturale, morale, existen]iale), exist\ partitura pe care eul tre-buie s-o accepte [i valorifice. A accepta via]a ca pe un dat devine îns\ la roman-tici simpl\ dovad\ de prizonierat, de existen]\ neautentic\ – sarcina magistral\a eului este de a respinge orice dat, [i de a transforma lumea [i via]a în oper\ .

Wer das Leben anders als eine sich selbst vernichtende Illu- sion ansieht, ist noch selbst im Leben befangen.

Das Leben soll kein uns gegebener, sondern ein von uns gemachter Roman seyn.

(«Cine prive[te via]a altfel decât ca pe o iluzie care se autonimice[te este înc\prizonierul vie]ii.

2 Citatele din Hyperion fac parte din traducerea lui {tefan Aug. Doina[.

7/15/2019 Exil


34

Via]a nu trebuie s\ ne fie ceva dat, ci un roman f\cut de noi în[ine.»)Declara]ia lui Novalis (citat din edi]ia Kluckhohn [i Samuel, II, 562 f) anun]\

noua postur\ a eului: aceea de creator de lume. Ideea din Polen c\ «omul este în m\sur\ s\ creeze un univers» î[i are contrapartea potrivit\ la to]i marii gân-ditori romantici germani; omul adev\rat este artist, creator, filozof, adic\ regeal propriei sale lumi, [i chiar mai mult: un Dumnezeu – autor de lume («fiecareindivid infinit este Dumnezeu», asigura Fr. Schlegel în frag. 406 din Athenäum) .

Exilul în propria lume este deci un exil auctorial: omul modern, exempli-ficat de romantici, refuz\ s\ mai fie interpret al unei partituri date, refuz\ chiara fi co-autor al unei lumi împ\rt\[ite cu ceilal]i (din, probabil, aceea[i aspira]iec\tre decisivitate) – singura postur\ care îl satisface este aceea de unic autor alunei lumi unice (inconfundabile). A tr\i în mod autentic înseamn\ a tr\i în pro-pria ta lume, aceea pe care ai creat-o – premis\ reprezentând poate cea maiadânc\ surs\ a exilului interior de tip romantic. Refugiul în sine însu[i devineastfel cea mai fireasc\ dimensiune a adev\ratei existen]e; dar acest caracter nat-ural al exilului nu estompeaz\originea sa, care const\ în aceanem\surat\ izbucnire de orgoliu ce face ca fiecare s\ sesimt\ un Dumnezeu. {i roman-ticii, ca [i predecesorii lor ctitori

de modernitate, sunt în primulrând actorii unui spectacol jucatpe scena sensibilit\]ii, nu acunoa[terii: ei nu descoper\autoexilul auctorial, ci îlproclam\, nu îl deduc, ci îl resimt. Înc\ o dat\, modernitatea, caexpresie a unei tendin]e spre exilinterior, se profileaz\ nu ca eveni-

ment al Ra]iunii (cum vrea tradi]iacultural\ european\), ci maicurând ca eveniment al sensi-bilit\]ii. O explozie de trufie auc-torial\ se contureaz\ drept orig-ine a lumii occidentale post-renascentiste.

7/15/2019 Exil


35

C|T|LIN AVRAMESCU

Ontologiile singur\t\]ii

«Trebuie s\ ne cunoa[tem pe noi în[ine: [i când acest lucru nu serve[te laaflarea adev\rului, cel pu]in s\ serveasc\ la îndrumarea vie]ii, (scop) fa]\ de carenu e nimic mai just»1, ne îndeamn\ Pascal, reluând o tem\ etern\ a filozofiei.«Trebuie», spune textul Cuget\rilor , dar exigen]a este secund\ în raport cu orealitate asupra c\reia acela[i text revine mereu: noi ne cunoa[tem deja pe noi în[ine, gândirea revine mereu la gânditor, problema este s\ ne asum\m aceast\cunoa[tere sau, altfel spus, s\ cunoa[tem aceast\ cunoa[tere-de-sine. Omul esteeminamente o fiin]\ gânditoare, iar aceast\ revenire a gândirii la subiectul s\u

ne dezv\luie un adev\r fundamental despre natura gândirii [i a lucrului gândit.Este important\ aceast\ revenire, pentru c\ gândirea, aplicat\ obiectelor exte-rioare, nu î[i este sie[i sprijin. Mai întâi, pentru c\ însu[i impulsul de a cercetalumea din jurul nostru – curiozitatea – nu este decât vanitate, maladie. Apoi,lucr\rile imagina]iei, «superba putere, inamica ra]iunii», nu sunt produc\toaredecât de «eroare [i falsitate». Adev\rul lumii ne scap\, prin urmare, pentru c\omului «nimic nu îi arat\ adev\rul» în cele ce îl înconjoar\. Devine clar deci c\sinele este singurul care poate s\ se constituie drept început al cunoa[terii, nudrept ceva exterior îns\, ca un altceva pentru cunoa[tere. {tiin]a despre lume

este failibil\, dar acela[i lucru se poate spune [i despre introspec]ie: nu aceas-ta din urm\ este cunoa[terea de sine despre care vorbe[te Pascal. În adev\rulsesizat de cunoa[terea-de-sine, «Eu»-l nu ni se dezv\luie ca obiect, ci ca prob-lem\: m\ surprind în revenirea nevoit\ a gândului la mine ca fiind ceva ce nusunt: «când îmi a[ez în scris gândirea, ea îmi scap\ uneori, îns\ acest lucru îmiaduce aminte de sl\biciunea mea, pe care o uitasem; ceea ce m\ înva]\ tot atât

1 Aici, [i în continuare, citatele sunt preluate din Pascal, Pensées, texte établi par LeonBrunschvig (Paris, 1996).

7/15/2019 Exil


36

cât gândul pe care l-am uitat, pentru c\ tind s\ îmi cunosc propriul neant». Aces-ta este [i în]elesul asem\n\rii omului cu o «trestie gânditoare»: natura sa, împre-un\ cu gândirea sa sunt slabe, dar, a[a cum este el, omul sesizeaz\ un adev\rfundamental despre sine, care îl ridic\ deasupra naturii în general ([i deasupralui însu[i): el sesizeaz\ c\ poate s\ nu mai fie; se vede pe sine ca posibil\ [itotodat\ cert\ absen]\ din planul crea]iei: «Omul nu e decât o trestie, cea maislab\ din natur\. Nu e nevoie de întregul univers înarmat pentru a-l distruge –un abur, o pic\tur\ de ap\ sunt de ajuns pentru a-l ucide. Îns\, când universul îl va zdrobi, omul va fi [i atunci mai nobil decât ceea ce îl ucide, pentru c\ el[tie c\ moare, [i cunoa[te acest avantaj pe care universul îl are fa]\ de el; uni-versul îns\ nu [tie nimic».

Când r\mânem singuri cu noi în[ine, moartea este certitudinea cu care neconfrunt\m: nefiin]a este adev\rul fiin]ei noastre. Aceasta este veritabilacunoa[tere de sine, la care gândirea revine, împotriva ei îns\[i – omul ca fiin]\muritoare: «fiecare este un tot pentru sine, pentru c\, odat\ mort, totul este mortpentru sine». Moartea este prezen]a cu neputin]\ de îndep\rtat din fiin]a ome-nesc\ – certitudine absolut\, centru de gravitate c\tre care gândirea tinde mereu,

în vreme ce via]a nu este decât o clip\ pe lâng\ eternitatea mor]ii, acest «ultimobiect» ce ne este dat. Împotriva inconstan]ei gândirii, aceast\ eternitate «a mor]ii»subzist\ iar încercarea de a uita sau ignora finitudinea omeneasc\ d\ gre[. Dinacest moment, contemplarea naturii duce la acela[i rezultat, c\ci fiin]a omuluinu suport\ compara]ie cu infinitul lumii în care imagina]ia noastr\ se pierde –«Ce este, la urma-urmei, omul în natur\? Un neant în raport cu infinitul, un tot

în raport cu neantul, un mijloc între tot [i nimic». Contemplarea «lini[tii eternea acestor spa]ii infinite» este însp\imânt\toare, pentru c\ nu exist\ comun\m\sur\ între termenii compara]iei – eternitatea îmi dezv\luie esen]a fiin]ei mele:nimicul.

Existen]a experimentat\ ca o nelini[te fundamental\: iat\ condi]ia sufletuluiomenesc pentru Pascal. Când r\mânem singuri cu noi în[ine, prezen]a noastr\de sine se dezv\luie ca nefericire (mahleur), cu neputin]\ de consolat. Cu atâtmai de neconsolat, cu cât o gândim mai îndeaproape. «De aici urmeaz\ c\pl\cerea singur\t\]ii este un lucru incomprehensibil» – iat\ de ce omul este mereu în c\utarea altor semeni, în c\utarea pl\cerilor lumii, în c\utarea divertismen-tului: «jocul [i compania femeilor (conversation des femmes), r\zboiul,ocupa]iile în\l]\toare». Nu îns\ lipsa pl\cerilor sociabilit\]ii este aceea care face, în cele din urm\, solitudinea gânditorului atât de redutabil\, ci faptul c\ ea nepune în prezen]a unui adev\r, în prezen]a adev\rului existen]ei omului: «condi]ianoastr\ slab\ [i muritoare». C\ut\m o fericire negativ\ – prin îndep\rtarea de

7/15/2019 Exil


37

redutabila noastr\ soart\: încerc\m s\ tr\im f\r\ s\ ne gândim la sfâr[itul vie]iinoastre, ne l\s\m condu[i de înclina]iile [i pl\cerile noastre f\r\ s\ reflect\m,

ca [i cum am putea s\ anihil\m eternitatea dac\ ne abatem gândul de la ea. Diver-tismentul ne este necesar: ne împiedic\, prin agita]ia ce o presupune, s\ negândim la noi în[ine a[a cum suntem. Filozofii nu au cunoscut natura omuluiatunci când s-au mirat c\ alerg\m toata ziua dup\ un iepure pe care am puteas\ îl cump\r\m. «Iepurele nu ne scute[te de vederea mor]ii [i nefericirii, îns\vân\toarea – care ne distrage (de la acest spectacol tragic) – o poate face.»Oamenii nu caut\ lucrurile în sine, ci caut\ c\utarea lor: mâna]i parc\ de un«instinct secret», î[i risipesc via]a în tumult, crezând c\ repausul [i odihna suntcele pe care le-au urm\rit. Repausul devine insuportabil: continuitatea dezgust\

în tot, pentru c\ natura noastr\ este mi[care iar repausul înseamn\ în cele dinurm\ moarte.

Ceea ce ne intereseaz\ acum este s\ observ\m leg\tura pe care Pascal o prop-une între finitudinea omeneasc\ [i dezordine, o dezordine a c\rei formul\ emi-nent\ este mi[carea. Nelini[tea n\scut\ din proximitatea sinelui – din prezen]a lasine ca fiin]\ finit\ – se traduce în dezordine moral\ [i politic\: «alunecarea (la

pente) c\tre sine este începutul oric\rei dezordini, în guvernarea moral\, îneconomie, în corpul particular al omului. Voin]a este prin urmare depravat\».Ordinea existen]ei [i lucrurilor omene[ti, pentru Pascal, este marcat\ în esen]asa de o dezordine întemeiat\ ontologic.

Meditând la societatea american\ [i la resorturile sale, la nici dou\ secoledup\ ce Pascal redacta textul Cuget\rilor, Tocqueville sesizeaz\ la rândul s\ufaptul agita]iei omene[ti: «Când treci dintr-o ]ar\ liber\ în alta care nu este, e[tifrapat de un spectacol cu totul extraordinar: acolo, totul este activitate [i mi[care;aici, totul pare calm [i imobil»2. Prezentul în America este t\râmul precarit\]ii –dominat de schimbare, [i în lume [i în spirit: «Americanul tr\ie[te într-o ]ar\ a

miracolelor, în jurul lui totul se înnoie[te f\r\ încetare [i fiecare mi[care apareca un progres. Ideea de nou se leag\ deci intim în spiritul s\u de ideea de maibine». Nici lumea reprezent\rilor [i a comunica]iei nu este scutit\ de prezen]aefemerit\]ii: «Mi[carea perpetu\ care domne[te în sânul unei democra]ii tinde

2 Aici, [i în continuare, citatele sunt preluate din Alexis de Tocqueville, De la Démoc- ratie en Amérique, în Alexis de Tocqueville, Oeuvres, papiers et correspondence (tome I-XIII), édition définitive publiée sous la direction de J.-P. Mayer,tome I, vol. 1, p. 252.

7/15/2019 Exil


38

(...) s\ reînnnoiasc\ f\r\ încetare aspectul limbii, ca [i pe cel al treburilor zil-nice».

În mijlocul acestui clocot, reg\sim omul. Mai precis, elementul distinct alspeciei: individul – «Individualismul este de origine democratic\ [i el amenin]\s\ se dezvolte pe m\sur\ ce condi]iile se egalizeaz\». În America, omul este sin-gur cu sine, cu voin]a sa: «Admirabil\ pozi]ie a noii lumi, care face ca omul s\nu aib\ ca du[man decât pe el însu[i! Pentru a fi fericit [i liber este suficient s\o vrea!»

Corpul politic este atras spre sine însu[i, în reflec]ie el revine spre propriaprezen]\ – astfel încât majoritatea tr\ie[te într-o perpetu\ adora]ie de sine. Rela]iadintre interesul public [i interesul privat al individului este conceput\ de Toc-queville sub specia alternan]ei solitudinii cu uitarea: «Un american se ocup\ deinteresele sale private ca [i cum a fi singur pe lume [i, o clip\ mai târziu, el sededic\ treburilor publice ca [i cum le-ar fi uitat (interesele private – n.n.)». {i în sistemul democratic omul revine mereu la m\runtul s\u sine, nu numai înactele sale (urm\rindu-[i interesele) ci [i în gândire – «În societ\]ile democra-tice fiecare cet\]ean este de obicei ocupat s\ contemple un foarte mic obiect,care este el însu[i». Americanul nu se mai pierde îns\ în spa]iile infinite con-template de Pascal, ci vie]uie[te într-un context geografic bine determinat. Toc-queville dedic\ primul capitol al c\r]ii sale configura]iei exterioare a Americii deNord, în]elegând [i el c\ maniera în care omul contempl\ orizontul lumii salespune ceva despre fiin]a acestuia. Dar, în acest caz, nedeterminarea este înlocuit\de abunden]a înconjur\toare. Lumea individului democratic este o lume care sedistinge prin abunden]\. Lumea Nou\, cea a indienilor americani, este una a abun-den]ei naturale, îns\ cea mai semnificativ\ [i mai nou\, pentru Tocqueville, esteabunden]a artificial\ în mijlocul c\reia tr\iesc americanii. Mai mult decât prezen]\obiectiv\, bun\starea este ocazia unui diagnostic moral la Tocqueville – iar înacest punct el reg\se[te tradi]ia morali[tilor francezi ai secolului XVII care argu-menteaz\ în termeni de pasiuni dominante. Pasiunea general\ în America ([i dince în ce mai mult [i în Europa), afl\m din cartea c\l\torului francez, este pasi-unea bun\st\rii materiale. Bun\starea este sesizat\ [i de Pascal, dar se pare c\aceasta este pentru el mai curând un mijloc decât un scop în sine, de vreme cetrebuie s\ iubim bunurile materiale pentru c\ ele ne ofer\ posibilitatea s\ îi ajut\mpe cei s\raci. Cât despre concep]ia despre om ca o fiin]\ a c\rei sociabilitateeste modelat\ de nevoi, aceasta este comun\ ambilor autori; astfel, Pascal arat\c\ omul este plin de nevoi, motiv pentru care are afec]iune mai ales pentru ceicare i le pot satisface pe toate, iar Tocqueville prezint\ [i explic\ omul democ-ratic ca pe un neobosit c\ut\tor de satisfac]ii de tot felul. Natura acestor satis-

7/15/2019 Exil


39

fac]ii nu este neap\rat foarte diferit\ de aceea sesizat\ de Pascal; pentru acestadin urm\ satisfac]iile «divertismentului» sunt superficiale nu numai când sunt

comparate cu seriozitatea existen]ei noastre, ci, mai ales, pentru c\ rezult\, dup\cum am v\zut, din tentativa noastr\ de a eluda aceast\ gravitate a existen]ei.Tocqueville surprinde, la rândul s\u, satisfac]iile cotidianului sub specia aparen]ei,vanit\]ii [i superficialit\]ii: diferen]a în scopurile «artelor» (arts) dintre secolelearistocratice [i cele democratice «const\ în aceea c\ în secolele aristocratice setinde c\tre excelen]\, iar în celelalte se produce cât mai repede [i mai ieftin: atun-ci când doar boga]ii aveau ceasuri, acestea erau aproape toate excelente. Acumnu se mai fac decât din cele mediocre, dar toat\ lumea are câte unul. Astfel,democra]ia nu tinde numai s\ dirijeze spiritul omenesc c\tre artele utile, ea îl [i

face pe artizan s\ f\ureasc\ foarte repede multe lucruri imperfecte, [i pe con-sumator s\ se mul]umeasc\ cu acestea». Nevoia de aparen]\ este înc\ [i maievident\ în alt citat: «În confuzia tuturor claselor, fiecare sper\ s\ par\ ceea cenu este [i întreprinde eforturi mari în acest scop (…) Se petrece atunci cu artelefrumoase ceva analog cu ceea ce am v\zut deja atunci când am vorbit despreartele utile. Ele î[i multiplic\ operele diminuând meritul fiec\reia dintre ele. Nemai-putând s\ vizeze m\re]ia, ele cultiv\ elegantul [i dr\gu]ul (joli); se tinde mai pu]inspre realitate decât spre aparen]\».

Dac\ exist\ o diferen]\ semnificativ\ între Pascal [i Tocqueville în acest con-

text al analizei pasiunilor, aceasta ]ine mai curând de identificarea de c\tre Toc-queville a pasiunii dominante a omului democratic ca fiind aceea pentru egali-tate, mai curând decât aceea pentru libertate. {i Pascal sesizeaz\ egalitatea, darnu ca pasiune dominant\ – el ne asigur\ doar c\ [i cei mici ca [i cei mari auacelea[i pasiuni. El sesizeaz\ c\ aceea[i mi[care îi cuprinde, în forme diferite,pe to]i [i îi egalizeaz\. Dar aceasta este o egalitate a condi]iei ontologice, în m\sura în care destinul lor final ca existen]e temporale este acela[i. La Tocqueville îns\avem de-a face cu condi]ia [i pasiunea egalit\]ii în comunitatea politic\. Omulpolitic modern se observ\ mai pu]in pe sine, cât îi observ\ pe ceilal]i. Sentimentul

de inevitabilitate a destinului individual este înlocuit de certitudinea inevitabilit\]iiegalit\]ii ca destin politic al lumii. Egalitatea este faptul care limiteaz\, [i la Toc-queville, manifest\rile vanit\]ii omene[ti, în vreme ce îi furnizeaz\ acesteia unsubstrat: «Aceea[i egalitate care îi permite fiec\rui cet\]ean s\ conceap\ spe-ran]e vaste îi face slabi pe to]i cet\]enii lua]i individual. Ea limiteaz\ din toatep\r]ile for]ele lor, în vreme ce permite dorin]elor lor s\ ia amploare». Minuscu-lul existen]ei omene[ti este îns\ dep\[it [i înglobat în corpul politic: «Într-o repub-lic\ mare, pasiunile politice devin irezistibile nu numai pentru c\ obiectul pe care

7/15/2019 Exil


40

ele îl urm\resc este imens, ci [i pentru c\ milioane de oameni le resimt în aceea[imanier\ [i în acela[i moment».

Con]inutul pasiunii este îns\ altul la omul democratic decât la omul evocatde Pascal, iar acest lucru reiese foarte clar din capitolul IX (vol. 2) al lucr\rii luiTocqueville, intitulat «Despre cauzele principale care tind s\ men]in\ republicademocratic\ în Statele Unite»: «Republicile americane din timpurile noastre suntprecum companiile de negu]\tori formate pentru a exploata în comun p\mân-turile nelocuite ale Lumii Noi, [i ocupate de un comer] care prosper\. Pasiunilecare îi agit\ cel mai profund pe americani sunt pasiuni comerciale [i nu pasiu-ni politice, sau mai curând ei transport\ în politic\ obi[nuin]ele comer]ului».

Iat\ deci c\ pasiunea cu un con]inut nou dubleaz\, la Tocqueville, prezen]acorpului politic. Iar\[i compara]ia cu Pascal se impune pentru a descoperi natu-ra celor dou\ texte. {i în Cuget\ri politicul apare la rândul s\u ca derivat dinarhitectura pasiunilor. Puterea regilor este bazat\ pe ra]iunea [i nebunia poporu-lui, mai mult îns\ pe nebunie decât pe ra]iune – de aceea rezult\ c\ cel mai mare[i mai important lucru din lume este întemeiat pe sl\biciunea omeneasc\. {i amv\zut deja c\ fuga de neantul sinelui na[te agita]ia pe care se cl\de[te activi-tatea noastr\ lumeasc\ – iat\ acum c\ nelini[tea este capabil\ s\ ajung\ din urm\,s\ surprind\ [i s\ ]in\ sub puterea sa oficiul suveran: chiar [i un rege este neferic-it când se gânde[te la propria finitudine. Pentru Pascal, ca [i pentru Tocqueville,accesul la fericire este problematic. Pentru primul, fericirea oamenilor st\ în stimape care al]ii par s\ le-o poarte – ei cred c\ pentru a o g\si trebuie s\ c\ut\m înafara noastr\. O asemenea concep]ie semnaleaz\ deja c\ ideea clasic\ desprefericire, care semnific\ un echilibru al sufletului, o împ\care a p\r]ilor acestuia,[i care este c\utat\ doar pentru ea îns\[i, aceast\ concep]ie, deci, este l\sat\ lao parte. Mai mult, de[i to]i oamenii vor s\ fie ferici]i, f\r\ excep]ie, se întâmpl\c\ nici unul nu a ajuns la aceast\ stare – ceea ce r\mâne este o agita]ie [i olamenta]ie continu\, care ar trebui s\ ne conving\ c\ omul nu are mijloacele nece-sare în fiin]a proprie pentru a-[i atinge scopul suprem. Omul lui Pascal are decio infirmitate esen]ial\, tradus\ ca regret [i lips\ infinit\, cu putin]\ de suplinitdoar de Dumnezeu. Nu numai c\utarea fericirii, ci [i aceea, mai modest\, a binelui, îi apare ca o sarcin\ aproape peste puterile sale – r\ul e infinit, ne arat\ Pascal,pe când binele este aproape unic. Tocqueville, la rândul s\u, observ\ c\ în politic\binele [i r\ul stau într-o rela]ie ambigu\: «În guvern\rile aristocratice, oameniipublici fac r\ul f\r\ s\ vrea, în democra]ii, ei produc binele f\r\ s\ aib\ aceast\inten]ie». Guvernarea, într-o democra]ie, nu este un bine, ci un r\u necesar.

Agita]ia sufleteasc\ define[te termenii unei rela]ii inconfortabile cu propriulprezent, v\zut ca t\râm prin excelen]\ al finitului. Textul lui Pascal este în aceast\

7/15/2019 Exil


41

privin]\ foarte explicit: «Noi nu ne ]inem niciodat\ de timpul prezent. Noianticip\m viitorul ca venind prea lent, ca [i cum am încerca astfel s\ îi oprim înaintarea; sau ne aducem aminte de trecut pentru a-l opri, fiindc\ este preaprompt (…) nu ne gândim niciodat\ la singurul (timp) care ne apar]ine (…) Acestlucru se întâmpl\ pentru c\, de obicei, prezentul ne r\ne[te. Îl ascundem priviriinoastre pentru c\ ne îndurereaz\ [i, dac\ ne este agreabil, regret\m s\ îl vedemsc\pat. Încerc\m s\ îl sus]inem prin viitor, [i ne gândim s\ dispunem de lucrurilecare nu sunt în puterea noastr\, pentru un timp despre care nu avem nici o cer-titudine c\ îl vom mai apuca. (…) Prezentul nu este niciodat\ scopul nostru: tre-cutul [i prezentul sunt mijloacele noastre; singur viitorul este scopul nostru. Ast-fel, noi nu tr\im niciodat\, ci sper\m s\ tr\im; [i dispunându-ne mereu pentrua fi ferici]i, este inevitabil c\ noi nu vom fi astfel niciodat\».

Prezentul apare ca t\râm al mi[c\torului [i la Tocqueville, dar acum substan]asa este aceea a unei efemerit\]i neumbrite de angoasa finitudinii omene[ti [i, caatare, poate fi asumat de omul democratic ca pe veritabilul registru temporal alvie]ii sale. În America, nimeni nu se preocup\ de ceea ce s-a f\cut înaintea lui,iar legile au acolo cea mai mic\ durat\. Leg\tura între secven]ele timpului estepus\ în cauz\: «Singurele monumente istorice din Statele Unite sunt ziarele. Dac\un num\r lipse[te, lan]ul timpului apare rupt: prezentul [i trecutul nu se maileag\».

Nelini[te este ceea ce descoper\ Tocqueville în adâncul sufletului omuluidemocratic. Aici, el pare c\ revine la analiza lui Pascal: în mijlocul agita]iei sufle-tului cuprins în mi[carea lumii se ascunde o nelini[te profund\, esen]ial\. În capi-tolul XIII din volumul 2 al Democra]iei în America, el descoper\ o nelini[te în mijlocul bun\st\rii. De[i exist\ oameni ferici]i în mijlocul mizeriei primitive,arat\ el, americanii par îngrijora]i în mijlocul abunden]ei. «Principala ra]iune aacestui fapt este c\ primii nu se gândesc deloc la relele pe care le îndur\, în vremece ceilal]i se gândesc f\r\ încetare la bunurile pe care nu le au.» Iat\ din noucum deturnarea gândului de la sine [i întoarcerea sa din nou la sine se desf\[oar\pe axa divertisment/nefericire. Omul democratic se cunoa[te pe sine com-parându-se cu ceilal]i, dar pe orizontul vanit\]ii sale se z\resc bunurile materi-ale: «Nu am întâlnit, în America, nici un cet\]ean, oricât de s\rac, care s\ nuarunce o privire de invidie [i speran]\ asupra pl\cerilor celor boga]i, [i a c\ruiimagina]ie s\ nu în[face dinainte bunurile pe care soarta se înc\p\]âneaz\ s\ ile refuze. Pe de alt\ parte, nu am perceput niciodat\ la boga]ii din Statele Uniteacest superb dispre] pentru bun\starea material\ care se arat\ chiar [i în sânularistocra]iilor celor mai opulente [i mai dec\zute».

7/15/2019 Exil


42

Dar nu prezen]a abunden]ei ori a pasiunii pentru abunden]\ este lucrul celmai semnificativ aici. Tocqueville noteaz\ ca pe un moment inaugural faptul c\omul modern nu mai observ\, în momentul s\u de adev\r, ceva esen]ial:«Locuitorul Statelor Unite se aga]\ de bunurile acestei lumi ca [i cum ar fi sigurc\ nu va muri niciodat\, [i se precipit\ atât de mult pentru a le dobândi pe celecare îi sunt la îndemân\, încât s-ar putea spune c\ se teme în fiecare clip\ c\va înceta s\ tr\iasc\ înainte de a se putea bucura de ele».

Iat\ deci c\ soarta nu î[i mai asum\ chipul exclusiv al finitudinii sinelui. Maimult decât prin uitare a neantului fiin]ei proprii, existen]a omului acum se poate întemeia [i pe certitudinea unei plenitudini care pare c\ ignor\ destinul. Neli-ni[tea profund\ [i-a schimbat natura – certitudinea infinitului [i a întunericuluiinexisten]ei acomodeaz\ acum un nou sentiment, contrar. Acest sentiment con-trar nu se mai traduce îns\ într-o doctrin\ a nemuririi sufletului, de exemplu,care s\ nege, fie [i pe un alt plan, mortalitatea omeneasc\, ci într-o experien]\a unui prezent închis asupra lui însu[i.

«Acest spectacol este totu[i la fel de vechi ca [i lumea, ceea ce este nou estede a vedea un întreg popor care îl ofer\.» Într-adev\r, ceea ce este nou aici, înaceast\ anatomie a nelini[tii, este prezen]a corpului politic în momentul în careobservatorul surprinde aceast\ eclips\ a finitudinii. Tocqueville sesizeaz\ o trans-formare al c\rei rezultat este dispari]ia neantului fiin]ei din orizontul gândiriipolitice a omului modern. Ocultarea finitudinii, devenit\ permanent\, se exprim\ca o incapacitate, sau o lips\ de voin]\, de a articula problema destinului ome-nesc în termeni compatibili cu faptul politic. Pascal notase c\ exist\ o nevoie dea ne cunoa[te destinul; mai mult, aceast\ cunoa[tere ar fi «primul nostru interes[i prima noastr\ datorie (…) de care depinde toat\ conduita noastr\». Se poateca unii s\ aib\ uneori o sensibilitate pentru lucrurile m\runte, în vreme ce pen-tru cele importante s\ aib\ o «stranie insensibilitate», dar acest lucru îi pare luiPascal ceva «monstruos»: «Trebuie s\ se întâmple o stranie r\sturnare în natu-ra omului pentru a se sim]i fericit în aceast\ stare, în care pare imposibil ca m\car[i un singur om s\ se afle». Ceea ce i se p\rea imposibil lui Pascal a devenitposibil pentru omul modern, care în [tiin]a politic\ ce-i este proprie a reu[itaceast\ r\sturnare de a avea simultan o [tiin]\ care se apleac\ asupra mersu-lui s\u în lume [i o ignoran]\ complet\ a problemei cunoa[terii propriului des-tin.

Textul lui Tocqueville m\rturise[te aceast\ transformare profund\ în naturacunoa[terii. Trebuie o [tiin]\ politic\ nou\, spune el, la o lume nou\. Metodafilozofic\ a «americanilor» nu admite îns\ mistere sau interoga]ia asupra pro-fundului fundament al existen]ei: «Pentru c\ v\d c\ ajung s\ rezolve, f\r\ s\ aib\

7/15/2019 Exil


43

nevoie de sprijin, toate micile dificult\]i care le ridic\ via]a lor practic\, ei conchidcu u[urin]\ c\ toat\ lumea este explicabil\ [i c\ nimic nu dep\[e[te hotarele

inteligen]ei (omene[ti)». A[a c\ interoga]iile filozofiei tradi]ionale nu mai auc\utare în America, locul unde oamenii se ocup\ cel mai pu]in de filozofie.Omul politic modern nu î[i asum\ vreun motiv primar [i profund pentru

interoga]ie metafizic\: «Nu numai c\ oamenii care tr\iesc în societ\]ile democ-ratice se dedau mai greu la medita]ie, dar ei mai au, în mod natural, prea pu]in\stim\ pentru ea». Este important s\ not\m c\ Tocqueville recunoa[te aici c\ exist\o diferen]\ de metod\ filozofic\ [i c\ unul din termenii compara]iei nu este pur[i simplu «filozofia» americanilor, ci chiar metoda filozofic\ a secolului XVIII,care nu este numai «francez\», ci mai ales «democratic\». În America, ne spune

el, «majoritatea traseaz\ un cerc formidabil în jurul gândirii». Dac\ cercet\m natu-ra cunoa[terii vehiculate de aceast\ nou\ filozofie, nu putem s\ nu ne întreb\mdin ce orizonturi a trebuit s\ se retrag\ gândirea politic\ modern\ o dat\ cu înte-meierea certitudinilor sale? Pentru a încerca s\ afl\m, s\ deschidem la întâm-plare oricare din lucr\rile de introducere în filozofia politic\ contemporan\3. Prac-tic singurele teme discutate sunt cele referitoare la «drepturi» [i «libert\]i», [iacestea aproape numai în leg\tur\ cu problemele propriet\]ii [i ale distribu]iei.Nimic despre ordine (ori dezordine), progres (ori involu]ie). Nimic depre r\zboi,suveranitate, ra]iune de stat, domina]ie, autoritate ori expansiune. Adesea nici

m\car no]iunile de stat ori de putere politic\ nu mai sunt evocate. Unele dintreaceste teme sunt acum în teritoriul sociologiei ori ale pshihologiei. Altele îns\au disp\rut practic cu des\vâr[ire: acelea legate de «entit\]i metafizicedubioase»4 – Dumnezeu, suflet, destin, via]\. Este doar mult prea previzibil c\rezultatul unei asemenea non-metafizici este o t\cere lipsit\ de inhibi]ii cu privirela chestiunile fericirii, ale regimului optim ori ale gloriei, pentru a cita doar câte-va dintre temele care nu î[i mai au locul decât în c\r]ile de istorie ale filozofiei.

Într-unul dintre multele gesturi fondatoare ale epocii moderne, filozofia s-aseparat de religie, cel pu]in de unele din întreb\rile [i modalit\]ile epistemolog-

ice ale acesteia. Partajul tematic efectuat astfel a scufundat îns\ în uitare sau înincomprehensibil multe dintre întreb\rile care presupun o cuprindere metafiz-ic\. Epoca modern\ s-a obi[nuit îns\ s\ delege de obicei aceste competen]e«religiei», presupunând c\ le mai recunoa[te vreo legitimitate. Filozofia politic\contemporan\ este, într-o m\sur\ semnificativ\, rezultatul acestui partaj. Dar întreb\rile teologiei [i filozofiei politice pre-moderne nu sunt inteligibile din punc-

3 De pild\ Will Kymlicka, Contemporary Political Philosophy (Oxford, 1990).4 Expresia este a lui Kymlicka, op. cit., p. 10.

7/15/2019 Exil


44

tul de vedere al rela]iei de exterioritate, a[a cum este ea predicat\ de pozitivism.A nu vedea acest lucru nu înseamn\ în primul rând a «interpreta» gre[it un capi-tol de «istorie intelectual\», ci, mult mai mult, a condamna posibilitatea unei în]elegeri filozofice a experien]ei politice în genere. Tocqueville, în ce îl prive[te,observ\ unitatea [i continuitatea relative invocate aici: «Puritanismul nu era numaio doctrin\ religioas\; el se confund\ înc\ în mai multe privin]e cu teoriile demo-cratice [i republicane cele mai absolute». Exist\ îns\ o experien]\ obscur\ ceeste pus\ deoparte atunci când, privind înapoi în istorie, Tocqueville încearc\s\ surprind\ manifest\rile unei gândiri despre politic care îi este familiar\. Sper-an]a în providen]a fiin]ei divine, pentru Pascal, înso]e[te nelini[tea ocazionat\de contemplarea finitudinii existen]ei omene[ti, dar Tocqueville nu observ\ acumdecât corpul politic, care mo[tene[te atributele divine: «Poporul domne[te pestelumea politic\ american\ precum Dumnezeu peste univers. El este cauza [i scop-ul tuturor lucrurilor, totul se na[te din el [i totul se întoarce la el». Pentru Pas-cal, îns\, Dumnezeu este singurul care poate suplini o lips\ infinit\, esen]ial\ înom, pentru c\ rezult\ din opozi]ia dintre neantul finitudinii individuale [i pleni-tudinea infinitului întregului.

La originile sale, filozofia modern\ a v\zut c\ experien]a noastr\ politic\ areo natur\ paradoxal\ [i a încercat s\ aduc\ împreun\ finitudinea existen]ei noas-tre [i nevoia permanent\ de societate politic\, izvorâte ambele din natura noas-tr\. Pascal aduce împreun\ divertismentul [i nelini[tea mor]ii. Nici dou\ secolemai târziu, Tocqueville reg\se[te acest caracter paradoxal atunci când descop-er\ nelini[tea în mijlocul bun\st\rii, [i el nu este singurul în secolul XIX care s\fie sensibil la prezen]a paradoxalului. Dar în aceast\ experien]\ limita omului nuse mai dezv\luie ca neant, ci ca absen]\ imanent\. Omul se deschide spre neantprin experien]a finitudinii sale esen]iale – dar cum poate el surprinde un fapt deo singularitate atât de absolut\, încât implic\ anihilarea celui care îl observ\, alt-fel decât ca pe un nu-[tiu-ce, un nu-[tiu-ce care îns\ introduce o diferen]\enorm\? Cum s\ sesiz\m acest lucru prin gândirea noastr\ despre situa]ia cene este proprie, atunci când oamenii democratici – scrie Tocqueville – «îndr\gescideile generale pentru c\ ele îi scutesc de a mai studia cazurile particulare; elecon]in, pentru a m\ exprima a[a, multe lucruri într-un volum mic [i dau în pu]intimp un produs mare».

«Este indubitabil c\, dac\ sufletul este muritor sau nu, acest lucru trebuies\ determine o diferen]\ absolut\ în moral\», scrie Pascal. Filozofia politic\ mod-ern\ nu se situeaz\ îns\ în orizontul acestei dileme – ea a ales s\ ignorechestiunea destinului. Astfel, ea s-a desprins de ceea ce era odat\ o parte esen]ial\a medita]iei morale, [i nici ast\zi ea nu a reu[it s\ arunce o punte peste adân-

7/15/2019 Exil


45

cul care s-a format între lumea politic\ [i acea moral\. Sau dac\ a f\cut-o, atun-ci a reu[it acest lucru [i cu pre]ul reducerii moralei la o etic\ a atitudinilor noas-tre fa]\ de semenii no[tri concre]i, o etic\ ce î[i asum\ adesea forma necesar\[i expeditiv\ a relativismului istoricist. Ipotezele sale nu mai sunt acelea ale expe-rien]ei tr\ite, ci acelea ale existen]ei experimentale. R\mâne un fapt c\ sfera exact\a cunoa[terii politice moderne nu î[i propune s\ intersecteze universul valorilormorale. {tiin]a noastr\ politic\ este pe cale de a spune totul despre lumea omu-lui, îns\ despre sufletul s\u ea nu mai poate spune nimic.

7/15/2019 Exil


46

7/15/2019 Exil


47

7/15/2019 Exil


48

ALEXANDRU DU}U

Excluderea [i exterminarea

Una dintre caracteristicile regimurilor totalitare care au ap\rut în secolul XXa fost impunerea unei scheme simpliste ra]ionale societ\]ilor europene: atât nazis-mul, cât [i bol[evismul au cerut realit\]ii s\ se conformeze programului elabo-rat de un partid de ilumina]i. În asemenea condi]ii, oamenii au fost sili]i s\ seadapteze la un proiect de via]\ care nu d\dea r\spunsuri problemelor ridicatede via]a în societ\]i industrializate, cu o v\dit\ tendin]\ spre artificialitate, spreprivatizarea credin]elor [i a imaginarului. În loc s\ r\spund\ acestor problemenoi, ideologiile totalitare au fabricat un corpus de norme care [i-a propus s\

rezolve toate problemele reducându-le la un set de necesit\]i de baz\. În fa]aforurilor care cereau respectarea drepturilor omului, conform declara]iei careinspir\ lumea care a demarat dup\ Revolu]ia Francez\, dictatorii au r\spuns c\dreptul de baz\ este cel care asigur\ fiec\ruia un loc de munc\, celelalte drep-turi – libertatea cuvântului, a întrunirii, a unei judec\]i legale – fiind secundare.Aceast\ r\sturnare a principiilor elaborate de gândirea european\ din secolul XVII înainte nu a fost o spectaculoas\ formulare de noi idei, ci a încercat s\ contin-ue procesul moderniz\rii pe o cale exclusiv material\, eliminând principiile [inormele care se refereau la unicitatea persoanei [i la dinamica vie]ii în comun.

Comunismul, în special, a propus colectivit\]ii un efort considerabil pentru a real-iza o societate imobil\, o societate de beatitudine neschimbat\, în care fiecares\ primeasc\ cele de trebuin]\ dup\ nevoi. În sfâr[it, cei trei c\l\tori (carereprezint\ cele trei ordine din societ\]ile tradi]ionale indo-europene – agricul-torul, soldatul, c\rturarul) din tabloul lui Breughel Schlaraffenland aveau s\doarm\ în pace. Numai c\ transpunerea în practic\ a schemei a adus cu sine ointoleran]\ radical\.

Aceast\ intoleran]\ nu a izvorât numai din reduc]ionismul ideologic: ea a fostinspirat\ de violen]a care a primit statut «legal» în epoca revolu]iilor. Cei care

7/15/2019 Exil


49

au urm\rit cu aten]ie evolu]ia conceptului de «revolu]ie» au observat c\ acesta[i-a schimbat con]inutul în a doua jum\tate a secolului XVIII. În timp ce înain-ta[ii folosiser\ cuvântul pentru a desemna o schimbare de mari propor]ii (darcare, de obicei, avea loc în cadrul unei mi[c\ri ciclice, deci f\r\ transform\ri rad-icale – a[a cum apare cuvântul la Copernic, unde desemneaz\ o ampl\ mi[careciclic\ sau la Del Chiaro care prezint\ «revolu]iile» care au avut loc în }araRomâneasc\ sub ochii lui, când un ilustru principe, Constantin Brâncoveanu, afost depus [i executat în mod barbar), în a doua jum\tate a secolului XVIII «rev-olu]ie» înseamn\ apari]ia unei situa]ii cu totul noi [i, mai mult, pe cale violent\.Transformarea conceptului ne spune c\ în preajma Revolu]iei Franceze a ap\rut în capul ideologilor ideea c\ societatea poate fi modificat\, în vederea unei ame-lior\ri, pe cale violent\.

Înainte de Revolu]ia Francez\, oamenii s-au r\sculat pentru a readuce lucrurile în starea lor ini]ial\, starea de armonie [i ordine. Dup\ Revolu]ie a ap\rut ideeac\ malforma]iile sociale [i politice nu se mai rezolv\ pe calea tratamentului, ciprin extirpare. Violen]a nu ar fi c\p\tat statut legal, dac\ nu ar fi intervenitschimb\ri importante în viziunea despre lume a oamenilor. Investigarea lumiimateriale [i urm\rile Reformei, care au eliminat tainele din via]a oamenilor, aucondus gândirea modern\ spre concluzia c\ o schem\ clar\ [i bine ordonat\ra]ional poate asigura fericirea celor mul]i. Desprinzându-se de ideea tradi]ional\care pornea de la rolul activ al Providen]ei, ideologii moderni au pretins c\ lumea

nu mai cunoa[te interven]ia Divinit\]ii, care s-a refugiat în sferele înalte, dup\ce a fost creat\ lumea. Era necesar ca omul s\ cunoasc\ ordinea divin\ din lume,pentru a ajunge la construc]ia politic\ cea mai bun\, pentru c\ e cea mai con-form\ ordinii din univers. Aceast\ iluzie a f\cut carier\ [i transform\rile au aduscu sine ideea de progres, care a încet\]enit convingerea c\ schimb\rile nu sefac oricum, ci conform unei linii ascendente ce va aduce omenirea la stadiul beat-itudinii depline. În timp ce înainta[ii fuseser\ convin[i c\ omenirea se pr\bu[ise, în urma unei catastrofe, din starea paradisiac\, ideologii au sus]inut c\ la începu-turi omenirea a fost primitiv\ [i c\ trecerea timpului aduce automat cu sine unspor de inteligen]\. Ideea de progres s-a instalat în min]ile oamenilor [i datorit\faptului c\ aducea cu sine consolarea necesar\ pentru insuccesele umanit\]ii por-nite spre Schlaraffenland .

Comunismul a dus la perfec]iune multe idei elaborate de ideologi în secolulXVIII: avertismentul conservatorilor, care au atras aten]ia asupra conceptelorexplozive din gândirea ideologilor, a r\mas f\r\ prea mare ecou. Sub regimulcomunist, conservatorismul a fost taxat drept expresia deplin\ a reac]ionaris-mului [i a fost înl\turat din discu]ie: cel care invoca un argument consevatorsau «tradi]ia» devenea pe loc «legionar». Or, conservatorii luaser\ atitudine

7/15/2019 Exil


50

împotriva sistemului care pretindea c\ aduce fericirea general\ întemeindu-sepe o serie de premise false: pentru c\, în bun\ logic\, nu po]i sus]ine c\ omenireaeste angajat\ pe un drum ascendent bazându-te numai pe progresul tehnic [ieliminând sau trecând, sub cinstit\ t\cere, toate noile probleme pe care le ridic\ însu[i acest progres tehnic. Pân\ azi, societ\]ile ie[ite din «lag\rul socialist»cunosc dificult\]i enorme în restabilirea echilibrului ecologic: cine a trecut cutrenul prin Cop[a Mic\ are o imagine a încrederii nestr\mutate în progres.

Se mai adaug\ faptul, pe care îl observ\m clar ast\zi, c\ ideologii au respinspreocup\rile metafizice, scufundându-se în imediat [i în prezent. Fenomenul nuar fi îngrijor\tor, dac\ nu ar provoca imposibilitatea de a rezolva problemelecurente. Tragediile recente pun în lumin\ incapacitatea gândirii contemporanede a solu]iona problemele pe care [i-a luat obliga]ia s\ le dezlege, cum suntfoametea endemic\ sau conflictele care au amenin]at Europa cu o nou\ cata-strof\. Dar comunitatea interna]ional\ prefer\ s\ trimit\ conserve acolo unde artrebui instalate puncte de supraveghere militar\.

Consecin]ele nefaste ale progresului conceptelor materialiste nu ar fi fost posi-bile dac\ nu ar fi avut loc, în societ\]ile europene, mai ales occidentale, o schim-bare dramatic\ a raporturilor dintre via]a privat\ [i via]a public\. În momentul în care Reforma a eliminat tainele din via]a comunit\]ii, ea a îndemnat aderen]iis\ se raporteze mai pu]in la Divinitate [i mai mult la colectivitate. Accentul a început s\ cad\ pe moral\ [i perfec]iunea a fost c\utat\ pe acest plan. Eliminareatainelor a deta[at omul interior de Divinitate [i l-a orientat spre social: omul a început s\ se defineasc\ prin raportare la ceilal]i [i nu la Dumnezeu, care, spuneauei, l\sase lumea s\-[i vad\ singur\ de drum. În Instruc]iunile lui Calvin apareun nou raport între omul interior [i cel exterior, prin legarea ambilor de reali-tatea social\: de vreme ce judec\]ile lui Dumnezeu r\mân str\ine omului, dato-ria lui este s\ se angajeze în eficacitatea social\ care înseamn\, bineîn]eles, aju-torarea aproapelui, dar nu mai înseamn\ aspira]ia spre îndumnezeire. Lumeara]ional\ încurajat\ de aceast\ evolu]ie din domeniul confesional a denun]at dreptsuspect\ orice încercare de a tr\i intens leg\tura cu Divinitatea. Biserica refor-mat\ a restrâns sfera libert\]ii umane în momentul în care a interzis oamenilors\ se consacre integral lui Dumnezeu: secularizarea masiv\ a m\n\stirilor înAnglia lui Henric al VIII-lea [i în Germania protestant\ a distrus nu numai put-ernice centre de via]\ spiritual\, dar a lovit [i în persoana uman\, de vreme cei-a interzis o op]iune. Se poate afirma c\ socializarea [i politizarea modern\ auadus cu sine o restrângere puternic\ a sferei private, care a fost f\cut\ depen-dent\ de sfera public\. Omul a fost antrenat în social [i a pierdut capacitatea dea se perfec]iona prin spiritualizare.

7/15/2019 Exil


51

Reduc]ionismul ra]ionalist, conceptul de progres continuu ce duce la beat-itudine, atragerea sferelor privat\ [i public\ în social [i politic au justificat apari]iadoctrinelor totalitare care au promis oamenilor împlinirea unor deziderate per-manente, precum asigurarea ordinii, a pâinii cotidiene, a unei vie]i ritmate demunc\ [i realiz\ri concrete. Atât în Germania nazist\, cât [i în Uniunea Soviet-ic\, programul nazist [i cel comunist au întrunit frecvent adeziunea maselor.Deoarece aceste regimuri nu ar fi devenit posibile dac\ în istoria omenirii nu arfi ap\rut masele pe scena politic\. În momentul în care de]in\torul puterii nu înf\]i[eaz\ voin]a divin\, nu este pilotat de o sum\ clar\ de principii acceptatede comunitate, nu mai exist\ alt\ solu]ie decât consensul care se face prin expri-marea dorin]elor tuturor. Secularizarea societ\]ilor europene a favorizat ascen-siunea maselor pe scena politic\.

Sub presiunea cantit\]ii [i a ideii c\ schimbarea aduce cu sine progresul, soci-et\]ile europene au acceptat mesaje care erau v\dit întemeiate pe o schem\redus\ de idei. Reduc]ionismul s-a înso]it firesc cu intoleran]a. To]i cei care nus-au încadrat în formele de via]\ colectiv\ au fost supu[i supravegherii poli]ieisecrete [i [antajului. În faza actual\, suntem cu to]ii preocupa]i de cei care aumânuit b\]ul [i care au colaborat cu organele represive; dar responsabilii teroriicomuniste nu ar trebui l\sa]i în umbr\, deoarece ei sunt aceia care, în calitatede participan]i la cercul puterii, au aprobat m\suri coercitive împotriva celor carenu erau membri de partid [i, mai mult, î[i permiteau s\ critice m\suri luate de

organele locale. Reduc]ionismul [i teroarea împotriva celor care nu se încadrau în schema impus\ au adus în circuit ideea c\ noua lume este construit\ pentru«ai no[tri», nu pentru toat\ lumea. Periodic, conducerea partidului comunistromân lua m\suri de eliminare a unor elemente «du[m\noase», a celor care nuse încadrau în schem\. Cei care nu intrau în vizorul direct al represiunii erau ]inu]isub supraveghere [i, la cea mai mic\ abatere, discredita]i. To]i opozan]ii regimu-lui comunist au fost taxa]i drept «delapidatori», «tr\d\tori de ]ar\», «homosex-uali» sau «legionari»: o categorie foarte periculoas\ era aceea a «misticilor», acelor care se duceau la Biseric\. Atitudinea intransigent\ fa]\ de ace[tia ne indic\faptul c\ doctrinele totalitare au dus pân\ la cap\t procesul de simplificare a naturiiumane: omul «ata[at regimului» trebuia s\ cread\ în progresul care trebuia s\vin\ [i s\ nu aib\ secrete fa]\ de colectiv. Ca s\ nu ascund\ nimic colectivului,cet\]eanul trebuia s\ fac\ ceea ce i se cerea [i s\ reduc\ la minim via]a privat\.O via]\ privat\ bogat\ [i bine ap\rat\ denota «tendin]e mic burgheze».

P\trunderea în intimitatea omului, acceptarea vie]ii private a indivizilor au sep-arat clar pe ai «no[tri» de «du[mani». Cu alte cuvinte, cet\]eanul din societateacomunist\ a fost pus în fa]a unei alegeri nete: ori face jocul puterii, ori este înl\turat de la privilegii [i r\mâne, cum spunea dictatorul român, «un simplu

7/15/2019 Exil


52

cet\]ean». Intelectualii au fost supu[i unei presiuni deosebite care i-a silit s\ intre într-un refugiu interior. În timp ce absolven]i ai unor forme de înv\]\mânt inven-tate de regim ([coli de poe]i, de ziari[ti, de responsabili cu fericirea la «{tefanGheorghiu») proclamau lozincile formulate de cercul puterii, intelectualii auten-tici î[i f\ceau meseria, în limitele permise. Între cultura «oficial\» [i cultura «aut-entic\» s-a creat o falie care a trimis în exil interior pe to]i cei care nu strigaulozincile oficiale. Fa]\ de cei care de]inuser\ func]ii în regimul «burghezo-mo[ieresc» [i cei care c\utau alte forme de via]\ cultural\ au fost luate m\suriexcesiv de dure în raport cu culpa. În tot lag\rul socialist au ap\rut lag\re deexterminare care au avut menirea s\ suprime pe opozan]i [i pe cei suspecta]ic\ sunt opozan]i. Cei care au intrat în categoria posibililor opozan]i au fost [anta-ja]i, denigra]i, obliga]i la ac]iuni care p\reau c\ vin în sprijinul regimului. Dia-logul interna]ional a devenit precar [i cei care au dorit s\-l între]in\, cu sacrificii,au fost supu[i la controale [i la presiuni menite s\-i transforme în unelte aleregimului, la nivelul de jos al inteligen]ei.

În momentul în care a [ters grani]a dintre public [i privat, regimul comunista legiferat dreptul de a ancheta intimitatea omului. Aceast\ anchet\ avea loc înorganiza]iile de partid (unde membrii erau datori s\ nu ascund\ nimic colec-tivului), ori în fa]a unei poli]ii secrete care exercita ac]iuni preventive (cerând dela cei suspecta]i rapoarte periodice în care, de fapt, autorul ar\ta cum [i-a petre-cut timpul). Sfera public\ s-a extins pân\ în punctul în care aceast\ parte a exis-ten]ei umane nu a mai avut consisten]\: activitatea public\ s-a redus la executareaindica]iilor «marelui [ef». Un regim special a fost fixat Bisericii care a fost infil-trat\ de agen]i, a fost silit\ la colaborare (în cazul func]iilor ce presupuneau uncontact cu Statul), a fost marginalizat\, urm\rindu-se eliminarea ei din via]asocial\. Biserica ortodox\ nu a venit cu un corpus de norme, în fa]a regimuluicomunist, ceea ce a facilitat ac]iunea de control a Statului asupra institu]iei impli-cate în social. Dar Biserica ortodox\ [i-a p\strat substan]a, deoarece s-a spri-jinit, întotdeauna, pe activitatea duhovnicilor [i a m\n\stirilor. Acestea au fostsuspectate [i puse sub interdic]ie în toate fazele regimului comunist – [i în fazastalinist\, [i în faza comunismului na]ional [i în cea ceau[ist\, de cult al per-sonalit\]ii; dar Biserica [i-a îndeplinit menirea datorit\ acelei «ierarhii pneumat-ice» care a men]inut vie spiritualitatea ortodox\ bazat\ pe taine [i peperfec]ionarea persoanei.

A ap\rut o form\ de excludere violent\ care i-a pândit pe to]i membrii soci-et\]ii comuniste (pentru c\ to]i r\mâneam «datori colectivului» care ne puteaspune oricând c\ merit\ s\ fim pedepsi]i). Toate aceste forme pun în lumin\ fap-tul c\ exilul practicat de societatea c\zut\ în mâinile comuni[tilor a avut sfer\

7/15/2019 Exil


53

variabil\, în func]ie de protestul individual [i de replica regimului, [i c\ a fost întoate cazurile violent.

Înc\ nu am discutat cu seriozitate ce leg\turi au existat între exilul celor pleca]i[i exilul interior, între ac]iunea cultural\, a diasporei române, [i cea din interi-orul onest. Dar este probabil ca separ\rile s\ fie numeroase, deoarece diaspo-ra s-a aflat în fa]a unor noi teme, dup\ cum ne spune romanul despre El Grecoal lui Vintil\ Horia. Apoi, diaspora s-a exprimat în libertate, pe când noi cei din]ar\ nu am putut trece de discursul aluziv («[ti]i voi la cine m\ refer eu!»).

Exilul a cunoscut campania denigratoare a oficialit\]ii comuniste, a activi[tilorlipsi]i de cultur\ [i plini de venin. Faptul c\ în ultima jum\tate de veac România[i-a constituit o diaspor\ numeroas\ denot\ cu prisosin]\ c\ exilul a fost o alegereindividual\, dar [i o m\sur\ impus\ de cei care doreau s\ r\mân\ numai cu «ai

no[tri». Cei care am r\mas în ]ar\ am avut frecvent senza]ia c\ suntem inutili[i c\ mai bine am face s\ plec\m: pentru c\ solu]iile la toate problemele se aflau în mâna ilumina]ilor, iar noi eram doar executan]i. Îmi spunea un vechi mem-bru de partid c\ oameni ca David Prodan s-au retras ei în[i[i din fa]a r\spun-derilor, deoarece au preferat munca în arhive: interlocutorul meu nu ar fi [tiutniciodat\ s\ lucreze în arhive. Alteori, tovar\[ii de la raion ne spuneau: «Nu ameu timp s\ scriu romane sau studii, c\ le-a[ face mai bine». Noul uomo universale crescut de partid îmbina cinismul cu prostia.

De aceea, exilul din secolul nostru a c\p\tat o not\ de profund\ anormali-

tate. Toate societ\]ile tradi]ionale au practicat excluderea de la via]a Bisericii (inter-dic]ia Sfântului Ambrozie opus\ împ\ratului Teodosie care reprimase s\lbaticSalonicul), din comunitatea care nu accepta ca normele ei s\ fie transgresate(exilul antic sau medieval). Exilarea s-a înso]it cu denigrarea: în 1302, când s-apronun]at sentin]a de exilare a lui Dante, el a fost acuzat de delapidarea banilorpublici, iar atunci când i s-a dat permisiunea s\ se întoarc\ în Floren]a i s-a ceruts\ accepte o ceremonie înjositoare a închin\rii, la care poetul a r\spuns cu splen-did\ demnitate «Nu este aceasta calea de întoarcere în patrie», ad\ugând: «{ide ce a[ intra în Floren]a? N-am s\ v\d de oriunde chipul soarelui [i al stelelor?Oare, f\r\ s\ fiu silit mai întâi s\ m\ întorc în ora[ umilit, înjosit chiar în fa]alocuitorilor Floren]ei, nu voi putea oriunde sub cer gândi foarte dulcile adev\ruri?»

Forma recent\ de exil a eliminat dimensiunea pedagogic\ [i a introdus ideeade exterminare: cine nu pleac\ va cânta ca noi sau va fi supus umilin]elor [i închisorii care distruge fizic. Exilul represiv ne-a oferit cel pu]in dou\ teme impor-tante de rezolvat pentru a ne duce via]a în normalitate [i cinste: exilul ne-a înv\]atc\ nu exist\ o singur\ form\ de libertate, cea afirmat\ în fa]a societ\]ii [i a put-erii politice, cât mai ales o libertate interioar\ din care decurge libertatea politic\[i social\. Dar am [tiut noi s\ le armoniz\m [i s\ d\m glas libert\]ii interioare

7/15/2019 Exil


54

atunci când cea exterioar\ a fost redus\ la minim? În al doilea rând, exilul a spuscelor ajun[i pe alte meleaguri c\ nu întorci spatele unei forme de civiliza]ie, ciunui regim, unui gang care a pus mâna pe putere. Dar am [tiut noi s\ ap\r\macele valori, mai înainte de a deveni judec\tori ai celor r\ma[i acas\? Timpul vacontribui la rezolvarea acestor probleme puse sub privirile noastre de barbariacontemporan\, ce a dorit s\ ridice cetatea perfect\, suprimând pe cei care ofer-eau alte sugestii oamenilor-mas\ care, în acest secol, au ajuns s\ pun\ mânape putere.

7/15/2019 Exil


55

7/15/2019 Exil


56

ANDREEA DECIU

Gulliver în postmodernitate

Tradi]ional, C\l\toriile lui Gulliver , romanul lui Jonathan Swift, este cititca o satir\ a societ\]ii engleze de secol XVIII. Eroul, Lemuel Gulliver, c\l\tore[te în ]\ri ciudate, întâlne[te tot soiul de oameni stranii, dar se adapteaz\ relativ u[orla cutume [i practici neobi[nuite, astfel încât în finalul c\l\toriei realizeaz\ c\lumea din care plecase nu este neap\rat cea mai bun\ dintre lumile posibile.C\l\toria înseamn\ pentru Gulliver o ini]iere în intimitatea Celuilalt, o aflare aCeleilalte realit\]i, menite s\ sporeasc\ semnifica]ia propriului s\u univers inte-

rior. Întors din periplul s\u, c\l\torul este cu siguran]\ superior celui plecat cucâtva timp în urm\: str\in\tatea , în sensul cel mai denotativ cu putin]\, i-adeschis ochii asupra a ceea ce nu putea vedea înainte din propriul s\u Sine,asupra r\ului [i a binelui, asupra civiliza]iei europene, dar [i a dec\derii [i impos-turii B\trânului Continent.

Astfel c\l\toresc to]i eroii romanului de secol XVIII, într-un chip cumva tri-umfalist, ca [i Gulliver: incursiunea în lumea Celuilalt are întodeauna un dezn-od\mânt fericit, str\in\tatea e în]eleas\, asimilat\, într-un fel cucerit\ de c\trepersonajul-c\l\tor, coborâtor din cavalerii crucia]i sosi]i s\ civilizeze noile p\mân-

turi. Mul]i dintre ace[ti eroi ai veacului Iluminismului pleac\ în dep\rt\ri dintr-un surplus de energie [i vitalitate, caut\ exoticul pentru a se vindeca de oste-neala [ederii [i de monotonia cunoscutului. Tocmai de aceea întâlnirea cu Str\inul,cu Cel\lalt, nu e niciodat\ altceva decât o variant\ de poveste de dragoste, o form\de îndr\gostire, de aventur\ amoroas\ cu final previzibil: re-descoperirea, prinCel\lalt, a Sinelui.

«Gulliver-ul» de dup\ al doilea r\zboi mondial, îns\, este un altfel de c\l\tor;nu mai este un cuceritor, ci un str\mutat; nu un subtil consumator [i cultivator

7/15/2019 Exil


57

de diferen]\ , ci un naufragiat simbolic, o victim\ a unui accident în istorie, fieacesta deportare, exod, exil.

Într-o recent\ produc]ie american\ de televiziune am v\zut un astfel de nou,dezr\d\cinat Gulliver, interpretat de actorul Ted Dansen: un r\t\citor epuizat, aflatla limita sanit\]ii mentale, din pricina vertijului de necunoscut în care a fost prinscaptiv pentru atâta vreme. Nu Europeanul triumf\tor, care vede, studiaz\ [i în]elege, ci o biat\ victim\, un Sine pulverizat, care [i-a pierdut de fapt consis-ten]a interioar\, nimicit de privirile str\ine, de limbajul incomprehensibil alCeluilalt. Dac\ primul Gulliver, cel original, savura ocazia de a descoperi [i anal-iza str\in\tatea, de pe pozi]ia subiectului dominator, personajul jucat de Dansen[i-a pierdut statutul de subiect, devenind obiectul de contemplare al curiozit\]ii

Celuilalt. Raportul este clar r\sturnat, iar noul Gulliver, nici m\car odat\ întors între ai s\i, nu î[i recap\t\ statutul de subiect: fantasticele sale povestiri nu suntcrezute de nimeni, e suspectat de nebunie, legat, imobilizat pe t\rgi de spital, închis în aziluri, încarcerat, într-un cuvânt, manipulat în chip fizic de c\tre ai lui(deveni]i acum [i ei Ceilal]i), supus for]ei [i voin]ei lor. Noul Gulliver, a[a cumreiese din aceast\ ecranizare, [i-a pierdut Sinele.

Viziunea lui Dansen nu este un episod izolat în istoria recept\rii personajuluiGulliver; ea denot\ o anumit\ modificare de concep]ie filozofic\ asupra întâlniriidintre fiin]e sosite din lumi diferite, o modificare influen]at\, f\r\ îndoial\, de valul

de str\mut\ri ale acestui secol, precum [i de apari]ia unei teorii filozofice a alter-it\]ii, în operele unor Levinas, Finkielkraut, sau Todorov. C\l\toria, excursul scurt,limitat [i organizat cumva de pe pozi]ii de putere, în lumea Celuilalt, a r\mas îns\,par]ial, [i ast\zi, o metafor\ a domin\rii de c\tre Sine. Turistul vede o realitatestr\in\ îmblânzit\, docil\, intrat\ în casetele de sticl\ ale unui muzeu, idealizat\ în ilustrate, narativizat\ în ghiduri de c\l\torie, [i explicitat\ verbal în manuale deconversa]ie special concepute pentru c\l\tori. Exilul, îns\, e sumbru [i imprevizibil:departe de a se supune exilatului, îl absoarbe, îl asalteaz\, îi fur\ cuvintele sau ile ignor\, îi dejoac\ încerc\rile de în]elegere ra]ional\, impunându-i confruntarea

cu spa]ii str\ine, a c\ror logic\ nu e deloc evident\. Vechiul Gulliver este str\mo[ulc\l\torului de ast\zi, în vreme ce noul Gulliver este exilatul.

Distinc]ia pare simpl\ [i convenabil\. Dar este ea oare adev\rat\, sau plauz-ibil\ cel pu]in, pentru un ast\zi foarte aproape de noi spiritual, nu neap\rat înordinea praxisului cotidian imediat? Cu alte cuvinte, cum arat\ nu un Gullivernou, termen vag totu[i, lipsit de o referin]\ unic determinat\, ci un Gulliver post-modern, adic\ acea f\ptur\ imaginar\ pe care am putea-o reconstitui ca loccomun al unor concep]ii teoretice întâlnite în operele unor postmoderni?

7/15/2019 Exil


58

Îl voi lua drept exemplu pe Jean Baudrillard [i c\l\toria sa în America, con-semnat\ la întoarcere într-un volum publicat în 1986. Baudrillard descinde dintr-o onorabil\ tradi]ie de gânditori francezi care au c\l\torit în America – Alexis vonTocqueville, Albert Camus, Jean Paul Sartre, Paul Virilio. Interesant, ceea ce to]iace[ti distin[i intelectuali au în comun este tocmai dezam\girea produs\ de NoulContinent: to]i au sosit în America având a[tept\ri ce le-au fost în[elate. Toc-queville, spre exemplu, venise în America pentru a întreprinde un studiu al sis-temelor penitenciare, dar spera de asemenea s\ descopere s\lb\ticia Noului Con-tinent, în de[ert [i în lumea pieilor ro[ii. Spre dezam\girea sa, Tocqueville nu aaflat decât o s\lb\ticie «domesticit\», de[erturi amenajate [i tranformate în a[ez\riumane, [i rezerva]ii de indieni care tr\iau dup\ acelea[i reguli ca [i albii (în Buf-falo, Tocqueville s-a întâlnit cu un grup de indieni veni]i s\ î[i ridice plata pen-tru terenuri vândute guvernului Statelor Unite).

Dezam\girea lui Tocqueville este, în bun\ m\sur\, tipic\ pentru c\l\torul ple-cat în str\in\tate, for]at s\ î[i ajusteze permanent a[tept\rile sistematic dejucate.Baudrillard îns\ caut\ în America tocmai aceast\ dejucare sistematic\ a unorreprezent\ri abstracte, a unor proiec]ii personale. El î[i provoac\ [i cultiv\dezam\girea, ca surs\ de suprem\ [i pervers\ satisfac]ie. Ceea ce nu i-a pl\cutlui Tocqueville îl fascineaz\ pe Baudrillard: imprevizibilul Americii, haosul ei,inconsecven]a, kitsch-ul, absen]a istoriei, a sofistic\rii intelectuale, cultul mate-rialismului, isteria, tot ce Europei îi lipse[te. Pentru Tocqueville «de[ertul» [is\lb\ticia indienilor americani trebuiau s\ fie indici de «americanitate», de «nor-mal» într-un fel, confirmarea c\ a ajuns într-adev\r într-o alt\ ]ar\. Absen]a lor îi provoac\ derut\, îi contrazice o agend\ implicit\ dup\ care urma s\ sedesf\[oare c\l\toria. Dimpotriv\, Baudrillard caut\ a-normalul, insist\ s\ vad\o Americ\ diferit\, nu doar de Europa ori de Fran]a, ci în primul rând de ceeace [i-ar putea închipui un francez sau european c\ înseamn\ America. Mul]i din-tre cititorii americani ai c\r]ii au fost revolta]i de felul cum le-a v\zut Baudrillardcontinentul, [i aproape orice american poate s\ demonstreze c\ filozoful franceznu a priceput nimic din aceast\ ]ar\. Dar Baudrillard asta a [i urm\rit: s\ nu în]eleag\ nimic, s\ perceap\ stranietatea Americii la modul absolut, ducând-odeci la limita de jos a comprehensibilului. Întâlnirea dintre Sine [i Str\in devine în felul acesta un spa]iu al libert\]ii absolute: nimeni nu domin\, pentru c\ nimeninu poate fi [i nu se poate face în]eles.

Aceast\ atitudine a lui Baudrillard fa]\ de America vine, se pare, dintr-un con-text teoretic mai larg. Dup\ Gary Genosko (Baudrillard and Signs , 1994),America lui Baudrillard este un exerci]iu în metoda teoretizat\ de fapt de un altfrancez, Victor Segalen (în Essai sur l’exotisme. Une esthetique du

7/15/2019 Exil


59

divers, 1978), [i anume în teoria exotismului , în]eleas\ ca mod radical deexcludere, de separare, de construire a lumii în dihotomii fundamentale, precumSine/Cel\lalt, b\rbat/femeie, real/imaginar, natur\/cultur\. Experien]a exotic\ este aceea a unei alterit\]i ireductibile [i inaccesibile. Îns\[i etimologia termenuluine duce la particula exo , pe care Segalen o define[te ca fiind tot ce exist\ înafara faptelor noastre de con[tiin]\ cotidian\, tot ceea ce nu reprezint\ tonali-tatea noastr\ mental\ obi[nuit\. Exo]ii sunt diferi]i de pseudoexo]i , primii fiindsofistica]i c\l\tori fascina]i de p\mânturi îndep\rtate, degust\tori ai aromelor unorlumi ciudate, în vreme ce aceia din a doua categorie sunt consumatori ai unei«alte realit\]i» pre-fabricate, artificiale, ni[te cititori de literatur\ colonialist\ naiv\[i de prost gust. Baudrillard este, evident, un exot, care savureaz\ deliciile difer-en]ei Celuilalt pân\ la a-i anula acestuia orice semnifica]ie: America reprezint\pentru el ilustrarea perfect\ a unui exotism radical, a întrup\rii Celuilalt într-oipostaz\ care nu permite nici supunere (ca la Levinas), dar nici teama domin\riiviolente (ca la Todorov ori Finkielkraut), ci pur [i simplu golirea de con]inut. SpuneBaudrillard într-o alt\ carte a sa: «Adev\rata cunoa[tere este aceea a ce nu vom în]elege niciodat\ din Cel\lalt, a ceea ce exist\ în cel\lalt spre a garanta difer-en]a lui fa]\ de noi în[ine, astfel încât Cel\lalt s\ nu poat\ fi desp\r]it de sine,nici alienat de privirea noastr\, nici stabilizat prin identitate ori diferen]\» (La Transparence du Mal. Essai sur les phénomènes extrèmes,1990).

Scopul c\l\torului Baudrillard este s\ absolutizeze diferen]a Celuilalt, nu s\o în]eleag\ [i astfel s\ o asimileze, prin contraste [i analogii cu Sine. Exotismuleste cel care îl elibereaz\ de povara în]elegerii, de efortul de familiarizare cu ocultur\ str\in\, de imperativul de a deveni fluent în limbajul comportamental [iaxiologic al unei alte ]\ri. Roland Barthes avusese o experien]\ asem\n\toare,tr\it\ intens [i voluptuos, în Japonia, unde necunoa[terea limbii i-a permis s\savureze tocmai opacitatea, incomprehensibilul Celuilalt. Pentru Barthes,japoneza, limb\ pe care nu o putea în]elege, era supra-înc\rcat\ de sensuri toc-mai datorit\ absen]ei unor constrângeri referen]iale, datorit\ golirii ei de sem-nifica]ie. Numai c\ aceast\ absen]\ a sensului devine ame]itor de bogat\, pen-tru c\ nu îi r\mâne Sinelui decât s\ suplineasc\ el golul. {i atunci, mai suntBarthes [i Baudrillard ni[te democra]i ai întâlnirii dintre Sine [i Alteritate, saudimpotriv\, ni[te autoritari[ti care ignor\ Alteritatea pentru a se îmb\ta de Sine?

Baudrillard dispre]uie[te posibila fuziune cu Cel\lalt, ca fiind un «exotism triv-ial dezgust\tor» (1990), care nu poate duce decât la un dezastru absolut, atâtla pierderea Sinelui, cât [i la cea a Alterit\]ii. Dac\ scopul vechiului Gulliver eras\-l în]eleag\ pe str\in, scopul lui Baudrillard este o programatic\ non-în]elegere,o respingere definit\ drept condi]ie elementar\ de acceptare a Alterit\]ii.

7/15/2019 Exil


60

În]elegerea este, pentru Baudrillard, simplu sentimentalism, o func]iune inutil\a unei neavenite încerc\ri de asimilare. În consecin]\, atâta vreme cât exotul este obsedat s\ cultive o non-în]elegere a Celuilalt, s\ îi p\streze nealterat\ Alter-itatea, nu se mai pune nici chestiunea «adev\ratei» naturi a «Celeilalte realit\]i»,a str\in\t\]ii. Fiecare capitol din America este o încercare sistematic\ de a golide semnifica]ie acest spa]iu str\in: «Pretutindeni, fa]adele de sticl\ mat\ alecl\dirilor seam\n\ cu ni[te chipuri omene[ti: chipuri înghe]ate. Totul arat\ deca [i cum nu ar exista un interior al cl\dirilor, de ca [i cum nimeni nu s-ar afla înd\r\tul acestor chipuri. De ca [i cum nici nu exist\ nimeni». Ochii americanilorpe care îi vede Baudrillard sunt ascun[i dup\ ochelari fumurii, cl\dirile î[i fer-esc locuitorii de privirile celor din afar\ prin ferestre de oglind\, în care î]idescoperi propria imagine, dar nu o po]i vedea pe a Celuilalt. T\râmul acestaeste, pentru Baudrillard, o monad\ închis\ în propriile ei legi [i în propria ei imu-nitate, un paradis al simulacrului , care nu poate fi asimilat pentru c\ se refuz\oric\rei comprehensiuni ori structur\ri logice.

Simulacrul, ca semn denotând un anumit tip de referen]ialitate, este un con-cept teoretizat de filozoful francez în L’échange simbolique , din perspectivaa trei straturi istorice distincte, care marcheaz\ evolu]ia simulacrului: de laRena[tere pân\ la revolu]ia industrial\, era industrial\ propriu-zis\ [i era post-industrial\. În primul strat semnele exist\ ca forme de falsificare, simboluricorupte de mimetizare artificial\ a realit\]ii, în al doilea strat ele sunt semne icon-ice, iar în ultimul strat, cel al simul\rii, semne saussureane, care exist\ într-unimperiu al codurilor. Influen]at de teoria fractalilor a lui Mandelbrot, Baudrillardad\ug\ un alt patrulea stadiu, postmodernitatea, în care semnul devine simu-lacrul absolut, chestiunea referin]ei nemaipunându-se m\car. În vreme ce isto-ria Europei presupune o trecere evolutiv\ prin toate primele trei stadii, Ameri-ca, sus]ine Baudrillard, face un salt de la primul nivel direct la cel ultim; cu altecuvinte, de la stadiul de societate primitiv\, America trece direct la cel de par-adis al simulacrului. Consecin]a acestei treceri bru[te, nemediate de un strat inter-mediar, este c\ America nu are identitate, neavând cum s\ se cunoasc\, reflex-iv, pe Sine (aceast\ reflexivitate i-ar fi permis-o existen]a unei etape a semnu-lui iconic [i a celui saussurean). Analiza de Sine [i reflec]ia, îns\, nu sunt decâtsurse de etern\ nefericire, astfel încât tocmai absen]a lor face din America unDisneyland al ve[nicei copil\rii, al unei insouciance puerile, dar tonice [i mereurevigorante!

Inexisten]a unei identit\]i americane con[tiente de sine e confirmat\, credeBaudrillard, de confuzia sexual\ care domin\ America: «Nimeni nu [tie cum st\.De asta se face atât de mult\ dragoste sau atât de mul]i copii: pentru c\ astfel

7/15/2019 Exil


61

se poate dovedi c\ trebuie s\ fie doi, deci c\ mai exist\, înc\, o diferen]\. Darnu pentru mult timp. A[a-numita muscle woman, care doar încordându-[imu[chii vaginali reu[e[te s\ reproduc\ exact penetra]ia masculin\, este un bunexemplu de autoreferen]ialitate [i de economie a diferen]ei».

America v\zut\ de Baudrillard este [i o lume a singur\t\]ii, în care lipsa depenetrabilitate a Celuilalt îl izoleaz\, îl închide în autoreferen]ialitatea lui. Îns\ nueste [i o lume a tristei singur\t\]i ; aici Sinele nu tânje[te dup\ Cel\lalt, pur [isimplu pentru c\ [tie c\ nu l-ar putea întâlni cu adev\rat niciodat\. Acest par-adis al simulacrelor este, de fapt, o gigantic\ hologram\, o lume fictiv\ în carepercep]ia obiectelor e filtrat\ de razele de lumin\ ale reflectoarelor, ale imenselorneoane cu reclame publicitare, ori ale artificiilor ce explodeaz\ de s\rb\tori. Sinelenu distinge, în acest infern de lumini (simbolizat de Las Vegas, spa]iul miraju-lui absolut, t\râm imaginar [i ve[nic scufundat în noapte, incapabil s\ se«trezeasc\» la realitate), decât un Cel\lalt morganic, ca f\ptur\ fabuloas\, ve[nicdorit\, dar mereu inaccesibili\. Miracolul acestei fantezii care e America este unuleliberator: Sinele european b\trân [i epuizat de sensurile grave ale unei istorii îndelungate vine aici pentru a se odihni, pentru a se relaxa în lipsa de semnifi-ca]ie a Celuilalt. Americanul este, pentru Baudrillard, un bon sauvage care îl întâmpin\ cu bucurie pe european, neb\nuind m\car c\ i-ar putea face vreunr\u, dar fiind totodat\ con[tient, spre deosebire de adev\ratul s\lbatic, de invul-nerabilitatea sa.

Dar este acest european un c\l\tor, sau un exilat? Este el Gulliver-ul origi-nar, cel care se întoarce triumf\tor din str\in\tate, sau un Gulliver modern,cople[it [i istovit de relativizarea universului s\u de percep]ie prin întâlnirea cudiferen]a, cu Cel\lalt? R\spunsul e simplu [i tran[ant: pentru Baudrillard (ca [ipentru Roland Barthes, de altfel) dihotomia aceasta nu mai exist\; indiferent dac\se întoarce sau nu, deci dac\ e un c\l\tor ori un exilat r\mas definitiv între Ceilal]i,r\t\citorul (s\ îi spunem a[a, în lipsa unui termen consacrat) lui Baudrillardr\mâne st\pân pe Sinele s\u [i respect\ în acela[i timp autonomia Celuilalt. Pen-tru el nu exist\ un «acas\», a[a cum de fapt nu exist\ o «str\in\tate», decât înm\sura în care diferen]a ei este una benefic\, curativ\, dar f\r\ efecte profundeasupra Sinelui.

Gary Genosko descrie un obicei fran]uzesc interesant: se pare c\ la Paris, înRue Quincampoix, la numerele 6 [i 8, exist\ o agen]ie de voiaj mai pu]in obi[nuit\,care se ocup\ exclusiv de c\l\torii în de[ert. Turistului nu îi r\mâne decât s\aleag\ dac\ vrea s\ c\l\toreasc\ cu o caravan\ prin de[erturile africane, ori cuun Jeep prin de[erturile din sud-vestul Statelor Unite, ori pe spinarea unei c\mileprin de[erturile din Andes, sau, la urma urmelor, chiar cu o sanie tras\ de câini

7/15/2019 Exil


62

prin de[ertul înghe]at al Groenlandei. Agen]ia pune la dispozi]ia celor interesa]imostre de pietre, de nisip chiar, fotografii, diapozitive, a[a încât c\l\torul s\ [tiece îl a[teapt\. Fascina]ia francezilor pentru de[ert este, fire[te, strâns legat\ deistoria Fran]ei ca ]ar\ colonial\. Genosko sus]ine chiar c\ imaginarul francez estepopulat de configura]ii complexe precum Magrebul, ori Algeria, ori Arabia,care au devenit treptat simboluri ale unui Cel\lalt pierdut sau reprimat. De[ertuleste, dup\ Genosko, o sintez\ de spa]iu burkean [i în acela[i timp kantian, pen-tru c\ el treze[te, uneori, în mintea c\l\torului imaginea sublimului naturii, dar îi aminte[te totodat\, prin lipsa sa de con]inut, prin golul pe care îl reprezint\,c\ adev\ratul sublim nu exist\ decât în Sine, în fiin]a uman\. Pentru Baudrillard,America este un echivalent al de[ertului: sublim\ [i totodat\ golit\ de substan]\[i semnifica]ie, ea îi confirm\ Sinelui stabilitatea [i autenticitatea, inatacabile prin întâlnirea cu Cel\lalt.

Fire[te, experien]a american\ a lui Baudrillard este una negeneralizabil\ lanivelul unei vie]i obi[nuite (în m\sura în care putem vorbi de a[a ceva). Exilulexist\ înc\, [i este dureros pentru cei care îl suport\. Exist\ dezr\d\cinare,dez]\rare, str\mutare, deportare, toate formele brutale de smulgere a Sineluidintr-un spa]iu al s\u, benefic [i absolut necesar. Îns\ nu e mai pu]in adev\ratc\ Gulliver-ul postmodern, simbolizat de r\t\citorul Baudrillard, nu mai are unspa]iu exterior al s\u, ci e mai curând asemenea c\l\torului în de[ert, care î[idemonstreaz\ sie[i, prin fiecare întâlnire cu Str\inul, cu Cel\lalt, c\ spa]iul s\u

vital este unul interior, intangibil [i invulnerabil. Pentru acest Gulliver postmodernnu exist\ un «acas\» evident, localizabil [i astfel atacabil, ci doar un s\la[ secret,ascuns privirilor Celuilalt. Singur\tatea disperat\ a exilatului modern, de dup\marile [i micile r\zboaie ale acestui secol, a fost înlocuit\ acum de o singur\tatesenin\, ca form\ de auto-protejare. De[i nu putem [ti dac\ nu cumva aceast\singur\tate nu e mai tragic\ într-un fel decât cea recunoscut\ [i detestat\, eapare a fi totu[i solu]ia de via]\ a fiin]ei postmoderne.

7/15/2019 Exil


EXILULCA SCRIITUR|

63

7/15/2019 Exil


64

7/15/2019 Exil


EMIL CIORAN

Saint-John Perse […] Avoir chanté l’exil, remplacé autant que possible le Je par l’É-

tranger, et s’accorder néanmoins au monde, s’y ancrer, s’en faire le porte-voix, tel est le paradoxe d’un lyrisme continûment triomphal, où chaque mot se penche sur la chose qu’il traduit pour la relever, la hisser à un ordre où elle ne semblait pas promise, au miracle d’un oui jamais vaincu, et l’englober dans un hymne à la diversité, à l’im-

age chatoyante de l’Un. Lyrisme érudit et vierge, concerté et originel,issu d’une science des sèves, d’une ivresse savante des éléments, présocratique et anti-biblique, il assimile au sacré tout ce qui est sus- ceptible de porter un nom, tout ce sur quoi le langage – ce vérita- ble sauveur – peut avoir prise. Justifier les choses, c’est les baptis- er, c’est essayer de les arracher à leur obscurité, à leur anonymat; dans la mesure où il y réussit, il les aimera toutes, jusqu’à ce «gol-gotha d’ordure et de ferraille» qu’est la cité moderne. (Le recours, même ironique, à la terminologie chrétienne, est d’un effet étrange dans une oeuvre foncièrement païenne.)

Ensemble émanation et exégèse d’un démiurge, le Poème – qui,dans la vision de Perse, ressortit autant à la cosmogonie qu’à la lit- térature – s’élabore à la manière d’un univers: il enfante, énumère,compulse les éléments, et les incorpore à sa nature. Poème fermé,subsistant par soi et cependant ouvert («tout un peuple muet se lève dansmes phrases»), rétif et asservi, autonome et dépendant, aussi attaché à l’expression qu’à l’exprimé, au sujet qui se savoure lui-même et au sujet qui enregistre, il est extase et dénombrement, absolu et inven- taire. Parfois, sensibles seulement à ses côtés formels et oubliant qu’il plonge avant dans la réalité, nous sommes tentés de le lire comme s’il s’épuisait dans ses prestiges sonores et qu’il ne correspondît à

rien d’objectif, de perceptible. «C’est beau comme du sanscrit», s’exclame alors notre moi passif et ensorcelé qui se laisse aller à la volupté du langage comme tel. Mais ce langage, encore une fois, adhère à l’objet et en reflète les apparences. L’espace qu’il affectionne est ce Raum der Rühmung cher à Rilke, cet espace de la célébration où le réel, jamais déficitaire, tend vers un surplus d’être, où toute chose participe au suprême, parce que rien ne tombe sous la malédiction de l’interchangeable, source de la négation et du cynisme. […]

Din Exercices d’admiration, Gallimard, 1986

65

7/15/2019 Exil


66

7/15/2019 Exil


67

7/15/2019 Exil


SAINT-JOHN PERSE

Nocturn\

Iat\-le pârguite, aceste fructe ale unui destin suspicios. Odrasle ale visului nostru, hr\nite cu sângele nostru [i bântuind purpura nop]ilor noastre, ele sunt fructele unei îndelungi dorin]e, ele sunt fructele unei îndelungi griji, ele ne-au fost cele mai secrete complice, [i, adesea,în prag de m\rturisire, ne atr\geau spre scopurile lor în afara abisului nop]ilor nostre... Deplin\ încredere focului zilei! Iat\-le pârguite [i sub purpur\, aceste fructe ale unui imperios destin – noi n-o s\ ne g\sim deloc în ele gustul.

Soare al fiin]ei, tr\dare! Unde a fost ofranda, unde a fost ofensa?

Unde a fost gre[eala, [i unde cusurul, [i care este oare eroarea? Vom relua oare tema de la na[terea ei? Vom retr\i oare febra [i chinul? ...Maiestate a trandafirului, noi nu suntem nicidecum adoratorii t\i: sângele nostru trage spre ce-i mai amar, grijile nostre merg spre ce-i mai sever, c\r\rile noastre sunt prea pu]in sigure, iar noaptea noastr\ e adânc\, din care se smulg zeii no[tri. Trandafiri s\lbatici [i m\r\cini negri populeaz\ pentru noi ]\rmurii naufragiului...

Iat\-le aproape de pârg\, aceste fructe de pe un alt ]\rm. «Soare al fiin]ei, acoper\-m\!» – cuvânt de transfug. Iar cei ce l-au v\zut

trecând vor zice: Cine a fost omul acesta, [i care, locuin]a lui? Se duce el singur în focul zilei ca s\-[i arate purpura nop]ilor sale? ...Soare al Fiin]ei, Prin] [i Maestru! Operele noastre sunt risipite, muncile noastre sunt lipsite de onoare, iar grânele noastre f\r\ seceri[: leg\toarea snopilor a[teapt\ în poala serii – Iat\-le vopsite cu sângele nostru,aceste fructe ale unui furtunatic destin.

Cu pasul ei de leg\toare de snopi se duce via]a f\r\ ur\ [i r\scump\rare.

1972

68

7/15/2019 Exil


69

7/15/2019 Exil


70

7/15/2019 Exil


71

SAINT-JOHN PERSE

Exil

Lui Archibald Macleish

I

Por]i deschise spre nisipuri, por]i deschise spre exil,Cheile la oamenii farului, [i astrul tras pe roat\ de viu pe lespedea pragului:Gazda mea, las\-mi casa ta de sticl\ pe nisipuri...Vara de ghips î[i ascute fierul de lance în r\nile noastre,

Aleg un loc incontestabil [i nul ca osuarul anotimpurilor,{i, pe toate plajele acestei lumi, spiritul zeului fumegând î[i p\r\se[te culcu[ulde amiant.

Spasmele fulgerului sunt destinate încânt\rii Prin]ilor din Taurida.

II

Nici unor ]\rmuri dedicat\, nici unor pagini încredin]at\ pornirea pur\ a acestuicântec...

Al]ii pun mâna în templu pe cornul pictat al altarelor:

Gloria mea e pe nisipuri! gloria mea e pe nisipuri!... {i nu-nseamn\ deloc s\r\t\ce[ti, o Pelerinule,Râvnind aria cea mai nud\ pentru a aduna în sirtele exilului un mare poem n\scut

din nimic, un mare poem f\cut din nimic...Sufla]i, o spume peste lume, cânta]i, cochilii peste ape!Am cl\dit pe abis [i pe ce]uri [i pe fumul nisipurilor. Am s\ m\ culc în cisterne

[i în vasele scobite,{i-n toate locurile de[arte [i fade în care zace gustul m\re]iei.

7/15/2019 Exil


72

«... Mai pu]ine sufluri lingu[eau familia Iuliilor; mai pu]ine alian]e sprijineau mar-ile caste sacerdotale.

Unde se duc nisipurile-n cântul lor acolo se duc Prin]ii exilului,Unde pânzele înalte s-au întins acolo se duce epava mai m\t\soas\ ca un vis de

luthier,Unde avur\ loc marile fapte de arme acolo deja albe[te falca unui m\gar,{i marea-mprejur î[i rostogole[te zgomotul de cranii pe plaj\,{i dac\ toate lucrurile din lume îi sunt de[arte, e pentru c\ într-o sear\, la cap\tul

lumii, ne m\rturisir\Mili]iile vântului în nisipurile exilului...»

În]elepciune a spumei, o! molimi ale spiritului în crepita]ia s\rii [i laptele varu-

lui nestins!O cunoa[tere m\ destineaz\ torturilor sufletului... Vântul ne poveste[te pirateri-

ile sale, vântul ne poveste[te erorile sale!Precum Cavalerul, cu coarda în mân\, la intrarea de[ertului,Pândesc în circul cel mai vast lansarea semnului celui mai fast,{i diminea]a pentru noi î[i plimb\ degetele de-auguri pe foaia sfintelor scripturi.Exilul nu-i de ieri! Exilul nu-i deloc de ieri! «O vestigii, o premise»,Zice Str\inul din nisipuri, «oricare lucru al lumii-mi este noutate!...» Iar z\mis-

lirea cântecului nu-i este mai pu]in str\in\.

III

«... Dintotdeauna fu aceast\ clamoare, dintotdeauna fu aceast\ splendoare,{i ca un mare fapt de arme str\b\tând lumea, ca o num\r\toare de popoare în

exod, ca o întemeiere de imperii gra]ie unui tumult pretorian, ha! ca o umflare abuzelor la na[terea marilor C\r]i,

Acest gigantic lucru str\b\tând lumea [i care cre[te brusc ca o be]ie.

Dintotdeauna fu aceast\ clamoare, dintotdeauna fu aceast\ grandoare,

Acest lucru r\t\citor prin lume, aceast\ nalt\ trans\-n lume, [i toate plajele aces-tei lumi, cu-acela[i suflu proferat, cu aceea[i und\ proferând.O singur\ [i lung\ fraz\ f\r\ cezur\ ininteligibil\ din veci...

... Dintotdeauna fu aceast\ clamoare, dintotdeauna fu aceast\ stupoare,{i-acest înalt resac chiar la intrarea, dintotdeauna, în culmea dorin]ei, cu-acela[i

pesc\ru[ pe-arip\, cu-acela[i pesc\ru[ ce ]ip\, legând cu aripile stan]ele exilului, [ipeste toate plajele din lume, cu-acela[i suflu proferat\, aceea[i tânguire ne-ncetat\.

În fug\rirea, pe nisipuri, a sufletului meu numid...»

7/15/2019 Exil


73

Te cunosc monstrule! Iat\-ne fa]\-n fa]\. Vom relua aceast\ lung\ dezbatere dinpunctul unde am l\sat-o.

{i po]i s\-]i împingi argumentele ca ni[te bivoli]e jos în ap\: nu-]i voi l\sa r\gaz[i nici odihn\.

Pe mult prea multe plaje vizitate mi-au fost sp\late urmele în zori, pe mult preamulte culcu[uri p\r\site sufletul meu a fost l\sat drept prad\ cancerului t\cerii.

Ce mai a[tep]i din partea mea, o! suflu-originar? {i tu, ce mai speri tu s\ smul-gi de pe buzele mele vii,

Tu, for]\ care-mi r\t\ce[ti pe prag, o Cer[etoare-a drumurilor noastre, [i-a urmelorRisipei?

Vântul ne poveste[te b\trâne]ea sa, vântul ne poveste[te tinere]ea sa... S\-]ionorezi, m\rite Prin], exilul!{i dintr-odat\ totul îmi este for]\ [i prezen]\, în care tot mai fumeg\ tema nean-

tului.

«... Tot mai înalt\, noapte de noapte, aceast\ clamoare mut\ pe pragul meu, totmai înalt\, noapte de noapte, aceast\ ridicare a secolelor de sub solzi,

{i, pe toate plajele din lume, un iamb mai aprig de nutrit al fiin]ei mele!...Atâta în\l]ime nu va epuiza ]\rmul abrupt al pragului t\u, tu R\pitor al s\biilor

aurorei,Mânuitor de vulturi prin[i în unghiuri, [i Cresc\tor al celor mai acrite fe]e subpana cea de fier!

Orice lucru pe cale a se na[te se îngroze[te la orientul lumii, orice carne n\scând\exult\ la primele incendii ale zilei!

{i iat\ c\ se na[te o rumoare mai vast\ de-a curmezi[ul lumii, ca o r\scoal\ –a sufletului meu...

Tu n-ai s\ taci deloc, clamoare! cât timp n-am s\ m\ lep\d peste nisipuri de oricejur\mânt uman. (Cine mai [tie înc\ locul na[terii sale?)»

IV

Stranie fu noaptea în care sufluri se r\t\cir\ la r\scrucea od\ilor...{i cine oare înaintea zorilor bântuie la marginile lumii cu acest strig\t pentru mine?

Ce fat\ uria[\ repudiat\ s-a dus la [uierul aripei s\ viziteze alte praguri, ce fat\ uria[\neiubit\,

La ora când constela]iile labile care schimb\ vocabule pentru oamenii exiluluideclin\ în nisipuri în c\utarea unui loc pur?

7/15/2019 Exil


74

Pretutindeni-r\t\citor fu numele ei de curtezan\ în fa]a preo]ilor, în grotele verziale Sibylei, iar diminea]a pe pragurile noastre [tiu s\ [tearg\ urmele picioarelor goale,printre sfinte scripturi...

Slujnice, voi servea]i, [i, de[arte, v\ întindea]i pânzele proaspete pentru scaden]aunui cuvânt pur.

Pe tânguirile ploierului se duse aurora plâns\, se duse hyada ploioas\ în c\utareaunui cuvânt pur

{i numele meu fu chemat pe ]\rmuri foarte vechi... Spiritul zeului fumega print-re cenu[ile incestului.

Iar când se duse printre nisipuri uscat\ substan]a palid\ a acestei zile,Frumoase fragmente de istorie în deriv\, pe pale de elice, în cerul plin de erori

[i de r\t\citoare premise, începur\ s\ se schimbe pentru deliciul scholiastului.{i oare cine era acolo pe aripa lui? {i oare cine în noaptea aceasta a r\pit de pe

buza mea împotriva voin]ei mele uzul acestui cântec?R\stoarn\, scribule, pe masa plajelor, cu dosul stilului t\u ceara marcat\ de cuvân-

tul zadarnic.Apele din larg vor sp\la, apele din larg pe mesele noastre, cele mai frumoase

cifre ale anului.{i iat\ ora, o! Cer[etoare, când pe fa]a închis\ a oglinzilor de piatr\ expuse în

pe[teri

Oficiantul cu cipici de fetru [i cu m\nu[i de borangic [terge cu mare trud\ amânecilor aflorimentul semnelor ilicite ale nop]ii.

A[a se mistuie orice carne în ciliciul s\rii, fructul de cenu[\ al vegherilor noas-tre, trandafirul pitic al nisipurilor voastre, [i so]ia nocturn\ dinaintea aurorei alun-gat\...

Ah! toate lucrurile zadarnice în vântur\toarea memoriei ah! toate lucrurilenes\buite în fluierele exilului: nautilul pur al apelor libere, mobilul pur al viselor noas-tre.

{i poemele nop]ii repudiate înaintea zorilor, aripa fosil\ prins\ în cursa marilorvecernii de ambr\ g\lbuie...

Ah! s\ fie arse,! ah! s\ fie arse, pe mormane de nisip, toate aceste r\m\[i]e depene, de unghii, de coame [i de pânze impure,

{i poemele n\scute ieri, ah! poemele n\scute într-o sear\ în furca fulgerului, s\r\mân\ din ele ca din cenu[a cu lapte de femeie, o urm\ infim\...

{i orice lucru înaripat de care voi nu v\ folosi]i, compunându-mi un limbaj purf\r\ nici un rost,

Iat\ c\ m\ încearc\ înc\ gândul unui mare poem care se [terge...

7/15/2019 Exil


75

V

«... Precum cel ce se dezbrac\ la vederea m\rii, precum cel ce s-a ridicat ca s\onoreze prima briz\ a p\mântului ([i iat\ c\ fruntea lui a crescut sub casc\),Cu mâinile mai goale ca la na[terea mea [i cu buza mai liber\, cu urechea la ace[ti

corali în care zace tânguirea unei alte vârste,Iat\-m\ restituit ]\rmului meu natal... Nu exist\ istorie decât a sufletului, nu exist\

u[urin]\ decât a sufletului.Cu achena, cu anofelul, cu miri[tea nisipurilor, cu lucrurile cele mai delicate, cu

lucrurile cele mai de[arte, cu lucrul simplu, cu lucrul simplu pe care-l vezi, lucrulsimplu de a fi aici, în scurgerea zilei...

Pe schelete de p\s\ri pitice se duce copil\ria acestei zile în vestminte de insule,

[i mai u[oar\ decât copil\ria pe aceste oase scobite de pesc\ru[, briza încânt\ apelefecioare în haine de solzi pentru insule...

O nisipuri! o r\[ini! elitra purpurie a destinului într-o mare fixitate a ochiului! [ipe arena f\r\ violen]e, exilul [i cheile sale pure, ziua traversat\ de un os verde ca unpe[te din insule...

Amiaza cânt\, o! triste]e!... [i minunea e anun]at\ de strig\tul acesta: o, min-une! [i nu e de-ajuns s\ râzi printre lacrimi...

Dar oare ce este, ah! ce e ceea ce lipse[te din orice lucru?...»

{tiu. Am v\zut. Nimic nu se potrive[te! – {i iat\ c\ ziua se [i îngroa[\ ca unlapte.Plictiseala î[i caut\ umbra în regatele din Arsacia; iar triste]ea r\t\citoare î[i duce

gustul de alior prin lume, spa]iul în care tr\iesc animalele de prad\ se destram\ stra-niu f\r\ mo[tenitori...

Bucure-se în]eleptul pândind na[terea schismelor!...Cerul este un Sahel în care azaleea î[i caut\ sarea gem\.Nu numai un secol se întunec\ de sl\biciunile istoriei.Iar soarele î[i îngroap\ frumo[ii s\i sester]i în nisipuri, cu alungirea umbrelor în

care se coc sentin]ele furtunii.O, cet\]i de sub apa verde! o iarb\ ilustr\ de sub m\ri s\ ne vorbeasc\ despre

exil... [i Poetul devine b\nuitor. În fa]a acestor foi uria[e de calcar, la suprafa]a abisului, pe socluri: dantel\ cu

masc\ mortuar\...

VI

«... Cel ce r\t\ce[te în miez de noapte pe galerii de piatr\ pentru a aprecia titlurileunei frumoase comete: cel ce vegheaz\, între dou\ r\zboaie, duritatea marilor lentile

7/15/2019 Exil


76

de cristal; cel ce s-a sculat înaintea zorilor pentru a cur\]a fântânile, [i iat\ sfâr[itulmarilor epidemii; cel ce lustruie[te fluxul m\rii cu fetele [i nurorile sale, [i s-a ter-minat cu cenu[ile p\mântului...

Cel ce lingu[e[te demen]a în mari ospicii de cret\ albastr\, [i iat\ Dumineca hold-elor de secar\, la ora de mare orbire; cel ce suie orgile solitare la intrarea armatelor;cel ce viseaz\ o zi de stranii cariere de piatr\ p\r\site, [i e pu]in dup\ amiaz\, la orade mare viduitate; cel ce stârne[te pe mare, sub adierea unei insule joase, parfumulde usc\ciune al unei mici imortele a nisipurilor; cel ce vegheaz\, în porturi, la bra]elefemeilor de alt\ ras\, [i e un gust de vetiver în parfumul de la sub]ioara nop]ii joase,[i e pu]in dup\ miezul nop]ii, la ora de mare opacitate; cel ce, în somn, cu suflu legatde suflul m\rii [i la r\sturnarea mareelor iat\ c\ se r\stoarn\ [i el în culcu[ul s\uca un vas care-[i schimb\ armurele...

Cel ce picteaz\ reperele pe cel mai înalt promontoriu, cel ce înseamn\ cu o crucealb\ fa]a recifurilor; cel ce spal\ cu un lapte sub]ire marile cazemate de umbr\ lapicioarele semafoarelor, [i iat\ un loc de cinerar [i de moloz pentru delectarea în]elep-tului; cel ce se ad\poste[te, în sezonul ploilor, împreun\ cu pilo]i [i marinari la pazniculunui templu mort din cap\tul peninsulei ([i e un pinten de piatr\ gri-bleu, sau o tabl\

înalt\ de gresie ro[ie); cel ce înnoad\, pe h\r]i, cursa închis\ a cicloanelor; pentrucare se lumineaz\, în nop]i de iarn\, marile piste siderale; sau care desnoad\ în vismulte alte legi de transhuman]\ [i de deriva]ie; cel ce încearc\, cu vârful unei sonde,argila violet\ a marilor prunduri pentru a modela fa]a visului s\u; cel ce se ofer\, în

porturi, s\ regleze busolele pentru vasele de agrement...Cel ce umbl\ pe p\mânt la întâlnirea cu marile locuri de iarb\; care, pe drum, d\consulta]ii privind tratamentul unui arbore b\trân; cel ce urc\ în turnuri de fier, dup\furtun\, pentru a descoperi acel gust de cl\tit\ sumbr\ al focurilor de m\r\cini înp\dure; cel ce vegheaz\, în locuri pustii, asupra marilor linii telegrafice; care cunoa[teculcu[ul [i aria de aterisaj ale cablurilor submarine; care îngrije[te sub ora[, lâng\osuare [i canale ([i e chiar sub scoar]a jupuit\ a p\mântului), instrumentele carecitesc cutremurele pure...

Cel ce are ca sarcin\, în vremuri de invazie, regimul apelor, [i viziteaz\ marilebazine filtrante obosite de nun]i efemere; cel ce p\ze[te de r\scoal\, înd\r\tul gar-durilor de fier verde, marile sere fetide ale Gr\dinii Botanice; marile Oficii ale Mon-edelor, Longitudinilor [i Tutunurilor [i Depozitul Farurilor, unde zac pove[tile, lanter-nele; cel ce î[i face rondul, în timp de asediu, pe marile halluri unde se fac praf, substicl\, panopliile cameleonilor, ale fluturilor urzicari; [i iscode[te cu lampa sa fru-moasele ad\p\toare de lapis lazuli, unde, friabil\, prin]esa cu ac de aur coboar\ cur-sul secolelor sub pletele ei de sisal; cel ce salveaz\ de armate un hibrid foarte rarde m\ce[ s\lbatic himalaian; cel ce între]ine cu banii s\i, în marile bancrute ale Sta-tului, luxul tulbure al hergheliilor de pr\sil\, al marilor herghelii de c\r\mid\ crud\

7/15/2019 Exil


77

sub frunzare, ca ni[te planta]ii de trandafiri ro[ii sub gunguritul furtunii, ca ni[te fru-moase ginecee pline de prin]i s\lbatici, de tenebre, de t\mâi [i de substan]\b\rb\teasc\...

Cel ce organizeaz\, în vremuri de criz\, paza înaltelor pacheboturi puse subsechestru, la bucla unui fluviu de culoarea iodului, a îngr\[\mintelor (iar sub lim-bul sticlelor, în marile saloane acoperite de uitare, iat\ o lumin\ de agav\ pentru sec-ole [i pentru totdeauna veghind în mare); cel ce vagabondeaz\, cu oameni de nim-ica, pe [antiere [i în calele goale de oameni, dup\ lansarea unei mari cor\bii de treiani; cel ce are ca profesiune recep]ionarea cor\biilor; [i cel ce afl\ într-o zi parfumulsufletului s\u în bordajul interior al unui vas cu pânze nou; cel ce se ocup\ de pazaechinoxului pe marginea docurilor, pe marele pieptene sonor al înaltelor baraje demunte, [i pe marile ecluze oceanice; cel ce, deodat\, simte întreag\ r\suflarea incur-abil\ a acestei lumi în duhoarea marilor silozuri [i antrepozite cu m\rfuri coloniale,acolo unde spicul [i gr\untele verde se umfl\ în lunile de hibernare ca crea]ia pepatul ei fad; cel ce pronun]\ închiderea marilor congrese de orografie, climatologie,[i iat\ momentul de a vizita Arboretum [i Aquarium [i cartierul fetelor, atelierele undese taie pietrele fine [i pragul marilor convulsionari...

Cel ce deschide un cont în banc\ pentru cercet\rile spiritului; cel ce intr\ în cir-cul operei noi cu mare însufle]ire a fiin]ei sale, [i, timp de trei zile, numeni nu-i prive[tet\cerea decât mama sa, nimeni nu are acces în camera sa decât cea mai b\trân\dintre servitoare; cel ce-[i duce la izvoare calul f\r\ s\ bea el însu[i; cel ce viseaz\,

în preajma [eilor, o mireasm\ mai aprig\ decât aceea a cerii; cel ce, ca Baber, îmbrac\roba poetului între dou\ mari fapte virile pentru a revera fa]a unei frumoase terase;cel ce se distreaz\ în timpul târnosirii unei nave, iar pe timpan sunt ulcioare, ca ni[tebranhii, înzestrate pentru acustic\; cel ce are ca mo[tenire, pe p\mânturi de iobagi,ultima cresc\torie de bâtlani, cu frumoase lucr\turi de arta vânatului cu câini, cu [oimi;cel ce face comer] în ora[ cu c\r]i de seam\: almageste, portulane [i bestiare; careare grija accidentelor de fonetic\, a alter\rii semnelor [i a marilor eroziuni ale lim-bajului; care particip\ la marile dezbateri de semantic\; care e o autoritate în matem-aticile uzuale [i se complace la calcularea timpului pentru calendarul s\rb\torilormobile (num\rul de aur, indic]ia roman\, epactul [i marile litere duminicale); cel cestabile[te ierarhia marilor oficii ale limbajului; cel c\ruia i se arat\, în locuri impor-tante, marile pietre lustruite de insisten]a fl\c\rilor...

Ace[tia sunt prin]ii exilului [i n-au ce face cu cântecul meu.»Str\in pe toate plajele acestei lumi, f\r\ audien]\ nici martor, poart\ la urechea

Asfin]itului o scoic\ f\r\ memorie:Oaspete precar la liziera ora[elor noastre, tu nu vei trece deloc pragul agen]iilor

Lloyds, unde cuvântul t\u n-are curs [i aurul t\u e f\r\ titru...

7/15/2019 Exil


78

«Voi locui numele meu», a fost r\spunsul t\u la chestionarul portului. Iar pe masacomercian]ilor, tu nu po]i produce decât tulburare,

Ca acele mari monede de fier exhumate de tr\znet.

VII

«...Sintax\ a fulgerului! o pur limbaj al exilului! Departe e cel\lalt ]\rm undemesajul se ilumineaz\:

Dou\ frun]i de femei sub cenu[\ de acela[i deget cercetate, dou\ aripi de femeicu persiene, de acela[i suflu agitate...

Dormeai oare în noaptea aceasta, sub marele arbore de fosfor, o! inim\ de orantprin lume, o! mam\ a Proscrisului, când în oglinzile od\ii fu imprimat\ fa]a sa?

{i tu cel mai prompt sub fulger, o! tu cel mai prompt în tres\rire pe cel\lalt ]\rmal sufletului s\u, înso]itoare a for]ei sale [i sl\biciune a for]ei, tu – al c\rui suflu nufu niciodat\ amestecat,

Te vei mai a[eza tu pe patul t\u pustiu, în zbârlirea sufletului t\u de femeie?Exilul nu e deloc de ieri! exilul nu e deloc de ieri!... Detest\, o! femeie, sub

acoperi[ul t\u un cântec de pas\re din Barbaria...Tu nu vei asculta deloc furtuna în dep\rtare multiplicând goana pa[ilor no[tri

f\r\ ca strig\tul t\u de femeie în noapte s\ nu asalteze înc\ în aria lui vulturul echivocal fericirii!»

...Taci, sl\biciune, [i tu, parfum de so]ie în noapte ca migdala îns\[i a nop]ii.Pretutindeni r\t\citoare pe pl\ji, pretutindeni r\t\citoare pe m\ri, taci tu, blânde]e,[i tu prezen]\ fluturat\ cu pânze la în\l]imea [eii mele.

Îmi voi relua goana de Numid, de-a lungul m\rii inalienabile... Cu nici o verbin\pe buze, dar pe limb\ înc\, precum o sare, acest ferment de lume veche.

Salpetrul [i sodiul sunt temele exilului. Gândurile noastre alearg\ la ac]iune pepiste osoase. Fulgerul îmi deschide patul celor mai vaste planuri. Furtuna deplaseaz\zadarnic bornele absen]ei.

Cei ce se duser\ s\ se încruci[eze la marile Indii atlantice, cei ce adulmec\ ideea

nou\ în prospe]imile abisului, cei ce sufl\ în corn la por]ile viitorului{tiu c\ pe nisipurile exilului sufl\ înaltele patimi încol\cite sub biciul fulgerului...O, fiu risipitor sub sarea [i spuma de Iunie! p\streaz\ vie printre noi for]a ocult\ acântecului t\u!

Precum cel ce zice emisarului, [i e vorba de un mesaj: «Acoperi]i fa]a femeilornoastre; ridica]i obrazul fiilor no[tri; [i consemnul este s\ sp\la]i piatra pragurilorvoastre... V\ voi spune încet de tot numele izvoarelor unde, mâine, ne vom sc\ldamânia neprih\nit\.»

7/15/2019 Exil


79

• • •{i iat\ ora, o! Poete, când trebuie s\-]i declini numele, na[terea [i rasa...

Long Beach Island, N.-J., 1941

În române[te de {tefan Aug. DOINA{

Redac]ia revistei Secolul 20 mul]ume[te Funda]iei «Saint-John Perse» [i doamneiJoëlle Gardes-Tamine, directoarea acesteia, pentru facsimilele pe care le reproducem înacest num\r, precum [i pentru permisiunea de a publica în traducere poemeleNocturne [i Exil.

7/15/2019 Exil


80

7/15/2019 Exil


81

ALEXANDRA CIOCÂRLIE

Exilul – poezie [i moarte

Un poet de succes, r\sf\]at de public [i de soart\, se vede pe nea[teptate alun-gat dintre ai s\i [i silit s\-[i încheie zilele printre str\ini, la cap\tul lumii. Încercareade a determina circumstan]ele reale ale exil\rii lui Ovidiu la Tomis pare sortit\ e[ecu-lui cât\ vreme documentele de epoc\ lipsesc, iar cel în cauz\ p\streaz\ o t\cere obsti-nat\ asupra subiectului. Mai pu]in hazardat\ se arat\ în schimb evaluarea con-secin]elor literare ale evenimentului biografic: în acest caz sursa cea mai sigur\, celedou\ culegeri de poeme scrise în ]inutul pontic, se afl\ la îndemâna cititorului.

Delicatul cânt\re] al iubirilor frivole, tenerorum lusor amorum , continu\ s\

scrie în genul care l-a consacrat, dar de data aceasta elegiile sale revin mai degrab\la func]ia lor primordial\ de poezii funerare. Moarte civil\, exilul este perceput ca omoarte spiritual\ [i fizic\ [i toate semnele care i se arat\ poetului se las\ descifratecu u[urin]\ în acest sens. Plecarea e un doliu, iar bocetele celor apropia]i accentueaz\caracterul funebru al ceremoniei de desp\r]ire (Ce vaiete, ce plânset se auzea oriunde/ Î]i întorceai privirea, [i bocet ca la mort 1 – T.I.3). Cel condamnatasist\ de fapt la propriile funeralii [i de acum înainte va fi mereu sfâ[iat între teamade moarte [i dorin]a sfâr[itului (Oriunde-ntorc privirea, v\d numai chipul mor]ii,/ De care-n al meu suflet m\ tem, dar o implor! – T.I.11), între

spaima de a fi înmormântat departe de cas\ (Îmi cer adese moartea [i iar nu vreau s\ vie,/ Spre-a nu-mi r\mâne trupul în geticul p\mânt – P.I.2) [iregretul de a nu fi murit la timp pentru a fi scutit de o experien]\ tragic\ (Ieri f\r\ nici o vin\ puteam închide ochii,/ Azi via]a-mi este dat\, dar ca s\ mor pribeag – T.III.3). Locul în care este alungat se afl\ la extremitatea teritoriu-lui st\pânit de romani, acolo unde se sfâr[e[te lumea civilizat\, de fapt lumea ca atare

1 Citatele, în traducerea lui Teodor Naum, sunt preluate din volumul Ovidius – Tristele.Ponticele , Ed. Univers, 1972. Vom nota cu T. – Tristele, cu P. – Ponticele.

7/15/2019 Exil


82

(Aproape-i, dar, de mine cea margine de lume,/ Din care zei [i oameni cu to]ii au fugit – T.IV.4). Istrul se arat\ a fi un fluviu al Infernului ({i Istrul chiar cu Stixul eu l-a[ schimba, de este/ Vrun Stix cumva pe lume – P.IV.14).

Înc\ de la întemeierea sa, Tomis st\ sub semnul mor]ii [i eruditului autor al Meta- morfozelor nu-i pot sc\pa conota]iile legendare funeste: numele cet\]ii aminte[tecrima Medeei, uciderea fratelui (De-atunci îi zice Tomis acestui loc fiindc\/ O sor\ pe-al s\u frate aice l-a t\iat – T.III.9),vecin\tatea Tauridei, s\la[ulIfigeniei, actualizeaz\ practica sacrificiilor umane (Tot sub acelea[i zodii sunt înc\ [i aceia/ De care auzi c\-s dornici de sânge omenesc – T.IV.4),iar numele binevoitor al Pontului Euxin este [tiut antifrastic (eu stau acum la Pontul/ Cel c\ruia-n vechime i-au zis neosp\tos – T.IV.4). }inutul s\lbat-ic e st\pânit de o iarn\ etern\ – cei care subliniaz\ blânde]ea real\ a climatului dobro-

gean uit\ c\ nu se afl\ în fa]a unei fi[e meteorologice, ci a unor pagini literare încare peisajul poate traduce o stare de spirit. În ochii lui Ovidiu, z\pada nu se maitope[te de la un an la altul (Nu s-a topit cea veche [i vine alta nou\/ {i- n multe p\r]i r\mâne om\t din dou\ ierni – T.III.10), ghea]a prinde vinuldin cupe, apele m\rii [i ale Dun\rii care se las\ astfel u[or traversate de caiidu[manilor (Bine vezi tu singur aici c\ marea-nghea]\,/ C\ vinul se-nt\re[te de gerul cel cumplit,/ {i bine vezi cum trece Iazigul cel s\lbatic/ Cu carele-nc\rcate pe Istru’nm\rmurit – P.IV.7), frigul [i furtunanu mai contenesc niciodat\ (În veci de-un vânt s\lbatic noianu-i vânzolit –

P.I.3). P\mântul e pustiu, nedes]elenit, f\r\ fructe, vie sau flori (P\mânturile toate paragin\ r\mân,/ În umbra cea de vi]\ un strugur nu s-ascunde.../ {i poame nu-s pe-aice – T.III.10), iar apa s\rat\ nu poate potoli setea (Tu n-ai fântâni, doar numai cu ap\ tot s\rat\:/ Mori [i mai mult de sete, în loc s-o potole[ti – P.III.1.). Oamenii s\lbatici mereu îmbr\ca]i în bl\nuri (Chiar dac\ nu te-ai teme, te-ai îngrozi v\zându-i/ Cu chica lor cea lung\ [i îmbr\ca]i în piei – T.V.10), c\rora îndeletnicirile civiliza]iei, ca medicina, agri-cultura sau ]esutul, le r\mân str\ine (Aici, de du[mani, omul nu poate nici ara.../ Iar fetele din Tomis nu se pricep la tors – P.III.8) se a[teapt\ oricândla r\zboi. Chiar poetul e silit s\ ia arma în mân\ (Eu, care-n tinere]e am cam fugit de arme.../ Îmi pun, vai mie, coiful în capul meu albit – T.IV.1)pentru a respinge atacul barbarilor cu s\ge]i otr\vite, de dou\ ori uciga[e (Ca ei s\ fac\ moartea mai crud\, mai cumplit\,/ Cu fiere de [erpoaic\ î[i ung a lor s\ge]i – P.I.2). B\trân, bolnav, palid, prad\ insomniei sau co[marurilor(Nici cerul, nici p\mântul, nici apa nu-mi prie[te,/ Nici aerul, [i trupul mi-e lânced tot mereu.../ De când venii aice, m\ chinuie nesomnul/ Sunt piele doar [i oase, mâncarea n-are gust – T.IV.1) abandonat de zei(Zeii to]i de partea Cezarului s-au dat – T.IV.1) [i de prieteni (casa.../ Când

7/15/2019 Exil


83

soarta mi-a lovit-o, atunce to]i de fric\/ Pe dân[ii s\ nu cad\, fugit- au într-un gând – T.I.9), între str\ini care nu-i în]eleg limba [i-i r\st\lm\cescgesturile (…nu m\ pricepe nimeni/ {i ge]ii râd ca pro[tii de graiul meu latin – T.V.10), într-un loc situat la antipodul geografic [i calitativ al Romei, Ovidiue asemenea pe[telui prins în ghea]\, lipsit de libertatea mi[c\rii, capabil doar s\-[iperceap\ propria stare (pe[tii prin[i în ghea]\/ Ba unii chiar [-atunce erau,dintr-în[ii, vii – T.III.10). Peregrin\rile sale pe mare r\stoarn\ sensul c\l\toriilorini]iatice epice: la cap\tul lor nu se poate afla un nou început, ci doar, definitiv,sfâr[itul.

Aflat într-o situa]ie limit\, omul slab [i neexperimentat e incapabil s\-i reziste. Îilipse[te statura de erou [i o [tie prea bine: când î[i deplânge nenorocirile, mai cumplitedecât ale lui Ulise, el î[i d\ seama c\ ceea ce îl diferen]iaz\ de personajul mitic este

în primul rând puterea de a înfrunta activ adversitatea destinului (Vânjos îi era trupul, suferitor la munc\/ Puterile-mi sunt slabe [i trupul mi-i pl\pând/ El în r\zboaie crunte [i- a petrecut via]a,/ Eu numai poeziei în via]\ m-am dedat – T.I.5). Silits\ comunice doar prin scrisori, el le încredin]eaz\ un mesaj unic: principelui îi implor\iertarea sau cel pu]in ameliorarea condi]iilor de exil, so]iei [i prietenilor le solicit\ ointerven]ie sus]inut\ în favoarea sa. Cel care a pierdut tot ce putea pierde este silits\ mizeze numai pe fidelitatea, adeseori pus\ în discu]ie, a celor apropia]i. Artistulare în schimb la dispozi]ie poezia, singura care nu-i poate fi înstr\inat\, fiindu-i menit\

prin destin. Autobiografia sa st\ sub semnul poeziei: tân\rul nu reu[ea s\ se exprime, în ciuda sfatului patern, altfel decât în versuri (Ce încercam a scrie era îndat\ vers – T.IV.10); la cel\lalt cap\t al vie]ii, b\trânul exilat descoper\ în Muz\ singu-rul reazem statornic (mie-aice Muza mi-alin\ suferin]a/ Ea singur\-n urgie tovar\[\ mi-a fost – T.IV.1). O oper\ «imoral\», Ars amandi , a furnizat prile-jul oficial recunoscut al surghiunirii, tot operei îi revine menirea de a remedia situa]ia,dup\ cum lancea lui Ahile, care l-a r\nit pe Telephus, s-a dovedit a fi unicul leac pen-tru acesta (ca [i lui Telef poate/ S\-mi lecuiasc\ rana tot cine m-a r\nit/ Tot muza mea s-aline mânia ce-a aprins-o – T.II.). Poetul care-[i blestem\uneori pasiunea nefast\ (de-a[ fi cuminte, eu le-a[ urî pe Muze/ C\ci Muzele pierdur\ pe-nchin\torul lor – T.II.) nu se poate desprinde de ea, încâtsfideaz\ furtunile scriind (Cicladele uimite s-or fi mirat de mine/ C\-n muge- tul furtunii s\lbatice eu scriu – T.I.11). Poezia, autorizat\ s\ vin\ la Roma camesager al exilatului (du-te carte scump\, în locul meu vezi Roma –T.I.1), caut\ s\ ob]in\ înduplecarea principelui [i compasiunea cunoscu]ilor [i, oricum,p\streaz\ vie amintirea celui care a scris-o. La Tomis versurile se dovedesc tot atâtde indispensabile ca [i în capitala imperiului: ele umplu golul zilelor [i ocup\ spiri-tul exilatului (Îi dau de lucru min]ii [i-mi am\gesc durerea,/ A mele

7/15/2019 Exil


84

suferin]e încerc s\ mi le-n[el – T.V.7), îi aduc consolare prin uitarea tempo-rar\ a suferin]elor (am vrut s\ uit durerea,/ S\ nu mai fiu cu gândul la chinul meu cel greu – T.IV.1), îi permit s\ se mi[te liber în imagina]ie chiar înlocurile care îi refuz\ prezen]a (Eu, vai, numai cu gândul le voi vedea aceste:/ N-am nici un drept acolo, dar gândul are drept – T.IV.2), îl fac încele din urm\ s\ se ridice deasupra contingentului, a circumstan]elor nefavorabile,pentru a-l plasa într-un spa]iu unde exilul î[i pierde sensul (…de la Istru/ M\ duci [i-mi dai, o, Muz\, un loc în Helicon – T.IV.10). Arta îl ajut\ pe surghiunits\ înfrunte nefericirea prezent\, c\ci îi intermediaz\ rela]ia cu cei r\ma[i în urm\,c\rora le stârne[te compasiunea, [i totodat\ îi ofer\ ocupa]ie [i u[urare sufleteasc\.Eficien]a poeziei se dovede[te îns\ absolut\ în perspectiva timpului: cu o vecheconvingere a anticilor, încet\]enit\ de la Pindar la Hora]iu, Ovidiu se arat\ încrez\tor

în durabilitatea crea]iei. Poetul nu poate fi înfrânt decât temporar, eternitatea îiapar]ine. El le aminte[te prietenilor tem\tori [i ezitan]i c\ vor fi cunoscu]i de pos-teritate doar dup\ meritele consemnate în vers (a mea cântare de nu va fi s\ piar\,/ Urma[ii al t\u nume ades l-or aminti – P.II. 6), îi cere so]iei s\se arate demn\ de portretul pe care i l-a f\cut, singurul durabil (Ca laudele mele s\ fie adev\rate,/ P\ze[te-]i bine faima [i nu fi mai prejos – P.III.1),

î[i amenin]\ du[manul cu r\zbunarea cumplit\ c\-i va eterniza tic\lo[ia (puteri [i arme chiar Muzele mi-or da.../ Nu numai veacul nostru î]i va cunoa[te vina/ Viitorimea toat\ te va învinui – T.IV.9), semnaleaz\ indirect principelui

c\ nu are st\pânire [i asupra spiritului mereu liber (Eu n-am decât talentul, [i so] [i bucurie,/ Pe el s\ pun\ mân\ Cezarul n-a putut – T.III.7). Tes-tamentul spiritual adresat elevei sale Perilla se ordoneaz\ în jurul ideii c\ arta sin-gur\ scap\ legii perisabilit\]ii: poetul poate fi oricând ucis, renumele îi va supravie]ui

îns\ etern (Tot bunul nostru piere,/ Afar\ de-ale min]ii comori [i de talent – T.III.7).

Tema poeziei revine insistent în culegerile de exil [i ocup\ chiar locuri privile-giate în construc]ia volumelor – spre exemplu, fiecare carte a Tristelor se deschide[i se închide printr-o medita]ie asupra crea]iei, c\reia îi este dedicat\ [i piesa cen-tral\ a sec]iunii (T.I.7, III.7, V.7). Leb\d\ muribund\, poetul în]elege s\-[i transfig-ureze ultimele clipe în cântec suprem (Ca leb\da ce zace pe malurile apei/ {i moartea ei [i-o plânge cu glasul istovit,/ A[a, zvârlit departe, pe geticele ]\rmuri,/ Jelesc [i eu în versuri… – T.V.I). Obsesia sfâr[itului se vedecontrabalansat\ de obsesia artei: certitudinii mor]ii iminente, con[tientizate în exil,nu i se poate opune cu succes decât certitudinea imortalit\]ii poeziei.

A[adar, poetul descoper\ în vers singurul aliat fidel care i-a mai r\mas. Poeziase arat\ statornic\ [i totu[i chipul i s-a modificat esen]ial în noile circumstan]e, c\ciexilul marcheaz\ la fel de profund omul ca [i opera. Autorul nu se mai bucur\ ca

7/15/2019 Exil


85

alt\dat\ de o ambian]\ tihnit\, prielnic\ crea]iei, ci scrie în mijlocul furtunii, aldu[manilor [i al primejdiilor (Singur\tate cere [i tihn\ poezia:/ Pe mine m\ arunc\ furtunile pe m\ri – T.I.1). Inspira]ia l-a p\r\sit, c\ci Muza se temes\ vin\ pe p\mânt barbar (La munca asta mintea-mi nu vrea s\ se mai deie,/ {i Muza mea nu vine la ge]ii cei barbari – P.I.5), iar lipsa de exer-ci]iu, datorat\ inactivit\]ii silite, se resimte în stâng\cia versurilor (Cumplita-mi suferin]\ mi-a frânt acum talentul.../ l\sat în p\r\sire/ el a secat cu totul – T.III.14). Poetului îi lipsesc uneltele indispensabile [i nu are c\r]i care s\-ihr\neasc\ spiritul. El nu g\se[te cui s\-[i citeasc\ versurile [i nici unde s\ cautesfat sau încurajare, de vreme ce publicul roman e prea departe ca s\-l aud\, iar celgetic nu-l poate în]elege (N-am c\r]i aici mai multe, s\-mi iau însemn [i hran\.../ S-asculte-a mele versuri [i s\ le în]eleag\,/ De i-a[ citi din

ele, nu-i nimene pe-aici – T.III.14). Poetului prea pu]in îi pas\ de succesul poemu-lui scris în graiul localnicilor (mi-i ru[ine-a spune: am scris în graiul getic/ Cuvintele barbare le-am pus în vers latin!/ Am [i pl\cut – P.IV.13), c\cipentru el singura oper\ demn\ de acest nume e cea în latin\. În aceste condi]ii devineexplicabil de ce u[urin]a cu care deprinde geta nu e un motiv de mândrie, ci, dim-potriv\, de spaim\: cuvintele barbare risc\ s\ ia locul celor latine [i s\-i altereze puri-tatea exprim\rii, care ar putea ajunge astfel de neîn]eles pentru cei c\rora li seadreseaz\ de fapt (Nu m\-ndoiesc c\ multe cuvinte sunt barbare/ În cartea mea, dar vina e locul, nu sunt eu – T.V.7). Oricum, surghiunitul nu poate

spera într-un public de elit\, o dat\ ce accesul în bibliotec\, în palat sau în teatru îieste interzis prin decret: poetul s-ar mul]umi s\ fie citit de oameni de condi]ie oricâtde modest\ acas\, în singurul loc important pentru el (Iar voi, dac\ se poate, plebei, aceste versuri,/ Respinse, ru[inate, lua]i-le în mâini – T.III.1).

Împrejur\rile se arat\ a[adar cu totul potrivnice crea]iei [i ele impun operei o înf\]i[are diferit\ de cea a lucr\rilor precedente. Schimbarea frapeaz\ chiar de laaspectul exterior al volumului trimis ca ambasador la Roma: departe de a mai fi

împodobit\ [i lustruit\ ca odinioar\, cartea poart\ un ve[mânt s\r\c\cios de doliu,iar paginile îi sunt p\tate de lacrimi (S\ nu fii netezit\ cu pumice poroas\.../ S\ nu ro[e[ti de pete: acel ce-o s\ le vad\/ Cu lacrimile mele va [ti c\ le-am f\cut – T.I.1). Subiectul e [i el prea pu]in atr\g\tor, c\ci poemele,c\rora li se refuz\ s\ mai trateze ca alt\dat\ desf\t\rile iubirii, r\sfrâng acum doarsuferin]ele exilului (În versurile aceste nu-s sfaturi de amor/ Ah soarta lui cea trist\ nu-l las\ azi pe dânsul/ Cu glume s\-[i îngâne nefericirea lui – T.III.1.). Continua lamenta]ie e monoton\ [i poetul e cel dintâi con[tientde acest neajuns estetic, dar în acela[i timp el observ\ c\, în condi]iile în care [i-apierdut libertatea de a-[i diversifica efectele într-o oper\ de imagina]ie, trebuie s\dea seam\ de circumstan]ele reale, mereu acelea[i (Orice poet, odat\ ce [i-a

7/15/2019 Exil


86

ales subiectul,/ Precum îi este voia [i-l poate înflori,/ Dar muza mea e glasul atâtor suferin]e,/ {i ea e-o m\rturie ce nu poate gre[i – P.III.9).Con]inutul lucr\rii are pu]ine [anse de a seduce, forma ei e în egal\ m\sur\ lipsit\de farmec. Versurile ]â[nesc într-un singur jet, iar poetul renun]\ s\ le cizeleze (Deloc eu nu le piapt\n [i ele vin de-aice:/ Sunt barbare, ca locul din care ele vin – T.V.1), c\ci nu mai are energia necesar\ s\ le finiseze [i nici dorin]a dea o face (nu le-ndrept, c\ci munca aceasta-i [i mai mare,/ {i mintea mea bolnav\ nu rabd\ munca grea – P.I.5). Scrupulul formal diminueaz\parc\ elanul creator (Cât de departe este Omer de Aristarh!/ C\ci vai! migala rece înfrân\ tot avântul – P.III.9), iar observa]ia ni se pare interesant\,c\ci sugereaz\ ideea c\ noua înf\]i[are a poemului, impus\ de condi]iile aparte încare a fost scris, poate fi în egal\ m\sur\ [i rezultatul unei modific\ri de pozi]ie estet-

ic\ a autorului. Indiferent de motiva]ie, remarcabil\ este insisten]a lui Ovidiu asupraimperfec]iunii la toate nivelurile a poeziei de exil: de pild\, distihul elegiac cu versuriinegale ar [chiop\ta din pricina distan]ei pe care volumul a fost silit s\ o parcurg\

înainte de a ajunge la destina]ie, la Roma (versurile-s [chioape, nu-s toate pe- o m\sur\:/ Pricina ori e metrul, ori drumul meu cel lung – T.III.1.). Argu-mentul este specios, de vreme ce acela[i distih poate celebra [i deplina fericire înelegia erotic\, dar detaliul vine s\ completeze imaginea pe care autorul în]elege s-oofere noii sale poezii. Finalitatea pe care i-o atribuie este [i ea diferit\ de cea a vol-umelor scrise la Roma, iar opera condamnat\ la imperfec]iune are alt ]el decât glo-

ria. Soarta nefavorabil\ interzice preocuparea pentru faim\ (Azi nu ne mai zâmbe[te norocul de-alt\dat\,/ Azi glorie [i nume n-ai dreptul s\ mai ceri – T.I.1), atunci când vital\ este autoconservarea, iar nu renumele (Nu gloria o caut: am vrut s\ uit durerea – T.IV.1). Stimulentul aplauzelor ar fi frivol pe]\rmul pontic (nici gloria n-o caut,/ Nici faima ce-mbolde[te într-una pe poe]i./ Vreau numai s\ nu piar\ de chinuri al meu suflet – T.V.1), elr\mânând un ]el legitim doar pentru poe]ii favoriza]i de soart\ (…lauda îi face talentul mai fecund:/ Dus m\ l\sam eu însumi de-a faimei str\lucire,/ Cât timp un vânt prielnic vântrelele mi-a dus – T.V.12) [i este a[adar firescca exilatul s\ cedeze aceast\ aspira]ie confra]ilor r\ma[i acas\ (voi s\ chema]i pe Muze/ În nop]ile de veghe, de glorie-mboldi]i – P.I.5). Desigur, un citi-tor r\uvoitor i-ar putea repro[a lui Ovidiu c\ î[i simuleaz\ dezinteresul: poetul le ceremereu prietenilor s\ protejeze destinul Metamorfozelor smulse din fl\c\ri, s\ reco-mande cititorilor culegerile pontice, s\ le alc\tuiasc\ un frontispiciu explicativ (iat\ [ase versuri; de-i socoti c\-i bine,/ În fruntea c\r]ii mele atunce s\ le pui:/ Tu, care iai în mân\ aceste c\r]i orfane,/ În Roma ta iubit\ un loc s\ le g\se[ti – T.I.7). Totu[i, aceste scrieri nu sunt menite s\ cucereasc\laurii literari, ci compasiunea cititorului. Punând în lumin\ cu obstina]ie lipsa de farmec

7/15/2019 Exil


87

[i sl\biciunile poeziei sale, exilatul las\ s\ se ghiceasc\ o dat\ în plus asprimeacondi]iilor în care a scris-o, iar auto-incriminarea literar\ poate fi parte component\a unei strategii destinate s\ câ[tige simpatia unor personaje eventual capabile s\-iamelioreze soarta. Crea]ii literare, Tristele [i Ponticele au în punctul de plecare ofinalitate practic\. Faima, spune la un moment dat poetul, vine dup\ salvarea per-sonal\ (S\ m\ salvez! Nu-mi pas\ de faima de poet – P.III.9).

Poeziile oglindesc fidel existen]a exilatului: triste]ea, monotonia, imperfec]iunile,ezit\rile [i lipsa lor de str\lucire sunt un ecou al suferin]elor îndurate. Autorul sub-liniaz\ mereu aceast\ coresponden]\ intim\ (Cum jalnic\ mi-i soarta, [i cân- tecul mi-i jalnic,/ Se potrive[te scrisul cu ceea ce eu cânt – T.V.1).Opera sa nu este una de imagina]ie [i se deosebe[te fundamental în acest punct atâtde eposul homeric, cât [i de propriile elegii de tinere]e: exilatul arat\ c\ suferin]ele

lui Ulise sunt fictive, în timp ce ale sale sunt cu des\vâr[ire reale (…multe din chinurile sale/ pove[ti sunt, îns\ nu e poveste chinul meu – T.I.5) [i r\spundeacuza]iilor de imoralitate cu argumentul c\ opera incriminat\ nu îi reflecta spiritul [imoravurile, ci manifesta doar o inocent\ dorin]\ de a fermeca urechea ascult\toru-lui (cartea mea nu este oglinda unui suflet:/ Ea este-o desf\tare mai mult pentru urechi – T.II). Afirma]ia c\ Ars amandi a fost un simplu amuza-ment de tinere]e, f\r\ leg\tur\ cu via]a sobr\ a autorului, poate fi în]eleas\ [i altfeldecât ca un artificiu într-o pledoarie defensiv\. Critica literar\ recunoa[te aproapeunanim absen]a pasiunii din Amores , iar sentin]a totu[i prea categoric\ lui Paul

Vayne, conform c\reia elegia erotic\ roman\ se afl\ la antipodul efuziunii sincere,constituindu-se într-un bibelou gra]ios [i ireal, î[i g\se[te oricum cea mai bun\ ilus-trare în badinajul literar al celui dintâi Ovidiu. Elegia inaugurat\ la Roma de Catulprintr-o invazie a lirismului [i subiectivit\]ii risc\ s\-[i epuizeze în timp resursele pen-tru a e[ua într-o improviza]ie de salon, într-un joc de spirit deta[at de realitatea exte-rioar\ sau intim\. În exil, Ovidiu caut\ s\ substituie unei poetici a artificiului una aautenticit\]ii [i pentru aceasta renun]\ con[tient sau nu, voit sau silit de împrejur\ri,la vechiul s\u mod de a scrie. O poezie lipsit\ de inspira]ie [i travaliu, nefinisat\ princizelare, destinat\ unui public întâmpl\tor, iar nu unuia de cunosc\tori subtili, con-travine canonului elitist al lui Hora]iu în care se conjug\ mens divinior, ingeni- um, ars [i labor limae . Principiile artei clasice se v\d r\sturnate, iar o dat\ cuele [i cele alexandrine care au stat la baza elegiei erotice latine înc\ din timpul neo-tericilor. Cercet\rile lui Betty Rose Nagle (The poetics of exile, 1980) [i AnneVideau Delibes (Les «Tristes» d’Ovide et l’élégie romaine , 1991) au merit-ul de a sublinia elementele de continuitate între opera de exil a lui Ovidiu [i elegiaerotic\, între situa]ia renegatului [i a lui amator exclusus : ar fi vorba de o înrudiretematic\ [i stilistic\ remodelat\ în func]ie de situa]ia inedit\, de o îmbinare a fac-torului tradi]ional cu cel original, de o poetic\ a neasem\n\rii în asem\nare. Rup-

7/15/2019 Exil


88

tura este îns\ una de profunzime. Ovidiu întrebuin]eaz\ în chip sensibil diferit un mate-rial literar deja folosit: poezia în]eleas\ ca oglind\ perfect\ a vie]ii este la antipodul

poeziei-conven]ie [i, înainte de a-i nega pe Callimah sau pe Hora]iu, poetul surghi-unit se neag\ pe sine.Poetica exilului ni se pare evident inovatoare, realizarea ei în vers r\mâne îns\

tributar\ unor deprinderi mai vechi [i nu întotdeauna fericite. Cu o severitate exce-siv\, René Pichon considera Tristele [i Ponticele o oper\ rece [i fals\, monoton\[i lipsit\ de demnitate, manierist\ [i prolix\. Yves Bouynot r\spunde acestor acuza]iiar\tând c\ autorul monden [i livresc de odinioar\, cu o inspira]ie exclusiv factice,de [coal\, are ocazia de a descoperi prin suferin]\ lumea real\ [i propria via]\ inte-

rioar\, de a percepe cu acuitate sensul existen]ei cotidiene [i de a medita la destin-ul omului în univers. Criticul are în principiu dreptate, onestitatea ne oblig\ s\recunoa[tem c\ Ovidiu nu a valorificat pân\ la cap\t aceast\ ipotetic\ «[ans\» ofer-it\ de schimbarea brutal\ din via]a sa. Dac\ în descrierile dep\[ind pitorescul aleiernii scitice (T.III.10, V.10; P.I.3) sau în notarea ecourilor suflete[ti ale mortaleidesp\r]iri de Roma (T.I.3, III.3) sunt pagini de poezie autentic\, de multe ori poet-ul recurge la solu]ii facile [i scrie dup\ o re]et\ îndelung întrebuin]at\: mai mult decâtlipsa de eleva]ie moral\ din lamenta]iile adresate principelui, mai mult decât relu\rile

tematice, în definitiv explicabile, deranjeaz\ poate infla]ia de locuri comune, artifici-ile, eternele aluzii mitologice care sufoc\ expresia tr\irii autentice. Nu-i mai pu]inadev\rat, îns\, c\, nici atunci când expresivitatea exist\, arta tomitan\ a lui Ovidiunu este lipsit\ de o anumit\ retoric\. El nu trece de la o poezie artificial\ la una sin-cer\, ci, mai curând, de la o retoric\ a artificiului la una a sincerit\]ii. Aceasta, pe deo parte, deoarece, chiar sincer fiind, el joac\ un rol, acela al victimei suferinde, [i seserve[te de diverse mijloace pentru a stârni compasiunea prezumtivilor cititori. Iarpe de alt\ parte, pentru c\, pur [i simplu, poezia f\r\ o retoric\, fie ea [i a sincer-

it\]ii, nu poate exista. Chiar smuls\ din carne, poezia trece prin art\ înainte de a deveniexpresiv\. Numai c\, în ceea ce-l prive[te pe Ovidiu, înnoirea retoricii n-a fost decâtpar]ial\. În pragul sfâr[itului, Ovidiu sesizeaz\ cu acuitate impasul existen]ial [i lit-erar în care se afl\ f\r\ a avea îns\ suficient\ putere spre a-l dep\[i. Vechile valoriale vie]ii mondene [i ale unei poezii devenite conven]ionale s-au dovedit ineficiente,o nou\ valoare nu i se arat\. Între Naso [i eroul lui Vintil\ Horia st\ presim]irea steleide la Bethleem.

7/15/2019 Exil


89

MAGDA TEODORESCU

Obsesii [i nesupuneri

La începutul anilor treizeci, criticul [i poetul T. S. Eliot1, citindu-l pe Tro]ki(Literatur\ [i Revolu]ie) î[i d\ seama c\ începe s\ nu mai în]eleag\ literaturaestului (poezia rus\). Acest semnal are valoarea unei extraordinare intui]ii, maicu seam\ c\ eseul este conceput în 1933. Dup\ ce Eliot îl laud\ pe Tro]ki pen-tru distinc]ia dintre art\ [i propagand\, dup\ ce deseneaz\ ironica acolad\ a sis-temului de cenzur\ roman [i comunist2, exprimându-[i neîncrederea în posi-bilitatea ca regimul sovietic s\-[i poat\ permite acceptarea unui Villon (dac\ aces-ta ar ap\rea), poetul continu\: «Este probabil ca literatura rus\ s\ devin\ din ce

în ce mai greu de perceput, mai greu de în]eles pentru popoarele Europei occi-dentale, dac\ acestea nu vor evolua în aceea[i direc]ie ca Rusia. Chiar a[a cumse prezint\ lucrurile, în actuala stare de haos a opiniilor [i credin]elor, ne putema[tepta s\ descoperim literaturi diferite existând în aceea[i limb\ [i în aceea[i]ar\». Înaintea lui Milan Kundera, Eliot a observat de la distan]\ un fenomen carede abia prindea contur. Pe de alt\ parte, W. B. Yeats, referindu-se la poezia «celorcare se autointituleaz\ comuni[ti», nu observ\ în opera lor «nici o urm\ a filosofieiacceptate, iar comuni[tii de meserie îi resping» (subl. mea, M. T). Poetulanglo-irlandez nu g\se[te aici decât un prilej de a-[i verifica propria teorie despre

1 T. S. Eliot, «The Modern Mind», în The Use of Poetry & the Use of Criticism ,Faber and Faber, 1975 (pp. 136-137). Într-una din notele de subsol care înso]esc comentar-iul c\r]ii lui Tro]ki, Eliot observ\: «Marea parte a c\r]ii lui Tro]ki nu este foarte interesant\ pen-tru cei care nu sunt familiariza]i cu autorii ru[i moderni: po]i b\nui c\ majoritatea lebedelorlui Tro]ki sunt gâ[te» (p. 135).

2 Pentru a nu omite nuan]ele ironice ale acestei acolade, voi cita în întregime nota de sub-sol a textului eliotian: «Ideea roman\ [i comunist\ a unui index de c\r]i interzise îmi pare per-fect s\n\toas\ în principiu. Ne întreb\m (a) cât de benefic\ [i universal\ este cauza, (b) câtde inteligent este modul de punere în practic\.»

7/15/2019 Exil


90

mimesis (indirect, dar suficient de dur, el îi acuz\ pe Eliot [i Pound pentru proza-ismul poeziei lor). Creatorii comunismului au gândit sistemul având în minte«oglinda lui Stendhal», pe când poetul nu copiaz\ realitatea3; se pare c\ Yeats

însu[i era departe de ea, cu toate c\ nu putem trece cu vederea c\ el afirm\ (indi-rect) c\ între poezie [i politic\ (între ideologia literar\ [i cea politic\) nu exist\nici un fel de leg\tur\4.

Dincolo de «cearta» dintre poe]i, un fapt este cert: revolu]ia bol[evic\ aredeschis r\ni mai vechi, a scormonit obsesiile adânci ale europenilor. Dac\ Eliotpercepe mai acut fenomenul, cred eu, acest lucru se datoreaz\ [i faptului c\ el

însu[i era un exilat în c\utarea unei identit\]i europene. Instinctiv sau nu, dru-mul spre identitatea râvnit\ trece tot prin biografia altor exila]i sau a celor obse-da]i de exil. John Milton este un mare semn de întrebare, îl macin\. Un marepoet – de[i nu chiar pe gustul lui – pe care insesizabil îl ap\r\ de posibilele atacuripolitice. Evident, scena contemporan\ îi alimenteaz\ atitudinile. El însu[i ajunsese

într-un punct în care se vedea atacat de vechii prieteni americani care îl acuzaude obscuritate [i snobism (Malcom Cowley, Exile’s Return). Devenit «clasic»f\r\ voie, ap\r\ valorile clasice – un loc în cultura european\ nu se ob]ine oricum.Oscila]iile de atitudine le observ\m în cele dou\ eseuri despre Milton, l\sând lao parte referin]ele dese din alte eseuri.

O «revenire» asupra biografiei miltoniene va spune de la sine dac\ obsesialui Eliot r\mâne doar la nivelul unei reac]ii dictate fie de criza de identitate, fiede expansiunea bol[evismului.

Când John Milton îi face prietenului s\u, Charles Diodati, un mic dar, Ele- gia Prima , el se afl\ la loc sigur, departe de Cambridge, locul lui de exil, pecare îl compar\ cu Tomisul lui Ovidiu. Tân\rul Milton fusese pedepsit ca urmare,se pare, a unei dispute aprinse cu asistentul s\u, William Chappell. Libertateade care se bucur\ în timpul exmatricul\rii apare într-un mod cu totul nea[tep-tat în aceast\ elegie scris\ în metric\ ovidian\ (alternarea hexametrului cu pen-tametrul). Mul]i critici, începând cu Dr. Samuel Johnson, o consider\ un docu-ment biografic, ceea ce este perfect adev\rat dac\ lu\m în considerare [ipor]iunea de experien]\ a lecturii, esen]ial\ în în]elegerea textului. Via]a de acas\este un [ir de distrac]ii, cu diferen]a c\ acestea apar din aburul c\r]ilor. Dinco-

3 W. B. Yeats, «Introduction», Oxford Book of English Verse , 1892 – 1935 , NewYork, 1936, pp. XXXIII - XXXIV.

4 Cairns Craig, în cartea sa Yeats, Eliot, Pound and the Politics of Poetry , Uni-versity of Pittsburgh Press, 1982, sus]ine cu argumente din opera eseistic\, poetic\ [i pub-licistic\ a celor trei mari poe]i ai veacului nostru aceea[i idee, de[i orientarea lor spre dreap-ta radical\ interbelic\ este atent supus\ judec\]ii.

7/15/2019 Exil


91

lo de imitarea clasicilor, Milton se poveste[te , istorisind via]a intens\ dinc\r]ile citite. Poetul-cititor (criticul perfect, în accep]iunea lui Eliot) î[i constru-ie[te biografia prin evaziune livresc\. Eul biografic devine un «eu-al-lecturii».Scene din Ars Amatoria, referin]e la tragediile lui Sofocle [i Seneca ocup\ imag-ina]ia tân\rului Milton. O scen\ din Amores devine îns\[i imaginea tragediei(a[a cum o va relua [i în Il Penseroso) . La Ovidiu, momentul de isterieamoroas\ era unul singular, cu mare înc\rc\tur\ psihologic\; pentru Miltondevine un obiect de contempla]ie poetic\ [i surs\ de metafor\. Milton îns\ nuse pierde pur [i simplu în contemplarea trecutului, nu este înghi]it de o cultur\c\reia nu îi mai apar]ine, el este un tân\r al timpului s\u: Gloria virginibus debetur prima Britannis;/ Extera sat tibi sit femina posse sequi .

Spiritul r\zvr\tit al poetului r\mâne îns\ generatorul unei biografii care îiarunc\ pe urma[i în interpret\ri contrarii – Milton este v\zut când în postura unuipoet-savant idealist, când în cea de tr\d\tor. Recitindu-l dup\ o sut\ de ani, luiSamuel Johnson, unul dintre criticii rafina]i ai literaturii engleze, îi este greu s\nu-l judece cu asprime pentru activitatea lui politic\ (T. S. Eliot, la rândul lui, nu îl aprob\ pe Johnson pentru aceast\ imixtiune a politicului în critica literar\).Totu[i, pentru Johnson, Milton este un poet de geniu, scrie cu u[urin]\ în greac\,latin\, italian\, spaniol\, francez\, este un insular care treze[te respectul oame-nilor de cultur\ francezi [i italieni. L-a impresionat pe Manso, Marchiz de Villa,patronul lui Tasso, dar îns\[i lumea catolic\ a reac]ionat la comportamentul lui:«Probabil c\ i-a deranjat faptul c\ l-a vizitat pe Galileo, pe vremea aceea prizonieral Inchizi]iei pentru erezii filosofice», scrie Johnson în eseul lui despre Miltondin Vie]ile poe]ilor englezi . Unul din lucrurile pe care nu le poate în]elegecriticul (în afar\ de repro[ul apartenen]ei la tab\ra cromwellin\) este modul încare poetul s-a risipit în m\run]i[uri pedagogice , cu toate c\ nu poate s\ nu-i recunoasc\ planul de reform\ a educa]iei. Milton dorea s\ orienteze studiul lit-eraturii spre acei poe]i a c\ror oper\ se ocup\ de natur\ [i recomanda studiereatratatelor de astronomie ale anticilor. Declarându-se împotriva «metodei» mil-toniene, Johnson se manifest\ ca adept al eticii socratice; nu suntem în lume,spune el, s\ urm\rim cre[terea plantelor sau mersul stelelor, ci s\ facem bine[i s\ evit\m r\ul, a[a cum ne înva]\ Socrate. În concluzie, ini]iativele pedagogico-reformiste miltoniene nu au creat [coal\ (doar un nepot al lui, Philips, o per-soan\ despre care «cititorii mei nu au auzit», comenteaz\ Johnson mu[c\tor, ascris o Istorie a poeziei) . Mai mult, aceast\ direc]ie filosofic\ creeaz\ haosinterior [i dezechilibru, c\ci nu se explic\ altfel cum, din prietenul presbiterie-nilor, Milton a devenit inamicul lor: «Cel care î[i schimb\ partidul dup\ bunulplac nu este mai virtuos decât cel care îl schimb\ din interes; se iube[te mai

7/15/2019 Exil


92

curând pe sine decât adev\rul». Pot s\-l în]eleg pe Johnson în aceast\ atitudinefa]\ de Milton: Anglia era sfâ[iat\ între fac]iuni politice [i devastat\, regele fus-ese decapitat, vechi catedrale erau transformate în bar\ci (cum s-a întâmplat cusimbolul spiritualit\]ii britanice, Canterbury), iar el, omul de cultur\, poetul-savant[i pedagogul, devenise complice al regimului [i a(u)ctorul care ducea, din partearepublicanilor (Defensio Populi), b\t\lia împotriva regali[tilor.

În ce prive[te Aeropagitica (publicat\ în 1644, cu cinci ani înaintea decapit\riilui Charles I), Johnson este laconic. Chiar dac\ este drastic cu omul-Milton, îndiscutarea operelor, el se dovede[te un cititor riguros. Mai mult, metoda de lec-tur\ seam\n\ în mod ironic cu «metoda pedagogic\» miltonian\. În discutareaParadisului pierdut, criticul (poet el însu[i) pare coborât direct din finele veac-ului nostru: «este pl\cut s\ vezi mari opere în etapa lor seminal\ (Johnson astudiat variantele poemului epic, n. m.), purtând laten]ele; nu poate exista opl\cere mai mare decât s\ mergi pe firul cre[terii [i expansiunii lor, s\ observicum evolueaz\, câteodat\ brusc, din aluzii accidentale, s\ vezi cum seperfec]ioneaz\ lent prin continu\ medita]ie. Ingeniozitatea este singura activi-tate literar\ pe care orbirea nu o poate împiedica». În afar\ de povestea faceriipoemului, pe care Johnson o spune cu voluptate, lectura am\nun]it\ este con-form\ canonului aristotelic. Unul dintre aspectele care îi stârnesc o reac]ie put-ernic\ este limbajul poetic miltonian. Tendin]a pe care am observat-o în cazulElegiei I, de a construi imagini livre[ti (Milton are o formidabil\ imagina]ie acus-tic\, iar natura, ca prezen]\ vizual\, este aproape inexistent\ în poezia lui), con-tinu\ prin transformarea cuvântului poetic într-un intertext, poetul creându-[i pro-priul idiom: «Am putea spune despre el exact acela[i lucru pe care Jonson îlspune despre Spencer, anume c\ nu a scris „în limb\“, ci a creat ceea ce But-ler nume[te „dialect Babilonian“, în sine dur [i barbar, dar fiind vorba de operaunui geniu des\vâr[it devine un vehicul de intens\ cunoa[tere [i pl\cere [i,asemenea aman]ilor, diformit\]ile lui ni se par pline de gra]ie». T. S. Eliot nu vaformula mai bine aceast\ opinie, având avantajul timpului; judecata lui, oscilant\

în receptarea lui Milton, va g\si în apropiere un urma[ al modului de constru-ire a limbajului poetic: «Nu exist\ un singur cli[eu, nici stil poetic în sens depre-ciativ, ci o suit\ permanent\ de acte de nesupunere. Dintre to]i scriitorii mod-erni de poezie, cea mai apropiat\ analogie îmi pare a fi Mallarmé, un poet maidegrab\ minor, totu[i mare. Nu se poate s\ existe o diferen]\ mai mare întrepersonalit\]ile [i teoriile poetice ale celor doi, dar în ce prive[te violen]a aplicat\limbii [i modul de justificare exist\ o asem\nare îndep\rtat\. Poezia lui Miltoneste poezie în sensul maximei dep\rt\ri de proz\; proza lui îmi pare, de aseme-nea, poezie pe jum\tate pentru a fi o proz\ bun\». Eliot îi repro[eaz\ (Milton I)

7/15/2019 Exil


93

influen]a «proast\» pe care a avut-o asupra poeziei secolului XVIII, de[i vina nu-i apar]ine în totalitate, de vreme ce poe]ii în[i[i sunt responsabili de alegerilelor. Eliot, din nou, cu avantajul distan]ei, care îi permite s\-l citeasc\ având înminte redescoperirea lui Shakespeare, calific\ limbajul miltonian drept «artificial and conventional»: «Milton scrie ca [i cum engleza ar fi o limb\ moart\».

Deocamdat\ îi voi l\sa de o parte pe Johnson [i Eliot, pentru a reveni la des-tinul ovidian al poetului. Înainte de izbucnirea r\zboiului civil, Milton se afirmasedeja ca spirit independent, ca fiin]\ care tr\ie[te în cultur\ [i prin cultur\, pen-tru c\ aceast\ dinamic\ a spiritului este esen]a eseului contra cenzurii –Aeropagitica . Greu de citit datorit\ infuziei de sensuri culturale pe care o cap\t\cuvintele, datorit\ abunden]ei de expresii str\ine traduse literal (literaritatea devinesurs\ de metafore), a lungimii excesive a frazelor care creeaz\ impresia unui fluxoral continuu, eseul r\mâne îns\ un demers actual.

Întrebarea de la care Milton dezvolt\ aceast\ construc]ie arborescent\ esteuna de bun-sim]: cum poate un cenzor s\ [tie ce este bine [i ce este r\u. Desig-ur, spune Milton, Biserica [i Commonwealth-ul trebuie s\ vegheze asupra c\r]ilor,mai ales atunci când nu po]i fi sigur de onestitatea autorului, în sensul c\ exist\o mul]ime de encomia[ti, c\, asemeni oamenilor, c\r]ile pot s\ în[ele sau s\ucid\: «cine ucide un om ucide o fiin]\ ra]ional\, imaginea lui Dumnezeu; darcel care distruge o carte bun\ ucide ra]iunea îns\[i, imaginea lui Dumnezeu, a[acum este ea reflectat\ în privire. Mul]i dintre oameni sunt o povar\ pentru p\mânt,dar o carte bun\ este ca sângele gânditorului, înmiresmat [i p\strat în vedereaunei vie]i dincolo de via]\». Argumenta]ia lui se bazeaz\ deopotriv\ pe exempledin istoria antic\ (Ovidiu nu lipse[te, bineîn]eles, îns\ Milton remarc\ faptul c\,de[i exilat, c\r]ile lui nu au fost cenzurate) [i din istoria mai recent\ a Inchizi]iei. În ceea ce prive[te ac]iunea celei din urm\, exemplele trimit indirect la statutulBisericii na]ionale, desp\r]ite de peste o sut\ de ani de Roma; Milton avertizeaz\c\ exist\ riscul de a c\dea în acela[i p\cat. Catolicii se comport\ ca [i cum «Sfân-tul Petru le-ar fi l\sat mo[tenire cheile Presei direct din Paradis». În acestecondi]ii, se întreab\ viitorul secretar al Protectoratului, cum poate omul s\ decid\ce este bine [i ce este r\u în absolut. M\re]ia omului se afl\ tocmai în acceptareaexisten]ei tenta]iei – iat\, pe scurt, prefigurat\ teologia poemului epic Paradisul

pierdut . Eseul însu[i con]ine semin]ele alegerilor sale poetice: poemul/carteaare un corp propriu, este un heterocosmos, iar poetul un creator s\vâr[indun act asem\n\tor Zeului din Timaeus; distrugerea c\r]ii (cum am observat)este o crim\ împotriva divinit\]ii. Astfel, Milton este nu numai un precursor alcriticii literare din secolul XVIII, dar [i un poiet în sensul pe care îl în]elegemast\zi (sesizat de altfel [i de Eliot).

7/15/2019 Exil


94

Teoretizarea comunic\rii interumane [i impactul social al unui lider de opinienegativ nu ne surprind, ]in de logica discursului. Destinul unei c\r]i depinde deinterpret, de ghidul care o introduce «omului ignorant», cum spune Milton. Elavertizeaz\ c\ nu numai c\r]ile pot r\spândi «erezia, desfrânarea [i relelemoravuri», c\ exist\ «o mie de alte feluri care nu pot fi în\bu[ite [i doctrina cearea nu se poate propaga prin c\r]i dac\ nu exist\ un înv\]\tor, care poate ac]iona[i altfel decât prin scris, fiind greu de oprit» – discursurile revolu]ionarilor, deexemplu, iar în acest context, oralitatea cap\t\ o func]ie precis\ fa]\ de scriere .Diversitatea pericolelor [i acest univers al metamorfozelor exist\ dincolo decapacitatea uman\ de a institui un control, pentru c\, la urma urmelor, cine poatefi un adev\rat «cenzor»? Exemplul Republicii lui Platon este o ]int\ u[oar\ pen-tru Milton. Pentru prima oar\ un poet arunc\ o privire în spatele lumii utopiei,având grij\ s\ spun\ c\ Platon a creat acele legi «în special pentru un Com-monwealth imaginat de el [i nu pentru alt\ parte». Mai mult, Milton dezv\luieindirect o strategie a evaziunii la Platon: Filosoful a citit [i citeaz\ c\r]ile pecare le condamn\. Cum ar ar\ta lumea utopiei coborât\ din carte în realitate?Spectacolul este trist: «Nici un fel de muzic\ nu trebuie ascultat\, compus\ saucântat\, cu excep]ia muzicii sobre sau dorice» – pastorala armatei îngerilor rebe-li în Paradisul pierdut(!). Am\nuntele acestei existen]e descrise de Miltondovedesc o extrem de acut\ con[tiin]\ a distan]ei dintre realitatea c\r]ii [i real-itatea vie]ii. Doar un poet ca Milton, care, foarte tân\r fiind, în]elege perfect dramalui Ovidiu, putea s\ aib\ con[tiin]a acut\ a barierelor polisemantismului. S\ pre-supunem, spune Milton, c\ cei dou\zeci de cenzori s-ar apuca de lucru: «Ar tre-bui s\ acorde licen]\ pentru dansuri, astfel ca tineretul s\ nu cumva s\ înve]evreo mi[care, gest sau pozi]ie pe care ei le cred neoneste.(...) Vor trebui maimult de 20 de cenzori pentru examinarea al\utelor, viorilor [i ghitarelor din fiecarecas\; nu trebuie s\ li se permit\ s\ z\ng\ne a[a cum o fac, ci trebuie s\ li seimpun\ ce s\ spun\. {i cine va aduce la t\cere toate ariile [i madrigalele caremurmur\ dulce în înc\peri? Trebuie s\ se gândeasc\ [i la balcoane [i la fere-stre...». Nu avea Milton cum s\ [tie c\ Republica va coborî pe p\mânt, dar, cucertitudine, era con[tient de pericolele care planeaz\ asupra propriului statut descriitor. Cum se poate, se întreab\ el, ca un ins care este mai tân\r, mai nein-struit, sau, mai r\u, unul care nu a scris în via]a lui un rând, s\ fie cenzor. Dac\el este instrumentul statului, cu atât mai r\u: «Statul s\ se ocupe de guvernare,nu de critic\; guvernan]ii se pot în[ela în alegerea cenzorului tot atât de u[orcum acest cenzor se poate în[ela în privin]a unui autor».

În Aeropagitica tân\rul Milton se revolt\ împotriva prejudec\]ilor, trece dela fraze în\l]\tor-patriotice la judec\]i drastice [i sarcasm pentru a rosti o idee

7/15/2019 Exil


95

fundamental\: cultura are nevoie de libertate. «Da]i-mi, mai presus de orice, lib-ertatea de a [ti, de a rosti, de a discuta în contradictoriu dup\ voia mea, con-form con[tiin]ei mele.» Aceasta este esen]a dramei lui Milton, al c\rei circuit poe-tul îl reia în Paradise Lost [i Samson Agonistes. Dac\ poemul dramaticSamson Agonistes a p\rut posterit\]ii drept o scriere pronun]at biografic\,unde Milton î[i proiecteaz\ propriile suferin]e în personajul biblic, Paradise Lost este o construc]ie mult mai complex\, cu un grad sporit de ambiguitate, com-plexitate stilistic\. În ce personaj se simte Milton «mai liber»: în Satan sau înAdam? Un r\spuns [ocant l-a dat Blake, cu modalitatea lui de lectur\ hermeneu-tic\, de dezv\luire a con]inuturilor alegorice. «Nu este surprinz\tor c\, unind acestprincipiu cu psihologia lui proto-freudian\ – scrie M. H. Abrams (în Mirror and the Lamp) –, Blake a formulat ceea ce, cred eu, reprezint\ cel mai timpuriuexemplu al acelei maniere romantice radicale de polisemantism în care sem-nifica]ia latent\ personal\ dintr-un poem epic nu numai c\ st\ la baza lui, dar [icontrazice [i anuleaz\ inten]ia de suprafa]\.» A[a ajunge Blake la concluzia,prezent\ într-o not\ a unui poem în proz\, psihanalizabil [i el, c\ «Motivul pen-tru care Milton a scris în lan]uri când a scris despre Îngeri [i Dumnezeu, [i înlargul lui când a scris despre Diavoli [i Iad, se explic\ prin faptul c\ era unadev\rat Poet [i din tab\ra Diavolilor f\r\ s\ [tie». Cred c\ Milton a spus sin-gur de ce parte este în Aeropagitica, iar structura lui de melancolic, cu pro-pria lui lume interioar\, o g\sim mai curând în Samson Agonistes, a[a cumb\nuiesc c\ a citit [i Blake: mai întâi poemul aproape colocvial, în care Sam-son practic se sinucide. Milton îns\ îl absolv\ de acest p\cat: sinuciderea lui eranecesar\, pentru c\ doar astfel i-a putut pedepsi pe adversari. Din nou, Milton,acest spirit al nega]iei, este cu un pas înainte – sinuciderea are valoare de sac-rificiu suprem [i singurul mod de împ\care cu Dumnezeu. Între sinuciderea luiSamson (personajul) [i sinuciderea simbolic\ a lui Milton (retragerea lui, orb [icu amenin]area pedepsei planându-i deasupra capului pân\ la sfâr[itul vie]ii5),drumul interpret\rii este deschis. Îns\[i metafora medical\ prin care explic\func]ia cathartic\ a tragediei este revelatorie (de[i neoriginal\).

Cum redefine[te Milton, acest «spirit în avangard\», exilul la cel\lalt cap\tal existen]ei? Mai exist\ siguran]a c\ se afl\ acas\ printre c\r]i, iar universi-tatea/lumea este un loc de exil? În primul rând, poemul devine istorisirea unei

5 La venirea pe tronul Angliei, Charles II emite a[a-numitul Act of Oblivion, un decretprin care erau ierta]i o serie de rebeli, printre care [i Milton; Parlamentul i-a pedepsit doar peapropia]ii lui Cromwell. Samuel Johnson comenteaz\: «Milton, desigur, nu era unul din ei, eldoar a justificat ceea ce ei au f\cut» (Lives of the English Poets , p. 85).

7/15/2019 Exil


96

duble p\r\siri, rostit\ mai direct decât în Paradisul pierdut . Nu mai are accesla lumin\, în schimb tr\ie[te în lumin\ (citim: expus): De n-a[ fi fost astfel exilat din lumin\,/ Ca într-un t\râm al întunericului, [i totu[i în lumin\,/ S\ tr\iesc pe jum\tate mort, o moarte-n via]\,/ {i îngropat; dar vai, mult mai nefericit!/ Eu însumi al meu mormânt, mormânt

pe picioare . Când chinurile, durerile îi îmboln\vesc Corpul [i «p\r]ile maiginga[e» (gândirea [i imagina]ia), nici în somn nu-[i mai poate g\si lini[tea. Deobicei când se vorbe[te despre melancolie este invocat\ analogic Melancolia lui Dürer. Melancolia miltonian\ nu cred c\ poate fi reprezentat\ altfel decâtprin poezie [i aici se afl\ geniul poetului, capabil s\ creeze poeziei propriul lim-baj, adic\ s\ o fac\ greu traductibil\. Cât prive[te statutul de mort-viu, Miltonparc\ ar vorbi direct din Gulag.

În discutarea eseului Aeropagitica aminteam analogia dintre Dumnezeu [icreator în construirea operei. Poetul nu mai prive[te în oglind\ natura exterioar\,ci îns\[i lumea lui interioar\ care, asemeni monadei lui Leibniz, con]ine un întregunivers. În ce fel de oglind\ poate privi îns\ poetul orb, captiv, alungat din lumin\?Acel Milton, capabil s\ r\stoarne o utopie, are în acest poem o revela]ie ale c\reisemne manifeste apar la Nerval, Baudelaire [i cu totul nea[teptat la Mallarmé.Structura liricii moderne este datoare lui Milton din dou\ puncte de vedere:

în primul rând, prozodic – el a folosit pentru prima oar\ versul liber – [i, în aldoilea rând, con]inuitistic . Hugo Friedrich a ignorat cu des\vâr[ire sursa ei ceamai important\. În schimb, T. S. Eliot, de la care am pornit, a fost în perma-nen]\ obsedat de Milton înc\ din primele eseuri, de aceea mereu se întoarce lael. Nu oare criticul perfect (poetul) este mereu cu un pas înaintea criticuluiprofesionist (acel gen de profesioni[ti seci, lipsi]i de capacitatea de a scrutaprezentul operei, biografia ei [i, pe deasupra, ned\rui]i cu acea rar\ fine]e arelativului!)?

Revenind la Samson Agonistes , remarc\m faptul c\ Milton atribuie acest«comentariu» Corului. Voi cita pasajul în întregime:

Ce trebuie oare mai întâi s\-]i plâng/Captivitatea sau pierderea vederii, /Închisoarea în închisoare/ Una cu întunericul?/ Ai devenit (O cea mai nefericit\ închisoare!)/ Propria-]i închisoare; sufletu-]i/ (De care v\z\torii adesea se plâng f\r\ motiv)/ Acum î]i este într-adev\r închis,/ Locuie[te în întunecimea real\ a corpului/ Închis lumii exterioare/ Încorporându-se în trista noapte;/ C\ci, vai, lumina interioar\/ Nu r\spânde[te nici o raz\ vizibil\./ O, oglind\ a st\rii noastre schimb\toare/ F\r\ nici o asem\nare de când e omul pe p\mânt!

7/15/2019 Exil


97

Aceast\ «oglind\ f\r\ asem\nare» nu recheam\ peisajul în diversitatea lui,nu este o oglind\ a memoriei vizuale care reflect\ (deformând sau reproducândcu fidelitate), nici una în care este prins\ umbra obiectelor. Este mai curând oglin-da apei în care Narcis din Metamorfozele lui Ovidiu s-a înecat, oglinda carespune tot [i nimic în acela[i timp, în care Corpul s-a destr\mat. La cap\tul exis-ten]ei, Milton ne ofer\ o astfel de oglind\ a eului biografic. Ambiguitateacuvintelor este în aparen]\ minim\, sensul este aproape literal, în schimb imag-inea poetic\ care apare la suprafa]\ este derutant\. Înc\ o dat\ figura lui Ovid-iu bântuie textul. Oglinda exilului nu seam\n\ cu nimic, analogia este anulat\,dar în cazul lui Milton anatomia melancoliei înseamn\ desfacerea treptat\ acuvântului de înc\rc\tura lui retoric\, f\r\ teama de a nu mai fi pe placul citi-torului.

Adev\rul trebuie spus, iar rostirea lui nu trebuie s\ fie for]at\, ca prinderealui Proteu, afirm\ poetul la finele eseului Aeropagitica . Mai mult, îndeamn\ Mil-ton, deschide]i por]ile Templului lui Janus: «Chiar dac\ vor fi puse în libertatetoate curentele doctrinare, Adev\rul va fi acolo; îl jignim, punându-i la îndoial\puterea, prin acordarea unei licen]e sau interzicere». A spune adev\rul desprepropria fiin]\, a[a cum o face în Samson Agonistes, este o prob\ a auten-ticit\]ii tr\irii dramei personale, dincolo de noua poetic\ a c\rei u[\ o între-deschide.

Lec]ia pe care Milton o d\, trecând peste muta]iile sensibilit\]ii [i gustului,

este citit\ mai bine ast\zi, poate, dup\ trecerea prin experien]a totalitar\: izolarea în poezie este o iluzie, pentru c\ între actul scrierii [i al comunic\riiei se deschide un câmp larg, pres\rat cu mon[tri mici sau mari, iar încredereaexcesiv\ în virtu]ile limbajului dublu sau ale ambiguit\]ii este o arm\ cu mai multefe]e t\ioase. Eliot a în]eles poate, înaintea multor poe]i deja europeni. Desigur,literatura este domeniul secundarului, dar ce se întâmpl\ atunci când cei care ofac devin actorii principalului? Eliot s-a ferit de aceast\ tenta]ie, Yeats a cochetatcu «c\m\[ile albastre», Pound a f\cut propagand\ pro-fascist\ – lista obseda]ilorinterbelici este voluminoas\. Dar cum ar ar\ta literatura de azi f\r\ numeroase-

le acte de nesupunere?

7/15/2019 Exil


98

MIHAELA ANGHELESCU IRIMIA

Exilul prin limb\,exilul acas\

În 1981, la circa un deceniu de la sângeroasele ciocniri dintre catolici [i protes-tan]i de la Belfast [i la aproximativ un secol de la observa]ia Lordului Salisbury potriv-it c\reia, fiind «cel mai dezagreabil dintre cele trei regate» (britanice), Irlanda are o«splendid\ hart\», Brian Friel publica o pies\ cu un titlu sec, Translations . O difuz\pânz\ de p\ianjen ordoneaz\ ac]iunea aparent haotic\ dispus\ în trei acte,geometrizând sacrificial – aidoma precautei insecte – o lume advers\, în caredu[manul poate fi atacat numai cu pre]ul identit\]ii celui agresat. Piesa este scris\

în englez\, cu minime inser]ii de greac\ clasic\ [i latin\, «traduse» într-un glosarata[at la finalul textului. «Teza» expus\ s-ar putea numi – în beneficiul unei didac-tice simplific\ri – exilul prin limb\. Pluralul din titlu adaug\ subtile nuan]e, oricumsemantic generosului substantiv latinesc «trans-dus», în cea mai latin\ dintre lim-bile germanice: în englez\ translation p\streaz\ din înc\rc\tura orginar\ mai multchiar decât cele dou\ echivalente române[ti – traducere [i transla]ie . Verbul to translate decupeaz\ realitatea în urm\toarele sensuri esen]iale: 1. a (re)da sensulsau echivalentul unui cuvânt sau al unei opere într-o alt\ limb\; a transpune într-oalt\ limb\;

2. a interpreta; a explica, în aceea[i limb\, cu alte cuvinte; 3. a muta sau transferaun cleric dintr-un loc în altul al ierarhiei ecleziastice; 4. a schimba forma, a trans-forma; 5. a muta o persoan\ definitiv dintr-un loc în altul, de pild\ a «duce» în ceruri,nu prin moarte natural\; 6. (arh.) a transporta, în sensul figurat de a face s\ seextazieze; 7. (mec.) a induce unui corp o mi[care, astfel încât toate p\r]ile sale com-ponente s\ urmeze aceea[i direc]ie de deplasare; 8. a da form\ ideilor. Am putea

Fragmente din piesa Translations de Brian Friel au fost publicate în Secolul 20, nr. 4-6/1996.

7/15/2019 Exil


99

ad\uga specializ\ri semantice tehnice, precum a traduce în sensul de a transfor-ma o m\rime de o anumit\ natur\ într-o m\rime de alt\ natur\, sau a (tra)duce pecineva în fa]a justi]iei. Lectorului atent nu-i poate fi decât evident c\ toate aceste sen-suri sunt exploatate fin de c\tre cel mai talentat dramaturg irlandez contemporan,care este anglofon. «Tradus» el însu[i, Friel prive[te circumspect actul traducerii, alc\rui prim [i ultim agent este, ne-o spune vi]a direct\ a latinei, un traduttore/traditore .

S\ încerc\m s\ p\trundem p\ienjeni[ul pluralului din Translations .Ac]iunea se petrece într-o minuscul\ localitate din Comitatul Donegal, regiune

paradigmatic irlandez\: ]\rmuri de mare b\tute de vânturi aspre alterneaz\ cu landes\lbatice punctate cu încrâncenat\ zgârcenie de vechi case de piatr\, unele p\r\site

parc\ din chiar clipa în care au fost ridicate. În anii 1830, Donegal f\cea înc\ partedintr-un singur Ulster, Ulsterul dintotdeauna, în care oamenii purtau ve[minte lungimoltonate cu sibir. Printr-o opera]iune politic\ de «transla]ie» pe hart\, în 1925Ulsterul se împ\r]ea între cele [ase comitate britanice cunoscute drept Irlanda deNord – Antrim, Armagh, Downe, Fermanagh, Londonderry, Tyrone – [i provincia omo-nim\ a Republicii Irlanda, cuprinzând comitatele Cavan, Donegal [i Monaghan. Tran-scrierea identit\]ii se face îns\ sistematic [i în timp, dovad\ c\ locul ac]iunii care sepetrece în 1833 ne este precizat cu deliberat\ imprecizie: el este Baile Beag, în«imposibila» irlandez\, sau, prin «transpunere» civilizatoare, Ballybeg în englez\. C\ci

tot ceea ce sugereaz\ autorul prin translations origineaz\ în faptul confirmat în doc-umente al ridic\rii topografice executate de Direc]ia Cartografic\ Englez\ în aminti-tul an al Domnului (catolic, protestant?) 1833. Printr-o mi[care de «transla]ie» spec-ulativ\, am putea plasa fatidicul ‘33 la 32 de ani de la actul Unirii Irlandei cu Anglia(1801), eveniment perceput în comunit\]ile profund gaelice ca transmutare for]at\,cum l-am putea plasa la un an de la reforma sistemului electoral englez (1832), prefa]\la ultima modernizare a «perfidului Albion», proces amplu [i de durat\ numit victo-rianism.

Conflictul dintre tradi]ie [i noutate, conservatorism rural [i emancipare urban\,

provincialism istoric [i cosmopolitism modern alimenteaz\, de altminteri, diversele«transla]ii» comandate [i executate în pies\. Mai exact, locul ac]iunii este o [coal\

în aer liber (hedge-school), institu]ie ad-hoc, deci neautorizat\, menit\ a oferi unminim de instruc]ie s\racilor în Irlanda secolelor al XVIII-lea [i al XIX-lea. Aceast\formul\ de rezisten]\ începuse s\ se practice înc\ în timpul regimului puritan al luiCromwell, perpetuându-se sub jurisdic]ia Codului Penal introdus de protestantul rege«exilat» din Olanda matern\ în Anglia adoptiv\, Wilhelm de Orania, devenit WilliamIII prin c\s\toria cu regina Mary. Ruralele hedge-schools (literal, [coli improvizate

7/15/2019 Exil


100

într-un perimetru împrejmuit de gard viu) erau, prin limba de predare irlandez\, unmod de a ]ine piept presiunilor exercitate asupra catolicilor «înc\p\]âna]i», exila]i

într-un protectorat, apoi într-un regat protestant unit. Pe la 1700 [i ceva,«transla]ia» c\tre englez\ devine o necesitate reclamat\ de trecerea de care se bucur\idiomul anglo-saxon pe pia]\. În secolul urm\tor, rezilien]a [colilor irlandeze pen-tru s\raci este îns\ atât de remarcabil\, încât Stanley, ministrul britanic pentru Irlan-da proasp\t devenit\ parte a Marii Britanii, introduce, în 1831, un sistem de educa]iena]ional\ vizând suprimarea tradi]iei gaelice. Din Istoria Irlandei de Edmund Cur-tis (1936) afl\m c\ marea majoritate a celor tr\itori la vest de linia imaginar\ Derry-Cork nu-[i adresau decât în irlandez\ cuvintele de tandre]e sau ocar\ în timpul cineide lâng\ c\minul neacoperit, la cap\tul unei zile de munc\. Era vorba de cel pu]in

dou\ milioane de oameni. Prea pu]ini se puteau exprima fluent în englez\. Anii 1830cunosc o masiv\ «transla]ie» lingvistic\ prin extinderea re]elei de [coli elementareuniversale cu predare în limba centrului ordonator. Anglizarea este, ironic, servit\de charismatica figur\ a patriotului irlandez O’Connell, care recomand\ expresfolosirea limbii engleze drept solu]ie de ie[ire din anonimat [i provincialism. Esteacuzat, acas\, de «tr\dare». Lideri politici locali [i fe]e biserice[ti se al\tur\ acestuicurent de modernizare, în cadrul c\ruia debuteaz\ o campanie de rescriere a iden-tit\]ii irlandeze pe hart\. Pe teren sunt trimi[i reprezentan]i ai Direc]iei Cartograficecare sunt, în acela[i timp, ofi]eri ai armatei engleze. Se întocmesc a[a-zisele Name

Books , în care toponimele gaelice sunt «traduse» fie fonematic (de pild\, Cnoc Bandevine Knockban), fie semantic (Cnoc Ban gliseaz\ pur [i simplu în Fair Hill). Str\dani-ile cartografice sunt înso]ite de un sus]inut efort de standardizare ortografic\, traval-iu sisific într-o cultur\ cu str\veche tradi]ie oral\. Între cele dou\ culturi au loc, firesc,[i întâlniri pa[nice: se nasc pove[ti de dragoste care duc la c\s\torii mixte, se crista-lizeaz\ diverse forme de osmoz\. Se produc, deci, variate translations .

În Translations survin exact acest gen de fericite, dar mai ales nefericite întâm-pl\ri, în urma c\rora pa[nica via]\ a comunit\]ii tradi]ionale este bulversat\ dramatic.O privire asupra personajelor lui Friel ne va ajuta s\ pricepem tâlcul identit\]ii fluide

de care nici unul dintre protagoni[ti nu se poate dezb\ra. Manus, un b\rbat de treize-ci [i ceva de ani, [i fiul lui Hugh, institutorul localei hedge-school în care irlandezaeste mimat\ – «tradus\»? – pe scen\ prin englez\, poart\ numele lui Carolus Mag-nus însu[i, c\ci în [colile gaelice improvizate respectul pentru clasici, mai ales pen-tru poe]ii latini, era garan]ia neîntreruptei leg\turi cu Roma secular\. Fa]\ de aceas-ta, Londra – în fapt o inven]ie roman\ târzie, milostivit\ cu numele de împrumut deLundinium – nu era decât o margine a lumii civilizate. Devenit\ capital\ arogant\,Londra î[i translatase fastul de la San Pietro sub cupola unei alte imita]ii, St. Paul’s.

7/15/2019 Exil


101

R\mânea, îns\, fatal, un accident protestant. De la Venerabilul Beda [tim c\ în ziuade Cr\ciun a anului 800, la încoronarea lui Charlemagne ca suveran al ImperiuluiRoman de Vest, Irlanda se putea mândri cu statutul de patrie adoptiv\ a înv\]a]ilor,a savan]ilor [i a oric\ror altor erudi]i exila]i sau autoexila]i de pe un continent totmai instabil politic. În mod simbolic, institutorul cu nume imperial se c\zne[te s-ofac\ pe Sarah («prin]esa» în original, în ebraic\), «muta» satului, s\ poat\ articulafie [i câteva vorbe, o propozi]ie. Implicat\ în numele biblic, vechimea culturii localesprijinit\ de aportul occidental-european ne va ap\rea în puternic contrast cu imber-bia spiritual\ a englezilor trimi[i la treab\ de Londra pragmatic\. {i, pentru c\ Saraheste «mut\» în scenariul «traducerilor» care amenin]\ cu prefaceri capitale, maxi-mum de record pe care-l poate înregistra m\iestria lui Manus este ca Sarah s\-[i

poat\ pronun]a numele. Ea este Irlanda îns\[i, impermeabil\ la idiomul impus, laorice idiom, pentru c\ simte instinctiv c\, odat\ deprins\ arta vorbirii depuse în scris,«traduceri» de tot felul se vor gr\bi s\-i [tearg\ unicitatea. Ceva din socratica neîn-credere în virtu]ile inven]iei egipteanului zeu Theuth (asimilat de c\tre greci între-prinz\torului, dinamicului, «ermeticului» Hermes) str\bate în replicile pe care leschimb\ «prin]esa mut\» cu bine inten]ionatul educator. Aprehensiunile acestei

în]elepte neînv\]ate nu vor r\mâne f\r\ ecou în pies\: pe m\sur\ ce oralul Irishness este «tradus» într-un Englishness omologat în documente oficiale, încep s\p\leasc\ amintirile comunitare care d\deau motiva]ie intern\ numelor locurilor,

numelor oamenilor, numelor. Se instaleaz\ un dubios confort mental pândit de peri-colul în cele din urm\ fatal al amneziei colective de care se temea maestrul lui Pla-ton. Atunci î[i va fi des\vâr[it opera temutul traduttore/traditore .

Mu]enia Sarei, atât de asem\n\toare cu cecitatea Blimundei din romanul Memo- rial do convento (Memorialul de la Mafra , Ed. Univers, 1988) al lui José Sara-mago, este, într-un sens mai subtil, [i maladia lui Jimmy Jack Cassie, sexagenarulcu haine ponosite, m\nu[i slinoase [i pantofi scâlcia]i, cunoscut în colectivitatea local\drept Copilul-Minune. Cu nume pe jum\tate englez, pe jum\tate irlandez, el este unpersonaj [i mai exilat din realitatea imediat\. Jimmy vorbe[te curent latina [i grea-

ca veche, «f\r\ a fi pedant», ne avertizeaz\ o indica]ie de regie, [i cunoa[te lumeazeilor [i a miturilor Greciei antice la fel de bine cât cunosc cei din jur întâmpl\rilezilnice din Baile Beag. Fiecare cu nara]iunea lui. Cheia cea mai m\iestrit\ de care seserve[te Jimmy pentru a deschide secretul vorbelor este etimologia. Aidoma ludicu-lui Socrate din Cratylos, el poate oferi explica]ii etimologice care s\ fac\ transpar-ent precum limbajul adamic orice cuvânt rostit în prezen]a sa, dar este total inca-pabil s\ vorbeasc\ limba englez\. – English is Greek to him, but not Greek.Pandant al Sarei, Jimmy Jack este tradi]ia erudit\ care respinge noutatea agresiv\

7/15/2019 Exil


102

[i infatuat\. Refuzul de a comunica în englez\ î[i dezv\luie substratul politic în obser-va]ia lui Jimmy c\ singurul cuvânt din limba ocupan]ilor pe care-l [tie, totu[i, estebosom «piept», ca în sintagma «pieptul Dianei», sau poate «pieptul Britanniei»? –sintagm\ propus\ de o mitologie mult mai recent\, [i care, «tradus\» în termeniiIrlandei ocupate, trimite la caracterul belicos al «glorioasei uniuni».

Jimmy are pandant [i în persoana lui Hugh (nume germanic desemnând un «ominteligent»), p\rintele lui Manus [i mintea luminat\ a comunit\]ii din Baile Beag. Bil-ingv, prin urmare invulnerabil la interven]iile topografilor militari englezi, Hugh estepreocupat de botezul care tocmai se s\vâr[e[te în vecin\tate, o caerimonia nom- inationis anticipând osârdia trimi[ilor Londrei. Expert, la rându-i, în etimologii, Hughcompar\ verbul grecesc baptizein – «a înmuia», «a b\ga în ap\» –, cu accep]iunea

dat\ de Pliniu cel Tân\r substantivului baptisterium , anume aceea de «baie rece».Din nou aluzia politic\ î[i face loc printre «transla]iile» aparent strict lingvistice. Câte-va replici mai apoi, acela[i Hugh î[i avertizeaz\ cons\tenii c\ reprezentantul centru-lui, C\pitanul Lancey (aluzie la lancea agresorului), este monoglot, c\ singura luimanier\ de a în]elege lumea este cea englezeasc\, f\r\ urm\ de latin\ sau greac\,deci f\r\ r\d\cini istorice, f\r\ perspectiv\, f\r\ [anse de comunicare profund\.

Dimpotriv\, nume profund poetice au b\[tina[ii Doalty [i Bridget (celticul Doal-ty descrie un viteaz cu «m\dulare negre», iar Bríd, «tradus» în englez\ drept Brid-get, este «înalta zei]\» a poeziei în mitologia irlandez\ p\gân\, mama celor trei zei

ai me[te[ugurilor – Brian, Liuchar [i Uar). Pe Doalty [i Bridget îi une[te, a[adar, put-erea crea]iei ap\rat\ cu arma [i îndeob[te apreciat\ în arta me[te[ugului într-o cul-tur\ arhaic\.

Interesant\ este figura personajului feminin Maire, variant\ irlandez\, al\turi de oseam\ de altele (Mór, Moll, Molly, Margery, Maureen), toate desemnând numele Sfin-tei Fecioare, extrem de rar dat fetelor în comunit\]ile tradi]ionale dinainte de secolul alXVII-lea, din pricina interdic]iei catolice derivate din exacerbatul cult marian. Molly, neamintim, este numele so]iei lui Bloom în capodopera joycean\. Molly pune cap\t odis-eei bloomiene printr-un simbolic gest de cedare articulat în silaba încuviin]\rii yes . {i

Maire a lui Friel spune «da», la cap\tul unei odisei în care a penelopat în absen]a unuiUlise din Ithaca de ba[tin\. Nu poate trece neobservat\ aceast\ fisur\ în scenariul cla-sic, singurul care d\ coeren]\ unei comunit\]i amenin]ate cu exilarea acas\. La ce bun\o patrie din care au disp\rut c\pitanii c\l\tori pe mare [i a[tepta]i cu nezdruncinat\

încredere? În soarta lui Maire citim soarta fetelor dintr-o Irland\ silit\ de s\r\cie s\-[ipiard\ fiii în exil transatlantic. Înstr\inat\ în propria cultur\, vânjoasa Maire î[i g\se[teun Odiseu de împrumut tocmai din rândurile ocupan]ilor. Dar [irul ironiilor nu se opre[teaici. C\ci numele iubitului catolicei Maire este George Yolland, identitate onomastic\

7/15/2019 Exil


103

prin care putem «traduce» misiunea tân\rului locotenent aflat la ordinele c\pitanuluiLancey. El este, desigur, doar «loc-]iitorul» unei «c\petenii». Ierarhic, c\pitanul exe-cut\ instruc]iunile primite de la marele cap gânditor de stratageme politic-administra-tive de pe umerii ministerului londonez. Dar, metonimic, acest «înlocuitor» al for]eiimpuse poart\ el însu[i numele Sf. Gheorghe, patronul Angliei protestante [i, etimo-logic, «lucr\torul p\mântului». Cât despre apartenen]a sa familial\, ea face o ironic\trimitere la your land, glia persoanei a II-a, pe care jovialul tân\r englez o va trece înposesiunea persoanei I, printr-o abil\ transla]ie, o «în-locuire». Dar Yolland poate fi [icorup]ia lui Roland, vechi [i distins nume germanic însemnând «faima p\mântului»[i amintind de vremurile de genuin\ vitejie, în care între idealul cavaleresc [i raptulneru[inat se întindea o pr\pastie de netrecut.

O sum\ de alte «transla]ii» onomastice sugereaz\ degringolada identitar\declan[at\ topografic. C\pitanul Lancey [i locotenentul Yolland au mereu nevoie deun «translator» pe teren. Exilarea b\[tina[ilor în propria ]ar\ nu poate fi mai lesni-cioas\ decât cu cooperarea unui traduttore/ traditore . Numele lui este Owen, «tân\rr\zboinic», în vel[\. Dar, interesant, Yolland/Yourland i-l «traduce» sistematic înRoland. Gre[ul englezului nu este deliberat, prin urmare ironia este cu atât mai acut\,dovad\ de nerecunoscut\, dar tacit admis\ inferioritate în fa]a unei comunit\]i cuautentice valori cavalere[ti. Cu atât mai trist\ este povestea fecioarei Maire aban-donat\ unui flirt croit pe tipar pragmatic: iubitul ei protestant descinde la fa]a locu-

lui anume pentru a lua fa]a locului [i a o înlocui cu una dictat\ de noii st\pâni. Mairenu poate vorbi engleza contemporan\ ei, dar poate reproduce mecanic un anost textrenascentist, o frântur\ de cronic\ pomenind o s\rb\toare câmpeneasc\ de Armin-deni. Cu dou\ secole în urm\, Întâiul de Mai, May Day, era înc\ un popas bine-cunoscut în calendarul activit\]ilor tradi]ionale. Era, ca [i la noi, extensia unui vechiritual p\gân de fertilitate [i includea în mod obligatoriu dansul «c\lu[arilor» englezi,celebrii Morris Dancers, performeri ai ceremoniilor de la începutul prim\verii. Pre-cum în timpurile p\gâne, în mijlocul izlazului comunal se înfigea un uria[ par, a[a-zisul Maypole, simbol falic reiterat de be]ele mânuite de feciorii dansatori, în acla-

ma]iile fetelor satului. Din rândul acestora din urm\ se alegea o «regin\ a balului»,May Queen . Remanen]e ale acestor seculare obiceiuri transpar în Visul unei nop]i de var\, Shakespeare însu[i preluând practica palimpsestului poetic-coregrafic dela «înscen\rile» rurale în care Robin Hood putea ap\rea al\turi de gnomi din pove[tilepopulare sau nimfe din mitologia clasic\. Maire percepe engleza ca pe o limb\ cutotul str\in\ [i joac\ rolul «surdei». Nimic din ceea ce i se adreseaz\ în englez\ nueste de natur\ s\ produc\ în ea o reac]ie fireasc\. Împreun\ cu Sarah, ea întruchipeaz\o Irland\ surdo-mut\ în raportul for]at cu Albionul agresiv. Printr-o nou\

7/15/2019 Exil


104

«transla]ie», Friel recunoa[te, ca [i Heaney, unul dintre cli[eele coloniz\rii Irlandei înc\ din timpul Elisabetei I, anume «contrastul familiar dintre Anglia imperial\ [i Irlan-

da neîmblânzit\ (…) redat ca un contrast între b\rbat/mascul [i femeie/femel\, calami-tatea contemporan\ fiind astfel în]eleas\ drept inevitabilul rezultat al unei istorice sil-nicii sexuale.»1 Astfel, când simbolica poveste de dragoste dintre catolica Maire [iprotestantul George este pe cale de a se consfin]i în c\s\torie [i în… a[ezarea Angliei

în Irlanda, femeia catolic\ cu nume de sfânt\ fecioar\ ia hot\rârea de a înv\]a limbab\rbatului protestant. Iar pentru ca unirea lor s\ d\inuie, va începe cu cuvântulalways . Se parafeaz\ astfel exilul acas\.

Referirile la h\r]i f\cute de diverse personaje duc toate spre aceea[i concluzie.Maire înva]\ pe de rost harta Americii, ]ara f\g\duin]ei în Irlanda suferind de hemor-

agia exodului indus de o s\r\cie abil orchestrat\ de st\pânii englezi. Harta Irlandei,noua [i frumoasa, înfrumuse]ata hart\ a Irlandei preluat\ într-un proiect civilizator,este coextensiv\ cu îns\[i ]ara Irlandei. Pe unde poposesc s\ scrie noile nume înnou instituitele Name Books, Lancey [i Yolland înfig lancea în ]\râna care accept\de acum supus\ virila înscriere a noii identit\]i. Translatorul Owen îi explic\ st\pânu-lui Yolland rostul numelui unei r\scruci cunoscute drept Tobair Vree: cândva, în pu]ul(tobair) de la r\scruce se înecase un anume Brian, sau Bhriain, sau Vree, dup\ cumg\seau oamenii de cuviin]\ s\-i spun\ într-un sat sau altul. Brian î[i vârâse capul înapa sfin]it\ a pu]ului, s\-[i lecuiasc\ umfl\tura care-l ar\ta monstruos cons\tenilor,

[i sfâr[ise prin a se lecui de via]\. De atunci, zicea lumea, locul r\m\sese înscris încartea invizibil\ a satului drept Tobair Vree. Pentru prima dat\, st\pânul englez estepus în imposibilitatea de a traduce un toponim. Uimit poate chiar mai mult decâtYolland, Owen se ofer\ s\ dea sugestii de adaptare/adoptare a (numelui) locului la your land, prin t\ierea ultimei leg\turi cu my land, dar loco-tenentul este inca-pabil s\ g\seasc\ un nume care s\ îmbrace locul ca [i cum i-ar ]ine acestuia de echiva-lent [i decide, dându-se b\tut, s\ p\streze vechiul nume irlandez. George Yolland,locotenent în serviciul Direc]iei Topografice Engleze, recunoa[te în Tobair Vree nunumai locul, dar [i momentul unei r\scruci între dou\ culturi. Maire îi spune «da»,

locul îi spune «nu» [i Yolland va trebui s\ tr\iasc\ pe mai departe cu con[tiin]a mul-tor altor hiatusuri în alfabetul identitar impus de Londra. Obstina]ia identitar\, la carese refer\ Homi Bhabha discutând cel\lat caz clasic de colonizare sistematic\ – India–, poate îmbr\ca sonor hainele «bu-hu-ului prin care cheam\ bufni]a moartea – cegroz\vie de vorbe! (Iar vorbele acestea) nu sunt naturaliz\ri ale descrierilor primi-

1 Terence Brown, Ireland’s Literature , The Lilliput Press, Mullinger, Co. Westmeath,1988, p. 11.

7/15/2019 Exil


105

tive ale „alterit\]ii“ coloniale, ci inscrip]ii ale unei incerte t\ceri coloniale [i care-[ibat joc, prin nonsensul lor, de performan]a social\ a limbii, z\d\rnicind adev\rurile

comunicabile prin refuzul lor de a fi traduse.»2

Exilat\, prin aglutinare, acas\, Mairenu-[i poate configura nici harta fizic\ a patriei adoptive. Pentru ea, Anglia este o ar\tarevag\, un contur aproximativ în care nu poate plasa Comitatul Norforlk, locul s\rb\toriide Armindeni pe care-l papagalice[te într-o englez\ desuet\.

Numirea lucrurilor, a locurilor [i a oamenilor joac\ rolul esen]ial în dansul mul-tiplelor traduceri/transla]ii la care asist\m. Educa]ia «mutei» Sarah atinge apogeul

în momentul în care aceasta î[i poate pronun]a numele, cea a Norei Dan, în clipa încare eleva î[i poate scrie numele. Unele nume sunt îns\ atât de vechi, încât, încar-nate în trupul patriei-mum\, refuz\ re-scrierea, «traducerea». «O retoric\ a alterit\]ii

este fundamental o opera]ie de traducere. Scopul s\u este acela de a-l livra pe„cel\lalt“ „aceluia[i“ (tradere) . Este livrarea a ceea ce este diferit.»3 Testul identit\]iiimposibil de dizolvat este – shakespearian – a local habitation and a name,f\r\ de care totul r\mâne un airy nothing . Spre finalul piesei, Manus î[i supuneeleva mut\ la aceast\ ultim\ încercare. Cu un efort suprauman, Sarah se recunoa[tea fi Sarah Johnny Sally, locuitoare a c\tunului Bun nah Abhann, unul dintre acelenume «imposibile», cu genitive feminine atestând ferma leg\tur\ ombilical\.

Au loc [i asimil\ri inverse. Yolland începe s\ se exileze de bun\ voie din Anglia,pentru a se cuib\ri în Irlanda, fie ea [i extensie umil\ a mândrei metropole, [i, poet-

ic ca dispozi]ie natural\, [i-l imagineaz\ pe Apollo având chipul lui Cuchulain [i peParis drept Ferdia. Misterioasa sa dispari]ie confirm\ a[ezarea adânc în glia ocupat\…«Transla]ii» mitic-legendare înso]esc, de fapt, întreg finalul piesei: Doalty roste[teadev\rul situa]iei în simpla echivalare a tras\rii noii h\r]i cu noul botez al locurilor –un nou habitat, un nou nume, o nou\ identitate. În aceea[i hedge-school în carepersonajele mimau ini]ial mu]enia [i surzenia anglo-saxon\, ele sunt silite prin«transla]ie» s\ adopte o nou\ natur\, articulat\ sonor [i în scris exclusiv în englez\.Mute sau surde în propria limb\, ele în]eleg ultima lec]ie a institutorului Hugh: «Tre-

buie s\ înv\]\m numele alea noi. (…) Trebuie s\ înv\]\m unde locuim. Trebuie s\ înv\]\m s\ ni le facem ale noastre. Trebuie s\ facem din ele noua noastr\ cas\.»4

Dar Hugh [tie [i c\ «a-]i aminti totul e o form\ de nebunie» [i c\, pân\ la urm\,

2 Homi K. Bhabha, The Location of Culture, Routledge, London & New York, 1994,p. 124.

3 François Hartog, The Mirror of Herodotus: The Representation of the Other in the Writing of History, University of California Press, Berkeley, Los Angeles, London,1988, p. 237.

4 Brian Friel, Translations, Faber & Faber, London & Boston, 1987, p. 66.

7/15/2019 Exil


106

împ\carea cu condi]ia de exilat este preferabil\ nostalgiei patologice. To]i avemdesiderium nostrorum [i ]inem, într-un fel sau altul, ca [i vechii greci, la

endogamein, pentru c\ exogamein nu este niciodat\ scutit de neîncredere [i sus-piciune. Iar exilul prin limb\ se poate deprinde înv\]ând cuvinte, citind gramatici, inter-pretând din nou lumea. Ceea ce nu înseamn\ c\ ne putem permite s\ uit\m trecutul[i limba str\mo[ilor. Urbs antiqua fuit, declam\ Hugh patetic în finalul în care sesuprapun imaginea ridic\rii somptuoasei Rome imperiale cu legenda elisabetan\ aprin]ului troian Brutus. Potrivit relat\rilor lui Geoffrey de Monmouth din Historia Regum Britanniae, acest Brutus ar fi fugit din cetatea Troiei [i s-ar fi stabilit înDevon, dând na[tere ambi]ioasei stirpe a bri]ilor [i fondând cetatea Troynovant, asi-milat\ ulterior romanului Lundinium.

«A fost odat\ un str\vechi ora[ pe care, se spune, Iunona îl îndr\gea cel maimult dintre toate. Iar ambi]ia zei]ei [i speran]a pe care o nutrea era ca aicis\ se ridice capitala tuturor neamurilor, dac\ sor]ii aveau s\ fie îng\duitori.Dar, în fapt, zei]a descoperi într-o bun\ zi c\ din sângele troian urma s\ senasc\ o vi]\ pus\ pe d\râmarea turnurilor tiriene, un neam late rege bel- loque superbum – un neam de regi cu întinse regate, regi prea mândrila r\zboi, gata s\ ia parte la c\derea Libiei, c\ci acesta era, acesta era mer-sul, mersul lucrurilor comandate, al lucrurilor comandate de soart\.»5

Libia era, metonimic, Africa pentru Roma imperial\, îns\[i marginea lumii sal-vat\ prin ocupa]ie de la s\lb\ticie. Grecii numeau prin termenul aithiops – «fa]\ ars\»– nu doar pe etiopian, ci pe orice african, cum Abisinia nu era pur [i simplu ]araabisinienilor/etiopienilor, ci întunecimea f\r\ fund a s\lbaticei Africi (cf. abyssos «(camarea) f\r\ fund», «de nem\surat», de unde [i abis) . Mantiile din purpur\ de Tirerau simbolul m\re]iei imperiale. Numai c\ Tirul, s\ nu uit\m, era port în Fenicia,]ara Cartaginei, iar nimfa Libya, fiica lui Epaphos, regele Egiptului [i mama lui Agenor[i Busirir (cel de-al doilea, la rându-i, rege al Egiptului), era bunica ciudatei Phoenix.Culoarea phoenix amintea de purpura tirian\. Pas\rea Phoenix juca la fiecare jum\tatede mileniu scenariul grandorii [i al decaden]ei.

q

În 1988, Richmond Shakespeare Society debuta seria de reprezenta]ii cu spec-tacolul Translations de Brian Friel, în ziua de Sf. Gheorghe, la Twickenham, când-

5 Brial Friel, Op. cit., p. 68.

7/15/2019 Exil


107

va re[edin]a Poetului Laureat Alexander Pope! O mai ironic\ nepotrivire spa]io-temoral\ cu greu s-ar fi putut potrivi… În acela[i an, într-o revist\ specializat\ în tra-duceri ap\reau urm\toarele rânduri:

«Irlandeza (gaelica) a fost limba tuturor irlandezilor timp de vreo dou\ miide ani, pân\ la mijlocul secolului al XIX-lea. Numai în a doua jum\tate a sec-olului cu pricina, dup\ trei sute de ani de presiuni militare, economice [i cul-turale planificate, devenea limb\ dominant\ a ]\rii engleza. La vremea respec-tiv\, [i literatura în englez\ începea s\ înlocuiasc\ literatura în irlandez\, caliteratur\ na]ional\ a Irlandei. Secolul al XIX-lea este, a[adar, secolul în care,pentru prima dat\ în istoria de care avem cuno[tin]\, irlandeza î[i pierde statu-tul [i dinamismul. (…)

Într-adev\r, irlandeza aproape c\ nu se mai aude ca limb\ vorbit\ în modcurent, rutinier, decât în minuscule a[ez\ri din vest (a[a-zisa zon\Gaeltacht), în care num\rul de vorbitori de irlandez\ continu\ s\ scad\ cat-astrofal. (…) Urm\torii dou\zeci de ani vor dovedi dac\ tradi]ionalele comu-nit\]i de expresie irlandez\ din Irlanda vor supravie]ui. Dup\ modul în carese prezint\ lucrurile în momentul de fa]\, imaginea este cu siguran]\ sumbr\:numai 1-2% din popula]ia Irlandei, adic\ 35000-36000 de persoane vorbescirlandeza ca limb\ de comunicare cotidian\ în zona Gaeltacht .»6

Despre superioritatea asumat\ a englezilor ca legitimare a proiectului colonialau vorbit, în timp, o seam\ de mari irlandezi. În 1762, Oliver Goldsmith publica Chi- nese Letters (Scrisori chineze[ti), rebotezate The Citizen of the World (Cet\]eanul lumii). Modelate pe binecunoscuta fic]iune a str\inului, epistoleledebordau de uimirea pricinuit\ de «lipsa de civiliza]ie» întâlnit\ în Anglia, punând-o în flagrant contrast cu toleran]a cosmopolit\ sugerat\ de titlul sub care s-a

încet\]enit lucrarea. Despre superioritatea asumat\ a englezilor ca legitimare a proiec-tului colonial au vorbit, în timp, [i englezii. În 1807, Robert Southey, din 1813 PoetLaureat la curtea Majest\]ii Sale Regele George III, publica The Letters of Espriel-

la (Scrisorile lui Espriella), numite [i Letters from England (Scrisori din Anglia) . Atrage aten]ia una dintre cele mai profunde pricini de uimire, c\ci temeiuls\u este îns\[i limba: «O particularitate cu totul remarcabil\ este faptul c\ ei (englezii)scriu întotdeauna pronumele personal cu liter\ mare. Nu putem oare socoti acestM\re] I drept o dovad\ neinten]ionat\ a importan]ei pe care orice englez crede c\trebuie s\ [i-o atribuie?» Decantat\ în stereotipe culturale, prea buna impresie a

6 Séan Ó Tuama, «Introduction», Translation Issue – The Journal of Literary Translation, Volume XXII, Fall 1989, pp. 3-4.

7/15/2019 Exil


108

englezilor despre ei în[i[i producea, în romanticul [i roman]iosul secol trecut al cristal-iz\rilor identitare na]ionale, imaginea «tipic\» a irlandezului: «(Este) vis\tor, neprac-tic, (…) cu un dar al vorbirii (exagerat) [i un defetism defensiv care î[i g\se[te expre-sia într-un nest\vilit [uvoi de vorbe…»7 În secolul trecut, orice «mare» na]iune occi-dental\ î[i croia ca texte identitare o epopee modern\ [i un imn na]ional. Dac\ era[i putere imperial\, «semnul guvern\rii coloniale era transcris într-un registru minor[i prins în iremediabilul act al scrierii.»8 Despre adamicul act al numirii ca înfiin]areHartog scrie urm\toarele în excelentul s\u studiu imagologic:

«Un nume este întotdeauna mai mult decât simplul s\u sunet. (…) Democrit,care compusese [i el un Onomastikon, afirm\ c\ numele zeilor sunt „sta-tui sacre înzestrate cu voce (agalmata phoneenta)“. Numele zeului este,astfel, „reprezentarea sa audibil\“, a[a cum statuia zeului este reprezentareasa vizibil\. {i, mult înaintea lui Democrit, pitagoreicii sus]inuser\ c\ nu numainumele zeilor, ci toate numele sunt imagini (agalmata, eikones) alelucrurilor. (…) mai târziu, în Cratylos, (…) Socrate se amuz\ examinând corec-titudinea compunerii numelor, dând etimologii ale diverselor nume pe bazafunc]iilor îndeplinite de respectivii zei. (…) Pentru Lévi-Strauss caracterul maimult sau mai pu]in „propriu“ al numelor nu este intrinsec determinabil, nicinu poate fi descoperit prin compararea acestora cu celelalte cuvinte aleaceleia[i limbi, ci depinde de punctul în care î[i declar\ des\vâr[it\ o soci-

etate opera sa clasificatoare.»9

Actul traducerii implic\ o dubl\ numire, aplicarea unei grile care, în mod inevitabil,axiologizeaz\ altfel lucrurile, oamenii, lumea. A pretinde îns\ c\ astfel ai luat în pos-esie lumea poate fi un gest riscat, pentru c\ e[ti oricând pândit de tr\darea traduc-erii. Programul spectacolului cu Translations din ziua de Sf. Gheorghe la Mary Wal-lace Theatre din Twickenham purta urm\torul motto din Martin Heidegger:

«Omul se comport\ ca [i cum ar fi st\pânul limbii, când, de fapt, limba estecea care r\mâne st\pâna sa. Când aceast\ rela]ie de dominare este r\stur-

nat\, omul recurge la viclenii ciudate.»

7 M. Grene, «Talking, Singing, Storytelling. Tom Murphy’s After Tragedy », în Colby Quarterly , Dublin, 27, 4, 1991, p. 217.

8 Homi K. Bhabha, Op. cit., p. 93.9 Op. cit., pp. 242-243.

7/15/2019 Exil


109

7/15/2019 Exil


110

7/15/2019 Exil


111

MIOARA CARAGEA

O «Na]iune-Nav\»: Portugalia

În Portugalia, înc\ din secolul al XV-lea, istoria emigra]iei se confund\ cu îns\[iistoria ]\rii. O dat\ cu popularea insulelor Madeira [i Azore în epoca Infantelui DomHenrique, a început un îndelungat proces istoric de dizlocare popula]ional\: colo-nizare [i migra]ie, al c\rui rezultat palpabil îl constituie ast\zi existen]a a 190 de mil-ioane de oameni care vorbesc portugheza în Africa, Asia [i America.

În timpurile eroice ale Imperiului colonial, sentimentul de curiozitate care îi însu-fle]ea pe navigatorii dornici de a cunoa[te «noi insule, noi p\mânturi, noi m\ri, noipopoare [i, mai mult, un nou cer [i stele noi», cum spunea, în secolul al XVI-lea, cos-mograful Pedro Nunes, în Tratado da Sphera, era dublat de angoasa necunoscu-tului [i de teama hybris -ului cunoa[terii excesive. Izvorât din vechile spaime medievale

în fa]a «M\rii tenebroase», glasul celor care vor recomanda pruden]a [i aurea medi- ocritas se va face auzit chiar în marile opere ale expansiunii portugheze: Asia de Joãode Barros sau Lusiada lui Camões. În Prima Decad\ (1522), unde poveste[tedescoperirile din epoca Infantelui Dom Henrique (prima jum\tate a secolului al XV-lea), João de Barros opune taberei Navigatorului, care sus]inea expansiunea atlantic\dincolo de miticul cap Bojador, partida tradi]iei prudente, care, invocând exemplulregilor trecutului, cerea limitarea expedi]iilor de explorare numai la bazinul închis [ifamiliar al Mediteranei: «C\ci întotdeauna au existat regi [i principi în Spania dornicide fapte m\re]e [i la fel de ner\bd\tori de a c\uta [i de a descoperi ]\ri noi precuminfantele, dar nu vedem [i nu citim în cronicile lor c\ ar fi poruncit s\ fie descoperiteaceste ]inuturi (...), mul]umindu-se cu p\mântul pe care îl avem acum, pe care Dum-nezeu ni l-a dat ca limit\ [i locuin]\...1» Naviga]ia spre ]inuturile l\sate de divinitate

pera pasto dos brutos nu putea aduce decât suferin]\ în schimbul unui profit întru

1 João de Barros, Asia. Primeira Década, livro I, cap. IV.

7/15/2019 Exil


112

totul improbabil: «Desigur, noi nu [tim ce are în minte infantele, nici ce roade a[teapt\el de la aceste descoperiri, decât pierzanie pentru atât de mul]i ce se îmbarc\, pe urmac\rora vor r\mâne numero[i orfani [i v\duve în regat, pe lâng\ risipirea averilor sale,c\ci primejdia [i cheltuiala sunt amândou\ manifeste, iar folosul nesigur precum cuto]ii o [tim.»

Tema rupturii dureroase de patrie [i de cei dragi, implicit\ deja în opera istori-ografic\ a lui João de Barros, este reluat\ de Camões în celebrul episod al «B\trânu-lui din Restelo» din Lusiada (cântul IV, 94-104). Setea de glorie este cea care îiface pe oameni s\-[i dep\[easc\ limitele dictate de Providen]\, pornind în aventurines\buite care, în spatele mirajelor aurului, ale faimei [i ale ac]iunii creatoare de isto-rie, nu ascund decât pericole [i moarte, «surghiun [i trist\ absen]\». Pasiuneadescoperirii [i hybris -ul cunoa[terii sunt scântei ale focului aprins odinioar\ de Prom-eteu:

O, Prometeu! Nu ar fi fost nicicând Nici un dezastru-n lume, nic\ierea,Statuia ta de n-avea ochi fierbin]i,S-o mi[te, focul marilor dorin]i! 2

Drama desp\r]irii de spa]iul natal, tr\it\ ca un pre] individual ce inevitabil sepl\te[te în schimbul euforiei colective generate de edificarea unui imperiu mondial,va deveni în timp un topos al spa]iului mental na]ional, subsumat re]elei semnifi-cante a vocabulei saudade (dor), cuvântul cu cea mai mare productivitate seman-tic\ din limba portughez\.

Definit în moduri diverse, analizat de-a lungul secolelor din punct de vedere eti-mologic, semantic, antropologic, «dorul» portughez [i-a început lunga carier\ spec-ulativ\ la sfâr[itul Evului Mediu, când regele Dom Duarte, constatând singularitateaconceptului («nici latina, nici alt\ limb\ de care am [tiin]\ nu au echivalent pentru

în]elesul lui»), îl delimita de doliu, de durere [i de triste]e, ad\ugându-i sensul com-plementar de dorin]\ [i de pl\cere: «c\ci dorul este sim]\mântul pe care inima îltr\ie[te pentru c\ se vede lipsit\ de prezen]a unei fiin]e sau a unor fiin]e pe care leiube[te cu mare afec]iune sau a[teapt\ s\ le revad\ în curând. (...) Spun afec]iune[i delectare fiindc\ sunt sentimente izvorâte din inim\, c\ci de acolo izvor\[te dorul,mai curând decât din ra]iune sau în]elepciune. (...) Iar acest dor este sim]it ca pl\cere,mai mult decât ca suferin]\ sau triste]e.»3 În secolul al XVII-lea, Duarte Nunes deLeão considera [i el c\ dorul este «un afect propriu portughezilor», datorat «naturiilor sim]itoare», memorie [i dorin]\ în acela[i timp: lembrança de alguma cousa

2 Luís de Camões, Lusiada, traducere de Aurel Covaci, Bucure[ti, ELU, 1965.3 Dom Duarte, Leal Conselheiro, cap. XXV.

7/15/2019 Exil


113

com desejo dela . De[i, în mod natural, acest sentiment este provocat în primulrând de absen]a patriei, pentru cosmopolitul savant evreu dorul nu este o tr\ire uni-voc na]ional\, el putându-se referi la orice spa]iu care a adus beneficii subiectuluicare-l tr\ie[te: «c\ci ne este dor s\ vedem ]ara unde ne-am n\scut, sau unde amcrescut, sau unde am avut o pozi]ie important\ sau am cunoscut prosperitatea.»4

În cuvintele lui Duarte Nunes de Leão se prefigureaz\ deja toposul plasticit\]ii adap-tative, atribuit\ îndeob[te portughezilor – creatori de na]iuni [i de patrii multiple –[i care poate fi rezumat prin vechiul dicton: ibi bene ubi patria, îns\ f\r\ cono-ta]iile descalificante care îi sunt asociate în general.

Câteva decenii mai târziu, Dom Francisco Manuel de Melo readucea conceptulde dor în matca tr\irilor na]ionale, legându-l de c\l\toriile atât de familiare con-cet\]enilor s\i. Portughezii au parte mai mult decât oricare alt popor de aceast\ «gen-eroas\ pasiune» pentru c\ – spunea scriitorul baroc – «Iubirea [i Absen]a sunt p\rin]iidorului, [i cum firea noastr\ este cunoscut\ printre celelalte na]iuni prin pasiune,iar necuprinsele noastre c\l\torii prilejuiesc cele mai îndelungate absen]e, de aicirezult\ c\ acolo unde este mult\ iubire [i o prelungit\ absen]\, dorul va fi mai intens,iar acesta este f\r\ îndoial\ motivul pentru care printre noi dorul locuie[te precum

în patria sa fireasc\.»5

Înzestrat cu dimensiunea speran]ei, dorul este preluat de sebastianism:a[teptarea mesianic\ a regelui Dom Sebastião, disp\rut în dezastrul de la Alcácer-Quibir în 1578, [i purt\tor al speran]elor de redemp]iune ale unui popor care atun-

ci s-a v\zut lipsit nu numai de gloria Imperiului, ci [i de independen]a na]ional\. Reîn-trupat – pentru p\rintele António Vieira – în Dom João al IV-lea, restauratorul inde-penden]ei în 1640, sau în Dom Miguel, marele opozant al liberalismului portughezdin prima jum\tate a secolului al XIX-lea – pentru Oliveira Martins, mitul sebasticva reprezenta unul din polii structuran]i ai topicii dorului, suprapunând unei patriireale imaginea unei patrii pierdute atât în spa]iu cât [i în timp.

O dat\ cu virajul decisiv al istoriei portugheze de la începutul secolului al XIX-lea– independen]a Braziliei, luptele liberale din metropol\ [i exilul vremelnic al intelec-tualit\]ii progresiste – tematica rupturii de patrie se diversific\. Apare o distinc]ie între

emigra]ia voluntar\, provocat\ de ra]iuni economice, înc\ entuziast\ [i cu happy end,[i cea politic\, for]at\, dictat\ ca pedeaps\ pentru o real\ sau presupus\ rebeliune. În poezia romantic\ se ivesc primele m\rci vizibile ale topicii exilului: dorul este dublatde revolta în fa]a unui destin impus, nelini[tea [i sentimentul de pierdere a identit\]iiiau locul volupt\]ii fantasmatice a desp\r]irii. Nevoit s\ tr\iasc\ un timp în exil, Almei-

4 Duarte Nunes de Leão, Origem da Língua Portuguesa, 1606.5 Dom Francisco Manuel de Melo, Epanáforas de Vária História Portuguesa (Lis-

boa, 1660), «Epanáfora Amorosa», III.

7/15/2019 Exil


114

da Garrett vede în Camões simbolul însu[i al poetului exilat, dezam\git de patrie [ineîn]eles de propriii concet\]eni6. «Orfan de patrie», Alexandre Herculano î[i deplânge]ara m\cinat\ de r\zboaie civile: «Biata mea Portugalie, trebuie s\ te plâng.»7 [i î[iidentific\ propriul surghiun în Anglia cu o ini]iatic\ traversare a infernului, din carenu poate reveni în paradis decât dup\ o lung\ r\t\cire precum cea a «evreuluir\t\citor», pe care «blestemul lui Dumnezeu îl arunc\ într-o peregrinare f\r\ ]int\ [if\r\ orizont».8

Dup\ revenirea în ]ar\ a intelectualilor exila]i, la terminarea r\zboiului civil (1832-1834), tema suferin]ei provocate de desp\r]irea de solul natal î[i pierde vigoarea [ise estompeaz\, pentru a-[i rec\p\ta for]a la sfâr[itul secolului, când emigra]ia por-tughez\ cunoa[te o amploare f\r\ precedent. Într-adev\r, redus\ la jum\tatea veac-

ului trecut la un num\r anual cvasi constant de 4 000 de oameni, emigra]ia legal\cap\t\ spre sfâr[itul secolului propor]ii nicicând atinse în trecut: 17000 în 1872, 29000 în 1889, 44000 în 18959. Majoritatea emigran]ilor continu\ s\ se îndrepte spreBrazilia, ca în prima jum\tate a secolului, f\r\ a [ti îns\ c\, între timp, condi]iile, odini-oar\ foarte favorabile coloni[tilor portughezi, se schimbaser\. Din membru al uneina]iuni colonizatoare [i hegemonice, portughezul dec\zuse la starea de simplu solic-itant de azil economic, asupra c\ruia ap\sau în plus toate resentimentele provocatede trufia [i suficien]a fo[tilor cuceritori. În 1888, Brazilia proclama abolirea sclaviei,iar portughezii, provenind din regiuni s\race [i sub-alfabetizate, erau recruta]i, de

îndat\ ce debarcau, pentru cele mai dificile [i mai prost pl\tite munci. Atât de prostpl\tite încât erau practic redu[i la condi]ia de sclavi, nemaiputând niciodat\ s\ strâng\suficien]i bani pentru a-[i pl\ti c\l\toria de întoarcere. Adu[i de vechile mituri alesuccesului dominatorului rasial, portughezii emigran]i deveneau din st\pâni slugi,dorului de patrie ad\ugându-i-se frustrarea [i umilin]a unei iremediabile rat\ri.

În 1890, Guerra Junqueiro deplângea destinul emigran]ilor epocii sale, simbolurivii ale unei patrii vitrege care nu avea grij\ de propriii ei fii. În tragicul exod descris

în Finis Patriae (1890), emigran]ii mergeau «în turme» pe drumuri, îndreptându-se spre cheiurile de unde navele aveau s\-i poarte spre ]inuturile de la cap\tul lumii,

f\r\ nici o speran]\ de întoarcere, în vaietele de durere ale mamelor, so]iilor [i copi-ilor:

Olhai, olhai, vão em manadas

6 Almeida Garrett, Camões, 1825.7 Alexandre Herculano, A Harpa do Crente, 1837.8 Alexandre Herculano, De Jersey a Grandville, 1831.9 Cf. Joel Serrão, A Emigração Portuguesa, 4-a ed., Lisboa, Livros Horizonte, 1982.

7/15/2019 Exil


115

Os emigrantes...Uivos de dor pelas estradas,Junto dos cais, nas amuradas Das naus distantes...(«Privi]i, privi]i, p\[esc în turme/ Emigran]ii…/ Geam\t de durere pe drum,/ Pe

cheiuri, pe puntea/ Navelor distante.»)Tot Guerra Junqueiro este cel care reactualizeaz\ tema dorului, resim]it ca o dras-

tic\ sfâ[iere între un prezent al exilului [i trecutul pierdutului paradis al copil\riei petre-cute pe meleagurile natale.

Cel mai mare poet al exilului portughez a fost îns\, la sfâr[itul secolului al XIX-lea, António Nobre. În volumul Só (Singur) (1892) – «cea mai trist\ carte care exist\

în Portugalia»10

–, el d\dea expresie sentimentului de singur\tate [i de excludere,care, provocat de o experien]\ personal\ – un exil vremelnic la Paris – era extins la întreaga emigra]ie portughez\:

Só !Ai do Lusíada coitado,Que vem de longe, coberto de pó,Que não ama, nem é amado,Lugubre Outono, no mês de Abril! Que triste foi o seu fado!

Antes fosse para soldado,Antes fosse pró Brasil ...11

(«Singur!/ Vai de s\rmanul lusiad,/ Venind de departe, acoperit de praf,/ Carenu iube[te, nici nu e iubit,/ Lugubr\ toamn\, în luna lui april!/ Ce trist\ i-a fost soar-ta!/ Mai bine s-ar fi f\cut soldat,/ Mai bine s-ar fi dus în Brazilia…»)

O lusíada din poemul lui Nobre este mo[tenitorul c\zut în dizgra]ie al eroilorLusiadei lui Camões, «portughez de demult, din vremuri de r\zboi», care îns\, printr-o ironie a istoriei, umbl\ acum necunoscut, singur, descul] [i plin de praf printr-ometropol\ neprimitoare, unde destinul nu-i va aduce nici glorie nici iubire. Imperi-

ul s-a risipit în fum, iar portughezii trebuie s\ suporte, pe lâng\ s\r\cia [i diluareaidentitar\ provocat\ de exil, umilin]a de a fi fost uita]i de o istorie ce [i-a pierdutmemoria.

Secolul XX va reprezenta îns\, dup\ expresia lui Joel Serrão, marea epoc\ de«exasperare migratorie» pentru poporul portughez. Între 1904 [i 1914 datele sta-tistice prezint\ un salt abrupt de la 28 000 la 30 000 de emigran]i, atingând în 1912

10 António Nobre, «Memória», în Só, 1892.11 António Nobre, «Lusitânia no Beirro Latino» în Só, 1892.

7/15/2019 Exil


116

impresionanta cifr\ de 88000 de oameni pleca]i din ]ar\ într-un singur an. Dup\ primulr\zboi mondial, cifrele se stabilizeaz\ în jur de 40000, cunoscând o nou\ efervescen]\migratorie în perioada anilor ‘50-’60.

Între 1963-1973, Portugalia va cunoa[te «cea mai intens\ [i mai incontrolabil\emigra]ie», cunoscut\ de-a lungul întregii sale istorii: 89000 de emigran]i în 1965,120 000 în 1966, 92 000 în 1967 [i 79 588 în 1973. Numai în patru ani, între 1965[i 1969, au p\r\sit Portugalia peste o jum\tate de milion de oameni, îndreptându-se mai ales spre ]\rile europene, îndeosebi spre Fran]a. Cauzele acestei hemoragiipopula]ionale sunt multiple. Tradi]ionalei s\r\cii i se adaug\ motive politice: perse-cu]ia statului salazarist îndreptat\ împotriva adversarilor regimului [i fuga derecrutarea pentru r\zboiul colonial.

Înc\ de la începutul secolului, recrudescen]a emigra]iei a fost acompaniat\, înplanul elabor\rilor culturale de tip compensatoriu, de o dezvoltare cu totul remar-cabil\ a constela]iei semantice a dorului, ce va situa venerabilul concept în centrulspecula]iilor metafizice din primii ani ce au urmat instaur\rii – traumatice – a Repub-licii (1910).

Teixeira de Pascoaes creeaz\ în anii ‘20 saudosismul, o «filosofie» a dorului, pre-luat\ de membrii mi[c\rii Renascença Portuguesa, al c\rei mentor a fost, [i elab-orat\ în termeni metafizici de Leonardo Coimbra [i de întreaga [coal\ ulterioar\ aa[a-numitei «filosofii portugheze». Saudosismul sintetizeaz\ o atitudine particular\

fa]\ de lume, articulat\ în jurul conceptului de dor – considerat de Pascoaes careprezentând tr\s\tura definitorie a «sufletului portughez», în asociere cu speran]elemesianice [i profetice: «Oh, ce admirabil\ concordan]\ exist\ între legenda sebas-tianist\, sentimentul poetic [i religios pe care ea îl presupune, geniul limbii, revelatmai ales în vocabulele sale intraductibile (dorul, de exemplu), poezia popular\, sufle-tul originar al Bisericii noastre, sufletul peisajului nostru, operele literaturii auten-tice, inclusiv ale celei juridice.»12 Mai mult decât un simplu sentiment individual, dorulare un aspect mistic, el definind rela]ia omului cu Dumnezeu [i cu lumea ca pe onostalgie a unei pierdute unit\]i a materiei cu spiritul [i ca pe o promisiune a înte-

meierii de c\tre Portugalia a celui de-al Cincilea Imperiu – domnia universal\ a spir-itului – profetizat înc\ din secolul al XVII-lea de P\rintele António Vieira. Dorul includesperan]a, iar amintirea se îndreapt\ spre viitor – scria Teixeira de Pascoaes în Os Poetas Lusíadas . Universul este «o infinit\ amintire a speran]ei», fiind de aceea«expresia cosmic\ a Dorului». Sufletul uman, «figura cea mai vie [i mai perfect\ asperan]ei [i a amintirii», este «portretul lui Dumnezeu, desenat de geniul tenebros

12 Teixeira de Pascoaes, A Arte de Ser Português, 1915.

7/15/2019 Exil


117

al Naturii».13 Dorul exprim\ suferin]a desp\r]irii de ]ara natal\, e «amintirea Patriei, înso]it\ de dorin]a de întoarcere» – spunea Leonardo Coimbra14 – îns\ e vorba deo «patrie cereasc\», figur\ a Edenului din care omul a fost alungat. Cum saudosis-mul, cu corolarele sale – na]ionalismul [i paseismul tradi]ionalist –, a fost utilizatpolitic în anii urm\tori de c\tre ideologii statului totalitar instaurat de Salazar, int-electualitatea progresist\ s-a deta[at de topica dorului mesianic, situând exilulsaudoso într-un registru personal [i intim, cu expresie direct\ mai ales în core-sponden]\, discret men]ionat îns\ – de multe ori prin antifraz\ – în opera magna .

Începând mai ales din anii ‘30, dup\ instaurarea dictaturii salazariste, un marenum\r de intelectuali au cunoscut temporar sau permanent experien]a exilului. Unii,ca José Rodrigues Miguéis, Jorge de Sena, Casais Monteiro – «str\inul definitiv»,cum se numea el însu[i –, n-au mai revenit decât vremelnic, r\mânând îns\ în per-manent contact cu mediul literar de acas\ [i continuând s\ scrie pentru un publicde limb\ portughez\, al]ii au tr\it un exil temporar, precum Miguel Torga, care, înTraço de União (Liniu]\ de unire, 1969) f\cea aluzie la drama cu care se con-frunt\ cel care, pentru a supravie]ui, este for]at s\ se expatrieze: «Celui care nu s-asim]it niciodat\ de prisos în propria sa ]ar\, astfel încât s\ fie obligat s\ o p\r\seasc\[i s\ caute aiurea c\ldura pe care ea i-o refuz\, îi este greu s\ în]eleag\ ce înseamn\aceast\ durere în con[tiin]\, aceast\ biciuire a amorului propriu, acest sentimentdureros al oric\rui fiu desp\r]it de c\minul matern. Prietenii, sau chiar fra]ii, potr\mâne în c\minul natal, m\nânc\ în continuare pâinea de acas\. Nefericitul va tre-bui s\ plece, s\ mearg\ s\ semene pe alte ]arini sudoarea pe care p\mântul patrieii-o refuz\».

În mod paradoxal îns\, a[a cum remarca Eduardo Lourenço15, în ciuda general-iz\rii experien]ei expatrierii, foarte pu]ini scriitori, cu excep]ia lui Rodrigues Miguéis,au dat cu adev\rat o expresie literar\ important\ exilului secular al poporului por-tughez, fie el silit sau «de aur». Motivele pot fi descifrate – consider\ eseistul în Nós e a Europa ou as duas razões (1988) – în specifica identitate istoric\ pe care[i-a cl\dit-o de-a lungul timpului aceast\ Nação – Emigrante: «Când te na[ti

într-o comunitate de acest tip, pericolul nu este cel de a-]i pierde identitatea, ci acela

de a-i confunda specificitatea cu universalitatea, de a nu fi capabil, decât la suprafa]\,de a te deschide [i de a dialoga cu cel\lalt, de a te crede în mod narcisiac centrullumii, creând astfel un univers de referin]e autiste unde naufragiaz\ sentimentul

13 Teixeira de Pascoaes, Os Poetas Lusíadas, Porto, 1919, cap. V.14 Leonardo Coimbra, Sobre a Saudade, 1923.15 Eduardo Lourenço, «As marcas do exílio naobra de J. R. Miguéis», în José Rodrigues

Miguéis, Gente da terceira classe, Lisboa, Editorial Estampa, 1983,pp. 269-281.

7/15/2019 Exil


118

realit\]ii [i al complexit\]ii lumii. Comportamentul generic al portughezilor nu estescutit de aceast\ ispit\ sau înclina]ie, cu atât mai surprinz\toare cu cât pare dezmin]it\de fenomenul istoric al dispersiei noastre în lume, exemplar, dup\ p\rerea lui JaimeCortesão, pentru faimosul umanism cosmopolit al portughezilor. Poate cu mai mult\profunzime, Fernando Pessoa, care ne vedea în acela[i timp din\untru [i dinafar\ [icare proiecta asupra Portugaliei propriul s\u mit al „despersonaliz\rii“, atribuie por-tughezilor, drept caracteristic\, dac\ se poate spune a[a, un soi de sublim\ voca]iea non-identit\]ii. Ap]i de a fi totul [i to]i, nu suntem de fapt nimeni, nu avem, noi,cei care ne credem atât de „particulari“, o autentic\ personalitate. „Un portughez caree doar portughez nu e portughez“. Pessoa, aici, ca [i în multe alte domenii, se faceecoul unei celebre caracteriologii a lui Oliveira Martins. Aparen]a de ductilitate care

ne caracterizeaz\, capacitatea de adaptare de care portughezii au dat sau dau dovad\pretutindeni în lume, par a da dreptate paradoxului pessoan. În realitate, chestiuneaeste mai complex\. Acela[i Fernando Pessoa, în Od\ maritim\, evoc\ realele [isimbolicele nave-na]iuni, la bordul c\rora ne na[tem cu to]ii, cum ar spune Pascal,deja îmbarca]i. Pu]inor na]iuni li se aplic\ atât de bine, precum Portugaliei, imag-inea de „nav\-na]iune“ [i, mai bine, de na]iune-nav\, gra]ie identit\]ii de destin [i deproiect pe care a întrupat-o, c\l\torind în spa]iu [i în timp, îns\ mereu atât de iden-tic\ sie[i în diferen]a pe care Istoria i-a f\urit-o. {i nici m\car în perioada când p\reao corabie pierdut\, sau ast\zi, când se profileaz\ numai ca o barc\ minuscul\ [i f\r\

o ]int\ transcendent\, precum odinioar\, nu s-a pierdut aceast\ familiar\ percep]iea propriei realit\]i, aceast\ inocen]\ aproape absurd\ privind statutul s\u printre cele-lalte na]iuni. Ca [i cum Portugalia s-ar fi n\scut – a[a [i-au [i închipuit-o cronicarii[i poe]ii – sub ochii lui Dumnezeu. Un delir în complet dezacord cu evidenta ei real-itate de na]iune ast\zi marginalizat\ sau la marginea Istoriei? Poate. Dar [i acestaeste un mod foarte vechi [i constant de a fi portughez.»

José Rodrigues Miguéis sau despre «rasa cu inimile spulberate prin lume» Cel mai important scriitor al exilului portughez din ultima jum\tate a secolului

XX [i cel care a descris cu cea mai mare subtilitate a raça de corações par- tidos pelo mundo –, prozatorul José Rodrigues Miguéis, s-a n\scut la Lisabona,

în 1901. Licen]iat în drept, a exercitat un timp profesiunea de avocat. Pasionat depedagogie, a f\cut studii de specialitate la Bruxelles, iar în 1935, nemaisuportândregimul de suspiciune instaurat de dictatura salazarist\, s-a stabilit în Statele Unite,

7/15/2019 Exil


119

unde a devenit redactor la Reader’s Digest, iar mai târziu profesor universitar. Arevenit pentru un timp în Portugalia, în 1957, plecând din nou, de ast\ dat\ într-unexil definitiv, c\ruia nu i-a pus cap\t nici m\car revolu]ia din aprilie 1974. A muritla New York, în 1980.

José Rodrigues Miguéis a debutat în 1932 cu Páscoa feliz (Pa[te fericit),pentru care a primit premiul «Casa da Imprensa», apoi, dup\ o lung\ t\cere impus\de exil, a revenit pe scena literar\ în 1946 cu volumul Onde a Noite se Acaba (Unde se sfâr[e[te noaptea). În 1958 a publicat Léah e Outras Histórias (Léah [i alte povestiri) care a primit în acela[i an premiul «Camilo Castelo Bran-co». În anii urm\tori au ap\rut, printre altele, Uma Aventura Inquietante (O aventur\ nelini[titoare, 1959), nara]iunea care a relansat în Portugalia romanulcu intrig\ poli]ist\, Um Homem Sorri à Morte com Meia Cara (Un om surâde mor]ii cu jum\tate de fa]\, 1959), A Escola do Paraíso ({coala paradisului, 1960), Gente de Terceira Classe (Oameni de la clasa a treia, 1962) [i O Milagre Segundo Salomé (Miracolul dup\ Salomeea,1975).

Caracterizat de António José Saraiva ca un reprezentant al realismului etic – cal-ificare de care, de altfel, scriitorul se îndoia, neputându-[i imagina realismul decâtca pe un act moral –, José Rodrigues Miguéis descrie în romanele [i nuvelele saleun peisaj interna]ional – Portugalia, Belgia, Statele Unite – traversat de personaje demultiple na]ionalit\]i, apar]inând unor istorii, culturi [i viziuni despre lume diferite,unite îns\ în acela[i spa]iu de tema comun\ a emigra]iei-exil.

Analizând proza lui Miguéis16, Eduardo Lourenço remarca dubla postur\ pe carescriitorul [i-o asum\ în raport cu statutul s\u de portughez tr\ind departe de patrie.

În unele proze, Miguéis se descrie ca exilat, în altele prefer\ s\ se considere un expa-triat. Expatriatul este cel care-[i asum\ absen]a patriei ca pe o op]iune. Exilatul, înschimb, resimte dep\rtarea de patrie ca pe o absen]\ impus\ de via]\ sau de des-tin. Între exil [i expatriere exist\ o diferen]\ calitativ\ constând în «modul cum aiajuns s\ nu mai ai patria pe care ai avut-o [i pe care sim]i c\ ai pierdut-o». Absent,exilatul continu\ s\ existe «în mod esen]ial» în ]ara de unde a plecat [i, poate dinacest motiv, nimeni nu simte mai intens prezen]a patriei precum cel care o tr\ie[teca pierdut\. Desigur c\ [i expatriatul presupus neproblematic, emigrantul plecat deacas\ din motive pur economice, dispus s\ uite [i s\ se integreze în noua lume, simteadeseori nostalgia spa]iului originar [i senza]ia c\ undeva exist\ un spa]iu paralelunde un alter ego , poate de fapt adev\ratul s\u eu, tr\ie[te în continuare via]a cecu adev\rat îi fusese menit\. De ambele situa]ii d\ seama fic]iunea lui Rodrigues

16 Idem.

7/15/2019 Exil


120

Miguéis, inspirat\ de «o îndelungat\ experien]\ de înr\d\cinare-dezr\d\cinare, dedialog intens [i frustrat cu ceilal]i». Arareori îns\ autorul men]ioneaz\ motiva]ia politic\a op]iunii sale existen]iale. Cu toate c\ uneori se refer\ cu discre]ie la aceast\ situa]ie,Rodrigues Miguéis nu [i-a f\cut niciodat\ un titlu de glorie din statutul de exilat politic[i nu a folosit ca «pretext epic» [i ca modalitate de auto-glorificare persecu]ia la carea fost supus. De[i proza sa este intens autobiografic\ – la nivelul tr\irilor – doar înscrisori Rodrigues Miguéis face uneori aluzie la dificult\]ile personale pe care le-a

întâmpinat: «vei veni – îi scria el în 1937 prietenului s\u Mário Neves – [i va trebuis\-]i asumi responsabilitatea de a te supune oric\ror condi]ii care ]i se vor pune aici:

înv\]area limbii, schimbarea planului moral, afectiv (m\ refer la situa]ie, la prestigiu,la reputa]ie, la prieteni, la considera]ia social\ – tot ceea ce lubrific\ existen]a, de

altfel precar\, a intelectualului portughez în Portugalia), necesitatea de a te adaptaunor munci care o bucat\ de vreme nu vor fi echivalente cu cele care ]i se ofer\ acas\(...) Ai c\l\torit mult, dar poate înc\ nu cuno[ti ce înseamn\ s\ te fixezi pentru untimp nedefinit în alt\ ]ar\. Sunt mii de lucruri naturale pe care le resim]im ca pe ni[teadev\rate atentate la sensibilitatea sau modul nostru de a fi. Exist\, bineîn]eles, [io imens\ libertate, inepuizabile moduri de a ne face pl\cute orele libere (evident, dac\le avem); p\durile, lacurile albastre, frigiderele, magnificele s\li de baie, ziare incom-parabile, reviste, c\r]i ieftine, biblioteci itinerante, [osele de concrete...» 17 Condi]iade intelectual nu face decât s\ acutizeze con[tiin]a exilului [i a strategiilor pe care

omul transplantat într-o lume str\in\ trebuie s\ le adopte. Oricât de reu[it ar fi pro-cesul de acultura]ie, exist\ în permanen]\ o stare de exil interior, o con[tiin]\ acut\a ex-centricit\]ii culturale care instaleaz\ emigrantul într-o identitate nesigur\. Exila]ii

î[i simt diferen]a ca pe un etern stigmat: con[tiin]a unei distan]e ireductibile le trans-form\ eforturile de integrare în simple gesturi imitative. Adaptarea înseamn\ s\ înve]io sum\ de topice ale spa]iului de primire – ritmuri, intona]ii, vitez\ de reac]ie, tro-pisme, tot atâtea ritualuri de îmblânzire [i de domesticire a unei lumi neprimitoare.Str\in fa]\ de mediu, exilatul î[i este sie[i str\in, este separat nu numai de lumea încare a p\truns, ci [i de identitatea proprie, lucrare a trecutului [i rod al unei lumi

l\sate în urm\. Ex-centric [i descentrat, exilatul r\mâne întotdeauna, în prozele luiMiguéis, «omul de la clasa a treia» pentru care «str\inul» va fi mereu «cealalt\ partea propriei noastre fiin]e».

Jorge de Sena: 17 Mário Neves, José Rodrigues Miguéis. Vida e Obra, Lisboa, Editorial Caminho,

p. 165.

7/15/2019 Exil


121

«Eu însumi sunt patria mea» Un alt exilat celebru al acestui secol, Jorge de Sena, s-a n\scut la Lisabona în

1919 [i s-a stabilit din motive politice în Brazilia în 1959, ca profesor de literatur\al universit\]ii din Assis (statul São Paulo). În 1965 a emigrat în SUA, devenind pro-fesor mai întâi la Universitatea din Wisconsin, iar cinci ani mai târziu la Universi-tatea din California, unde a condus departamentul de studii hispanice [i programuldepartamental de literatur\ comparat\. Înc\ din primii ani ai carierei sale a desf\[urato intens\ activitate de critic\ de art\ în Portugalia, interes pe care nu l-a abandonatnici dup\ plecarea sa definitiv\ din ]ar\: a colaborat la revista Presença, cel mai impor-tant for al dezbaterilor de idei dintre cele dou\ r\zboaie, la Cadernos de Poesia (pe care le-a condus între 1951-1953), la Portocale, Seara Nova [i Vértice, cât

[i la suplimentele literare a numeroase ziare.A dedicat numeroase studii autorilor portughezi, fiind unul dintre cei mai impor-

tan]i exege]i din acest secol ai lui Pessoa [i Camões, dar a fost de asemenea un extra-ordinar poet, unul dintre cei mai originali ai ultimei jum\t\]i de veac, dramaturg, proza-tor [i istoric al culturii. Ca nimeni altul, Jorge de Sena a [tiut s\ îmbine lec]iile mod-ernismului, îndeosebi ale poeziei suprarealiste, cu tradi]iile medievale [i renascen-tiste, [i a sensibilizat lumea literar\ portughez\ fa]\ de practici pu]in explorate pân\la el, precum creativitatea sincretic\, aflat\ pe grani]a dintre poezie [i pictur\ saupoezie [i muzic\. Printre operele sale poetice cele mai importante se pot cita volu-

mele Coroa da Terra (Coroana p\mântului, 1946), Pedra Filosofal (Pia- tra filosofal\, 1950), Metamorfoses (Metamorfoze, 1963), Arte de Música (1968), Peregrinatio ad Loca Infecta (1969), Exorcismos (Exorcisme, 1972).

Între temele majore ale poeziei lui Sena se num\r\ tema mor]ii, a iubirii [i a expe-rien]ei erotice, a rela]iei omului cu Dumnezeu sau cu zeii, a crea]iei estetice inter-mediate de limbaj [i, desigur, a miturilor culturale portugheze, privite adeseori crit-ic ca topice fictive care falsific\ modul de a în]elege Portugalia [i identitatea por-tughez\ în lume.

De[i a tr\it departe de patrie pân\ la data mor]ii (1978) [i ar fi fost îndrept\]it în

multe circumstan]e s\ se simt\ marginalizat de cultura oficial\, Jorge de Sena a scristoat\ via]a în portughez\ [i a publicat în Portugalia, l\sând s\ transpar\ doar cu marediscre]ie sentimentele de sfâ[iere [i de excludere datorate condi]iei de exilat. Cu toateacestea, exilul este fundalul cvasi-metafizic al operei sale: «Dac\ ar fi s\ c\ut\mcondi]ia matricial\ a peregrin\rilor poligrafice ale lui Jorge de Sena – între acesteaincluzându-le [i pe cele biografice, care se confund\ cu cele ale scriitorului – un cuvântle-ar putea defini: exilul. Exil al exilurilor, în patrie sau în afara ei, în spa]iu [i în timp,dar întotdeauna un exil esen]ial, ontologic, fie el exterior sau interior, semn ireductibil

7/15/2019 Exil


122

al condi]iei poetice sau al condi]iei umane, asumate în libertatea infinit\ de a fi, dea nu fi.»18

Ca artist [i om de cultur\ cosmopolit, deschis spre universalitate, Jorge de Senaconsidera, ca [i Pessoa câteva decenii mai devreme, c\ «patria sa era limba por-tughez\» [i c\, pentru a te sim]i împlinit, «acas\», singura cale este crea]ia. Cel carespunea într-un poem «{i voi muri în exil, ve[nic», ad\uga îns\ c\, în moarte, «îi vap\stra fidel credin]\ lumii»19, manifestându-se ca un spirit universal, care se sim]ea

în largul s\u în orice spa]iu metamorfozat de cultur\, în orice muzeu, text, peisajarhitectonic sau muzical. C\l\torind spre loca infecta ale sufletului, poetul se descriedrept cel care «multe a v\zut, a suferit, a cunoscut amarul/ dureri [i suferin]e [i surprize grele;/ [i a fost tr\dat, [i a fost furat/ [i a fost privat de o justi]ie just\/ p\mântul l-a v\zut [i na]iile lui/ lumi [i sub- lumi a cunoscut/ tr\ind iubirea de a fi creat/ [i totul a citit [i totul a iubit, [i a fost totul». «Nelini[tit, cu sufletul deschis, seme] [i plin de duio[ie»,poetul «nicicând nu va avea o patrie»20, de[i ve[nic va purta «o iubire-ur\» «matriei»– dup\ cunoscuta expresie a p\rintelui António Vieira – compus\ «din cei care pleac\[i din cei care r\mân»21.

Aluzii mai personalizate la condi]ia de exilat, la dificult\]ile de «auto-traducere» în alte coduri de comunicare [i de comuniune social\ sunt încifrate în special înpoemele postume, a c\ror publicare nu este sigur c\ autorul ar fi dorit s\ o autor-

izeze:Este cu neputin]\ s\ discu]i indiferent ce subiect.Dac\ ai dreptate sau nu ai Este complet indiferent: ori accep]i regulile jocului, ori î]i schimbi via]a [i locul 2 2.Atitudinea care prevaleaz\ îns\ în operele antume este de surd\ revolt\ fa]\ de

grani]ele culturale sau politice, fa]\ de divizarea omenirii în ]\ri, clase [i etnii, fa]\de mult celebrata diferen]\, creatoare de segregare, a c\rei sub-specie este emigra]ia.

18 José Augusto Seabra, Poligrafias Poéticas, Porto, Lello e Irmão, 1994, p. 348.19 Jorge de Sena, Peregrinatio ad Loca Infecta, Lisboa, 1969, pp. 60-61.20 Jorge de Sena, Idem, p. 21.21 Jorge de Sena, «Exorcismos», în Poesia III, Lisboa, 1978, p. 119.22 Jorge de Sena, Sequências, Lisboa, Morais, 1980, p. 120.

7/15/2019 Exil


123

JOSÉ RODRIGUES MIGUÉIS

Orez din cer

De-a lungul trotuarelor din New York, deasupra sta]iilor [i galeriilor metroului,se deschid largi guri de aerisire cu gratii pe unde cad de toate: soare [i ploaie, clarde lun\ [i z\pad\, m\nu[i, ochelari [i nasturi, hârtii, chewing gum, tocuri de pantoficare s-au în]epenit în grilaj [i chiar bani. Uneori, acolo jos, în gunoiul acumulat sau

în b\l]ile de ap\ st\tut\, str\lucesc monede de nichel sau chiar de argint. Copiii înge-nuncheaz\, cu nasul lipit de gratii, încercând s\ deslu[easc\ comorile în bezna deunde r\zbate o adiere umed\ [i uleioas\ [i un miros de frâne arse. Fac adev\rateminuni de iscusin]\ [i înc\p\]ânare pentru a pescui monedele pierdute. Unii au noroc

[i reu[esc, dar dup\ aceea se iau la ceart\: cui apar]ine [i cui i se cuvine comoara;niciodat\ nu se [tie cine a v\zut-o primul.

Al]ii, când recolta se anun]\ bogat\, se încumet\ chiar s\ ri[te ceva capital, î[ipun laolalt\ pu]ina avere [i intr\ câte doi, e destul, în subway; odat\ ajun[i în\untru,se ca]\r\ pe furi[ în gurile de aerisire, o dificil\ acroba]ie, pentru a culege acei b\nu]iai nim\nui, în vreme ce unul sau mai mul]i camarazi vigilen]i îi ghideaz\ de afar\.Sunt [i unii care intr\ f\r\ s\ pl\teasc\, strecurându-se printre picioarele clien]ilorsau târându-se pe sub barier\.

Omul de serviciu lucra de mul]i ani în subway, cu ochii mereu în p\mânt. O

cârti]\, un [obolan de canale. Culegea hârtii cu vârful ascu]it al unui b\] cu un cuila cap\t [i le punea într-un sac. M\tura milioane de mucuri de ]igar\, în majoritateaproape intacte, aruncate de fum\torii ner\bd\tori, cur\]a platformele de odiosulchewing gum, sp\la latrinele, împr\[tia dezinfectante, ajuta la unsul [inelor, lepres\ra cu un praf alb [i misterios, [i de fiecare dat\ când tovar\[ul de lantern\ scoteaun fluierat strident – vine trenul! – se ghemuia lâng\ peretele negru, pe care curgeauape de infiltra]ie, în strâmtul culoar de serviciu. D\duse chiar o mân\ de ajutor lastrânsul buc\]ilor de cadavre, ale oamenilor care se aruncau sub ro]ile de tren; [i la

7/15/2019 Exil


124

transportul trupurilor p\mântii ale b\trânilor c\rora li se n\z\rea s\ moar\ de câteun atac cardiac, în orele de maxim\ aglomera]ie, [i unii [i ceilal]i perturbând orarul[i provocând curiozitatea întâmpl\toare [i momentan\ a pasagerilor gr\bi]i. Mereucu ochii în p\mânt, timid [i t\cut, ca unul care nu a[teapt\ nimic de la Cel de Sus,[i, într-adev\r, nu a[tepta. Via]a lui era pe de-a-ntregul legat\ de p\mântul imund [ivâscos. Nu arunca nici m\car o privire luminii livide care se scurgea prin gurile deaerisire în întunericul din\untru, unde clipeau becuri electrice printre nenum\ratelecoloane metalizate ale p\durii subterane: nu i se ceruse niciodat\ s\ le cure]e. Erauprobabil domeniul exclusiv al muncitorilor specializa]i, membrii unui alt sindicat, pecare nu-l cuno[tea. Poate nici nu [tia c\ existau guri de aerisire. Era str\in, un emi-grant, ca mul]i al]ii, nu c\scase gura [i nu hoin\rise în torentul ame]itor al str\zilordin New York, ducându-[i via]a complet resemnat în obscuritate. Î[i datora slujbaunui camarad, membru al unui club unde porunceau oameni cu greutate, îns\ el nuse pricepea la politic\ [i nu punea întreb\ri. Cum se n\scuse în Lituania sau poate

în Estonia, vorbea numai în monosilabe; [i, sub patina uleioas\ [i întunecat\ pe careaerul din subway i-o a[ternuse în timp pe chip, pielea îi era f\r\ culoare [i de o ras\indistinct\. Înainte de metrou, lucrase la excava]ii, fusese o «cârti]\». Slujba de acumera mult mai bun\, de[i tot subteran\. {i nu era nevoit s\ vorbeasc\ engleza pe carede abia o în]elegea.

Or, la col]ul unei str\zi oarecare din Uptown, se afl\ o biseric\, cea a SfântuluiIoan Botez\torul [i a Preasfintei Cuminec\turi; de-a lungul cenu[iei ei fa]ade barocegurile de ventila]ie a metroului formeaz\ o lung\ platform\ de o]el dantelat. Nun]ilesunt dese aici, pentru c\ parohia este [ic, iar biserica impun\toare. Orezul plou\toren]ial de-asupra mirilor, la ie[irea din biseric\, într-o izbucnire de veselie. Jum\tatedispare prin grilajul gurilor de aerisire, alt\ parte se împr\[tie pe pl\cile de cimentale trotuarelor. Dup\ nunt\, paracliserul sau portarul bisericii, cu ]igara la col]ul gurii,m\tur\ orezul împingându-l din comoditate prin grilaj. Este probabil irlandez, orezulnu-l intereseaz\, [i nu cre[te porumbei: porumbeii sunt treaba italienilor care, de[i

î[i spun catolici, sunt, de fapt, un soi de p\gâni. Ce-a curs pe strad\, r\mâne acolo:e treaba m\tur\torilor municipali.

Una dou\ se face câte o nunt\, mai ales pe vreme bun\, sau duminicile. E o risip\de orez, nu [tiu de unde vine obiceiul: e poate o prezicere votiv\ de abunden]\, oriun simbol pentru «cre[te]i [i înmul]i]i-v\» (precum orezul). Te opre[ti s\ te ui]i [i-]i vine s\ întrebi: «Cât cost\ orezul de-a-ntâia în cartierul \sta?»

Ploaia de boabe trece printre z\brele, se rostogole[te pe planul înclinat al gurilorde aerisire, [i, dac\ nu se încleiaz\ în murd\ria lipicioas\ sau în guma de mestecat(pe aici nu se mestec\ totu[i prea mult chewing gum), rico[eaz\ în subteran, c\zândpe podeaua unui strâmt culoar de serviciu, interzis pasagerilor.

7/15/2019 Exil


125

Prima dat\ când a v\zut orezul r\spândit pe jos [i a sim]it boabele trosnindu-isub t\lpi, omul de serviciu nu i-a dat importan]\: l-a m\turat cu restul gunoaielor însacul cilindric, cu toart\. Dar cum începuse s\ treac\ mai des pe acolo, a observatc\ lucrurile se repetau. Orezul curat [i neted str\lucea ca perlele a mii de colierede[irate în umbra galeriei. Omul se întreb\: de unde putea s\ vin\ atât de mult orez?Intrigat, î[i ridic\ ochii pentru prima dat\ spre În\l]imi [i z\ri palida lumin\ de temni]\care curgea pe pere]i. Dar gura de aerisire, dac\ m\ fac bine în]eles, cobora oblicprecum un co[ de cas\, iar grilajul r\mânea invizibil din interior. De undeva de sus,desigur, c\dea orezul, la fel ca monedele, praful, apa de ploaie [i tot restul. Omulde serviciu strânse din umeri nedumerit. Ignora ritualurile [i obiceiurile elegante. Lanunta sa nu existase nici un fel de orez, fie nefiert, ori cu lapte, ori în pilaf de pui.

Pân\ când într-o zi, dup\ ce privi de jur împrejur, ca nu cumva s\-l spioneze cine-va, se aplec\, adun\ boabele cu mâna, într-o gr\m\joar\, [i î[i umplu cu ele buzu-narul de la salopet\. Când ajunse acas\, femeia î[i împreun\ mâinile de uimire: alb,curat, de calitatea întâi! Dup\ câteva zile, tot singur, adun\ orezul într-o cutie pe careo culesese din co[ul de gunoi al sta]iei [i îl duse acas\. Erau atât de s\raci, încâtbel[ugul acesta de orez le umplea bur]ile, lui, nevestei, [i celor [ase sau [apte copii.Ea se obi[nui [i uneori îi spunea: «Du-te s\ vezi dac\ azi e orez, s-a terminat ce maiaveam prin cas\». Conta pe aceast\ cârpeal\ a vie]ii.

Omul de serviciu nu se întreb\ niciodat\ de unde veneau atât de multe boabe,mai ales pe vreme bun\, vara [i duminica, încât p\rea aproape o recolt\ regulat\. Îl

împacheta într-un ziar sau îl strângea într-o cutie, [i astfel îl ducea acas\ familiei.Ignorând c\ la suprafa]\ se afla biserica Sfântului Ioan Botez\torul [i a PreasfinteiCuminec\turi, nu [tia s\ explice fenomenul. V\zute din adâncuri, din subway, palatele,cocioabele [i templele nu se disting.

{i astfel s-a întâmplat c\ acea ploaie benefic\, de orez lucios, de prim\ calitate,a ajuns s\-i dea no]iunea concret\ a unei Providen]e. Orezul venea din Cer, precumploaia, z\pada, soarele sau fulgerul. Dumnezeu, din În\l]imile Sale, se gândea la omulde serviciu, atât de s\rac [i de t\cut, [i îi trimitea aceast\ man\ ca s\ î[i sature copi-ii. F\r\ ca el s\-i fi cerut ceva. A p\strat secretul – e r\u s\ poveste[ti minunile cu

care harul divin te blagoslove[te. S-a resemnat s\ fie obiectul voin]ei mizericordioasea Domnului. {i a început s\ i se roage cu fervoare, noaptea, ceea ce niciodat\ numai f\cuse: al\turi de femeie. Orez din cer...

Cerul omului de serviciu e strada pe care noi c\lc\m.

7/15/2019 Exil


126

Întoarcerea pe cupola

palatului Pena

St\team de mai bine de o or\ pe esplanada Cafenelei Elve]iene, privind la mul]imeacare mi se perinda prin fa]\ [i sim]indu-m\ cu durere str\in [i respins. Îmi visasemreîntoarcerea ca pe un triumf asupra timpului, asupra mea [i a singur\t\]ii; o puntepeste hiatul dintre trecut [i prezent, o reîntâlnire spasmodic\, o reînst\pânire glo-

rioas\ [i reînnoit\ – dar numai dup\ câteva zile m\ reg\seam perplex, distant, f\r\nici o rela]ie (în afara uneia imaginare) cu aceast\ lume care odinioar\ fusese a mea.Ca un bolnav cu identitatea pierdut\, începeam s\ m\ îndoiesc de mine însumi. Ou[oar\ angoas\ îmi spunea c\ venise vremea s\ iau o hot\râre.

Plecasem de aici cu dou\zeci de ani în urm\ purtând în minte o imagine static\,cristalizat\, care era vie [i actual\ numai pentru mine c\ci, prezervând-o, m\ sal-vam [i m\ p\stram identic; îns\ acum îmi d\deam seama cu spaim\ c\ tot ce-mir\m\sese era un biet m\nunchi de flori ofilite, un cadavru îmb\ls\mat de care tre-buia s\ scap cât mai curând. Via]a mea se rupsese în dou\ într-o anumit\ clip\ a

trecutului, precum un still de cinema, învechit [i jalnic. O voi putea oare actualiza,va redeveni ea oare prezen]\, participare [i gest? Sufeream astfel precum un ins care,privindu-se în oglind\, nu-[i recunoa[te propria imagine. În]elegeam (prea târziu?)c\, pe nesim]ite, ajunsesem s\ plutesc în deriv\ prin lume [i c\, pentru a supravie]ui,trebuise s\ m\ metamorfozez. {i nimeni nu poate omologa astfel, de la o clip\ laalta, cursul ireversibil al lucrurilor [i al timpului. De asemenea, îmb\trânisem – lucrula fel de grav.

Îndurasem cu un zâmbet vesel lupta [i solitudinea lumii, pentru c\ purtam în mine,

precum un talisman, aceast\ imagine cristalizat\, iar acum nu-mi mai puteam înduranoua singur\tate, nea[teptat\, printre lucruri [i fiin]e ce îmi fuseser\ familiare [i îmiapar]inuser\. Tr\isem peste dou\zeci de ani cu speran]a neclintit\ de a reveni, de am\ lega din nou, de a fi – dar totul îmi p\rea deodat\ o str\danie irosit\, o inutil\povar\, o greutate moart\, un timp tr\it zadarnic. Mai r\u: de parc\, pentru a tr\i,pentru a nu m\ scufunda, ar fi trebuit acum s\ m\ rup de un lucru care, f\r\ s\ [tiu,devenise o parte inalienabil\ din mine însumi, [i nu mai coincidea cu prezentul. Erampropriul meu trecut.

7/15/2019 Exil


127

S\ m\ dezbar de greutatea moart\ – u[or de spus. {i dup\ aceea? Dup\ aceeavoi sem\na cu un om care a pierdut un tren. Via]a de aici [i-a continuat cursul, întimp ce eu îmi urmam destinul în deriv\, cu aceast\viziune mumificat\, ascuns\ în inim\. Cum a[ putea s\-mi recap\t locul printre ceicare mi-au luat-o înainte [i au cotit pe c\r\ri divergente? Numai acum în]elegeamanumite vise premonitorii care, în str\in\tate, m\ n\p\diser\ de atâtea ori: m\ vedeamr\t\cind printre mul]imi str\ine, printre ruine, alergând dup\ un lucru, dup\ o fiin]\care îmi sc\pa, întâlnind prieteni [i rude care nu m\ recuno[teau sau îmi întorceauspatele…

M-am uitat în jur: vroiam s\ vorbesc cu cineva, cineva s\-mi vorbeasc\! Vor-beam acum, ca to]i emigran]ii reîntor[i în patrie, f\r\ familie, cu portarul hotelului,

cu b\iatul de la cafenea, cu frizerul, cu o femeie întâmpl\toare. Cineva! Cineva cares\ m\ recunoasc\ [i s\ m\ restituie mie însumi, s\ m\ rea[eze în continuitatea mea[i a lucrurilor. (Nu ca vânz\torul de ziare din ajun, c\ruia îi pl\tisem fi]uica cu omoned\ de argint: b\iatul s-a uitat la bani, uimit, a ridicat dou\ degete la [apc\, af\cut o piruet\ [i mi-a f\cut cu ochiul: «OK , American!» – Dou\zeci [i ceva de anide dragoste fidel\, [i apare un b\ie]andru obraznic, un geniu al observa]iei, [i îmitrânte[te în fa]\ c\ sunt str\in!)

Soarele, între timp, ungea cu miere casele [i se tol\nea pe m\su]ele cafeneleicu trând\via unui b\trân motan dintr-o pensiune de v\duve. Pe acoperi[urile pom-

baline mu[chiul uscat reîncepea s\ înverzeasc\. În boarea c\ldu]\ plutea un fum lentde trabucuri, o rumoare p\stoas\ de conversa]ie, o dulcea]\ aproape gre]oas\, o sug-estie cordial\, o somnolen]\ agitat\. Vântul adia la fel ca odinioar\ – acelea[i ]ipete,aceia[i vânz\tori, acela[i clinchet de tramvaie, claxoane, versuri disparate, vaiete,arpegii de ghitar\ picurând de pe corni[e precum ghirlandele unei s\rb\tori care s-a terminat. Treceau siluete mai pariziene decât Parisul însu[i, p\[ind cu fermitateprovincial\ pe asfaltul unor Europe imaginare. Acela[i vechi dor dup\ Altceva, avân-tându-se peste frontiere interioare – idei, c\r]i noi, chapeaux, refugiate frumoase,acvile, steaguri, filme, Ici Radio -Paris … tot ce nu mai este. Cu mai pu]in\ fervoare

totu[i, o atingere de uitare. Deodat\ îns\ am sim]it c\, dincolo de aparen]e, dramaera aceea[i, speran]a [i disperarea de alt\dat\ erau neschimbate: mai nude [i maideghizate totodat\.

M-am uitat din nou împrejur [i am oftat: da, întotdeauna m\ reg\sisem în dramaoamenilor. În str\in\tate ca [i aici. {i cu acest gând lini[titor, am sim]it deodat\ c\devin un afluent. Nu cuno[team oamenii, e adev\rat, [i nimeni nu m\ recuno[tea.(De altfel, întotdeauna am trecut neobservat, oriunde.) Ah, îns\ eu îi cuno[team înalt mod, impersonal [i subtil – ca fiin]e, ca dram\! Aveam asupra lor un avantaj:

7/15/2019 Exil


128

eram unul dintre ei, [i îi observam ca [i cum n-a[ fi fost. Acela[i, dar altul; str\in,dar participant. Ei se credeau al]ii, [i erau aceia[i pentru c\, în esen]\, drama lor nuse schimbase. Inima mi-a b\tut mai tare în piept: eu însumi, fiind acum un str\in,nu sunt oare acela[i? Acela[i sânge fierbinte de iubire, aceea[i limf\ coloidal\ [i sol-idar\, acela[i nedefinit sentiment care ne miruia în acela[i fel?

Îi privisem pân\ atunci a[a cum o con[tiin]\ solidar\ [i înduio[at\ observ\ opic\tur\ de via]\ la microscop. {i am sim]it cu un fior c\ s\ream peste o barier\ [ic\ p\trundeam în pic\tura de via]\ str\lucitoare care m\ integra [i m\ absorbea, [ic\, în sfâr[it, aveam s\ m\ diluez, s\ convie]uiesc, s\ curg o dat\ cu ea, s\ fiu! {iaceast\ reintegrare, acest abandon în torentul de oameni care treceau, aceast\ rec-iproc\ impregnare a subiectului cu obiectul mi-au insuflat un impuls lichid de iubire

atât de vehement\ [i de profund\, aceast\ dubl\ viziune mi-a fost un atât de gen-eros izvor de consolare, de bucurie [i pl\cere, încât a trebuit s\-mi acop\r ochii cumâinile ca s\ nu se vad\ c\ plâng.

În acest moment, o ceat\ de c\l\tori gr\bi]i, înc\rca]i de valize [i saci, travers\pia]a în fug\, spre gar\. M-am uitat la ceasul de pe cl\dire, iar apoi la cel de la mân\:«La 1.50 pleac\ rapidul de Sintra», mi-am zis. {i am s\rit în picioare. Omul care, lamasa de al\turi, citea cu st\ruin]\ ziarul, tres\ri de spaim\, temându-se poate de oagresiune. Am pl\tit nota [i, pe urmele grupului, care deja urca treptele de la intrare,am luat-o la fug\ prin pia]a plin\ de soare [i de zgomote.

M-am dus glon] la cas\:– Sintra, un dus-întors. Am timp s\ prind rapidul?Vânz\torul se uit\ la ceas [i r\spunse cu placiditate:– Ave]i cinci minute.Era de ajuns! Surprins [i fericit, enervat ca [i în urm\ cu dou\zeci de ani de

încetineala ascensoarelor, am urcat scara s\rind câte dou\ trepte deodat\. Parc\ a[fi tras lozul cel mare, sim]eam o jubilare stranie, o siguran]\ c\ ceva se continua,un secret numai între mine [i lumea întoarcerii mele… Peste câteva clipe, strecuratca prin minune în vagonul de clasa a doua, sim]ind cu recuno[tin]\ pe limb\ gus-

tul de fum, am auzit din nou fluieratul nostalgic al locomotivei, acela[i… «Dar ce naiba!»mi-am zis. «Las\ trecutul. Azi e azi!»

Pentru mine, excursiile la Sintra fuseser\ dintotdeauna o s\rb\toare. Îmi eraudragi gr\dinile, plaja, taurii, fotbalul, [i, ori de câte ori doream s\ scap de acest sim-ulacru de infern deschis în cer, alegeam Sintra. Eram în stare s\ m\ plimb cât eraziua de lung\, cu p\l\ria în mân\, fluierând: r\coarea pl\cut\ a umbrei copacilor,palatul Seteais, fântânile, prânzul la Lawrence (sau la Pombinha, dup\ buget), apoiCapuchos, ruinele, castelul Pena… Chiar am dormit o dat\, singur, pe meterezele cet\]ii

7/15/2019 Exil


129

maure. Asta a fost într-o var\, nu cred c\ am tr\it un august mai fierbinte. Lucrulcel mai extraordinar, nu-l voi uita niciodat\, s-a întâmplat atunci când soarele a apus

în acela[i moment când a r\s\rit luna, [i era plin\! Un spectacol cum nu mai v\zusem;nici soarele în miez de noapte, nici aurorele boreale nu i se puteau asemui. Erau doisori, imen[i, ro[ii, suspenda]i deasupra orizontului, la marginile opuse ale lumii. P\reao halucina]ie sau o oglindire natural\. Timp de câteva clipe am tr\it iluzia unui«fenomen» sau a unui cataclism: universul se oprise, [i st\tea încremenit între celedou\ uria[e globuri de lumin\ ro[ie, opac\… Dup\ aceea, soarele a coborât, iar lunaa urcat pe cer, a p\lit, a înghe]at, s-a preschimbat într-o lun\ de balad\ în genul luiSoares de Passos1.

În fine, am r\mas acolo în noaptea aceea, [i îmi amintesc c\ am dârdâit de frig

pân\ diminea]a, f\r\ hain\, în cea mai c\lduroas\ lun\ de august de care sepomene[te în basmele mele.

Iat\-m\ acum din nou în drum spre Sintra, numai [i numai pentru c\ unei trupepetrec\re]e i se n\z\rise s\ traverseze pia]a la ceasul când pe vremuri pleca un rapid,iar eu m\ perpeleam pe esplanada Cafenelei Elve]iene! Privind peisajul aspru dinCacém, mi-am pus o întrebare stupid\:»Or mai fi lebede negre pe lac?»

Ajuns la Sintra, mi-am dezmor]it picioarele mergând pe jos pân\ în ora[. Ceeace întotdeauna m\ atr\sese aici era mai ales verdea]a, umbrele, izvoarele, peisajul,

altitudinea. Postat acum în arcada ogival\ a Palatului Regal, am privit în sus sprepiscul Pena, [i mi-am dorit s\ am aripi ca s\ m\ ca]\r pe stânci, s\ ating razant vâr-furile arborilor, s\ m\ las ca o pas\re pe turnurile [i meterezele demne de un WaltDisney. Îns\, de unde aripi, iar picioarele mele nu mai erau cele de alt\dat\! V\zutde la poale, din ora[, muntele Pena era impun\tor, un cuib de vulturi, o stânc\ mito-logic\, o îmbulzeal\ de ciclopi exaspera]i, zgâriind cerul cu degete crispate. Cum oifi reu[it eu alt\dat\ s\ urc pe jos, dup\ atâta amar de drum parcurs la pas de la Lis-abona, cum am reu[it oare? {i ce m\ atr\gea acolo sus, ce amintire, ce gând

împ\timit, ce secret\ dorin]\, ce vis de a traversa pr\pastia de timp, un dor sfâ[ietor

sau clarviziune? Fiindc\ voin]a m\ chema într-acolo.Am alergat s\ iau o tr\sur\ care îmb\trânea în pia]\, ag\]at\ de mâr]oagele ei,

[i i-am cerut birjarului s\ m\ duc\ la Pena. Nu, nu Seteais, nici Capuchinhos, nicim\car Cruz Alta: Pena! În curând, picior peste picior, cu p\l\ria pe genunchi, fluierând,cu sufletul eliberat, o adiere r\corindu-mi fruntea transpirat\ – înso]it de geam\tularcurilor [i de oftatul animalelor obosite, urcam pe munte. Am oprit la izvoare [i am

1 Soares de Passos (1826-1860), poet romantic portughez.

7/15/2019 Exil


130

b\ut, repetând gesturile bine[tiute ale celui care reînnoad\ o veche cuno[tin]\ sau î[i reaminte[te un ritual.

M-am dat jos în parc, l-am rugat pe birjar s\ m\ a[tepte, [i am urcat cu un grupde turi[ti, repetând vizita la Castel. Acela[i din totdeauna. Ghidul (a[ jura c\ îlrecuno[team) ne-a ar\tat iar\[i ingenioasa cram\ a regelui Dom Luís. În cabinetulreginei Dona Amélia, ar\tându-ne biroul, omul a recitat pe un ton monocord infor-ma]ia pe care turi[tii o ascult\ întotdeauna cufunda]i într-o religioas\ t\cere istoric\;«Înc\ se mai afl\ aici revistele pe care le citea Maiestatea Sa regal\ când i-au adusvestea c\ s-a instaurat Republica. Toate sunt exact la fel cum le-a l\sat atunci cânda plecat la Ericeira.»

M-am înclinat peste un cordon de catifea, [i am remarcat un vechi num\r din

Pall-Mall Gazette, de culoarea c\r\mizii decolorate: or, ultima dat\ când am fostaici, sunt sigur, coperta era violet\… Dar ce conteaz\! Îmi f\cea r\u mirosul st\tut alacestei cripte a regalit\]ii, între draperiile pe care ar fi fost de ajuns o r\suflare maiputernic\ pentru a le preface în pulbere. Aruncam priviri ner\bd\toare prin ferestrespre cerul albastru, desene de mun]i, orizontul m\rii, nori zdren]ui]i. Asta m\ atr\sese

întotdeauna, [i nu aceste curiozit\]i necrozate.Am ie[it în sfâr[it sus, pe teras\, [i am respirat adânc, înviorat. Ah, asta da, iat\

adev\rata regalitate, cea mereu vie! Cu degetele întinse, turi[tii perforau pânza peisaju-lui: Mafra, capul Roca, rada fluviului Tejo… Erau guri deschise în form\ de a [i de o .

Se vedea totul. Dar eu vedeam mai mult, [i mai departe. O panoram\ care se pre-lungea dincolo de orizont, coborând în sufletul meu cu vreo patruzeci de ani în tre-cut. M-am îndep\rtat de grup [i am r\mas singur. Am hot\rât s\ m\ ca]\r pân\ învârful cupolei, pe sc\ri]a exterioar\, cea care provoac\ ame]eli. Paznicul s-a împotriv-it, a declarat c\ nu-[i asum\ responsabilitatea. Ceilal]i vizitatori m-au bombardat cusfaturi în]elepte, era periculos, un pas în gol [i gata… Am urcat totu[i, aproape în patrulabe. Era nevoie de unghii. Dar nu era prima oar\.

Am ajuns aproape de vârf, m-am a[ezat pe o treapt\ [i m-am sim]it singur. A fisingur aici nu înseamn\ a r\mâne f\r\ companie; înseamn\ a te reculege [i a-]i sim]i

r\d\cinile coborând [i ramificându-se pân\ dincolo de ceea ce ochii mei puteau într-adev\r cuprinde: absorbit în contemplarea unui tablou cu un fel de vedere secund\care îmi d\dea asupra celorlal]i, care nu o aveau, un avantaj nepre]uit. {ezând acolosus, mi-am adus aminte de câte ori, în larga lume, ascultând [uieratul vântului îngeamurile câte unui trist zgârie-nori din New York sau pe puntea unui vapor solitar,m\ sim]isem deodat\ purtat de nostalgie, la multe leghe dep\rtare, pe culmea aces-tui munte [i a acestei cupole. Închideam ochii, [i lumea dimprejur disp\rea – per-sista doar zumzetul grav [i muzical al vântului, iar eu m\ revedeam cu p\rul în vânt,

7/15/2019 Exil


131

înconjurat de lumin\ [i de r\coare, pe vârful cupolei, ascultând suspinul brizei Atlantic-ului, r\sunând de dep\rt\ri, de Indii, de iluzii, de chem\ri, himere, sirene [i lumi. A[

min]i dac\ a[ spune c\ aceste momente nu m\ desp\gubeau pentru multele necazuri[i lovituri îndurate: pentru c\, pân\ [i oamenii cei mai practici [i mai reali[ti ([i eum\ num\r printre ei), cei care pun cel mai mare pre] pe participare [i lupt\, simtuneori aceast\ chemare a absen]ei, a ascezei, a fugii [i a reîntoarcerii. De ast\ dat\,

în mine, clipa a atins o intensitate pe care nici puternica prezen]\ a muntelui nu oputea egala.

Am închis ochii. Vântul îmi mângâia chipul cu palme înfiorate de o invizibil\ iubire.Am respirat adânc, v\zduhul era plin de to]i anii pierdu]i ce reveneau, îns\ cu o pro-fund\ [i adânc\ lini[te. Acum briza nu-mi mai aducea tainicul apel al unei lumi de

alt\dat\-altundeva. Lumile (s-o regret oare?) î[i pierduser\ fascina]ia necunoscutu-lui. Aflasem c\ înv\]\m numai din experien]\ inutil\, c\ apelul e în noi, [i nu în lucruri.Era o briz\ a restituirii, care m\ înapoia mie însumi, [i lucrurilor mele [i oamenilormei. Stând singur acolo, contemplând peisajul ca timp [i ac]iune, înstr\inat de ceatade turi[ti lipsi]i de orice secret\ intimitate cu decorul, m-am l\sat înv\luit, invadatde soare, de azur, de vânt [i de z\ri. Pluteam, eram un trup f\r\ greutate; m-amimpregnat, m-am dizolvat, m-am împ\rt\[it. Sub atingerea u[oar\ a brizei care îmicânta în auz, venit\ de departe [i din adâncuri pentru a-mi primi cu prietenie spoveda-nia, m-am contopit într-o deplin\ armonie cu tot ce m\ înconjura: cerul, marea amar\(atât de des îi sim]isem gustul!), gr\dinile, petele întunecate ale p\durilor, crestelemun]ilor, ogoarele brune [i pustii, nisipurile [i spumele str\lucitoare, povârni[urilepiscurilor înghe]ate, zborul p\s\rilor. Curba imens\ a oceanului respira ca o fiin]\vie, calm\ în dep\rtare. Câ]i al]ii nu vor fi c\zut prad\ atrac]iei sale magice, cânteculuis\u iluzoriu, ispitindu-i spre t\râmuri str\ine, ras\ cum suntem de inimi spulberate

în cele patru z\ri? – Îns\ pe mine, briza dep\rt\rii m\ chema acum doar c\tre Indi-ile-r\masului-acas\. M-am l\sat cuprins de o bucurie f\r\ margini, ce nu s-ar fi pututasemui decât cu senza]ia pe care o ai în vis desf\cându-]i aripile [i aruncându-te în

spa]iu, chiar de aici, de la Pena. O fericire pe care nu mi-o d\ruia peisajul sau briza,ci î[i avea izvorul chiar în mine, în certitudinea c\ eram viu [i teaf\r, c\ supravie]uisemtuturor adversit\]ilor, c\ reu[isem s\ urc pân\ aici, c\ m\ întorsesem la mine însu-mi, adunându-mi cioburile împr\[tiate printre lucruri [i fiin]e str\ine, c\ m\ reg\seam

în sfâr[it inclus într-o continuitate, c\ lumea nu m\ mai respingea ca pe un corpstr\in, c\ poate voi ajunge s\-mi apar]in din nou.

Rezemat de parapetul [ubred, cu p\l\ria pe genunchi, m-am abandonat pe de-a-ntregul vertijului voluptuos al momentului. Soarele mi se prelingea pe obraji, cu

7/15/2019 Exil


132

o atingere moale, îmi înc\lzea pleoapele ca un prelung s\rut, într-o str\fulgerare pur-purie care nu ardea. Am plutit în lumin\, [i am ajuns purtat de ea în cerurile euforiei.

Atunci îns\, jos, printre turi[ti, s-a auzit o zarv\ nea[teptat\, înc\ierare [i strig\te în\bu[ite. M-am aplecat, [i ce-am v\zut mi-a înghe]at sângele în vine: în josul sc\rii,un b\rbat corpolent, cu capul gol [i îmbr\cat doar în c\ma[\ (de un albastru viu),se zb\tea în bra]ele altor oameni, încercând s\ urce [i s\ ajung\ la mine. Gesturile,]ipetele, expresia fe]ei, totul dezv\luia inten]ii îngrijor\toare: vrea poate s\ se sinu-cid\, m-am gândit eu, îngrozit. Îi vedeam de sus ceafa ro[ie [i puternic\, str\lucindde sudoare, cu p\rul inelat, zburlit de lupt\. Inima mi-a tres\rit în piept de nelini[te.Omul s-a eliberat din bra]ele care îl re]ineau, a urcat câteva trepte, s-a oprit [i [i-aridicat spre mine fa]a r\v\[it\: iar eu, f\r\ s\-l cunosc, l-am recunoscut! Cu un

amestec de spaim\ [i de tulburare, mi-a revenit memoria unei uri stranii, a unui rival…Rival? Dar ce vroia el acum, dup\ atâ]ia ani de uitare? Am în]eles limpede, într-ostr\fulgerare, c\ venise s\ se r\zbune! {i am avut senza]ia pericolului iminent.

M\ aflam foarte sus, la câteva palme de vârful cupolei. Dincolo de acest punctsuprem, adev\rat cap\t al lumii, unde a[ fi putut ajunge doar târându-m\ pe cur-bura alunecoas\, se deschidea spa]iul, abisul, nimicul, moartea sigur\. Nu aveam

încotro s\ fug. Doar dac\ nu cumva, printr-un miracol posibil doar în vise, a[ fi fost în stare s\ plutesc în eter, exista o singur\ solu]ie, [i aceasta f\r\ mul]i sor]i deizbând\: s\ m\ ap\r cu unghiile [i cu din]ii. M-am preg\tit de lupt\. N-am fugit, nu

pentru c\ mi-ar fi lipsit voin]a. Nu aveam unde s\ m\ duc.Energumenul se c\]\ra încet, cu o pruden]\ felin\, drept spre mine, ca s\ m\arunce de pe scar\. Nu [tiu dac\ îmi fierbea sângele în vine sau înghe]ase: nu-l maisim]eam. Omul s-a oprit: i-am putut vedea chipul enorm [i bestial, contorsionat deur\ [i ranchiun\, dement. A rânjit cu din]ii albi [i puternici, [i-a [uierat:

– De ast\ dat\ nu-mi mai scapi!Vertijul primejdiei mi-a întunecat con[tiin]a: [tiam numai c\ omul acela m\ atr\sese

aici pentru a se r\zbuna. M-am prins cu for]\ de balustrada ruginit\, decis s\-mi vândscump pielea. Cu trupul încordat, am a[teptat s\ ajung\ îndeajuns de aproape ca s\-

l lovesc cu picioarele în cap. {i a[a s-a întâmplat: peste câteva clipe, cu un salt, a încercat s\ mi le prind\. Mi-am încle[tat mâinile de balustrad\ [i l-am lovit cu put-ere în cre[tet, f\cându-l s\ se clatine. Sângele îi ]â[ni din nas. Dar î[i relu\ atacul.Atunci, sigur de mine, am început s\-l lovesc orbe[te în cap, peste obraz, peste palmeleformidabile, întinse ca ni[te gheare ca s\ m\ apuce de glezne. Nu m-am crezut nicio-dat\ capabil de atâta vigoare [i agilitate. L-am lovit de mai multe ori în cre[tet cu toculde la pantofi: mai întâi, mânat de naturalul instinct de legitim\ ap\rare, cu o furie gâfâi-toare – dar apoi, pe m\sur\ ce m\ înfierbântam, cu o îndârjire troglodit\, însetat de

7/15/2019 Exil


133

v\rsare sânge. Pentru prima dat\ în via]\ mi se întâmpla s\-mi pierd capul, [i s\ m\arunc astfel asupra unui adversar: [i m-am speriat în]elegând c\ o f\ceam aproapecu voluptate.(…)

Mi-am adunat atunci toat\ puterea, [i, încle[tat de parapet ca de o suprem\ sper-an]\, i-am tras o cumplit\ lovitur\ atacatorului meu. Luat prin surprindere, demonul[i-a pierdut echilibrul, m-a eliberat din strânsoare [i, c\zând pe spate, s-a rostogolitpe scar\, s-a desprins cu un urlet îngrozitor, [i s-a pr\bu[it în gol cu un salt crispat,de leopard r\nit.

Asudând, însp\imântat [i scârbit, am dat înapoi, m-am ridicat în picioare, încer-când cu un gest aproape involuntar s\ m\ smulg din vertijul c\derii, [i l-am v\zutzburând prin v\zduh, învârtindu-[i bra]ele ca o roat\ de moar\ sau de parc\ ar fi

vrut s\ înoate – speran]\ de[art\! – descriind o uimitoare curb\ de acrobat, cu guradeschis\ într-un ]ip\t de furie [i agonie, cu ochii holba]i, tot mai mic [i mai neînsem-nat, rotindu-se apoi ca o p\pu[\ de cârpe, pân\ când s-a izbit de zidul castelului,disp\rând în cele din urm\ printre frunze [i stânci.

Strig\tul confuz al spectatorilor s-a prelungit, a degenerat în hohote de râs, iareu am sim]it o greutate de plumb în picioarele anchilozate. Sl\bit [i f\r\ vlag\, am

în]eles c\ eram pe punctul de a-mi pierde cuno[tin]a, plângând… În realitate, atunci m-am trezit. Am deschis ochii. Paznicul, furibund, m\ tr\gea

de un picior, ]ipând:

– Treze[te-te, la naiba! Treze[te-te, pentru numele lui Dumnezeu! Înghesui]i în fundul sc\rii, turi[tii râdeau cu lacrimi. Am în]eles totul: m\ l\sasemprad\ somnului, leg\nat de briz\, în plin azur, cu p\l\ria pe genunchi, la cinci sutede metri altitudine, în plin\ nostalgie. Urcasem aici ca s\-mi fac somnul de dup\-amiaz\! Iar ceilal]i, de acolo de jos, asistaser\ la mimica jalnic\ a co[marului, amuzân-du-se pe seama mea. Trebuie s\ fi dat un spectacol pe cinste, zb\tându-m\, prob-abil ]ipând, pân\ când paznicul, de team\ c\ m\ voi pr\bu[i sau c\ voi sta acolotoat\ dup\-amiaza iscând scandal, se hot\râse s\ se ca]\re cu greu pe scar\ [i s\m\ de[tepte în ghion]i. {i totul nu durase poate decât o clip\!

Am coborât încurcat [i jenat, cu chipul în fl\c\ri, incapabil s\ dau vreo explica]ie.Paznicul bomb\nea, scuturându-[i praful de pe uniform\:

– Era cât pe-aci s\ m\ arunca]i în pr\pastie! Uite ce lovituri am încasat! P euniforma modest\ se vedeau foarte clar urmele t\lpilor mele.

– Ce v-a venit s\ v\ urca]i pe cupol\ [i s\ adormi]i? V-am avertizat… Dac\ a[ vrea,a[ putea acum s\ pun s\ v\ aresteze.

I-am pus un bac[i[ în mân\ [i, cu capul în jos, f\r\ s\ îndr\znesc s\ m\ uit înochii turi[tilor amuza]i, care îmi f\ceau loc ca s\ trec, am plecat cât am putut de

7/15/2019 Exil


134

repede. Ceea ce m\ irita cel mai mult era îns\ ceea ce ei, din fericire, nu putuser\vedea: demonstra]ia de curaj în vis!

Când am ajuns din nou în parc, în sfâr[it singur, m-am a[ezat pe o banc\ privindlebedele de pe lac, care, într-adev\r, tot negre erau. M-am lini[tit încet, reflectând.Ce amintire bizar\! De unde naiba dezgropasem eu figura aceea, imensul meu rival,dac\ nu-mi aminteam s\ fi tr\it în via]\ nici un conflict, nici o ur\, nici o ciocnire?Ceva mai odihnit, mi-am [ters fruntea cu batista. {i cum de l-am recunoscut? Rival-ul meu. Rival la ce?

Adev\rul este c\, dup\ ce trecuse [ocul din vis, nu sim]eam nici team\, nici ru[ine,ci u[urare, aproape satisfac]ie. Ca [i cum prin acel personaj imaginar a[ fi ucis anx-iet\]i refulate de agresiune [I asasinat. Intuiam confuz c\ ceva m\ împinsese s\ urc

pe cupola palatului Pena, tocmai pentru a m\ elibera de un persecutor ipotetic, [i am\ sim]i apoi eliberat. Dar nu în]elegeam înc\ despre ce era vorba. În timp ce meditam confuz, mi-am ridicat ochii spre cupol\, pe terasa c\reia se

desenau noi siluete de turi[ti, privind, exclamând, în]epând z\rile cu degetul. {i, pen-tru prima dat\ dup\ foarte mult\ vreme, mi-a revenit în amintire imaginea vie [i real\a veri[oarei mele Henriqueta: acum mai bine de dou\ decenii, s\ tot fi avut ea vreo[aisprezece ani, iar eu vreo dou\zeci [i patru, se înfiripase între noi o vag\ idil\, oh,mult mai pu]in decât un flirt. Ea era pe atunci timid\ [i pur\, iar eu un aiurit f\r\minte, nebun dup\ petreceri, nop]i nedormite, jocuri de c\r]i, coride, femei [i b\utur\.

Nu mai tr\isem niciodat\ ceva asem\n\tor: amorurile, în vremea aceea, erau din celecare dau repede rod [i repede se ofilesc. Iar ea nu cunoscuse niciodat\ iubirea.Amintirea prinse contur: le dusesem într-o zi la Sintra, pe ea [i pe mama ei. Mama,

v\duva unui v\r îndep\rtat, nu îndr\znise s\ urce pe cupol\, preferând s\ ne a[tepte într-o sal\ a palatului, odihnindu-se într-un jil] de piele [i pov\]uindu-ne, cu r\suflarea îngreunat\ de astm: «Fi]i aten]i, copii! Ave]i grij\, nu v\ apleca]i din turn. S\ nu v\ia cu ame]eal\…»

Ne-a luat, într-adev\r, cu ame]eal\, dar de alt soi [i mult mai dulce. Eram sin-guri, înconjura]i de acela[i soare [i ceruri albastre. Sus, pe terasa de prost gust,

privind peisajul [i aspirând parfumurile aduse de briz\, cuprin[i de o inefabil\ dorin]\,am strâns-o în bra]ele mele de boem vânjos [i pentru prima dat\ ne-am s\rutat. Amr\mas un timp îmbr\]i[a]i, cu fervoare [i duio[ie, în]elegând c\ aceast\ dorin]\ saupoate iubire existase între noi de mult\ vreme, din copil\ria ei. Am s\rutat-o pre-lung pe ochi, pe obrajii care ardeau de emo]ie, pe gura ingenu\ [i c\rnoas\, între-deschis\ de uimire. Apoi am coborât de pe munte [i am ie[it din vis.

Pu]in mai târziu, decis s\-mi g\sesc drumul, am plecat din Portugalia, în echipa-jul unui cargou, pentru a înv\]a în aceast\ lume a lui Cristos din ce f\in\ se face pâinea.

7/15/2019 Exil


135

Din câte îmi amintesc, nu m-am mai gândit la veri[oara mea, cel pu]in nu în modcon[tient. Am cercetat toate col]urile lumii [i nu m-am c\s\torit. Niciodat\ nu ne-amscris [i n-am mai primit nici o veste.

Iat\ îns\ c\ acum, privind turnul de pe banca din parc, mi-am amintit-o întoc-mai a[a cum o v\zusem ultima dat\, luminoas\ [i modest\, în ve[minte întunecate,pe veranda casei, cu p\rul inelat rev\rsat pe umeri, ducând la ochi batista cu careparc\ îmi spunea: adio, nu ne vom mai vedea niciodat\… Atât de vie [i de real\ încâtinima mi s-a strâns de duio[ie la fel ca în seara s\rutului de la Pena. Am zâmbit:rivalul din vis, pur\ fantezie! El îns\ se asocia amintirii ei. Lucrul mi s-a p\rut atâtde grotesc încât mi-a venit s\ râd. Dar m-am re]inut: eu, cel care în vis îl lovisembrutal, cu o voluptate s\lbatic\, sim]eam acum o pioas\ gratitudine fa]\ de straniul

personaj, crea]ie [i victim\ a fanteziei mele, rod poate al dulcii amintiri ce se trezea.Regretam aproape c\ îl maltratasem, [i a[ fi vrut s\ depun flori acolo unde el, înimagina]ia mea, se zdrobise în c\dere.

Am privit din nou spre turn, locul unde cu dou\zeci de ani mai devreme jurasemo iubire infidel\, [i, cu ochii plini de lacrimi, am [optit: «Î]i mul]umesc, preanobil [istupid turn, ]ie [i cupolei tale de rege burghez [i insipid! La ceva tot au fost bunepe vremuri turnurile de castel, puteam s\ruta pe furi[ o veri[oar\ pur\ [i retras\…»

M-am uitat involuntar la ceas: trei [i dou\zeci [i cinci. M-am ridicat în picioare.Tr\sura m\ a[tepta la intrare… Dac\ orarul de acum dou\zeci de ani nu min]ea, la

3.55 trecea un rapid spre Lisabona [i nu puteam s\-l pierd. Voi ajunge în Rosssiopeste o or\, voi lua un taxi pân\ în Rua dos Navegantes…Trebuia s-o v\d, era neap\rat\nevoie s\-i vorbesc, s\-mi aduc aminte, s\ retr\iesc – dac\ nu cumva ea, acum laaproape patruzeci de ani, m\ uitase, devenind o matroan\ gras\, c\s\torit\ [i mam\de copii. Dar ce importan]\ avea, mai bine o deziluzie decât o nesiguran]\, iar eutr\iam o speran]\ cople[itoare, care m\ f\cea s\ m\ simt u[or ca o pan\. Visul carem\ adusese aici, care aproape m\ îmbrâncise jos de pe cupol\, care îmi trezise dorin]ade a m\ lega din nou, nu se putea sfâr[i, trebuia s\ se termine cu bine, s\ fie un visfericit! Rivalul zdrobit, pr\v\lit pe stâncile muntelui, cine [tie dac\ nu era chiar tre-

cutul meu de gre[eli [i uitare pe care eu, în vis, îl azvârlisem în abisuri?… Poate c\ îmi visasem în mod obscur o via]\ nou\, simpl\ [i în]eleapt\, iar ea r\s\rea acum în inima mea de singuratic o dat\ cu amintirea-floare a idilei de demult, a acelui unics\rut, a scumpei mele veri[oare… Repede!

Am coborât în goan\ prin parc, am s\rit în tr\sur\, [i i-am cerut birjarului s\dea bice. Mâr]oagele au pornit în zbor la vale, sco]ând scântei pe pietre. Am intrat

în gar\ ca o furtun\. Am prins rapidul care pleca la 3.55 (exact ca acum dou\zecide ani!), am ajuns în Rossio înainte de ora cinci, am luat un taxi, i-am dat adresa de

7/15/2019 Exil


136

pe Rua dos Navegantes – [i fix la cinci [i un sfert o strângeam în bra]e pe veri[oaraHenriqueta, proasp\t\, nem\ritat\ [i delicat\ în singur\tatea ei de femeie matur\,a[a cum o l\sasem în urm\ cu dou\zeci [i ceva de ani. Doar pu]in mai împlinit\.

Mai târziu, gândindu-m\ la visul de pe cupol\, despre care nu-i suflasem o vorb\,m-a invadat un val de gelozie retrospectiv\, f\r\ vreo cauz\ aparent\, [i am intero-gat-o discret cu privire la iubirile pe care le tr\ise. Mi-a jurat c\-mi fusese credin-cioas\, se p\strase numai pentru mine. Cu toate acestea, pe la dou\zeci [i cinci deani, în absen]a oric\rei ve[ti, obosit\ s\ tot a[tepte [i s\ viseze, v\zând cum îi fugetinere]ea, [i cu o mam\ bolnav\, se hot\râse s\ accepte curtea unui individ foarteserios, care avea spre patruzeci [i cinci de ani [i ceva avere. Ce putea face singur\pe lume o fat\ nem\ritat\, s\rac\ [i f\r\ sprijin? S\ r\mân\ tot restul vie]ii cosând

la gherghef? {i cu mama cu un picior în groap\?– Mi se pare perfect legitim. {i ce s-a întâmplat cu el? V-a]i desp\r]it? Poveste[te-mi.

– Oh, la un moment dat am în]eles c\ niciodat\ nu-l voi putea iubi. Înc\ dincopil\rie, singura mea dragoste ai fost tu, [i tu erai înc\ viu în inima mea… Iar eujurasem c\ nu m\ voi c\s\tori decât cu omul pe care-l iubesc. Pe lâng\ asta, el [tia,i-am povestit. S\rmanul, avea o fire nefericit\: plin de mânie, exaltat [i gelos. Pân\[i mama, care-[i dorea atât de mult s\ m\ vad\ la casa mea, a ajuns s\-mi spun\:Omul \sta, Doamne iart\-m\, parc\ n-ar fi în toate min]ile. E în stare de orice.

– Cum ar\ta? – am întrebat-o eu cu gura uscat\. Henriqueta mi-l descrise: eraportretul viu al rivalului meu de la Pena. N-am îndr\znit s\ spun nimic. – Continu\…– Pân\ când într-o zi – relu\ ea, f\r\ s\-mi observe agita]ia – am hot\rât s\ pun

cap\t rela]iei. I-am trimis o scrisoare de desp\r]ire, [i am plecat la Caldas cu mama,la b\ile care îi f\ceau atât de bine. Dup\ vreo dou\ zile, ea a venit la mine în camer\,

îngrozit\, cu ziarul în mân\: bietul om î[i pierduse min]ile!Am insistat, p\lind de nelini[te:– {i-a pierdut min]ile? Adic\? Ce s-a întâmplat? Spune pân\ la cap\t!Ea [i-a întrerupt lucrul la broderia din mân\ [i m-a privit surprins\ de tonul vocii

mele:– Închipuie[te-]i ce a putut s\-i treac\ prin minte: s-a dus la Sintra, s-a urcat pecupola palatului [i s-a aruncat în gol. S-a f\cut f\râme pe stânci.

– Bine, bine, s\ nu mai vorbim despre asta. Mor]ii cu mor]ii...Mi-am [ters sudoarea de pe frunte [i m-am ridicat ca s\-i dau un s\rut: avea

ochii umezi. Doar atunci am sim]it c\ trecutul era în sfâr[it mort, iar eu m\ întors-esem definitiv acas\.

În române[te de Mioara CARAGEA

7/15/2019 Exil


137

JORGE DE SENA

În Creta,cu minotaurul

I N\scut în Portugalia, din p\rin]i portughezi,[i tat\ de copii brazilieni în Brazilia,voi fi poate nord-american, când pe acolo voi ajunge.Voi colec]iona na]ionalit\]ile a[a cum se poart\ o c\ma[\,o sco]i [i o arunci, cu tot respectul ce se cuvine hainelor purtate [i care au servit.Eu însumi sunt patria mea. Patria de unde scriu e limba în care prin hazardul genera]iilor am c\p\tat via]\. Iar patria ce m\ face s\ tr\iesc e mânia iscat\ de prea pu]ina umanitate a acestei lumi când nu cred într-o alta, dar alta a[ vrea s\ fie cea de aici..Dar dac\ într-o zi voi reu[i s\ uit, sper s\ îmb\trânesc în Creta cu Minotaurul,sub privirea zeilor f\r\ ru[ine.

II Minotaurul m\ va în]elege.Are coarne, precum în]elep]ii [i du[manii vie]ii,E jum\tate om [i jum\tate taur, ca to]i oamenii.Viola [i devora fecioare, ca toate fiarele.Fiu al Pasifei, a fost frate cu un vers din Racine, pe care cretinul de Valéry îl credea dintre cele mai frumoase din

«langue».Frate de asemenea cu Ariadna, l-au înf\[urat într-un ghem de care

nu s-a sinchisit.Tezeu, eroul, [i, ca to]i grecii eroici, un pui de c\]ea,i-a dat cu tifla peste botul respectabil.

7/15/2019 Exil


138

Minotaurul m\ va în]elege, î[i va bea cafeaua cu mine, în vreme ce

soarele pa[nic coboar\ peste mare, iar umbrele,

în]esate de nimfe [i de efebi f\r\ treab\,se vor strânge pe nesim]ite-n cea[c\, precum zah\rul amestecat cu degetul murdar de atâta c\utat la obâr[iile vie]ii.

III Aici a[ vrea s\ m\ reg\sesc [tiind c\ mi-am împr\[tiat prin lume via]a-n f\râme, cum odat\ spunea un biet am\rât pe care Minotaurul nu l-a citit, pentru c\, la fel ca toat\ lumea, nu [tie portughez\.

Dup\ cele mai sigure informa]ii, nici eu nu [tiu greac\.Vom sta de vorb\ în volapuc\, pentru c\ nici unul dintre noi n-o [tie. Minotaurul nu vorbea greac\, nu era grec,a tr\it înainte de Grecia,înainte de acest doct rahat care ne inund\ de veacuri,de sclavii no[tri defecat, ori chiar de noi când le suntem altora sclavi. La cafea,vom vorbi de necazurile noastre.

IV Cu patrii ne cump\r\ [i ne vând, în lips\

de patrii ce ar putea fi vândute îndeajuns de scump pentru a ne fi ru[ine c\ nu le apar]inem. Nici eu, nici Minotaurul,nu vom avea patrie. Numai cafeaua,aromat\ [i foarte tare, nu din Arabia sau Brazilia,din Fedecam, sau din Angola, ori de aiurea. Dar cafea totu[i, pe care eu, cu filial\ duio[ie,o voi vedea curgând pe botul de taur pân\ pe genunchii omului care nu [tie de la cine a mo[tenit, de la tat\, de la mam\,coarnele r\sucite, care îi împodobesc nobila frunte anterioar\ Atenei [i, cine [tie, poate chiar Palestinei, ori altor locuri turistice,imens de patriotice.

V În Creta, cu Minotaurul,f\r\ versuri [i f\r\ via]\,f\r\ patrii [i f\r\ spirit,f\r\ nimic, [i f\r\ nimeni,

7/15/2019 Exil


doar cu un deget murdar,îmi voi bea în lini[te cafeaua.

Glosar în Creta(glosându-l pe Jorge de Sena)

Vorbeai cu Taurul lui Minos, în ce limb\ atât de pustie de glos\ încât sintaxa ducea lips\ de versuri [i de proz\? Muget [i corn, Egeu,

În labirint ecouri,Întârzie prea mult Tezeu {i Ariadna nu mai vine cu ghemotocu-i lent de sânge. {tiai bine c\ a fugit Dedalus,Icarus [i-a topit aripile, în margine de cer.Dar f\r\ patrii sau exil

ce-i de f\cut, b\trâne? Un r\cnet nou, un r\get într-o secret\ glos\.O alt\ cea[c\ de cafea cu Taurul, în Creta,în lini[te vei bea.

Creta, 16.08.1997

José Augusto Seabra, poet de

renume, critic, profesor la Universitatea

din Porto, actualmente ambasadorulPortugaliei la Bucure[ti, este unul din acei

portughezi das sete partidas , care,

departe de ]ar\, îi sublimeaz\ voca]ia

migratorie, realizând dorita – [i greu de

în]eles pentru mentalit\]ile narcisiace –

coincidentia oppositorum între des-

chiderea spre un spa]iu str\in [i pasiu-nea fa]\ de cel propriu. Discipol [i

comentator al lui Roland Barthes, re-

cunoscut exeget pessoan (fragmente

din O Heterotexto pessoano au

ap\rut în Secolul 20, num\rul 334-

336), profesorul Seabra i-a fost prieten

devotat lui Jorge de Sena, c\ruia i-a ded-icat numeroase eseuri – îmbinare de

acuitate critic\ [i de emo]ionant\

afec]iune. Dialogul cu opera maestrului

nu se limiteaz\ îns\ la lectura critic\,

Jorge de Sena fiind [i pentru poetul

Seabra un partener de dialog, acel tu care

provoac\ emergen]a logosului liric. În

curând, José Augusto Seabra va publica

un nou volum de poezii, intitulat Luz de

Creta . Din acesta, domnia-sa ne-a per-

mis s\ public\m în avanpremier\ o

«replic\» inedit\ la poemul În Creta, cu

minotaurul de Jorge de Sena. (M.C.)

JOSÉAUGUSTOSEABRA

139

7/15/2019 Exil


140

ANDREI IONESCU

Exilul postbelic în spa]iul literar spaniol

Spania a cunoscut un exil masiv [i dramatic dup\ r\zboiul civil din anii 1936-1939. Dac\, în anii de criz\ a celei de a doua republici [i în timpul conflagra]iei,«cele dou\ Spanii» erau taberele în conflict, dup\ 1939 se va vorbi, pe de o parte,despre «Spania r\t\citoare», iar pe de alt\ parte despre «Spania exilului interi-or». Una ia drumul pribegiei, alta r\mâne locului, dar amândou\ sunt afectateprofund de exil. În 1944, volumul Fiii mâniei de Dámaso Alonso se deschide

cu versul Madridul e un ora[ cu un milion de cadavre . Un roman din1961, al tân\rului scriitor, refugiat în Fran]a în 1958, Miguel de Salabert, se inti-tuleaz\ chiar Exil interior . Cazul lui Salabert ne aminte[te c\ o «sângerare deexil» (nu neap\rat for]at) s-a produs continuu din rana organismului spaniol înanii dictaturii care au urmat r\zboiului, dar exilul cel mare, care a determinat omodificare de propor]ii a vie]ii intelectuale spaniole pentru câteva decenii, a fostexilul de dup\ 1939. Un exod masiv de personalit\]i literare, care se stabilesccu prec\dere în Lumea Nou\, las\ ]ara într-o t\cere ap\s\toare în primii ani dedup\ triumful [i înfrângerea celorlal]i. Câteva nume de pribegi ilu[tri ne vor ajuta

s\ în]elegem (cum au în]eles-o [i au resim]it-o acut, de altfel, chiar în acel momentcontemporanii evenimentelor) enorma pierdere de valori [i împu]inarea cadru-lui de via]\ creatoare pentru to]i, dincolo de faptul c\ erau înving\tori sau învin[i.S-au pribegit [i au luat drumul Americii (îndeosebi Argentina, Mexic [i StateleUnite) Juan Ramón Jiménez, Ramón Pérez de Ayala, Pedro Salinas, Rafael Alber-ti, Jorge Guillén, Luis Cernuda, Salvador de Madariaga, Max Aub, Ramón Sender.A c\zut victim\ a urii dezl\n]uite Federico García Lorca. Va muri în închisoare,la trei ani de la încetarea r\zboiului, Miguel Hernández.

7/15/2019 Exil


141

Un aspect important, dat\ fiind extensia impresionant\ a spa]iului lingvistichispanic la scar\ planetar\, este faptul, consolator în acele împrejur\ri dramat-ice, c\ ace[ti exila]i spanioli au tr\it, f\r\ îndoial\, suferin]ele desp\r]irii de ]ar\,dar nu [i de adev\rata patrie care este pentru orice scriitor limba matern\. Nefi-ind exila]i din limb\, scriitorii Spaniei r\t\citoare pot depune m\rturie ([i care,dac\ nu asta, este menirea scriitorului?) despre experien]a r\zboiului civil în c\r]icare v\d curând lumina tiparului în ]\rile Americii hispanice. Opere importantecu problematic\ spaniol\ (r\zboiul civil, exilul) se public\ în primul deceniu post-belic în Mexic (Max Aub) [i Argentina (Arturo Barea), devenite patrii de adop]iunepentru cei mai mul]i exila]i spanioli. Dintr-o perspectiv\ mai larg\, se poate vedeaast\zi c\ scriitorii Spaniei r\t\citoare au r\mas fideli (rabiosamente fieles ,cum scrie Torrente Ballester) Spaniei [i culturii spaniole, chiar în momentele

polemice când, respingând Spania oficial\, extind pe nedrept oprobriul asupratuturor celor r\ma[i în ]ar\, a c\ror situa]ie nu era, în cele mai multe cazuri, maipu]in dificil\ [i dramatic\ decât a lor. Nostalgia Spaniei este substratul comunal întregii produc]ii literare a exila]ilor, îndeosebi pentru poe]i, iar istoria Spaniei[i problemele culturale specific spaniole constituie materia operelor eseistice cuprofil istoric ori filozofic. Ba chiar se înregistreaz\ cazuri de scriitori care, înSpania, erau atra[i mai curând de o problematic\ european\ sau interna]ional\[i care, odat\ stabili]i peste ocean, se intereseaz\ exclusiv de Spania [i de real-itatea hispano-american\ în ceea ce are spaniol.

Operele exilului spaniol de dup\ 1939 sunt opere care, chiar dac\ nu pot influ-en]a literatura din interior, se vor ad\uga peste timp aceluia[i patrimoniu, îmbog\]it astfel cu expresia unei con[tiin]e diversificate. Soarta lor a fost, pe deo parte, integrarea în spa]iul hispanic de peste ocean, iar, pe de alt\ parte, recon-siderarea târzie [i recuperarea lor de c\tre spa]iul peninsular al originii [i prob-lematicii acestei genera]ii «pierdute» [i reg\site. Aprecierile globale asupra scri-itorilor exilului trebuie neap\rat completate cu observa]ii particulare despre fiecaredin figurile marcante care [i-au g\sit un anumit loc în vastul arhipelag al exilu-lui. Putem surprinde atât manifest\ri de singularitate [i ruptur\, cât [i manifest\ride cordialitate [i continuitate.

Un exemplu de poet «ovidian» este Rafael Alberti, la care continuitatea pre-cump\ne[te asupra înnoirii. Claudio Guillén, fiul poetului din grupul 1927, JorgeGuillén, exilat în Statele Unite, [i reputat comparatist, îl înscrie în aceast\ tipolo-gie (La vida ausente , Barcelona, 1994), pe baza analizei la care îi supunecrea]ia din timpul exilului la Buenos Aires, în care Argentina apare foarte pu]in[i nesemnificativ. Referirile la locurile refugiului sunt simple nume topografice,al c\ror caracter excep]ional este indicat de la bun început: De parc\ te-a[ vedea pentru prima dat\,/ eu, care abia te v\d/ [i abia dac\ ies

7/15/2019 Exil


142

din casa de pe strada Las Heras,/ ast\zi m\ plimb pe str\zile tale/ [i te descop\r,/ nou\ capital\ argentinian\... În general, îns\, pre-ocup\rile poetului sunt altele. Lumea spaniol\ se amplific\ [i se îmbog\]e[te –iat\ senza]ia pe care ne-o produce poezia scris\ în exil de Alberti. Memoria afec-tiv\ este mereu treaz\ (vezi Crângul pierdut, volum de amintiri pline de nos-talgie, tradus [i în române[te în 1964), iar speran]a de a reveni în patrie se inten-sific\. Versurile închinate picturii (1945-1967) ne transport\ la Madrid, în MuzeulPrado. Chiar priveli[tea pampei infinite [i a estuarului enorm al fluviului Paraná

îi aminte[te de Spania natal\, ba chiar sunt aceast\ Spanie: Acest câmp/ pe care galopeaz\ sau dorm caii/ [i acest râu,/ oricât ar p\rea de mare,/ sunt Jerez de la Frontera./ Câmp [i râu/ din Jerez de la Frontera . Originile sau, cum le nume[te poetul, r\d\cinile («ceea ce este

natal în cântecul meu») i se impun ca o necesitate imperioas\ pe care orecunoa[te bucuros, fiindc\ în felul acesta se recunoa[te:Oricum, versul meu/

poate fi de oriunde./ Dar r\d\cinile smulse,/ vai, r\d\cinile smulse,/ nu-mi îng\duie s\ fiu al lumii,/ nici m\car al unei ]\ri,/ ci numai al acelei buc\]i de p\mânt al meu. Unii-mi zic:/ Cum po]i s\ spui a[a ceva?/ {i eu le r\spund:/ Prieteni, chiar de a[ vrea ca versul meu/ s\ fie al lumii,/ el are r\d\cinile în aer/ [i îi lipse[te seva p\mântului natal.

Un caz diferit ne ofer\ Juan Ramón Jiménez, laureat al Premiului Nobel în

1954, poetul care se exileaz\ la o vârst\ înaintat\ [i pe care Claudio Guillén îlvede mai apropiat de arhetipul grec [i de dinamismul imaginativ al lui Seneca[i Plutarh. În Destinul vie]ii [i al mor]ii, poetul care lansase cu succes for-mula de autocaracterizare «andaluz universal», continu\ [i poten]eaz\ aceast\postur\, declarând acum c\ pentru un exilat patria este marea – «patrie univer-sal\. Numai în mare universalul, soarele, luna, stelele înseamn\ libertate, egal-itate, fraternitate». În poemul Spa]iu (1943), acela[i soare str\luce[te de o parte[i de alta a Atlanticului. C\utarea unit\]ii în perfec]iune este veche la Juan RamónJiménez, vine din tinere]ea când visa diamante [i roze de cle[tar. Dar acum, înexil, confluen]a de teme [i simboluri ascult\ de un impuls integrator mai amplu,

în care toate drumurile ajung în acela[i punct. Iar bog\]ia [i autenticitatea pot fig\site doar în interioritatea emotiv\ [i ira]ional\ pe care o descoper\ într-undemers similar cu cel suprarealist. Soarele [i marea sunt acum profund [i defin-itiv ale lui. Voca]ia ontologic\ dintotdeauna, pe care exilul o intensific\, devinepanteism intim. Peisajul american se suprapune peste peisajul Spaniei indelebiledin amintirea înfiorat\: «Am intrat cântând absent în crângul nop]ii, [i râul curgeape sub Washington Bridge, [i era înc\ soare. Spre r\s\rit era Spania mea, acelr\s\rit al lunii mai la Madrid; un soare prezent [i totu[i absent...; un soare mort

7/15/2019 Exil


143

acum [i totu[i viu...; un soare de iubire [i de lucrare frumoas\, un soare aseme-nea iubirii».

Desigur, tipologia exilului postbelic spaniol nu este epuizat\ de cei doi poe]iale c\ror evolu]ii le-am schi]at mai sus, dar direc]iile variate pe care le înreg-istreaz\, de la sarcasmul inaccept\rii unei realit\]i brutale – dictatura instalat\ în patria din care ei au fost nevoi]i s\ plece –, pân\ la comprehensiunea larg\[i integrarea în spa]iile vaste ale unei umanit\]i solidare [i compacte, ofer\ înfond, cu nota specific\ a pasionalit\]ii hispanice, repertoriul dintotdeauna al lit-eraturii exilului, asumat cu demnitate, cel pu]in de la romantism încoace, ca onou\ institu]ie a vie]ii moderne.

Dup\ 1975, când moare Franco [i se restaureaz\ monarhia, s-au putut

întoarce, temporar sau definitiv, câ]iva din marii exila]i: Alberti, Madariaga,Sánchez Albornonz, Américo Castro, Arrabal. Primul [i ultimul din aceast\ list\incomplet\ nici nu s-ar fi putut întoarce pân\ în anul mor]ii dictatorului, fiindc\nu beneficiau de amnistiile pe care acesta le acordase sub presiunea opiniei pub-lice interne [i interna]ionale. Reîncorporarea în via]a cultural\ din interior înaintede 1975 a scriitorilor exila]i este ilustrat\ exemplar de Francisco Ayala. Dup\ câte-va luni petrecute în Fran]a [i Cuba, s-a stabilit la Buenos Aires, ora[ pe care îlcuno[tea dintr-un voiaj anterior [i a c\rui via]\ cultural\ oferea posibilit\]i destulde largi pentru surghiunul spaniol. A r\mas aici zece ani [i a colaborat, curând

7/15/2019 Exil


144

dup\ sosirea în incitanta metropol\, un fel de mic Paris al Americii Latine, larevista Sur, pe care o conducea Victoria Ocampo. În 1944 o editur\ argentin-ian\ public\ o nuvel\ de Ayala, pe care Borges o apreciaz\ într-o recenzie dreptuna dintre cele mai memorabile din întreaga literatur\ de limb\ spaniol\. Iar în1949 public\ Uzurpatorii, volum de nara]iuni inspirate din episoadele cele maidramatice ale istoriei Spaniei. Pentru autor, puterea exercitat\ de om asuprasemenilor s\i este întotdeauna o uzurpare. Este vorba, desigur, de puterea vio-lent\, a[a cum se exercitase în anii r\zboiului. Cartea constituie o profund\ medi-ta]ie asupra r\ului din noi, subliniind caracterul demonic, van [i pustiitor aldorin]ei de dominare. S-ar putea pune întrebarea: de ce, pentru a medita la aceast\problem\ atât de dureroas\, nu a recurs la experien]ele dramatice mai apropi-ate în timp, în loc s\ le caute în trecutul îndep\rtat? Ayala însu[i [i-a pus aceast\

întrebare [i a r\spuns c\ inten]ia lui a fost s\ scoat\ din aceste experien]e un în]eles esen]ial, pe care inevitabilele atitudini partizane le tulbur\ atunci când scri-itorul trateaz\ despre evenimente recente, care au l\sat r\ni înc\ necicatrizate

în momentul când a scris aceast\ carte. Într-un anumit moment al exilului, [i-a pus o problem\ de con[tiin]\ pe care [i-au pus-o numero[i intelectuali [i scri-itori exila]i în urma r\zboiului civil. Dup\ lungi ani de a[teptare [i aproapenecunoscut ca scriitor în ]ara care încerca s\ se refac\ dup\ r\zboi – deoarecec\r]ile lui erau interzise de cenzur\ sau ajungeau greu la cititori – oare trebuias\ r\mân\ în exil pân\ la schimbarea sistemului, când un regim liberal ar fi f\cutsuportabil\ pentru el via]a în patrie, sau, dimpotriv\, trebuia s\ încerce s\ ia con-tact cu Spania [i cu spaniolii din interior, care erau în fond cititorii lui ceiadev\ra]i? Nu f\r\ îndoieli [i ezit\ri, Ayala s-a decis pentru varianta a doua,gândindu-se c\, dac\ putea face ceva pentru ]ara lui, mai ales în plan cultural,ac]iunea lui ar fi fost mai eficient\ din interior, fiindc\ influen]a asupra atmos-ferei intelectuale [i morale este mult sporit\ prin prezen]a vie [i personal\ a scri-itorului. Nu este singura solu]ie posibil\, desigur, dar a fost adoptat\ de numero[iscriitori [i arti[ti ai Spaniei r\t\citoare în ultimii ani ai franchismului, când s-auputut întoarce în ]ara schimbat\, bineîn]eles, dar în sfâr[it, totu[i, reg\sit\. A[aa fost s\ fie, dac\ n-a fost s\ fie altfel.

7/15/2019 Exil


145

MIHAELA ZAHARIA

Un exilat în sine însu[i:Franz Kafka

Interpreta]i totul fals, pân\ [i t\cerea.Franz KAFKA, Castelul

Exilul interior poate s\ fie uneori mult mai adânc [i mai dureros decât acela carete oblig\ s\-]i petreci restul zilelor în alt loc decât cel predestinat ]ie, lâng\ cu totulal]i oameni decât aceia pe care ai crezut c\-i în]elegi doar pentru c\ le vorbeai limba.S\ te afli în mijlocul lor, acas\ la ei [i la tine, dar s\-]i fie team\, s\ te sim]i ve[nic

vinovat când nu ai de ce, sim]ind nevoia s\ te disculpi [i s\ nu [tii cum, s\ te refugiezi,dar s\ nu ai unde (prezent fiind într-o lume pentru care doar absen]a ta conteaz\) –nici m\car un Sine primitor; s\ tr\ie[ti în letargie sau chiar în moarte (aparent\), caun mort printre vii sau un viu printre mor]i, a[teptând o Judecat\ de Apoi care numai vine – aceasta e lumea scriitorului care a tr\it ca un écorché vif blestemul dea fi [i singur\tatea Sinelui: Franz Kafka.

Povestindu-[i propria-i condi]ie uman\, el o repet\ pe aceea a evreului r\t\citor în lume, a omului celui drept aflat pe P\mânt – pe scurt a omului aflat în c\utarea

lui Dumnezeu [i a unui loc unde s\ se poat\ a[eza, a tradi]iei [i a unei posterit\]icare, printr-o subtil\ r\sturnare de situa]ii, s\-i serveasc\ drept str\bun\ în viitor.El e unul din constructorii turnului Babel, dar unul care a pierdut – din disperare [ineîncredere – pân\ [i amintirea planului ini]ial [i care mai p\streaz\ în memorie doaramintirea vie a unei uit\ri. Eroii lui poart\, fecund – tragic paradox! –, geniul e[ecu-lui. Spaima primar\ îi pânde[te la tot pasul [i-i închide într-o lume a incomunica-bilit\]ii, dominat\ de imaginea confuz\ a unei gre[eli s\vâr[ite cândva, demult, într-untimp greu de p\truns pân\ [i pentru for]a închipuirii. Nevoia lor de dreptate [i adev\r

7/15/2019 Exil


146

r\mâne neschimbat\. Gre[eala lor e anonimatul prelungit în care-[i ambiguizeaz\existen]a.

«Exist\ arti[ti care încearc\ s\ prind\ în capcan\ invizibilul [i care, precum poe]ii,ar vrea s\-l for]eze s\ tr\deze pu]in din secretul s\u.»1 Exist\ scriitori care ne poart\

într-o lume «care pare obscur\ tocmai pentru c\ noi nu [tim s\ privim în ea, gândind în felul nostru»2.

Franz Kafka se mi[c\ în peisajul s\u interior, care e universul misterios al tene-brelor produc\toare de ambiguu – o lume r\sturnat\, dar f\cut\ din locuri comune,de[i deconcertante [i care sparg regularitatea. Eul s\u solitar poart\ stigmatul sim-plit\]ii – semn duplicitar care trimite c\tre ceva secret [i ca atare important. AcestEu e avid de comunicare cu un altul care nu exist\ sau pe care, chiar dac\ acesta ar

exista, nu dore[te s\-l cunoasc\. Tocmai de aceea, acest Eu sfâr[e[te prin a devenio a treia persoan\ – care poate fi oricare dintre noi. Obligat s\ se supun\ t\cerii –[i cât de subtile pot fi vocile acesteia! – [i sortit absurdului pe care-l scruteaz\ învan ca s\ se elibereze de el, personajul lui Kafka r\mâne pentru totdeauna prizonierulunui fantastic de o factur\ mai pu]in obi[nuit\ [i cu atât mai dificil de decodat.

{i, atunci, cine este Franz Kafka? Romancierul care nu roste[te niciodat\ «Eu»(cu excep]ia primei versiuni a Castelului), sau acela pentru care «totul semnific\

în chip straniu», fie doar [i prin simplul fapt c\ «iradiaz\ concretul»3? Acela în careAndré Breton vedea un frate al morali[tilor francezi [i pe care Sartre avea s\-l

numeasc\ în articolul s\u despre Str\inul lui Camus «romancierul imposibilei tran-scenden]e»4? Dup\ Walter Benjamin, opera lui Kafka va fi atins aceast\ profunzimeexcep]ional\ nicidecum gra]ie unei «divina]ii mitice» sau «teologiei existen]iale», ciacelui ceva pe care Malebranche îl numise «rug\ciunea natural\ a sufletului»5.

Peter Cersowsky sus]ine c\ fantasticul kafkian ar veni dinspre specificul s\u aus-triac6. Unii îl compar\ cu Musil, cu care ar avea în comun «angoasa existen]ial\ sauexisten]ialist\, dar, în primul rând, specific austriac\»7 (sic!) sau cu Hofmannsthal,pentru c\ «lumea r\mâne în întregime opac\ pentru eroii lor»8. {i, totu[i, dup\ apari]ia

1 Roger Caillois: Cohérences aventureuses. Esthétique généralisée. Au coeur du fantastique. La dissymétrie, Paris, Gallimard, 1976, p. 185.

2 Bernard Groethuysen, prefa]\ la Le Procès, Paris, Gallimard, f.a., p. I.3 Alfred Döblin, în Die literarische Welt / 4 martie 1927.4 Apud, Francis Clausson/ Gilles Tromp, Le Château, Paris, Nathan, 1985, p. 10.5 Ibid., p. 11.6 Peter Cersowsky, Phantastische Literatur im ersten Viertel des XX. Jhs.,

München, Fink, 1989.7 Clausson/ Tromp, op. cit., p. 99.8 Ibid., p. 100.

7/15/2019 Exil


147

atâtor exegeze, nimeni nu a reu[it s\ dea o defini]ie inatacabil\ a formulei chimicekafkiene. Pe de alt\ parte, în a sa Istorie a literaturii fantastice în Fran]a 9,Marcel Schneider vorbe[te despre «bomba cu efect întârziat» care este, pentru el,opera lui Franz Kafka. Cauza? Lumea kafkian\ – [i, cu ea, înc\lcarea tabu-urilor –pe care scriitorul o viza prin aceast\ oper\-sintez\, în care intr\ deopotriv\ visul, iro-nia [i luciditatea, r\mân cel pu]in o surs\ s\n\toas\ de nedumerire [i tocmai de aceeaprilej de noi si noi interpret\ri.

Apropierea de opera lui Kafka reprezint\ înainte de toate intrarea în enigmaticulSPA}IU al operelor sale. Exegetul nu trebuie s\ piard\ îns\ nici o clip\ din vedereinten]ia ini]ial\ [i s\ se lase derutat de trepte, u[i [i coridoare lungi, care se pre-lungesc la infinit, urmând o traiectorie halucinant\ [i care-i scap\ de sub control.

Doar acela care în]elege c\ spa]iul kafkian reprezint\ oglindirea necondi]ionat\ a eroilorsau un fel de traduc\tor al întâmpl\rii în plan simbolic nu are de a[teptat în fa]a u[ilor…Analizele spa]iului kafkian au inclus [i ramifica]iile ontologice [i antropologice aleacestuia. Leg\tura dintre dep\rtare [i apropiere, îngustime [i l\rgime, apoideschiderile, interiorul [i arhitectura spa]iului cap\t\ greutate în oricare din scrier-ile lui Kafka.

În matematic\, spa]iul este omogen. Cel tr\it e structurat îns\ în func]ie de anumi]iparametri ai orient\rii umane care cap\t\ concrete]e fenomenal\ doar în interiorulacestuia. Spa]iu paradoxal – [i cu atât mai plin de sens –, situat între realitatea psi-

hic\ [i cea material\, spa]iul tr\it str\bate timpul [i marcheaz\ psihicul uman; elreprezint\, dac\ e s\-l credem pe Merleau-Ponty, «o comunicare cu lumea, mai vechechiar decât oricare (sistem de) gândire».

Incapabil s\ fiin]eze în afara existen]ei umane (Kant), pe care o condi]ioneaz\,spa]iul e indicat prin obiecte care sunt luate ca atare. Orice mi[care e doar o simpl\reflectare în plan gestual a psihicului; ea poart\, în acela[i timp, amprenta spa]iului.La rândul s\u, acesta are rolul de a dirija ac]iunea. Locul devine, a[adar, agentulac]iunii.

În spa]iu, eroii lui Kafka se orienteaz\ întotdeauna în plan optic [i, de cele mai

multe ori, în func]ie de anumite repere spa]iale care exercit\ asupra lor o for]\ detainic\ atrac]ie; u[a [i fereastra. Strict delimitate de cele dou\, spa]iile kafkiene potfi «citite» simbolic. Astfel, privirea traseaz\ cu non[alan]\ spa]ii imaginare [i scruteaz\partea ascuns\ a lucrurilor, care nu e decât o alt\ fa]et\ a acestora. Construireaspa]iului exterior e, în acela[i timp, doar un pendant la construirea, în profunzime[i pe ample lungimi de und\, a Sinelui. (cf. Bollnow)

9 Marcel Schneider, Histoire de la littérature fantastique en France, Paris, Fayard,1985.

7/15/2019 Exil


148

În spa]iul tr\it [i mult mai aproape de exterior decât u[a se g\se[te fereastra,pe care Rilke o numise:

… geometria noastr\,fereastr\, form\ simpl\ care ne circumscrii, f\r\ efort,enorma noastr\ via]\.

În romanele lui Franz Kafka, fereastra asigur\ separarea total\ între personaje [iexterior. Dominant\ în Castelul [i în Proces, loc de refugiu [i, ca atare, d\t\toarede speran]\, fereastra îi ofer\ eroului [ansa de a se putea refugia, de a-[i g\si sc\parea

în privirea întoars\ (doar aparent) distrat – ca semn al uit\rii de sine – înspre afar\.Ea r\mâne locul absolut al speran]ei, dar [i acela care ilustreaz\ la fel de bine lipsa

de speran]\ [i pericolul de a fi invadat de propriul Eu. Tradi]ia a f\cut îns\ din fer-eastr\ un loc de contemplare [i reflec]ie, în care se unesc – [i aceast\ contopire etipic\ [i pentru Kafka – finitul [i infinitul, fiin]area p\mântean\ [i transcenden]a etc.Poate de aceea alearg\ mereu la fereastr\ eroii lui Kafka, ori de câte ori, epuiza]i (fizic[i psihic), simt nevoia s\ evadeze din propriul Eu. Suferind de propria lor lips\ desens, ei privesc prin aceast\ deschiz\tur\ înspre altceva, de unde-i întâmpin\ îns\aceea[i goliciune, acela[i vid.

Deschidere [i zid de desp\r]ire, c\tre [i dinspre lume, bucat\ rupt\ din via]\,mângâiere [i speran]\, loc al disper\rii [i al trecerii, dar [i loc al n\v\lirilor du[mane

în propriul spa]iu interior sau simbol pentru leg\tura intelectual-emo]ional\ cu lumeaexterioar\10, fereastra ofer\ posibilitatea de a vedea dinspre spa]iul interior lumeade afar\. Principiul a vedea f\r\ a fi v\zut (totul e deci s\ [tii cum s\ stai lafereastr\!) se contope[te cu cerin]a de a-[i apropia lumea exterioar\ [i se tope[tede multe ori la Kafka în a fi v\zut f\r\ a fi obligat tu însu]i s\ vezi, ca [icum realitatea opac\ [i opacizat\ cu bun\[tiin]\ de romancier n-ar fi fost f\cut\ pen-tru ochii muritorilor, nedeprin[i cu lumina absolutului.

De ce r\mân eroii kafkieni întotdeauna «ag\]a]i» de fereastr\? Ce v\d ei prin ea?

Kafka însu[i m\rturisise c\ se sim]ea îngropat de viu într-o înc\pere cu ferestrele închise11. În definitiv, fereastra nu e decât o deschiz\tur\ sau un al patrulea pereteal camerei, dar, dac\ e s\ ne lu\m dup\ tradi]ie, ea nu reprezint\ decât un pereteaparent între existen]\ [i transcenden]\. De aceea, între fereastr\ [i u[\, eroul luiKafka o alege întotdeauna pe prima, f\r\ s\ o piard\, îns\, din ochi, pe ultima: «...

10 cf. Hans Paul Fiechter, Kafkas fiktionaler Raum, diserta]ie, Erlangen, 1980, p. 168.11 Franz Kafka, Jurnale 1910-1923, ed. Max Brod, 1980.

7/15/2019 Exil


149

se îndrept\ spre fereastr\ /.../ R\mase acolo îndelung. Se întorcea doar pentru câte-va secunde spre u[a de la vestibul, atunci când, prad\ unei u[oare spaime, avea

impresia c\ aude un zgomot». (Procesul) Legat\ de spa]iu, u[a (în care Bachelard vedea o zeitate a pragului) nu se las\u[or deschis\ – la Kafka, ea opune rezisten]\ [i joac\ un alt rol decât în metaforicaliterar\ tradi]ional\. În opera kafkian\, ea une[te dou\ spa]ii doar aparent diferite,mediaz\ între în\untru [i în afar\, între con[tiin]\ [i incon[tient [i cunoa[te o sem-nifica]ie mult mai profund\, trimi]ând, în acela[i timp, c\tre un simbolism religios12.

Orientarea în spa]iu se realizeaz\ plecând de la puncte de orientare personale [iconfer\ un sentiment de siguran]\, dar unul care este rezultanta rela]iilor care se sta-bilesc în\untrul acestui cadru spa]ial, în care distan]ele nu sunt geometrice, ci

reprezint\ dep\rt\ri tr\ite. Pe de alt\ parte, Kafka a dep\[it etapa perspectiviz\riispa]iului, ceea ce reprezint\ una din tr\s\turile definitorii ale artei moderne. Privireaeste expresia perspectivei realizate în cadrul rela]iei de tip subiect-obiect. Ea delim-iteaz\ spa]ii imaginare, fa]a ascuns\ a lucrurilor. Gra]ie ei, omul devine st\pân alspa]iului.

Dürer interpretase perspectiva drept o privire care p\trundea printr-un obiect pre-cum radiografia, dar, la el, era vorba de un gen anume de radiografie. Dublul car-acter al perspectivei aduce cu sine consecin]e ambivalente. Spa]iul devine mai maregra]ie con[tiin]ei de sine. Cel v\zut este leg\tura implicit\ dintre privire [i perspec-

tiv\ [i corespunde rolului jucat de prima în spa]iul poetic kafkian.U[a [i fereastra delimiteaz\ acest spa]iu care reprezint\ o oglind\ pentru eroi,

exercitând asupra personajelor lui Kafka o for]\ c\reia acestea nu i se pot împotrivi.Indirect apare aici unda de speran]\ [i de lumin\ de care au nevoie eroii pentru a seelibera de propriul lor Eu [i a cunoa[te mântuirea, imposibil\ atâta timp cât personajelelui Kafka se sufoc\ în abunden]a propriului element, care reprezint\, în realitate –paradoxal\ constatare! –, tocmai lipsa acestui element.

Personajele se bucur\ de o libertate de care nu se servesc niciodat\ [i care lesufoc\: «nimic nu era atât de lipsit de sens [i de speran]\ ca aceast\ libertate, caaceast\ a[teptare [i tot aceast\ intangibilitate». (Castelul) La orice u[\ bate K…, ori-unde s-ar duce, el nu întâlne[te decât un gol imens, care-l dezorienteaz\; [i, cu toateacestea, el î[i continu\ c\utarea. S\ nu fie asta, atunci, ilustrarea perfect\ a pre-ceptului: nu te-ai mai afla în c\utarea mea, dac\ nu m-ai fi g\sit deja? {i, totu[i, toate aceste str\zi pustii par s\ ]in\ de o lume incomplet\ care se dore[te

12 cf. Bollnow: Tür und Fenster, în Die Sammlung. Zeitschrift für Kultur und Erziehung, anul XIV, 1959.

7/15/2019 Exil


150

a fi rotunjit\ de altceva, dup\ care tânje[te zadarnic eroul kafkian. {i, dac\ salvarea,dac\ acest altceva nu poate veni dinspre literar – un literar care se dovede[te a fi

o c\ma[\ prea strâmt\ [i cam demodat\ ([i Kafka simte, dureros, acest inconve-nient) – ne punem, firesc, întrebarea: ce pictor ar putea fi luat drept coresponden-tul, în plan pictural, al lui Franz Kafka? Chirico cu ora[ele sale pustii, pictate spre1925? Sau acel Hieronimus Bosch, cu planturoasa lui lume floral\ [i bestial\, cugeometria fabuloas\ pervertit\ în anti-lume, care s\ umple pân\ la refuz str\zile goale[i labirintice ale lui Kafka? Exist\ coresponden]e frapante între pictura flamanduluiBosch [i scrierile austriacului Kafka. Având acela[i scop, unul pleca dinspre prea plin,pe când cel\lalt r\mâne tributar unei usc\ciuni care ascunde mai întotdeauna con-trariul ei. Prad\ unei fantezii dezl\n]uite, care permite încruci[\ri între regnuri [i alian]e

nea[teptate [i [ocante, dominate de for]\ [i devenite t\ioase [i pur\ fascina]ie, mar-cate de ironie, exprimate printr-o simbolistic\ stranie, esoteric\ [i câteodat\ alchim-ic\, Bosch se joac\ în mod deliberat cu aceste simboluri – a[a cum o face Kafka

însu[i în scrierile sale, cu scopul de a pune în gard\ omul în fa]a inevitabilului co[marcare amenin]\ omenirea. De aceea se [i poate afirma c\ fantasticul lui Kafka reprezint\ilustrarea ideal\ a defini]iei lui Roger Caillois: «Pentru mine, fantastic înseamn\, mai

întâi, nelini[te [i ruptur\»13.CASTELUL – locuin]\ seniorial\, strâns legat de ideea de putere, eman\ o for]\

brutal\ [i re]inut\. Abstrac]ie teritorial\ legat\ de o viziune fantastic\, loc închis [i

în\l]at, Castelul devine – prin camera de la Hanul Seniorilor – [i loc interzis. S-a spusc\ lumea Castelului [i aceea a copil\riei se întâlnesc undeva, într-un anume punct.Dar, dac\ e într-adev\r vorba de lumea copil\riei, atunci e vorba de o lume ruinat\,de una care exist\ [i nu exist\ sau care nu mai fiin]eaz\, dar care p\streaz\, în vir-tutea iner]iei, o atmosfer\ oniric\, ce devine, încetul cu încetul, una de co[mar. Totule aici straniu [i ostil.

DRUMUL – sub orice form\ ar ap\rea acesta la Kafka – fie c\ e vorba despreparabole (ca în Gibs auf! – Renun]\!) sau în romanul labirintului, Castelul –r\mâne, pentru Kafka, pentru eroii s\i [i chiar [i pentru noi, cititorii, un r\spuns ratat.

Un erou neputincios – a c\rui neputin]\ se manifest\ în planul incoeren]ei ver-bale – se pierde în exegeze nedefinite asupra unor realit\]i dubioase. Paradoxal, evorba tocmai de acele obiecte care par înzestrate cu via]\ proprie – începând cuCastelul [i cu dosarele – obiecte sacre, ]inute la ad\post de profani din Procesul.

{i mai dezorientat se g\se[te cititorul în fa]a lui Klamm, care este [i nu este denatur\ uman\, atâta timp cât plecarea lui nu este înso]it\ de nici un fel de zgomot

13 Roger Caillois, Au coeur du fantastique, Paris, Gallimard, 1965, p. 9.

7/15/2019 Exil


151

[i cât timp Erlanger îl consider\ o zeitate care trebuie servit\ cu oarb\ supunere. Elnu r\mâne decât o simpl\ iluzie, a c\rei existen]\, posibil\ doar ca privire, este mai

mult ca sigur de ordin interior. {i totu[i, fiin]ele cele mai stranii din întreaga oper\kafkian\ sunt nu ace[ti zei-oameni sau oameni-zei domnind peste regate care nu suntde g\sit în timpul [i spa]iul nostru, aflate undeva la limita dintre oniric [i aievea. Elesunt cele dou\ ajutoare clonate, marcate de dualitate [i ambiguitate ([i sexual\), aflate

în c\utarea unit\]ii primare pierdute. Fiin]e grote[ti [i monstruoase în acela[i timp,(aparent?) umane [i aproape fantastice, supuse legilor schimb\rii, acestea au o fa]\diurn\ [i uman\ [i o alta nocturn\ [i bestial\, ca lupul de step\ hessean. Intr\ îndiscu]ie, aici, [i principiile Yin [i Yang ale dualit\]ii totalizante, semne ale luminii[i tenebrelor, ale soarelui [i lunii, corespondente ale Orientului Îndep\rtat pentru mas-

culinitate [i feminitate.Castelul kafkian este cea mai perfect\ lec]ie de semiologie din câte pot exista.

Limbajului complex al semnelor vin s\ i se adauge vocile Castelului ca parte intrin-sec\ a acestuia, dar [i a t\cerii amenin]ate s\ piar\ chiar din pricina profunzimii sale:«Din receptor se auzi un zumz\it a[a cum K… nu mai auzise niciodat\ la telefon. P\rearezultanta unei infinit\]i de voci copil\re[ti, dar nu era un zumz\it oarecare, ci cân-tecul unor voci îndep\rtate, extrem de îndep\rtate; s-ar fi spus c\ aceste mii de vocise uneau în chip aproape imposibil de realizat ca s\ formeze una singur\, ascu]it\,dar puternic\ [i care lovea timpanul ca [i cum aceasta ar fi cerut s\ p\trund\ cevacu mult mai profund decât o biat\ ureche». (Castelul)

Un corespondent mult mai rafinat al Castelului îl reprezint\ catedrala din Pro- cesul. Atmosfera este sumbr\; dar întunericul de aici ascunde [i protejeaz\ sacrul,c\ci el vine din contraste [i din jocurile de lumin\: «era atât de întuneric, c\ nu puteaidistinge nici cel mai mic detaliu… Un triunghi abia schi]at de fl\c\rile lumân\rilor lumi-na altarul… Întorcându-se, din întâmplare, z\ri în spatele s\u, la câ]iva pa[i, rezemat\de o coloan\, o lumânare mare care ardea [i ea. Oricât de frumos ar fi fost, era preapu]in ca s\ lumineze sculpturile… Lumina nu f\cea decât s\ adânceasc\ întunericul».

(Procesul) Simbol al eviden]ei adev\rului în simbolistica occidental\ tradi]ional\,LUMINA are, în concep]ia kafkian\, o func]ie iluminatoare. Poate pentru c\ tenebrelesfâr[esc, întotdeauna, la Kafka, prin a învinge lumina, se arat\ eroul atât de impre-sionat de silueta întunecat\ a catedralei, a c\rei m\rime «…I se p\rea la limita a ceeace un om poate suporta».

Mai mult decât dezorientat, prad\ unei spaime aproape supranaturale, JosephK… se afl\ pe punctul de a se r\t\ci în negrul ambiguu [i ambiguizant care-l împiedic\s\ g\seasc\ adev\rata cale. Preotul îl ghideaz\ [i îi poveste[te parabola despre justi]ie,

7/15/2019 Exil


152

repro[ându-i, în câteva rânduri, c\ «prea mult caut\ ajutorul celorlal]i [i, mai ales,pe acela al femeilor».

ÎnMetamorfoz\,

un tân\r pe nume Gregor Samsa se treze[te transformat îninsect\. Într-o lume în care domne[te nu hazardul, ci ordinea prestabilit\, un astfelde eveniment pare s\ contrazic\ [i s\ tulbure legile naturii. Un atare proces biolog-ic greu de în]eles [i care pare imposibil provoac\ o stare ambigu\, mult mai per-sistent\ decât oricare alt joc al locurilor [i al datelor întâlnit la Kafka.

{i, cum la Kafka, totul este limbaj sau sfâr[e[te prin a deveni limbaj, «pe Gre-gor îl cuprinse frica în timp ce-[i auzea vocea r\spunzând, era chiar vocea lui dinainte…dar în care se auzea, ca un intrus venit dintr-un registru jos, ceva ce aducea cu unsmiorc\it presant, dureros, care nu l\sa cuvintelor limpezimea lor formal\ decât la

început, pentru a le distruge apoi rezonan]a, încât nu mai [tiai dac\ ai auzit bine»14

.Singurul remediu îl constituie lini[tea absolut\: «{i, timp de o secund\, r\mase întins,calm, abia respirând, sperând poate c\ lini[tea absolut\ va readuce totul pe f\ga[ulnormal», iar singurul mijloc de sc\pare îl reprezint\ spa]iul închis, protector. Atâtavreme cât personajul poate s\ r\mân\ în interiorul acestuia, el se simte [i este însiguran]\ acolo. C\ci acest spa]iu inaccesibil celorlal]i îl protejeaz\ [i fa]\ de sine.{i, pentru c\, odat\ u[a deschis\, s-ar stabili o rela]ie specular\ de care îi e team\– team\ de a produce, la rândul s\u, team\ [i de a o vedea reflectându-se în ochiicelorlal]i –, când deschide, în sfâr[it, u[a, Gregor î[i d\ seama de adev\rata întin-

dere a nenorocirii sale. Calmul cu care reac]ioneaz\ atunci e mai semnificativ decâtoricare alt\ reac]ie. Tr\ie[te acum în mijlocul t\cerii, dar a uneia torturante. Se simtelegat de exterior prin vocile pe care le aude [i încearc\ s\ stabileasc\ un contact cuacesta prin intermediul ferestrei: «se coco]\ pân\ la fereas-tr\, …, sub influen]a v\dit\ a amintirii sentimentului de libertate pe care-l resim]eaodinioar\ când privea pe fereastr\».

Straniu romancier, acest scriitor care avea s\ m\rturiseasc\: «Fiecare om poart\o înc\pere în el însu[i»! Acela care poart\ cu [i în sine spa]iul15 – cu ramifica]iileontologice [i antropologice [i cu variantele sale: spatiul-sunet, spa]iul-team\, [i e mar-

cat de înc\rc\tura lor senzorial\ – devine capabil s\ primeasc\ f\r\ s\ crâcneasc\lumina orbitoare a adev\rului absolut.

Impersonal [i discret, ascetul scrie implorând o zeitate care nu-l aude. Doar atun-ci î[i caut\ cu disperare echilibrul în Dreptate [i Lege.

14 Franz Kafka, La Metamorphose, suivi de L’Artiste du jeûne, Paris, Bookking Inter-national, 1996, p. 21.

15 În 1930, E. Minkowski introduce termenul de spa]iu tr\it în Les notions de dis- tance vécue et d’ampleur de la vie.

7/15/2019 Exil


153

Tr\im într-o lume – a noastr\. Dar când ne îndrept\m – fie [i numai în vis – c\treo alta, contururile se dilat\ [i aerul se rarefiaz\. Au existat, îns\, dintre noi, [i cura-jo[i care au p\truns în alte lumi. Ne[ansa lor: acestea nu erau preg\tite s\-Iprimeasc\. Mul]i dintre ace[tia s-au pierdut undeva, pe drum, al]ii – într-un banalloc de refugiu. Dar au existat [i câ]iva – pu]ini, ce-i drept! – care [i-au p\strat intactt\i[ul lucidit\]ii. Ei au vorbit posterit\]ii – singura capabil\ s\ suporte ADEV|RULvie]ii lor (de ce m\ gândesc acum la acele pu]ine suflete din Cartea tibetan\ a mor]ilor?), sau poate doar s\ în]eleag\ c\, în cazul lor, e vorba de ALTCEVA. Ce vorfi v\zut ei, oare? O altfel de lume, cu altfel de fiin]e? Infinitul? Sau poate chiar pebunul Dumnezeu? Pr\p\stios e gândul c\ în acel altceva sunt doar fiin]e ca noi to]i.{i, cu toate astea, toate sunt altfel . E o lume în care ceasul nu merge, sau, oricum,

nu arat\ ora noastr\. În aer plute[te teama de a nu fi [tiut s\ punem întrebarea, saude a nu fi pus-o la timp. Gesturile lor sunt a[ezate, rare [i se subsumeaz\ unui codla care nu putem accede. Oriunde te duci, în lumea lor, nu e[ti singur. Exist\ ceva sau cineva care te înso]e[te [i nu te pierde din ochi. Îi sim]i privirea în ceaf\.

Nu te întorci. Dar prezen]a e mereu lâng\ tine – chiar [i prin absen]\. Astfel, totule compus din prezen]e [i absen]e. {i, peste toate, plute[te acel De ce? Într-o lumece nu cunoa[te somnul, ci doar starea de veghe, în care totul e limpede [i de o clar-itate halucinant\, cutremur\toare e t\cerea, cu toate vocile ei.

7/15/2019 Exil


154

KLAUS MANN

Jurnal

«{i» sinucideri...New York, 29 iunie 1940

{i André Gide? La Paris n-ar fi sigur de via]a lui. (Dac\ nem]ii vor ocupa [i sudul ]\rii?) {i Julien Green? Cocteau? Sunt atât de mul]i cei pentru via]a c\rora tremur\m acum. Vor fi iar\[i sinucideri.Îmi amintesc de Menno ter Braak, acela care [i-a tras un glonte în cap când au intrat nem]ii în Olanda. Spirit nobil [i pur, foarte civi-

lizat; n-a suportat triumful barbariei... Oare câ]i francezi se vor gândi acum s\ fac\ acela[i pas sau câ]i se vor fi hot\rât deja la el?

Debutând sub semnul «îndr\znelii erotismului decadent», Klaus Mann nu face, defapt, decât s\ dea glas dezorient\rii [i revoltei genera]iilor de dup\ r\zboi (Kindernov- elle, 1926; Kind der Zeit, 1932), manifestându-[i, în repetate rânduri, [i ostilitateafa]\ de orice form\ de na]ionalism.

Obligat s\ se exileze, în 1933, romancierul militeaz\ activ împotriva fascismului [ipenduleaz\ între Europa [i America. Înfiin]eaz\ la Amsterdam revista Die Sammlung pentru autorii exila]i [i antifasci[ti, iar la New York pe aceea a avangardi[tilor americani

– Decision .Ia parte la r\zboi ca soldat american (în Africa de Nord [i Italia); viziteaz\ Austria [iGermania în 1945 ca trimis al revistei armatei Stars and Stripes .

Scrie – în exil – o monografie consacrat\ lui Gide (André Gide und die Krise des modernen Denkens, 1948), un roman inspirat din existen]a dureroas\ a luiCeaikowski (Symphonie pathètique, 1935 [i 1952). Descrie destinul intelectualiloralunga]i din Germania de hitlerism (Der Vulkan, 1939 [i 1956), dar [i cariera de opor-tunist sub al III- lea Reich (Mephisto. Roman einer Karriere, 1936). Las\ în urmasa un ultim mesaj (Die heimsuchung des Europäischen Geistes) [i o autobi-ografie (Der Wendepunkt. 1942-1952) pe care le vor prelungi Prüfungen. Schriften

7/15/2019 Exil


155

«America» lui Kafka Washington, 5 iulie 1940

Lectur\. Din nou foarte impresionat de America lui Kafka. Cu siguran]\ cânt\re[te mai pu]in decât celelalte dou\ romane mari r\mase neterminate; dar tocmai aceast\ «lips\ de greutate» face din Americaun fenomen unic în opera kafkian\. În Castelul [i în Procesul, ca [i în proza scurt\, po]i întâlni pasaje de un comic macabru (râd adesea cu lacrimi amare la Kafka, la fel ca [i la Marcel Proust); dar comicul ac]ioneaz\ totu[i mereu precum masca în spatele c\reia se ascunde,trufa[\ [i sarcastic\, o figur\ de un tragic sortit iremediabil dezn\dejdii.Aceast\ disperare ce nu se poate mântui prin credin]\, a[a cum se întâmpl\ poate la Kierkegaard, dar care se tope[te în cea mai însp\imânt\toare [i definitiv\ boal\ a mor]ii – doar în romanul-fragment America pare Kafka s\ se fi eliberat de ea. Eliberat? Ah, ce-i drept nu de tot! Dar în aceast\ carte – [i nic\ieri în afar\ de ea – voin]a de a se elibera e vie. Un prizonier evadeaz\, cutreier\ ]inuturi aflate sub ceruri îndep\rtate, se aventureaz\ în zone necunoscute. Locul pe care-l descoper\ – sau îl inventeaz\? – este bogat în spaime; dar aerul adie mai blând acolo. M\ uit pe fereastra vagonu- lui Pullmann cu care c\l\torim. Afar\ e pustiu [i gol. Ce s-ar fi ales de visul grotesc grandios al lui Kafka, dac\ acesta ar fi cunoscut adev\rata Americ\? Dar poate c\ visul poetului e mai adev\rat, mai

real ca propria noastr\ realitate. Visul tr\ie[te [i (pro)creeaz\. Din vis vine speran]a. Speran]a în America…

zur Literatur (1968) [i Heute und Morgen – Schriften zur Zeit (1969).S-a spus despre Klaus Mann (1906-1949) c\ talentul [i vigoarea, aliate cu timpul, ar

fi f\cut din el un egal în plan literar al lui Thomas Mann. Doar c\ fiului timpul nu i-a fostlimpede împlinire, ci doar ran\ care doare. Klaus Mann face parte din acea galerie de neferi-ci]i celebri care au pus cap\t unei existen]e marcate de vidul l\sat de cel de-al doilea r\zboimondial. Simptomatic\ e, în acest context, indignarea deloc mascat\ a lui Brecht «despredenumirea de emigrant» (poezia «Despre denumirea de emigrant» a ap\rut în 1937 în

revista Die neue Weltbühne), sau scrisoarea lui Stefan Zweig din exilul brazilian: «Cufiecare zi am înv\]at s\ îndr\gesc mai mult aceast\ ]ar\ [i nic\ieri altundeva nu mi-a[ firecl\dit via]a dup\ ce lumea propriei mele limbi s-a pr\bu[it pentru mine, iar patria measpiritual\ – Europa – s-a autonimicit. Dar dup\ [aizeci de ani de via]\ ar fi nevoie de put-eri neobi[nuite ca s-o mai po]i lua în întregime de la cap\t. Ale mele s-au mistuit în aniilungi de pribegie f\r\ de ]ar\. De aceea consider c\ e mai bine s\ închei, la timp [i ver-tical, o via]\ pentru care munca spiritului a fost cea mai curat\ bucurie, iar libertatea per-sonal\ cel mai de pre] bun. Îi salut pe to]i prietenii mei! Fie ca ei s\ mai vad\ r\s\ritulsoarelui dup\ noaptea cea lung\! Eu, cel mult prea ner\bd\torul, le-o iau înainte!»(Scrisoarea de adio a lui Stefan Zweig a fost scris\ la Petropolis, pe 22.11.1942. În Bau-

7/15/2019 Exil


156

America este, dintre c\r]ile lui Kafka, cea mai plin\ de senin\tate.De subliniat în «Prefa]\».

Epidemie de sinucideri Brentwood, 12 iulie 1940

Acum avem ve[ti din Fran]a cu asupra de m\sur\, numai strig\te de ajutor, rug\min]i disperate pentru vize de America, depozi]ii prin

jur\mânt, bani din Nisa, Marsilia, Vichy, Perpignan, Casablanca. Câ]iva dintre prieteni au ajuns deja la Lisabona [i sunt deci într-o provizorie siguran]\. Al]ii sunt definitiv ascun[i, adic\ pleca]i dintre cei vii. O nou\ epidemie de sinucideri. Ernst Weiss face parte dintre victime. (I-am spus,

oare, vreodat\, cât de mult îi admir ultimul roman, S\rmanul risipitor?) {i Walter Hasenclever s-a sinucis, un vechi prieten pe care mi-ar fi pl\cut s\-l rev\d. {i Walter Benjamin, mai pu]in simpatic mie, de[i am [tiut întotdeauna s\-i pre]uiesc marile virtu]i intelectuale. Câte pierderi! Se va putea reface ea, literatura german\, din aceast\ barbar\ baie de sânge?

Aici se discut\ [i se preg\tesc ac]iuni de salvare. În New York exist\ deja un «Comitet de salvare în caz de urgen]\». Mielein, E.,mereu activa [i s\ritoarea Liesl Frank [i al]ii sunt acum pe cale s\ organizeze aici o filial\. Americanii î[i ofer\ ajutorul, dintre care unii se

bucur\ de un prestigiu considerabil, precum Frank Kingdom (alt\dat\ pre[edinte al unei mari universit\]i, acum scriitor liber profesionist [i referent), Freda Kirchway (editoare a revistei s\pt\mânale Na]iunea) [i

mann, B./ Oberle, B., Deutsche Literatur in Epochen, München:, Max Hueber Ver-lag, 1985, p. 229.)

C\ sinuciderea reprezint\ o cale [i c\ noi nu avem dreptul s\-i judec\m pe cei careau ales-o reprezint\ de mult un fapt ce nu poate fi t\g\duit: din aceast\ categorie fac parteprea mul]i dintre aceia care au marcat spiritul uman. S\ fi g\sit ei mântuirea? Greu de[tiut. Dup\ cum [i mai greu e s\ afl\m ce vor fi sim]it ace[tia în clipele decisive: Ist es so einfach? Ach, was wissen wir... («S\ fie chiar atât de simplu? Ah, ce [tim noi…»V. Klaus Mann, fragmente din Jurnal, în Gustav René Hocke, Europäische Tagebücher aus vier Jahrhunderten. Motive und Anthologie, Wiesbaden/ München: Limes,1986, p. 992.)

Cel care î[i punea, în 1942, aceast\ întrebare, avea s\ afle r\spunsul [apte ani maitârziu. (M.Z.)

7/15/2019 Exil


157

Georg Cukor, regizorul de filme. {i quakeri de excep]ie [i personalit\]i de marc\ din Biserica Unit\ – foarte progresiv\ [i uman\ – se pun la dispozi]ia noastr\. În casa noastr\ (închiriat\ pe var\) va avea foarte

curând loc o petrecere de caritate, o prietenoas\ întrunire în scopul strângerii de fonduri, a[a cum se obi[nuie[te în aceste ]inuturi.O list\ cu emigran]ii deosebit de importan]i [i cu osebire primejdui]i

e alc\tuit\ de noi (cu ajutorul lui Bruno Frank [i al altora ) pentru Comitet. {i Leopold Schwarzschild face cu siguran]\ parte din aceast\ categorie. Nu- i mai dau niciodat\ mâna (este un calomniator); dar în mâinile nazi[tilorn-a[ dori s\-l [tiu.

Cum s\ mai tr\ie[ti?

Brentwood, 15 iulie 1940În aceea[i zi, mai târziu. De parc\ nu l-a[ cunoa[te, ceasul îndoielii,

al descuraj\rii! De ce s\ nu recunosc? Câteodat\ – ah, nu a[a de rar! – m\ sperie întrebarea: dac\ în acest r\zboi e într-adev\r vorba de o decizie moral\. Însu[i faptul c\ r\zboiul a fost posibil sau c\ nu putea fi evitat înseamn\ deja un fiasco atât de ru[inos pentru cele dou\ tabere, încât acum, privind lucrurile din punct de vedere moral,devine lipsit de importan]\ ce partid\ câ[tig\. Dac-ar fi a[a, cum s\ mai tr\ie[ti?

St\ scris? Brentwood, 18 august 1940

St\ scris c\ noi to]i trebuie s\ murim de o moarte violent\ [i tragic\? A început cu Ricki...

Moartea cumnatului

New York, 26 septembrieTelegram\ de la Mielein despre înfior\toarea aventur\ a s\rmanei

Monika. Era împreun\ cu Lanyi pe vaporul cu aburi «Ora[ul Benares»,care – dinspre Anglia în drum spre Canada – a fost torpilat [i scufundat cu câteva zile în urm\ de un submarin german. Lanyi s-a înecat [i, cu el, sute de copii englezi de care se credea c\ vor fi în siguran]\. Monika tr\ie[te. E din nou la Londra – safe so far...

Happy for a change?

7/15/2019 Exil


158

New York, 4 noiembrie 1940

S\ ai voie odat\ [i-odat\ s\ te bucuri al\turi de masa de oameni?

De obicei e[ti totu[i outsider-ul. Nu de data asta! Am strigat o dat\ cu ceilal]i. Aren’t we happy? Era Dina Sheean, so]ia de origine englez\ a scriitorului american Vincent Sheean, aceea care ne-a întâmpinat,radioas\, cu aceast\ întrebare. La început n-am în]eles cuvintele ei din cauza g\l\giei. Atunci ea a repetat, peste capetele câtorva tineri negri zgomoto[i: We are happy, for a change, aren’t we?

Mai exist\ pe lumea asta [i bucurie, nu-i a[a?

Atac nea[teptat asupra Uniunii Sovietice New York, 29 iunie 1941

Atacul nea[teptat al lui Hitler asupra Uniunii Sovietice este un eveniment de o enorm\ importan]\, încât abia de îndr\znesc s\-l comentez,nici m\car în aceste noti]e personale, ca s\ nu mai vorbim de a o face public. Dar un lucru vreau s\-l notez totu[i ast\zi: c\ în prima mea reac]ie, instinctiv\, la aflarea uria[ei ve[ti, predominant a fost sentimentul u[ur\rii. Sigur, atunci e[ti îngrozit, indignat, zguduit [i, în acela[i timp, îngrijorat. (Cât timp poate, oare, rezista Rusia? Va flu- tura curând svastica pe turnurile Kremlinului, a[a cum flutur\ ea pe Cetatea Prag\i [i deasupra palatelor Parisului?) {i totu[i respir\m u[ura]i. Aerul a devenit mai pur. Pactul dintre Stalin [i Hitler, una dintre cele mai mari perversit\]i [i unul dintre cele mai mari paradoxuri ale istoriei lumii ]ine acum de trecut: împreun\ cu «München» [i cu alte amintiri condamnabile...

Iar viitorul...? În aceea[i zi, mai târziu. Nimeni nu [tie ce se va întâmpla. Dar

chiar dac\ lu\m în calcul c\ Armata Ro[ie ar fi într-adev\r atât de slab\, cum în general pare a se crede aici, invadarea Uniunii Sovi- etice îl va costa pe Hitler tot destul de scump. A f\cut o gre[eal\,una hot\râtoare. Este începutul sfâr[itului.

E nebun, acest Hitler? Ar fi putut s\ se alieze cu Anglia lui Cham- berlain împotriva Rusiei comuniste sau cu Rusia comunist\ împotriva lumii capitaliste anglo-saxone. Dar el le atac\ pe amândou\! Da, e nebun – Domnul fie l\udat!

Conteaz\ orice m\rturie cinstit\ New York, 11 august 1941

7/15/2019 Exil


159

Orice dovad\ cinstit\, exact\ conteaz\ [i are greutate. De ce ar fi a mea lipsit\ de valoare?

Via]a oric\rui om este în acela[i timp unic\ [i reprezentativ\; în

fiecare soart\, în fiecare dram\ individual\ se reflect\ [i se repet\ drama unei genera]ii, a unei clase sociale, a unui popor [i a unei epoci.

Care este atunci povestea care se cere spus\ de mine? Povestea unui intelectual dintre cele dou\ r\zboaie mondiale, deci

a unui b\rbat obligat s\-[i petreac\ anii hot\râtori ai vie]ii într-un vac- uum social [i spiritual; str\duindu-se l\untric – dar f\r\ succes – s\ g\seasc\ puntea c\tre o colectivitate oarecare, s\ devin\ parte inte- grant\ a unei ordini; mereu r\t\cind, f\r\ de lini[te [i prad\ nelini[tii,alungat, mereu în c\utare…, povestea unui neam], care voia s\ devin\

european, a unui european doritor s\ fie cet\]ean al lumii; povestea unui individualist, c\ruia-i repugn\ anarhia tot atât cât standardizarea,«uniformizarea», «vulgarizarea»; povestea unui scriitor ale c\rui prime interese ]in de sfera esteticului erotico-religios, dar care, sub presiunea evenimentelor, adopt\ o atitudine politic\ de con[tientizare a respon- sabilit\]ilor, chiar una r\zboinic\...

Povestea mea – cât mai cinstit, cât mai exact se cere scris\, cu toate tr\s\turile ei strict determinate de vremuri [i caracteristice acestora, cu problematica ei aparte, special\. (Umbra renumelui patern în calea mea..., da, [i asta face parte din ea.)

Mi-ar pl\cea s\ încep imediat lucrul. Vreau s\ vorbesc despre asta cu Landshoff. Poate s\ ias\ ceva pentru editura american\ pe care a înfiin]at-o aici cu Bermann Fischer?

În aceea[i zi, mai târziu. S\ fii sincer! S\ nu mai min]i! S\ ai curajul de a fi tu însu]i! De ce-ar trebui s\ m\ str\duiesc s\ m\gulesc pe cineva sau s\ fac impresie? Sunt singur. Sunt liber. Nu posed nimic; nu doresc propriet\]i. De ce-ar trebui s\ fiu plin de diploma]ie? Pentru cine-ar trebui s\ am considera]ie? Nu m\ preocup\ starea bur- sei, nici tabu-urile sexuale ale fanaticilor burghezi sau marxi[ti, nici frazele vreunui na]ionalism. Na]ionalismul, orice form\ de na]ionalism reprezint\ pentru mine cea mai periculoas\ [i stupid\ r\t\cire a omu-

lui modern. M-am desp\r]it de na]iunea mea, scârbit de l\ud\ro[enia ei agresiv\. Cred în indivizibila civiliza]ie universal\ pe care o cere veacul nostru.

În aceea[i zi, [i mai târziu. Singur? Liber? Eu sunt acela. Dar s\ fie acesta un motiv de jubilare? Libertatea poate duce la disperare.

Fric\ de disperare.

Dumnezeu? New York, 23 februarie 1942

7/15/2019 Exil


160

Vestea despre sinuciderea în Brazilia a lui Stefan Zweig a venit atât de n\prasnic, încât, la început, aproape c\ nu eram în stare s\- i dau crezare. La Toller erai preg\tit s\ auzi o astfel de [tire, dar

nu la el, care se bucura atât de via]\, încât o savura, [i care p\rea atât de r\sf\]at de noroc, atât de echilibrat [i de ra]ional! Avea renume,bani, foarte mul]i prieteni, o so]ie tân\r\ – [i s-a lep\dat de toate.De ce? În scrisoarea lui de adio e vorba despre r\zboi. R\zboiul, triumf al barbariei, rev\rsare a instinctelor primare nimicitoare! Umanis- tul se înfioar\. S\ mai fie asta lumea lui? El n-o mai recunoa[te.«Nu sunt n\scut pentru aceste vremuri. Timpul acesta îmi displace...» {i se repede la otrav\. Renume, bani [i prieteni le las\ aici; tân\ra so]ie îl înso]e[te îns\.

S\ fie chiar atât de simplu? Ah, ce [tim noi...

Întoarcere acas\ sau exil? New York,13 martie 1942

Întoarcere acas\ sau exil? Problem\ pus\ gre[it! Alternativ\ dep\[it\! Singura întrebare actual\, singura relevant\ este: Se va ridica din acest r\zboi o lume, în care oameni de felul meu s\ poat\ tr\i [i lucra? Oameni de felul meu, cosmopoli]i din n\scare [i necesitate, mijlocitori spirituali, precursori [i deschiz\tori de drumuri unei

civiliza]ii universale, vor fi ori pretutindeni la ei acas\, ori atunci niciunde. Într-o lume în care sunt asigurate pacea [i conlucrarea interna]ional\ va fi nevoie de noi; într-o lume a [ovinismului, a prostiei,a violen]ei, n-ar mai exista nici un loc ori vreo func]ie pentru noi.Dac\ a[ crede c\ venirea unei astfel de lumi ar fi inevitabil\, a[ urma atunci chiar ast\zi exemplul umanistului descurajat care a fost Stefan Zweig...

Dar de ce s\ fie întotdeauna inevitabil ceea ce e mai r\u? Nu sunt lipsit de speran]\. (Speran]a ca datorie. Lipsa de speran]\ ca sl\biciune.)

S\ fim cu ochii în patru 21 aprilie 1942

La ce ar folosi victoria asupra regimului nazist, dac\ înving\torii s-ar l\sa atin[i de spiritul nazist? În lupta împotriva brutalit\]ii absolute,mijloacele brutale pot fi admisibile sau chiar necesare. Cu toate acestea, se cuvine ca noi s\ folosim [i s\ accept\m astfel de mijloace numai cu con[tiin]a greu înc\rcat\. Lipsa de scrupule a du[manului

7/15/2019 Exil


161

nu trebuie s\ ne fac\ pe noi lipsi]i de scrupule. Pericol de molipsire! S\ fim cu ochii în patru!

Doar atât: dorin]a de moarte New York, 24 octombrie pân\ în 27 octombrie

24 octombrie. Groaznic\ triste]e – totul pus în umbr\. Dorin]a de moarte.

25 octombrie. Dorin]a de moarte – nimic altceva.26 octombrie. Dorin]a de moarte... (Cât de mult se poate îndura

asta?) 27 octombrie. Dorin]a de moarte.

Îmi doresc moartea. Moartea mi-ar fi binevenit\. Mi-a[ dori mult s\ mor. Via]a îmi e penibil\. Mi-ar pl\cea mult s\ nu mai fiu obligat s\ tr\iesc. Hot\rât lucru: moartea ar fi binevenit\. Îmi doresc moartea! 1

În române[te de Mihaela ZAHARIA(Din Gustav René Hocke, Jurnale europene din cinci secole.

Motive [i antologie, Wiesbaden/ München, Limes, 1986, pp. 986-991)

1 Klaus Mann, Hot\râre. 1940-1942. Dintr-un jurnal (Momentul crucial. Relatarea unei vie]i, cap. 11). Frankfurt, 1952, pp. 426-427, 429, 429-430, 431-432, 433, 438, 441,449-450, 452-454, 455, 461-462, 463, 465, 468. Retip\rire realizat\ prin bun\voin]a Doam-nei Erika Mann [i a Editurii S. Fischer.

7/15/2019 Exil


162

VIRGIL NEMOIANU

Ernst Jünger sau desprinderea de împrejurimi

Dup\ cum se [tie, sau poate se [tie mai pu]in printre intelectualii români,Ernst Jünger este, la vârsta patriarhal\ de peste 100 de ani, un autor foarte con-troversat înc\, mai ales în ]ara sa natal\, dar [i în ]\rile anglosaxone, precum[i, în m\sur\ mult mai mic\, în ]\rile latine [i slave. Controversa este cu atâtmai aprig\ cu cât acuza]iile sunt mai vagi. În adev\r, autorul nu a fost niciodat\fascist, dimpotriv\, a fost legat de cercurile anti-hitleriste, a avut de suferit din

aceast\ cauz\, ba chiar poate fi considerat singurul «scriitor dizident» al Ger-maniei anilor ‘30 [i ‘40. Pe de alt\ parte r\mâne adev\rat faptul c\ înainte de1933 a colaborat la publica]ii de extrem\ dreapt\, dup\ cum este adev\rat c\ideile sale de tinere]e sunt înrudite cu cele ale extremei drepte. Nu am s\ intruacuma în detaliile acestei dispute (am f\cut-o pe larg într-o publica]ie american\,precum [i în alte ocazii) care seam\n\ cu cele stârnite în jurul altor figuri majoreale secolului nostru: Pound, Celine, Heidegger, mai recent T. S. Eliot, sau, dac\vrem, Cioran [i Eliade.

Întâi de toate, pentru c\ nu e vorba despre acela[i grad de vinov\]ie. (Fire[ter\mâne curios, amuzant chiar, faptul c\ un Sartre, un Aragon, c\ pân\ [i un Tro]kisunt privi]i cu blând\ în]elegere de aceia[i aspri procurori neîndupleca]i. Înc\mai curios este c\ un Carl Schmitt sau un Heidegger, autentic implica]i înmi[carea na]ional-socialist\, fie chiar [i numai scurt\ vreme, fac parte din dis-cursul public f\r\ re]ineri prea multe.)

În al doilea rând, pentru c\ o astfel de discu]ie adversarial\ privilegiaz\ exclu-siv scrierile de tinere]e ale lui Jünger. Or, dup\ umila mea p\rere, acestea suntinteresante ca documente, dar nu au mare adâncime sau valoare, nici nu ar jus-tifica (cel pu]in în ochii mei) plasarea lui Ernst Jünger pe orbita marilor figuri

7/15/2019 Exil


163

culturale ale secolului, al\turi de Mann [i de Musil, de Borges [i Nabokov, deJoyce [i Waugh, de Proust [i Kafka.

În scurtele rânduri care urmeaz\ m\ voi ocupa a[adar numai de dou\ chestiu-ni, destul de elementare. Prima este s\ trec iute în revist\ opera de senectute alui Ernst Jünger, iar a doua s\ m\ întreb în ce m\sur\ aceast\ oper\ târzie (scris\tocmai atunci când în sfâr[it Jünger se bucura de o situa]ie a[ezat\ [i înr\d\cinat\geografic, social, familial) r\mâne marcat\ de caracterul de exil al omului [i alscriitorului. Cu alte cuvinte, cât de «ovidian» este scriitorul Jünger?

Cantitativ, opera produs\ de Jünger în a doua jum\tate a secolului o întrececu mult pe cea dintre cele dou\ r\zboaie. Dar calitativ?

Sigur, ne putem referi la cel pu]in dou\ opere majore de «tinere]e»: scurtulroman («dizident» cum îi spuneam) Auf den Marmorklippen (Faleze de

marmur\) [i culegerea de aforisme [i proz\ poetic\ Das abenteurliche Herz (Inima aventuroas\). Ambele par greu de întrecut. În realitate îns\, dup\ 1945Jünger scrie mai multe romane, unele dintre ele chiar destul de lungi: Heliopo- lis (alegorie a destinului german în anii ‘40), Pra[tia (a c\rui ac]iune este plasat\printre adolescen]ii din anii care precedau primul r\zboi mondial), Albinele de sticl\ (un fel de distopie idilic\, dac\ mi se îng\duie acest oximoron) [i mai cuseam\ Eumeswil – în care Jünger desfa[oar\ într-un stil fragmentar, aluziv,aproape «post-modern» (a[ zice eu) teoria distinc]iei dintre «anarhist» [i «anarh».Termenul din urm\ (personajul principal Martin sau Manuel Venator are pas\mite

oarecari asem\n\ri cu autorul însu[i) este inventat prin analogie cu «monarh».«Anarhul» nu mai este partizanul unei doctrine oarecare, ci liber st\pân pe undestin aleatoriu, un soi de existen]ialist care nu neag\ esen]a istoriei, ci râvne[tenumai s\ se rup\ de dependen]a sa fa]\ de aceast\ esen]\ a lumii. Anarhul atrecut, precum personajul filozofic a lui Nietzsche, «dincolo de bine [i r\u»,prive[te universul cu lucid\ senin\tate [i melancolic\ ironie, decide singur ceface, când [i cum. Ac]iunea romanului e plasat\ într-o lume post-nuclear\, post-structural\, a independen]elor locale [i cinismului f\]i[.

Mai sunt [i alte lucr\ri în proz\ (romane scurte, nuvele lungi), dar m\

mul]umesc cu aceast\ enumerare. Mai ales c\ (a[a cum au stat lucrurile la Jünger întreaga sa via]\) avem de pomenit mul]imea de admirabile lucr\ri non-fic]ionale:jurnale, literatur\ de c\l\torie, eseuri legate de [tiin]ele sociale, naturale, uman-iste. Ca jurnale ar fi de pomenit mai ales dou\ cicluri: Strahlungen (Iradia]ii) care acoper\ perioada celui de-al doilea r\zboi mondial (precedat de Gr\dini [i [osele – plasat în primele luni ale r\zboiului mondial de pe frontul de vest)– document zguduitor al unei con[tiin]e care din ce în ce mai mult (urm\rimasta pas cu pas) se rupe de cauza pe care, în uniform\, o reprezint\, se ru[ineaz\de ea, se vede bântuit de mari angoase [i dureri. Faza târzie e reprezentat\ de

7/15/2019 Exil


164

Siebzig Verweht (În zbor peste 70) din care au ap\rut pân\ în prezentpatru volume.

Apoi sunt îns\ eseurile. Unul din ele vorbe[te despre experien]ele scriitoru-lui cu drogurile. Cu acela[i calm imperturbabil cu care ochiul observator notaevenimentele fioroase ale r\zboiului de tran[ee la Verdun sau Laon, Jünger seauto-observ\ sub influen]a diverselor droguri care altereaz\ con[tiin]a. Un altvolum de acest fel vorbe[te despre Vân\tori subtile ([i chiar poart\ acest titlu),adic\ despre pasiunile entomologice [i botanice ale autorului, cunoscut în lumeaspeciali[tilor în materie.

În sfâr[it, a[ vrea s\ mai pomenesc m\car dou\ ample eseuri (volume) denatur\ filozofic\: Die Schere (Foarfeca) dedicat\ vie]ii, mor]ii, supravie]uirii,[i An der Zeitmauer (La zidul timpului), poate cel mai important studiu

de filozofia istoriei scris vreodat\ de Ernst Jünger. Die Schere se concentreaz\pe problematica mor]ii, sau a desp\r]irii între existen]a [i inexisten]a individual\,dup\ cum An der Zeitmauer vorbe[te de moartea istoriei [i (cu cel pu]indou\ decenii înaintea postmoderni[tilor) aduce în dezbatere tranzi]ia de la cele,s\ zicem, zece milenii ale istoriei patriarhale, la o faz\ în care matriarhalul revinecosmic [i cuprinz\tor. În ambele, atitudinea este elevat\, Jünger se lanseaz\ înproblematica cea mai adânc\ a interoga]iei umane. În ambele numitorul comunpare s\ fie cel al secolului XVIII, mai curând decât al secolului XX: încercareade a plasa omul [i societatea în evolu]ia geologiei [i a cosmologiei înse[i. For]ele

htonice par s\ func]ioneze sub obl\duirea unei ultime, supreme, puteri provi-den]iale. Cu împ\care de sine Jünger accept\ schimb\rile gigantice, cosmice,sub care omul se afl\ plasat [i de care depinde.

În multe din scrierile pomenite (jurnale, eseuri) ca [i în altele mai m\runte,Jünger introduce relat\rile sale de peren c\l\tor mondial. În adev\r, mai rar g\simun scriitor atât de pu]in «eurocentric» decât acesta, un scriitor pururi curios dup\ imaginile, obiceiurile, reac]iile [i senza]iile dobândite pe globul întreg. Ne amintim,desigur, c\ aceste preocup\ri datau înc\ dinainte de al doilea r\zboi mondial;numai c\ acum ele se întind de la Mediterana [i din nordul Europei spre toatecontinentele. Iar concluziile [i impresiile vin s\ înt\reasc\ pozi]ia globalizant\,de cet\]ean planetar, spre care Jünger începuse s\ se deplaseze înc\ din tinere]e,dar pe care o adopta mai ales dup\ al doilea r\zboi mondial.

Acestea ar fi, scurt [i obiectiv, faptele. Cel mult putem s\ mai ad\ug\m pen-tru cei pasiona]i de ideologiile politice cam unde se plaseaz\ Jünger dup\ 1945.Este incontestabil c\ ne confrunt\m în continuare cu un om [i un cet\]ean carenu este «democrat» pe linie, cum se declar\ ostentativ marea majoritate acolegilor s\i de breasl\ de pretutindeni. Jünger desf\[oar\ în Der Waldgang (Plimbarea în p\dure, 1951) o teorie foarte personal\: cum s\ se rup\ de

7/15/2019 Exil


165

tensiunile politice, cum opozi]ia se poate exprima prin indiferen]a condescen-dent\, nu prin zgomotoasa adoptare de atitudine [i «angajare». Este pozi]iaanarhului conservator care nu se teme s\ par\ «anti-social» sau supus con-formismului social, dar nici nu vrea s\ adopte neap\rat o pozi]ie sau alta: s\ intre într-un joc al binarit\]ii. Evident, mul]i s-au gr\bit s\ proclame astfel de com-port\ri drept un alibi sau un soi de evazionism. Eu unul nu m\ gr\besc s\ repudiezo astfel de pozi]ie. Fapt incontestabil pentru orice minte obiectiv\ este îns\ c\la Jünger a avut loc o categoric\ tranzi]ie de la agita]ia radical\ a anilor de tinere]e(ale c\ror rezultate r\mân îndoielnice) la un soi de inclusivitate mai blând\, mai în]eleg\toare, în orice caz resemnat\ [i lini[tit\.

Or, tocmai aici intervine aspectul de etern exilat al lui Jünger. El însu[i s-aproclamat adesea drept na]ionalist înfocat, amant al patriei eterne. Mai mult,

Jünger este un «regionalist», adic\ unul dintre cei care percep mediul nemijlocitdrept un soi de cochilie, unul dintre cei care se leag\ cu multe fire de lumea ime-diat înconjuratoare: natur\, obiceiuri, graiuri.

Ei bine, în pofida acestor incontestabile realit\]i [i înclina]ii, Jünger n-a f\cuttoat\ via]a decât s\ se desprind\. Oare nu este el acela care, licean înc\, ado-lescent [i minor, fugea de-acas\ pentru a se înscrie în... «Legiunea str\in\» fran-co-african\?!? Oare nu este el acela care în primul r\zboi mondial, cu toate dec-ora]iile [i ac]iunile de bravur\, observa, ca printr-un telescop, groz\viile din jurullui (atitudine care i-a fost mult imputat\, dar care, zic eu, ]ine mai mult de aceast\

dimensiune a exilului pe care eu o v\d ca o constant\ a lui Jünger, chiar [i atun-ci când se exprim\ în feluri neobi[nuite [i, multora dintre noi, inclusiv mie însu-mi, nepl\cute)?

Studiul insectelor înseamn\ plonjarea într-un univers total diferit, înseamn\(printre altele) o c\utare a alterit\]ii radicale [i (orice s-ar spune) o comunicarecu aceasta. Jünger, fie c\ merge în Filipine [i în Ceylon, fie c\ î[i caut\ gâng\niilemai aproape de cas\ (el este, lucru pu]in cunoscut, ca [i Vladimir Nabokov,descoperitorul unor specii care-i poart\ numele în sistemul de defini]ie linnean),se simte în exil. Poate c\ în naivitatea anilor ‘20 credea înc\ într-o posibil\ soci-

etate «mai bun\» (de[i cei mai mul]i dintre noi, [if\r\ îndoial\

eu unul, nuam fi calificat proiec]iile jüngeriene de atunci drept o «societate mai bun\») acolo,la fa]a locului, pe t\râmul natal. Dar înc\ în anii ‘30 Ernst Jünger devine un exem-plu prin excelen]\ al «exilatului interior». Da, un Thomas Mann, un Bertoltd Brecht(iar dac\ vorbim de «vinov\]ii ideologice» apoi în nici un caz, dar în nici un caz nu e Brecht mai vrednic de laud\ decât Jünger, dimpotriv\!) p\r\sesc ]ara înc\lecat\ de tirania brun\. Jünger îns\ r\mâne. Ne aminte[te situa]ia de altelemai apropiate? Norman Manea, Ion Negoi]escu, Matei C\linescu, Dorin Tudo-ran (lista poate continua [i continu\) î[i p\r\sesc ]ara natal\. Doina[ [i Buzura,

7/15/2019 Exil


166

Manolescu [i Cre]ia (lista poate, [i aici, continua [i continu\) decid s\ r\mân\la fa]a locului. Nabokov [i Bunin pleac\ din marea URSS; Pasternak [i Ahma-tova r\mân acolo. Czeslaw Milosz [i Jorge Guillén vie]uiesc în str\in\tate cât\vreme dureaz\ comunismul, Szymborska, Seifert [i Vicente Aleixandre r\mânmai departe «acas\». Modelul ne este a[adar cunoscut prea bine. Cei «r\ma[i»(sau barem cei mai valoro[i, cei mai intrepizi [i mai integri dintre ei) se consti-tuie în «emigra]ie interioar\», devin adversari t\cu]i [i eficien]i ai regimului total-itar pe care îl detest\.

«Exilul interior» este o decizie de mare subiectivitate, de intim\ decizie, desubtil\ [i de riscant\ hot\râre. Ce judec\]i etice se pot face [i de c\tre cine? Oaremai degrab\ de c\tre cei care se afl\ în afara ]\rii? Sau de c\tre concet\]eniicare au «mâncat salam de soia» al\turi de cei r\ma[i? Sau poate o combina]ie

dintre cele dou\ categorii? Mai curând a[ spune c\, dac\ recurgem la categori-ile normale ale eticului (ale juridicului, când este cazul!), dac\ recurgem la bunulsim], avem [ansa de a ne apropia de adev\r.

Jünger («na]ionalistul») nu e niciodat\ acas\. În primul rând, n\scut pet\râmurile mai blânde climatic [i politic ale Germaniei de sud-vest se vede demic transplantat în nordul aspru [i ordonat, într-o lume totu[i (la Hanovra) carefusese marcat\ vreme de secole de autonomia [i de legalitatea anglosaxon\ decare depindea politic. Îl vedem pe autor vagabondând în anii ‘20 la Berlin, laLeipzig, la Goslar, la Überlingen, mai [tiu eu unde, locuri mari [i mici. Abia când

e trecut de mijlocul vie]ii î[i g\se[te o cas\ [i o gospod\rie (nu f\r\ ajutorul uneifamilii de aristocra]i antifasci[ti care au dat un greu obol în sânge integrit\]ii lormorale [i politice). Chiar [i de acolo îns\ e în constant\ c\l\torie.

Politic e limpede c\ nu e «acas\», ci în exil în vremea republicii de la Weimar.Germania hitlerist\ e pentru Jünger un teren al amenin]\rilor [i incertitudinilor,

în care via]a îns\[i îi e de mai multe ori periclitat\. Dar nu e «acas\» nici în repub-lica federal\ de dup\ r\zboi, o vreme persecutat politic, apoi numai jurnalistic.Iat\-l deci inventându-se defensiv ca «cet\]ean al lumii», ca adversar al soci-et\]ii înconjur\toare.

Este singurul? De fapt, chiar în Germania hitlerist\ num\rul unor oponen]ide acest fel a fost mai mare decât se socote[te. Gottfried Benn scrie cifrat [iadvers. Die schwarze Weide (Râul negru) a lui Lange, Erich Kästner, Ste-fan Andres, Ernst Wiechert, catolicul Reihold Schneider [i admirabilul alegoristWerner Bergengruen – iat\ numai câteva nume dintre cei c\rora nimeni nu leva nega postura de «emigran]i din interior», adversari pe calea literelor ai tiraniei.

Suficient sau nu? S\-mi spun f\r\ ocoli[ p\rerea. De[i tiranicidul [i ac]iunearevolu]ionar\ sunt [i pot deveni necesare în cazuri extreme, de[i opozi]ia dur\[i clar\ este mai nobil\ [i mai eroic\, eu cred c\ [i lupta surd\ [i tenace a «emi-

7/15/2019 Exil


167

gra]iei interne» are un anume rost. Ea indic\ un grad de împotrivire mai larg [imai cuprinz\tor, mai subtil [i mai agasant care love[te în Putere. Dovada e simpl\:iritarea intens\ a Puterii împotriva acestui tip de ac]iune. De ce oare atâta furie împotriva glumelor, a anecdotelor [i a «bancurilor»? De ce straturile succesivede cenzur\ pentru acele minuscule aluzii? De ce teoretizarea zgomotoas\ a poli-tiz\rii? R\spunsul îl g\sim într-un eseu de Michael Oakeshott, poate cel mai seriosgânditor conservator britanic al secolului nostru. Acesta sus]ine c\ în «conver-sa]ia universal\» opera]iile profesionale neutre, obiective, profesionismul cin-stit, urm\rirea unui scop gratuit (ca la pescari sau la juc\torii de domino)reprezint\ activit\]i conservatoare, non-ideologice sau chiar anti-ideologice.Instrumentul, mai curând decât proiectul, are un caracter conservator.{ostakovici, citeam eu recent, se ap\ra de teroarea stalinist\ urm\rind cu patim\

meciurile de fotbal, spre mirarea intelectualilor fini.Ei bine, eu a[ aplica teoria lui Oakeshott la «emigra]ia interioar\» ([i în orice

caz la Ernst Jünger). Autorul î[i alege un teritoriu al libert\]ii, îl define[te altfeldecât pofte[te sta\pânul, îl organizeaz\ [i îl define[te dup\ propriile legi [i dorin]e, î[i proclam\ implicit o independen]\. Poli]ia secret\ a hegemonilor va umbla cus\lbatic\ furie dup\ orice urm\ de atitudine de acest fel: prietenia îns\[i devinesuspect\ pentru totalitar. Aceasta ar fi latura politic\ a «emigra]iei interne» carenu mai are nevoie de distan]a geografic\, nici de voce de stentor.

Mai exist\ o alt\ latur\, metafizic\ s\-i spunem, oricum o latur\ ce pare s\

]in\ de permanen]a naturii umane, de caracterul de «emigra]ie» a sufletului umanchiar. Într-adev\r, dac\ suntem dispu[i s\ credem (a[a cum au crezut mul]i poe]i,probabil majoritatea lor) c\ fiin]a uman\ ]ine de dumnezeire [i c\ tinde s\ se întoarc\ la sursele ei divine, atunci prezen]a uman\ pe p\mânt este un fapt tem-porar [i rostuit. Omul se na[te pe planet\, ac]ioneaz\ pe ea, dar î[i aminte[temereu c\ o va p\r\si, c\, în func]ie de faptele sale, se va întoarce în bra]eleF\c\torului s\u. Starea de exil este potrivit\ acestui neoplatonism religios, stareafundamental\ a omenirii, cea din care decurg toate celelalte însu[iri ale ei. Scri-itorul, om fiind, împ\rt\[e[te aceast\ stare. Oriunde ar fi fost n\scut, oriunde

s-ar întâmpla s\ tr\iasc\, el tot un exilat va r\mâne, exilat temporar, dup\ cumsper\. Mai are vreo importan]\ unde se g\se[te?Poate c\ da. În func]ie de locul unde te g\se[ti, vei reu[i sau nu vei reu[i

s\-]i îndepline[ti menirea, te vezi autor al unor fapte mai bune sau mai rele.Poate c\ nu. Oriunde te-ai g\si, imperfec]iunea [i suferin]a nu se vor desp\r]i

de tine, alienarea va persista într-un fel sau altul, o anume triste]e sau îngrijo-rare rena[te cu înc\p\]ânare transferat\ de la un domeniu al sufletului, al trupu-lui, al împrejur\rilor, la cel\lalt. Aceasta e dilema distan]ei, sau a dep\rt\rii carereprezint\ cadrul cel mai general al «emigra]iei interne». Am spune c\ toate

7/15/2019 Exil


168

cazurile de emigrare intern\ nu sunt decât specii particulare ale unui gen. Iardac\ suntem înclina]i spre afirma]ii cât mai cuprinz\toare, vom spune c\ to]i scriitorii (sau to]i oamenii) sunt în fond exila]i. În sensul mai mult restrâns alcuvântului îns\, exilatul interior este cel care «devine con[tient» de starea aceas-ta general\, încearc\ s\ o articuleze, s\ o justifice, s\ o formuleze în chip estet-ic [i filozofic. Atunci exilatul interior î[i constituie [i o menire a sa: aceea de ase împotrivi alien\rii asumându-[i-o, aceea de a submina din interior ap\sarea[i tirania dovedind c\ ele sunt vane [i goale. Istoricul antic îi spunea tiranului:ucide câ]i pofte[ti, urma[ul t\u nu se va afla niciodat\ printre ace[tia! La fel exi-latul interior.

Întrebarea cea mare r\mâne: cât de eficient\ este o astfel de pozi]ie? Anga-jamentul politic [i/sau etic nu sunt ele mai r\spicate [i, prin urmare, mai de folos?

Foarte posibil, dar nu putem dispune nici aici de o certitudine deplin\. Destul îmieste s\ pot sus]ine c\ emigra]ia intern\ are o etic\ [i o economie a ei, are un loconorabil în scara atitudinilor umane onorabile.

În ce îl prive[te pe Ernst Jünger personal, e limpede c\ modelul pe care [il-a ales pân\ la urm\ nu este nici cel al r\zboinicului, nici cel de dandy esteti-zant cum se spune, ci mai curând cel al pelerinului , al permanentului exilat, stoic,distan]at de istorie ca [i de geografie, angajat în jocuri consolatoare, dartrec\toare. Da, s-au num\rat printre aceste jocuri [i cel al na]ionalismului saual eroismului necru]\tor (homeric aproape), s-au num\rat [i cel al în]eleptuluisau al observatorului explorator, dar toate au r\mas la suprafa]\. Jünger este [iun exilat în interiorul comunit\]ii în care tr\ie[te, dar este mai ales un exilat însinea sa proprie, este exilat de sine însu[i, separat de firea [i de gândirea sa.Tocmai de aceea ne duce gândul nu la modernismul lui Jünger, ci la postmod-ernismul s\u, oricât am fi altminteri de înclina]i s\ not\m aspectele tradi]ionale,conservatoare sau nostalgice, care în fond sunt integrate în orizonturile post-modernismului.

Bethesda, MD, iunie 1997

7/15/2019 Exil


169

7/15/2019 Exil


169

7/15/2019 Exil


C|DEREAÎNISTORIE170

7/15/2019 Exil


MONICA LOVINESCU

O parantez\ cât o existen]\

M\ îndoiesc c\ exilul exist\ la singular. Se impune pluralul: exiluri. Tot atâteacâte epoci, motiv\ri, persoane. Chiar f\r\ a deosebi fundamental exilul lui Ovidiu deacela al lui Soljeni]în, e[ti nevoit s\ scrii: exiluri. {i în interiorul aceluia[i exil unitarprin cauz\ [i context, cum a fost cel provocat de comunism, diferen]ele nu sunt doarde ordinul experien]ei interioare, ci [i de categorii.

Prima etap\ a exilului (din 1946 pân\ dup\ zdrobirea revolu]iei maghiare, în 1956)a fost, în linii mari, politic\, iar în ceea ce prive[te pe intelectuali alc\tuit\ mai ales

de studen]i.Când am sosit la Paris în septembrie 1947, dac\ vorbeai române[te pe bulevardulSt. Michel, riscai s\ fii în]eles, într-atâta Cartierul Latin roia de tineri români, ori fugi]i,ori – mai rar – veni]i s\-[i treac\ o tez\ de doctorat ce avea s\ se transforme într-un certificat de existen]\. Nu [tiam, când am debarcat în Gare de l’Est (dup\ ce fus-esem obligat\ s\ trec clandestin o frontier\ pentru care dispuneam de toate actele

în regul\, dar asta e o alt\ poveste pentru improbabilele 1001 de nop]i ale fiec\ruiadintre noi), c\ exilul va fi o parantez\ ce-mi va confisca întreaga existen]\. Dimpotriv\,speram ca ea s\ se închid\ cât mai repede. |ntre noi, studen]ii parizieni, orice

s\rb\toare în comun se încheia cu un «la anul, la Bucure[ti» în care credeam cuto]ii, excep]iile fiind rarisime – Virgil Ierunca, de pild\, ne irita cu inadmisibila sa lucid-itate c\reia timpul, din p\cate, avea s\-i dea dreptate. A[teptam grabnic o interven]ieamerican\, cu to]ii credeam în ea, nu doar de]inu]ii din închisorile române[ti, dar [inoi cei de pe bulevardele occidentale, de[i vedeam perindându-se pe ele [i scan-dând vesel lozincile Kremlinului pe to]i intelectualii comuni[ti cu tovar\[ii lor de drum.Ne orbea logica. Deoarece nu era logic s\ la[i Armata ro[ie s\ se instaleze pe jum\tatede veac într-o Europ\ în care înaintase atât de profund [i pentru c\ americanii ]inuser\

171

7/15/2019 Exil


s\ le respecte sovieticilor complexele de inferioritate, cedându-le simbolul însu[i al înfrângerii germane: Berlinul.

A[teptam deci, care trecând teze, care simulând inten]ia de a o face. Eu n-amfost decât o singur\ dat\ s\-l v\d pe profesorul sorbonard care urma s\-mi prezidezejuriul. G\sisem un subiect ce m\ pasiona: «Shakespeare [i regia teatral\ în secolulXX la Paris». |n acela[i timp, cu doi prieteni din Seminarul de Art\ dramatic\ al luiCamil Petrescu, ajun[i [i ei pe malurile Senei, înfiin]asem o trup\ de teatru (jeune compagnie cum i se spunea pe atunci) «Masques et légendes», prima dintr-o seriemai lung\. Pusesem anun] la ziar [i treceam audi]ii ca s\ ne g\sim actorii ce ne-arfi convenit. Insolen]a nu ne era total nejustificat\. M\ preumblasem prin mai toate[colile de art\ dramatic\ din Paris (excluzând Conservatorul c\ruia voiam s\-i daufoc, g\sindu-l insuportabil de academic). Nu aflasem nici m\car la cursurile lui CharlesDullin, e drept dirijate de un asistent al lui, echivalentul Seminarului bucure[tean.Camil Petrescu era desigur megaloman, dar în acela[i timp reprezenta una dinprezen]ele actuale cele mai febrile ale unui Bucure[ti, pe atunci o capital\ a dialoguluiintelectual. Non[alan]a cu care p\trundeam în cercurile artistice franceze venea [idin faptul c\ nici o clip\ nu mi-am pus întrebarea «Cum po]i s\ fii român?». Evi-dent, nu dintr-un complex de superioritate (acesta îl rezervam doar [colilor de acto-rie din Fran]a), ci pentru c\, venind dintr-un Bucure[ti peste care înc\ nu se ab\tuseciuma realismului socialist, soseam în Europa, venind din Europa.

Din iluzia parantezei «pe termen redus» ne-au trezit la 30 decembrie 1947 abdi-carea for]at\ a Regelui Mihai [i ultimatumul ce ne-a fost adresat nou\, studen]ilorbursieri ai guvernului francez, de c\tre Ambasada devenit\ a Republicii Populare: nise ordona s\ revenim de urgen]\ în noua colonie sovietic\, c\l\toria pe vaporul Tran-silvania fiindu-ne generos asigurat\. Fire[te, cei mai mul]i am ales s\ facem, dim-potriv\, coad\ în fa]a Oficiului de refugia]i unde pe acea vreme ob]ineai azilul politic

într-o zi-dou\. R\m\sesem nu doar f\r\ burs\ – rela]iile culturale franco-române fiindrupte –, dar [i f\r\ perspective de întoarcere rapid\ în ]ar\. Ceea ce nu înseamn\ c\m\ gândeam la o instalare definitiv\ prin str\in\t\]i. Dac\ renun]asem s\ calculez

în luni, pe ani tot contam. Atunci mi-a venit de altminteri ideea – de-un asurzitor ire-alism – de a ne duce în grup la André Marlaux pentru alc\tuirea, sub obl\duirea sa,a unor brig\zi interna]ionale (de tipul celor din r\zboiul civil spaniol) cu care s\ porn-im la eliberarea R\s\ritului. O idee nedus\ la cap\t, al]ii, tot atât de tineri dar maipu]in naivi, dându-[i seama pe ce lume tr\iam. |n afar\ de min]ile noastre exaltate,nimeni într-un Occident de abia ie[it dintr-un conflict devastator n-ar mai fi luatarmele, chiar dac\ cel care urma s\ fie dezrobit i-ar fi fost frate geam\n.

«Când marile focuri se sting la Apus/ pe praguri cu ap\ sonor\» scria, sub acela[isemn al n\dejdii, {tefan Aug. Doina[ în volumul de poeme premiat de cenaclul

172

7/15/2019 Exil


«Sbur\torul» în 1946, dar care a a[teptat vreo dou\ decenii înainte de a putea fi pub-licat – [i bineîn]eles cenzurat – în România. «Marile focuri» se stinseser\ atât dedefinitiv, încât n-aveam s\ ne bucur\m de «apele sonore» ale unei libert\]i reg\site.

|n plus, dac\ guvernele din Apus erau mai degrab\ de dreapta, intelectualii nunumai c\ se situau la stânga, ci p\reau, în majoritate, deja sovietiza]i mintal. Cinen-a încercat – a[a cum am f\cut-o câ]iva dintre noi – s\ «deschid\ ochii» intelec-tualilor de aici [i s\-i sensibilizeze la tragedia semenilor din Est, v\zându-se respinsca fascist de îndat\ ce se declara anti-comunist (l’anticommuniste est un chien,spunea dr\g\la[ Jean-Paul Sartre) nu-[i poate da seama de climatul în care s-a insta-lat acest exil dintâi.

Cel politic – cu Vi[oianu, R\descu, Gafencu, F\rc\[anu (de[i dezuni]i, în ciudaobl\duirii Regelui Mihai) – era de prim\ mân\. |ncetul cu încetul un Comitet Na]ionalf\când parte din Adunarea Na]iunilor captive, la Washington, o Funda]ie universi-tar\ regal\ la Paris, formau chiar un început de organizare politic\ a exilului. {i nudoar românesc. Diviziunilor na]ionale le corespundea – nesem\nându-le – în]elegereaneumbrit\ pe plan estic. Memoriile, protestele, scrisorile adresate de pild\ de Grig-ore Gafencu mai marilor vremii (îi cuno[tea aproape pe to]i) erau contrasemnate defostul ministru de Externe maghiar, Auer, f\r\ o virgul\ de divergen]\. Pentru aceast\perioad\ de intens\ activitate politic\ ar trebui s\ stea m\rturie nepre]uitul Jurnal al lui Grigore Gafencu.

Disputele politice nu se prelungeau îns\ pe plan cultural. Eram invidia]i de alteexiluri, deoarece scriitorii cu care ne f\leam, un Mircea Eliade, un Eugen Ionescu,un Cioran ca [i al]ii cu nume mai pu]in r\sun\toare, nu polemizau între ei prin mass-media din Apus, a[a cum se întâmpla la ru[i. A trebuit s\ a[tept\m publicarea c\r]iilui Bukovski Jugement à Moscou (Paris 1995, ed. Robert Laffond) pentru adescoperi împreun\ cu el în Arhivele Comitetului Central sovietic c\ toat\ campanialui Siniavski împotriva lui Soljeni]în fusese orchestrat\ de KGB, manipulatorul lui Sini-avski fiind însu[i Andropov.

|n prima revist\ de exil, Luceaf\rul (Paris, 1949), [i în primul cenaclu pariz-ian, la o cafenea Corona, lâng\ Luvru, Mircea Eliade ne propunea drept unice bari-cade posibile pe cele culturale. |n aceast\ strategie, revistele reprezentau tot atâteaarme. Cenaclul a continuat cu întreruperi, mai întâi la Misiunea Catolic\ din Paris,apoi la Neuilly, g\zduit de L.M. Arcade. Majoritatea revistelor literare ap\reau la Parisdin ini]iativa îndeosebi a lui Virgil Ierunca, de la Caiete de Dor [i Limite, la Fiin]a româneasc\ [i Ethos . Dar se mai împr\[tiau [i peste ocean: la Rio de Janeiro,|n[ir’te m\rg\rite, sub conducerea germanistului I.G. Dimitriu [i cu colaboratoride talia lui Al. Busuioceanu [i Vintil\ Horia, iar în Honolulu, {tefan Baciu cu mai tar-divul Mele . O simpl\ enumerare a activit\]ilor culturale, de înalt nivel sau doar de

173

7/15/2019 Exil


bune inten]ii, ar ocupa tot spa]iul acestui text pe care nu-l vreau interminabil. Oprescdeci aici, atr\gând înc\ o dat\ aten]ia asupra arhivelor ce dispar în exil în acela[itimp cu posesorii lor, f\r\ ca posibilii cercet\tori din ]ar\ s\ le semnaleze.

Cât despre mine, am încercat mai întâi – f\r\ succes – s\ propun editorilorparizieni literatur\ român\. Lucram la o agen]ie literar\ [i m\ plimbam cu manu-scrise române[ti sub bra]. Printre ele, romanul lui Al. Vona, refuzat la Paris, va fipublicat de abia dup\ 1989 la Cartea Româneasc\, dobândind succesul pe care-l [tim[i traduceri în francez\, german\, spaniol\. Sau Urmuz în prezentarea [i traducerealui Eugen Ionescu. Jean Paulhan [i Raymond Queneau erau entuzia[ti, dar apari]ieila Gallimard i s-a opus Tristan Tzara pentru a nu-[i pierde, f\r\ îndoial\, întâietatea

în avangarda european\. Era înainte de premiera din 1950 cu Cânt\rea]a cheal\ .|n acela[i timp, am pus în scen\, împreun\ cu Nicolas Bataille, spectacole de avan-gard\ – singurul ce-a d\inuit a fost tocmai La Cantatrice Chauve . Am colabo-rat, tot sub pseudonimul Monique Saint-Come, [i la dou\ filme, dintre care primul,consacrat desenelor de nebuni, a primit premiul filmului de art\ la Los Angeles [ipremiul filmului [tiin]ific la... Moscova. |n sfâr[it, din 1951 am g\sit calea de comu-nicare cu ]ara (ce începuse s\ dobândeasc\ pentru mine priorit\]i exasperante): un microfon . La Radio Paris mai întâi, sub alt pseudonim – mama era z\log în ]ar\ –iar dup\ asasinarea ei în închisoare, sub numele meu la Europa Liber\.

Trebuie s\-]i aminte[ti de paradigma lui Lenin, aducând revolu]ia în vagonul s\ublindat, pentru a în]elege ce amenin]are obsesiv\ reprezenta exilul pentru [efii comu-ni[ti. De unde [i importan]a acestui «microfon». Ceau[escu confunda toat\ Europapolitic\ cu Radio Europa Liber\. |n spatele unui atac al meu presupunea o coali]iea cancelariilor occidentale, iar când un scriitor era elogiat în emisiunile mele sau alelui Virgil Ierunca, la Bucure[ti era socotit celebru în tot Occidentul. Metoda de a punela ad\post pe cei amenin]a]i ne era deci la îndemân\. Aceast\ încercare de a salvacâteva destine, de a deveni solidari cu victimele la modul activ, de a «repara» câteceva cel pu]in din injusti]iile dogmatice, slujindu-te de for]a pe care ]i-o acordadu[manul, s-a instalat, cu microfonul, în cotidian, vl\guind tot timpul ce nu i-ar fifost destinat.

Paranteza înghi]ea existen]a. Cu timpul [i spa]iul exilatului se petreceau de alt-minteri str\mut\ri ciudate. Cum spa]iul geografic al copil\riei [i adolescen]ei î]i erainterzis, timpul însu[i p\rea a fi înghe]at în acel ailleurs de nep\truns. Cu alte cuvinte,

în România ]i se p\strau intacte, congelate, primele anotimpuri ale vie]ii [i dac\ te-ai fi putut întoarce ai fi reg\sit totul a[a cum l-ai l\sat: cas\, peisaj [i mai ales oameniidragi r\ma[i [i ei la vârsta desp\r]irii. Nimeni nu va putea în]elege drama tr\it\ deexila]ii care s-au reîntors dup\ 1989, dac\ ignor\ [ocul umbrelor [i al absen]eloracolo unde ar fi trebuit s\ gâlgâie tinere]ea reg\sit\. Am fost, ca [i Virgil Ierunca,

174

7/15/2019 Exil


ferit\ de acest [oc deoarece de-a lungul anilor ne-am f\cut prieteni din mul]i, dac\nu chiar din to]i scriitorii care treceau prin Paris, deci am revenit printre ei care acop-ereau, cu vocile [i prezen]a lor familiare, marile, prev\zutele, dar totdeauna inad-misibilele dispari]ii. Cu atât mai numeroase, cu cât apar]in unei genera]ii decimateprin închisori, r\spândite pe paralele exilului, sau, uneori, uzate de compromisuri.Lipsa lor ostentativ\, de[i atenuat\ pentru noi de faptul c\ mai bine de 30 de anitr\isem de fapt mai mult la Bucure[ti decât la Paris, g\urea pân\ [i peisajul. De aceeapoate c\ simbolistica drapelului g\urit mi s-a p\rut atât de nimerit\.

S\ revenim îns\ spre anii când nu se mai vedea, nici prevedea, sfâr[itul comu-nismului. Dup\ revolu]ia maghiar\ ce a pus cap\t oric\rei iluzii a unei interven]ii occi-dentale, lucrurile s-au schimbat. Marele exil politic s-a destr\mat. Gafencu de alt-minteri a murit de o criz\ cardiac\ revenind de la Europa Liber\, unde comentasezdrobirea revolu]iei maghiare. Se încheia o epoc\, se înmormânta un sens. Politicas-a redus la chi]ibu[uri politiciene, prin cafenelele Parisului «b\ie]ii fo[ti de viitor»– cum îi definea unul dintre ei – mai formau guverne, ironizându-se singuri dac\erau inteligen]i, luându-se în serios dac\ erau n\tângi. Ca o barc\ a lui Noe, exilulcuprindea toate speciile ]\rii astfel reprezentate în mic, în exacerbat [i nu rareori încaricatur\.

Exilurile ce au urmat au fost mai ales de natur\ economic\, cu oameni care voiaus\-[i refac\ o via]\ în Occident. Scopul fiind asimilarea, diferen]a cultivat\ con[tientsau incon[tient mai înainte se vedea anulat\.

Au fost [i cazurile individuale de scriitori exaspera]i de teroare [i cenzur\,str\mutându-se, mai cu noroc, mai f\r\, în literaturi str\ine.

Disiden]a exilat\ a venit mai spre final. Era primul semnal c\ ceau[i[tii voiau s\adapteze la vremuri noi pedeapsa bol[evic\ ini]ial\ ce consta în exilarea cvasi-ofer-it\, cvasi-obligatorie. O dat\ cu Paul Goma [i cu mi[carea sa pentru drepturile omu-lui, se deseneaz\ [i confirm\ în anii ‘70 o nou\ configura]ie a exilului – îndeosebicel parizian: manifeste, proteste, greve ale foamei etc., corespunzând cu demarxizareafulger\toare a elitelor pariziene [i cu redescoperirea Drepturilor Omului (o mini-ide-ologie generoas\ [i eficace). Prin 1970 [i ceva, exila]ii au fost brusc azvârli]i în tre-cut: s-au v\zut asculta]i [i solicita]i ca str\mo[ii lor din 1848, dat\ fatidic\ pe careprimii exila]i speraser\ s-o reîntâlneasc\ în 1948, când, în loc de bine]e, fuseser\huli]i.

|ntre cele trei categorii succesive de exiluri [i exila]i nu-mi dau bine seama cepredomin\: asem\narea sau deosebirile. Un singur lucru m-ar face s\ pariez pe prima.Un vis. Te întorci în ]ar\, [i odat\ acolo, î]i dai seama c\ ai f\cut o gre[eal\ fatal\ [ic\ nu vei mai putea pleca niciodat\. Co[marul e colectiv, l-au suportat [i cei care nuse sim]eau în exil la Paris. Astfel, din el s-a inspirat Eugen Ionescu pentru piesa

175

7/15/2019 Exil


L’homme aux valises, una dintre cele mai bune introduceri la o tematic\ kafkian\a exilului.

Exilul are [i patologii mai pu]in incon[tiente, care ]in deseori de condi]ia lui deghetou: la o parte din scriitorii [i arti[tii r\ma[i în str\in\tate talentul prisose[te, ei

în[i[i considerându-se incomparabil mai mari decât cei r\ma[i în ]ar\, câteva noti]er\spândite prin foi provinciale sau centrale luând propor]iile unei inexistenterecunoa[teri interna]ionale. {i în exil poate fi transplantat tradi]ionalul «ca la noi lanimenea».

Dar, cum nu s-a cerut clandestinului, traversând cu riscurile [tiute frontiera, vreunpa[aport al calit\]ilor [i meritului, nu e anormal ca exila]ii s\ repete [i defectele tiparu-lui original.

|ntre cei care-[i tr\iau la moduri diferite exilul, tr\s\tura de unire nu se rezum\doar la co[marul amintit. Din punct de vedere politic [i administrativ, exilat este acelacare nu se poate întoarce f\r\ a-[i primejdui libertatea în ]ara de unde a fugit. Fos-tele ]\ri satelite, ca [i colonizatorul lor comun, Moscova, nu mai îndeplinesc aceast\condi]ie negativ\ [i liminar\. Dac\ îns\ te po]i întoarce cum vrei, se mai poate vorbidespre «exil»? N-a devenit pentru cei r\ma[i în str\in\tate mai exact termenul de«diaspor\»?

Politic, în orice caz, acest tip de exil apar]ine trecutului. Pe plan existen]ial «exil-urile depind» îns\ de fiecare exilat în parte. Exist\ [i cei pentru care paranteza nu semai poate închide, deoarece a înghi]it textul [i contextul.

176

7/15/2019 Exil


177

7/15/2019 Exil


7/15/2019 Exil


7/15/2019 Exil


180

7/15/2019 Exil


VIRGIL IERUNCA

Jurnal de exil,1950

Paris, 1 mai 1950. Ion Pârvulescu – are 20 de ani [i e teribil – îmi aduce în dar un poem în române[te ([tie c\ literatura român\ m\ intereseaz\ acum mai mult decât cea francez\). Un poem greu,înc\rcat de prea mult\ tinere]e, pre]ios dar… original.

Citim apoi din René Daumal, Desnos [i din Apocalips\. Ca alt\ dat\, în România, cu prietenii apropia]i.

– Seara, cu totul întâmpl\tor, aud la B.B.C. vocea lui Eftimie Gher- man: «b\trânul», cum îi spun aici rarii exila]i care nu-l detest\, se adreseaz\ muncitorilor din România. A fost deputat social-democrat

în perioda interbelic\. Ceea ce îmi place la Gherman este furia lui anticomunist\ [i fereala lui instinctiv\ de marxi[ti.– Iulian Petrescu, invitat de Eugen Ionescu la repeti]ia unei piese

a lui, îmi dezv\luie c\ dramaturgul e furios pe mine. Textual: am «împiedicat, prin refuzul meu, întocmirea unui centru românesc de stânga la Paris». Tac.

3 mai. Clubul «Maintenant», acela[i la care am ascultat pe Julien Benda, Gaëtan Picon, Georges Bataille [i am cunoscut pe Ramses,suprarealistul egiptean, [i pe Richard Whrigt, a organizat o dezbatere

public\ despre «la couleur noire de la littérature». Trebuiau s\ participe Las Vergnas, Roger Caillois, René Lalou, Michel Carrouges [i Emil Cioran. Primii doi sunt absen]i din cauza prostiei pre[edintelui Clubului, dup\ cum m\ informeaz\ Simone, prietena lui Cioran. În sal\ doar câteva persoane, printre care Marie-Madeleine Davy – va [i lua cuvântul. Dintre români: ziaristul Iani Popa-Pârvulescu [i Mihai Niculescu. René Lalou spune banalit\]i [i anecdote. Carrouges descrie culoarea alb\ a suprarealismului (p\s\ri, lumin\, iubire etc). Cât despre Cioran, n-am auzit nimic din cauza accentului [i grabei cu care citea.Uneori câte o expresie rupt\ din trupul expunerii îmi readucea prezent

181

7/15/2019 Exil


pe Cioran cel de totdeauna. M-a mirat îns\ c\ a acceptat s\ vorbeasc\ în public. Asta înseamn\ c\ refuzul s\u de spectacol nu e în realitate decât refuzul de spectacolul românesc. De[i a face ceva

acum împotriva terorii din ]ar\ nu ]ine de spectacol, ci de urgen]\.O sear\ pierdut\ în snobismul exterior din Saint-Germain-des-Prés,în care Cioran se complace numai pentru c\ snobismul e... francez.Ce ciudat\ e întoarcerea din drum a unui spirit torturat atât de mult alt\dat\ de România.

4 mai. Dup\-amiaza cu Stamatu în camera lui de hotel, mare cât o cutie de chibrituri. Îmi cite[te mereu poeme [i sunt mereu adânc- frumoase.

5 mai. Cineva îmi bate în u[\. Întreb cine e [i-mi r\spunde o voce de femeie. N-o cunosc. Îi deschid [i rev\d o tân\r\ de la Combloux. Aceea[i care m-a certat într-o zi pentru p\catul de a purta în surâsul meu (zicea ea) o ironie neîntrerupt\. Acum a venit s\-mi spun\ c\ s-a rugat pentru mine în tot timpul Pa[tilor, fiindc\ a observat c\, de[i necredincios, sunt totu[i într-un fel aproape de Dum- nezeu. R\mân cu atât mai încurcat cu cât are lacrimi în ochi. M\ uit la ea îndelung [i nu-mi pot converti absen]ele. Sunt str\in de tot [i totul îmi pare o biat\ melodram\.

Se roag\ cineva pentru mine? Numai rug\ciunile mamei m\ pot str\bate de cuvio[ie [i arderi. Restul e literatur\.

8 mai. Cerbu face la Centrul român de cercet\ri o comunicare în fa]a lui Mircea Eliade [i a celorlal]i «orientali[ti». Re]in din expunerea lui o fervoare cezaric\ pentru catolicism, ca [i faptul c\ nu e de acord cu metoda [tiin]ific\ a lui Eliade.

În drum spre cas\, Mircea Eliade îmi spune c\ la recenta sa întâlnire cu Eugen Ionescu a constatat c\ am devenit sa bête noire. Eli- ade se amuz\ c\, dup\ el, mi-a venit [i mie rândul s\ fiu «victima» capriciilor acestui Goe, cum îl nume[te prietenul s\u Horia Stamatu.

9 mai.Dup\ amiaz\ cu Iulian Petrescu. Ne tol\nim pe iarb\ [i privim cerul în Bois de Boulogne. Pentru astfel de exerci]ii, Iulian

Petrescu e un tovar\[ ideal. Tace tot timpul sau, când nu tace,[opte[te certitudini. Lâng\ Iulian Petrescu se poate privi cerul [i scuipa

pe p\mânt într-o abstract\ singur\tate. O plant\ gr\itoare ce descif- reaz\ – plictisit\ – geometrii.

10 mai. Un 10 mai care are ceva dintr-o [ez\toare de ateneu.Profesorul Petre Sergescu vorbe[te cu... suflet. Nu uit\ nici Univer- sitatea de la Cluj, nici genera]ia lui de sacrificiu etc. Mai rezist\ doar

182

7/15/2019 Exil


o doin\ basarabean\ cântat\ cu of. Poate [i versurile lui Arghezi în care poetul blestema n\p\direa furiilor în ograd\.

11 mai. Dup\-amiaz\ la mine cu Stamatu. Sorbim cafele proaste [i privim spre cele ce au fost. Aflu c\ a scris în ]ar\, în afar\ de Memnon, foarte mari poeme închinate – homeric – mi[c\rii legionare.Poate s\ fi fost altceva decât poezia «oficial\» a unor Valeriu Cârdu sau Radu Gyr.

Stamatu îmi cite[te apoi primul capitol din romanul pe care-l scrie cu patimi, încredere [i str\danii. Sper într-o împlinire în ciuda stri- den]elor, aglomer\rilor [i stâng\ciilor tehnice pe care nu le-a putut învinge.

– La [ase seara, la premiera «anti-piesei» lui Eugen Ionescu, La

Cantatrice Chauve. Am primit ieri invita]ia, am [ov\it [i apoi m-am decis s\ merg. Rodica Ionescu m\ prime[te f\r\ c\ldura de alt\dat\, a[a cum [i eu îi strâng mâna circumstan]ial. Printre românii din sal\: Mircea Eliade cu doamna, {tefan Lupa[cu, Emil Turdeanu, Mihai Niculescu, Rainer Biemel. Piesa e o fars\ original închegat\ sub semnul unei patafizici emerite. Horia Stamatu se bucur\ [i, cum simte totul pe române[te, vede în ea... o replic\ dat\ filmului Le troisièmehomme de Carol Reed!

– Mai târziu, în amfiteatrul cel mare al Sorbonei, unde este primit Thomas Mann. Autorul Mor]ii la Vene]ia e înc\ în plin\ vigoare, f\r\ b\trâne]e, ferit de vânturi [i urgii. Ceva din ad\postul Americii, din

confortul ei exterior a trecut [i în statura acestui «democrat» care nu pare a se mai nelini[ti la modul european. Dup\ ce e prezentat de profesorul Edmond Vermeil [i de Jules Romains, Thomas Mann ia cuvântul – într-o francez\ aproximativ\ – [i, mul]umind, îi spune lui Jules Romains: «Monsieur Romain Rolland». Sala râde, aplaud\,eu sunt satisf\cut – nu [tiu de ce. Poate [i pentru faptul de a avea în fa]a mea un tip de scriitor de academii [i haruri oficiale.

12 mai. Diminea]a m\ scoal\ din somn Am\riu]ei ca s\ m\ târasc\ la o societate de ajutor. E o societate str\in\ [i refuzul meu

de a inaugura pomana î[i pierde din înd\r\tnicie.Undeva pe lâng\ Oper\, în sala de a[teptare, printre un rus care «a ales libertatea» de curând [i al]i pomanagii mai elegan]i, am

pl\cerea s\ dau de Paul Celan. Poezia e deci prezent\. M\ uit în mine, m\ uit la Celan [i m\ cuprinde stupoarea.

– Dup\-amiaz\ la Pârvulescu, într-un hotel de curve de pe lâng\ Hôtel de Ville. Bem un vin greu, citim din versurile lui mereu «imposibile» [i plec\m apoi pe cheiuri. E un soare de mai, binef\c\tor, ce cade peste ora[ ca o man\ dup\ atâtea ploi st\ruitoare. Ori de câte ori m\ simt înfiorat de poezia banal\ a cheiurilor, m\ gândesc la

183

7/15/2019 Exil


plimb\rile imaginare cu prieteni dragi, un Caraion, un Vasile Magu.Absen]a lor e rupere [i întristare.

14 mai. În Jardin des Plantes cu Am\riu]ei. Pare schimbat.

Înstr\inat de mine pentru nu [tiu ce motive. Îndur\m cu greu o dup\- amiaz\ de duminic\. C\ut\m s-o suport\m mai u[or intrând în «mena- jeria» din gr\din\ s\ vedem reptile [i papagali. Am\riu]ei m\ anun]\,totu[i, c\ a[teapt\ ceva neobi[nuit în existen]a lui. Ce, nu-mi spune.

15 mai. La Centru, Ionescu-{oimi face o expunere despre arta modern\. E atât de partizan (a fost un timp elevul lui Loethe [i Léger,iar acum dragostea limit\ e Mondrian), încât explica]iile lui, de altfel cam împiedicate, sunt expuse în termeni de credin]\. Cu o violen]\ aproape copil\reasc\, îl atac\ pe Stamatu care nu crede în pictura

abstract\, citând pe egipteni [i pe Dumnezeu. Încordare frumoas\,temperat\ adeseori de interven]ia «serioas\» a lui Morcovescu al c\rui cap e din zi în zi mai impresionant, mai... «egiptean».

17 mai. La centru, Jean Beaufret despre «categoria ontologic\ a destinului». Întemeindu-se pe Heidegger (texte [i conversa]ii) «reabiliteaz\» într-un mod violent metafizica lui Aristotel în dauna cartezianismului. Crede apoi (i-a m\rturisit-o [i lui Heidegger) în Braque [i Valéry ca arti[tii cei mai apropia]i de viziunea filozofului german.

21 mai. Recitesc De dou\ mii de ani. Încântat. Cu atât mai mult cu

cât aveam o opinie tulbure despre Mihail Sebastian. Îi b\nuiam ascuns un ]esut de mediocritate, fiind, în acela[i timp, convins c\ personalitatea lui dificil\ nu te putea l\sa indiferent. L-am cunoscut o singur\ dat\. Venise la o nenorocit\ de conferin]\ a mea despre Jean Richard Bloch (am fost în stare s\-mi prostituez entuziasmele [i în felul acesta). Când m-a felicitat, politicos [i nedumerit, i-am spus c\ a[ fi preferat s\ nu-l cunosc acolo. Era o întâlnire organizat\ de so]ia lui Lucre]iu P\tr\[canu. A zâmbit [i urma s\ ne revedem. S-a întâmplat îns\ «accidentul». Bietul Mihail Sebastian a murit la timp. Timpul accidentelor mari. Poate c\ am fost singurul din tot Bucure[tiul care m-

am gândit c\ astfel a sc\pat de încerc\rile ce-i a[teptau pe intelectualii demni. Începusem deja s\ întrev\d cataclismele «revolu]iei» expor- tate de Moscova. Recitesc deci De dou\ mii de ani [i îmi pare r\u c\ Mihail Sebastian n-a r\mas omul singurei c\r]i. M\rturia lui Sebast- ian [i prefa]a lui Nae Ionescu ar fi putut constitui o dualitate existen]ial\ de zguduitoare m\rturii. Un dialog, mereu întrerupt de pasiune [i luciditate, adev\ruri [i semne, erezii [i omenie. Acolo unde

profesorul î[i împiedic\ profe]iile, scriitorul m\rturise[te cu inima. O carte lucid\ [i trist\ ce înnoad\ înc\ o dat\ [irul nepotrivirii [i al destinului. G\sesc îns\ prefa]a lui Nae Ionescu nedreapt\ când afirm\

184

7/15/2019 Exil


c\ Iuda trebuie s\ sufere pentru c\ este suferind. Ceea ce Nae Iones- cu atribuie evreului trebuie cedat omului în general. E o defini]ie de înalt\ aristocra]ie a adev\rului pe care nu v\d de ce nu ni-l acord\

[i nou\, celorlal]i.

22 mai. Marcel Leibovici ]ine o comunicare la centrul «legionar» (cum i se spune în cafenelele na]ional-]\r\niste din Paris). Sunt de fa]\: Mircea Eliade [i, pentru prima oar\ împreun\, Eugen Ionescu cu Rodica. Ne strângem mâna cu r\ceal\ [i multe distan]e. Confer- en]iarul vorbe[te – cu o deplin\ precizie tehnic\ – despre gestul rug\ciunii la asiro-babilonieni. Dac\ n-a[ fi înconjurat de oameni care n-au nici o rigoare [tiin]ific\ în ceea ce gândesc sau pretind c\ gân- desc, ar trebui ca expunerea acestui tân\r savant s\ m\ stinghere-

asc\ prin pedanteria ei. Cum îns\ interven]ia lui vine s\ zdruncine impostura sentimental\ a unor intelectuali nearticula]i, totul trece frumos, limpede.

23 mai. Am\riu]ei e ab\tut, întristat [i gata de cele mai n\praznice revolte (m\ gândesc la ce forme vor lua insultele lui când va fi revoltat dac\, atunci când e calm, ele sunt atât de rotunde). Wahl l-a anun]at c\ n-a fost admis la Recherche Scientifique. Pe deasupra, e foarte

probabil ca boala lui s\ fi reînceput, ceea ce, dac\ se confirm\, îl va obliga la alte luni de sanatoriu. Începuse s\ fac\ proiecte [i s\

aprecieze Parisul. Nici nu [tiu cum s\-mi ascund întristarea pentru ca s\ nu mi-o b\nuie circumstan]ial\. Mai ales c\ în ultima vreme e mai închis fa]\ de mine. Cred c\-l nelini[te[te mediocritatea mea de acum. M-ar vrea totdeauna «disperat», prea s-a obi[nuit cu aceast\ situare precis\ a mea ca s\-mi aprecieze falsele însenin\ri.

25 mai. Seara cu Monica Lovinescu la Mahieu. Eu o a[tept o jum\tate de ceas înl\untrul cafenelei exact când [i cât m\ a[tepta [i ea afar\. Nepotriviri permanente. Cum lucreaz\ la o agen]ie literar\, îmi cere un volum de prezentat unei edituri franceze. A convins-o Mircea Eliade c\ Gallimard de-abia ar a[tepta a[a ceva. Nici nu m\ gândesc s\ devin un f\c\tor de c\r]i. În drum spre cas\ (o conduc pân\ în Rue du Val de Grâce) îmi face o teorie a exilului din care nu în]eleg mare lucru. La u[\ o a[teapt\ Nicolas Bataille s\ decid\ împreun\ transferarea piesei lui Eugen Ionescu pe scena unui alt teatru. Apreciez acum la Monica Lovinescu truda ei pentru tot ceea ce este românesc în Fran]a. D\ruire entuziast\, demn\ de laude. Tot ea a dus [i romanul lui Vona la Gallimard. Pe Vona l- am v\zut asear\ [i e mereu acela[i. De ce m\ invit\ oare de fiecare dat\ împreun\ cu un medic obscur [i oarecare?

185

7/15/2019 Exil


26 mai. O lung\ scrisoare de la Sorana Gurian care-mi d\ tot felul de detalii cu privire la «Introducerea» acelui Kafka m’a dit la care- mi ceruse s\ colaborez. O cred îns\ de rea credin]\ (în cel mai bun

caz confuz\ [i z\p\cit\, deoarece a tratat publicarea cu agentul ei literar). M\ tot îndeamn\ s\-i expun situa]ia mea grav\ lui Manès Sperber, la Calmann-Lévy. Am oroare de tot ceea ce s-ar putea face

pentru mine. M\ simt departe de orice se cheam\ interven]ie. Totu[i,într-o zi foarte apropiat\, va trebui s\ m\ agit pentru aceast\ libertate stupid\ a mea de a avea ce mânca. E atâta indecen]\ în o atare condi]ie!

27 mai. Cinez cu Lucian B\descu pe care nu l-am mai v\zut de mult\ vreme. E mult reconfort în întâlnirile cu el. Altfel, acela[i,

cu mici semne de oboseal\, dac\ nu de b\trâne]e. Îmi f\g\duie[te c\ va vorbi cu Gabrielle Gabrini pentru o eventual\ burs\ la Unesco.Romanciera, aflu, a fost foarte bun\ prieten\ cu Basil Munteanu [i- l cunoa[te [i pe Eugen Ionescu (ar avea astfel prilejul s\ m\ vorbeasc\ din nou de r\u). Cât\ lini[te [i împ\care a[ putea recâ[tiga asigurându-mi zilele în tot ceea ce au ele mai exterior, mai stupid.Îi explic lui Lucian B\descu c\ obsesiile mele se datoresc mizeriei din ultimul timp. Din mizerie nu-mi pot vedea prietenii. Am impresia c\ ceva din umilin]a mea trece [i în ei [i c\ totul e s\ r\mâi singur, ne[tiut, rupt de to]i, atunci când suferi de «ideea fix\» a zilelor

de mâine, mai bine zis de ast\zi.29 mai. De dou\ zile stau în cas\ s\-l recitesc pe romancierul

Mircea Eliade. Peste 1200 de pagini în dou\ zile. Aceea[i prospe]ime continuu reinventat\. E mult\ banalitate în Huliganii, dar [i tensiunea creatoare de a pune în mare goan\ un punct pe i la modul existen]ial. Atunci când au fost scrise, romanele din ciclul Întoarcerii dinrai au spus mai mult din punctul de vedere al angajamentului, al foamei de concret decât fresca palid\ [i sartrian\ din Les Chemins de la libertéde care se face acum [i aici atâta caz. Perspectiva huliganic\ dis-

pune de mari resurse [i romancierul le dezv\luie existen]a cu o adev\rat\ fervoare a pl\smuirii. Îmi dau îns\ seama c\ «filozofia» Huliganilor, care a încântat [i descântat tinere]ea atâtora dintre noi, nu trece ast\zi de limitele binevoitoare ale discursului. R\mâne îns\ o

pasiune a accentelor, o vrere de respira]ie nou\, o înnoire pe care literatura român\ trebuia s\ le primeasc\ cu uimire. Literatura fantastic\ a lui Mircea Eliade e parc\ mai consistent\. Acum, am recitit doar Domni[oara Christina [i m\ simt prins într-o plas\ invizibil\. E un straniu t\râm în care prezen]a «aburilor ro[ii», a «însenin\rii umede» m\ transport\ [i convinge. Mult\ be]ie, mult\ vraj\ eminescian\ în

186

7/15/2019 Exil


cartea aceasta. Eminescu restituit în spaime [i epicitate – împlinire ciudat\.

30 mai. O carte po[tal\ ilustrat\ de la Vasile Magu (Maglavit).

E o reproducere dintr-un muzeu rusesc sau poate românesc. Expli- ca]iile sunt, în orice caz, în ruse[te. M\ cuprinde disperarea când m\ gândesc cum se batjocore[te totul de c\tre ace[ti noi barbari.A[ vrea s\-i r\spund lui Vasile cât de aproape sunt de el, de visele noastre întrerupte, de locuri [i umbre pierdute. M\ tem îns\ s\ nu-i fac r\u dac\ scrisoarea este «identificat\» la cenzur\. Stau a[adar în t\cere lâng\ acest prieten, prezent, viu, interzis.

31 mai. Îl vizitez la spitalul de la Cité Universitaire pe Naum,la a c\rui nunt\ am asistat într-o noapte fantastic\. Are o nou\ com-

plica]ie pulmonar\, îns\ e plin de n\dejde. Îi sunt simpatic nu [tiu de ce, fiindc\ fanatismelor sale violente de legionar intransigent eu le opun st\rile mele macerate de îndoial\, de dezn\dejde [i con- fuzie. Nu voi în]elege niciodat\ tinere]ea acestor oameni care-[i con- vertesc puritatea, suferin]a [i s\r\cia în voin]\ de speran]\. Sunt neclinti]i [i tari. Poate pentru c\ sunt ni[te s\raci cu duhul sedu[i de temeritatea «cruciatului». Via]a mea este îns\ un drum ascuns de pe care m\ uit mereu înapoi [i la fiecare întoarcere – o împi- etrire. Sunt o statuie care asud\. Atâta tot.

1 iunie. Pictori italieni la Musée d’Art Moderne. Cople[it de

Modigliani, Chirico, Carra, Boccioni [i Campigli (acesta din urm\ e mult mai suportabil când e reprezentat numai prin câteva piese [i totu[i e ceva ars în mine). Alt\dat\ a[ fi avut euforii în fa]a unui Chirico. Acum sunt rece, întâmpl\tor.

2 iunie. Pentru prima oar\ de la înfiin]area ei, iau parte la o «adunare extraordinar\» a Asocia]iei ziari[tilor în exil. Printre membri, pre[edintele, Ion Dragu, I. Velicu (cel mai deta[at în aparen]\),Arsenie, Petre Manolescu, Corneliu Popescu, ca s\ nu-i mai în[ir pe to]i. M\ întreb ce am eu comun cu aceast\ categorie de oameni.

Pierd totu[i timpul ascultând «]ig\niile homerice» ale lui C. Lucre]ia- Vâlceanu, raportul pre[edintelui, etc. Nevoia mea de prostitu]ie este deci imens\. {i interesat\ în acela[i timp, fiindc\ îmi caut prilej dificil de singur\tate. Sunt într-adev\r singur. N-aud nimic din mesajele acestui sinod de mahala.

3 iunie. La Sorbona, teza de doctorat a lui F. Alquié. Sala e plin\. Gabriel Marcel înso]it de nedesp\r]itul s\u prieten Emil Cioran,Koyré, Hyppolite, Duffrenne, Merleau-Ponty etc. Din juriu, ia cuvân- tul Gaston Bachelard. E cea mai sinistr\ scen\ la care am asistat

187

7/15/2019 Exil


vreodat\: acest negustor cu chip de Marx nu în]elege nimic din teza despre la nostalgie de l’être a lui Alquié. Vorbe[te aiurea, face glume de cea mai proast\ spe]\, e ridicol [i r\u. Sala râde de acest n\tâng

cu barb\, deoarece nu mai e nimic altceva de f\cut decât s\ râzi,s\ scuipi sau s\ pleci. În curte, întâlnesc pe Cioran care e tot atât de furios pe Bachelard. Dar [i pe Am\riu]ei care a întârziat [i n-a asistat la aceast\ comedie de «psihanaliz\ imaginar\». Cioran – spre surprinderea mea – r\mâne cu noi ([tiu c\ l-a considerat totdeauna confuz pe Am\riu]ei) într-un bistrou toat\ dup\-amiaza. Suntem pe una din str\zile frumoase, pustii, discrete, ale Cartierului Latin. Cio- ran e bine dispus; ne între]ine despre sfâr[itul lumii, despre Céline (a nu [tiu câta oar\) [i despre fapte diverse române[ti. Sunt aproape absent, Am\riu]ei e [i el încurcat într-o lene ciudat\ (lucru care nu

i se întâmpl\ des). {i timpul trece într-un fel de monotonie dulce,salvat\ de Cioran cu spiritul lui aplicat de conversa]ie agreabil\.– Seara, la Centru, Stamatu despre umanism. }ine conferin]a pe

fran]uze[te, de[i nu e nici un francez în sal\. Are un debit precipitat [i nu se mai opre[te. Dup\ foarte mult\ vreme, Vuia îi întinde ni[te bile]ele, rugându-l probabil s\ scurteze. Stamatu nu ]ine seama.Sala e obosit\, aproape nimeni – în afar\ de mine – nu-l mai urm\re[te. Vuia îi trimite un alt bile]el, Stamatu continu\ ca [i cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Se ridic\ atunci, exasperat, {tefan Teodor- escu, venit din Germania pentru câteva zile. Vuia declar\ senten]ios (nu uit\ s\ aminteasc\ de calitatea lui de secretar general), con-

ferin]a terminat\ [i calea deschis\ pentru discu]ii. {tefan Teodorescu îl atac\ pe Stamatu, acesta se sup\r\ [i îi r\spunde violent. {tefan Teodorescu p\r\se[te sala. Rumoare. Deleanu reu[e[te s\-l re]in\

pe «profesor» [i discu]iile reîncep. Am v\zut de data aceasta cât de dur\, de neclintit\, este înc\p\]ânarea lui Stamatu. Am mai constatat – pentru a câta oar\? – c\ Stamatu e un mare poet [i un gândi- tor oarecare. Textul lui e pres\rat cu pasaje profunde, îns\ lipsa de rigoare în organizarea gândirii îl duce într-o pr\pastie de confuzii.Pentru a repara într-un fel incidentul, Deleanu propune s\ continu\m discu]ia într-o cafenea. M\ duc [i eu cu Stamatu, Teodorescu, Bar-

bul – pe acesta din urm\ îl v\d pentru prima oar\, [tiam c-a fost foarte ata[at de mare[alul Antonescu. În timp ce Stamatu vorbe[te în surdin\ cu {tefan Teodorescu, în timp ce eu contemplu inutilitatea

prezen]ei mele, Barbul expune lui Deleanu problema mor]ii dup\ Evanghelia lui Ioan.

4 iunie. Organizat\ de Lacaze, o întâlnire pentru les anciens deCombloux. Rev\d aici pe Jaques le Roux, mult mai interesant decât îmi aminteam de la Combloux – unde de altminteri am stat prea

pu]in\ vreme împreun\. E plin de entuziasm [i vrea s\ se consacre

188

7/15/2019 Exil


unei «cet\]i a contempla]iei» ce se va cl\di lâng\ Marsilia dup\ planurile lui Le Corbusier [i cu sprijinul lui Léger, Lurçat, Picasso etc.Ar fi o cetate de vis, loc de întâlnire pentru arti[ti din lumea întreag\.

M\ invit\ [i pe mine s\ vin – din partea litera]ilor – la [edin]a de constituire. Fire[te c\ ar fi o absurditate s\ m\ gândesc la aportul meu eventual într-un astfel de proiect utopic. Chiar dac\ utopia e superioar\.

– Seara, «focuri» la Sèvres, la c\minul lui Evdokimov. M\ duc cu Stamatu la insisten]ele repetate ale bizantinului Paul Popescu. Sunt de fa]\ studen]i de toate na]ionalit\]ile. Evdokimov (seam\n\ cu un ofi]er de cavalerie) d\ semnalul: s\rb\toarea poate s\ înceap\. Din- tre studen]ii c\minului ia cuvântul Theodor Cazaban [i nu uit\ s\ citeze Ora 25. Nu m\ a[teptam din partea lui s\ fac\ elogiul acestui

Smerdiakov valah. Lâng\ un foc imens, într-o [i mai imens\ gr\din\,tinerii cânt\. Privesc la scântei [i la stele. Nu particip la nimic.

6 iunie. Lucian B\descu [tie c\ sunt în mizerie. E atent [i ama- bil. Din nou m\ invit\ la cin\. Crede c\ în toamna aceasta va fi în stare s\ înfiin]eze cu sprijinul unei milionare italience o libr\rie francez\ la Roma. Ca director m\ vede pe mine! Discut\m despre o astfel de eventualitate [i încep s\ m\ închipui la Roma, în toat\ Italia. S\- l v\d pe Papini, pe Piovene, s\ m\ înec în muzee, s\ tr\iesc mai omene[te... Nu mai cred îns\ în visele mele sau ale celorlal]i visate

pentru mine. Pân\ la îndeplinirea unor astfel de promisiuni împ\r\te[ti,

eu abia pun o zi lâng\ alta.

7 iunie. Iau masa cu C. Vi[oianu [i E. Ciurea într-un restaurant din Pia]a Bastiliei frecventat de Vi[oianu [i Ralea în tinere]ea lor. Ne serve[te patronul însu[i [i to]i chelnerii sunt mobiliza]i pentru «înal]ii oaspe]i». Îl v\d pentru prima oar\ pe Vi[oianu. E mic,scund, cam n\zdr\van [i oarecum ciudat. Trece de la o volubilitate direct\ la pauze de personaj important. Î[i aminte[te de vân\torile lui, pân\ [i cu Istrate Micescu (pe care-l dispre]uia) [i nu uit\ s\-mi pome- neasc\ [i de {tefan Lupa[cu care a început – aflu acum – prin a fi

poet. Provocat de Ciurea, Vi[oianu trece la proiectul unei Funda]ii regale ce ar urma s\ se înfiripe în exil. Îmi cere [i nume pentru comitetul ei, m\ gândesc în primul rând la Eliade, Cioran, Lucian B\descu. La Vi[oianu, un amestec de diploma]ie ascuns\ [i de t\ceri nesemnificative împ\ienjene[te dialogul. E poate obosit sau dezam\git de mine. M\ socotea probabil altfel: mai boem, mai «revolu]ionar» sau mai democrat. Sunt numai corect [i cea]a convorbirii m\ oblig\ s\ amplific impasul. A[ vrea s\ m\ în[el când nu ajung s\ descifrez pe fa]a aceasta indiferent\ nici o tres\rire, nici o deschidere. Pentru c\ exist\ totu[i în via]a acestui diplomat sectoare de lumin\, de gen-

189

7/15/2019 Exil


erozitate [i de omenie care nu corespund imaginii pe care acest omule] o poart\ dup\ el ca pe o întâmplare sau o nedumerire. De la Bastil- ia pân\ la Hôtel de Ville am venit pe jos [i Vi[oianu a t\cut încon-

tinuu. {i nu e în aceast\ t\cere nici reculegere, nici medita]ie, nici m\car dispre]. E doar o t\cere de dup\-amiaz\, un fel de Prélude àl’après-midi d’un... diplomate. Poate c\ totul nu e decât un accident, unul dintre acelea ce face imposibil\ întâlnirea dintre cei doi oameni deja întâlni]i. Plec acas\ [i m\ str\duiesc s\ cred într-un malentendu. Am nevoie de muzic\ s\-mi aerisesc interpret\rile. Dau drumul la radio.Nimic suportabil. Nu pot s\ dorm, nici s\ citesc.

Ce se întâmpl\ cu toate, cu mine, cu lumea aceasta de care m\ înstr\inez pe zi ce trece? Deschid Biblia la întâmplare: «Vine Sfâr[itul! Vine Sfâr[itul, se de[teapt\ împotriva ta! Iat\-l c\ vine!» (Ezechiel, 7,

VI). Un semn?

190

7/15/2019 Exil


SANDA STOLOJAN

Pagini de jurnal

Paris, 12 ianuarie 1990L-am condus pe Vlad la aeroport. A plecat la Bucure[ti, pentru

prima oar\ dup\ dou\zeci de ani de absen]\. Ce-l a[teapt\ acolo? O lume necunoscut\, prieteni care au avut timp s\ îmb\trâneasc\,locuri familiare marcate de prezen]e str\ine nou\? Întoars\ acas\, am deschis televizorul [i am urm\rit scenele de doliu din România. Ast\zi e o zi de rug\ciune pentru mor]ii din Decembrie. Cortegii, cânt\ri,lamenta]ii. În timpul acesta, la Paris, presa continu\ s\ speculeze asupra num\rului victimelor: numai zece mii? S-a scris c\ în Româ- nia domne[te o adev\rat\ isterie a mor]ii. Se uit\ c\ sub Ceau[escu oamenii au tr\it în condi]ii care i-au familiarizat cu suferin]a [i cu moartea. Manifesta]iile de doliu din România pentru sacrifica]ii din Decembrie, scenele care uimesc pe spectatorii occidentali exprim\ un doliu foarte mare în care încap ani de suferin]\ [i un num\r incal- culabil de mor]i.

19-21 ianuarie ‘90C\l\toriile la Praga cu Marie-France [i cu reprezentan]ii FIDH (Fed-

era]ia Interna]ional\ a Drepturilor Omului). VONS-ul (Comitetul Cehoslo- vac pentru Ap\rarea Persoanelor condamnate pe nedrept) a invitat Ligile care se ocupau de ]\rile din Est, la o discu]ie despre viitorul lor în noul context politic din Europa. A doua zi, în timpul unei [edin]e de lucru, a sosit din România un tân\r necunoscut, Gabriel Andrees- cu. Mi-am amintit de numele lui. {tiam c\ avusese probleme cu Secu- ritatea anul trecut. Înainte de a intra în sal\ s-a oprit un moment în prag, cu privirea vag\, dup\ ochelarii de miop, [i cu un aer de «stu- dent s\rac». Când i s-a dat cuvântul, a vorbit cu patetism despre

191

7/15/2019 Exil


situa]ia Drepturilor Omului în România. Figura lui deschis\ inspir\ încredere. A fost primit cu simpatie, de[i era necunoscut de participan]i. S-ar putea ca tân\rul G.A. s\ fie o excep]ie? Sau poate c\ reprezint\ o nou\ genera]ie de Români – o speran]\ pentru viitor? Cât despre Liga noastr\, viitorul ei e incert. Pentru moment, vom func]iona mai departe la Paris.

1 februarie ‘90Laurent Fabius, primul ministru, a dat o recep]ie în cinstea pri-

eteniei franco-române. Optzeci de persoane au sosit de la Bucure[ti cu un avion special, invitate de guvernul francez pentru trei zile. Andrei Ple[u (ministrul Culturii), actorul Ion Caramitru, Dan H\ulic\, Nicolae Manolescu, Augustin Buzura, Ana Blandiana, între al]ii, precum [i copii din Maramure[ care au cântat [i au jucat, «c\lu[ari», muzican]i din Ialomi]a, pianistul Dan Grigore, o sopran\, actori. Folclorul [i vitali- tatea româneasc\ au n\v\lit în saloanele palatului de Lassay, re[edin]a ministrului. Câ]iva români au ]inut discursuri interminabile, astfel încât Laurent Fabius a renun]at s\ mai ia cuvântul! Ansamblul spectacolului, poezii, un sketch, o scen\ din Molière, a produs – presupun – un efect cam provincial. În culise, intelectualii de la Bucure[ti se sfâ[iau între ei, acuzându-se reciproc de-a fi pentru sau contra Frontului Salv\rii Na]ionale. Scriitorii sus]inu]i la emisiunea «Teze [i Antiteze la Paris»

f\ceau figur\ de stele. Pentru moment, francezii sunt înc\ sub fascina]ia evenimentelor din Decembrie. Sl\biciunile românilor n-au devenit înc\ aparente, dar absen]a Doinei Cornea spunea mult despre dezbina- rea dintre principalii protagoni[ti ai momentului politic. L-am reg\sit cu emo]ie pe Alecu Paleologu. A îmb\trânit, dar nu mult, de la ultima noastr\ întâlnire de acum vreo 15 ani. Ar\ta bine, era elegant, într- un costum v\rgat discret, gri [i negru: o ]inut\ de ambasador. Sunt îngrijora]i, el [i so]ia lui, de perspectiva mut\rii lor la ambasada român\,unde to]i func]ionarii-securi[ti sunt înc\ în post. Atmosfera, dup\ spusele lor, e irespirabil\. Am schimbat câteva cuvinte cu Andrei Ple[u,

care î[i amintea de masa cu Dinu Noica la Hotel Bulevard. Am vorbit cu Ana Blandiana, cu Marin Sorescu, cu so]ia lui Dan H\ulic\, cu prietena mea de alt\dat\, Micaela Sl\vescu... Serata la Laurent Fabius m-a pus pe gânduri. Dup\ atâ]ia ani tr\i]i cu obsesia României, nu mai sunt sigur\ c\ îi apar]in... Nu [tiu când voi merge în ]ar\. Toat\ lumea s-a precipitat la Bucure[ti a doua zi dup\ Revolu]ie – eu nu.Ceva m-a re]inut. Mi s-a p\rut c\ trebuie s\ a[tept s\ se l\mureasc\ lucrurile, pentru a în]elege [i a-mi putea evalua sentimentele fa]\ de ceea ce se întâmpl\ acolo.

192

7/15/2019 Exil


7 februarie ‘90La 7 diminea]a chem la telefon pe Gabriel Andreescu, la Bucure[ti.

Îl simt deprimat. {i-a dat demisia din FSN. Am în]eles c\ Securitatea a început din nou s\ asculte conversa]iile. Planeaz\ mai departe prezen]a sistemului poli]ienesc.

(mai târziu)Efervescen]\ la Kremlin. Gorbaciov e pe punctul s\ reu[easc\ o

mare lovitur\: s\ desfiin]eze privilegiile partidului unic. Simultan, {evar- nadze, ministrul de Externe sovietic, propune s\ se ]in\ un referen- dum asupra unific\rii Germaniei, dar Germania nu mai cere voie nim\nui! Ce lucru curios: toat\ lumea în Occident se teme de nem]i.Trupele ruse[ti sta]ionate cu sutele de mii în Germania trezesc mai pu]in\ team\ decât refacerea unei Germanii civilizate, vindecat\ de nebuniile ei naziste!

9 februarie ‘90Cioran la telefon, cu o voce stins\: s-a sim]it prost de la serata

la Fabius: «prea mult\ lume m-a s\rutat... [tii, obiceiul românesc...sunt sigur c\ asta este...». În privin]a României are din nou îndoieli.Viitorul i se pare plin de capcane. Nu exist\ nici o personalitate politic\ la orizont. Locul e liber, nomenclaturi[tii vor profita de ocazie. Cioran

întrevede [i probleme cu ungurii. Statutul pe care-l pretind prin rela]iile lor interna]ionale, România nu li-l poate acorda.

13 februarie ‘90«Trebuie s\ reg\sim funda]iile, s\ recl\dim începând de la temelie...»

mi-a spus Alecu Paleologu deun\zi. I-am r\spuns: «S-ar putea ca funda]iile s\ fie înmormântate definitiv sub d\râm\turi, rupte pentru totdeauna de prezent?». Cu Alecu reînnod o veche prietenie. S\ fie posibil\ aceea[i opera]ie între mine [i România? Dar care Românie? Nu pot reveni asupra anilor tr\i]i, [i nici ea, România, nu va p\r\si

niciodat\ figura ei de dinainte. Evenimentele din Decembrie impun un examen de con[tiin]\. Am participat la revolu]ie numai prin intermediul ecranului, dar m-am identificat pân\ la îmboln\vire cu oamenii aceia împu[ca]i pe str\zi. Am tr\it incredibilul – ca un spectator – dar ce fel de spectator? Între noi, între mine [i România, s-a stabilit de 25 de ani o stranie rela]ie de apropiere de la distan]\ – o rela]ie obsesiv\, paralel\ cu libertatea de-a uita. Lucru paradoxal, Exilul m-a f\cut s\ descop\r c\ aveam r\d\cini, c\-mi lipsea o parte din mine îns\mi.Exist\ leg\turi afective de acest fel, iubiri pe care desp\r]irea le

193

7/15/2019 Exil


hr\ne[te [i le între]ine... Acum România revine, dar comunismul a l\sat urme profunde. Ca dup\ o surpare de teren, s-a petrecut în spa]iu [i în timp o dizlocare a fundamentelor. Se profileaz\ o alt\ societate, o ]ar\ traumatizat\, în ruine: în ce m\ pot recunoa[te? Totul trebuie revizuit, începând cu imaginarul nostru de «rezisten]i» – iluzii,idealuri, probabil absurde. Tr\iesc o stare de dezorientare, o senza]ie de vid. Dup\ entuziasmul revolu]iei, noi, cei care am comb\tut aici comunismul, suntem în aceea[i situa]ie cu solda]ii care se întorc de pe front...

13 februarie ‘90Într-o scrisoare primit\ ast\zi de la fratele meu L. din Bucure[ti,

g\sesc indica]ii asupra atmosferei care domne[te acolo. L. vorbe[te despre timpul care va trebui s\ treac\ pentru ca o societate atât de mizerabil\ s\ se poat\ vindeca. Vorbe[te despre «calitatea infernal\» a locuitorilor din cartierul de blocuri unde locuie[te, un amestec de «latini dec\zu]i» [i de ]igani analfabe]i «à la Beyrouth-arabi».

14 februarie ‘90Alecu m\ recheam\ de la ambasad\ (l\sasem num\rul meu de

telefon). Vorbim pe fran]uze[te – e mai fran]uzit decât mine! – cu impresia c\ suntem asculta]i – ceva sun\ fals, anormal – probabil c\

ne-am obi[nuit cu teama asta chiar aici la Paris – iar de partea cealalt\ (de partea Securi[tilor) la fel, continu\ obiceiul de a asculta – pot s\ jur c\ sunt pe fir... Alecu: «în sfâr[it un apel, al t\u, putem vorbi de altceva decât de chestiuni agricole sau comerciale... Î]i dai seama, la vârsta mea, s\ trebuiasc\ s\ m\ ocup de asemenea treburi...» (m\ întreb cum o s\ reziste?)

1 martie ‘90La conferin]a de pres\ a lui Corneliu Coposu, [eful Partidului

na]ional ]\r\nist nu era de fa]\ nici un ziarist francez! Politica francez\

sus]ine FSN-ul. Occidentul se teme de recrudescen]a na]ionalismului în Europa de Est. Revenirea la trecut, redescoperirea vechilor valori conservatoare sunt privite cu neîncredere [i cu circumspec]ie. Se pare c\ se urm\re[te prin diverse mijloace suscitarea în România a unui curent democratic deta[at de trecut. Partidele istorice de tip na]ional nu vor fi încurajate. Pretutindeni în Europa de Est se va sus]ine o democra]ie de tip laic, întemeiat\ pe Drepturile Omului. Dar cum altfel ar putea s\ func]ioneze democra]ia? Berdiaev scria la începutul secolului, în eseul s\u Asupra Inegalit\]ii, c\ democra]ia începe prin

194

7/15/2019 Exil


a face tabula rasa, prin a da la o parte tradi]iile [i obiceiurile. Democra]ia [i capitalismul se adreseaz\ unor oameni care sunt înainte de toate cet\]eni, al c\ror crez const\ din ap\rarea propriilor interese corect definite, [i din respectul Drepturilor Omului în societate. Este ceea ce se nume[te societatea civil\. Tot ce merge în acest sens e binevenit (mi[carea ecologic\, sindicatele, bisericile cu voca]ie social\, vezi protes- tantismul etc). Aceasta pare s\ fie tendin]a care va beneficia de ajutoare în România. Scopul întemeierii «Grupului de Dialog Social» acesta este: s\ serveasc\ drept motor noii mentalit\]i.5 martie ‘90

Conversa]ie cu Cioran. I se repro[eaz\, pare-se, articolul din LeNouvel Observateur, unde vorbe[te de r\u revolu]ia român\. În special din cauza aluziei la «neantul valah», a primit o scrisoare de înjur\turi din România, în care este acuzat de-a fi el însu[i un «neant», un «nimic»... În ce m\sur\ se las\ antrenat f\r\ voia lui – de dragul provoc\rii –, în asemenea declara]ii pe care are aerul c\ le regret\ mai târziu? Cât joc cuprinde o asemenea afirma]ie? Cât\ sinceritate [i cât cinism calculat, ingrediente care compun re]eta lui Cioran? Îl felicit pentru onoarea de a figura, împreun\ cu Ionesco, printre autorii majori ai limbii franceze, ale c\ror manuscrise sunt expuse la Bib- lioteca Na]ional\ în acest moment. M\ informeaz\ c\ a vândut ma- nuscrisul Manualului de Descompunere Bibliotecii Na]ionale, «pe un pre] bun».

8 martie ‘90Dup\ plecarea lui Alecu Paleologu, venit ieri seara s\ cineze la

noi, m-am gândit la anii parcur[i pân\ la întâlnirea noastr\, acum, la Paris. Timpul a descris o spiral\, m\ reg\sesc cu el pe alt palier.Contactul între noi îmi confirm\ dublul meu sentiment de proximitate [i simultan de decalaj în raport cu lumea româneasc\. Îl în]eleg, cunosc bine acest fel de român cultivat, vorbind la perfec]ie franceza, dar cu nuan]e tr\dând str\inul. Pândeam f\r\ s\ vreau latura lui româneasc\

impregnat\ de moliciune oriental\. Non[alant\, inteligen]a lui critic\ rafinat\, dar nu lipsit\ de o oarecare naivitate... un domn din societatea bucure[tean\ de ieri, c\reia îi apar]ine prin educa]ie – ceea ce îl distinge de prietenii lui literari, majoritatea de alt\ extrac]ie. Dar A.P., boierul, r\mâne marcat de lunga lui frecventare a lumii comuniste. {ase ani de clandestinitate, urma]i de [ase ani de închisoare,în rest o via]\ de intelectual, scriitor la Bucure[ti, sub regimul lui Ceau[escu. Mi-a vorbit despre contactele avute cu ofi]erul de securitate dup\ ie[irea din închisoare: telefoanele, vizitele, amenin]\rile

195

7/15/2019 Exil


înv\luite – a suportat tot, s-a adaptat la ororile sistemului. {i acest detaliu revelator: dup\ revolu]ia din Decembrie, securistul i-a telefonat,rugându-l s\ intervin\ ca s\-i fie angajat\ fiica la o editur\. A.P. nu s-a sup\rat, nu l-a trimis la plimbare pe sinistrul individ. Dimpotriv\,i-a promis c\ va pune o vorb\ pe lâng\ prietenul s\u Liiceanu. Se [tie c\ în România totul se termin\ prin «pup\turi», chiar [i lucrurile cele mai odioase. A fost nevoie de nebunia lui Ceau[escu pentru ca românii s\ întrevad\ limita acceptabilului... Cu toate încerc\rile prin care a trecut, A.P. nu [i-a pierdut caracterul românesc, capacitatea de-a admite la nevoie convie]uirea cu for]ele r\ului, f\r\ a se revolta, ca pe o fatalitate, pe care tot el a comb\tut-o în felul s\u...13 martie ‘90

Într-un articol din Journal de Genève am g\sit un pasaj despre func]ia estetic\ [i puterea magic\ a fragmentului: «reducerea întregului la una din p\r]i opereaz\ trecerea de la obiect la semnul s\u – [i astfel opera se reveleaz\ a fi un amestec de realitate [i de sens». Iat\ explica]ia luminoas\ a «fragmentului» [i a atrac]iei pe care o exercit\ asupra mea. Fragmentul, semn al esen]ialului unei opere.

(în aceea[i zi, mai târziu)O alt\ defini]ie extras\ din opera unui gânditor medieval, Jean de

Salisbury, care citeaz\ pe un oarecare Bernard de Chartres. Conform

acestuia, a fi filozof, adic\ cineva care caut\ adev\rul, presupune: «un spirit clar, o alimenta]ie regulat\, o via]\ lini[tit\, o cercetare silen]ioas\, s\r\cie [i un p\mânt str\in». Citind aceste cuvinte, am avut un sentiment de autodescoperire: eram undeva pe aproape [i nu [tiusem...

Crans sur Sierre, 15 martie ‘90Comuna vecin\, numit\ Chermignon, a adoptat un sat de lâng\

Cluj, pe nume Neagra. Am fost s-o vizit\m pe elve]ianca, doamna care s-a întors din România cu al]i opt locuitori din Chermignon. Am aflat c\ au distribuit hran\ [i îmbr\c\minte la cei 400 de locuitori din Neagra. Au constatat pe loc lipsa de medicamente [i au îngrijit o b\trân\ ]\ranc\ (une vieille dame, spun elve]ienii), care, pe de-o parte z\cea de zece zile cu bra]ul frânt, [i pe de alta era pe punctul s\ moar\ din cauza unui picior cangrenat. Doctorul local, un be]iv, a refuzat s\ mearg\ s-o vad\ «fiindc\ nu se îngrijesc b\trânii [i ]\ranii» a m\rturisit be]ivul în cele din urm\.

Crans sur Sierre, 18 martie ‘90

196

7/15/2019 Exil


Am tr\it o s\pt\mân\ decisiv\. Gorbaciov a fost ales pre[edinte.Lituania ]ine piept Uniunii Sovietice, proclamându-[i independen]a. Ger- mania de Est a votat pentru unificare. O lun\ martie care va r\mâne în Istoria secolului XX.

Bruxelles, 22-23 martie ‘90La Hotel Sheraton, lâng\ Gara de Nord, camera 717. Televiziunea

prezint\ evenimentele din Târgu-Mure[. Violen]a scenelor, s\lb\ticia mul]imii înarmate cu ciomege [i topoare – români [i unguri ameste- ca]i – e nemaipomenit\. Ce rol joac\ FSN-ul? Cine manipuleaz\ o asemenea nebunie, într-o regiune pa[nic\? Paris, 25 martie ‘90

La Salonul C\r]ii parizian asist\m la o invazie de intelectuali români.Un reprezentant al minorit\]ii germane din România (Kleininger) a pus problema f\r\ înconjur, cu ocazia unei întâlniri prezidate de Cather- ine Durandin: trebuie s\ admitem, a spus el în esen]\, compromisurile f\cute sub Ceau[escu, s\ nu vrem s\ ne disculp\m, s\ nu c\ut\m explica]ii sau s\ ne mul]umim cu jum\t\]i de adev\r. Trebuie s\ ne purific\m, s\ m\rturisim despre trecut, pentru a putea rosti întregul adev\r de-acum încolo... La 7 martie, Frédéric Mitterrand a înregis- trat o întâlnire cu scriitorii români la Bucure[ti. I-am scris în leg\tur\ cu emisiunea v\zut\ la TV. Am încercat s\-l fac s\ în]eleag\ c\ int-

electualii intervieva]i i-au ascuns rolul Exilului parizian în timpul erei Ceau[escu. Au trecut sub t\cere pe Paul Goma, Monica Lovinescu,Virgil Ierunca [i al]ii. Au uitat c\ în fiecare c\l\torie la Paris se duceau la Monica L. în secret, c\ emisiunile la Radio Europa Liber\ («Teze [i Antiteze la Paris») au arbitrat reputa]ia lor în România. Ani în [ir,scriitorii români au visat s\ fie l\uda]i de postul Europa Liber\ parizian. Erau [i cei ca Marin Sorescu, cei care c\l\toreau nestânjeni]i sub Ceau[escu în schimbul t\cerii p\strate asupra realit\]ii, cantonându- se într-o poezie [i o proz\ cu simboluri [i metafore ce puteau trece drept un joc poetic – ceea ce erau – un joc de este]i... Ast\zi, ace-

lea[i metafore sunt prezentate ca singurul mijloc de-a rezista pe-atunci dictaturii, de-a spune lucrurile f\r\ a le spune – cu alte cuvinte,ca argumente în ap\rarea compromisurilor cu sistemul. Vor fi în stare intelectualii s\ se vindece de spusul pe ocolite devenit la unii o a doua natur\?

27 martie ‘90Am fost ieri diminea]\ la DST («Direction de la Sécurité du Ter-

ritoire», n.a.) în leg\tur\ cu revenirea mea ca interpret\ (dup\ atâ]ia

197

7/15/2019 Exil


ani în care am fost persona non grata în România), cu ocazia unei posibile c\l\torii oficiale a lui François Mitterrand la Bucure[ti. Inspectorii s-au interesat [i de leg\turile mele personale cu Alecu Paleologu. Eram bine plasat\ pentru a-i asigura c\ A.P. este cel mai original dintre to]i ambasadorii: un plenipoten]iar, un reprezentant al guvernului, a c\rui personalitate, cultur\ [i idei n-au nimic în comun cu acelea ale superiorilor s\i!

30 martie ‘90La ceai, la François Fejtö am cunoscut-o pe Annie Kriegel, fost\

membr\ în partidul comunist francez, care [i-a pierdut iluziile. La ora actual\ este specializat\ în Istoria comunismului la Universitatea Paris-

Nanterre. O inteligen]\ str\lucit\, format\ la École Normale Supérieure.A spus despre comunism c\, dac\ a murit în Est, e înc\ foarte viu în Vest. Afl\m de la ea c\ unii români de la Paris cer bani mul]i în schimbul unor informa]ii despre situa]ia din România. Lui Vlad [i mie nu ne vine s\ credem – e posibil a[a ceva? Annie Kriegel se intereseaz\ îndeaproape de notele mele de c\l\torie din mai 1968. Îi spun c\ sunt impresii culese în timp ce-l înso]eam pe Generalul de Gaulle.

Atunci mi-a r\spuns: «dar Istoria nu este altceva!...» M-am gândit dup\ aceea la remarca ei: istoricii scriu pornind de la memorii, nota]ii,însemn\ri, pe care le interpreteaz\. Istoria este înainte de toate o

«hermeneutic\», a[a cum ar spune Mircea Eliade. Ceea ce consider\m ca un «adev\r istoric» este în realitate reflexul unor p\reri, sunt comentarii despre comentarii... Dac\ exist\ un adev\r absolut, atunci el este de alt ordin. Adev\rul cu A mare împrumut\ alte c\i, str\bate teritorii aflate în afara Istoriei...

31 martie ‘90La Leonid M\m\lig\, Alecu Paleologu [i-a expus preocup\rile cu

sinceritate derutant\. Duplicitatea puterii provizorii în România ruineaz\

câ[tigul Revolu]iei. Lumea începe s\ aib\ îndoieli în privin]a revolu]ionarilor – totul este suspectat de-a fi fost o [arlatanie. Chiar [i în Fran]a,opinia începe s\ se îndoiasc\ de cele v\zute la televizor. S\racul Alecu are g\uri în gur\: n-are timp s\ mearg\ la dentist. Are costume bine croite de la Bucure[ti, dar sosit la Paris trebuie s\ se des- curce cu 4 000 de franci pe lun\ ca ambasador! Se simte pierdut pentru via]a intelectual\ – în realitate s-a hot\rât – nu va r\mâne mult timp în post la Paris. Se poart\ ca [i cum chestiunea ar fi tran[at\, anun]\ c\ nu va vota pentru FSN, joac\ un joc riscant. În

198

7/15/2019 Exil


relitate, A.P. [tie c\ este un intrus în sânul mafiei care a preluat puterea în România.

7 aprilie ‘90Trebuie s\ începi prin a te umple de timp, de viziuni, de ascultare

– de sonorit\]i în tine însu]i, ca în aer liber... Când ai tr\it un timp destul de lung, începi s\ auzi rumoarea trecutului. Cu Muzica se petrece aceea[i minune: î]i trasmite ceea ce au sim]it civiliza]ii [i figuri disp\rute. Longevitatea se întâlne[te cu muzica – în m\sura în care [i una [i alta dezvolt\ o tem\ dup\ alta...

8 aprilie ‘90La colocviul organizat de revista Le Nouvel Observateur, mediile

franceze au pus la îndoial\, în fa]a unui public numeros, revolu]ia român\. Câ]i mor]i? Cine a min]it? Ziari[tii francezi se simt vinova]i de a fi transmis informa]ii false. Cer cuvântul, se explic\, r\spund la întreb\ri. Lumea nu în]elege cum a fost cu putin]\ ca medicii, oameni serio[i, s\-i induc\ în eroare în privin]a r\ni]ilor din spitale. Destul de repede s-a ajuns la concluzia c\ a fost o minciun\ la mijloc. «Imag- inarul Românilor nu seam\n\ cu al nostru» a conchis unul dintre jur- nali[ti, în leg\tur\ cu zvonurile din zilele dramatice, în care tineri au murit cu adev\rat pe str\zile din Timi[oara [i din Bucure[ti. A existat

probabil o înscenare [i în spatele ei un complot – a fost poate un teatru –, dar a fost o pies\ cumplit\, cu mor]i adev\ra]i pe scen\.

10 aprilie ‘90Cioran la telefon: pretinde c\ a decis s\ termine definitiv cu Româ-

nia: «la Roumanie s’est déconsiderée...», Simone î[i face griji v\zându- l a[a de schimbat. Zice: «a f\cut atâtea eforturi ca s\ se adapteze (de re]inut) [i acum redevine român...». O aud pentru prima oar\ vorbind pe un ton atât de alarmat. Presupun c\ l-a sim]it pe Emil Cioran profund afectat de rena[terea României.

(aceea[i zi)Dejunat cu Constantin Tacou. E sincer preocupat de problema educa]iei tineretului român. Vrea s\ înfiin]eze o asocia]ie, s\ aduc\ tineri în Fran]a, s\ le ob]in\ burse în marile [coli (les Grandes Écoles).Tacou are rela]ii printre înal]i func]ionari, pre[edin]i de societ\]i, direc- tori generali etc. Re]in c\ s-a trezit ceva în el [i c\ are dreptate când acord\ importan]\ preg\tirii unor administratori [i juri[ti.

17 aprilie ‘90

199

7/15/2019 Exil


Zelul lui M.B. Utilitatea acestui gen de om a c\rui singur\ ocupa]ie const\, pare-se, în a fi «bine informat», în a fi cel care [tie, cunoa[te,are rela]ii pe care le procur\ altora. M.B. are buzunarele pline de nume, adrese, statistici pe care le ]ine la dispozi]ie. Eminen]\ cenu[ie,informator zelos, speculeaz\ nevoia de informa]ii a francezilor care au interese în România [i invers, a românilor dornici de leg\turi în Fran]a. În sine lucruri utile, dar servilismul omului îl situeaz\ «jos».

23 aprilie ‘90Televiziunea transmite executarea so]ilor Ceau[escu. Zice c\ cine-

va din România a vândut caseta contra sumei de 50 000 de franci.Milioane de spectatori în lumea întreag\ au asistat «cu grea]\» (LeFigaro) la legarea mâinilor, apoi la ]ipetele Elenei – ]ipete de ]\ranc\ îngrozit\ –, pe urm\ la scena cadavrelor celor doi împu[ca]i. Au lipsit desigur ni[te secven]e, de vreme ce sângele lor, prelins departe de corp [i închegat, nu a putut s\ ]â[neasc\ instantaneu la o asemenea distan]\... deci a trecut un timp între [uieratul gloan]elor [i fil- marea imaginilor... S-a v\zut, de asemenea, «tribunalul», o adun\tur\

de securi[ti [i de personaje suspecte, cu capete înfrico[ate. Oare s-a în]eles c\ sinistra înscenare era în

acela[i timp o ilustrare a conceptului de justi]ie instaurat de regimul comunist? Ceau[escu a fost «judecat» în spiritul sistemuluicare a terorizat popula]ia României timp de patruzeci [i cinci de ani. Aceasta a fost pentru mine lec]ia de Istorie care s-a desprins

din acele imagini cumplite.

200

7/15/2019 Exil


201

7/15/2019 Exil


202

7/15/2019 Exil


VINTIL| HORIA

«Suspendat în vidul des]\r\rii...»

Villalba, 31/IV/90... Nu [tiu cum am s\ reac]ionez când m\ voiu da jos din avion.

Mi-e team\ s\ nu plâng acolo tot timpul, pentruc\ au trecut atâ]ia ani de când n’am f\cut altceva decât s\ m\ gândesc la întoarcere.A[ vrea s\ cump\r o cas\ sau s\ închiriez ceva, astfel încât s\ pot petrece câteva luni pe an la Bucure[ti [i, cu timpul, s\ m\ mut definitiv la mine acas\. Tot acest lung exil mi s’a p\rut, f\r\ încetare, o

existen]\ în suspensie, n’am crezut niciodat\ în realitatea ei; sau o injusti]ie, pe care destinul a îndreptat-o [i deci nu mai e nici un motiv s\ continui a tr\i în gol, suspendat în vidul des]\r\rii. În fine, în curând voiu putea lua o decizie definitiv\.

V\d, din ceea ce scriu ziarele, c\ lucrurile nu s-au lini[tit, sper ca alegerile s\ aduc\ o clarificare. Dece în ]\rile din jur totul s-a petrecut în lini[te, în timp ce la noi e nevoie mereu de sânge [i de fur- tuni? Suntem probabil a[a cum am în]eles, un popor martir, azi ca [i alt\dat\ [i (c\), de fapt, cine ne reprezint\ la modul cel mai întreg,au fost personagiile tragice, dela Decebal, Mihai Viteazul, Constantin

Brâncoveanu, Horea, Clo[ca [i Cri[an, pân\ la Eminescu [i tot [irul de eroi din secolul al XX-lea. Timi[oara [i Pia]a Palatului sau a Uni- versit\]ii nu sunt decât nuoi nume în marea trecere a tragediei române[ti.

Altfel, totul bine, cel pu]in cu s\n\tatea, cu familia, cu scrisul. Sunt plin de proiecte. Mi-ar place grozav s\ pot ]ine conferin]e la noi, undeva pela Universit\]i. Am stabilit leg\turi foarte interesante cu cercurile literare dela Ia[i [i Cluj în special, nu [tiu cum [i dece, afar\ de Bucure[ti. Primesc zeci de scrisori pe s\pt\mân\, la care r\spund

203

7/15/2019 Exil


imediat. Colaborez la ziare [i reviste de prin toat\ }ara, m\ simt grozav de bine în acest nou context românesc, ca [i cum niciodat\ n’a[ fi lipsit de acolo [i m\ în]eleg foarte bine cu tinerii care vin din

}ar\. Am avut contacte cu ei atât la Madrid cât [i, de curând, la Paris [i în Elve]ia. Sunt admirabili [i încerc s\-i ajut cât pot. (...)

Pe Caragea Vod\ nu e vreo cas\ de vânzare? Sau pe lâng\ Par- cul Ioanid? C\uta]i-ne ceva nu departe de voi. Casa din Cortului, unde locuia Tanti Zinica, mai exist\? M’am visat deseori locuind acolo. (...)

Villalba, 11/XII/90... O scrisoare face deci, dela Bucure[ti aici, trei s\pt\mâni. Ca

pe vremea cailor tr\pa[i [i a diligen]ei. Cele dou\ po[te «socialiste» care au grij\ de curierul nostru fac onoare ideologiei, totul deci r\mâne în urm\. Am primit între timp c\r]ile de la Fulgu 1 ; am [i citit, [i eu [i Olgu]a 2 , {tefan cel Mare, care e o frumuse]e, adunând în ea nu numai informa]ie, gândire [i comentariu istoric dar [i stil. Nu to]i istoricii [tiu s\ scrie. Giurescu nu avea stil, iar Iorga avea prea mult, ca s\ zic a[a. Fulgu e, într’un fel, pe linia plin\ a lui Pârvan, care concentra în scrisul lui [tiin]\ [i limb\.

(...) Poate c\ am putea cump\ra un mic apartament, pl\tindu-l în lei 3 , dou\ camere, buc\t\rie [i bae, undeva nu prea departe de voi.Nu e nimic în cartierul vostru? M\ refer la un bloc chiar mai vechi,îns\ bine f\cut. Se pare c\ ne vor da înapoi propriet\]ile. Voi [ti]i ceva de asta? Cât ar costa apartamentul, a[a cum îl descriu mai sus? Se poate cump\ra prin procur\?

(...) Românii din Basarabia au cerut 20 000 de exemplare din Dum-nezeu s-a n\scut în exil. A[a încât preg\ti]i-v\ s\ redeveni]i vecinii no[tri.

De[i, cum spui foarte bine, suntem mereu împreun\.În ce prive[te pe Horea, spune celui care te-a întrebat despre el,

c\ istoria lui face parte dintr’un roman destul de voluminos, unde episodul cu pricina va ocupa mai multe pagini, îns\ c\, pân\ acuma, prins de alte dou\ c\r]i la care lucrez, nu am putut s\-l încep 4 . Îl am în cap, e o istorie foarte complicat\, cartea vie]ii mele, pe care, îns\,ca s\ o pot realiza, ar trebui s\ vin în }ar\ [i s\ stau cel pu]in trei luni ca s\ v\d locuri, s\ reiau leg\tura esen]ial\ cu esen]a României,cu peisajul, cu oamenii, cu aerul [i cu apele. M\ entuziasmeaz\ subiectul, în fiecare zi sunt tentat s\ încep romanul, îns\ îmi dau seama

204

1 Istoricul {erban Papacostea, v\r primar cu Vintil\ Horia.2 So]ia lui Vintil\ Horia (n\scut\ Teohari).3 Din drepturile de autor pe care urma s\ le încaseze în ]ar\.4 Aceast\ carte nu va mai fi scris\ niciodat\.

7/15/2019 Exil


imediat c\ ceva fundamental îmi lipse[te [i acest gol nu se va putea umple pân\ când nu m\ voi întoarce la ale mele.

(...) V\ ur\m Cr\ciun fericit [i An Nou plin de satisfac]ii [i (s\)

ne revedem într’o }ar\ înnoit\ [i liber\.

Villalba, 6/I/91...(La Paris) aveam multe planuri de ast\ dat\: s\ revedem Luvrul,

s\ mergem la teatru sau la vreun concert. N-am f\cut nimic din toate cele pl\nuite, pentruc\ am fost ocupa]i s\ c\l\torim în metro dela prieteni cu sarmale la prieteni f\r\ sarmale. N’am putut mânca singuri,la restaurant, decât de dou\ ori. Într’o zi, la Barb\neagr\, am cunoscut-o pe Irina Mavrodin. O cunoa[te]i? E o persoan\ extraordinar de simpatic\ [i cult\, profesoar\ de francez\ la Filologie [i traduc\toare

a lui Proust. La 29 Decembrie am luat parte, împreun\ cu Poghirc,un alt român [i un profesor italian la o mas\ rotund\, la Sorbona,închinat\ lui Nae Ionescu. Era foarte mult\ lume. Aici e frig, înnorat,uneori vânt, stau în cas\ [i lucrez la o carte, scriu articole [i prepar conferin]e, o via]\ în aparen]\ lini[tit\, în fond ars\ de dorul de acas\.(...)

Villalba, 25/III/91(...) Persoana care î]i aduce aceste rânduri, împreun\ cu un mic

pachet pentru voi, este Viorica Pâtea, profesoar\ la Universitatea dela

Salamanca [i bun\ prieten\ cu noi. O Românc\ de cea mai bun\ [i înalt\ calitate. Ea î]i va spune multe lucruri despre noi [i despre

205

«Suspendat în vidul des]\r\rii…» se sim]ea Vintil\ Horia în anii de exil.Un exil conceput ini]ial (ca [i al nostru, interior, în care a[teptam «venirea ameri-canilor») ca un provizorat de mai lung\ sau mai scurt\ durat\. În nici un caz de dura-ta unei vie]i. Dup\ începuturi promi]\toare în ]ar\, i-a fost scris lui Vintil\ Horia ca,«ars de dorul» patriei, dar sfâ[iat, dup\ decembrie 1989, între speran]e [i deziluzii,s\ nu apuce s\ revad\ p\mântul României.

Câteva repere sumare se impun, poate: n\scut în 1915 la Segarcea (jude]ul Dolj),se afirm\ curând ca o prezen]\ activ\ în lumea literar\ româneasc\, prin versuri (Pro- cesiuni, 1937; Cartea cu duhuri, 1939; Cartea omului singur, 1942), un romande succes (Acolo [i stelele ard, 1942) [i publicistic\.

Ata[at de pres\ [i cultural (1940-1944) la lega]iile României de la Roma [i Viena,dup\ 23 august 1944 este arestat de hitleri[ti [i internat în lag\r în Austria, împre-un\ cu tot personalul diplomatic. Va fi eliberat în 1945, de c\tre trupele engleze[ti.

Locuie[te un timp în Italia (1948), apoi emigreaz\ în Argentina (pân\ în 1953),

7/15/2019 Exil


inten]iile noastre care se schimb\ în fiecare zi, odat\ cu valurile de [tiri contradictorii care ne vin din }ar\. Îns\ atentatul contra lui Petru Cre]ia [i descinderea de la Ca]avencu m’au cam pus pe gânduri. Îmi

dau seama c\ România nu e o ]ar\ de drept [i c\, deci, odat\ descins acolo, te po]i vedea supus acelora[i aten]ii nedemocrate ca acum doi sau trei ani. Cu atât mai mult îmi trece [i pofta de a m\ muta la Bucure[ti.

(...) T\ietura dintr’un ziar care se indigneaz\ c\ nu am fost ales la Academie am citit-o cu lacrimi în ochi. N’am acceptat niciodat\ propuneri de acest fel, în str\in\tate, nici la Madrid, nici la Bruxelles.În }ar\ ar fi altceva. Îns\ cred c\ actuala forma]ie la putere nu ar admite prezen]a mea acolo. Zilele trecute a venit o echip\ dela Tele- viziunea dela Bucure[ti [i mi-au telefonat pentru un interview, îns\

am reu[it s\-i refuz, amânându-i pentru alt\dat\ pe motivul c\ am dat prea multe interviewuri.(...) Câteva din proiectele mele literare m\ oblig\ la o întoarcere

acas\, f\r\ de care nu se poate. Nu [tiu ce s\ fac. Am de mers pe valea Jiului, apoi la Sarmisegetuza, apoi pe locurile lui Horea [i în multe altele, la Ipote[ti, la Humule[ti. Am un proiect foarte interesant,o mare lucrare de f\cut în echip\ [i am s’o propun Institutului de Lit- eratur\, cred c\ îi va interesa. Îns\ distan]a asta [i imposibilitatea de a m\ întoarce îmi fac sânge r\u în fiecare zi. Nu credeam c\, dup\ 22/XII/89, avea s\ fie atât de cumplit pentru mine. Nimic nu m\ con- soleaz\ [i a[ veni cu tot riscul ([tii cât de b\t\u[ sunt), dac\ venirea

206

predând literatura român\ la Facultatea de Litere [i Filosofie a Universit\]ii din BuenosAires.

Stabilindu-se în 1953 la Madrid, pred\ literatura universal\ contemporan\ la{coala Oficial\ de Jurnalism, iar în 1972 înfiin]eaz\ catedra de literatur\ universal\contemporan\ la Facultatea de {tiin]e ale Informa]iei a Universit\]ii Complutense.

Între 1979 [i 1988 pred\ literatur\ contemporan\ la Universitatea Catolic\ din Paris.Romanul s\u Dumnezeu s-a n\scut în exil a primit Premiul Goncourt (1960)

[i a fost tradus în 14 limbi. În urma unor manevre nedemne, dirijate de Uniunea Scri-itorilor din România, va renun]a la acest premiu. Continu\ s\ scrie numeroase romane(dintre care majoritatea s-au publicat [i în române[te dup\ 1989), folosind cu aceea[iu[urin]\ limbile francez\, spaniol\, italian\ [i, desigur, român\. Ultimul s\u roman,Mai sus de miaz\noapte, a fost scris în române[te în 1991.

Romancier, poet, dramaturg [i eseist, a l\sat în urma sa [i mii de pagini de croni-ci, studii, interviuri în publica]ii din întreaga lume. S-a stins din via]\ la Madrid, la 4aprilie 1992, r\pus de o boal\ cumplit\.

7/15/2019 Exil


mea n’ar putea s\ apar\ ca o adeziune la actuala formul\ guverna- mental\. (...) Villalba, 12/IV/91

(...) Cineva, un [ef al unui mare partid, cel f\r\ compromisuri, îmi transmite prin prietena care a venit s\ v\ vad\, c\ trebuie s\ m\ întorc, c\ }ara are nevoie de mine. Mesajul m’a zguduit [i nu mai [tiu nici eu ce s\ fac [i ce s\ cred. Abia azi, dup\ câteva zile de chin [i medita]ie, îmi dau seama c\ mesajul e politic. Cum n’am nici- un fel de înclina]ie spre politic\, pentru c\ nu am talent [i nici voca]ie pentru asta, febra mi-a mai sc\zut. Pentruc\ poetic, [i nu politic, pot face bine celor ce m\ citesc stând aici sau întârziindu-mi sosirea.Totu[i, totu[i ...

(...) V\ scriam în epistola precedent\ c\ am un proiect de lucrare

colectiv\, sau de grup, pe care vreau s-o propun la un Institut de literatur\ sau la vreo Facultate, o lucrare în leg\tur\ cu o tem\ de literatur\ român\. Ah, dac\ a[ veni câte a[ face [i reface: Inima mi- e acolo [i m\ chiam\ cu mari b\t\i de clopot, ca o invita]ie la înviere.

Aici a avut loc, la Facultatea de {tiin]e ale Informa]iei, unde am fost mul]i ani profesor, o reuniune interna]ional\ pe tema «Europa azi», care mi-a fost închinat\. O profesoar\ a vorbit despre opera mea, eu am vorbit despre Cele dou\ Europe în Pasternak [i Jünger, cu un succes nebun, [efa departamentului de literatur\ a ]inut [i ea un speech despre mine sco]ând în relief faptul c\ eu am creat acolo, cât [i în

207

Îns\ a glosa pe tema exilului în opera [i spiritul lui Vintil\ Horia înseamn\ a-iextrage seva [i autenticitatea, atunci când avem la dispozi]ie propriile sale scrisori,din care fluviul acestei teme dominante [iroie[te nez\g\zuit. Coresponden]a inedit\din care am spicuit în paginile de mai sus, respectând ortografia autorului, a fostadresat\, dup\ 1989, familiei din Bucure[ti, cu prec\dere veri[oarei [i interlocutoareisale predilecte, doamna Dora-Adela P\dureanu.

Vintil\ Horia nu a mai ajuns la Bucure[ti, nu a vorbit studen]ilor români. La maipu]in de cinci luni de la aceast\ ultim\ scrisoare, i s-a stins via]a p\mânteasc\. Deacolo, de unde se afl\ el acum, nu-l mai pot împiedica nici dep\rt\rile, nici bornelede hotar ridicate de oameni, nici regimurile acelora[i oameni, s\-[i reg\seasc\ ceeace nu a încetat s\ numeasc\ [i s\ scrie, cu majuscul\, }ara.

{i înc\ ceva. Rude fiind, îl cunoscusem, la Bucure[ti, în copil\ria mea. Pu]in,deoarece diferen]a de vârst\ era mare.

Apoi, când a ap\rut în Fran]a Dumnezeu s-a n\scut în exil [i s-a iscat scan-dalul Premiului Goncourt, Vintil\ Horia s-a transformat într-un mit pentru mine. Cine-

7/15/2019 Exil


alte Universit\]i din toat\ Spania, catedra de Literatur\ Universal\ Con- temporan\. Ieri a vorbit Eugen Co[eriu, dela Univ. dela Tübingen, pe care nu-l mai vedeam din 1947 sau ‘48. Reîntâlnirea a fost emo]ionant\.

Întreaga reuniune a fost un fel de treab\ româneasc\. La sfâr[it cineva ne-a spus: Voi Românii sunte]i ni[te mon[tri. În sensul, cum se în]elege aici, c\ suntem formidabili [i gigantici. M\ întorceam seara acas\ pe aripile vântului, de atâta bucurie. (...)

Villalba, 5/VI/91(...) Lipsea]i voi, bine în]eles, îns\ atâta am vorbit de anii no[tri

f\r\ cusur încât parc\ nimic nu ne desp\r]ise. Te simt totu[i, dela dep\rtare, cam trist\. Nu [tiu dece. E adev\rat? Nu e bine s\ fii trist, pentruc\ via]a î]i justific\ triste]ea. Trebuie s\ tr\ie[ti în înfruntare per-

manent\ cu tot. În polemos. Dac\ accep]i via]a ca pe o b\t\lie, pe care, pân\ la urm\, tu o câ[tigi trecând în eternitate, adic\ învingând timpul, atunci cape]i un stil de lupt\tor, de cruciat sigur de victorie.Altfel, printre atâtea necazuri circumstan]iale (care sunt singurele biete arme ale inamicului Timp) te pierzi, te macini [i te fr\mân]i inutil. Sin- gura pozi]ie acceptabil\ e bucuria de a fi în b\t\lie, [tiind dinainte c\ vei câ[tiga. A[a încât, nu mai fi trist\, pune-]i armele cele mai bune [i mai t\ioase [i ie[i în via]a de toate zilele cu surâsul pe buze al înving\torului. Cât de mediocri au fost Englezii când [i-au înscris pe stem\ formula f\r\ sens: Dieu et mon droit, când, în realitate, corect e s\ spui: Dieu est mon droit. Nu crezi?

208

va adusese cartea în ]ar\, dar, spre a în[ela vigilen]a vame[ilor, îi rupsese copertele.A[a am citit prima dat\ o carte de Vintil\ Horia: f\r\ coperte.

Mult mai târziu, la începutul anilor ‘80, am avut ocazia s\ merg la Madrid cincizile. Prima «ie[ire» în Europa. L-am c\utat. De la început, la telefon, am fost uimit\de vocea sa, foarte tân\r\, de lipsa oric\rui accent str\in.

Întâlnindu-ne, stând apoi de vorb\ pân\ târziu în noapte, uimirea mea a c\p\tatnoi justific\ri: cursivitatea discursului s\u românesc, ancorarea sa total\ în treburilenoastre. Focul s\u interior. Când a rostit prima oar\ sintagma «la noi», am ezitat oclip\: se referea la Spania, se referea la România? În clipa urm\toare mi s-a spul-berat orice dubiu: «la noi», pentru Vintil\ Horia nu putea s\ însemne decât un lucru:.ACAS|.

În lunga traversare a de[ertului nostru, nu fuseser\m singuri.

Micaela GHI}ESCU

7/15/2019 Exil


(...) Cineva de la Litere (Bucure[ti) mi-a telefonat ca s\ m\ întrebe dac\ a[ vrea s\ vin ca visiting professor [i pe cât timp. I-am spus c\ da, pentru dou\ s\pt\mâni, în Aprilie viitor. Tot atunci, dac\ voiu veni,

m\ voiu duce [i la Universitatea dela Craiova. Mi s’a spus c\ pot alege un termen între dou\ s\pt\mâni [i [ase luni. S\ vedem ce se mai întâmpl\ în lume. Am mare nevoie s\ vin ca s\ adun material pentru o carte viitoare [i s\ merg pe valea Jiului, la Brâncu[i, apoi la Sarmisegetuza, apoi în Maramure[, unde n’am fost niciodat\, apoi în Bucovina. Dac\ Olgu]a ar rec\p\ta via dela Valea C\lug\reasc\,am reface-o [i am petrece acolo parte din vacan]e. Eu nu pot veni înainte de Aprilie viitor, pentruc\ am cursuri, nu numai în Spania, din septembrie pân\ la sfâr[itul lui Martie [i dou\ c\r]i de terminat. (...)

(...) Î]i scriu pe o ma[in\ veche g\sit\ într’un dulap [i pe care nu

o cunosc prea bine. Cealalt\ e ocupat\ de roman 5 , la care scriu cu atâta pasiune încât, început la 10 August, i-am trecut de jum\tate. I- am citit Olgu]ei vreo zece pagini [i mi-a spus c\ e o capodoper\.{tii cum sunt nevestele... Oricum, scriu la el cu o pl\cere nebun\.Pot s\-]i spun c\ momentele cele mai agreabile ale fiec\rei zile sunt diminea]a, când ies cu Olgu]a s\ bem cafea la un bar, aici în sat sau în centru [i când mi se pare c\ m\ înconjoar\ o lume priete- neasc\ [i simpatic\, [i c\tre sear\, când termin de scris, le[inat de efort [i cobor s\-mi fac o cafea la buc\t\rie [i apoi s\ m\ uit la Miami vice sau la alte prostii televizive care m\ ajut\ s\-mi refac put-

erile pierdute cu ma[ina de scris. Faptul c\ scriu aceast\ carte pe române[te m\ exalt\. E o carte destul de complicat\, îns\ cred c\ se cite[te repede [i cu interes, cu atât mai mult cu cât nu e vorba în ea numai de eroi [i de ac]iuni, de sgomot de s\bii [i de umbre cu s\ruturi (la Hârl\u sau la Râmnic sau în Bucure[tii lui Radu cel Frumos), dar [i pentruc\ limba [i stilul joac\ în ea roluri principale,tot atât ca [i restul. Cred, nu [tiu dece [i nu [tiu cum s\-]i spun,cred c\ va fi o încântare, în sensul de enchantement, care are în el [i ceva de vr\jitorie. E o carte magic\, ai s\ vezi, iar povestea de dragoste din el, dintre un v\r al lui {tefan [i o femeie misterioas\

care-i obsedeaz\ via]a [i-l transform\ într’un fel de victim\ fericit\,sunt convins c\ e foarte reu[it\. Precum [i peisagiile, mân\stirile, p\durile, cet\]ile, marea cea mare, Italia (Vene]ia, Floren]a [i Roma contemporane, prin ambasade, medici [i cultur\, cu {tefan), Cotnarii,Hârl\ul, totul se îmbin\ într’un timp care se vrea istoric, sentimental [i metafizic. Sper s\-]i plac\. Dau peste cuvinte în mine pe care cred

209

5 Este vorba de Mai sus de miaz\noapte , roman ap\rut postum, în 1992, la CarteaRomâneasc\.

7/15/2019 Exil


c\ nu le’am folosit niciodat\ [i pe care le-am citit în cronicari acum mai bine de o jum\tate de secol [i care, ciudat, n’au pierit nici sub avalan[a francezei, nici a spaniolei.

Nu vreau s\ te mai plictisesc cu problemele mele literare. Aici a fost cald, eram obosit, sfâr[it de z\pu[eal\, de[i la noi în cas\ e r\coare [i, dintr’odat\, mi-a venit în minte un titlu [i a doua zi am început s\ scriu. Veneam dela Roma, unde era atât de cald încât aveam co[maruri [i întrez\ream dinaintea mea o var\ de disperare (când nu scriu m\ apuc\ disper\rile) [i solu]ia mi-a venit din trecut [i din mine.

(...) Am început s\ primesc programele de cursuri, pe care le încep c\tre sfâr[itul lui Octombrie [i vor dura pân\ în Aprilie, a[a încât,având în vedere c\ invita]ia la Litere la Bucure[ti nu mi-a sosit nici

pân\ acuma, de[i am fost chemat la telefon la începutul lui Iunie (când am spus c\ sunt dispus s\ merg în }ar\ s\ fac cursuri la Uni- versitate), nu mai putem veni pân\ dup\ Pa[tele viitor. Am ocupate toate s\pt\mânile cu cel pu]in dou\ ore de curs [i uneori [i cu alte conferin]e. Unul din cursuri (capodopere literare, artistice, filosofice,[tiin]ifice, muzicale) îl fac despre capodoperele secolului al XX-lea [i va ]ine doi ani, cel\lalt despre operele literare ale Barocului spaniol [i sud american. Va veni oare ziua în care voiu vorbi studen]ilor la Bucure[ti? Cine [tie, poate c\ voiu ajunge la Bucure[ti prin Chi[in\u,a[a cum mi s-a întâmplat [i în copil\rie...

210

7/15/2019 Exil


VINTIL| HORIA

Un scriitor împotriva timpului s\u

Este posibil oare, s\ nu se ]in\ seama de prezent? A[ r\spunde cu alt\ între-bare. Ce este prezentul? Prezentul nu exist\. Este numai leg\tura între trecut [i viitor.O punte periculoas\ deasupra unei pr\p\stii! Cine are un prezent? Nimeni. Se spune:«Are un trecut foarte bogat [i interesant». Sau, «Acesta este un om cu viitor». Prezen-tul este o am\gire, nu garanteaz\ nimic. Dimpotriv\. Mai mult: trecutul este o uni-tate, format\ din multe prezenturi selec]ionate. Ca [i viitorul de altfel. (…)

Sunt un distrug\tor al timpului istoric. Acesta este unul din secretele mele, unuldintre cele mai importante. Nu este vorba de capriciul unui intelectual – nu sunt int-

electual, pentru c\ sunt poet – dat fiind c\ aceast\ voin]\ anarhic\ define[te per-sonalitatea [i cronologia poporului meu, care a boicotat întotdeauna istoria...

Victoria omului asupra timpului, pe care singur [i-l m\soar\ [i de care singurse bucur\, este fals\.

Problema timpului a pasionat oamenii de [tiin]\; Einstein, Proust, Bergson,Husserl, Heidegger, Heisenberg, Planck, Pauli, astronomii [i scriitorii de science-fic-tion to]i ne-am ocupat de timp. Poate pentru c\ timpul în care am fost destina]i s\tr\im nu ne satisf\cea complet. To]i ace[tia, într-un fel sau altul, s-au revoltat împotri-va timpului lor [i au încercat s\-l distrug\ în sensul clasic al conceptului de timp [i

temporalitate. În eseul s\u Der Sanduhrbuch (tradus în francez\ sub titlul Traité du sablier), Ernst Jünger crede c\ amenin]area mecaniz\rii, urmat\ de pierderealibert\]ii, a început cu fabricarea primelor ceasuri mecanice, când «timpul mecan-izat», acel tempus mortuum , se transform\ din sclav în suveran. Automatismuleste acum patronul nostru, o imagine a ceasornicului, care mu[c\, a[a cum spuneJünger, din carnea fiin]ei umanre. Toate beneficiile legate de no]iunea de progres,de mecanizare adic\, s-au transformat în întâmpl\ri teribile pentru c\ for]ele demon-ice au p\truns în destinul nostru. A[a se explic\ de ce inventarea avionului, consid-

211

7/15/2019 Exil


erat\ ca o eliberare [i o victorie asupra for]ei gravita]ionale, ne-a oferit spectacolulora[elor distruse în cel de-al doilea r\zboi mondial, victime ale acestei cuceririfaustiene ale pactului cu diavolul, bazat, în fond, pe cucerirea timpului, pe falsa vic-torie a omului asupra timpului pe care el însu[i îl m\soar\ [i de care el însu[i sebucur\.

A[a s-au n\scut c\r]ile mele [i ale altor scriitori, concepute [i realizate în afara timpului lor, ca prieteni ai oamenilor, alia]i nu ai utopiei prezentului, ci ai realit\]iiviitorului care, deja existând, va trebui s\ existe din nou (care va fi pentru c\ exist\deja, cu unicul scop de a trebui s\ existe din nou). A[ vrea s\ spun câteva cuvintedespre c\r]ile mele, considerate, atât de mine cât [i de oricare alt critic, drept du[maniai timpului, distrug\toare ale acestuia.

Nu mi-am început cariera literar\ ca du[man al timpului meu. Dimpotriv\. Eramfericit cu timpul meu [i cu spa]iul în care m\ n\scusem [i crescusem. Nu aveamnici un motiv de a m\ plânge. F\ceam parte dintr-o familie unit\ [i prosper\, într-o]ar\ care-[i recucerise integritatea teritorial\ dup\ primul r\zboi mondial, studiam,aveam mul]i prieteni, iubeam ca oricare alt tân\r, ca orice fiin]\ uman\ adolescent\,situat\ prin propria sa vârst\ în afara timpului. Adolescen]a [i tinere]ea sunt vârstede aur, în sensul c\ nimic nu are un raport cu timpul. Tr\im într-un fel de eternitate.{i intervine apoi, mereu, câte o zdruncinare istoric\ – o revolu]ie, un r\zboi, o schim-bare teribil\ – [i suntem proiecta]i în afara eternit\]ii.

A[a mi s-a întâmplat [i mie. Al doilea r\zboi mondial [i invadarea României dec\tre ru[i m-au azvârlit din familia mea, din patria mea, din bunurile mele spirituale[i materiale, din timpul meu [i din spa]iul meu. M-am reg\sit apoi, dup\ aproapeun an de lag\r de concentrare în Germania, viu [i s\rac, rupt de tot ceea ce fusesem.Mai mult, condamnat, in effigie, de c\tre un tribunal al poporului la munc\ for]at\pe via]\ pentru un trecut pe care aproape nu-l aveam [i pentru culpe la care nici m\carnu avusesem timp s\ m\ gândesc.

Acum a început exilul meu, care este un proces de anahoretism, de separare. Încet, încet, am reu[it s\ m\ separ de tot ceea ce fusesem [i s\-mi fac o via]\ com-

plet diferit\ începând cu limba [i terminând cu pâinea [i vinul. Astfel, într-o ]ar\ saualta, a trebuit s\ se schimbe [i scriitorul care z\cea în mine, constrâns de pe o zi pealta s\ se metamorfozeze, precum în povestea lui Kafka. În]elegeam instinctiv fap-tul c\ prezentul în care m\ aflam nu avea nici o valoare, pentru c\ era f\cut dintr-osuferin]\ insuportabil\: a mea. În jurul meu, alte suferin]e care nu-[i g\seau alinarea[i consolarea. Milioane de fiin]e umane care g\seau cu greu un spa]iu nou, fugi]idin Est, expulza]i [i ei din timpul lor originar. Nu era drept. În primul rând, pentruc\ mi se p\rea monstruos c\ aceast\ emigrare [i aceast\ metamorfoz\ s\ mi se fi

212

7/15/2019 Exil


întâmplat tocmai mie. De ce eu [i de ce azi? Mai târziu, o dat\ cu trecerea anilor, înItalia, în Argentina, în Spania sau în Fran]a, oriunde m-am aflat, fa]\ în fa]\ cu noulmeu stil, provocat de noile mele orizonturi de via]\, am început s\-mi pierd încred-erea în timp [i s\ dobândesc ca scriitor, mai bine spus ca om-artist ajuns la prin-cipiul unei concluzii, o nou\ tehnic\ de via]\; în cazul meu, o tehnic\ de artist. L-am

întâlnit pe Ovidiu chiar înaintea acestei por]i. Era ca [i mine un poet, se aflase ca [imine într-o pozi]ie ostil\ de confruntare cu timpul s\u. Fusese exilat, ca [i mine,departe de ai s\i [i de spa]iul s\u, dobândind o filosofie fa]\ de realitatea care îi fus-ese impus\. {i mi-am imaginat din interior lupta lui Ovidiu cu timpul s\u. Nu cea

înf\]i[at\ în operele sale de exil, concepute în ideea unei eventuale iert\ri, ci ceaadev\rat\, misterioas\, lupta în profunzime a unui Ovidiu contemporan în propriul

exil cu na[terea aceluia care tocmai se ridicase cu doctrina sa împotriva fantasmelor,a for]elor vampirice ale spa]iului s\u istoric. Ovidiu n-a avut probabil nici un fel decontact cu cre[tinismul [i cu doctrina lui Isus din Nazaret, Dumnezeu exilat în carne,dar ar fi putut s\-l aib\. Acesta era acel supplément d’âme al patetismului meude scriitor, al noii mele tehnici vitale [i artistice. {i mi l-am imaginat pe Ovidiu trecândde la pitagorismul s\u – motivul real pentru care Augustus îl exilase (pitagorician

însemna inamic al religiei oficiale romane) – la credin]a care se n\[tea în acel moment în Galileea. Timpul exilului s\u era urât [i îl f\cea s\ sufere, dar ceva se n\scuse înlume, o speran]\ pentru el [i pentru to]i ceila]i care, la fel ca el, se goleau de via]\

pe m\sur\ ce se umpleau de durere.Era clar: Ovidiu eram eu, timpul s\u era al meu. Dou\ milenii, deci, nu numai c\nu fuseser\ de folos pentru un progres moral sau politic, ci, dimpotriv\, deterio-raser\ rela]iile dintre oameni [i putere. Ce era deci timpul? Un vehicul pentru a avansasau o posibilitate de a aluneca înapoi? {i dac\ în Cavalerul resemn\rii f\ceamdin nou s\ coincid\ timpul meu cu altul situat în trecut, era just s\ m\ întreb dac\timpul exista într-adev\r, [i dac\ exista, de ce s\-l consider un progres [i nu un statu quo sau o posibilitate permanent\ de întoarcere la vreun izvor blestemat? Scriitorblestemat [i eu pentru c\ descoperisem trucul [i îl descopeream [i altora – un fapt

de neiertat [i considerat ca atare de c\tre contemporanii mei, de majoritatea lor. Operamea devine astfel ceea ce Jünger a numit un «tratat despre anarh», iar eu însumiun Waldgänger , un vagabond prin p\durile timpului meu.

{i Platon fusese un rebel, fiind persecutat de contemporanii s\i. Astfel i-amredescoperit dintr-o dat\ istoria de rebel în romanul meu A [aptea scrisoare, oautobiografie aproape, ca [i Dumnezeu s-a n\scut în exil.

Numai într-una dintre c\r]ile mele am spus direct, f\r\ schimb\ri nici figuri destil, ceea ce eu însumi gândeam despre secolul meu [i despre cei care îl populau.

213

7/15/2019 Exil


În Jurnal al unui ]\ran de pe Dun\re mi-am povestit via]a, zi cu zi, între1964-65, profitând de zilele prezente pentru a m\ reg\si în trecut, folosind tehnicaflash back tipic\ cinematografului. De asemeni, în mod direct, ]intuit în timpul meu,fugeam. Nu e un roman al prezentului, pentru c\, dac\ prezentul nu exist\, cum s\scriem despre el?; a vampiriza pân\ [i literatura mi se p\rea ridicol [i monstruos;trebuia s\ g\sesc alt\ perspectiv\ temporal\, s\ includ toate timpurile într-unul sin-gur. În caz contrar, romanul n-ar fi avut nici o ra]iune de a exista, mai mult, ar fi fostinutil. Romanul este o tehnic\ de cuno[tere, cea mai complicat\, unica posibilitatede a cuprinde realitatea într-o singur\ oper\, mai mult decât fizica, biologia sau muz-ica, unica realmente capabil\ a descrie un tot [i a-i înv\]a pe al]ii. Când am scris O femeie pentru apocalips m\ aflam tocmai în aceast\ circumstan]\ a vie]ii mele:

cea a scriitorului care, odat\ trecut prin filosofie [i [tiin]\, voiam s\ fac din romanceva mai mult. {i acest ceva mai mult era o alt\ ie[ire în afara timpului.O femeie pentru apocalips se desf\[oar\ tocmai pe cele trei dimensiuni

care formeaz\ sau deformeaz\ conceptul nostru de timp: trecut, prezent [i viitor. Tre-cut istoric, secolul XIV spaniol, timpul Reconquistei, când cre[tinii se luptau cu mau-rii [i încercau s\-i expulzeze din Peninsul\; prezent, în plin secol XX în a doua Recon-quist\, când spaniolii au încercat s\-i expulzeze de pe aceea[i Peninsul\ pe comu-ni[ti, [i viitorul foarte îndep\rtat, când p\mântul nu mai este decât o veche provin-cie abandonat\ de milenii pe ale c\rei pietre tocite va avea loc, în ciuda tuturor eveni-

mentelor, ultimul act al istoriei omului, Apocalipsa, dup\ profe]ia Sfântului Ioan. Ceeace une[te aceste timpuri simbolice este aceea[i pereche de îndr\gosti]i, mit vital,carne [i spirit, carne ce moare [i va rena[te în Ziua Judec\]ii, eternizând astfel oc\utare destinat\ a se pierde în tumultul unei vie]i false – adic\ a trecutului [i a prezen-tului – [i s\-[i refac\ unitatea definitiv\ în momentul în care timpul însu[i va fi învins[i eliminat din condi]ia uman\. Amor [i eternitate, femeie-cunoa[tere, exil [i suferin]\,moarte [i transfigurare, aceste idei sunt vii în toate c\r]ile mele, în nici una îns\ maimult decât în O femeie pentru apocalips, roman al celei de-a cincea dimensi-uni, a[a cum i s-a spus, [i care este m\rturia vie a atitudinii mele fa]\ de timpul meu,

al meu propriu [i, în general, al timpului în sine.Odat\ ajuns la acest punct al evolu]iei mele, problema care-mi mai r\mânea de

rezolvat era aceasta: cum s\ suport via]a, în numele c\rei cauze, dac\ prezentul pecare-l tr\im este atât de urât? Iar în continuare: dac\ dintr-un punct de vedere, s\spunem esoteric (Guénon [i Evola, dar de asemeni Matyla Ghyka, au fost prezen]i

în aceast\ faz\ a transform\rii mele), se ajunge la credin]a c\ timpul în care ne afl\meste sfâr[itul unui ciclu, [i c\ nu mai putem face nimic împotriva lui, nici o r\zvr\tirenu mai este eficace pentru c\, oricum, n-am face decât s\ ajungem pân\ în profun-

214

7/15/2019 Exil


zime la Kali Yuga. De ce s\ mai scrii, de ce s\ supravie]uie[ti? Consecin]a acesteiconvingeri bazate pe ezoterism este un pesimism atroce. Întorcându-ne îns\ lasubiect, conversând cu Evola [i cu Schuon, am în]eles c\, dimpotriv\, unica pos-tur\ care salveaz\ de pesimism este tocmai aceasta; pentru c\ oricine care [tie, careare con[tiin]a sfâr[itului de ciclu, dar [i pe cea a retr\irii într-un nou ciclu, devineun preparator al timpului nou. Între noi exist\ [i activeaz\, în numele a ceea ce vaveni, oameni de [tiin]\, filosofi, scriitori care preg\tesc, cu prezen]a lor transfor-matoare, unic\ [i con[tient\, viitorul umanit\]ii, în timp mai bun. Iar în acest punctal gândirii mele prea pu]in m\ intereseaz\ s\-mi reprezint acest viitor dintr-un punctde vedere ezoteric sau progresist, guénonian sau teilhardian, dat fiind c\, orice arfi, acest timp nou, ciclu al vârstei de aur sau al fericirii tehnice, va surveni f\r\ îndoial\.Nuan]a ezoteric\ este [i mai optimist\ decât cealalt\, pentru c\ în viziunea progre-sist\ a zilei de mâine se ascunde, ca un vierme, posibilitatea profetizat\ de futur-ologi, care îns\ nu exclude perspectiva dezastrului provocat tocmai de tehnic\ saude ideologii. Dup\ ezoterici, aceast\ posibilitate apar]ine viziunii propriului sfâr[it deKali Yuga. Nu exist\ nici o surpriz\ posibil\. Dar, dac\ pentru primii, aceast\ cata-strof\ poate fi definitiv\ fiind capabil\ s\ sufoce definitiv specia uman\ printr-un zgo-mot asurzitor final, un Big-bang conclusiv, pentru ceilal]i, catastrofa nu este decâtcheia schimb\rii, a trecerii c\tre vârsta de aur.

Nu invit pe nimeni s\ m\ urmeze. Nu sunt nici om politic, nici ideolog. Ceea cedoresc s\ spun de-a lungul acestor pagini este c\ scriitorul, ca opozant permanent

în epoci de agonie ca a noastr\, are datoria de a trezi umanitatea, de a o de[teptadintr-un somn tehnico-optimist, de a provoca o ruptur\ în omogenitatea sistemeloractuale, de a reprezenta principiul salvator al eterogenit\]ii, al unui perpetuum mobile al istoriei [i de a-[i ajuta contemporanii s\-[i în]eleag\ mai bine timpul. Dac\sunt împotriva lui este pentru c\ a[ dori ca ceilal]i s\-l poat\ iubi f\r\ fanatisme.

În române[te de Sanda POPESCU

Din Consideraciones sobre un mundo peor,Plaza & Janes, Barcelona, 1978

215

7/15/2019 Exil


216

7/15/2019 Exil


217

SORIN ALEXANDRESCU

Invizibilitatea emigrantului

Cum s\ distingem între emigra]ie, diaspora [i exil? Pân\ la 1989, chiar 1996,diferen]a este clar\: emigra]ia era economic\, exilul politic, iar diaspora, «istoric\»,existent\ deci de mai mult timp în ]ara respectiv\ ca minoritate etnic\, indiferent dac\motivul originar de a ajunge acolo fusese economic sau politic. Dup\ instaurareaunui regim integral democratic în 1996 nu se mai poate, cred, vorbi de un exil româ-nesc. Personal, am formulat acest lucru la prima întâlnire a scriitorilor români dinafara României la Neptun în 1995. Mai târziu, am subliniat faptul c\, dup\recunoa[terea cet\]eniei române a regelui Mihai – exilat în sensul cel mai brutal alcuvântului: obligat cu for]a s\ p\r\seasc\ ]ara la 30 decembrie 1947 –, exilul româ-nesc înceteaz\ în mod simbolic de-a mai exista ca atare. Faptul c\ mul]i români, print-re care [i eu însumi, (r\mânem s\) locuim acum în afara României nu mai poate fimotivat politic, ci economic, profesional (cazul meu) sau, cum am spus, istoric. Putemdeci vorbi, în leg\tur\ cu exilul, numai despre cum [i de ce s-a constituit el sub comu-nism, sau chiar mai de mult (n-a fost Dimitrie Cantemir primul exilat de marc\ din]\rile române?). A[ prefera de-aceea s\ vorbesc aici despre «emigra]ie» ca termengeneric privind plecarea din ]ar\ [i, mai ales, despre «imigra]ie» ca termen com-

plementar, stabilirea în ]ara de adop]ie, fapt despre care în România practic nu sevorbe[te niciodat\, pentru c\ orice discu]ie se poart\ numai din punctul de vedereal celui de-acas\, potrivit c\ruia românii doar pleac\, adic\ emigreaz\.

Un bicefal: (e/i)migrantul A pleca în exil înseamn\ a purcede la un drum cu sens unic prin defini]ie. Exilul

în sine poate fi îns\ în]eles numai dintr-o dubl\ perspectiv\: exilatul pleac\, emigreaz\,din ]ara lui de ba[tin\, [i ajunge, imigreaz\, în ]ara de adop]iune. La cele dou\ capete

7/15/2019 Exil


218

ale drumului el este privit în chip diferit: plecarea emigrantului este v\zut\ cu u[urare(«am sc\pat de el!»), regret («p\cat de el, c-a plecat»), invidie («p\cat de noi, c-am

r\mas») sau resentiment («s-a aranjat [i \sta!»), în timp ce sosirea imigrantului este înregistrat\ cu nep\sare, iritare («ce caut\ [i \sta aici») [i, din nou, resentiment («vines\ ne dea nou\ lec]ii!»), de[i uneori, mai ales în ocazii oficiale, unde nu se poatevorbi altfel, i se declar\ c\ «prezen]a Dvs. este o mare cinste pentru noi». În ambelesitua]ii (e/i)migrantul este privit chiorâ[. El manifest\ un comportament deviant înraport cu cel al ambelor comunit\]i, de origine [i de adop]iune: pleac\ de unde ceilal]ir\mân [i ajunge în locul în care ceilal]i se afl\ din totdeauna. Prin simplul fapt c\ else rupe, prin plecare, de grupul ini]ial, el îi confer\ acestuia un sentiment de culp\,ori de inferioritate: «el a f\cut-o, noi nu!», [i-i creeaz\ dileme: «A plecat pentru c\

e mai bun (curajos, inteligent) decât noi, sau pentru c\ nu e în stare s\ fac\ aicinimic?». Plecarea emigrantului este îns\ legitimat\, motivat\, de o speran]\ desucces mai mare în noua lui ]ar\ decât cel pe care îl are, sau ar putea s\-l aib\ acas\.La locul de sosire imigrantul este judecat dup\ succesul s\u real. Modul [i criteri-ile dup\ care se face aceast\ judecat\ sunt îns\ diferite de cele obi[nuite în cazullocalnicului. Acesta din urm\ se bucur\ de o vizibilitate social\ pe care imigrantulnicicând nu o are, decât dac\ [i-o construie[te el însu[i cu un imens efort. Succe-sul localnicului, cât de mic, conteaz\, este remarcat, pre]uit, mediatizat, l\udat. Celcomparabil al imigrantului, pur [i simplu, nu se vede. Abia un mare succes devinevizibil, dar [i atunci el este cel mai adesea ignorat, înmormântat sub t\cere. Un foartemare succes, precum o recunoa[tere public\ (premiu, medalie), este primit cu osten-tativ\ mirare: «aud c-ai luat un premiu. Adev\rat? Atunci, proficiat» (termenul latinsolemnizeaz\ [i deci m\re[te distan]a dintre l\ud\tor [i l\udat), dup\ care, foarterepede, se schimb\ vorba. Începând de a doua zi, t\cere total\: vizibilitatea suc-cesului este efemer\ [i ea în nici un caz nu se adaug\ imaginii permanente a imi-grantului, nu devine unul din atributele lui constante: «îl vezi pe X? El este cel care...».Nu, X r\mâne un x, cu excep]ia acelui scurt moment în care a avut un chip al lui,

propriu. În restul vie]ii, deci, imigrantul este un om f\r\ chip, dar cu masc\ («sudicul»,«esticul», «asiaticul», «africanul»), f\r\ nume de familie, sau cu unul imposibil depronun]at («greu nume!» în varianta spontan\, «frumos, dar greu», în variant\ politi-coas\), dar cu un pronume, pe care surprinz\tor, fiecare îl g\se[te extrem de u[orde pronun]at [i i se adreseaz\, evident, prin tutuire.

Pe de alt\ parte, succesul imigrantului este cânt\rit [i în locul de plecare, acumdrept un succes al emigrantului, dar [i aici dup\ alte criterii decât cele carefunc]ioneaz\ în mod obi[nuit pentru localnici. Aici lui i se suprapun fantasmele celor

7/15/2019 Exil


219

care «au r\mas», de[i în sinea lor ar fi voit s\ plece, ori consider\ c-ar fi meritat s\plece mai mult decât cel care chiar a plecat. Fantasmele umfl\ [i în acela[i timp dis-

trug reputa]iile. Le umfl\, pentru c\ proiecteaz\ asupra lor credin]a localnicului c\lumea «de dincolo» este o lume de valori, rafinament [i elegan]\ pe care el, cel r\mas«aici», nu le posed\, de[i le percepe foarte bine, pentru c\ ele îi sunt congeniale.Tocmai acest fapt îi m\re[te frustrarea: «eu nu m\ bucur de acel rafinament, el da,de[i nu prea se pricepe. Ehei, s\ fi citit eu c\r]ile pe care le-a citi el, s\ fi mers eu înfiecare vacan]\ pe Coasta de Azur...». Importan]a real\ a c\r]ilor citite sau scrise de«el», faptul c\ acesta se duce sau nu în fiecare var\ pe respectiva coast\ [i între-barea dac\ a te afla acolo este sau nu o a[a mare fericire, evident, nu se discut\.

Imigrantul ca deviant Comportamentul (e/i)migrantului este obiectiv altfel decât cel al localnicilor din

ambele comunit\]i aflate în discu]ie, dar el este, în plus, [i altfel evaluat subiectivdecât cel al «celorlal]i»; conjunc]ia acestor criterii îl transform\ pe (e/i)migrant prindefini]ie într-un tip deviant. Orice ar face, oricare ar fi succesul sau insuccesul s\ureal, el tot deviant r\mâne. Tu e[ti «altfel», i se spune, mai încruntat, mai ironic, saui se [opte[te, dulce, la ureche, mai spre noapte. S\ se bucure, s\ se supere, s\ se

întristeze? Visul (e/i)migrantului este de-aceea anularea diferen]ei, a[a cum al]i

devian]i tradi]ionali viseaz\ la [tergerea stigmatului, a petei lor: un negru vrea s\ fieca to]i albii, copilul [i b\trânul se vor (în fine, din nou) maturi, infirmul un om întreg,homosexualul un pater familias etc. Dar mai este aceasta, acum, dorin]a «devian]ilortradi]ionali»? Nu tocmai. Deviantul modern nu mai arde de dorin]a de-a se integra

în masa «normalilor», ci dore[te mai curând s\-[i sublinieze devian]a [i consider\c\ aceasta trebuie acceptat\ de societate, în virtutea drepturilor omului, ca fiind lafel de «normal\» precum atitudinea standard. Minorit\]ile se zbat deci între dou\tenta]ii extreme egalmente logice: diferen]iere absolut\ [i recunoa[terea dreptului laspecificitate sau integrare absolut\ în majoritate, [tergerea specificit\]ii (a «petei»)

[i c\p\tarea pe aceast\ cale a acelora[i drepturi de care se bucur\ majoritarii. Revinastfel la problema imigrantului [i la întrebarea, comun\ pentru el cu cea a altordevian]i, cum î[i poate el «realiza» mai bine identitatea: prin asumarea stigmei sauprin [tergerea ei, prin diferen]iere de mediul ambiant sau prin scufundare în aces-ta?

Tendin]a actual\ cea mai r\spândit\, [i dup\ mine [i cea mai logic\, este aceeade a-]i asuma specificul, dar de a ]i-l manifesta în limbajul [i cultura (legile, insti-tu]iile) majoritarilor, manifestarea fiind fie de tip ofensiv – ob]inerea recunoa[terii –,

7/15/2019 Exil


220

fie de tip defensiv: consolidarea ei, acolo unde ea a avut deja loc. Homosexualii, hand-icapa]ii, minorit\]ile etnice [i religioase se afl\ în Occident, în principiu, mai curând

în a doua decât în prima situa]ie.Termenul «în principiu» se refer\ la cadrul juridic: legea ap\r\ minoritarul de dis-criminare [i chiar îl pedepse[te pe majoritarul care o practic\. Dar ce înseamn\ aceas-ta de fapt? Mai întâi, acelea[i drepturi la angajare, asigur\ri sociale, locuin]e etc. Acestlucru înseamn\ integrarea în societate a imigrantului, pân\ la un punct, în ceea ceprive[te via]a sa public\, dar nicidecum cea privat\ . Legea oblig\ majoritarul s\respecte (formal) pe minoritar, nu [i s\ fie prieten cu el. În fapt, integrarea public\este înso]it\ de diferen]iere privat\: în timpul liber imigrantul î[i reg\se[te prieteniiimigran]i, limba matern\, cultura ini]ial\, amintirile. Subliniez c\ m\ refer la imigrant,

cel care deci p\streaz\ în memoria [i comportamentul s\u faptul de-a fi ajuns recent în ]ara de adop]iune. Copiii imigrantului, n\scu]i în aceast\ ]ar\, nu mai se simt imi-gran]i, chiar dac\ ei continu\ a face parte din aceea[i minoritatea etnic\. Ace[ti copiitraverseaz\ sistemele de socializare pe care p\rin]ii lor nu le-au cunoscut: [coala,universitatea, meseria, serviciul militar. Integrarea lor printre majoritari poate mergeastfel mult mai departe decât cea a p\rin]ilor, fiind adesea vorba chiar de pierdereaidentit\]ii ini]iale, dup\ cum ea se poate m\rgini, în alte cazuri, tot la via]a public\.Apare astfel tendin]a, actualmente din ce în ce mai puternic\, a ghettoiz\rii, mai binezis a organiz\rii vie]ii private a minoritarilor în lumi paralele, al\turi de cea,sau cele, ale majoritarilor, f\r\ interferen]e, sau cu contacte strict incidentale. Mag-azinele, cafenelele, restaurantele, cluburile, cinematografe, cartierele minoritarilor sunt«ale lor», în sensul c\ ace[tia se simt acolo «mai acas\» decât în alte spa]ii simi-lare, dar [i în sensul c\ preiau exclusivismul (implicit) al respectivelor instan]emajoritare [i-l întorc împotriva altor minoritari: turcul [i românul nu se simt acas\

în restaurantul olandez, dar nici românul în restaurantul turc. Acela[i lucru se poatespune despre asocia]iile cet\]ene[ti [i chiar partidele minoritarilor: ele îi reprezint\numai pe anumi]i minoritari, nu [i pe ceilal]i, sau numai în sens foarte limitat, «ecu-

menic», adic\ la nivelul drepturilor generale ale omului. În al doilea rând, legea de interzicere a discrimin\rii se poate referi, evident, numaila formele explicite ale acesteia, acelea, deci, care pot fi dovedite prin fapte în fa]ainstan]ei. Domeniul imens al discrimin\rii implicite r\mâne în fond inabordabil juridic[i practic imposibil de controlat. Este o discriminare faptul c\ imigrantul nu este invi-tat la s\rb\torile de familie ale «prietenilor» din ]ara de adop]iune? Sau c\ el, emi-grant în vizit\ în ]ara de origine, nu (mai) este invitat nici la cele ale «prietenilor» deacolo? Sau cum trebuie el s\ considere faptul c\, de[i munca lui este apreciat\ în

7/15/2019 Exil


221

institu]ia la care este angajat, orice încercare de-a accede la conducerea acesteia esteori blocat\, ori sabotat\, ori, dac\ a ob]inut-o, anihilat\ dup\ un scurt timp? I s-a

repro[at lui, în acest r\stimp, faptul c\ este imigrant? Doamne fere[te! Pur [i sim-plu numirea nu a avut loc, ori a fost retras\, din motive tehnice. Sau ce trebuie els\ cread\ despre faptul c\ o lucrare, ac]iune, ini]iativ\ pe care o împarte cu un local-nic care, personal, îi este loial, este totu[i abordat\ [i discutat\ în public ca [i cumar fi întreprins\ numai de localnic? {i a[a mai departe. În asemenea situa]ii, imi-grantul rezonabil, dornic s\ evite paranoia («to]i sunt contra mea!») în care [tie c\mul]i al]i imigran]i cad, se gânde[te c\ nu e vorba de o discriminare a lui (adic\ exclu-derea lui inten]ionat\), ci de o preferin]\ pentru colegul s\u localnic (includereaautomat\ a acestuia în circuitele informa]ionale) de c\tre ceilal]i localnici, din sim-

ple motive practice (este mai cunoscut, vorbe[te mai bine limba). Discriminare saupreferin]\, problema pentru imigrant r\mâne îns\ aceea[i: el nu este vizibil, local-nicul da. Aceast\ problem\ mi se pare irezolvabil\: emanciparea imigrantului ca mem-bru al unei minorit\]i, acum realizat\, nu implic\ [i nu va implica, m\ tem, nicio-dat\, realizarea unei vizibilit\]i sociale egale pentru localnic [i imigrant.

Capcanele str\in\t\]ii, la Români Vorbeam mai sus de necesitatea pentru imigrant de a-[i manifesta specificitatea

în limbajul majoritarilor, ceea ce implic\ evident buna cunoa[tere a acestuia. Difi-cultatea de-a st\pâni acest limbaj mi se pare inutil de subliniat, ea referindu-se nunumai la aspectele gramaticale [i lexicale, ci [i la acelea pragmatice – cum argu-mentezi, cum te cer]i, cum te împaci, cum te impui, cum câ[tigi la conflict, cum«salvezi fa]a» când îl pierzi, într-o nou\ limb\? – [i mai ales sociale (regulile deciziei,ale polite]ii, ale manipul\rii) [i institu]ionale («cultura» institu]iei în care intri, pe carenici un coleg nu ]i-o explic\). A te integra printre majoritari înseamn\ a st\pâni aces-te sisteme «cam ca ei» în termeni de competen]\ [i eficien]\. Câ]i dintre imigran]iajung la aceast\ performan]\? Pu]ini, pe câte [tiu eu, în general, [i extrem de pu]ini,

penibil, dureros, tragic de pu]ini printre imigran]ii români care, în marea lor majori-tate, nici primul nivel lingvistic nu-l ating. Este poate momentul de-a specifica pu]indiscursul meu, pân\ acum cam general1 prin referin]\ la imigrantul român. El este,

1 Autorul acestui articol a pornit în toate exemplele [i generaliz\rile sale de la experien]eabsolut personale, dar a considerat, din discre]ie, c\ este mai bine s\ le înf\]i[eze în acestmod abstract. Despre unele probleme personale el s-a exprimat, de altfel, într-un articol dinaceast\ revist\: S. Alexandrescu: «Farmecul îndoielnic al dublei identit\]i», în Secolul 20 ,nr. 349-351, 1993, p. 140-146 (S.A.).

7/15/2019 Exil


222

probabil, cel mai pu]in organizat, dintre categoriile etnice de imigran]i pe care, câtde cât, le cunosc. Polonezii, ungurii nu mai vorbesc de chinezi, spanioli, dar chiar

turcii, arabii, afganii etc. au organiza]ii etnice, restaurante, centre culturale, cafenele,biserici [i chiar [coli etc. «ale lor» în sensul specificat mai sus. Negative (izolare),sau pozitive (cultivarea limbii [i a culturii), acestea, cum, ne-cum, exist\. Româniinu au nimic comparabil, dar chiar nimic, [i dac\ asemenea «centre» formal totu[iexist\, sunt ori organizate de ambasade, ceea ce implic\ deci lipsa de ini]iativ\ înmaterie a imigran]ilor în[i[i, ori sunt m\cinate de certuri interne interminabile, orise târ\sc la un nivel lamentabil nefiind în stare, precum în Olanda, nici de-a adoptao bun\, sau m\car corect\ limb\ olandez\ ca mijloc de comunicare, nici de a-[i asumaromânitatea vorbind deschis limba matern\.

Din nou acas\. Oare? Un ultim punct prive[te vizibilitatea imigrantului, acum în calitate de emigrant,

în ]ara sa de origine. Concret: se simte lipsa în România a celor pleca]i? Se dore[tereîntoarcerea lor? Formal, oricine este întrebat r\spunde înduio[at c\ da («m\i b\iete,ce întrebare!»). Nu am citit îns\ articole care s\ analizeze în ce m\sur\ emigrareaunor intelectuali a creat goluri de activitate [i de performan]\ – dac\ le-a creat – înactivitatea respectiv\ din România ultimelor decenii. În plus, orice întoarcere punc-

tual\ a unui emigrant este s\rb\torit\ festiv [i orice întoarcere definitiv\ e[ueaz\:Andrei {erban în lumea teatrului, Ion Ra]iu în lumea politicii – sunt exemple printremulte altele. În ambele cazuri, [i în altele citate, mi s-au adus totdeauna contraar-gumente particulare (unde a gre[it {erban, rolul jucat totu[i în PN}CD de Ra]iu).R\mâne îns\ faptul c\ se pot cita extrem de pu]ine cazuri de vechi emigran]i întor[iacas\ care ocup\ func]ii de r\spundere în domeniul lor (un exemplu pozitiv: DinuZamfirescu la liberali). O cercetare sistematic\ a situa]iei lipse[te, o discu]ie public\cu atât mai mult. Reintegrarea emigran]ilor în drepturi abia acum se face, sau estepe cale s\ se fac\ (legea caselor, legea funciar\). De o reintegrare profesional\ nu

vorbe[te îns\ nimeni, iar de o încurajare sistematic\ a repatrierii nici nu se pune vorba.Mai mult înc\, singurele preocup\ri oficiale sunt cele de îmbun\t\]ire a rela]iilor cudiaspora, acolo unde aceasta se afl\. Scopul, cu alte cuvinte, este men]inerea emigran]ilor acolo unde ei au ajuns, nici vorb\ încurajarea lor de a se întoarceacas\. Nu trebuie desigur ignorate multele probleme pe care o asemenea întoarcerele-ar cauza pe pia]a de munc\ (ocuparea unor locuri de munc\, [i a[a pu]ine, dec\tre repatria]i care, uneori, nu au avut mari succese în str\in\tate), în competi]iaprofesional\ [i, mai ales, în rela]iile personale. Dar s-ar putea vorbi [i de aspecte

7/15/2019 Exil


223

pozitive ale repatrierii: reintrarea în circuitul na]ional al unor valori materiale [i pro-fesionale, interna]ionalizarea rela]iilor, alinierea mai rapid\ la standarde europene etc.

Nu-mi dau seama dac\ ar prevala aspectele pozitive ori cele negative ale repatrierii,dar pe termen lung mi se pare c\ cele pozitive vor avea mai mari [anse. În plus, sepot imagina tot felul de repatrieri par]iale, în sensul de combinare de (noi) con-tracte de lucru în România cu (vechi) contracte în str\in\tate, favorabile, probabil,tuturor p\r]ilor. De unde totu[i, repetarea întreb\rii de mai sus: se dore[te o aseme-nea repatriere? Exist\ voin]a politic\ în acest sens? Se ocup\ cineva de aceste prob-leme? Exist\, cu alte cuvinte, o vizibilitate a emigran]ilor în ]ara de origine, în condi]iile

în care nu prea exist\ vizibilitatea lor, ca imigran]i, în ]\rile de adop]ie?

A[ îndr\zni s\ supun aceste probleme nu numai cititorului Secolului 20, ci [inoului ministru al Informa]iilor Publice, domnul Sorin Botez.

7/15/2019 Exil


224

MONICA SPIRIDON

La vest de Eden

«Unicele paradisuri sunt cele pe care le-am pierdut», sus]ine Camus, enun]ândaforistic principiul polar de valori care domin\ peste timp – în planul existen]ial, sim-bolic, moral sau retoric – medita]ia asupra exilului. Ca minus, ca traum\, ca handi-cap, ca stare de anomalie, exilul este definit în mod curent într-un sistem manicheistde referin]\, unde antipozii pot s\ se numeasc\ Paradisul [i Infernul, lumina [i umbra,fa]a [i reversul, în fine, patria pierdut\ [i refugiul mai mult sau mai pu]in temporar.

Strict semiotic vorbind, referentul ultim al termenului este îns\[i condi]ia Omu- lui, expulzat din împ\r\]ia cereasc\ într-un refugiu frustrant [i în orice caz provizo-

riu. Scenariul oric\rui tip de exil conoteaz\ drama cosmic\ a C\derii, Încarn\rii [iSalv\rii: proiec]ie imaginar\ compensatorie [i orgolioas\ a traumelor existen]ei.

Dincolo de aceast\ tensiune matricial\ profund\, în literaturile europene una din-tre sursele paradigmatice ale medita]iei asupra exilului trebuie c\utat\ în nara]iunilebiblice privind pribegiile poporului lui Israel [i în sistemul lor stereotip de reprezent\ri.La ultimul Congres de comparatistic\ de la Leiden, profesoara Ziva Ben-Porat a expusconcluziile unui amplu proiect de cercetare transna]ional, urm\rind sistemele dereprezentare în care literatura exilului a plasat Ierusalimul ca simbol al paradisuluipierdut. Ele probau indubitabil c\ între situa]ia istoric\ concret\ a diasporei evreie[ti

[i toposul literar al Ierusalimului ca p\mânt al f\g\duin]ei, în textele a numero[i scri-itori exila]i, nu exist\ nici un raport de determinare direct\. Ca dovad\, dup\ înfi-in]area statului Israel, urmat\ de repatrieri masive ale litera]ilor, între cele dou\ sis-teme de repere se produce o ruptur\ semnificativ\, iar proximitatea referentului faceca imaginea Ierusalimului s\ fie conotat\ negativ.

F\r\ a intra în alte detalii, demne de luat în seam\ mi se par cel pu]in dou\ lucruri.Mai întâi, c\ Ierusalimul a fost o simpl\ moned\ retoric\ pentru reprezentarea patrieiedenice a scriitorilor de cele mai diverse confesiuni [i etnii – deopotriv\ evrei, arabi

7/15/2019 Exil


225

sau cre[tini. {i, dup\ aceea, c\ stabilirea la Ierusalim a unora dintre autorii des]\ra]ia angajat realitatea într-un conflict radical cu analogonul s\u cultural. {ocul celorobliga]i s\ ias\ din cultur\, raportând cli[eele [i stereotipiile la referentul lor ideal,a fost semnificativ [i teribil.

{i în literatura român\ exist\ o tradi]ie a demoniz\rii exilului ca metafor\ adistan]\rii, a înstr\in\rii de o condi]ie definitorie – geografic\, na]ional\, cultural\,politic\. Recuzita sa canonic\ este, fire[te, de inspira]ie biblic\, de[i paradigma satrebuie s\ fi fost exilul pontic al lui Ovidiu.

Perioada de dup\ 1848, când se înregistreaz\ primul mare val de exila]i politici,a fost unul dintre momentele istorice când s-a meditat sistematic asupra expatrierii[i s-au fixat stereotipiile sale mentale [i retorice, alimentate abundent de Scripturi.

Dup\ ocupa]ia ruseasc\ [i instaurarea comunismului în România, ia na[tere odiaspor\ a c\rei produc]ie cultural\ este, fenomenologic, demn\ de tot interesul. Atun-ci se formuleaz\ câteva dintre marile întreb\ri ale exilului românesc – tema iden-tit\]ii, tema pariului cu timpul, cea a raportului dintre creativitate [i distan]area dematc\. În paralel, apare [i termenul corelativ care va înso]i aceast\ medita]ie ca umbra:exilul interior – uneori alternativa, alteori doar sinonimul dezr\d\cin\rii.

Mircea Eliade a fost unul dintre pu]inii intelectuali români exila]i care a f\cut ener-gic o bre[\ în tradi]ia exilulului ca anomalie, ca r\sturnare a ordinii fire[ti a lucrurilor,deconstruind-o [i dinamitându-i cli[eele. Pentru el, ca [i pentru Ionescu sau Cioran,

exilul a fost altceva decât o fatalitate biografic\, revelându-[i un telos [i ordonândevenimentele care compun o via]\ într-un destin. Într-un articol publicat în emigra]ie– Între Tomis [i Ravenna – Eliade prefer\ emfatic solu]ia Dante fa]\ de alterna-tiva Ovidiu, ca r\spuns creator la frustra]iile des]\r\rii. Mai precis, el nu recomand\nostalgiile dup\ edenul originilor – chiar dac\ picurate în tonuri ales-tânguitoare ca

în Tristele – ci, dimpotriv\, încordarea energiilor dezr\d\cinate pentru proiec]ia unoredificii nemuritoare, cu bol]i îndr\zne]e, ca Divina Commedia.

Amorsând frontal chestiunea, Eliade a deplasat liniile controversei c\tre alte coor-donate decât cele consacrate la noi: teme ca identitatea, mobilurile creativit\]ii, inte-

grarea într-o comunitate intelectual\ cosmopolit\. Cel care propusese înc\ din perioa-da bucure[tean\ interbelic\ terapia de [oc pentru dep\[irea complexelor autohtone,enun]\ în publicistica exilului câteva dintre dilemele speculative ale transla]iei dintr-o lume în alta: central/marginal, provincial/european, creator/steril, asumarea sauboicotarea istoriei. De altfel, el însu[i a fost o pas\re migratoare între dou\ conti-nente, întemeietor de [coal\ în America, dar petrecându-[i o parte din fiecare an laParis, r\mânând ca cet\]enie [i limb\ român, dar dep\[ind puseele afective infla-mate stilistic, de tipul acolo [ezum [i plânsum.

7/15/2019 Exil


226

Într-un text publicat în ultimul s\u volum antum de eseuri (Briser le toit de la maison. La creativite et ses symboles), savantul a meditat asupra dubleicondi]ii a altui mare exilat român – Brâncu[i – pentru care înstr\inarea a însemnatmai curând o apropiere de matc\. Conform opiniei lui Eliade, Brâncu[i [i-ar fi reg\sitpatria simbolic\ [i modelatoare abia în exilul parizian. Natura paradoxal\ a creativ-it\]ii sale – derutant\ pentru comentatorii doritori s\-i localizeze matricea stilistic\– dezamorseaz\ tensiunea (exploziv\ pentru români) între autohton [i universal.Ie[irea în lume a artistului, întâlnirea sa cu avangarda parizian\ reprezint\ prilejulfericit care îl stimuleaz\ s\ coboare în sine, recuperându-[i r\d\cinile locale [i arhaice.Influen]ele suferite în exil ar fi provocat, deci, un fel de anamnez\, conducând spreautorevelare.

Comentând în finalul eseului istoria hasidic\ a rabinului din Cracovia – care între-prinde o lung\ c\l\torie pentru a descoperi la întoarcere tezaurul c\utat, îngropatsub vatra casei sale –, Mircea Eliade remarc\: vocea noastr\ interioar\ autentic\ sereveleaz\ doar prin îndep\rtare de matc\. [i, de obicei, cel care ne-o reveleaz\ e unstr\in. Presiunile externe duc la auto-explorare.

Ca s\ se refere la condi]ia exilatului, Eliade face uz de o metafor\ arhetipal\, împru-mutat\ mitologiei indiene: a sparge acoperi[ul. În sistemul indian de referin]\,unde Omul, Casa [i Universul se plaseaz\ într-o sinonimie esen]ial\, a spargeacoperi[ul înseamn\ a dep\[i orice constrângere [i orice predeterminare a insului.

Asta poate [i fiindc\ istoricul religiilor s-a impus ca specialist în America, sin-gurul loc din lume unde po]i s\ fii emigrant f\r\ s\ fii [i exilat, dac\ nu ]ii cu totdinadinsul. (Din acest punct de vedere, Soljeni]în ar merita un studiu de caz.) A nuputea s\ revendici o patrie de provenien]\ pe malul de vest al Atlanticului, indifer-ent la a câta genera]ie, este mai degrab\ un handicap. Acolo to]i sunt americani de undeva, iar a veni din România înseamn\ a fi european, pur [i simplu – deter-mina]ie cu o înalt\ cot\ valoric\ la bursa sim]ului comun.

Prelungind op]iunile lui Eliade, un grup de litera]i români azilan]i în timpul comu-nismului în Lumea Nou\ (printre ei, mai ales Virgil Nemoianu, Matei C\linescu, Toma

Pavel, Mihai Sp\riosu) ne for]eaz\ la o reevaluare a semnifica]iei exilului, descali-ficând logica manicheist\ de tipul l’envers et l’endroit.

În cazul lor, expatrierea este în primul rând o distan]are simbolic\, autorev-elatoare [i catalizant\ a creativit\]ii. To]i au penetrat impetuos în topul profesiei [isunt percepu]i ca o echip\ bine articulat\ de exper]i, practicând un stil comun în com-paratistic\, în teoria literar\ sau în studiile asupra discursului intelectual european.O echip\ cu prestigiu [i cu autoritate, care ac]ioneaz\ convergent. (De pild\, în noiem-brie 1996, la reuniunea de la Toronto privind coordonarea bicefal\ americano-cana-

7/15/2019 Exil


227

dian\ a Istoriei Comparate a Literaturilor, partenerii americani se numeau...C\linescu, Nemoianu, Sp\riosu, Pop-Corni[, iar printre cei canadieni un loc proem-inent îi revenea lui C\lin Andrei Mih\ilescu.) Se poate vorbi de o lig\ de origine român\a comparati[tilor de peste ocean, exact în acela[i spirit în care se vorbe[te de uni-versit\]ile de elit\ din faimoasa Ivy League. Românismul nu mai este o fatalitateetnic\ ci o marc\ de excelen]\ [i un semn al apartenen]ei la un club privat select.

Din unghiul de vedere care ne intereseaz\ aici, dincolo de diferen]e, care nu suntpu]ine, pe exila]ii de peste ocean îi apropie impulsul auto-justificativ dublat de unanume pathos pledant. Altfel spus, problematizarea – mai mult sau mai pu]in explicit\ – a propriei condi]ii, de român [i de emigrant, într-o lume diferit\ de cea de origine, con[tiin]a apartenen]ei la dou\ sisteme cul-

turale diferite, [i mai ales distan]area fa]\ de ambele. În func]ie de interesele [i de disponibilit\]ile proprii, ei î[i pun teoretic în cauz\propriul back-ground. La Virgil Nemoianu, de pild\, con[tiin]a acut\ a apartenen]eiombilicale la un anume sistem de referin]\ cultural, departe de a fi un handicap, seconverte[te în teme de reflexie teoretic\, alimentând o oper\. Cu o sintagm\ a luiMircea Eliade (la care face trimiteri analogice discrete în memorii), lumea în care s-a mi[cat Virgil Nemoianu are un loc central, un axis mundi – Borlovenii, matca sab\n\]ean\, cu r\d\cini central-europene adânci. De aici au pornit peregrin\rile saleprin lume, aici s-au petrecut toate întoarcerile în spirit c\tre începuturi [i surse. Începu-

turi ale maturiz\rii intelectuale, dar mai ales temeiuri ale unei opere, c\reia univer-sul b\n\]ean din preajma Caransebe[ului i-a oferit deopotriv\ un obiect [i un modelde reflexie.

O melancolie discret\ a descenden]ei central europene se reg\se[te pretutindeni, în spiritul ca [i în litera c\r]ilor sale. Într-un loc din volumul memorialistic Arhipel- ag interior citim: «Cartea despre romantism [i Biedermeier [i idil\ aveau un car-acter autobiografic, încercând a-mi recupera fiin]a adolescentin\, de a m\ legitima[i de a-mi ap\ra felul de a fi».

Casa din Borloveni a bunicilor a întruchipat – în sensul literal al cuvântului – lumea

idilic\ [i societatea de tip organicist: cele dou\ obsesii cu pornire de la care s-a con-stituit, în cercuri concentrice, specula]ia teoretic\ a lui Virgil Nemoianu. Ele au coag-ulat teza de doctorat american\, stimulând apoi studiile despre Biedermeier [idespre fecunditatea creatoare a Secundarului, a marginalit\]ii culturale. Aceea[i afost sursa impulsului constant spre temperan]\ [i m\sur\, spre evitarea exceselor,spre op]iunile echilibrate ale c\ii de mijloc.

Printr-o serie de obsesii structurante, în special teza de doctorat consacrat\ idileiconfirm\ înrudirea de substan]\ a tuturor scrierilor teoretice, comparatiste sau memo-

7/15/2019 Exil


228

rialistice, publicate de Virgil Nemoianu peste ocean. Ele cresc în ultim\ instan]\ dintr-un nex formator: rela]ia matricial\ a unui intelectualul cu Banatul – o veritabil\ par-

adigm\ a societ\]ii organice.E interesant de urm\rit cum func]ioneaz\ mecanismul demonstrativ al c\r]ii. Dup\Virgil Nemoianu, dezvoltarea istoric\ a idilei se produce printr-o proiec]ie umanist\,idealizant\, a societ\]ii secolelor XVIII [i XIX, printr-o stilizare a realit\]ii sociale, detip organic, din perioada 1750-1850. În consecin]\, modelul idilic difer\ de modelul lumii reale, în m\sura în care se raporteaz\ la om [i este deja interpretat în spiritul unor valori specifice. C\ci, spre deosebire de spa]iul adev\rat, spa]iulpoetic este un spa]iu perceput, etalonat, aflându-se întotdeauna în consonan]\ cuun model uman inconfundabil, cu valorile unei colectivit\]i particulare:

«Astfel încât, dac\ via]a mea merit\ povestit\ – remarc\ Virgil Nemoianu unde-va în memorii – atunci poate mai ales pentru neobi[nuita ei cuprindere istoric\: dela o copil\rie cu r\d\cini (vitale înc\ ) în modurile sociale de la 1840 [i 1850, pân\la un univers [i la o ambian]\ pe care meleagurile mele natale nu le vor cunoa[tedecât bini[or dup\ anul 2000. Grosimea acestei experien]e – în pl\cere, în surpriz\,

în durere – formeaz\ chiar substan]a existen]ei mele. Iat\ îns\ c\, tocmai în aceast\grosime, m\ asem\n din nou cu etnia în care m-am n\scut [i, vrând nevrând, m\

întorc la ea, c\ci [i lumea româneasc\, în ce are ea bun [i r\u, se caracterizeaz\ princoexisten]a inconfortabil\ a straturilor istorice multiple [i prin neîncetatele fric]iunidintre ele.»

Dup\ cum se vede, sensibilitatea fa]\ de timp – una dintre m\rcile esen]iale alesimptomatologiei exilului – îi caracterizeaz\ [i pe emigran]ii americani dar, o dat\

în plus, se coloreaz\ specific. Ea d\ na[tere unor specula]ii mai curând reconfort-ante pe seama decalajului temporal dintre civiliza]ia originilor [i cea de adop]iune.«America – explic\ Virgil Nemoianu – a fost [i pentru mine, ca [i pentru ceilal]i cares-au mutat acolo, nu o transla]ie în spa]iu, ci mai ales o str\mutare în timp, unsalt peste mai multe decenii, într-o lume [i vreme care – cu toate cele bune [i cu

toate cele rele ale ei – o precede [i o anun]\ pe cea spre care se îndreapt\ mai încetEuropa, urmat\ de celelalte continente.»Acela[i sim] acut al perspectiv\rii temporale îl stimuleaz\ [i pe Matei C\linescu

s\ asimileze expatrierea cu momentul maturiz\rii intelectuale depline, într-un sce-nariu în care trecutul este asimilat cu o copil\rie sau cu o tinere]e prelungit\, în modnecesar ireversibil\. În volumul de amintiri compus în dialog cu Ion Vianu, retro-spectivele sunt construite conform unui model cultural u[or de recunoscut: cel prous-tian, al recuper\rii strict creatoare a timpului pierdut. Paradigmelor biblice con-

7/15/2019 Exil


229

sacrate li se substituie, deci, modele livre[ti cu o demnitate cultural\ incon-testabil\.

Unul dintre ele este cel iluminist al peregrin\rii, al c\l\toriei formatoare [i ini]iat-ice. Îl recunoa[tem nu numai la Virgil Nemoianu, ci [i în micul roman al lui TomaPavel Le miroir persan (practic necunoscut la noi). Cartea e mai curând o suit\de povestiri, coagulate de protagonistul unic – Louis – c\ruia i se confec]ioneaz\ unitinerar, chiar dac\ nu neap\rat un destin. Într-o tradi]ie epic\ de cert\ coloratur\iluminist\, Louis este un personaj itinerant. Punctele de sprijin ale peregrin\rilor salesunt destul de îndep\rtate în spa]iu [i nu numai. Personajul are r\d\cini ([i un punctfix de fascina]ie) în Transilvania (]inutul celor [apte cet\]i, cum este numit în carte),un univers de referin]\ în mediul universitar francez, precum [i un terminus, nu [tim

dac\ definitiv, peste ocean, în Canada. Cititor din ce în ce mai pasionat, colportor,editor virtual, în fine, autor de scrieri diverse, Louis este în multe privin]e un alter ego al autorului s\u.

O chestiune delicat\ – abordat\ frontal de Matei C\linescu – este cea a legitim\rii exilului. În raport cu ce? Cu sentimentul difuz de culpabilitate al celui care– explic\ memorialistul – a abandonat un loc mai r\u pentru unul mai bun:

«Nici de ieri, nici de alalt\ieri nu-i exilul, vechi de când lumea [i totu[i nou [inelini[titor, pentru fiecare exilat în parte. La experien]a inevitabil anxioas\ a imposi-bilei întoarceri acas\ dup\ ce ]i-ai ars toate b\rcile – metafora aceasta am înv\]at c\

se aplic\ doar pu]inelor hot\râri cu adev\rat ireversibile pe care ne e dat s\ le lu\m în cursul vie]ii noastre – s-a ad\ugat în cazul meu sentimentul particular de vinov\]iepe care ]i-l d\ faptul de a-]i fi p\r\sit nu numai familia [i prietenii, dar [i un loc s\rac,n\p\stuit de soart\, pentru unul bogat, generos, norocos.»

Argumentele pledante care justific\ decizia expatrierii sunt o dat\ în plus [i con-vergente [i simptomatice. Mai mult sau mai pu]in explicit, Matei C\linescu, TomaPavel, Virgil Nemoianu v\d în exil o terapie pentru schizofrenia interioar\ lacare i-a condamnat comunismul: ruptura dintre eul public, falsificat, [i cel interior,autentic. În America, exilatul î[i poate pune de acord cele dou\ jum\t\]i ale iden-

tit\]ii fisurate, redobândindu-[i echilibrul interior. Exilul ca reintrare în normalitate ca dep\[ire a unui handicap revine în scrierile lor, paralel cu tema camuflaju-lui, a disimul\rii alienante, c\reia i s-au c\utat remedii variate, înaintea op]iunii rad-icale a evad\rii.

În România comunizat\ cu for]a, un refugiu predilect a fost frecventarea medi-ilor sociale exclusive – cu prec\dere [tiin]ifice sau creatoare. Cercul de poetic\ [istilistic\, Cercul de literatur\ universal\ al profesorului Papu, fostul Cerc literar dela Sibiu transmutat în regat, coteriile intelectuale din jurul lui Vianu au coagulat o

7/15/2019 Exil


230

solidaritate elitist\ de club, menit\ s\ protejeze fiin]a interioar\ de agresiunea tim-pului istoric. Specializarea profesional\, ermetismul [tiin]ific au func]ionat atunci dreptplato[e securizante. Exilul în lingvistic\ (Toma Pavel), în austeritatea [i rigoarea struc-turalismului (Virgil Nemoianu, Sorin Alexandrescu), în general în tehnicismul aulic(teoria literar\ [i blindajul filosofic la Matei C\linescu) ofereau oscila]iei între demisiatotal\ din via]a public\ [i implicare, dac\ nu o solu]ie m\car un paleativ.

Dintre participan]ii la acel exil interior marea majoritate sunt acum expatria]i.Citând la întâmplare: Mihai Nasta, Sorin Alexandrescu, Toma Pavel, Matei C\lines-cu, Sanda Golopen]ia, Virgil Nemoianu, Ion Vianu, Alexandra Roceric, Mariana {ora,Constantin Eretescu [.a.

Departe de a fi o r\sturnare în ordinea fireasc\ a lumii, exilul este conceput de

emigran]ii de peste ocean ca un catalizator de identit\]i [i mai ales ca o form\ de împlinire prin Reac]ie, fa]\ de mediul de provenien]\, ca [i fa]\ de cel adop-tiv.

Un caz interesant în acest sens e Toma Pavel. Cartea sa Le mirage linguis- tique. Essai sur la modernisation intellectuelle – o anatomie incisiv\ astructuralismului [i post-structuralismului galic, publicat\ mai întâi în Fran]a [i dup\aceea în America – a fost perceput\ de un cronicar perspicace precum Roger Pol-Droit drept un gest de distan]are fa]\ de o lume [i de mentalitatea ei cultural\. «Le Huron venu de Roumanie» – titlul cronicii de întâmpinare din Le

Monde – trimite explicit la conven]ia cultural\ a Str\inului [i la tipul critic de per-cep]ie pe care îl favorizeaz\ ea. Or, atu-ul principal al c\r]ii este exact acesta. Spredeosebire de al]i anali[ti ai terorismului structuralist, Toma Pavel are o perspectiv\de mare altitudine [i identific\ în fenomen semnul complexului galic de tip imperi-al, convertit în ductus epistemologic.

Balansul între dou\ universuri, neaderen]a total\ la nici unul dintre ele îi îng\duieautorului c\r]ii s\ mearg\ contra curentului, s\ se împotriveasc\ iner]iilor, s\ nu selase purtat. Exist\ ni[te dioptrii speciale de mare acuitate cu care te înzestreaz\ exilul.

Înarmat cu ele, Toma Pavel face constat\ri inconfortabile [i enun]\ abrupt adev\ruri

pân\ atunci t\cute strategic de intelectualii francezi. Printre acestea, omologia sub-teran\ între proiectul imperial francez denun]at de cercurile intelectuale în anii ‘60[i modelul marxist-leninist, singura teorie imperial\ de succes a momentului,

îmbr\]i[at\ de ei tot atunci. Amurgul structuralismului – la rândul s\u o form\ detotalitarism [i de autoritarism discre]ionar intelectual – marcheaz\ declinul nostal-giilor imperiale [i apari]ia consecutiv\ a unei mentalit\]i liberale: «Idealurile deceni-ului nou\, antitotalitarismul, liberalismul [i individualismul, reflect\ dorin]a unei claseindividuale sc\pate de vechea optic\ imperial\ [i deopotriv\ de echivalentul marx-

7/15/2019 Exil


231

ist-leninist al acesteia, de a-[i relua propria tradi]ie liberal\ pentru a reu[i într-o lumepe care Fran]a trebuie s-o în]eleag\, de[i nu o poate domina» – conchide tran[antToma Pavel.

În noua sa patrie, pe coasta de vest a Atlanticului, bunul s\lbatic venit dinRomânia î[i permite luxul s\ se arate alergic la formele de exhibare agresiv\ [i cen-trifug\ a alterit\]ii. O face în comentarii [i articole dedicate a[a numitelor Cultural Studies de orientare «leftist\», pe punctul de a fagocita studiile de comparatistic\

în departamentele americane de literatur\. Mai mult, într-o vreme când fenomenulP.C. (Political Correctness) face pretutindeni valuri mari, Toma Pavel îi denun]\netulburat contra-productivitatea cultural\.

Poate nu întâmpl\tor, cartea sa cea mai recent\ se nume[te L’art de l’éloigne-

ment [i, pornind de la secolul clasic, mediteaz\ în ultim\ instan]\ asupra rolului gen-erator de semnifica]ii culturale al distan]ei, în universul de adop]iune al omului, izgo-nit din edenul originar.

Pentru Toma Pavel, Matei C\linescu, Virgil Nemoianu [i ceilal]i, exilul este unexerci]iu de flexibilitate, de adaptare [i de sagacitate. El se repercuteaz\ salutar asupramodului în care ei î[i examineaz\, din dep\rtare (sau de sus – cum vrem s\ spunem),dinl\untru [i totodat\ din afar\, spa]iul cultural originar: cel românesc.

Virgil Nemoianu, de pild\, s-a implicat activ în presa autohton\ din ultimii ani, în declan[area unei dezbateri responsabile privind canonul literar. El viza astfel

cel pu]in dou\ zone fierbin]i. Una dintre ele este literatura post-belic\, ce a[teapt\acum a fi revizuit\, prin dinamitarea sc\rii de valori impuse vreme de patru deceniide sus [i men]inute cu ajutorul cenzurii. Cealalt\ prive[te destinul canonului poeticeminescian – care se cuvine a fi redefinit [i legitimat, în sistemul de repere al poezieiromâne[ti contemporane.

Acela[i impuls îl descoperim în cartea consacrat\ de Marcel Corni[-Pop post-modernismului central [i est european. El explic\ [i proiectul ambi]ios al lui MateiC\linescu de a scrie o carte despre intelectualii din estul Europei în anii ‘30, amor-sat deja în America [i care se va prelungi prin explor\ri în bibliotecile din România

în anii urm\tori. În afar\ de asta, Matei C\linescu [i Virgil Nemoianu au publicat înultimii ani câte un volum de memorii, cuprinzând informa]ii de neînlocuit, la mâna

întâi, despre Bucure[tiul intelectual al anilor postbelici, a c\rui istorie adev\rat\ r\mânea fi scris\ cândva.

Experien]a intelectualilor români de peste ocean are drept consecin]\ frapant\schimbarea de regim [i de semn cultural a exilului. Sistemul de reperebiblico-na]ionalist, orientat resentimentar, regresiv [i nostalgic, este substituit de unaltul, în care pertinente devin priza la contemporaneitate, apartenen]a la o patrie int-

7/15/2019 Exil


232

electual\ cosmopolit\, dep\[irea complexelor provinciale. (Provincia este în fond ocategorie moral\. A reperat-o, de pild\, Toma Pavel în Fran]a structuralist\ [i în orgoli-ile ei imperiale.) F\r\ s\ lipseasc\ cu totul, dar [i f\r\ s\ fie exhibate ostentativ, m\rcilespecificului sunt erijate în teme fertile de reflec]ie [i în tipare creatoare.

Departe de a mai fi un handicap generator de frustra]ii, exilul devine astfel o expe-rien]\ intelectul\ privilegiat\, rodnic\, irenic\ (dac\ vrem s\ folosim un concept pus

în circula]ie de Mihai Sp\riosu – un expatriat – în ultima sa carte1): inspiratoare laproiec]ia unor Modele alternative de crea]ie.

1 Mihai Sp\riosu, The Wreath of Wild Olive. Play, Liminality and the Study of Literature , Albany, SUNY Press, 1997.

7/15/2019 Exil


233

7/15/2019 Exil


234

MIHAI R|ZVAN UNGUREANU

Exil f\r\ recurs

«M\ aflu r\t\cit în umbra legii evreie[ti... [i din cuget curat m-am luminat cuSfântul Botez... iar azi m\ v\d nerecunoscut de dreptcredincio[i [i pus deoparte»1,scria mitropolitului din Ia[i, la 1831, un oarecare Dimitrie Botezat. Cândva, poate cuun an înainte, ceruse o dovad\ care s\ ateste noua sa apartenen]\ religioas\, dindorin]a sincer\ de a intra – cum [i el afirm\ – «în rândul oamenilor acestii ]\ri», adic\a Moldovei. {i el, [i Neculai «poreclit Botezatu» – care «s\ dizbr\case de haina ace

întunecat\ a necredin]ei pravoslavie»2 – [i Ioana «cea nou luminat\ [i r\s\rit\ din

întunerecul credin]ei papista[e»3, [i Cozma leahul – care «tânje[te dup\ mil\»4 – s-au «împreunat cu norodul pravoslavnic» î[i caut\ degrab\ loc între moldoveni. Suntstr\ini, adic\ abia intra]i în grani]ele principatului, la finele primului sfert al veaculuitrecut. Povestea lor, care poate închipui [i istoria convertirii la ortodoxie, este, decele mai multe ori, amar\. «Oameni f\r\ c\p\tâi», lipsi]i de avantajele rela]iilor sus-puse sau de confortul buzunarelor pline, tr\iesc din te-miri-ce [i cad în pragurile u[ilorcer[ind o bucat\ de pâine. Perspectiva unei vie]i stabile, care s\ faciliteze identifi-carea cu autohtonii, îi aduce la catehizarea în rit ortodox. Îns\ pre]ul ce-l pl\tesc

pentru p\r\sirea vechii credin]e este aidoma unei isp\[iri: dup\ criminali, sunt ceimai observa]i, mai discuta]i [i mai neferici]i supu[i ai prin]ului Moldovei. Exilareavoluntar\ din cadrul comunit\]ii de origine atrage exilul social între semenii de aceea[ireligie, întotdeauna neîncrez\tori fa]\ de sinceritatea convertirii. Exmatricula]i din paro-

1 Arhivele Statului – în continuare ASI –, fond Litere, B/106, f. 1.2 Ibidem, f. 4.3 Ibidem, f. 5-6.4 Ibidem, f. 13-13v.

7/15/2019 Exil


235

hii [i din solidarit\]ile mahalalelor pre-moderne, nu izbutesc s\-[i afle nici m\car lâng\so]ie lini[tea pentru care au sacrificat tot: amintiri, prieteni, sentimente.

Converti]ii la ortodoxie nu sunt o raritate în Ia[ii începutului de secol trecut. Eisperau ca, prin schimbarea stratului confesional, s\ ob]in\ avantaje însemnate într-o societate destul de refractar\ la în]elegerea [i acceptarea variet\]ii culturale cl\ditepe diferen]a etnic\ sau religioas\. De cele mai multe ori, privilegiile motiveaz\ o decizieatât de complicat\ [i de dificil\, ce atrage ruptura definitiv\ cu mediul originar. Prinbotezare, neofitul – alt\dat\ un marginal datorit\ apartenen]ei la un grup etnic sau/[icultural minoritar – devine membru al majorit\]ii ortodoxe autohtone [i îi suntrecunoscute drepturile ce decurg din învestirea cu aceast\ nou\ calitate social\. Înplus, bun\voin]a, nesuspectat\ – în timpul catehezei – de fariseism, îi este r\spl\tit\cu scutirea de impozite (pe o perioad\ dat\ sau pentru o genera]ie), cu acordareaunor licen]e de comer] sau de produc]ie care s\-i asigure un trai lini[tit m\car înprimii ani de la «botez». Nu mai pu]in important este faptul c\ patronul spiritual –na[ul – descarc\ asupra celui luat sub obl\duire întreaga autoritate simbolic\ ce-ldefine[te în societate, garantându-i sinceritatea [i inten]ia de integrare. Bun\oar\,boteza]ii principelui sau ai doamnei sale nu ajung niciodat\ persoane oarecare; influ-en]a de care abuzeaz\ dovede[te c\ locul lor, aidoma celor n\[i]i de familiile boiere[ti

cu stare sau de negustorii însemna]i, de ierarhii cu predilec]ii misionare, se g\se[teprintre domestices , între apropia]i, ca oameni de încredere [i devota]i ocrotitoru-lui lor.5

Ne-ortodoxul, cre[tin sau nu, se poate boteza fie din convingere, fie pentru a seintegra mai rapid în societatea autohton\. În amândou\ cazurile, op]iunea confe-sional\, exprimat\ public prin chiar actul botezului în ritul ortodox, rupe definitivleg\turile neofitului cu grupul (comunitate etnico-religioas\) din care provine [i îi vadeschide drum c\tre demnit\]i, pozi]ii administrative, profesii rezervate exclusivmajoritarilor ortodoc[i. Convertirea nu reprezint\ un act gratuit, ci are o semnifica]ie

pragmatic\, clar\, indiferent dac\ subiectul î[i manifest\ credin]\ sau nu. Ea a fost întotdeauna recompensat\ prin scutirea de impozite [i prin crearea unor facilit\]i deordin administrativ menite s\ u[ureze inser]ia social\ a persoanei.

Integrarea convertitului în mediul gazd\ este condi]ionat\ [i de statutul s\u civil;o c\s\torie contractat\ cu un localnic, un patronaj bine ales (cu pretext spiritual),

5 V. [i Mihai-R\zvan Ungureanu, «Câteva aspecte ale regimului integr\rii confesionale înMoldova. Genealogii de „boteza]i“», în Arhiva Genealogic\, I (VI), 1994, 1-2, p. 229-237.

7/15/2019 Exil


236

eficient, avantajeaz\ [i gr\besc acceptarea nou-venitului de c\tre autohtoni. Avan-tajele personale datorate convertirii au determinat ca, mai ales în anii Regulamen-tului Organic, rata convertirii la ortodoxie s\ fie crescut\; ea este direct propor]ional\cu m\rimea comunit\]ilor originare. De aici [i num\rul mare de evrei converti]i laortodoxie, de uni]i, de catolici [i de armeni. Din aceste motive, nici mariajele în carese implic\ – de multe ori perfectate în preajma convertirii, ele însele gajuri de serio-zitate – nu sunt rare. C\s\toria înseamn\, cel pu]in aparent, stabilitate social\ [i catal-izeaz\ integrarea, îndeosebi în cazurile cuplurilor mixte din punct de vedere confe-sional, unde prezen]a partenerului autohton înlesne[te acceptarea social\ a neofilu-lui6. În consecin]\, convertitul se reg\se[te frecvent în perechea mixt\. Dar stabili-tatea ei este mai precar\; o dat\ cu instalarea rutinei de comportament în cadrul cuplu-

lui, episodul dramatic al desp\r]irii de mediul nativ sau presupozi]ia unei convertirifactice, nesincere, devin pretexte pentru separa]ia lor. Dac\ preacurvia, be]ia, neîn-grijirea casei [i a familiei constituie oricum temeiuri ale ac]ion\rii în justi]ie, acuzasecundar\ a nesincerit\]ii confesionale func]ioneaz\ aproape perfect, sensibilizândinstan]a canonic\ [i influen]ându-i hot\rârile.

Mariajul persoanelor de religii diferite a prezentat întotdeauna un risc de e[ec;de cele mai multe ori legisla]ia potrivnic\ sau mentalitatea epocii au împiedicat oriau obstruc]ionat abuziv inten]ia liber consim]it\ a partenerilor de a tr\i împreun\.Majoritatea familiilor mici, care num\r\ un convertit la ortodoxie sau în care ambii

parteneri sunt boteza]i, nu rezist\ în timp decât dac\ exist\, în primii ani de via]\comun\, un pretext suficient de puternic pentru a men]ine coeziunea cuplului (strate-gii comune de inser]ie social\, cre[terea [i educa]ia copiilor, conservarea averii famil-iale etc.). Aceast\ ipotez\ de interpretare poate fi verificat\ – credem noi – m\carpentru Moldova perioadei 1829-1856.

Într-un studiu mai vechi – «Grani]ele morale ale Europei. Despre morala cuplu-lui în societatea româneasc\ la începutul secolului XIX» g\zduit tot de Secolul 20

6Codul Calimah precizeaz\ clar c\ una dintre condi]iile c\s\toriei mixte în Moldova estegarantarea calit\]ii rela]iilor maritale: «Str\inului ce voie[te a se c\s\tori în ]ara aceasta s\ nui s\ dea voie pân\ nu va aduce cea de trebuin]\ [i vrednic\ de credin]\ dovad\ cum c\ nu arenici o legiuit\ oprire întru aceasta [i pân\ nu va da [i chez\[ie pentru siguran]a c\s\toriei» (para-graful 80 în Codul Calimah, ed. Andrei R\dulescu, Bucure[ti, 1958, p. 93). Proba invocat\este, în acela[i timp, [i o prob\ a botezului ortodox, în cazul mariajului cu un pravoslavnic. Nusunt rare divor]urile – în cuplurile omogene confesional – datorate convertirii unuia dintreparteneri la ortodoxie; o asemenea separare nu atr\gea [i partajul judec\toresc sau, cum afirm\documentul, «înso]irea se dezleag\ f\r\ p\gubirea amânduror p\r]ilor» (paragraful 153 în Ibi- dem, p. 117). C\s\torindu-se în rit ortodox, un str\in putea s\-[i refac\ via]a f\r\ s\ mai ]in\cont de anii petrecu]i «în neagra hain\ a ne[tiin]ei de Dumnezeu».

7/15/2019 Exil


237

(nr. 7-9/1996) – descriam în am\nunt mecanica juridic\ a divor]ului. S\ o rezum\m:procedura de ini]iere a separ\rii partenerilor era relativ simpl\. Plângerea unei p\r]i

era prezentat\ spre citire [i confruntare celeilalte, iar r\spunsul acesteia din urm\,al\turi de piesa care deschisese dosarul, va hot\rî declan[area anchetei dicasteri-ale. Instan]a ecleziastic\ decidea numele clericilor (preo]i parohiali sau ierarhi) careurmau s\ verifice la fa]a locului veridicitatea afirma]iilor contradictorii. Informarease f\cea pe baza interog\rii sub jur\mânt a martorilor convoca]i de fiecare parte însprijinul celor scrise în jalbe. Rezultatele cercet\rii se consemnau într-o sintez\ ceajungea înaintea membrilor Dicasteriei, care o trimiteau, spre analiz\ [i decizie, mit-ropolitului. Apostila înaltului ierarh hot\ra soarta fo[tilor parteneri de mariaj.

Cele mai relevante documente sunt plângerile [i replicile învinui]ilor, precum [i

elementele probatorii întrunite în urma confrunt\rii cu martorii. Textele – prin exce-len]\ necunoscute istoricilor – dezv\luie cauzele prezumtive ale desfacerii cuplurilormixte, cauze care pot fi prezentate într-un inventar restrâns, alc\tuit din motiverecurente. Comportamentul ireveren]ios fa]\ de ritualurile Bisericii Ortodoxe,def\imarea, prin cuvânt sau gest, a textelor sacre sau a obiectelor de cult – asoci-ate, sau nu, cu rela]ia tensionat\ între parteneri – constituie pretexte de divor] careapar cu maxim\ frecven]\ în jalbe sau în declara]iile martorilor. Semnificative sunt[i deciziile mitropolitane, care sanc]ioneaz\ abaterile interpretând ad libitum legiui-rile civile, în spe]\ Codul Calimah , [i omoloagele canonice. Ceea ce atac\ Dicas-teria [i mitropolitul nu este neap\rat ofensa adus\ sacrului, cât nesinceritatea con-vertirii, combinat\ cu excesele antisociale. Desp\r]irea este întotdeauna certificat\,

îns\, de invocarea «proastei vie]uiri», formulare sub care se ascunde, în afara prob-lemelor familiale obi[nuite, [i postulatul imposibilit\]ii men]inerii unei leg\turi sacro-sancte între indivizii neata[a]i spiritual la ortodoxie. Revenirea continu\ a acuzelorde marranism trimite la un stereotip de atitudine colectiv\ fa]\ de boteza]ii proveni]idintre evrei, caracterizat prin neîncrederea aproape total\ în angajamentele lor, fiespirituale, fie sociale sau economice. Suspiciunea contemporanilor le limiteaz\ lib-

ertatea de mi[care, viteza de ascensiune ierarhic\ în noul mediu social, îi face vul-nerabili la imixtiunile în via]a privat\, le diminueaz\ drastic [ansele de realizare.Când rela]iile dintre o oarecare Maria [i so]ul ei, Ilie «botezul din evreu», s-au

stricat într-atât încât nu mai putea fi nicicum prilej de împ\care, nemul]umita con-soart\ a înaintat o plângere la Mitropolie pentru a se desface [i leg\turaduhovniceasc\ dintre ei, pârându-l pe Ilie cum c\ ar fi r\mas «numai cu numile de

7 ASI, fond Mitropolia Moldovei [i a Sucevei, B. 32/1829, f.1 [i urm\toarele.

7/15/2019 Exil


238

cre[tin, iar în fapt\ tot jidov»7. Ilie, afirma soa]a pornit\ pe r\zbunare, nu prime[te«duhovnicirea, doctorie sufletului, nu priim\[ti amândoiele posturi, legi nu p\z\[ti

(...), alte rug\ciuni nu le priim\[ti», ba înc\ o îndeamn\ s\ mearg\ «la }ara Le[easc\,de unde este el, supt închipuire a veni la r\t\cire cei dintâi». Ilie – se în]elege – esteun proasp\t convertit la ortodoxie, înc\ nesigur de oportunitatea gestului s\u [i dor-nic s\ revin\ la locul de ba[tin\, poate chiar [i la credin]a p\rin]ilor s\i. Nici Maria,

îns\, nu este str\in\ de fr\mât\rile suflete[ti ale consortului. Iat\ ce m\rturise[te:«fiind de lege evreiasc\, dup\ ce m-am r\dicat în cuviincioasa vârst\, am în]\lesadiv\rata credin]\ a Bisericii R\s\ritului [i în acela[i merunt\ (minut – n.n.) îndat\am [i f\cut hot\râre a m\ lep\da de p\rin]i [i neamul [i orice avere, numai s\ câ[tigSfâtul Botez [i cre[tiniciia ca credin]\. Pronie cereasc\ m-au ajutorat a câ[tiga dorin]a

ar\tat\, on Ilâie jâdov botezat m-au luoat întru înso]âre luie[i muieri, dup\ vicleni-toarile lui chipuri ce-au urmat an(i) doi...». Iar împotriva so]ului, care «voie[ti a m\aduce de la lumin\ la credin]a ce am avut-o întâi», se ridica decis\ a se rupe de elca de unul de la care s-a «r\dicat n\dejdile», nemaisuportând «mai mult a vide lege[i Sfânta Biseric\ oc\rât\ [i neb\gat\ în seam\ de c\tr\ un nelegiuit». Procesul –din care am început s\ cit\m «pricina întemeietoare» – dateaz\ din 1829.

M\rturiile, strânse de un preot din mahalaua Bunavestire din Ia[i, sunt foartebogate în am\nunte. Unele arat\ «ro\a [i netrebnica urmare a Mariei», care, împre-un\ cu iubitul ei, merge «în toate zilele [i în toate nop]ile (...) pe la boieri de cereamilostenii sub cuvânt c\ i-ar fi so]ie (acestuia din urm\ – n.n.).». Îns\ parohulafl\, prin cercetarea direct\, c\, «în trecere de [apte luni», nici un vecin «nu i-auv\zut mergând la biseric\, cum [i posturile de-a pururea mânca(u) carne [i mier-curea, [i vinerea amândoi, iar\ alte închin\ciuni cu(m) or fi avut nu au nici o [tiin]\».Testatorii erau oameni cu greutate, al c\ror cuvânt cu greu putea fi pus la îndoial\(unul dintre ei se recomanda ca buluba[ la H\tmanie). Pârâtul nu a a[teptat pasivrezultatele anchetei; dup\ câteva zile, se înf\]i[a la Dicasterie promi]ând c\ «o vadivedi pe j\(luitoa)re ci esti de douî ori botezat\», el sus]inând c\ are suficien]i mar-

tori megie[i gata s\ jure c\ : «1-iu. C\ neadev\rul arat\ pentru c\ o tragi (pe Maria– n.n.) la legea ce(a) dintâi; 2. C\ la beseric\ el mergi totdeauna (...); 3. Preao]i pri-ime[ti în m\h\laoa; 4). Legea pravoslavnic\ o p\ze[ti întocmai». «Ar\t\rile ei sunt,sus]ine Ilie Pavlovici, «cu n\p\stuire [i nedrepte»». Într-adev\r, Ilie izbute[te s\ arate,sprijinindu-se pe spusele fo[tilor ei cons\teni, c\ Maria s-a botezat mai întâi la Bul-bucani (]inutul Ia[i), locul ei de obâr[ie. Acolo îi fusese na[ sp\tarul Ca]ichi «[ibotezându-s\, numai vro trei luni de zile ar fi [\zut, apoi neastâmp\ratul ei n\rav aldesfrân\rii ner\bdând-o au fugit iar(\)[i la jidovi, la un cumnat al s\u Leiba, [i, prin

7/15/2019 Exil


239

chipurile lui, noaptea, cu cazacii, îmbr\cat\ jidove[te, ar fi trecut-o Prutul dând-o înmâna jidovilor [i ar fi vie]uit jidove[te pân\ la venirea turcilor, când un alt cumnat

al ei, Condurache, hristiian, ci are so]ie pi o sor(\) a ei botezat\, v\zând-o [icunoscând-o, au f\cut [tire dreg\toriei de la B\l]i, [i de acolo trime]ând-o în jude-cat\ cu jidovii de la Chi[in\u [i ap\rându-s\ ei c\ n-at fi [tiut-o cât au ]inut-o la dân[iic\ iaste botezat\, abia ar fi sc\pat». {i vecini, [i rude – din Moldova sau din Basara-bia – acord\ o deosebit\ aten]ie accidentelor biografice ale Mariei [i-i urm\resc

îndeaproape atitudinea fa]\ de religia majoritar\; conduita, certificat\ de martorii ocu-lari, este neconform\ cu ceea ce se a[teapt\ de la un convertit.

La 1830, o alt\ Maria Botezata, consoarta lui Iordache Buluba[a din Ia[i, cerc-etat\ în acela[i mod de preotul mahalalei, era cunoscut\ de megie[i ca «botezat\

înainte revolu]âii (de la 1821 – n.n.)» [i «m\ritat\ cu un fran]uz ce se chema Jan,pi careli eu (martorul interogat, serdarul Chiriac Dascalul, na[ de botez al Mariei –n.n.) îl avem d\dac\ la copii, [tiind limba fran]ozasc\»8. Martorii cunosc, îns\, [ifaptul c\ Maria este «foarte aprig\ [i gâlcevnic\ [i oc\r\[te nu numai pre so]ul ei,ci [i pre megie[i, mai ales dac\ se îmbat\», c\ «s\ iu]\[ti, îl oc\r\[ti [i îl faci tâl-har». Dar mai r\u în ochii vecinilor – se recunoa[te în anchet\ – este c\ ace[tia «v\db\t\lii [i sfezi [i îl sudui pe dânsul de cruce [i de legi asemene ca un b\rbat».

Când Rari]a s-a hot\rât s\ se despart\ de Costache Botezatu din Ia[i9, la 1835,

a invocat infidelitatea so]ului [i violen]a al c\rei obiect era. Din cercetarea întreprins\de un preot de la m\n\stirea Barnovschi reie[ea c\, dincolo de «gâlcevitoriul har-actir al pârâtului», la nervi «suduie cu feliuri de cuvinte scârnave ating\toare de celesfinte». Obligat ca, prin divor], s\ returneze zestrea so]iei, Costache semneaz\ unzapis de împ\care, legându-se nu doar s\ poarte de grij\ familiei [i gospod\riei, cis\ [i «urmeze ducirea mea în toat\ duminica la bis\ric\, la posturili îns\mnati s\m\ isp\v\duiesc, precum [i celante ali cre[tin(\)t\]ii, pentru ca s\ nu fiu în pripusca un nou botezat c\ nu urmez ale cre[tin\[]ii pricum s\ cuvini». La «împotriv\urmare», ar consim]i s\ fie pedepsit dup\ canon [i «îndep\rtat de legea

cre[tineasc\». Ancheta a stabilit c\ amândoi so]ii sunt vinova]i de preacurvie, darc\ lui Costache nu i se pot ierta blasfemiile, drept pentru care, dovedit de martorica «nesupus credin]ei locului», va cere mitropolitului o ultim\ favoare: «c\ci pen-

8 ASI, MMS, B. 38/1830, f. 9. [i urm\toarele.9 ASI, MMS, B. 49/1835, f. 9-9v., 11-11v.: «Eu în vremi aflându-m\ în lege ovreiasc\ [i

v\zându c\ e[ti cu totul mâr[av\, m-am lep\dat cu totul priimindu Sfântul Botez cre[tinesc,p\zindu-l [i ast\zi dup\ legi», îns\ isc\le[te «cu condeiul meu» cu caractere ebraice (f. 39v.)!

7/15/2019 Exil


240

tru c\ eu m\ aflu luminat cu Sv(ântul) Botez din na]âia evreiasc\, spre a s\ înr\d\cinamai bine în mine credin]a aceast\ dreptsl\vitoare, s\ m\ duc la una din monastiri».

Nici finii lui Gheorghe Asachi, Evdochia M\iasca [i Ioan Botezatu, nu au sc\patde privirea atent\ a vecinilor. În jalba ei, Evdochia m\rturise[te c\, la [ase luni de lac\s\torie, «au început a-[i tractarisî haractirul b\rbatul meu», b\tând-o [i, prinurmare, «stârnind pe megie[ii a privi la noi ca la o minune vrednic\ de privire». Înplus, el «suduie Sfânta Lege [i crucea, întinzându-s\ cu sudalme pân\ la protectu-itoare st\pânirea a legii, la care batjocur\ adunându-s\ norodile din mahalaoa,ap\rându-m\ de el, s\ minuna, sf\tuindu-l s\ nu s\ ating\ de st\pânire sfintelor alegii, asupra c\rora s\lb\ticindu-s\ s\ porne cu b\t\lie, fiind zioa»10. Vecinii afirm\c\ Ioan Botezatu «nici datorie cre[tineasc\ nu urmeaz\, ba sudui Crucea, Lumina,

Ivangheliia», c\ «o suduie pe nevast\ de Sfânta Cruce în huiet [i calabalâc de b\talie»,«fiind cu totul dezbr\cat de haracteriu». Angajat pentru o vreme la Consulatul Prusiei,nu i-a fost greu s\ ob]in\ de la dragoman, Iosef von Neigebauer, un certificat de bun\purtare, unde este specificat [i detaliul convertirii sale, din religia mozaic\, la orto-doxie. Îns\ prima persoan\ care l-a suspectat de necredin]\ a fost chiar so]ia lui11,care – se men]ioneaz\ în cuprinsul actului – «mai vârtos îi arunc\ în tot ceasul legelui ce de mai înainte, numindu-l „jâdan spurcat“ pân\ trage el sabia asupra ei»12. Oa doua cercetare, f\cut\ la câ]iva ani dup\ împ\carea p\r]ilor (1843), scotea la iveal\– în urma depozi]iilor semnate sau adeverite de vecinii cre[tini – faptul c\ Ioan

Botezatu «la biseric\, dup\ datoria cre[tineasc\, nu merge, având petrecire sa pururicu jâdovii [i s\rbând cu ei; post nu ]âni». Altcineva ar\ta c\ «înspre zioa de Pa[ti,toat\ noapti aceea au petrecut cu jâdovii [i la toaca întâi, când toat\ lume mergi labiseric\, el petreci cu jâdovii, mâncând carni în Târgul de Sus». Acest detaliu, al\turatrepro[urilor privitoare la starea casei, la administrarea zestrei [i la furtul pu]inelorbijuterii, este reprodus de Evdochia în jalba adresat\ Mitropolitului, prin care solici-ta, pe un ton rug\tor, deplina desfacere de so] dup\ v\dite încerc\ri nereu[ite de

închegare a c\s\toriei: «di vremi c\ el s-au botizat [i c\ s\ g\s\[ti adiv\rat cre[tin,apoi trebui di istov s\ s\ lepidi de neamurile sale, iar nu el s\-i ocroteasc\ de toate

celi trebuitoare pentru ali mânc\rii [i pentru ali îmbr\c\mintii, pi lâng\ cari apoi [ipitrecire cu ei în mânc\ri [i în b\uturi deopotriv\ ca un jâd(o)v, de cari to]i(i) râd,

10 ASI, MMS, f. 1-1v. [i urm\toarele.11 Ea îns\[i «de releghii le[c\, cu socotin]\ c\ ar fi cre[tin\ pravoslavnic\», «s\ afl\ din

alt\ lege [i nebotezat\» (Ibidem, f. 25).12 Ibidem, f. 11. Evdochia, pretinde unul dintre martori, este «st\pânit\ de stra[nica patim\

a be]iei, pe lâng\ care are tovar\[ neastâmp\rarea gurii, c\ st\ mahalaoa în gura ei [i-l totface pe Iohan „jidov“ [i cu alte cuvinte proaste» (f. 30v.).

7/15/2019 Exil


241

zâcând cum c\ de[i e[ti botezat, dar tot jâdov s\ nume[ti (s.n.), fiindc\pitrecire osp\]ului s\u di-a purure urmeaz\ la un jâdov ghebos cu numili Boroh, pân\

când, sâmb\t\ spre duminic\ înspri Înviere Domnului nostru Isus Hristos, mergândcu (Evdochia – n.n.) la biseric\, întov\r\[it\ [i de so]ie lui Constandin ab\geriu [ialtile, ne-am uitat pe fereastra acealui jâd(o)v [i l-am v\zut chiar în adiv\r [\zând cujâdovii la mas\». Dicasteria va pronun]a divor]ul specificând, ca motiv conex celorcare întemeiaz\ ac]iunea, lipsa de credin]\ a lui Ioan Botezatu [i comportarea necon-form\ cu preceptele morale cre[tine.

Plângerea Marghioalei, fiica polcovnicului Panaite Zaharia, împotriva lui Tudu-rache (înainte de botezare: Mihel) {fardin]chi, din iulie 1832, cuprinde o remarc\ defa-vorabil\ acestuia din urm\, atr\gând aten]ia asupra devo]iunii sale ortodoxe: «el nu

[i-a schimbat obiceaiurile na]iei sale, împline[te [i toate ceale împotriva legii noas-tre ceaii dreptsl\vitoare, postul nu [tie, ci iaste mâncând de-a pur(u)rea carne,ispovedanie [i altile a hristiianit\]ii, de când m-au luat, nu v\z s\ le aib\, dar înc\ceale mai necuvântate hule [i sud\lmi asupra celor sfinte r\vars\ din gura lui ceabatjocoritoare»13. Ca s\ poat\ r\mâne în continuare al\turi de Marghioala, Tudurache{fardin]chi consimte s\ primeasc\ în cas\, «între ei, o fimei b\trân\ privighitoare,aleas\ dintre megie[i», care s\ le semnaleze gre[elile [i s\-l p\zeasc\ pe «botezat»de proferarea blasfemiilor. Venirea chiria[ului nu salveaz\ c\snicia; împotriva ei, ceva

mai târziu, se va ridica chiar tat\l Marghioalei, care va invoca cuno[tin]ele sale [i ale«oaminilor cinsti]i de primpregiur» pentru a demonstra c\, dac\ «noi cre[tinii nu necunun\m la consula]i, ci la Bisereca R\s\ritului», ginerele, «dac\ el iaste papista[,ia ia[ lui de asemine so]ie». Altfel spus, o c\s\torie de coniven]\ dintre un conver-tit [i o p\mânteanc\, contractat\ mai ales pentru a-i servi b\rbatului, nu este accept-abil\ nici pentru socri, nici nu favorizeaz\ o rela]ie destins\ cu vecinii. Când Dicas-teria s-a ar\tat prea pu]in sensibil\ la plângerile Marghioalei, o alt\ jalb\ readucea

în aten]ia tribunalului ecleziastic comportarea nerespectuoas\ fa]\ de cele sfinte aso]ului, ca argument definitiv al separ\rii: pretinde c\ îl [tie «de b\rbat pre b\t\i, pre

oc\ri, pre batjocuri, pre sud\lmi de cruce [i pre alte râsuri multe ce-[i face cu mine»,c\ nu merge la biseric\, nu p\ze[te legea ortodox\, «nu [tie credin]a» – «pre pu]in\deos\bire are de un eritic». Vecinii, cum era de a[teptat, confirm\ întru totul afir-ma]iile femeii.

13 ASI, MMS, B. 73/1832, f. 1-1v. [i urm\toarele. {i el se plânge amar de «r\lele purt\ri»,c\ci «se hr\ne[te cu putredi idei» care «i-au d\râmat [i cinstea, [i s\n\tatea» (f. 4). Mihel{fardin]chi venise în Moldova la 1812: «m\ g\s\sc cu totul str\in di tot feliul di rudenii», «învrâst\ [i c\l\torit mai mult c\tr\ b\trâne]\» (Ibidem) .

7/15/2019 Exil


242

Un alt exemplu din aceea[i familie: la 1843, so]ia unui ie[ean, evreic\ botezat\,de[i era perfect îndrept\]it\ s\ se plâng\ de excesele consortului, nu câ[tig\ aten]ia

tribunalului dicasterial decât dup\ ce preotul mahalalei unde tr\ia afirm\ c\ nici unulnici cel\lalt nu frecventeaz\ biserica [i nu «]in» s\rb\torile14. Inadverten]a dintre con-fesiunea declarat\ [i respectarea ei va servi în proces ca prob\ secundar\ a «proast-ei vie]uiri» [i îi va incrimina pe amândoi so]ii, de[i subiectul abuzurilor conjugale erasingular.

C\s\toria cu o femeie convertit\ prezenta riscul de a nu fi niciodat\ considerat\ca «respectabil\». Când, în 1847, b\iatul unui slujitor al bisericii Uspenia din Boto[ani«s-a îngurluit (...) mai de-nainte cu o v\duv\ de relighiia evreiasc\ [i acum botezat\

în relighie orthodox\», întreaga familie s-a str\duit s\ împiedice, cu orice pre],

înso]irea.15Cazurile expuse au un numitor comun: calitatea rela]iei dintre familiile care includ

converti]i la ortodoxie [i vecinii lor direc]i. Ultimii, întotdeauna în postura martorilorla proces, se dovedesc aten]i la comportarea neofitului fa]\ de biseric\ [i fa]\ de pre-scrip]iile rituale obligatorii, preg\ti]i s\ aprecieze, uneori în termeni lipsi]i de echivoc,devotamentul celui botezat [i, prin urmare, sinceritatea op]iunii confesionale.

Grupul în care subiectul încearc\ s\ se integreze are un caracter informal (medi-ul majoritar nu este nic\ieri definit ca «societate»), c\ruia persoana i se al\tur\ dinproprie ini]iativ\, indiferent de motiva]iile pragmatice ale gestului s\u. For]a de atrac]ie

este determinat\, în primul rând, de avantajele implicite ale convertirii. Analiza com-portamentelor neconforme cu norma validat\ de majoritari în suita divor]urilor petre-cute în Ia[ii primei jum\t\]i a secolului trecut relev\ c\ «botezarea» din convingereeste destul de rar\.

Convertirea reprezint\ o variant\ de conformism fa]\ de mentalitatea colectiv\ în ceea ce prive[te ata[amentul pentru ritualul cre[tin. Evident, factorii asocia]i con-duitelor conformiste se raporteaz\ la situa]ia personal\ (incertitudine, absen]a infor-ma]iei [i a criteriilor de orientare social\), la rela]iile interpersonale (for]a de convin-gere a cuiva, de exemplu), la conduitele de grup (tipul de coeziune, de structurarea autorit\]ii) [i la personalitatea subiectului (lipsa de încredere în sine, absen]a dorin]eide originalitate, supunerea în fa]a autorit\]ii, conven]ionalism etc.). În cazul nostru,conduita conformist\ se deduce aproape exclusiv din situa]ia personal\ (avantajat\[i net superioar\ celei anterioare convertirii), se construie[te pe raporturile cureprezentan]ii autorit\]ii laice [i/sau religioase. Îns\ ea este apreciat\ sever de obser-

14 ASI, MMS, B. 99/1839, f. 9, 9v.15 ASI, MMS, B. 83/1847, f. 4.

7/15/2019 Exil


243

vatorii care «definesc» caracteristicile conduitei de grup [i transformat\ în criteriude apreciere a integr\rii confesionale [i sociale.

Judecat\ de vecini, care, prin îns\[i pozi]ia lor, au ocazia s\ asiste la desf\[urareacomportamental\ a «botezatului», convertirea este suspect\ [i niciodat\ presupus\ca dezinteresat\. Gradul ei de conformitate cu accep]iunea local\ a devotamentuluireligios depinde, în mare m\sur\, de num\rul [i publicul gesturilor personale careamestec\ simbolurile ortodoxiei. Cum vecinii sunt sensibili la nesocotirea lor, aderen]ala norm\ apare, în termenii observatorilor, ca minim\ [i inefectiv\ în constituirea unuimariaj credibil, stabil. Din perspectiva leg\turilor cu majoritatea etnic\ [i confesional\,exemplele invocate aici pot fi valorificate ca modele e[uate de adaptare la un con-text preten]ios sub aspectul gradului de conformism cerut nou-venitului. În bun\

parte, «opinia public\» – aici reprezentat\ în form\ embrionar\ – este responsabil\pentru excluderea social\ a convertitului, întrunind condi]iile exil\rii sale complete[i din via]a comunitar\, [i din via]a privat\.

7/15/2019 Exil


244

ANDREI CORBEA

Exil, în-str\inare,in-solitarePaul Celan [i limba român\

1. Un subiect destul de ocultat de exegeza celanian\, mai ales în raport cu impre-sionantul ei spor anual în titluri de c\r]i [i studii, l-a constituit dintotdeauna rela]iape care cel recunoscut ast\zi drept cel mai important poet modern de limb\ ger-man\ a între]inut-o cu limba [i cultura român\. «Petele albe» din existen]a sa tim-purie, consumat\ într-o «geografie» [i într-o «istorie», pe de o parte mitizate de pro-pria-i insisten]\ asupra «meridianului» natal1, [i pe care, pe de alt\ parte, Cortina

de Fier le-a sustras arbitrar accesului direct al biografilor, au justificat pruden]a ini]ial\a cercet\torilor germani [i, în general, occidentali asupra acestui subiect.2 Dup\ 1970

îns\, tabloul «vie]ii [i operei» lui Paul Celan pân\ la stabilirea sa la Paris în 1948 afost reconstituit cu acribie cel pu]in din trei direc]ii: de Israel Chalfen cu ajutorul pre-ponderent al m\rturiilor celor care au f\cut parte din mediul cern\u]ean al tân\ruluiPaul Antschel3, de Petre Solomon, care, pe lâng\ relatarea amintirilor proprii asupraperioadei când, în Bucure[tiul de dup\ al doilea r\zboi mondial, s-a aflat în preajmapoetului, a încercat o prim\ trecere în revist\ a meteoricei lui cariere de scriitor

1 Paul Celan, «Der Meridian. Rede anläßlich der Verleihung des Georg-Büchner-Preises», în Paul Celan: Gesammelte Werke in funf Bänden, Hrsg. von Beda Alemann und Ste-fan Reichert, Frankfurt am Main 1983, vol. 3, pp.187-202.

2 În dizerta]ia sa de la Leipzig, reluat\ în volum (Die Lyrik Paul Celans und der geistige Raum Rumänies, vol. 1-2, Bucure[ti 1990), George Gu]u consemneaz\ o seriede observa]ii ale unor exege]i celanieni, unde se recomand\ drept dizederat studiul rela]iei poe-tului cu «spa]iul spiritual» românesc, confundat înc\ de unii cu cel al hasidismului est-euro-pean (vezi vol. 1, pp. 61-65).

3 Israel Chalfen, Paul Celan. Eine Biographie seiner Jugend, Frankfurt am Main1979.

7/15/2019 Exil


245

«român»4, [i de Barbara Wiedemann, care, cu mijloacele filologului, a ordonat [icomentat pentru prima oar\ în mod exhaustiv întregul corpus de texte produse de

Paul Celan, atât în limba german\, cât [i în limba român\, în intervalul încheiat deapari]ia la Viena a primului s\u volum de versuri Der Sand aus den Urnen 5 .Din punctul de vedere al istoriografiei literare, nimic din ce poate fi considerat esen]ialpentru acest capitol al crea]iei poetului n-a r\mas «nedescoperit» [i neînregistrat înrepertoriul faptic ce garanteaz\ adecvarea oric\rei interpret\ri a literaturii.6

F\r\ îndoial\ îns\ c\ nu doar absen]a, în cele mai multe dintre cazuri, acuno[tin]elor suficiente de limb\ român\, a determinat pe destui comentatori ai luiCelan din ultimul deceniu s\ aplice «surdina» asupra episodului «românesc» al opereisale.7 O explica]ie cu r\d\cini «extra-literare» ar putea-o oferi, credem, faimoasa ie[ire

polemic\ a Barbarei Wiedemann8 la adresa studiului lui George Gu]u, unde acestadin urm\ c\uta s\ demonstreze existen]a unor afinit\]i tematice între lirica celanian\[i cea a «clasicilor modernit\]ii» române[ti Arghezi, Blaga [i Philippide.9 Reac]ia poatefi socotit\ drept tipic\ pentru o anumit\ «[coal\» a exegezei celaniene, oarecum «ofi-cializat\» prin rela]ia privilegiat\ cu familia [i cu echipa îns\rcinat\ s\ îngrijeasc\editarea critic\ a scrierilor sale10, fa]\ în fa]\ cu interesul de[teptat subit în Româ-nia dup\ moartea lui Celan pentru «urmele» române[ti din biografia [i opera aces-tuia; o îngrijorare pân\ la un punct justificat\ în leg\tur\ cu scoaterea la lumin\ aunor manuscrise a c\ror autenticitate nu putea fi nemijlocit controlat\, dar [i cu peri-

colul unei anumite manipul\ri mediatice, menite a exploata fie la modul «cultural»,fie, de la un punct încolo, chiar [i ideologic11, figura [i trecutul poetului în favoarea«imaginii» ]\rii de origine, a determinat o rezerv\ maxim\ vizavi de ini]iativele ven-

4 Petre Solomon, Paul Celan, Dimensiunea româneasc\, Bucure[ti, 1987.5 Barbara Wiedemann-Wolf, Antschel Paul-Paul Celan. Studien zum Frühwerk,

Tübingen 1985.6 Cea mai recent\ monografie consacrat\ lui Celan, bine apreciat\ de altfel de cunosc\tori,

Paul Celan:Poet, Survivor, Jew,apar]inând lui John Felstiner (New Haven/London 1995),

nu aduce, cel pu]in pentru perioada de pân\ la 1948, nici un fel de date noi.7 Vezi trecerea în revist\ a criticii celaniene în Bianca Rosenthal, Pathways to Paul

Celan. A History of Critical Responses as a Chorus of Discordant Voices, NewYork/Bern/Frankfurt am Main 1995.

8 Wiedemann, op.cit., p. 4 [i urm\toarele.9 Gu]u, op. cit.; vezi [i comentariul nostru asupra respectivei polemici, a c\rei intensi-

tate am considerat-o din capul locului drept nemotivat\ (Andrei Corbea, «Celan „înainte deCelan“», în România literar\, nr. 38/1991).

10 Paul Celan: Werke. Historisch-Kritische Ausgabe, Hrsg. von Beda Allemann, RolfBücher, Axel Gellhaus und Stefan Reichert, Frankfurt am Main 1990, 1991 (vol. 7.1/7.2; 8.1/8.2).

7/15/2019 Exil


246

ite din aceast\ direc]ie, rezerv\ culminând cu ostilitatea declarat\ a Gisèlei Lestrange-Celan, v\duva lui Paul Celan, la adresa întreprinderilor cât se poate de onorabile ale

lui Petre Solomon, de la publicarea textelor de tinere]e p\strate de prietenibucure[teni12 [i pân\ la traducerea francez\ a c\r]ii consacrate «dimensiuniiromâne[ti» a operei celaniene13. Chiar [i ast\zi, în condi]iile unui consens al profe-sioni[tilor asupra aportului ciclului «timpuriu» la ansamblul mo[tenirii lirice a lui PaulCelan, persist\ o anumit\ tensiune între cei dispu[i mai degrab\ s\-l despart\ de

întreg, sub cuvânt c\ ar constitui doar o treapt\ intermediar\ [i valoric inferioar\ c\treopera propriu-zis\14, [i cei care resimt aceasta ca pe o «discriminare» fa]\ de peceteacu care «r\d\cinile» poetului au marcat opera ulterioar\15, unii dintre ace[tia fiindchiar dispu[i, prin compensa]ie, s\-i supraliciteze importan]a16.

Într-un plan calitativ, investiga]ia asupra formelor lirice celaniene nu poate ocoli, în principiu, o discu]ie asupra rolului [i statutului limbii române în constituirea aces-tora, în raport cu toate celelalte limbi cu care a operat poetul [i traduc\torul PaulCelan. Între constatarea lui Petre Solomon, cum c\ singura limb\, în afar\ de ceagerman\, în care acesta a scris texte originale, a fost cea român\, [i nu, de pild\,limba ]\rii în care a locuit, dup\ 1948, mai bine de dou\zeci de ani17, [i declara]iaf\cut\ de Celan însu[i în 1961, – An Zweisprachigkeit in der Dichtung glaube

11 A existat, de pild\, o anume ini]iativ\ în a-l anexa pe Celan acelei a[a-zise Rumänien- deutsche Literatur, pe care regimul comunist de la Bucure[ti o concepea drept un argumental «autonomiei» culturale a germanilor din România fa]\ de «influen]ele» culturale ale metropoleioccidentale. Vezi articolele lui Heinz St\nescu: «Zum Begriff „Rumäniendeutsche Literatur“», înForschungen zur Volks – und Landeskunde, 1/1975, p. 106-113, [i «Fragen zum PaulCelan», în Karpaten Rundschau, 30 ianuarie 1976, unde acesta îl declara pe Celan drept«zweisprachiger rumänien-deutscher Dichter» . (poet bilingv româno-german). Klaus Demus,Gerald Stieg [i, în România, Wolf Aichelburg vor reac]iona neîntârziat [i negativ la asemenea opinii.

12 Solomon, op. cit., p. 12.13 Vezi Petre Solomon: L’adolescence d’un adieu . Castelnau-le-Lez 1990; de[i nu con]inea

scrisorile lui Celan adresate lui Petre Solomon, precum versiunea româneasc\, familia a interzisprin hot\râre judec\toreasc\ editurii (Éditions Climats) difuzarea tirajului.

14 Vezi Paul Celan: Das Frühwerk, Hrsg. von Barbara Wiedemann, Frankfurt am Main 1989.15 Vezi, printre altele, Dieter Schlesack: «Wort als Widerstand. Paul Celan Herkunft – Schlüs-

sel zu seinem Gedicht», în Literaturmagazin, nr. 10 (1979), p. 79 ff.16 Fire[te c\, din aceast\ perspectiv\, se verific\ [i observa]ia Barbarei Wiedemann cu privire

la insisten]a studiilor române[ti asupra operei «timpurii» a lui Celan, insisten]\ predeterminat\cumva de avantajele obiective asigurate de arhivele locale [i sus]inut\ pân\ la un punct de o anu-mit\ tendin]\ de autolegitimare în raport cu contribu]iile exege]ilor occidentali ai poetului (Wiede-mann-Wolf, op. cit., p. 3).

7/15/2019 Exil


247

ich nicht. Doppelzüngigkeit – ja, das gibt es, auch in diversen zeit- genössichen Wortkünsten bzw.- kunststücken, zumal in solchen, die sich, in freudiger Übereinstimmung mit dem jeweiligen Kulturkonsum, genauso polyglott wie polychrom zu etablieren wissen. Dichtung – das ist das schicksalhaft Einimalige der Sprache. Also nicht (...) das Zweimalige ( «Nu cred în bilingvismul poeziei.Duplicitate – da, aceasta exist\, chiar în diversele arte contemporane ale cuvântu-lui, respectiv în acroba]iile lingvistice, mai ales în acelea care, într-o adecvare senin\la actualul consum cultural, [tiu s\ se impun\ pe cât de poliglot pe atât de policrom.Poezia este unicitatea predestinat\ a limbii. Deci nu dualitatea.»)18 – se deschidnumeroase alte interoga]ii, dintre care, nu în ultimul rând, cea asupra propriei viz-iuni a poetului la maturitate asupra «r\t\cirii» într-o alt\ limb\ decât cea«nem]easc\» aceea «care e a mea – et qui reste, douloureusement, mienne »([i care r\mâne, dureros, a mea), cum citim într-o scrisoare adresat\ un an mai târz-iu lui Petre Solomon.19 Dificultatea formul\rii unor r\spunsuri «definitive» la m\carunele dintre ele se deseneaz\ deja o dat\ cu lectura coresponden]ei purtate cu aces-ta din urm\ (mai ales în francez\), atestând dinstan]area treptat\ fa]\ de româna«comun\» pe care m\rturise[te a o mânui cu dificultate20, de[i, chiar dac\ ocazion-al, interesul pentru resursele «lucrative» ale limbii «poetice» pare a nu se fi stins –de vreme ce, de pild\, preg\tind o traducere german\ din Esenin21, [i-ar fi dorit s\consulte [i o «nou\» traducere româneasc\ din poemele aceluia22. Dac\, [i subimperiul depresiei provocate de acuza]iile de plagiat ale Clairei Goll, transpare în acestgen de m\rturii – neagreate, în trec\t fie spus, de familie – o destul de retoric\ nos-talgie fa]\ de «meridianul meu,... exact acolo de unde am pornit»23, dublat\ de«invidia» amical\ pentru posibilitatea lui Hans Mayer de a voiaja la Bucure[ti24, aceas-ta se traduce în primul rând într-o imagine global\ a diferen]ei ce i-ar fi programatinadaptabilitatea la lumea occidental\: «die Buchen meiner Heimat» (c\r]ilepatriei mele) invocate lui Alfred Margul Sperber25 se suprapun peste mon vieux coeur de communiste («vechiul meu suflet de comunist»)26, în a[a fel încât ich sei wieder da, wo ich angefangen habe («eu a[ fi iar\[i acolo de unde am

17 Solomon, op. cit., p. 13-14.18 Paul Celan: Gesammelte Werke (vezi nota 1), vol. III, p. 175.19 Solomon, op. cit., p. 218.20 Ibid., p. 212.21 Vezi Sergej Jessenin. Gedichte, Frankfurt am Main 1961.22 Solomon, op. cit., p. 215.23 Ibid., p. 218.24 Ibid., p. 267.25 Ibid., p. 258.

7/15/2019 Exil


248

început»)27. Propozi]ia trimite, de fapt, c\tre ideea autodefinitoare din cele dou\ dis-cursuri asupra poeziei28, unde sursa primordial\ a propriului «lirism», de care nu

în]elege s\ se dezic\ defel, Celan o identific\ (sintetic într-o scrisoare c\tre acela[iSperber) într-un a[a-numit karpatisch Fixierten («fixat în Carpa]i»), care, de[iexprimabil (pentru dânsul) doarmit den Worten unserer Sprache («prin cuvin-tele limbii noastre»)29, se opune funciarmente acelei «autarhii» [i «autonomii» lingvis-tico-na]ionale germane de cea mai nefericit\ tradi]ie, pe care el credea a o vedea reîn-viat\ în anii ‘60. Pe asemenea fundal, unde se contureaz\, de fapt, consecven]a cusine a «poetolectului», plasat între [i dincolo de idiomurile «na]ionale» [i funciar-mente «plurilingv» (mehrsprachig) 30 ecua]ia Zweisprachigkeit («bilingvism») = Doppelzüngigkeit («duplicitate») semnaleaz\ mai curând o deriv\ etic\ decât una

propriu-zis lingvistic\.Privite dintr-un unghi exclusiv «tehnic», textele scrise de Paul Celan în limbaromân\ în anii petrecu]i la Bucure[ti se subsumeaz\ totu[i f\r\ doar [i poate aceluifenomen pe care Leonard Forster îl numea Vielsprachigkeit in der Literatur («plurilingvism în literatur\»)31, c\ci, precum poemele franceze [i engleze ale lui Ste-fan George sau cele opt poezii scrise în ruse[te de Rilke, ele consacr\ o voce ce tindea transcende prin «mesaj» limitele date ale limbajului [i ale limbii «unice», [i o dat\cu ele încorsetantele Sprachgitter («grile ale limbii») ale semanticii monologice.Plusând în acest sens, Heinrich Stiehler imagina chiar, prin asocierea lui Celan cu

Oscar Walter Cisek, o constela]ie tutelar\ a literaturii contemporane de limb\ ger-man\ produs\ în România anilor ‘70, model pentru aceasta din urm\ – definit cucuvintele lui Celan din alocu]iunea de la Bremen ca durch ihre eigenen Antwort- losigkeiten (...) wirklichkeitswund und Wirklichkeit suchend («datorit\ pro-priilor t\ceri, (…) vulnerabil la realitate [i c\utând realitatea»)32, – în naveta lingvis-tic\ [i reciproc îmbog\]itoare pe care cei doi ar fi practicat-o, dup\ opinia autoru-lui, între literaturile «na]ionale» german\ [i român\33. Din contra, admi]ând c\, teo-

26 Ibid., p. 218.27 Ibid., p. 266.28 Pe lâng\ «Der Meridian» vezi «Ansprache anläßlich der Entgegennahme des Literatur-

preises der Freien Hansestast Bremen», în Gesammelte Werke (vezi nota 1), pp. 185-186.29 Solomon, op. cit., p. 271.30 Mario Wandruzska: Die Mehrsprachigkeit des Menschen, München/Zürich 1979,

p. 30.31 Leonard Forster: Dichter in fremden Sprachen. Vielsprachigkeit in der Lite-

ratur, München 1974.32 Paul Celan: Gesammelte Werke (vezi nota 1), p. 186.

7/15/2019 Exil


249

retic, wäre auch für Celan ein Dichten in zwei Sprachen, Deutsch und Rumänisch, und dazu später Französisch, möglich («ar fi posibil, chiar

pentru Celan, o crea]ie poetic\ bilingv\, în german\ [i român\, [i în plus, ulterior, în francez\»), dar tinzând a considera la modul literal referin]ele celaniene la Mut- tersprache («limba matern\») [i Fremdsprache («limba str\in\»)34, LeonardMoore Olschner construie[te o sever\ interpretare a rela]iei chipurile privilegiate din-tre semnificat [i semnificantul lingvistic originar în care individul (poetul) l-ar fi per-ceput [i con[tientizat ini]ial, rela]ie din care s-ar fi hr\nit ulterior rigoarea celanian\opus\ «superficialit\]ii» bi- [i plurilingvismului poetic – pentru ca, finalmente, tot els-o atenueze în serviciul arhitecturii argumentative a propriei c\r]i, de altfel remar-cabile, dedicate travaliului de traduc\tor de poezie al lui Paul Celan35. {i dac\ nu ar

fi decât aceast\ controvers\ «la distan]\», ce indic\ în ultim\ instan]\ o anume per-plexitate a criticii în fa]a geometriei «variabile» a operei concomitent centrate pe topo-sul limbii (germane) [i de-centrate de multiplicitatea lingvistic\ complementar\ impul-sului fondator al «spunerii» originale, multiplicitate implicit\, dar [i, prin obsesia traducerii 36, explicit\, dezideratul unei viitoare reevalu\ri, pe cât de complexe pe atâtde lucide, a raporturilor pe care limba român\ le-a între]inut cu energia creatoare ageniului poetic celanian, sugereaz\ prioritatea unui prealabil examen transversal, apro-fundând deopotriv\ orizontul istoric [i predispozi]ia subiectiv\ la intersec]ia c\rora

s-a consumat un proces singular [i exemplar de comunicare între dou\ «culturi»37

.Un sumar preambul la o asemenea investiga]ie, în c\utarea acelui Standort des

33 Heinrich Stiehler: Paul Celan, Oscar Walter Cisek und die deutschsprachige Gegenwartsliteratur Rumäniens, Franfurt am Main/Bern/Cirencester 1976, p. 169.

34 Vezi Chalfen, op. cit., p. 148 [i citatul de mai sus (nota 18).35 Leonard Moore Olschner: Der feste Buchstab. Erläuterungen zu Paul Celans

Gedichtübertragungen, Göttingen/Zürich 1985, p. 45, 46. Dup\ afirma]ia destul de cate-goric\ cum c\ für Celan war das Gedicht nicht ein Ort der Masken, weil auch sie ein Eindeutiges, ein Anderes vortäuschen wollen als das, was sie sind («pentru Celan poezia nu era un loc al m\[tilor, c\ci [i ele vor s\ simuleze o univocitate, unaltceva decât ceea ce sunt»), urmeaz\ concluzia cât se poate de echilibrat\ c\ es geht nicht nur und auch nicht in erster Linie um Fremdsprachen, um mehr oder weniger erlernbare, nicht-eigene Sprachen; es geht um die dem Dichter eigenste und unübertragbare Sprechweise… («nu este vorba doar – [i nici în primul rând – despre limbistr\ine, despre alte limbi ce pot fi mai mult sau mai pu]in deprinse, ci despre forma vorbiriicea mai proprie [i intransmisibil\ a poetului»).

36 Vezi, de pild\, considera]iile foarte profunde ale Henriettei Beese asupra acesteicondi]ion\ri reciproce, în Nachdichtung als Erinnerrung. Allegorische Lektüre einiger Gedichte von Paul Celan, Darmstadt 1976, mai ales p. 49 ff.

37 În spiritul «dinamicii istorice» [i al «dialogului», invocate de Hans Robert Jauss în numele«esteticii recept\rii», rela]ia dintre eigener und fremder, gegenwärtiger und ver-

7/15/2019 Exil


250

Interpreten («pozi]ie a interpretului»)38, nucleul ideal al «medierii», ne propunem în rândurile ce urmeaz\.

2. Prächtig liegt die freundliche Stadt auf ragender Höhe. Wer da einfährt, dem ist seltsam zu Muthe: er ist plötzlich wieder im West- en, wo Bildung, Gesisttung und weißes Tischzeug zu finden. Und will er wissen, wer dies Wunder vollbracht, so lausche er der Sprache der Bewohner: sie ist die deutsche («Ora[ul primitor se ridic\ în splendoarepe în\l]imea bine reliefat\. C\l\torul ce ajunge acolo are o stranie impresie: elreg\se[te subit Occidentul, cultura, urbanitatea [i fa]a de mas\ curat\. Iar de vreas\ [tie cine a împlinit aceast\ minune, nu trebuie decât s\ asculte limba locuitorilor:

ea este germana.). Pasajul cu care Karl Emil Franzos î[i încheie memorialul c\l\torieipe drumul de fier de la Viena la Cern\u]i39 a devenit celebru tocmai pentru ideolo-gia «germanit\]ii» pe care autorul o implic\ în viziunea asupra vastului «de[ert cul-tural semi-asiatic» din estul Europei, unde doar Bucovina constituia, dup\ el, ein blühendes Stücklein Europa («o buc\]ic\ înfloritoare de Europ\»), tocmai datorit\«spiritului german» de care s-ar fi l\sat «fecundat\». Asupra cauzelor care au con-dus la aceast\ «excep]ie lingvistic\», con[tientizat\ deja de foarte timpuriu, în ariageografic\ a posesiunilor habsburgice din «Orient», s-au emis diverse ipoteze, cuatât mai credibile, cu cât baza documentar\ pe care s-au întemeiat a fost mai

serioas\40; studii speciale de istorie social\ [i cultural\ î[i mai a[teapt\ îns\ rândul,c\ci subiectul este înc\ departe de a fi fost epuizat. Coloniz\rile succesive ale regiu-nilor rurale, destul de precar populate, ale districtului desprins de Moldova de c\trearmatele austriece la 1775, cu ]\rani [i me[te[ugari germanofoni din Boemia, Suabia,

gangener Literatur («literatur\ proprie [i literatur\ str\in\, literatur\ contemporan\ [i lit-eratura trecutului»), în]elese altfel decât în comparatismul tradi]ional precum categorii «sub-stan]ializate» [i «obiective», trebuie regândite ca un vast [i neîntrerupt Austausch an Erfahrung , vezi Hans Robert Jauss: «Rezeptionsästhetik und literarische Kommunikation»

în Horst Sund/Manfred Timmermann (Hrsg.): Auf den Weg gebracht. Idee und Wirk- lichkeit der Gründung der Universität Konstanz, Konstantz 1979, p. 392-393.

38 Ibid.39 Karl Emil Franzos: «Von Wien nach Czernowitz» în Aus Halb-Asien. Culturbilder

aus Galizien, der Bukowina, Südrussland und Rumänien, Erster Band, Leipzig 1876,p. 112 f.

40 Vezi, ca puncte de plecare, Raimund Friedrich Kaindl: Geschichte der Bukowina von den ältesten Zeiten bis zur Gegenwart, Bd. 1-3, Czernowitz 1888-1903; HugoGold (Hrsg.): Geschichte der Juden in der Bukowina, Bd. 1-2, Tel Aviv 1958-1962; F.Emanuel Turczynski: Geschichte der Bukowina in der Neuzeit. Zur Sozial und Kulturgeschichte einer mitteleuropäisch geprägten Landschaft, Wiesbaden 1993.

7/15/2019 Exil


251

Bavaria sau Zips, politica de germanizare prin intermediul [colii [i presiunea biro-cratic\ a func]ion\rimii locale, deta[ate în cea mai mare parte din vestul monarhiei,

masiva acultura]ie german\ a popula]iei evreie[ti a[ezate în Bucovina dup\ 1790,constituirea treptat\, mai ales la Cern\u]i, a unei p\turi burgheze supra-«na]ionale»,utilizând aproape exclusiv limba german\ în comunicarea cotidian\, adaptabilitateanobilimii autohtone, mai ales române[ti, la canoanele culturale vieneze, ca semn deloialitate fa]\ de împ\rat, dar [i de rezisten]\ fa]\ de tendin]ele de polonizare instru-mentate pân\ la 1848 de administra]ia central\ a Gali]iei, în fine absen]a, constatat\de recens\mintele repetate în ultimele decenii de existen]\ a monarhiei austro-ungare,a unei majorit\]i na]ionale absolute în Bucovina41, de unde rolul politic [i culturalmediator asumat între români [i ruteni de cei peste 20% vorbitori de german\ (12%

evrei [i 9% germani) – reprezint\ elemente ce [i-au pus fiecare amprenta, mai multsau mai pu]in, asupra configura]iei socio-culturale unde nu întâmpl\tor, în 1875, afost implantat\ prin consensul declarat al st\rilor [i na]ionalit\]ilor provinciei o uni-versitate german\ ctitorit\ de însu[i împ\ratul Franz Ioseph42. Structura înv\]\mân-tului secundar bucovinean la începutul secolului certific\ oricum, dincolo de efortulvizibil de a echilibra raportul dintre multiplele limbi vorbite în Kronland-ul moldove-nesc43, rolul privilegiat conferit între acestea germanei ca lingua franca, cultivat\ca atare de toate na]ionalit\]ile, virtual\ cale de acces c\tre cultura european\, dar[i c\tre o carier\ promi]\toare deopotriv\ în provincie [i în metropol\.

Aser]iunea curent\, aproape cli[eizat\, despre «cultura german\» a evreimiibucovinene merit\ în acest ansamblu a fi analizat\ cu atent\ luare aminte. Istoria«asimil\rii» popula]iei evreie[ti tradi]ionaliste de provenien]\ mai ales gali]ian\,a[ezat\ în Bucovina dup\ 1775, nu confirm\ imaginea curent\ a unei tranzi]ii line [i«normale» de la ortodoxie la Haskala, aceasta pentru c\, în compara]ie cu regiu-nile occidentale ale monarhiei, atât rezisten]a mult mai acerb\ opus\ moderniz\rii

în interiorul comunit\]ilor, – datorat\ la rândul ei diferen]ei sensibile de dezvoltareeconomic\ [i social\ fa]\ de landurile vestice, – cât [i maniera diferit\ de a aplicaaici m\surile de «emancipare» hot\râte la Viena au decalat termenele [i ritmurile pro-

41 Gerald Stourzh, «Ethnic Attribution in Late Imperial Austria: Good Intentions, Evil Con-sequences», în Ritchie Robertson/Edward Timms (ed.): The Habsburg Legacy. Nation- al Identity in Historical Perspective, Edinburgh 1994, p. 67-83.

42 Rudolf Wagner (Hrsg.), Alma Mater Francisco-Josephina. Die deutschsprachige Nationalitäten-universität in Czernowitz, München, 1975.

43 Rudolf Wagner (Hrsg.), Das multinationale österreichische Schulwesen in der Bukowina, Bd. 1-2, München 1985-1986; vezi [i Hannelore Burger: Sprachenrecht und Sprachgerechtigkeit im österreichischen Unterrichtswesen 1867-1918, Wien 1995.

7/15/2019 Exil


252

cesului de acultura]ie. Deceniile care au urmat alipirii Bucovinei la Imperiul Habs-burgic înregistreaz\ astfel destule momente de presiune [i prigoan\, legate printrealtele de obstina]ia administra]iei de a crea o p\tur\ de evrei «agricultori», momente

în care curentul de respingere a deschiderii c\tre iluminismul de tip mendelssohn-ian (ca de exemplu refuzul evreilor de a-[i trimite copiii la [colile laice) a cunoscut– [i sub infuen]a conservatoare a popularelor centre hasidice de la Sadagura [i Vijni]a– momente de vârf44. În acela[i timp, expansiunea urban\ a Cern\u]iului, la care con-tribu]ia unei proto-burghezii evreie[ti format\ din comercian]i, bancheri, me[te[ugari,proprietari de imobile, a fost decisiv\, a creat un puternic pol al moderniz\rii, aliatal centralismului vienez [i înt\rit mai ales dup\ desprinderea Bucovinei de Gali]ia la1849.45 Abia pe acest teren, scutit ini]ial de presiunile grupurilor na]ionale dominante

(precum cele excercitate de cehi în Boemia ori de polonezi în Gali]ia), ca [i sub sem-nul liberalismului orchestrat de la Viena, s-a declan[at impulsul accelerat al asim-il\rii, ale c\rui efecte pot fi apreciate [i numai urm\rind progresia eclatant\ a cifrelor[colariz\rii copiilor evrei în înv\]\mântul de stat46; nu putem de aceea decât s\ ader\mla aprecierea lui Martin Broszat, dup\ care gerade, weil die Juden in der Bucowina nach 1850 aus der Rolle einer tolerierten konfessionellen Minderheit herauswuchsen und sich zur selbstbewußten gesellschaftlich führenden Kraft entwickeln konnten, war ihre Bereitschaft zur Integra- tion in den deutsch-österreichischen Staat und zur Annahme deutsch-

er Kultur und der deutschen Staatssprache so intensiv («tocmai pentruc\ evreii din Bucovina, dup\ 1850, au dep\[it rolul unei minorit\]i confesionale tol-erate [i au putut s\ se dezvolte ca o for]\ social\ conduc\toare [i con[tient\ de sine,a fost atât de intensiv\ disponibilitatea lor pentru integrarea în statul germano-aus-triac [i pentru acceptarea culturii germane [i a limbii germane oficiale»)47. Nu e îns\mai pu]in adev\rat c\, dincolo de aceast\ suprafa]\ «vizibil\», contradic]iile sociale

între p\tura urban\ înst\rit\ a evreimii, din care s-a recrutat patriciatul germanofonal «comunit\]ii», comparabil cu cel din celelalte mari ora[e ale monarhiei în intere-sul pentru o rapid\ adaptare la reperele civiliza]iei occidentale, [i respectiv masa

evreilor «r\s\riteni» s\raci pân\ la pauperitate [i în general ultrahabotnici, s-au con-cretizat [i prin subminarea cotidian\ a limbii de «cultur\» de c\tre idi[ul tradi]ional,

44 Vezi Gold, op. cit.45 Andrei Corbea-Hoi[ie: «La culture juive germanophone de Bucovine et de Czernowitz»,

în Revue Germanique Internationale, nr. 1 (1994), p. 165-181.46 Wagner, op. cit.47 Martin Broszat: «Von der Kulturnation zur Volksgruppe. Die nationale Stellung der Juden

in der Bukowina im 19 und 20 Jahrhundert», în Historische Zeitschriff, nr. 200 (1965), p.579.

7/15/2019 Exil


253

vorbit nu doar în stetl -uri, ci [i pe str\zile [i în pr\v\liile Cern\u]iului. «Rena[tereana]ional\» evreiasc\ în Bucovina, sionist\ sau nu, a mizat intens pe aceast\ambivalen]\ lingvistic\, transformat\ dup\ 1900 într-o adev\rat\ alternativ\ politi-co-cultural\ la e[ecul iluziilor integra]ioniste ale liberalismului; relativa coinciden]\

între str\dania liderilor politici ai evreimii bucoviene de a ob]ine, prin «compromisulparlamentar» între na]ionalit\]ile provinciei48, recunoa[terea de facto a «na]ion-alit\]ii» evreie[ti49, [i alegerea de c\tre Nathan Birnbaum a Cern\u]iului ca loc dedesf\[urare a primei conferin]e «mondiale» asupra limbii idi[ în 1908 pot fi socotitedrept simptomatice50. Paradoxal, controversa timpurie dintre adep]ii ebraicei [i aiidi[ului ca limb\ «na]ionalist\» a evreilor51 va deveni pentru comunit\]ile bucovineneirelevant\ dup\ 1918, când în cadrul României Mari «minoritatea» evreiasc\ va fi

recunoscut\ ca atare; pentru toate p\turile sociale ale evreimii de aici limba german\se va transforma subit într-un mijloc de legitimare cultural\, pre]ios, «capital sim-bolic» compensatoriu fa]\ de tendin]a noilor autorit\]i de a demonta prestigiul social[i politic dobândit de aceasta în perioada austriac\52.

O discu]ie aparte comport\ îns\ «calitatea» limbii germane vorbite în Bucovina[i mai ales în centrele sale urbane. Disocierea lui Martin Broszat între mediul lingvis-tic dialectal constituit de germanii etnici coloniza]i acolo [i a[a-zisul Kultur- deutschtum («germanitatea cultural\») reprezentat în Kronland de func]ionarii, pro-fesorii, ofi]erii implanta]i de administra]ia habsburgic\, în «cadrul» c\ruia ar fi avut

48 John Leslie: «Der Ausgleich in der Bukowina von 1910: Zur österreichischen National-itätenpolitik vor dem Ersten Weltkrieg», în Emil Brix, Thomas Fröschl, Josef Leidenfrost (Hg.):Geschichte zwischen Freiheit und Ordnung. Gerald Stourzh zum 60 Geburt- stag, Graz 1991, p. 113-144.

49 Gerald Stourzh: «Galten die Juden als Nationalität Altösterreichs? Ein Beitrag zurGeschichte des cisleithanischen Nationalitätenrechts», în Studia Judaica Austriaca, nr.10 (1984), p. 73-117.

50 Joshua Fishman: «Attracting a Follwing to High-Culture Functions for a Language ofEveryday Life: The Role of the Tshernovits Language Conference in the Rise of Yiddisch», înInternationale journal of the Sociology of Language, nr. 24 (1980), p. 43-73. Stu-den]ii evrei care, în 1910, refuzau s\ se înscrie la Universitatea din Cern\u]i ca «germani» indi-cau drept limba matern\ limba idi[, cf. Gold, a.a.O. vol. 1, p. 96.

51 Vezi, de pild\, articolul programatic al lui Nathan Birnbaum «Hebräisch und Jüdisch» în Ost und West, nr. 7 (1902); din vasta bibliografie a chestiunii ne m\rginim s\ cit\m aicistudiul lui Joshua Fishman: «Nathan Birnbaum’s „Second Phase“. The Champion of Yiddishand Jewish Cultural Autonomy» în Brigitte Narr/Hartwig Wittje (Hrsg.): Spracherwerb und Mehrsprachigkeit. Festschrift für Els Oksaar, Tübingen 1986, p. 173-180, ca [i capi-tolul «Internal Jewish Bilingualism» din Max Weinreich: History of the Yiddish Language,Chicago/London, 1976.

52 Corbea-Hoi[ie, op. cit.

7/15/2019 Exil


254

loc asimilarea evreilor (als Hineinwachsen in den deutschgeprägten Gesamtzusammenhang der österreichischen Monarchie/ «ca o integrare

în contextul germanofon de ansamblu al monarhiei austriece»)53 acoper\ în reali-tate procese diverse [i particulare de interferen]\ [i nivelare, studiate cu prec\dere

în cazul dintâi54, mai stabil [i mai u[or cuantificabil. Amestecul foarte pestri] de pop-ula]ii [i limbi peste care s-au aplicat tiparele unei limbi germane pe de o parte rela-tiv artificiale (ca limb\ «de cancelarie» sau chiar limb\ «literar\», predat\ în [coal\),pe de alt\ parte profund marcat\ dialectal, a generat o multitudine de variante (social-mente etajate) de «diglosie» [i «poliglosie»55, cu urm\ri mai mult sau mai pu]indetectabile în germana uzual\, «creolizat\» mai cu seam\ în practica ei curent\ dec\tre evreii tenta]i s-o menajeze cu elemente provenite din substratul idi[ului, fatal-

mente implicat în combina]ie datorit\ înrudirilor lexicale [i gramaticale, dar [i dincelelalte limbi (mai ales slave: polonez\ sau ucrainean\) utilizate ocazional de c\treace[tia. A[a-zisa «vienez\» bucovinean\, Buko-Wienerisch, devenea deja în dece-niul al patrulea al secolului trecut surs\ de anecdote exploatând comicul de limbaj,anecdote r\spândite de hâtri c\l\tori din metropol\, printre care Moritz GottliebSaphir56, [i din care se va nutri o întreag\ tradi]ie literar\, de la schi]ele lui FranzPorubsky pân\ la «istoriile maghrebine» ale lui Gregor von Rezzori. F\r\ a avea la

îndemân\ cercet\ri foarte aplicate asupra limbii vorbite de evrei în Cern\u]iul celeide-a doua jum\t\]i a secolului trecut, se poate presupune, pe baza m\rturiilor liter-

are, c\, dac\ la nivelul stratului foarte sub]ire al patriciatului burghez, se repeta cumvasitua]ia din metropol\, unde hipercorectitudinea c\utat\ [i subliniat\ a limbii ger-mane, menit\ a eviden]ia astfel ruptura de «jargon», devine ea îns\[i, prin nefireas-ca sa «literaritate» desprins\ de culoare local\, o marc\ a «evreului f\r\ însu[iri»57,o majoritate legat\ organic de r\d\cinile sale «r\s\ritene» practic\ aici germana doarla modul «utilitar», idi[ul r\mânând limba de referin]\ în familie [i în «imediataapropiere». Promotorii cei mai angaja]i ai laicismului popular, precum bardul Wel-

53 Broszat op. cit., p. 580.54 Vezi printre altele cercet\rile lui Bronislaus Irion («Die Mundart der sogenannten

Schwabensiedlungen in der Bukowina», in Siebenbürgische Vierteljarhresschrift, Nr. 63(1940), p. 1-24), ca [i studiul sintetic al lui Anton Schwob: Weg und Formen des Sprachausgleichs in neuzeitliche ost- und südostdeutschen Sprachinseln, Munchen,1971.

55 Wandruszka, op. cit., p. 21 ff; vezi [i Joshua Fishman & al.: Bilingualism in the Barrio, The Hague 1971, pentru normele sociologice ce subordoneaz\ bilingvismul individ-ual celui social.

56 Vezi destul de numeroasele coresponden]e [i informa]ii de la Cern\u]i publicate în Der Humorist, periodicul lui Saphir.

7/15/2019 Exil


255

wel Zbarzher (Wolf Ehrenkranz), respect\ germana, dar cultiv\ limba idi[ ca limb\a literaturii [i sugereaz\ inclusiv o rena[tere a ebraicei58. Mai verosimile ni se par

de aceea, în raport cu militantismul asimilist al lui Karl Emil Franzos, ce-l înf\]i[a înDer Pojaz pe Sender Glatteis, vl\starul ghettoului gali]ian, ridicol cu idi[ul s\u înmijlocul publicului cern\u]ean emancipat, venit la «Hotel de Moldavie» s\ admiretrupa germanofon\ a evreului prusian Nadler în Shylock, consemn\rile «realiste»ale unui Raimund Friedrich Kaindl, descriind cu o «obiectivitate» deloc simpatetic\idiomul «corupt» al evreilor bucovineni59, sau reprezent\rile (v\dit dispre]uitoare)ale evreilor vorbind «stricat» germana din produc]iile (sub)literare ale Annei Pawl-itschek. Reflexul târziu al politicienilor germani din Bucovina de a denun]a antantaliberal\ cu evreii, ce s-a materializat la 1897 prin fondarea unei asocia]ii exclusive a

«germanilor cre[tini» (Verein christlicher Deutsche), a pedalat [i pe «diferen]a»lingvistic\; o, de altfel, foarte util\ bro[ur\, publicat\ Im Kaiserlich-Koniglichen Schulbucher-Verlage la Viena de c\tre o echip\ de profesori în frunte cu uni-versitarul cern\u]ean Theodor Gartner (unul din frunta[ii sus-amintitei asocia]ii), eradedicat\ «gre[elilor» germanei bucovinene, eine Mischsprache («o limb\ amal-gam»), ein Fremdendeutsch («o german\ a str\inilor»), pres\rat\, dup\ p\rereaautorilor, de slavisme [i de elemente provenite din acea ganz unverständliches Judendeutsch («absolut ininteligibil\ german\ a evreilor»)60. Cu atât mai mult dup\1918, când în Cern\u]i se vor stabili destule familii de evrei «reg\]eni», dar mai ales

basarabeni [i chiar gali]ieni, refugia]i din Polonia [i Ucraina, num\rul vorbitorilor deidi[ va cre[te considerabil, ceea ce se poate constata [i numai examinând înmul]ireapublica]iilor, de la ziare la reviste culturale, destinate acestui public. Elitismul ger-manofon afi[at în numele preceptelor puriste ale lui Karl Kraus de tinerii gazetari [ilitera]i evrei de la episodica revist\ expresionist\Der Nerv 61, foarte severi cu limbagerman\ a confra]ilor de la cotidienele cern\u]ene, elitism continuat în «cultul» con-stant al magistrului [i al revistei sale Die Fackel, citit\ la Cern\u]i, dup\ martori

57 Sander Gilman: Jewish Self-Hatred. Anti-Semitism and the Hidden Language of the Jews, Baltimore/London 1986; Jacques Le Rider: Modernité viennoise et crises de l’identité, Paris 1990, p. 316 f.

58 Un exemplu: faimosul poem Makel Chowlim (Przemysl, 1869), îndreptat împotrivadinastiei rabinice de la Sadagura, a ap\rut bilingv, în versiune idi[ [i ebraic\.

59 Raimund Friedrich Kaindl: «Die Juden in der Bukowina», în Globus. Illustrierte Zeitschrift für Länder und Völkerkunde, Nr.9 (1901), p. 133-37.

60 Bukowiner Deutsch. Fehler und Eigenthümlichkeiten in der deutschen Verkehrs-und Schriftsprache der Bukowina, gesammelt vom Vorstande des Bukowin-er Zweiges des Allgemeinen deutschen Sprachvereines, Wien 1901, p V.

7/15/2019 Exil


256

ai epocii cu o febrilitate ie[it\ din comun62, se va adapta cu timpul la «coexisten]a»cu idi[ul, mai cu seam\ dup\ 1933, când nazismul victorios în Germania va provo-ca destule procese de con[tiin]\ printre cei r\ma[i credincio[i limbii [i culturii ger-mane63 – e semnificativ, de pild\, faptul c\ Alfred Margul Sperber, Rose Ausländer,Alfred Kittner, Selma Meerbaum-Eisinger se vor str\dui s\ traduc\ din limba idi[,inclusiv poeme ale lui Itzik Manger, cel care în tinere]e cochetase cu ideea de a scrie

în german\. Tabloul sintetic trasat de David Schaary asupra culturii evrei[ti dinCern\u]iul interbelic64 situeaz\ «frac]iunea germanofon\», în ciuda prestigiului cul-tural prin care se legitimeaz\, într-o evident\ «pierdere de vitez\».

Politica «lingvistic\» promovat\ de c\tre guvernele române[ti din Bucovina realip-it\ nu [i-a ascuns defel tendin]a centralist\ [i asimilist\, hr\nit\ de multiple prejudec\]i

ideologice [i de adânci suspiciuni fa]\ de popula]iile minoritare din toate noileprovincii65; vechile resentimente la adresa Habsburgilor [i a dezna]ionaliz\rii pe careViena ar fi practicat-o în ]inutul ocupat la 1775 prin colonizarea sa cu «alogeni» nevor-bitori de român\ s-au îndreptat aici mai cu seam\ împotriva evreilor promotori aigermanei, socoti]i din acest motiv ca «alia]i» fire[ti ai monarhiei; nu e mai pu]inadev\rat c\ raporturile specifice dintre limbile vorbite în Kronland au defavorizat oeventual\ orientare de mas\ a acestora c\tre român\ sau chiar ucrainean\ (pe care,cel pu]in în mediul rural, trebuiau s\ le cunoasc\ pentru a se putea în]elege cu con-locuitorii), cum s-a întâmplat în Gali]ia cu evreii vorbitori de polonez\ sau, dup\ 1900,

în Boemia, cu evreii vorbitori de ceh\ – tendin]e accentuate pe de alt\ parte [i delatenta ostilitate a popula]iei autohtone române[ti [i ucrainene fa]\ de evreii percepu]iprin prisma vechilor cli[ee religioase [i a noilor slogane anticapitaliste, ceea ce a sub-minat din capul locului oferte asimilist-emancipatoare de tipul celor din Ungaria,schi]ate de altfel [i în Principate în programele «revolu]ionare» de la 1848, dar

61 În studiul nostru «Expressionismus in Czernowitz» din Klaus Amann/Armin A. Wallas(Hrsg.): Expressionismus in Österreich, Wien/Köln/Weimar 1994,p. 322-341 am interpretat acest «elitism» în aceea[i cheie a afirm\rii unei legitimit\]i cultur-ale compensatorii pentru deficitul de «capital simbolic» înregistrat de burghezia evreiasc\ local\dup\ alipirea Bucovinei la România.

62 Amy Colin: «Karl Kraus und die Bukowina», în Joseph Strelka (Hrsg.): Karl Kraus.Diener de Sprache, Meister des Ethos, Tübingen 1990, p. 333-346.

63 Vezi textul conferin]ei lui Alfred Margul Sperber, intitulat\ «Jüdische Dichtung in der Bukow-ina», reprodus\ în Ernest Wichner/Herbert Wiesner (Hrsg.): In der Sprache der Mörder.Eine Literatur aus Czernowitz, Bukowina, Berlin 1993, p. 181-184.

64 David Schaary: «Jewish Culture in Multinational Bucowina between the World Wears», în Shvut, nr. 16 (1993), p. 281-296.

65 Andrei Corbea-Hoi[ie: «Rumänien – vom National – zum Nationalitätenstaat», în Harald Roth(Hrsg): Minderheit und Nationalstaat, Köln/Wien/Weimar 1995, p. 43-58.

7/15/2019 Exil


257

respinse acolo dup\ 1866 mai cu seam\ de burghezia speriat\ de spectrul concuren]eieconomice evreie[ti. În timp ce «daco-romanismul» bucovinean, al c\rui reviriment

târziu a fost motivat înainte de toate de revendic\rile politice [i culturale ale rute-nilor66, nu a contestat niciodat\ la modul direct – în ciuda unor derapaje antisemite– preferin]a oficialit\]ii pentru limba german\, nu în ultimul rând pentru c\ pân\ înpreajma r\zboiului mondial aproape to]i promotorii s\i politici, începând de la lati-fundiarii conservatori67, [i pân\ la primele genera]ii ale burgheziei «na]ionale» (cuexcep]ia câtorva intelectuali marginali), au adoptat «cartea» habsburgic\ [i implic-it «central-european\» ca pe una de la sine în]eleas\68, nu-i întâmpl\tor c\ fostulcoleg al lui Franzos de la gimnaziul din Cern\u]i [i vocea cea mai pregnant\ a na]ion-alismului românesc din a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, Mihai Eminescu,

denun]a virulent, ca ma[ina]ie favorizându-i pe evreii germanofoni, inten]iaautorit\]ilor imperiale de a dilua [i prin intermediul Universit\]ii Francisco-Josephine caracterul românesc al Bucovinei69, iar «reg\]enii» P.S. Aurelian, GeorgeSion [i Nicolae Iorga, c\l\tori la Cern\u]i, relatau alarma]i c\, din acelea[i pricini,

între care al doilea men]iona direct «invasiunea ovreimii», limba român\ p\rea aicia regresa vizibil în favoarea germanei70. O atest\ chiar amintirile unor martori ai epocii,precum fo[tii gimnazi[ti cern\u]eni (evrei de origine) Wilhelm Reich sau Ninon Aus-länder (Hesse), unde lipsesc orice referin]e la limbi «locale» a c\ror deprindere le-ar fi fost impus\ de sistemul oficial de instruc]ie71. Nu e a[adar de mirare c\, dup\

1918, când autorit\]ile române au pretins func]ionarilor statului, inclusiv profeso-

66 Erich Prokopowitsch: Die rumänische Nationalbewegung in der Bukowina und der Dako-Romanismus, Graz/Köln 1965.

67 A f\cut senza]ie mult\ vreme replica baronului Mustatza, care, pe peronul g\rii dinCern\u]i, la salutul adresat în limba român\ de regele Carol I al României, i-a r\spuns aces-tuia în german\ cu propozi]ia Majestat, wir sind deutsch erzogen! («Maiestate, noi avemeduca]ie nem]easc\») ibid., p. 115.

68 De altfel, o atitudine simetric\ fa]\ de limba german\ vor adopta liderii ruteni din tân\ragenera]ie, precum Nikolai Wassilko sau Stefan Smal-Stocki, legitima]i politice[te tocmai prinruptura de «b\trânii» politicieni rusofili [i prin miza pe na]ionalismul ucrainean sprijinit de Viena.Semnificativ\ este de aceea respingerea de c\tre ace[tia a ofertei frac]iunii poloneze din Reich-srat de a transforma Universitatea din Cern\u]i într-una ucrainean\, cf. Turczynski, op.cit.,p.192.

69 Vezi, printre altele, textele «Numiri la Universitatea din Cern\u]i», publicat ini]ial înCurierul de Ia[i din 23 iulie 1876 [i «La anul 1774», publicat ini]ial în Curierul de Ia[i din 30 septembrie 1877, reluate în edi]ia de Opere, vol.IX, Bucure[ti 1980, p. 160 [i 429.Trei decenii mai târziu, Nicolae Iorga socotea la rândul s\u Universitatea cern\u]ean\ drept«universitate austriac\ pentru Evrei», deoarece ace[tia ar fi, ca prezen]\ în rândul profesorilor[i studen]ilor, «cei mai mul]i, cu mult cei mai mul]i», cf. Românismul în trecutul Bucovinei,Cern\u]i 1938, p. 326.

7/15/2019 Exil


258

rilor gimnaziali [i universitari, cuno[tin]e suficiente de limb\ român\, m\sura a fostperceput\ ca un mijloc de îndep\rtare a evreilor ([i germanilor) mo[teni]i de la admin-

istra]ia austriac\. Pe fundalul unui antisemitism în plin\ expansiune, teatrul, uni-versitatea, [coala vor deveni acum teren de înfruntare direct\, uneori înso]it\ chiar[i de violen]e fizice, precum faimoasa manifestare a studen]ilor români soldat\ cuexpulzarea reprezenta]iilor în german\ ale lui Alexander Moissi din cl\direa Teatru-lui «Na]ional» din Cern\u]i72, ori incidentele de dup\ sesiunea de bacalaureat din 1926,când protestele candida]ilor respin[i din pricina deficien]elor la limba [i literaturaromân\, în majoritatea evrei, au culminat cu asasinarea tân\rului David Fallik de c\treun extremist român73. De altfel, disocierea administrativ\ a evreilor de germani(m\sur\ privit\ cu destul\ simpatie de ace[tia din urm\) va împiedica, în conformi-

tate cu legile române[ti, înscrierea elevilor evrei la liceele germane, fapt resim]it [iel ca discriminare [i tentativ\ de «românizare» for]at\74 – ceea ce va stimula cu atâtmai mult cultivarea limbii germane în comunicarea curent\ din mediul urban, în careea s-a men]inut din plin, inclusiv cu concursul cercurilor intelectuale române[ti [iucrainiene, pân\ spre sfâr[itul deceniului al patrulea. Înflorirea «miraculoas\» a uneiliteraturi germane ata[at\ modelelor modernit\]ii, scris\ cu prec\dere de autori evrei75,nu face decât s\ sublinieze complexitatea unei constela]ii în care nu mai pu]in nota-bil\ este, în acela[i timp, adaptarea, mai mult sau mai pu]in fortuit\ (petrecut\ în

general dup\ 1930), a noilor genera]ii de copii evrei la exigen]ele [colii române[ti:gradul de cunoa[tere a limbii române spore[te la ace[tia, concomitent cu o conside-rabil\ familiarizare cu valorile culturale ale românilor76.

70 P.S. Aurelian: Bucovina. Descriere economic\ înso]it\ de o hart\, Bucure[ti1876, p.VIII, XVII; George Sion: Noti]e despre Bucovina, Bucure[ti 1882, p. 39, 48, 80.Iorga, în op.cit., p. 219, se revolt\ c\ evreii pe care îi întâlne[te nu par a [ti sau a dori s\

înve]e române[te.71 Vezi Wilhelm Reich: Leidenschaft der Jugend. Eine Autobiographie 1897-1922,

Köln 1994 [i fragmentele de manuscris citate de Gisela Kleine: Ninon und Hermann Hesse.Leben als Dialog, Sigmaringen 1982.

72 Turczynski, op.cit., p. 22373 Manfred Reifer: «Geschichte der Juden in der Bukowina (1919-1944)», în Gold, op.cit.,

vol.II, p. 6.74 Hermann Sternberg: «Zur Geschichte de Juden in Czernowitz», în ibid., p. 42.75 Andrei Corbea: «Sprach-und Raumgrenzen als Komponenten der kulturellen Produk-

tivität», în Andrei Corbea/Michael Astner, Kulturlandschaft Bukowina. Studien zur deutschsprachigen Literatur des Buchenlandes nach 1918, Ia[i 1990,p. 7-17, Wichner/Wiesner, op.cit., Amy Colin/Alfred Kittner (Hrsg.) Versunkene Dichtung der Bukowina, München 1994.

7/15/2019 Exil


259

3. În aceste coordonate se înscrie [i cazul tân\rului Paul Antschel, n\scut laCern\u]i în 1920 într-o familie în care germana dobândit\ prin educa]ie [i lecturi î[idisput\ întâietatea cu idi[ul tradi]ional, polaritate pe lâng\ care convingerile sionisteale tat\lui se str\duie s\ insinueze [i ebraica modern\. Biografia standard a copil\riei[i tinere]ii cern\u]ene a viitorului poet77 consemneaz\ etapele socializ\rii sale «lingvis-tice», de la gr\dini]a german\ [i [coala elementar\ ebraic\ «Ssafa Iwrija», pân\ laliceele române[ti (Liceul Ortodox de B\ie]i [i Liceul «Marele Voevod Mihai»), undepare a dezvolta, spre deosebire de mul]i copii evrei pentru care se potrive[te afir-ma]ia c\ die Jugend mußte die Staatssprache in der Schule lernen, sel- ten aber gewann jemand ein persönliches, intimes Verhältnis zu dieser Sprache («tineretul trebuia s\ înve]e la [coal\ limba oficial\, rareori îns\ dobân-

dea cineva o rela]ie personal\, intim\ cu aceast\ limb\»)78

, însu[iri deosebite înmânuirea acesteia79, chiar [i în ciuda rezervei legate de faimoasa propozi]ie dinscrisoarea c\tre Tante Minna din 30 ianuarie 1934: Ja, was Antisemitismus in unserer Schule betrifft, da könnte ich ein 300 Seiten starkes Buch darüber schreiben («De fapt, în ceea ce prive[te antisemitismul din [coala noas-tr\ a[ putea scrie pe aceast\ tem\ o carte masiv\ de 300 de pagini.») 80 în acela[ian va vizita pentru prima oar\ Bucure[tiul, invitat de un unchi stabilit în capitalaRomâniei. Se eviden]iaz\ de asemenea la limba francez\, în vreme ce, prea bun lagerman\ pentru nivelul pretins de programa alc\tuit\ pentru elevii români, particip\

la terorizarea profesorului, evreu de altfel, pentru ca, finalmente, s\ se apropie prinintermediul lec]iilor acestuia de literatura lui Lessing, Goethe, Schiller [i Kleist81. Înultimii ani de liceu vor trece pe primul plan lecturi din Rilke, Verlaine, Rimbaud, Shake-speare (în original!), Arghezi, [i tot acum vor avea loc mult invocatele dispute cucolegul Immanuel Weißglas asupra traducerilor (inclusiv ale versurilor lui Emines-cu) în [i din limba german\82. Chiar dac\ matricolele [colare cercetate de Peter Rych-

76 Vezi în acest sens conving\toare m\rturii de epoc\ precum jurnalul tinerei Mirjam Korber.Deportiert. Jüdische Lebensschicksale aus Rumänien 1941-1944, hrsg. von ErhardR.Wiehn, Konstanz 1992. Este pe de alt\ parte interesant\ observa]ia luiSchlomo Bickel, scriitor de limb\ idi[ originar din Cern\u]i, care nu-[i explic\ faptul c\ un «evreuromân» (subl. n.) precum Celan a putut deveni poet de limba german\, în Scholmo Bickel: «Ein-sich und Erumsich», în Zukunft, Nr.10 (1967), p. 407 f.

77 Chalfen, op.cit.78 Ibid., p. 18.79 Der Rumänischlehrer lobte Pauls Wortschatz und die korrekte Aussprache,

die bei jüdischen Schülern nicht häufig war («profesorul de român\ l\uda vocabularul luiPaul [i pronun]ia corect\ ce nu se întâlnea prea des la elevii evrei»), în ibid., p. 43.

80 Ibid., p. 51.81 Ibid., p. 59.

7/15/2019 Exil


260

lo83 indic\ sensibile diferen]e fa]\ de anumite aser]iuni ale lui Chalfen, ca de exem-plu chiar [i în privin]a notelor ob]inute la român\ în ultimii ani de liceu – în general

între 6 [i 7 –, se poate lesne imagina bagajul lingvistic [i cultural cu care Paul Antschela absolvit aceast\ perioad\ de formare intelectual\; pe un teren favorabil, precumcel al adolescentului introvertit [i sensibil, dornic de lecturi [i de emula]ie a spiri-tului, chiar [i programa, în sine conservatoare [i ap\sat «na]ional\», a liceului româ-nesc, cu deosebire materiile «literare», puteau rodi, mai cu seam\ pe fondul oferitde acumul\rile «paralele» în limba german\84– canonul [colar al «marilor clasici»români, de pild\, inteligent predat, impunea un anume antrenament al limbii literarece deschidea accesul nemijlocit c\tre modernitatea pe care Arghezi a simbolizat-odin plin pentru genera]ia tân\rului Celan. Se va fi interesat oare Paul Antschel de

produc]iile litera]ilor români din gruparea cern\u]ean\ «Iconar», cea discutat\ de G.C\linescu în Istoria literaturii române de la origini pân\ în prezent subtitlul «Suprarealismul bucovinean»85? Greu de crezut, dac\ lu\m în considera]ie [isimpatiile de extrem\ dreapt\ [i implicit antisemitismul acelora. {i de aceea proba-bil prefer\ «definitiv» ca «modele poetice» pe cei descoperi]i datorit\ imensei bib-lioteci a lui Karl Horowitz, datorit\ c\reia a avut în mân\ volumele de poezii ale luiTrakl, Georg Heym, Klabund ori Stefan George; concomitent, la Institutului Francezdin Cern\u]i citea asiduu pe Valéry [i Apollinaire (dup\ ce la Tours, printre studiilede biologie [i anatomie uman\, se adâncise în romanele lui Julien Green [i Thomas

Mann)86

, iar între 1940 [i 1941, în Cern\u]iul ocupat de sovietici, va înv\]a limbarus\, atât cât s\ încerce primele traduceri din Esenin87.Pe de alt\ parte, «viclenia istoriei» va fi cea care, în ace[ti ani, îi va inocula tân\rului

nevoit s\ asiste la pr\bu[irea civiliza]iei în care se formase o suspiciune funciar\ fa]\de limbile devenite instrumente ale teroarei [i crimei. Îndoielile [i crizele de con[tiin]\nu vor întârzia s\ se preschimbe în obsesie a scrisului «în limba uciga[ilor», chinuitde întrebarea din poemul «Nähe der Gräber»: Und duldest du, Mutter, wie einst,

82 Ibid., p. 72f.83 Peter Rychlo, «Neue Angaben zu Celans Gymnasialjahren aus dem Czernowitzer Bezirk-

sarchiv», în Corbea/Astner, op.cit., p. 205-210.84 Edith Silbermann, «Erinnerungen an Paul Celan», în Begegnung mit Paul Celan,Aachen 1993, p. 43, crede c\ die Kenntnisse auf dem Gebiet der deutschen Literatur,der Philosophie und Geschichte, die das rumänische Gymnasium Paul vermittelte,konnten ihn nicht befriedigen («cuno[tin]ele din domeniul literaturii germane, al filosofiei [iistoriei pe care i le oferea lui Paul gimnaziul românesc nu-l puteau satisface»).

85 Vezi Gheorghe Hrimiuc, «Gruparea poetic\ ICONAR», în Corbea/Astner, op.cit., p. 214-220.

86 Chalfen, op.cit., p. 83.87 Silbermann, op.cit., p. 57.

7/15/2019 Exil


261

ach, daheim,/ den leisen, den deutschen, den schmerzlichen Reim? («Mai po]i r\bda, o mam\, ca odinioar\, acas\,/ rima cea delicat\, germana dureroasarim\?»)88. România celor implica]i în represiunea antisemit\ de la Cern\u]i din 1941,

în ridicarea ghettoului [i deport\rile în Transnistria nu i se va fi p\rut o alternativ\mai fericit\ – gândul de a-l traduce pe Arghezi, împ\rt\[it cuiva în lag\rul de munc\de lâng\ Buz\u89, se va fi datorat probabil [i simpatiei pentru cel care fusese la rân-dul s\u închis în lag\r de regimul antones-cian –, iar de rusa «eliberatorilor»Cern\u]iului va fugi la începutul anului 1945 la Bucure[ti. «Ambiguitatea» nu avea

îns\ s\ înceteze: în timp ce în cercul bucovinenilor din jurul lui Alfred Margul Sper-ber va continua s\ vorbeasc\ [i s\ scrie în german\, la Editura Cartea Rus\ porneas\ traduc\ în române[te pe Lermontov [i Cehov, dar [i pe Simonov [i pe doctorulGalperin, activist sovietic «pe t\râmul r\spândirii [tiin]ei»90. Implantat acum într-unmediu lingvistic în care prevaleaz\ româna, i se adapteaz\, se pare, f\r\ vreo difi-cultate, dup\ cum rezult\ din toate amintirile celor care l-au cunoscut în acei ani 91;mai mult, în încercarea dort heimisch zu werden, wo er Arbeit und Fre- unde gefunden hatte («de a se sim]i acas\ acolo unde g\sise de munc\ [i pri-eteni»), ca [i sich auch als Schreibendem ein Bleiben zu ermöglichen («a-[i face posi-bil\ r\mânerea [i ca unul ce scrie»)92 începe s\ scrie poezie [i proz\ în aceast\ limb\,descoperindu-[i, o dat\ cu posibilit\]ile ei expresive, «voca]ia de poet de limbaromân\», dup\ cum crede a [ti Petre Solomon93. Întâlnirea, hot\râtoare pentru des-tinul ulterior al liricii sale, cu suprarealismul bucure[tean postbelic – întâlnire para-doxal\, c\ci, mai curând livreasc\, ea s-a petrecut de la distan]\94 [i oarecum «prinrico[eu», de vreme ce «prietenii poe]i» ai cern\u]eanului f\ceau parte implicit, dincauza angajamentului lor politic în Partidul Comunist, din criticii severi ai «formal-ismului», – a avut loc [i ea «în limba român\», în care, simptomatic, traducea totatunci [i câteva proze scurte ale lui Kafka. Apari]ia în 1947 în Contemporanul, înversiune româneasc\, a «Tangoului mor]ii»95, publicat în german\ abia un an mai

88 Inclus în Paul Celan, Das Fruhwerk (vezi nota 14), p. 136.89 Silbermann, op. cit., p. 49.90 Barbara Wiedemann: «Grischas Apfel und bitteres Staunen. Paul Celans Übertragun-

gen ins Rumänische», în Celan Jahrbuch, Nr.5 (1993), p. 139-163.91 Vezi, pe lâng\ cartea lui Petre Solomon, op.cit., textele adunate în Zeitschrift für Kul-

turaustausch,Nr.3 (1982), apar]inând lui Marcel Aderca, Maria Banu[, Ion Caraion, Nina Cass-ian, Ovid S. Crohm\lniceanu, Horia Deleanu, Alfred Kittner, Petre Solomon, în urma colocvi-ului Celan de la Institutul Goethe din Bucure[ti, 1981.

92 Barbara Wiedemann: «Meteoriten. Zu Paul Celans Bukarester Prosa», în Celan Jahrbuch, Nr.3 (1989), p. 119.

93 Solomon, op.cit., p. 85.94 Ibid., p. 95.

7/15/2019 Exil


262

târziu, în placheta vienez\ Der Sand aus den Urnen, simbolizeaz\ momentulde vârf al popasului bucure[tean [i al celui «în limba român\» al poetului care doarde aici încolo se va numi Paul Celan; el anun]a [i o desp\r]ire, c\ci numai câtevas\pt\mâni dup\ aceea semn\tura revenea în Agora lui Ion Caraion sub primele salepoeme germane tip\rite de dânsul vreodat\ (Das Gastmahl, Das Geheimnis der Farne, Ein wasserfarbenes Wild), iar Revista literar\ semnala «pozi-tiv» publicarea «în traducere» a «poetului german Paul Celan»96. Op]iunea fusesea[adar f\cut\, iar aventuroasa trecere a frontierei [i a Cortinei de Fier spre Occident,va marca momentul «alegerii» limbilor. Limba român\ devine brusc una pasiv\, iarlocul ei în comunicarea curent\ îl ia franceza (mânuit\ îns\ «aproximativ», dup\ pro-priile declara]ii, mult\ vreme97), cu care îns\ nu va mai repeta experien]a «bil-

ingvismului poetic» exersat la Bucure[ti. Române[te va mai vorbi rareori, poate cuCioran98 sau cu Gherasim Luca, [i, din când în când, cu vizitatorii de la Bucure[ti,pe care îi va întâlni dup\ 1964; în schimb, în ciuda tuturor bunelor inten]ii, traduc-erile din poe]i români vor fi sporadice [i, cantitativ, în compara]ie cu raporturile

între]inute cu poezia francez\, rus\ sau englez\, cu totul nesemnificative99.Formula memorabil\ a Mariei Luise Kaschnitz cu privire la germana vorbit\ [i

scris\ de Paul Celan (sein vielschichtiges, vielstimmiges Deutsch / «germanasa cu multe voci [i straturi»)100 con]ine esen]a a tot ceea ce se poate spune cu privirela rela]ia dintre limba «matern\» [i toate celelalte pe care poetul le-a cunoscut [i le-

a utilizat, inclusiv limba român\. Am încercat s\ ar\t\m mai sus faptul c\ germana«cult\» vorbit\ în Bucovina mai ales de c\tre evrei a ilustrat ea îns\[i, dincolo derepro[urile «puriste» ce i s-au f\cut, ideea dup\ care plurilingvismul constituie otr\s\tur\ inerent\ oric\rei comunit\]i lingvistice: Eine Sprache ist viele

95 Traducerea româneasc\ nu apar]ine integral lui Petre Solomon, dup\ cum el însu[irecunoa[te, din moment ce autorul, suficient de st\pân pe limba român\, a participat la elab-orarea ei, vezi ibid., p. 55-56.

96 Apud ibid., p. 7797 Ibid., p. 21498 Celan va fi primul traduc\tor al lui Cioran în limba german\, cu versiunea intitulat\ Die

Lehre vom Zerfall la Précis de décomposition (Hamburg 1953), considerat\ dintre toatetranspunerile germane ale eseistului drept cea mai pu]in reu[it\ (vezi Cornelius Hell: Skepsis,Mystik und Dualismus. Eine Einfurhrung in das Werk E.M.Ciorans, Bonn, 1985,p. 25). Despre rela]ia destul de sporadic\ dintre ei Cioran va relata în interviul acordat lui Leon-hard Reinisch în Merkur, Nr.7 (1976), p. 655 ff, [i în articolul «Beim Wiederlesen der „Lehrevom Zerfall“» în Akzente (1979, p. 332-337).

99 Paul Celan: Gesammelte Werke (vezi nota 1), vol. 5, p. 555, 557 (din Arghezi), p.545, 547 (din Gellu Naum), p. 551 (din Virgil Teodorescu).

100 Marie Luise Kaschnitz, «Rede auf den Preisträger», în Dietlind Meinecke (Hrsg.): Über Paul Celan, Frankfurt am Main 1973, p. 75.

7/15/2019 Exil


263

Sprachen, kein geschlossenes homogenes Monosystem, sondern ein flexibles, dynamisches Polysystem, ein Konglomerat von Sprachen («o

limb\ înseamn\ multe limbi: nu un monosistem închis [i omogen ci un polisistemflexibil, dinamic, un conglomerat de limbi»)101. Senza]ia de «înstr\inare» cu caretân\rul Paul Antschel a ascultat pentru prima oar\ la unchiul revenit din Reich ger-mana vorbit\ acolo102 semnaleaz\ diferen]a calitativ\ pe care deja Wilhelm von Hum-boldt o identifica în ceea ce el numea sinnliche Form («forma sensibil\»), marcasonor\ (Klang der Sprache) ce ar con]ine ea îns\[i eine eigentümliche Weltan- sicht («o reprezentare specific\ despre lume»), cu alte cuvinte «reprezentarea» pecare die Nation sich von der Welt macht, und für alle Empfindungen,welche die Welt in ihr hervorbringt («na]iunea [i-o face despre lume, [i pen-

tru toate senza]iile pe care lumea le induce în ea»)103. Rezultat al unui mixaj la care[i-au dat concursul împrejur\ri social-istorice irepetabile, cu consecin]e fonetice, lex-icale ori gramaticale specifice, germana deprins\ de Paul Antschel la Cern\u]i, corect\[i «frumoas\» ca Schriftdeutsch («germana scris\»), reprezenta din capul loculuio «deviere», o «sfidare» [i în acela[i timp o «îmbog\]ire» în raport cu un model exclu-siv «na]ional»; deschiderea [i disponibilitatea c\tre oferta alterit\]ii ]in în acest caz,dac\ ar fi s\-l urm\m pe acela[i Humboldt,104 de însu[i «spiritul» pe care limba îlexteriorizeaz\, în care «prezen]a», obiectiv determinabil\, a acumul\rilor culturaleadiacente se completeaz\ cu multiplele imponderabile ale experien]elor individuale.

În acea «meta-German» în care, crede George Steiner, ar fi scris Paul Celan105, expur-garea de c\tre poet, cu riscul asumat al «amu]irii», a mo[tenirii lingvistice core-spunz\toare unui Volksgeist definitiv compromis prin genocidul pe care l-a patronat,n-a fost posibil\ decât cu concursul implicit al plurilingvismului, al «vocilor» diver-sit\]ii, al ecumenismului referen]ial.

4. Într-o atare viziune, teza lui George Gu]u – dup\ care «presiunea» cultural\a limbii române, care, pân\ la 1948, a constituit pentru tân\rul Celan mediul lingvis-

tic dominant, vizavi de care exerci]iul germanei este unul mai mult sau mai pu]intolerat106, [i a pus o amprent\ adânc\ asupra operei sale în întregul ei107 – poate filuat\ în discu]ie f\r\ doar [i poate.

101 Wandruszka, op.cit., p. 39.102 Chalfen, op.cit., p. 50.103 Wandruszka, op.cit., p. 164.104 Ibid., p. 210.105 George Steiner, After Babel, New York/London 1975, p. 389.

7/15/2019 Exil


264

Nu credem c\, formulând-o astfel, am falsificat ideea germanistului bucure[tean,ci doar c\, prin aparen]a limit\rii, i-am extins aria de verificare. Metodologia com-paratist\ tradi]ional\, de care, de altfel, George Gu]u nu preget\ s\ se distan]eze108,submineaz\ implicit întreprinderi în care «rela]ionarea» (vezi compararea) autorilor[i operelor tinde a se «concretiza» peste m\sur\, c\ci un concept precum blagiana«influen]\ catalitic\» nu poate acoperi o zon\ unde doar «raporturile faptice»109 potconvinge. A-l asocia pe Celan în mod direct cu «clasicii modernit\]ii» române[ti –Blaga, Arghezi ori Philippide –, a[a cum procedeaz\ George Gu]u, f\r\ ca elementefoarte precise – altele decât eventuala pre]uire de c\tre Celan a liricii lui Blaga, decât

încercarea de a-l traduce pe Arghezi sau decât cuno[tin]a cu Philippide – s\ poat\justifica juxtapunerea, las\ în cel mai bun caz loc la ceea ce Ulrich Weisstein numea

odat\ ein Abrutschen ins Bodenlose der literakritischen Spekulation («oc\dere în abisul specula]iei criticii literare»)110, favorizând involuntar [i suspiciunea«tezismului»111 de care a fost vorba mai sus. În schimb, o trecere în revist\ a analogi-ilor pe terenul limbajului liric al modernit\]ii, pe care, în limba român\, Celan a sesizat-o desigur [i prin opera celor trei, chiar înainte de a-i citi pe suprareali[tii bucure[tenidin a doua genera]ie, are temeiuri depline [i deplaseaz\ discu]ia în singurul spa]iuce i se adecveaz\ realmente: cel al impactului formal, nicidecum con]inutistic, al con-templ\rii [i în ultim\ instan]\ chiar al practic\rii unui exerci]iu poetic supus prin însu[i

106 Barbara Wiedemann ajunge s\ disocieze în acest caz între Muttersprache (limbamatern\)-german\ [i Umgang - sau Alltagsprache (limba uzual\ sau cotidian\)-româna, veziBarbara Wiedemann: Meteoriten (cf. nota 90), p. 112.

107 Gu]u, op. cit.108 Ibid., vol.1, p. 54-60.109 Vezi celebra defini]ie a lui Marius-Françoise Guyard (din La littérature comparée ,

Paris 1961, p. 5) dat\ literaturii comparate ca l’étude... des rapports de fait qui ont existé... entre les ouvres, les inspirations... («studiu al raporturilor faptice care au exi-stat între opere, între inspira]ii»).

110 Ulrich Weisstein, Einführung in die vergleichende Literaturwissenschaft,Stuttgart 1968, p. 4.

111 Într-un r\spuns dat Barbarei Wiedemann, George Gu]u preciza:Deutlich genug betonten wir in unserer Arbeit, es sei keineswegs unser Ziel, Celan etwa der

rumänischen Literatur gewaltsam einzuverleiben oder gar Abhängigkeitsver- hältnisse zu ihr sichtbar werden zu lassen. Auch vermieden wir weitestge- hend, zwielichtige Begriffe wie vor allem jenen von «Einfluß» zu verwenden...(«Am relevat suficient de clar în lucrarea noastr\ c\ scopul nostru nu a fost în nici un caz acelade a-l încorpora, eventual, pe Celan în mod brutal în literatura român\ sau chiar de a reliefani[te raporturi de dependen]\ fa]\ de ea. De asemenea am evitat, pe cât posibil, s\ utiliz\mconcepte imprecise precum, mai ales, acela de „influen]\“»), vezi George Gu]u:«Forschungsrezeption und Werkverständnis», în Neue Literatur, Nr.1 (1989), p. 64-71, aicip. 66-67.

7/15/2019 Exil


265

sistemul diferit al limbii române altor canoane fonetice, sintactice ori topologice decâtcele ale «modernilor» germani. Dintr-o celebr\ fraz\ adresat\ lui Yves Bonnefoyrezult\ importan]a pe care Celan o acorda, ca poet, «sistemului» în care avea a se

încadra discursul liric: Vous êtez chez vous, dans votre langue, vos réfèrences, parmi les livres, les oeuvres que vous aimez («sunte]i ladumneavoastr\, în limba [i referin]a dumneavoastr\ printre c\r]ile [i operele pe carele iubi]i»)112; cu atât mai mult transgresarea lui, pe care el a profesat-o cu o obsti-na]ie vecin\ cu fatalitatea, situeaz\ limba poeziei române [i, o dat\ cu ea, limba român\

într-o pozi]ie «excep]ional\» vizavi de propria-i poetic\ [i poietic\, al c\ror studiu [ipe acest versant113 – eventual în continuarea investiga]iei ini]iate de George Gu]u –devine cu atât mai legitim cu cât Celan însu[i (într-o scrisoare c\tre Nina Cassian)

îi sugera, nu întâmpl\tor, «z\c\mintele» productive: «Eu, dup\ cum [tii, scriu tot penem]e[te, adic\ f\r\ doin\ [i troscot, dar deseori cu gândul la privilegiile ce le con-fer\ întrebuin]area unor cuvinte atât de inimitabile. Poate c\ mi s-a comunicat [i mieceva de printre ele...»114

F\r\ îndoial\ c\, o dat\ mai mult, episodul «bilingv» din opera poetului germanPaul Celan se constituie în «evenimentul» central din care se nutre[te supozi]ia asupraunei «constante» române[ti subiacente sau, cel pu]in, a unei influen]e «catalitice»exercitate de o asemenea «coordonat\» lingvistico-cultural\ asupra evolu]iei ulte-rioare (anului 1948) a liricii acestuia. În leg\tur\ cu resorturile ce l-au îndemnat pe

tân\rul Antschel, al c\rui destin ca poet de limb\ german\ se desenase pân\ atun-ci în cadrele livresc-epigonice ale modernismului cern\u]ean interbelic, s\ cocheteze în Bucure[tiul imediat postbelic cu o «carier\» scriitoriceasc\ în limba român\ aufost formulate, dincolo de consensul asupra crizei identitare a evreului germanofontraumatizat de Lingua Tertii Imperii, cel pu]in dou\ categorii de motiva]ii. Unadintre ele are tendin]a pronun]at\ de a bagateliza momentul, socotind probabil dreptmeandre biografice f\r\ vreo importan]\ deosebit\ tot ce precede epoca maturit\]iipoetice celaniene. Ar fi scris some Romanian pieces («câteva fragmente

112 Yves Bonnefoy, «Paul Celan» în idem, Le nuage rouge. Essais sur la poet- ique, Paris 1977, p. 306.

113 Leonard Moore Olschner atrage aten]ia, cu referire la «urmele» ebraicei [i ale limbilorslave, din p\cate nu [i ale românei, în poemele celaniene, asupra faptului c\ zu verstehen waren solche Einflüße keineswegs als formale übernahme, sondern als spralich- es Formprinzip, in dem Sprache die Synthese rezipierter Sprachen darstellt («asemenea influen]e nu ar trebui în]elese în nici un caz ca prelu\ri formale ci ca un princip-iu lingvistic formal în care limba reprezint\ sinteza limbilor receptate»), op. cit ., p. 47-49.

114 Scrisoare redactat\ în limba român\ la 18 iulie 1957 [i expediat\ din Paris, vezi anexa«Briefe und Texte Paul Celans» în Gu]u, op. cit., vol.1, p. 252.

7/15/2019 Exil


266

române[ti») doar at the urging of freinds («la solicitrarea prietenilor»)115, crede,simplu, John Felstiner, reluând de fapt opinia Barbarei Wiedemann, care sus]inea în1985 c\ er hat sein Interesse für die rumanischen Dichterfreunde und an einem literarischen Dialog mit ihnen ganz eindeutig zum Ausdruck gebracht, indem er sich ihrer Sprache bediente («întrebuin]ând limba lor,el [i-a exprimat foarte clar interesul s\u pentru prietenii s\i poe]i români [i pentruun dialog literar cu ei»)116; nuan]ele ulterior ad\ugate, precum aser]iunea c\ Celan (hat) in Bukarest vor seiner Abreise den ernsthaften Versuch unter- nommen..., in dieser Sprache und ihrer Literatur seinen Platz zu finden («Celan a încercat realmente, în Bucure[ti, anterior plec\rii sale, s\-[i g\seasc\locul în aceast\ limb\ [i în literatura ei»)117, nu modific\ esen]ial tezele ini]iale: de[iutilizat\ cotidian, româna ar fi r\mas pentru el eine fremde Sprache 118, textele«literare» produse în aceast\ limb\ ar fi fost în ultim\ instan]\ ocazionale, c\ci des-tinate doar «dialogului» cu scriitorii cu care sim]ea c\ ar avea afinit\]i119, iar efec-tul acestei perioade n-ar dep\[i opera timpurie a poetului120. Rezerva evident exce-siv\ a acestui punct de vedere contrabalanseaz\ entuziasmul celui opus, sus]inut cuprec\dere de Petre Solomon, ce socotea româna drept «a doua limb\ matern\» alui Celan121 [i, în ciuda prea pu]inelor texte române[ti r\mase de la dânsul, îl vedeachiar «pomenit într-o istorie ideal\ a liricii române[ti, la un loc de frunte»122; deciziade a scrie române[te ar fi fost determinat\, în planul «ra]iunii de a fi» a poeziei sale,de necesitatea interioar\ de a «disloca» tiparele prozodice [i stilistice ce o încorse-tau în limba german\123 – limba român\, «o limb\ cu voca]ia calamburului»124, «olimb\ plin\ de voci, foarte dotat\ pentru a exprima concrete]ea [i culoarea lucrurilor,având îns\ [i posibilit\]i de zbor spre cerurile abstrac]iunii filozofice»125, l-ar fi aju-tat s\ g\seasc\ o solu]ie temporar\ la neadecvarea «dic]iunii sale poetice la mesajulpe care ]inea s\-l transmit\ [i pe care nu putea s\-l în\bu[e»126, cu efecte înc\ insu-ficient evaluate asupra operei ulterioare.

115 Felstiner, op. cit., p. 46.116 Wiedemann-Wolf, op. cit., p. 106.117 Barbara Wiedemann, Grischas Apfel... (vezi nota 68), p. 140.118 Barbara Wiedemann, Meteoriten (vezi nota 90), p.19.119 Ibid., p. 115; argumentul în acest sens ar fi tocmai preferin]a pentru român\ la poemele

în proz\.120 Barbara Wiedemann, Grischas Apfel... (vezi nota 68), p. 140.121 Solomon, op. cit., p. 121.122 Ibid., p. 122.123 Ibid., p. 88.124 Ibid., p. 79.

7/15/2019 Exil


267

Or, în ceea ce ne prive[te, credem c\ tocmai aceste efecte asupra liricii de matu-ritate, [i nu textele române[ti «în sine», reprezint\ miza fundamental\ a experien]eiabsolvite de Paul Celan în zona «bilingvismului» poetic româno-german. Din mul-tele observa]ii interesante [i îmbog\]itoare ale c\r]ii lui Petre Solomon despre «dimen-siunea româneasc\» a operei lui Celan, ne-o însu[im pe aceea care întrevedea înmomentul bucure[tean prilejul alegerii românei «ca mediu lingvistic prielnic unuiantrenament poetic (subl. n.), devenit necesar pentru îns\[i evolu]ia lui»127. Dac\am exami-nat mai sus determin\rile exterioare pe al c\ror fundament s-au consti-tuit premisele poeticii celaniene, am avut în vedere tocmai acele acumul\ri care auprofilat latent sensul enun]ului central al discursului despre «meridian»: Das Gedicht will zu einem Andern, es braucht dieses Andere, es braucht ein Gegenüber. Es sucht es auf, es spricht sich ihm zu («poezia tinde spreun Altul, are nevoie de acesta, de ceva care s\ i se opun\. Ea îl caut\, i se spune»)128

– reprezentarea despre limbajul poeziei ca despre o structur\ prin excelen]\ cono-tativ\, permeabil\, deschis\, «în mi[care», sistem rela]ional, desubstan]ializat [i, cucuvintele lui Beda Allemann, ein Prozeß, mit dem man unterwegs ist und der auf etwas hinzielt («un proces prin care te afli în mi[care [i care tinde spreceva»)129. În acea mecanic\ a conversiei înstr\in\rii sociale [i individuale (Ent- fremdung) în insolitare textual\/ ostrannenie (Verfremdung) , a[a cum am imag-inat-o noi în[ine130, de o importan]\ crucial\ este momentul «dep\[irii limitei» spre«saltul calitativ»; o proiec]ie a acestuia «cu încetinitorul» a încercat, conving\tor,Michael Jakob atunci când, pe urmele sugestiilor lui Beda Allemann, a reconstituit

în interiorul operei «pragul» echivalent cu die Unterbrechung genau jener poet- ischen Konventionalität, die von Bachtin als eine Art bloßen Inner- lichkeitskäfigs kritisiert worden ist («f\râmarea tocmai acelei conven]ionalit\]ipoetice care a fost criticat\ de Bachtin ca o simpl\ cu[c\ a interiorit\]ii»)131. Întreg-ul edificiu argumentativ al exegetului se bazeaz\ pe teza conform c\reia poetica lui

125 Ibid., p. 103.126 Ibid., p. 105.127 Ibid., p. 88.128 Celan, Der Meridian (vezi nota 1), p. 198.129 Beda Allemann, «Paul Celans Sprachgebrauch», în Amy D. Colin (ed.): Argumentum

e Silentio, Berlin/New York 1987, p. 10.130 Andrei Corbea: «Das Fremde in der Fremde. Zur Typologie einer Literatur des Deutsch-

tums im Ausland», în Begegnung mit dem Fremdem. Akten des VIII. Internationalen Germanisten-Kongresses Tokyo, 1990 hrsg. von Eijiro Ivasaki und Yoshinori Shichiji, Bd.10, München 1991, p. 171-178. {i Beda Allemann consider\ conceptul brechtian de Ver- fremdung drept esen]ial pentru «poetica» celanian\, vezi Allemann, op. cit., p. 9.

7/15/2019 Exil


268

Paul Celan ar coincide cu o poetische Notwendigkeit, auf Andere(s) zuzuge- hen («necesitate poetic\ de a se îndrepta spre ceilal]i/ altceva»), ca model sin-cronic/diacronic al «trecerii» de la monologism la dialogism 132, pân\ într-acolo

încât, dup\ dânsul, germana lui Celan s-ar defini ca «die eigene Fremdsprache oderdie fremdgewordene Muttersprache» (propria limb\ str\in\ sau limba matern\

înstr\inat\)133. În cronologia operei, incipit -ul «schimb\rii la fa]\» l-ar reprezentaDie Todesfuge, [i, într-o perspectiv\ mai larg\, perioada bucure[tean\ [i«româneasc\» a poetului. Dieser Schritt, der nach Todesfuge stattfindet,erscheint als Sprung, d.h. als ein zunachst unvermittelter Übergang ins Fremde («acest pas care are loc dup\ Todesfuge apare ca salt, respectiv cao trecere brusc\ în alteritate»)134, inclusiv in die fremde Sprache, care, dac\ n-o înlocuie[te pe cea german\, o «completeaz\» ca «alternativ\»135. De[i radicalitateanega]iei tuturor predetermin\rilor lingvistice, poetologice, stilistice, ca [i cea aop]iunilor experimental-ludice ale noului «început» suprarealist se va revela foartecurând, crede Michael Jakob, ca aparent\ (Im Moment des Ergreifens des Fremden zeigt sich... bereits schlagartig die Rückkehr des Eigenen/ «chiar în momentul capt\rii alterit\]ii se arat\ nemijlocit revenirea a ceea ce e pro-priu»136), aceast\ «reîntoarcere» la poezie [i la limba german\ nu prive[te totu[i«înapoi», ci înspre un «înainte» al «straniet\]ii» (das Fremde), c\tre «întâlnirea»cu care se inaugureaz\ medita]ia poeziei asupra ei îns\[i; der neue Ton, auf den wir in der Bukarester Lyrik treffen («noul sunet pe care-l întâlnim în liricabucure[tean\»)137 înseamn\ «insolitaire» (Ver-fremdung) [i Abschattung bzw.Deviation von Wirklichkeitsreferenz («umbrirea respectiv devierea de la refer-entul realit\]ii»)138, înseamn\ «poetica destruc]iei» de care vorbea Amy Colin139, orilibertatea în fine con[tientizat\ a unei selbstewußten Beweglichkeit innerhalb der Sprachen und vor allem... einer Erweiterung der stimmlichen Dif- ferenzierung im eigenen Gedicht («motilitate con[tient\ de sine în interiorullimbilor [i mai ales o l\rgire a diferen]ierii vocale în propria poezie»)140. Cu alte cuvinte,

131 Michael Jakob, Das «Andere» Paul Celans oder von den Paradoxien rela- tionalen Dichtens, München 1993, p.51.

132 Ibid., p. 11.133 Ibid., p. 49.134 Ibid., p. 152.135 Ibid., p. 159.136 Ibid., p. 140.137 Ibid., p. 179.138 Ibid., p. 180.139 Amy Colin, Paul Celan. Holograms of Darkness, Bloomington/Indianapolis, 1991.

7/15/2019 Exil


269

aceast\ spectaculoas\ Genesung durch Krankheit («îns\n\to[ire prin boal\»)petrecut\ prin intermediul limbii române coincide cu un fel de «spiral\ a progresu-lui» cu o «aflare a Sinelui» poetic prin Umsetzung des Angeeigneten in ein Eigenes («transformare a ceea ce e însu[it în ceva propriu»)141. De altfel, f\r\ amai recurge la solu]ia extrem\ a «bilingvismului poetic», Celan va practica de aici

înainte cu o consecven]\ simptomatic\ exerci]iul continuu al reîmprosp\t\riiresurselor propriului limbaj poetic prin traducere – «întâlnire» [i «dialog»,hermeneutic\ a alterit\]ii, unde textul înregistreaz\ scrupulos «urmele» mai mult saumai pu]in adânci ale anevoiosului ceremonial al apropierii [i identific\rii cu Cel\lalt.

Limba român\ înso]e[te din umbr\ ([i probabil [i din structurile «de adâncime»ale limbajului poetic) opera maturit\]ii poetului, f\r\ a o marca la «suprafa]\», pre-cum franceza sau rusa, din care Paul Celan a tradus în deceniile cinci [i [ase cu pasi-une [i intensitate. Se întâlne[te la Paris cu Arghezi, idolul din tinere]e, pe care îl con-sider\ acum intraductibil142, îl cite[te pe Nichita St\nescu143, promi]ându-[i final-mente le retour, tardif, vers la poésie roumaine, un peu refoulée, je l’avoue, au milieu des mes péripétie occidentales («reîntoarcerea, tardiv\,la poezia român\, pu]in cam refulat\, recunosc, de-a lungul aventurilor mele occi-dentale»).144

Nu va mai ajunge s\ o fac\ niciodat\.

140 Oslchner, op. cit., p. 47.141 Ibid., p. 49.142 Silbermann, op. cit., p. 67.143 Informa]ia provine de la Barbara Wiedemann, dup\ consultarea la Marbach a bibliotecii

lui Paul Celan, cf. Grischas Apfel (vezi nota 68), p. 141.144 Vezi scrisoarea c\tre Petre Solomon din 12 septembrie 1962, în Solomon, op. cit.,

p. 228.

7/15/2019 Exil


270

7/15/2019 Exil


271

7/15/2019 Exil


272

7/15/2019 Exil


{TEFAN AUG. DOINA{

«Exilul interior» al «Cercului Literar»

Greva studen]ilor clujeni din februarie 1946 a fost un fel de gong nun]iator aleclipsei culturale prin care avea s\ treac\ România în timpul erei comuniste. N-amde gând s\ consemnez aici decât un [irag de fapte care ilustreaz\ drama spiritual\[i material\ pe care am tr\it-o.

Într-un Cluj fr\mântat de ciocniri repetate între studen]ii români, pe de o parte,[i muncitorii unguri, pe de alt\ parte (ace[tia din urm\, dup\ o perioad\ de crunt[ovinism horthist trecuser\, peste noapte, în tab\ra partidului care preluase, brusc,puterea, distrugând complet via]a politic\, social\ [i economic\ a ]\rii, [i ulcerând

grav fiin]a spiritual\ a neamului), tinerii membri ai «Cercului Literar» din Sibiu – uniidintre ei înc\ studen]i – au presim]it imediat imposibilitatea de a mai desf\[ura oactivitate cultural\ adev\rat\. Grupa]i cu to]ii în Cluj (cu excep]ia lui Radu Stanca,r\mas în Sibiu ca actor, regizor de teatru [i dramaturg), cerchi[tii au constatat f\r\nici un dubiu c\ «soarta» lor, ca litera]i, era pecetluit\: încercarea de a scoate o revist\mult dorit\ a lor, Euphorion, a dat gre[, «politrucul cultural» al universit\]ii, PavelApostol, nel\sându-se am\git, de pild\, de poezii care, sub un titlu promi]\tor, eraude fapt satire împotriva noilor st\ri de lucruri (a[ cita poemul meu Od\ la fru- moasele vremuri de azi, r\mas pân\ acum inedit). În 1947, eu am ob]inut Pre-miul «E. Lovinescu», dar volumul

Alfabet poetic avea s\ r\mân\ în manuscris pân\

la jum\tatea deceniului [ase. Semnul neîndoios al «eclipsei culturii române» l-a con-stituit, în 1948, scoaterea lui Lucian Blaga de la catedra universitar\ de Filosofia Cul-turii [i excluderea sa din Academia Român\. Sub aceast\ stea neagr\ începe «exilulinterior» al confra]ilor din «Cerc».

Situa]ia grupului nostru era urm\toarea: I. Negoi]escu – f\r\ serviciu un timp,avea s\ se angajeze mai întâi ca secretar de liceu, iar mai târziu avea s\ devin\ «coleg»cu marele poet Blaga ca bibliotecar la filiala clujean\ a Bibliotecii Academiei. EugenTodoran [i Cornel Regman ajung profesori de liceu, dar ultimul izbute[te s\ intre

273

7/15/2019 Exil


redactor la revista Almanahul literar, condus\ de A. E. Baconsky, unde public\recenzii sub pseudonimul Dan Costa. Fost asistent universitar, Ion D. Sârbu, dup\câteva peregrin\ri prin Spitalul de psihiatrie, devine profesor de liceu în Baia de Arie[.Radu Enescu ajunge secretar la un liceu industrial; dar teama c\ este în vizorul Secu-rit\]ii îl face apoi s\ simuleze nebunia, claustrat între zidurile propriei locuin]e, cupere]ii camerei plini de conjugarea verbelor eline. Fugar, Ovidiu Cotru[ se va ascundeprin Timi[oara [i Arad, înainte de a ajunge la mine, la Caporal Alexa [i, apoi, la Mar-cel Petri[or, în satul Oci[or. Nicolae Balot\ st\ la p\rin]i în Cluj, ob]inând o slujb\de cercet\tor la Institutul de Psihologie [i apoi de documentarist la Institutul deLingvistic\. Între timp, Deliu Petroiu devenise profesor de liceu la Timi[oara. Maitân\rul nostru prieten, poetul Ilie M\du]a, se mut\ [i el în ora[ul de pe Bega ca achiz-itor de pene, meserie foarte b\noas\ pe vremea aceea. Dominic Stanca se consacr\

teatrului, ca actor. Dup\ divor]ul de profesorul italian Umberto Cianciolo, Eta Cara-nica se rec\s\tore[te la Cluj cu doctorul Nicolae Boeriu [i se dedic\ traducerilor dinmarii italieni: Dante, Boccaccio, Michelangelo, Petrarca etc. Singurul care-[i p\streaz\vechea func]ie universitar\ este profesorul de francez\ Henri Jacquier, fostul nos-tru amfitrion din Sibiu. Înc\ înainte de a ne muta ca studen]i la Cluj, poetul IoanichieOlteanu se separase de noi, angajându-se în presa comunist\, dar scriind liric\ dince în ce mai pu]in.

În ce m\ prive[te, voi fi profesor de limba român\ la ciclul II, mai întâi în satulmeu natal, Caporal Alexa, apoi în comunele H\lmagiu [i Gurahon], din 1948 pân\

în 1955. Cultural [i literar vorbind, urmele acestor 7 ani de recluziune aveau s\ fieextrem de modeste. Considerând eu însumi c\ m-am n\scut a doua oar\, ca spirit, în atmosfera [i cadrul «Cercului Literar», izolarea mea într-un sat mo]esc – unde îlaveam ca partener intelectual de discu]ii [i lecturi numai pe Petre Constantinescu,[eful agen]iei CEC, viitorul dramaturg Paul Everac – n-a fost deloc benefic\ voca]ieimele. În acei ani de surghiun literar am scris abia câteva poeme, net anticomuniste(inedite înc\), am tradus din nem]e[te (Heine, Hölderlin, Lörke, Eichendorff etc.),precum [i piesa lui Musset Lorenzaccio . Singurele produc]ii care mi s-au p\rut amerita oboseala au fost tragedia Brutus [i fiii s\i, 1953, [i suita de Sonete ale mâniei care, în paginile acestei reviste, vede pentru prima oar\ lumina tiparului.

Textul lor a ajuns, f\r\ îndoial\, la Securitate, fiind confiscat de la Ilie M\du]a,cu prilejul arest\rii sale în 1954. Circulând doar în dou\ copii de mân\, la un momentdat pur [i simplu le-am pierdut. Singurul care ar fi putut s\ le refac\ era Ovidiu Cotru[care, cu memoria lui fenomenal\, le recita în dreapta [i în stânga; dar acesta a murit

în 1977, f\r\ a m\ fi ajutat s\ le rescriu. Am izbutit s\ fac lucrul acesta abia acum,cu abaterile de rigoare, dar [i cu speran]a de a nu fi falsificat nici mesajul, nici expre-sia lor. Este o produc]ie tipic\ «de sertar», care sper s\ reflecte pe deplin starea meade suflet din acel timp.

274

7/15/2019 Exil


Exilul nostru voluntar n-a f\cut decât s\ a]â]e în noi dorin]a de a ne regrupa [ide a r\spunde, pe mai departe, voca]iei noastre, prea puternice [i intime pentru aputea fi abandonat\. Faptul s-a petrecut în toamna lui 1955, când ne-am reg\sit laBucure[ti: eu, I. Negoi]escu, Cornel Regman, Nicolae Balot\ [i Dominic Stanca.N\dejdile noastre, legate de «liberalizarea hrusciovian\», au fost, îns\, repede spul-berate: revolu]ia din Ungaria a f\cut ca regimul de la Bucure[ti s\-[i în\spreasc\prigoana, [i astfel, dup\ o scurt\ perioad\ de timp – insuficient\ pentru a ne publi-ca scrierile –, unul dup\ altul ne-am v\zut implica]i în procese monstruoase, totalinventate, [i condamna]i la ani de pu[c\rie. «Exilul» nostru avea, în realitate, s\ con-tinue pân\ în anul 1964: abia începând de atunci, aveam s\ ne recâ[tig\m dreptulde a scrie [i de a publica. Anul «de gra]ie» 1956 nu ne-a ajutat decât s\ ne integr\munei atmosfere culturale bucure[tene, pe care viitoarele noastre condamn\ri avea s-

o destrame. Mai mult chiar: Ion D. Sârbu, care – dup\ [apte ani de deten]ie – urmas\ se remarce ca un dramaturg de seam\ al acestor ani, precum [i ca prozator înzes-trat, avea s\ declare mereu, în scrisorile sale, c\ [ederea de ani de zile ca secretarteatral la Craiova, a tr\it-o ca pe un adev\rat «exil», în a[a m\sur\ lipsa de recep-tivitate, din partea confra]ilor localnici, i-a afectat sensibilitatea. Adev\rata sa«întoarcere din exil» a fost, din p\cate, postum\, romanul Adio Europa, ap\rut

post mortem, fiind primit ca o real\ revela]ie a ceea ce numim «literatura de ser-tar».

275

7/15/2019 Exil


{TEFAN AUG. DOINA{

Sonetele mâniei

I

Când soarele coboar\ sub poteci de umbr\-ntr-o durat\ subteran\ [i bolta înflore[te ca o ran\ [i s\biile tremur\ în teci;

când crinii albi cu floarea suveran\ se-ndoaie-n fa]a vânturilor reci, –

atunci te v\d, Arhanghel blând, cum treci ca fumul de t\mâie printr-o stran\.

Atunci la orizont se-nal]\ luna [i-acelea[i frumuse]i dintotdeauna se nasc din nou [i cap\t\ cuvânt:

c\ci toate ard în razele trasoare trimise lunii de m\re]ul soare.{i-n ura mea se-aprinde cântec sfânt.

II

În ura mea se-aprinde cântec sfânt: un bocet stins pe care-l izvodir\ fiin]e care azi nu mai respir\,v\p\i amestecate cu p\mânt.

276

7/15/2019 Exil


Cântarea mea-l dezgroap\ [i-l resfir\ în largi ecouri despletite-n vânt.Iar dac\-mi smulge]i limba, am s\ cânt cu bra]ele-ncordate ca o lir\.

Ciunti]i-m\, [i-o s\-mi vede]i cotorul cum picur\ din um\r în izvorul de sânge tulburat de vârcolaci.

Z\gaz seme] în contra vijeliei,eu te sfidez cu cornul poeziei,Destin nes\]ios, care m\-n[faci!

III

Destin nes\]ios, care m\-n[faci,acum e timpul jertfelor supreme! Sub stre[ina bisericilor geme apocalipsa roas\ de gândaci.

Ru[ine, îns\, celui ce se teme! Pe sub coroana sumbrilor copaci

trec cerbii [i te-nva]\ ce s\ faci,când goarnele cere[ti or s\ te cheme.

R\mâne]i neclinti]i în vâlv\taie de grindin\ ca ghea]a, care taie,martiri ai neamului, ce m-a]i chemat!

Cu vârful lunii galben ca topazul în miezul zilei îmi crestez obrazul

[i pun pe fruntea ]\rii un stigmat.

IV

Eu pun pe fruntea ]\rii un stigmat [i-o smulg din luturi ca pe-o r\d\cin\ de m\tr\gun\ ve[ted\, vecin\ cu moa[tele ce dorm în somn brumat.

277

7/15/2019 Exil


Torentul apelor de sub obcin\ r\sun\ ca un bucium zbuciumat [i codrii se-nfioar\ de-un urlat de lupi, iar jirul putreze[te-n tin\.

Cânta]i, prieteni, în celula sumbr\,ca zbirii s\ disting\ în penumbr\ un fâlfâit de àripi ca un cor.

{i nu-nzadar visând s\ li se par\ c\-n loc de stil port sabia de par\ a îngerului exterminator...

V

Ah! îngerului exterminator ce-[i p\r\se[te-n catastrofe limbul,eu i-am sim]it ca o coroan\ nimbul l\sându-se pe nalbe la izvor.

Privind legendele cum fac cu schimbul de scârba de-a sim]i pe pieptul lor

gârbaciul Asiei profanator,am zis: Dar, Doamne, înc\ nu e timpul?

Pe trunchiuri am v\zut cum cre[te iasca [i a[trii nop]ii v\duvi de fireasca lumin\ ce le str\lucea-n obraz.

O, zodie-a nemernicilor! Glia suspin\ jos în rând cu ciocârlia

torcând argintul ceasului de-amiaz...

VI

Torcând argintul ceasului de-amiaz, – a[a te-am adorat odat\, }ar\ a bucuriei: – mândr\ [i sprin]ar\

pân\-n m\runtul sclipet de pe iaz.

278

7/15/2019 Exil


Ce sunete de groaz\ trâmbi]ar\,ce stea de sulf, ce pleznet de ucaz v\zduhul t\u senin?... Mai pot eu azi

culege roua ta incendiar\?

Strivit\ e[ti – de cizme [i copite.Dar [i de criv\]ul unor ispite suflând viclean peste b\rba]ii t\i.

Supliciu ru[inos al României! Cum am s\ fac ca strofele mâniei s\ se preschimbe-n tunet [i v\p\i?

VII

O, s\ se schimbe-n tunet [i v\p\i acest sonet modest, – ca tr\d\torii s\ cl\n]\ne din din]ii fal[i în zorii care denun]\ târfe [i ling\i!

Nimic s\ nu rosteasc\-n ritm feciorii care se duc la nun]i cu zurg\l\i

decât sudalme hohotind pe v\i [i strig\te din bezna închisorii!

Precum i-e dat poetului s\ strige cu glas de-alarm\, ca pe catalige,durerea [i speran]a lumii-ntregi,

a[a e scris acestor limpezi rime s\ smulg\ adev\ru-atâtor crime [i masca unor mari f\r\delegi!

VIII

Sub masca unor mari f\r\delegi,ce chip mai are Patria? Lichele se l\f\ie burtoase-n catifele hr\nind pe fa]\ un pogon de negi.

279

7/15/2019 Exil


Scursura str\zii cu miasme grele jigne[te tronul unor falnici regi cu-o liot\ de slavi [i pecenegi ce-[i poart\-ntreg avutul în inele.

Din rodul geniilor tale blânde venir\ lipitorile fl\mânde s\ sug\ chiar [i cel din urm\ strop.

Ce semn mai a[tept\m din ceruri? Iat\: lucoarea bol]ii negre-i sfâ[iat\ de fulgerele unui nou potop...

IX

De fulgerele unui nou potop,cine-l va ocroti pe cel ce las\

pe tic\lo[i s\-mi spurce sfânta cas\ sub care n\zuiesc s\ m\ îngrop?

Vai! nic\ieri în lume nu-s acas\ decât sub fream\tul acestui plop!

Aici îmi sorb ulcica de uncrop [i iau la hor\ tân\ra mireas\.

Acoperi]i-mi trupul cu ]\rân\: un deget liber tot o s\-mi r\mân\ la nalta judecat\ s\ v\ chem!

Chiar urma fe]ei putred\ [i oarb\ va fi o gur\ [opotind prin iarb\

cu buzele cr\pate a blestem...

X

Cu buzele cr\pate a blestem m\-ntorc spre r\s\rit [i-i scuip lumina.Cu gheare de vultan scobesc în mina în care bunii mei, în lan]uri, gem.

280

7/15/2019 Exil


Abia mai prind peste câmpii divina suflare-a prim\verii. Ce totem ascund în suflet mon[trii, c\ se tem în orice clip\ s\-[i cunoasc\ vina?

Sau poate c\ pl\tim cu-ntârziere p\cate de demult? La înjunghiere,ce bici ne mân\ silnici, ca pe oi?

Nu. Mai degrab\-n tembelismul nostru noi suntem ca un plug al c\rui rostru r\stoarn\-n brazde numai râme noi.

XI

R\stoarn\-n brazde numai râme noi cei care azi, captivi ai suferin]ei,nu scurm\ pân\-n inima fiin]ei [i nu se-ntreab\: Cine suntem noi?

Suntem mistre]i fanatici ai credin]ei sau porci care râmeaz\ în gunoi?

Mân\m în goan\ care de eroi sau ne proptim în cârja neputin]ei?

Prea multor fiare-ng\duim s\ mu[te din trupul ]\rii, [i prea multor mu[te s\ se repead\-n ochiul nostru-amar...

Din lut, din vânt, din sferele divine vai! pentru noi Istoria survine

mereu sub forma unui trist co[mar!

XII

Mereu sub forma unui trist co[mar ne-au bântuit vântoase [i l\custe

pornite s\ ne surpe [i s\ guste licoarea poamelor de pe hotar.

281

7/15/2019 Exil


Dar nu s-au mul]umit doar cu nectar,ci n\v\lind din sterpele lor puste au n\p\dit c\r\rile auguste

pe care cade ghinda din stejar.

Ce-a mai r\mas din cetinile noastre? Abia un semn al cruntelor dezastre tr\ite ani în [ir de ta]i [i fii.

Ni-e sufletul pustiu ca o Sahar\ prin care [erpuie[te-n fapt de sear\ o lung\ caravan\ de stafii.

XIII

O lung\ caravan\ de stafii ne tulbur\-nchinarea la icoane.ne ]intuie[te inima-n piroane [i ne drapeaz\-n haine purpurii.

Din aule, din pie]e, de pe-amvoane otrava unei noi filosofii

ni se serve[te-n cupe sidefii de dasc\li odr\sli]i de lighioane.

Usuce-mi-se limba-n cerul gurii,de n-am s\ secer cu t\i[ul urii din holda ]\rii cel din urm\ pir!

Ca un Vezuviu ce erupe-n slav\ a[ vrea s\-arunc din verbul meu de lav\

ce suf\r, ce visez [i ce respir...

XIV

Ce suf\r? Ce visez? {i ce respir? Nimic decât o zi a judec\]ii când, lent, pe sub portalele cet\]ii,am s\ le v\d trecând hidosul [ir.

282

7/15/2019 Exil


Nu, n-am s\ protestez, nici s\ m\ mir când lumea pentru crima nedrept\]ii,îi va-nfiera cu semnul la[it\]ii [i-i va lovi cu grea]a ei la mir.

Dar niciodat\ pruncii s\ nu vie spre-a-ntrez\ri întreaga mâr[\vie a chipurilor lor, c\zute-n lut.

Nici mamele plângând s\ nu se-adune pentru batjocur\ sau rug\ciune spre pomenirea-a ceea ce-au pierdut.

XV

Spre pomenirea-a ceea ce-au pierdut,un neam zdrobit va mai g\si cuvinte,[i cântece, [i dansuri, [i morminte care s\ nu-i vorbeasc\ despre cnut?

Va cre[te-n gura celui care minte trifoiul gloriosului trecut

pe care l-a strivit [i l-a vândut,ca mirosindu-l s\-[i aduc\ aminte?

S\ vie mutila]ii, ciungii, [chiopii,s\-ncerce to]i acum pe dunga gropii

pl\cerea scârbei de-a-i numi pe cei

care cândva au fost figuri de seam\,dar care azi, de foame sau de team\,

au devenit canalii [i mi[ei!

XVI

Au devenit canalii [i mi[ei, – [i iat\-i coco]a]i în sfatul ]\rii,

p\rta[i la crimele f\râmi]\rii acestui spa]iu populat de zei.

283

7/15/2019 Exil


Gr\sani [i lacomi, preo]i ai ced\rii,se-nghesuie-mp\r]indu-[i între ei

p\mântu-n care zac str\bunii mei, primit ca o r\splat\ a tr\d\rii.

Vai! dintr-un stâlp în cel\lalt al zilei se-ntinde plasa ro[ie a silei:

p\ianjenul cu stea pânde[te-atent.

Dar noi, cei jefui]i de-acum de trilul p\durii, cum vom îndura exilul când viitorul plânge în prezent?...

XVII

Când viitorul plânge în prezent,ce-i mai r\mâne }\rii mele? Bolta î[i scutur\ podoaba, de revolta unui omor atât de crud [i lent.

Pleca-se-va garoafa-n strat, involta,s\ spele de-acest sânge purulent

coclaurii, iar laurul absent s\-[i legene din nou pe tâmple volta?

Vai nou\, celor pâng\ri]i în suflet! Chiar moa[tele-[i dau ultimul r\suflet [i zimbrii împu[ca]i în frunte rag.

Un fel de ger începe s\ se cearn\ în inim\, [i ni se face iarn\

pe tot ce-odinioar\ ne-a fost drag.

XVIII

Pe tot ce-odinioar\ ne-a fost drag eu însumi am s\ pun pecetea urii: din [es pân\-n bârloagele p\durii un cerc de foc s\lbatic am s\ trag.

284

7/15/2019 Exil


S\ v\d atunci: unde-or s\ afle furii ce ne-au pr\dat mormintele vreun prag,de unde s\ nu-i vânture-un [irag

de s\lcii plâng\toare [i lemurii...

Pe cei ce-[i ]op\ie azi cazaciocul în curtea mân\stirilor – cu ciocul s\-i lase ulii mei de-a pururi chiori!

Ca doar a[a s\ ne mai dea târcoale de-asupra plaiurilor seci [i goale – asemeni unui ro[u stol de ciori.

XIX

Asemeni unui ro[u stol de ciori,l\tra]i s\ fie-otr\vitorii pâinii [i-ai apelor din [ipote, de câinii striga]i cu glas puternic de feciori!

De-o teap\ to]i, slugoii [i st\pânii s\ fie da]i pe mân\ de p\stori

cu bâte vesele, de câte ori vor îndr\zni s\ calce-n ]arcul stânii!

Ca nici un ins cu rânjetul sinistru s\ nu mai treac\ dincoace de Nistru decât ca hoit cu c\rnurile reci.

{i-un heruvim cu aripa iubirii s\-mplânte-un trandafir al mântuirii în pieptul }\rii mele – pentru veci.

H\lmagiu 1953/ Gurahon] 1954

285

7/15/2019 Exil


286

7/15/2019 Exil


287

7/15/2019 Exil


MIHAI {ORA

Care exil?

Eram tân\r când am plecat în Fran]a, s\-mi continui studiile: de-abia împlinisem 22 de ani. Vremurile erau tulburi,Anschluss -ul de-abia avusese loc,Münchenul îi îmb\tase pe Chamberlain [i pe Daladier, iar popoarele lor p\reaua nu mai avea urechi – [i nici un al [aselea sim] pentru a percepe totu[i cumvaz\ng\nitul armelor cu care, printr-un r\zboi fulger, Hitler visa s\-[i supun\ întrea-ga Europ\.

Parisul în care tocmai picasem era, dup\ baia de iluzii münchenez\, într-o

stare de gra]ie. Venit dintr-o ]ar\ vulnerabil\, angoasat\ de amenin]\rile ce pluteauasupr\-i, cum s\ m\ simt eu exilat în acea vatr\ radioas\ a culturii europene, încare norocul m\ aruncase? Nu m-am sim]it exilat [i pentru c\ [tiam cât se poatede bine c\ tot ce l\sasem în urm\ mi-era într-un fel la îndemân\ – c\ nu aveama[adar decât s\-mi zic: «Vreau acas\!» pentru a m\ putea întoarce, f\r\ nici unfel de opreli[ti, de unde pornisem. Dar acest «Vreau acas\!» n-aveam nici unmotiv s\-l articulez, de vreme ce, pe lâng\ un «acas\» al copil\riei [i adolescen]ei, îmi mai câ[tigasem, cum ar veni, [i un al doilea «acas\»: acela al maturiz\rii [ial posibilei mele împliniri, adic\ tocmai Parisul la care de-abia dac\ îndr\znisem

s\ visez.

R\zboiul a venit totu[i, a[a cum [i era de a[teptat: pr\p\d pentru Polonia,drôle de guerre pentru Fran]a; de[i auto-iluzionându-se în continuare, Parisul[i-a v\zut [i el adumbrindu-i-se de la o zi la alta surâsul caracteristic. Leg\turilecu România se îngreunaser\ mult, dar de rupt nu se rupseser\. Îngrijorat eram,fire[te: ba chiar tare îngrijorat: pentru mine, pentru cei apropia]i, pentru soartalumii; dar exilat nu m\ sim]eam câtu[i de pu]in.

288

7/15/2019 Exil


A venit apoi dezastrul: conturnarea fulger\toare, prin Belgia neutr\, a «linieiMaginot», înd\r\tul c\reia francezii se sim]eau în siguran]\, dar pe care –

încrez\tori cum erau în puterea tratatelor – nu avuseser\ elementara prevederede a o prelungi din capul locului de-a lungul întregii frontiere ce-i desp\r]ea deBelgia prieten\, pân\ la întâlnirea M\rii Nordului cu Marea Mânecii. CapitulareaFran]ei a avut drept efect imediat ocuparea de c\tre Wehrmacht a jum\t\]ii salede nord [i a întregii coaste atlantice – iar mai apoi împ\r]irea a[a-zisei «zonesud» (considerate pân\ atunci «liber\») între germani la vest [i italieni la est deRon (asta doar pân\ la depunerea armelor de c\tre armata lui Badoglio, când întregul teritoriu francez a c\zut sub domina]ia f\r\ intermediar, nu atât aWerhmacht -ului, cât mai ales a Gestapo -ului).

Ororile la care s-a dedat ocupantul hitlerist sunt greu de imaginat, dar soli-daritatea popula]iei franceze stoarse la teasc a fost exemplar\: (Am zis: a pop-ula]iei; nu: a autrit\]ilor obediente Vichy-ului). Victim\ a n\pastei m-am sim]it,desigur; dar al\turi de nenum\rate alte victime ale n\pastei – cu care m\ sim]eamsolidar, [i care erau solidare cu mine. Exilat, îns\, nu m-am sim]it câtu[i de pu]in.

Pân\ la urm\, a venit [i mult a[teptata eliberare a Fran]ei. Puteam oare s\m\ simt exilat într-o ]ar\ care mi-a oferit ad\post [i subzisten]\ când îi fusesecel mai greu, iar acum – ajuns\ la liman – era gata s\ m\ accepte printre ai ei?Despov\rat în sfâr[it de îngrijor\rile majore care baraser\ pân\ atunci, period-ic, drumul c\tre viitor (postulat desigur de virtutea cardinal\ a Speran]ei – [i cene-am fi f\cut f\r\ ea? –, dar deschis de adev\ratelea doar de realitatea palpa-bil\ a vie]ii de fiecare zi), m-am pus temeinic pe treab\; ba începusem chiar s\-mi fac un nume («un nume scris pe-o carte»), când, cu totul pe nea[teptate, s-a ivit minunata ocazie de a da o rait\ prin ]ara mea de ba[tin\, prin dulcea patrie în care am v\zut lumina zilei [i unde, aproape (în toate sensurile acestui cuvânt,inclusiv în acela de strâns\ comuniune) – [i unde, a[adar, aproape de glia

str\mo[ilor mei, m-am bucurat de o copil\rie de vis. Iar de întâmplat, ce (mi)s-a întâmplat? (Las deoparte bucuria imens\ de a-mi fi v\zut – dup\ aproapezece ani de absen]\ – p\rin]ii [i neamurile cele mai dragi.) S-a întâmplat c\ u[aprin care intrasem în propria-mi ]ar\ s-a închis irevocabil în urma mea; s-a întâm-plat c\ libertatea elementar\ de care – f\r\ opreli[ti – beneficiasem în neagrastr\in\tate, de a-mi comanda eu însumi deplas\rile în spa]iu dup\ dorin]\ [i dup\putin]\, mi-a fost brutal anulat\. S-a întâmplat c\, pentru întâia dat\ de când m\ivisem pe lume, am sim]it deasupr\-mi lespedea de mormânt a exilului.

289

7/15/2019 Exil


Situa]ia era, pentru mine, cu atât mai greu de suportat cu cât o nenorocit\de op]iune politic\, contracarat\ (cred c\ acesta este termenul cel mai potrivit

în cazul dat, iar cacofonia produs\ astfel este cât se poate de elocvent\ în acestsens) – contractat\ a[adar înc\ din timpul ocupa]iei hitleriste a Fran]ei, ar fi tre-buit s\ m\ determine s\-mi simt m\car unele afinit\]i cu starea de lucruri pecare am g\sit-o aici la întoarcere mea (în toamna lui 1948). Iar eu nu mi-amsim]it nici una. A[a încât tot am pentru ce s\-i mul]umesc «st\rii de exil», alc\rei gust amar l-am sim]it pentru întâia oar\ în propria-mi ]ar\, c\ci ea m-alecuit, o dat\ pentru totdeauna, de iluziile (pernicioase) ale tinere]ii, de care cine[tie când m-a[ fi putut descotorosi de r\mâneam în continuare în iluminata mea]ar\ de adop]iune.

Din fericire, «nasc [i la Moldova oameni»! Nu mi-a fost prea greu s\-i g\sesc,iar aerul din jurul meu a devenit din nou respirabil. Un grup de prieteni fideli e într-adev\r ca un fel de Patrie-model-redus. Iar când [i ajungi, împreun\ cu ei,s\-]i duci un gând pân\ la cap\t, întrupându-l în ceva cu sor]i de a r\mâne [idup\ ce tu vei fi disp\rut, starea de exil se atenueaz\ pân\ aproape de dispari]ie.Este ceea ce mi s-a întâmplat în decursul celor cincisprezece ani în care m-amconsacrat, ca editor, repunerii în circula]ie, în tiraje foarte mari [i la pre]uri oricuiaccesibile, a patrimoniului de sim]ire [i gândire r\mas nou\ de la înainta[i [iprivit cu ochi r\i de c\tre cei care f\ceau legea în ]ar\ ([i în întreag\ aceast\parte de lume de altfel, nep\suit\ adioma nou\ de stihia nemiloas\ a istoriei), încercând pe toate c\ile s\ ob]in\ un teren gol de trecut, pe care s\ poat\ apoiedifica, netulbura]i de amintiri, teratologica f\ptur\ a «omului nou». Pentru a lite împotrivi cu (minime) sor]i de izbând\, aveai nevoie de agerimea ochiului cas\ descoperi fisurile sistemului ([i, har Domnului, în România, sistemul nu aducealips\ de ele), precum [i de o bun\ doz\ de curaj ca s\ te folose[ti efectiv depunctele lui slabe, f\cându-le, în m\sura posibilului, s\ lucreze pentru tine. Un

singur exemplu ajunge: incompeten]a cras\ în materie de cultur\ a «kulturni-cilor» sistemului, de pild\, te putea servi de minune dac\ reu[eai, f\r\ a le trezib\nuiala, s\ le flatezi complexul de superioritate, sub trufa[a aparen]\ a c\ruia îi rodea de fapt f\r\ încetare realul lor complex de inferioritate. Nu insist. Fapteste c\, sub obl\duirea minunatului om de bine care a fost Ion B\nu]\, direc-torul editurii la acea vreme, pus de mine «în tem\» [i acoperindu-mi înaintarea– a acelui vechi «grivi]ist» de perfect\ bun\-credin]\, îndr\gostit de cultura dup\care jinduise de mic copil [i de care nu putuse avea parte –, mi-am dus la

290

7/15/2019 Exil


îndeplinire (ajutat, fire[te, de o admirabil\ echip\, bine asudat\, de tineri entuzia[ti,posedându-[i la perfec]ie meseria [i mai ales devota]i misiunii pe care [i-o

asumaser\ al\turi de mine) o bun\ parte din planul pe care mi-l propusesem.Iar dup\ expulzarea mea f\r\ apel din «sistemul culturii» (care, la urma urmei,intra în ordinea a[a-zicând fireasc\ a Nefirescului cu majuscul\ ce continua s\ne împresoare), bre[a deschis\ prin acea masiv\ infuzie de spirit în ]esuturilecolectivit\]ii române[ti n-a mai putut fi colmatat\. Aveam deci toate motivele s\m\ simt mul]umit de ceea ce izbutisem s\ fac de-a lungul tuturor acestor ani. În editura în care lucrasem [i în mijlocul acelei echipe de oameni minuna]i carecredeau în perfecta îndrept\]ire a ceea ce întreprindeam împreun\, cum oare a[fi putut s\ m\ simt exilat?

{i totu[i, [i totu[i...

Dup\ o carantin\ care durase peste dou\zeci de ani, mi s-a îng\duit s\ pun[i eu piciorul dincolo de grani]ele ]\rii. De[i amintirile mi se înce]o[aser\ întrucât-va, continuam totu[i s\ [tiu destul de bine ce imense decalaje existau între biata]ar\ a c\rei grani]\ mi se îng\duia în sfâr[it s-o trec dinl\untru spre afar\ [iApusul cel vestit spre care m\ îndreptam. «{tiam destul de bine» e îns\ doarun fel de a spune, c\ci în realitate decalajele b\nuite din capul locului de c\tremine ca fiind considerabile s-au dovedit a fi cu mult, cu foarte mult mai maridecât le b\nuisem înainte de a le percepe pe viu.

Cu toate acestea, ajungând la destina]ie, diferen]ele constatate mi se p\reaude fiecare dat\ simple diferen]e de grad: nu, desigur, ca [i cum a[ fi trecut dela bini[or la bine în diferitele compartimente ale convie]uirii umane, ca [i cum, în locul destul-de-r\u -ului pe care-mi d\deam seama c\-l l\sasem în urm\trecând grani]a, a[ fi g\sit la destina]ie un categoric foarte-bine, ba chiar unnea[teptat extraordinar-de-bine . De[i imens\, diferen]a mi se p\rea a se înscrie

totu[i cumva într-o scal\ de valori comparabile.Nu e, cred, nevoie s\ spun, oricui a trecut prin aceea[i experien]\, c\adaptarea aceasta de la mai-pu]in-bine lamai-bine , [i chiar de la francamente- r\u la extraordinar-de-bine se ob]ine f\r\ urm\ de efort [i cu maxim\ celer-itate. Adaptarea invers\, în schimb, e înfior\tor de dureroas\ [i are nevoie detimp îndelungat pentru a putea fi ob]inut\. Întreb\rii «de ce?» nu i-am g\sit unr\spuns ca s\ zic a[a «[tiin]ific», apt adic\ de a o reduce definitiv la t\cere. Obrusc\ iluminare m-a f\cut totu[i s\-mi dau seama c\ trecerea de la «aici» la

291

7/15/2019 Exil


«acolo» se efectua ca de la o ]ar\ la alt\ ]ar\, socotite ca dou\ domenii conat-urale, deci intrinsec comparabile (aici, fire[te, mai r\u; acolo, desigur, mult mai

bine), pe când înapoierea – de la «acolo» la «aici» – se f\cea ca dintr-un t\râm într-alt t\râm, ca dintr-un univers al densei realit\]i într-un pseudo-univers fac-tice, al purei omonimii: asfaltului c\ruia suedezii îi spuneau, la ei acolo, asflat, îi spunem [i noi, aici, tot asfalt, în lipsa unei vocabule mai potrivite; dar el nuera cu adev\rat a[a ceva; transportului în comun, care la nem]i func]iona ca unceasornic, cum îi spuneam noi?, tot transport în comun, de[i complicata sin-tagm\ a[teptare-în-comun-a-unui-mijloc-de-transport-inadecvat i s-ar fi potriv-it ca o m\nu[\; ziarului îi spuneam [i noi, aici, ziar, de[i func]ia de informarezilnic\ a cump\r\torului nu [i-o îndeplinea; oric\rei realiz\ri de acolo, cvasi-total

derealizat\ aici, dar aparent omolog\, i se d\dea cu senin\tate, aici, acela[i nume,care, pe bun\ dreptate, i se d\duse [i acolo.Nu echivala oare, în acest condi]ii, orice întoarcere la ba[tin\ cu un veritabil

exil?Nu eram oare, to]i, câ]i eram, [tiind ori ne[tiind, prizonieri f\r\ sc\pare ai

Marelui Exil în neiert\toarea Fic]iune care pe nesim]ite se între]esuse cu noi în[ine,consumându-ne pe-ndelete fiin]a?

292

7/15/2019 Exil


IRINA MAVRODIN

Atâta exil cât\ con[tiin]\ a exilului

Pân\ nu de mult îmi spuneam – urmând o paradigm\ camusian\ conform c\reiaexist\ atâta tragic cât\ con[tiin]\ a tragicului – c\ exist\ atâta exil cât\ con[tiin]\ aexilului. Astfel afirmam implicit c\ omul, prin ceea ce îl define[te cel mai acut,con[tiin]a, este, fie [i numai virtual, eternul exilat, idee ce ar putea fi exprimat\ [isub aceast\ form\: ontologic, omul este condamnat la exil ca virtualitate ce se real-izeaz\ cu atât mai implacabil cu cât partea de umanitate din om este mai substan]ial\.

Vorbesc aici de un exil care ne prive[te pe fiecare dintre noi, pe fiecare individuman adic\. E un exil c\ruia i se poate spune metafizic c\ci, de[i înr\d\cinat în con-

tingent prin bietele noastre trupuri [i suflete supuse marilor [i m\runtelor determin\riale unei istorii comune [i ale unei istorii personale, el îl dep\[e[te trecând peste olimit\ [i proiectându-se spre o zon\ ce îl transcende.

Acest mod de a pune problema nu las\ nicidecum la o parte chestiunea exiluluipolitic, cu care ultimele decenii ne-au obligat s\ ne confrunt\m pe fiecare dintre noifie [i m\car pentru o clip\, fie [i pentru c\ un prieten tr\ia condi]ia de exilat politic,ceea ce ne ar\ta insistent c\ noi în[ine am fi putut oricând s\ o tr\im. Doar medi-ta]ia sus]inut\ asupra acestei forme de exil, medita]ie care a cunoscut ea îns\[i maimulte faze în ceea ce m\ prive[te, mi-a dat – cred – deschiderea, harul de a o intui[i apoi de a o con[tientiza pe cealalt\, pe cea metafizic\.

F\când aceast\ afirma]ie, îmi dau seama c\ m\ situez pe nisipurile cele maimi[c\toare, c\ci, în bun\ logic\, ar trebui pe dat\ s\ adaug: exist\ nu numai atâtaexil cât\ con[tiin]\ a exilului, dar exist\ [i tot atâtea exiluri – moduri de a tr\i, de apercepe, de a defini exilul – câ]i indivizi exila]i. {i s\ mai adaug [i altceva: ca în oriceraport problematic al con[tiin]ei cu unul din chipurile lumii, în loc s\ se clarifice (ce

înseamn\ îns\ a se clarifica?), prin încercarea – pe care am reluat-o de-a lungul întregiimele vie]i – de a pune oarecare ordine în rela]ia mea cu ideea de exil, aceasta î[imultiplic\ fe]ele fulgurante, la infinit (teoretic, dar cu origine în concretul tr\irii). M\

293

7/15/2019 Exil


aflu mereu în fa]a aceluia[i mister, ce m-a tulburat întotdeauna [i a c\rui cheie amtot c\utat-o cu un fel de uimit\ înver[unare, f\r\ a o g\si. Dimpotriv\, ca orice mis-ter, el devenea tot mai dens, mai impenetrabil, orbitor de impenetrabil în lumina-iabsolut\.

Mult\ vreme am crezut c\ exilatul – pe atunci termenul avea pentru mine, ca [ipentru aproape noi to]i, un sens exclusiv, radical politic – este un om fericit. Aveammul]i prieteni «fugi]i» – autoexila]i – în Occident. Vederea mea asupra lor era cea ade]inutului r\mas în închisoare [i care se gânde[te la cei care au evadat de aici cala ni[te noroco[i ai soartei.

Dar cu timpul, cu o teribil\ încetineal\, a[a cum se întâmpl\ uneori (c\ci alteoripo]i avea parte de o eviden]\, de o revela]ie fulger\toare) când te afli pe drumul uneiini]ieri, am început s\ [tiu, printr-o identificare pe care numai prin iubire o izbute[ti,

c\, pentru cel care are con[tiin]a exilului, acesta este una dintre experien]ele celemai dureroase ce i-au fost date omului modern ([i omului dintotdeauna, cred – înzilele noastre fenomenul a c\p\tat îns\ propor]ii de mas\), dar [i una ce-i ofer\ [icele mai mari [anse de a se reg\si, de a intra în armonie cu sine, de a se mântui.Exilul politic, men]inut de con[tiin]\ ca un adev\r cert, poate astfel duce ladescoperirea (prin tr\ire, bineîn]eles, [i doar apoi prin problematizarea lui ca idee)exilului metafizic, fie el religios sau laic.

E o sfâ[iere, o ruptur\ ce se repar\, se compenseaz\ prin împlinirea (sau prinnumai faptul de a tinde spre împlinirea) într-o alt\ realitate, cea a unei patrii (în toate

sensurile pe care le poate avea acest cuvânt) ideale, pe care exilatul [i-o constru-ie[te treptat, men]inând-o totdeauna în inima [i în spiritul s\u. Condi]ia de exilat secap\t\ de-a lungul unei vie]i, printr-un exerci]iu care cere o fidelitate, o r\bdare, ocredin]\. Asta am în]eles [i eu încetul cu încetul, de-a lungul a multe decenii: faptulde a fi «fugit» în Occident, sau în orice parte a lumii, nu-l transforma automat pe«fugar» într-un exilat.

Dar recent am mai în]eles ceva, ceva care mi-a r\sturnat premisa cu care începeacest mic eseu: nu to]i oamenii sunt, ontologic, condamna]i la exil. Exist\ [i unii indi-vizi «d\rui]i» – oamenii îi numesc «sfin]i» –, care nu intr\ în aceast\ regul\. Cel pu]ina[a cred eu. Nicole-Valéry Grossu,N. Steinhard – încerc s\-mi spun – s-au situat firesc prin gra]ie divin\, în închisoaresau în str\in\tate, dincolo de orice problematic\ a exilului. «Experien]a» (nu e prealaic acest cuvânt?) lor cere îns\ – din partea celui care ar îndr\zni s\ scrie despreea – un alt tip de tr\ire, de identificare, de reflec]ie. {i un alt eseu.

294

7/15/2019 Exil


MIHAELA MIROIU

Între autobiografie[i

curriculum vitae

Pân\ la ceea ce statistic se cheam\ mijlocul vie]ii (35 de ani la femei în Româ-nia deceniului nou\) a trebuit s\ scriu autobiografii. Dup\ aceast\ cump\n\, printr-un seism istoric, autobiografia a trebuit s\ se a[eze într-o alt\ matc\, cea a curriculum- ului vitae . A[ distinge între cele dou\ prin urm\toarea formul\: a) auto-

biografia ar\ta modul de adecvare al persoanei la o societate în care func]ioneaz\determinismul strict: fiecare document de partid trasa linia evolu]iei sociale, iar «ato-mul» n-avea decât s\ se a[eze pe traiectorie; [i b) curriculum vitae arat\ – celpu]in în perioada de trecere de la un «cosmos represiv» la un haos la cap\tul c\ruialumea se recosmicizeaz\ potrivit «mâinii invizibile» – felul în care atomul, devenitpersoan\, r\spunde provoc\rilor mediului [i formeaz\ el însu[i mediul.

Am râs amar cu prietenii mei, comparându-ne autobiografiile din anii ‘80 cu CV-urile din anii ‘90. Ele par s\ nu aib\ nimic în comun. {i totu[i, persoana despre carevorbesc este aceea[i. Numai c\ «experien]ei politice» îi ia locul în mod natural back-

ground- ul profesional; recomand\rile de la BOB sunt înlocuite cu cele de la uni-versit\]i române[ti [i str\ine; faptelor pioniere[ti, uteciste [i peceriste le iau loculcongresele, conferin]ele, workshop -urile; limbii de lemn i se substituie «romgleza»;perfec]ion\rilor de la Cabinetul Municipal de Partid le iau locul cele de la ConsiliulEuropei. Catarii, oriunde s-ar afla, ar putea s\ spun\ c\ este vorba despre o abom-inabil\ fars\. C\ persoanele cu autobiografii ar fi mai bine s\ se sinucid\ social, s\se retrag\ nev\zute din istorie. Ei nu înghi]eau pe vremuri ca s\ aib\ cineva [i altce-va în afar\ de autobiografie. Ei nu înghit acuma ca cineva s\ fi avut [i autobiografie.

295

7/15/2019 Exil


Eu sunt un om viu, tr\ind împreun\ cu semenii mei, ca unul dintre ei, cu virtu]ile[i p\catele lor. Sunt un om viu, care [i-a conciliat spontan [i bucuros autobiografiacu CV-ul, f\r\ s\ n\pârleasc\ precum o [opârl\. Acesta este [i motivul pentru caretema «exilului» spre care ne provoac\ Secolul 20 a devenit pentru mine tema: «Cume cu putin]\ concilierea între autobiografie [i CV?». Voi formula dintru început ideeac\ exilul în spa]iul privat [i exilul în spa]iul public au fost condi]iile de posibilitateale concilierii.

296

Autobiografie

August 1989* Numele: Miroiu Mihaela (n.

Bârsan)* Data [i locul na[terii:10.03.1955, Hunedoara* Func]ia de]inut\: profesoar\,

secretar\ BOB cu propaganda, Liceulde matematic\-fizic\ nr. 3, Bucure[ti

* Preg\tire profesional\:Facultatea de Filosofie, UniversitateaBucure[ti, 1978, Definitivatul, 1981,Gradul II, 1985.

* Preg\tire politico-ideolo-gic\: Reciclare Academia {tefanGheorghiu, 1980; instruire Sectorul III[i Municipiul de partid, bilunar, per-manent.

* Norm\ didactic\: Filosofie,Cuno[tin]e social-politice, Cuno[tin]eeconomice, Organizarea produc]iei [imuncii, Economie-politic\.

* Func]ii politico-ob[te[ti:Pionieri: 1964-1969: comandand\

de deta[ament sau de grup\;UTC: 1969-1976; secretar UTC pe

clas\, Biroul UTC pe [coal\, Biroul ASCpe facultate;

PCR: 1976-1989: membr\ BOB,Facultatea de Filosofie, Lic. Mate-

Cur riculum Vitae

Octombrie 1997Numele: Mihaela MiroiuData [i locul na[terii:

10.03.1955, Hunedoara, RomâniaPozi]ia profesional\: Confe-

ren]iar dr., Facultatea de {tiin]e Politice,SNSPA, Bucure[ti

Studii: Facultatea de Filosofie, Uni-versitatea Bucure[ti, 1978; Doctoratul înFilosofie, Universitatea Bucure[ti, 1994.

Burse de studii: Montclaire StateCollege, N.J. USA, iunie, 1991; Univer-sitatea din Geneva, septembrie, 1992;

Universitatea din Lodz, iulie-august,1993; Cornell University, februarie, 1995.

Aria de specializare: Filosofiesocial\, Filosofie feminist\, Etic\ politic\,Analiz\ normativ\.

Publica]ii: c\r]i de autor: Gândul Umbrei, 1995; Convenio , 1996;România: Starea de fapt , 1997

Edit\ri: Ghid de idei politice,1990; Antologie de filosofie femi-

nist\ , 1995; Dreptatea [i fericirea ,1995; Gen [i educa]ie , 1996; Gen [i societate , 1997.

Manuale: Filosofie , 1993; Cultur\ civic\ 1995.

Studii [i articole în: Thinking,Women Studies, Ana’s Land,Gender and Citizenship. Cercet\ri sociale, Sfera Politicii, Contra-

7/15/2019 Exil


Publica]ii nu mi se cereau în autobiografii. O astfel de list\ ar fi fost teribil des\r\c\cioas\ (o tem\ într-o metodic\, o lec]ie de teoria cunoa[terii într-un manualde filosofie). Ce scriam de-adev\ratelea nu era pentru ochii publici.

A[ezate în paralel, cele dou\ componente par suficient de schismatice încât s\dea seam\ de persoane diferite, de vie]i diferite. A[ezate în succesiune, ele nu facaltceva decât s\ se topeasc\ într-un caz oarecare (paradigmatic poate) pentru ceidin genera]ia mea. De aceea, f\r\ s\ vorbesc în numele sau în locul lor, ci doar cauna dintre ei, voi încerca s\ recompun piesele lips\ ale acestei biografii «schismat-ice», f\când din mine un studiu de caz. Motivul principal pentru aceast\ «vivisec]ie»

îl constituie supradoza de prejudec\]i pe care ne-o inocul\m unii altora de mai binede [apte ani. Aceast\ supradoz\ ne-a creat dependen]e de «idolii» pe care i-am creatdup\ ‘89 [i ne orbe[te la elementar de banalul: «s\ încerc\m s\ ne vedem a[a cumsuntem [i s\ vedem ce mai putem face din noi».

297

matic\-Fizic\ nr. 3; secretar\ BOB,1983-1985, Liceul de textile nr.6.

* Activitate ob[teasc\: Munc\patriotic\: în liceu: activit\]i ecologice, în facultate: serviciu lunar la c\min,cantin\, poart\; în anul I la legume, IASRose]i, în anul IV, septembrie-octombrie la porumb, Cobadin; peri-odic, la rampa de cartofi Progresul

ca profesoar\: în fiecare toamn\ ladepozitul de cartofi Glina [i C\]elu

duminicile pe str\zi [i în parcuri dincartierul Titan.

punct, Dilema, 22, Transilvania,Secolul 20.

Congrese [i conferin]e inter-

na]ionale: Asocia]ia Interna]ional\ aProfesorilor de Filosofie, Praga, 1990;Lucerna, 1992, Leipzig, 1993, 1994;Kloster-Banz, 1995.

Comitetul Helsinki, Ankara, 1994.Gender Studies: New York, 1995;

Universitatea Central European\,Budapesta, 1996, 1997.

Membr\ în:International Association of Philoso-

phy Teachers, Network for East-WestWomen, Gender and Culture, SocietateaRomân\ de {tiin]e Politice, Societatea deAnalize Feministe ANA.

7/15/2019 Exil


Utopiile 1.1. Am fost sovietiza]i de mici

În autobiografie, intrarea în organiza]ia de pionieri figureaz\ ca debut al afirm\riipersonale. Oricine poate deduce de aici c\ subcon[tientul ne este populat cu cravatero[ii, seceri [i ciocane, simboluri comuniste supte o dat\ cu laptele matern. P\remdeci cazuri iremediabil pierdute: ce ]i-e scris în socializarea timpurie devine reflex com-portamental, o a doua natur\. Aceast\ judecat\ suprasimplificatoare ignor\ influen]elede alt tip, precum [i faptul c\ pân\ la pionierat exista o alt\ copil\rie. În privin]a mea,chipul acestei copil\rii nu poart\ cu sine mai nimic din a[tept\rile iubitorilor de etichete.

Mi-am început via]a într-o – ceea ce s-ar numi azi – eco-comunitate. Un sat de

120 de case din Transilvania, în care eu aveam statutul de nepoat\ unic\. Tr\iam într-o curte uria[\, înconjurat\ de puii altor specii. Identitatea mea timpurie s-a con-turat legat\ de ceea ce aflasem dintru început c\ îmi apar]ine – holda de «peste vale»– [i de ceea ce aflasem dintru început c\ îmi lipse[te – caracteristica b\rb\]iei (n-aveam acces la altar, iar preotul a despurcat clopotni]a în care urcasem inocent, împre-un\ cu al]i copii cu sex just pentru astfel de loc tabu). Singurele volume din cas\erau Biblia [i c\r]ile de la Oastea Domnului, ascunse de bunica printre covoare [i[tergare. Cu ochii de acum, a[ vedea prima mea educa]ie ca una de tip animist-cre[tin.Cea animist\ m\ f\cea s\ m\ simt o f\ptur\ vie, în rând cu alte f\pturi, într-odemocra]ie a biosferei. Cea cre[tin\ m\ f\cea s\ nu m\ v\d mai mult decât unul din-tre semenii umani. Gândurile rele îmi aduceau în minte chipul îndurerat al Maicii Dom-nului. Acea lume tr\ia cu mijloace aproape medievale într-un mod de via]\ care respec-ta ciclurile naturii. Doar dou\ lucruri exterioare au tulburat lini[tea a[ezat\ peste uncopil de ]ar\, ocrotit de societatea mare în interiorul societ\]ii mici: ve[tile despre«fra]ii» bunicii mele, întemni]a]i pentru credin]a lor, [i percep]ia dur\ [i direct\ a unuifenomen care nu mai ap\rea decât în pove[tile bunicului din prizonieratul la ru[i:colhozul. Am în]eles ce este acela într-o prim\var\, în care, inspectând holda mea

i-am g\sit pe al]ii la arat. Când m-am întors s\ întreb de ce, r\spunsul a fost: n-aiauzit c-a venit [i pe la noi colhozul? A fost lovitura de gra]ie dat\ sentimentului iden-tit\]ii personale în copil\ria timpurie. A identit\]ii conturate în jurul lui: eu sunt x,cea cu holda de peste vale. {i a fost prima reac]ie de refuz a pierderii identitare: refuzulhranei asociat cu privarea de bucuria de a continua s\ tr\iesc.

Satul se proletariza într-un ritm incredibil. Uzina din C\lan înghi]ea eco-comu-nitatea dându-i în schimb siren\, funingine, salam [i marmelad\. Cur]ile c\p\tau încetaspectul finalului marquesian al unui veac de singur\tate: puii de oameni [i animalele

298

7/15/2019 Exil


au început s\ se r\reasc\, verzeala zidurilor [i b\l\riile cre[teau triumf\tor printrec\r\mizile caselor [i grajdurilor pustii.

La vremea [colii am p\r\sit acea lume pentru un ora[, proletar [i el. Nici acolonu am aflat prea devreme în ce societate tr\iesc. Mai mult, în primii zece ani de [coal\,am avut clar sentimentul progresului material. Am trecut de la o camer\ cu baiecomun\, la un apartament cu dou\ [i apoi cu trei camere. Mâncam bine, ne îmbr\camla mâna întâi (adic\ nu cu haine transformate). P\rin]ii mei progresau profesional.Sentimentul disolu]iei, al regresului, îl aveam doar la întoarcerea în satul bunicilor.

Am prins o perioad\ de [coal\ pe care a[ numi-o de gra]ie. Proletcultismul ie[eape u[a din dos. Marii clasici ai literaturii române se întorceau în manuale. Se publi-cau primele romane despre obsedantul deceniu [i o mul]ime de traduceri din liter-

atura clasic\ [i contemporan\ universal\. N-am f\cut nici m\car o or\ de istorie pevarianta Roller; dimpotriv\, participam la efervescen]a s\p\turilor arheologice dinzona Hunedoarei [i la o teribil\ foame de restituire. Profesorii mei absolviser\ totu[iuniversitatea. Ora[ele muncitore[ti erau supuse investi]iilor în cultur\ [i loisir . Filar-monica din Cluj concerta lunar în ora[ul înecat în fum. Exista o revist\ literar\ local\.Mama participa la campanii de alfabetizare a adul]ilor cu pl\cerea cu care se duceala balurile de sâmb\t\ seara. În sate începuser\ s\ vin\ caravane cinematograficecu Winnetou [i cowboys pe pere]i. Doar jurnalele care le precedau mai încercauanemic – preambul jenant la imaginea lui Pierre Brice – s\ ne aduc\ în realitatea con-struc]iei socialiste. Le înghi]eam exact a[a cum erau: umplutur\ obligatorie, sareamar\ înaintea unui dejun copios. Poate o dat\ cu aceast\ schism\ jurnal/film am

început s\ separ între ritualuri sociale obligatorii [i zonele de libertate de alegere.Jurnalul exprima un imperativ ipotetic: dac\ vrei s-o vezi pe Brigitte Bardot, atuncitrebuie s\ înghi]i 15 minute despre Bumbe[ti-Livezeni. Mai târziu, num\rul impe-rativelor ipotetice a crescut: dac\ vrei s\ fii elev\ model, trebuie s\ devii repede pio-nier\; dac\ vrei s\-l cite[ti pe Arghezi, trebuie s\-l înghi]i [i pe George Lesnea etc.

Singurul imperativ categoric era cel despre construirea comunismului. De aceea

la o alternativ\ nu m-am gândit decât la modul: dac\ nu vrei comunism, atunci pleci într-o ]ar\ care fiin]eaz\ potrivit altui imperativ categoric. Comunismul p\rea s\ fieun destin fatal. În copil\ria mea nici m\car nu p\rea însp\imânt\tor, o dat\ ce sevedea c\ îi ridic\ «pe cei de jos» în procesul de trecere de la fântân\ la chiuvet\, dela o copil\rie cu ocupa]ia de baz\ pa[terea oilor [i vitelor, la una în care doar vacan]elete mai trimiteau «la coada vacii». Am prins din plin formarea elitismului de tip comu-nist: or\[enii î[i luau distan]\ superioar\ fa]\ de s\teni, muncitorii industriali priveaude sus la cei agricoli, dar [i la cei cu tocul [i cartea, înv\]\torii [i profesorii cu studii

299

7/15/2019 Exil


adecvate începeau s\-i elimine din curs\ pe cei improviza]i din primele dou\ deceniide comunism.

Ideea de progres al genera]iei viitoare fa]\ de cea prezent\ [i de cele trecute afunc]ionat în ce m\ prive[te ca un primum movens. Bunicii aveau studii elementare,mama studii medii, iar eu urma s\ intru în prima tran[\ de persoane cu studii uni-versitare. Aceasta însemna parcurgerea unui traseu [colar în care trebuia constru-it\ o autobiografie solid\ sau însemna m\car s\ am una care s\ nu m\ handicapezesocial. Aceasta mai însemna o acceptare timpurie a schismei public/privat ca schism\oficial/neoficial, formal/informal. Am intuit aceast\ schism\ de-abia la sfâr[itul cla-sei întâi, când am primit ca premiu de la [coal\ Mitrea Cocor, iar de la mama ocarte cu adev\rat pentru copii: David Copperfield. Curând lista recomand\rilor

de lectur\ pentru vacan]\ devenise una de nuvele obligatorii (de citit volens nolens )[i de nuvele facultative (lecturi de pl\cere).C\r]ile copil\riei se depopulau de Svetlane [i Alio[i. Cu greu mai puteam g\si în

libr\rii câte un Aleksandr Gaidar ca s\ reîntâlne[ti copilul sovietic naiv, simpatic [ieroic. Nimeni nu ne-a obligat niciodat\ s\ ne model\m dup\ destine pilduitor-com-somoliste. De fapt, în mod curios, cei din genera]ia mea n-au apucat s\-i urasc\ pesovietici, nici m\car s\-i cunoasc\ direct. Nu am nici un fel de amintiri personaledespre «ohrana stalinist\», nici despre solda]i pu[i pe g\in\rii [i violuri. Am în]elesfrica p\rin]ilor mei, dar n-am împ\rt\[it-o niciodat\. Mie nu mi-a vârât nimeni sovi-

etici pe gât [i cred c\ n-am v\zut picior de rus decât ca turist la Marea Neagr\. Sunttot atât de empatic\ în raport cu experien]a mamei sub stalinism, pe cât era ea înraport cu a bunicii sub Imperiul austro-ungar. În]eleg ra]ional r\ul produs de sta-linism cam la fel cum în]eleg occidentalii la sfâr[itul secolului XX r\ul produs de comu-nismul totalitar. Ca pe o poveste a vie]ii altora.

Intrarea mea în «via]a politic\» s-a produs în 1964. «Fra]ii» bunicii fuseser\ elib-era]i, ca [i ceilal]i de]inu]i politici r\ma[i în via]\. Trupele sovietice erau deja departede noi, iar Dej î[i luase distan]\ fa]\ de planul lui Hru[ciov despre diviziunea muncii

în CAER. Pe atunci eu eram o feti]\ de nou\ ani care nu n\pârlise puiul de ]\ran din

ea [i de abia î[i însu[ise româna literar\. Ei bine, acea feti]\ care eram [i-a umflatpieptul de bucurie în burni]oasa zi de februarie în care comandantul de unitate i-alegat la gât cravata de pionier. {i tot acea feti]\, trei ani mai târziu, era la fel de mândr\c\ este printre primii copii care poart\ cravata ro[ie cu tricolor.

Între cele dou\ momente de negre[it\ pl\cere a recunoa[terii sociale s-au stre-curat schimb\ri de fond. Murise Dej în martie 1965. N-am [tiut cum s\ reac]ionez.Nu-mi venea deloc s\ plâng dup\ el cum f\cusem la moartea bunicului cu pu]in înurm\. P\rin]ii nu p\reau tri[ti, ci doar îngrijora]i c\ «vine altul [i o cârme[te iar\[i

300

7/15/2019 Exil


spre ru[i». Singura amintire vie despre momentul mor]ii primului [ef de stat din via]amea a r\mas teribila durere de picioare, fiindc\ a trebuit s\ fac de gard\ la portre-tul îndoliat al Tovar\[ului.

Venirea lui Ceau[escu drept succesor nu m-a dumirit mai mult. Ceea ce-mi re]inevaga memorie a acelor timpuri este c\ în primii doi-trei ani lumea se bucura c\ n-oia spre ru[i [i c\ e tân\r. Doar mama [i prietenele ei îl înjurau pentru un lucru pecare nu-l în]elegeam deloc: «decretul». N-am avut nici un motiv serios ca, atuncicând am fost invitat\ la prima conferin]\ na]ional\ a pionierilor, s\ nu m\ simt foartemândr\ de pantofii noi de lac, de prima cravat\ cu tricolor, de faptul c\ Ceau[escua mâncat [i a vorbit cu noi [i c\, pe deasupra, am avut parte pentru prima oar\ învia]a mea de ceea ce nu v\zusem decât în filme: banane, curmale [i ananas.

Sigur c\ pute]i zâmbi ironic: When I was young, and the world was full with wonder... Poate unii dintre dumneavoastr\ îmi înfiera]i p\rin]ii cu «mânie demo-cratic\». V\ pot consola într-un singur fel. Bunicul continua s\ înjure comunismul,a refuzat s\ intre în CAP, asculta «Vocea Americii» [i a a[teptat s\racul, pân\ în 1975când a murit. A a[teptat s\ vin\ americanii. P\rin]ii mei «adapta]i» îl priveau duios.Un Don Quijote de ]ar\, un copil care î[i închipuie c\ luna e în balt\ [i c\ [i-o poatelua în lada cu juc\rii.

1.2 Uteci[tii eroi, comuni[tii de mâine

Trecerea de la pionierat la UTC a fost [i saltul de la copil\rie la adolescen]\, dela wonder world la impactul teribil al ie[irii din g\oace. Spre deosebire de mân-dria mea din prima zi de pionierat, motiva]ia de baz\ la intrarea în UTC a fost aceeac\ urma s\-mi petrec mai mult timp cu secretarul acestuia, de care eram vagamorezat\ la cei 14 ani când îmi mijeau corni]ele de domni[oar\. Pentru mine, UTC-ul se transsubstan]ializase cu primul personaj masculin tip f\cut ochi dulci [i schim-bat colec]ii de timbre, [erve]ele exotice, atingeri discrete de mân\. Nu eram delocp\truns\ de importan]a momentului.

Trecuse ‘68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse [i euforia schimb\rii imnu-

lui de stat [i cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cizma sovietic\. În schimb,venea ca o vijelie vârsta contestatar\ [i, o dat\ cu ea, un dispre] ucig\tor fa]\ de totce pre]uiau p\rin]ii [i profesorii mei, care se uitau la trecutul proxim, tinere]ea lor. Eisim]eau c\ recap\t\ identitatea na]ional\, independen]a fa]\ de ru[i, nu [tiau înc\ gus-tul amar al sclaviei la al]i români. Îi descopereau pe Goga, Blaga [i Eliade. Nou\ toateacestea ne intrau firesc în metabolismul intelectual, erau istorie oficial\ [i, tocmai deaceea, istorie banal\, neinteresant\, nerevelatorie. În schimb, spre noi venea o adieremult mai seduc\toare. Ea n-avea nimic de-a face cu na]ional-comunismul. Aceast\

301

7/15/2019 Exil


adiere avea sunet Beatles, imagine Hendrix, emblem\ Angela Davies, era populat\ cumul]imi de hippies. Avea filosofie marcusian\, leag\n american [i baricade fran]uze[ti.Era o adiere de genera]ie. Un ritm care r\spundea celui interior [i ne ademenea sprealte t\râmuri.

Plec\rile în occident erau posibile. La chio[curi se vindeau reviste fran]uze[ti,nem]e[ti [i engleze[ti. Am prins din plin genera]ia în bluejeans [i adida[i. Gen-era]ia care ciulea urechile la «Europa Liber\» s\ asculte [tiri [i topuri. Ne p\sa infinitmai mult de manifesta]iile studen]e[ti de la Sorbona decât de ce se întâmpla foarteaproape de noi cu planul de o]el al combinatului siderurgic. În [coal\, rusa disp\ruseaproape complet. Înv\]am în schimb limb\ [i literatur\ englez\ de la Chaucher laHuxley, francez\ de la Villon la Sartre. Al]ii înv\]au german\, spaniol\, italian\. Ver-

ile erau invadate de «macaronari» în c\utare de amoruri [i de neveste. Parcurile î[il\sau înserarea peste chitari[ti pleto[i, picioare tinere dezgolite de minijup. Phoenix-ul g\sea forme de racordare autohton\ la ritmuri euro-americane. O «Interna]ional\»comunitar\ care nu mai era acuzat\ de cosmopolitism. Cenzura n-am sim]it-o decâtla TVR, care, de[i era suportabil\, nu prea d\dea [tiri pozitive despre hippies, [i latipografie când ne scoteau câteva texte din revista liceului pe motiv c\ sunt prea pes-imiste. Cinematograful «Siderurgistul» ]inea s\li pline la Oscaruri [i Cannes-uri primi-te cu câteva luni în urm\. Filmele ruse[ti erau semnate de Mihalkov, Tarkovski,Kuda[vili, iar la celelalte nu ne obliga nimeni s\ ne ducem. Pi]a [i Veroiu c\p\tau

recunoa[tere interna]ional\. Breban, Buzura, Nichita, Sorescu erau romancierii [i poe]iifamiliari nou\. Ac]iunile UTC au fost o vreme (‘69-’71) mai mult decât pl\cute: dis-coteca de sâmb\t\, excursii cu chitari[ti [i «maguri», reviste [i cenacluri.

Acea lume p\rea s\ fie a noastr\, s\ poat\ deveni a noastr\. Citeam les poets maudits, filosofie existen]ialist\, romane premiate cu Goncourt. Gustam deliciileprozei apusene în a[teptarea celei latino-americane. Ne luam distan]\ fa]\ de cul-tura sumar\ [i improvizat\ a genera]iei p\rinte[ti. Ne b\team cu societatea de con-sum în plin\ societate a cincinalelor în patru ani [i jum\tate. Nici unul dintre noi nucredea în viitorul luminos al comunismului. Visam s\ punem mâna pe societatea

româneas\ [i s-o transform\m într-una american\, cum o visau copii de acolo: f\r\republicani, f\r\ ipocrizie mic-burghez\, f\r\ opulen]a [i artificiul holywoodian, f\r\magna]i manipulatori de destine. Prinsesem jargonul freudo-marxist: revolta mar-ginalilor, respingerea lui one dimensional man, reflec]ia critic\, refuzul manip-ul\rii. La atâtea refuzuri ad\ugam [i ceva afirmativ. Ceva care ne marca profundevolu]ia personal\. Voiam o societate de «profi» (profesioni[ti). Una de tip merito-cratic în care fiecare s\ se a[eze social [i material acolo unde îi e locul. O societateliber\, f\r\ «capitali[ti», dar cu coproprietari (ceva între kibutz [i autogestiune de

302

7/15/2019 Exil


tip iugoslav). Acest gen de protest [i aspira]ie era perfect coerent [i cu lumea destânga a apusului [i cu mânia noastr\ pe pseudo-valorile selec]iei de tip comunist.

Nu-mi era deloc jen\ s\ fiu secretar\ UTC în acea lume. Coordonam revista liceu-lui, cenaclul, chiulurile cu direc]ia cinema, concert sau p\dure. În cea din urm\ neadunam ca s\ cânt\m cu Rolling Stones, s\ fum\m, s\ invent\m poezii [i texte muz-icale protestatare [i eventual s\ râdem crunt de directoarea liceului care ne confis-ca periodic insignele cu chipul lui Hendrix. Când îl acompaniam pe Jacques Brél cuLes bourgeoises, comme les cochons nu înfieram occidentul, ci un mod devia]\ axat pe valori materiale (nici la noi nu erau frustra]iile atât de mari ca s\ fimridicoli!), pe snobism, ostenta]ie [i lux. Am fost, carevas\zic\, fiii lumii largi c\reiacredeam c\ îi suntem parte.

Exilarea 2.1 Genera]ia cenzurat\

Mama nu [i-a potolit niciodat\ mirarea c\ fiica ei face accese de furie [i plânscând cite[te un document de partid. Ghicitul în cafea era acceptabil, dar cel în «doc-umente» p\rea complet tembel. Ra]iunea neîncrederii ei (pe care tata nu o

împ\rt\[ea), era paralelismul între construc]ia ideatic\ a comunismului [i realitateapopulat\ cu fiin]e omene[ti, destul de refractar\ la modelarea dup\ «lumea ideilor».

Ei bine, primul meu acces de furie [i plâns s-a produs din pricina faimoasei plenaredin iulie ‘71 când, la 17 ani, aflam deja din plin c\ se anun]au «zorii» unei lumi încare zburd\lnicia pe sârm\ va disp\rea [i lan]ul va atârna direct de cu[c\. Eram într-o tab\r\ de reviste [colare, patronat\ destul de liberal de c\tre CC al UTC. A douazi dup\ plenar\, scriitorii, poe]ii [i redactorii care ne preg\teau au fost trimi[i acas\[i înlocui]i cu activi[ti. Noi nu am mai stat pe sub brazi în lungi workshop -uri [ibrainstorming -uri, ci am fost a[eza]i în b\nci ca s\ ni se dicteze ideile lui Ceau[escu.

Începea minirevolu]ia cultural\. Dialogul a fost suspendat. Con]inutul revistelor depin-dea de o telecomand\ care ne-a sc\pat din mâini. Câtimea de libertate din spa]iul

public intra în conul de umbr\ al «documentelor programatice». Se sfâr[ea para-lelismul între via]a maselor [i cea a partidului. Sentimentul pe care l-am avut în acelezile a fost cel al violului în grup c\ruia îi c\dea victim\ genera]ia mea. Încet, loculpolemicii [i contestatarismului era luat de frica de ceva mic, difuz [i negru care b\teala u[a noastr\ deschis\ vrai[te pân\ atunci: viitorul. În doar câteva ceasuri am real-izat c\ u[a ni se trânte[te în nas [i c\ încep s\ i se pun\ lac\te [i lan]uri. A fost intuireavie c\ începe exilul interior/exterior al genera]iei mele. {i c\, în ce m\ prive[te, cudosarul meu f\r\ rude în str\in\tate [i tat\ artilerist, exilul va fi unul interior. C\ nu

303

7/15/2019 Exil


voi avea sc\pare decât în spa]iul privat, în manuscrise de sertar, în prietenie, îndragoste, lectur\ sau în propriile gânduri.

Intui]ia a fost corect\. Mi-am petrecut cei mai fertili dou\zeci de ani de via]\ (între17 [i 35) orbec\ind pe drumul între cenzur\ [i castrare. Exilat\ în spa]iul privat.

Ultimii doi ani de liceu au fost marca]i de abolirea schismei de genera]ie [i apari]iaalteia noi. Mul]i p\rin]i [i profesori s-au reconciliat cu genera]ia insuportabil\, pres-im]ind un inamic comun. Era începutul rezisten]ei morale [i spirituale la invazia par-tidului în via]a noastr\, înc\ destul de paralel\ cu a lui. Era începutul rezisten]ei lainvazia activi[tilor, a revolu]ionarilor de profesie în via]a profesioni[tilor cu slab\con[tiin]\ partinic\.

2.2 Partidul e-n toateDup\ 1971 a început tranzi]ia spre regimul totalitar multilateral dezvoltat. Ea avea

s\ se încheie în 1977 [i s\ sar\ în ochii naivilor în jurul lui 1980.Pentru genera]ia mea, cenzura a venit suficient de târziu ca s\ nu produc\ alien-

are [i suficient de devreme ca s\ duc\ la castrare. Între alienare [i castrare ne-ammai p\c\lit cu speran]e, cu urmele înc\ vii ale perioadei de deschidere. Ele au fostcopios alimentate de atmosfera din primii trei ani ai facult\]ii de filosofie(1974–1977).

Contrar prejudec\]ii populare, în Facultatea de Filosofie se f\cea chiar filosofie.

Profesorii no[tri au studiat în occidentul european [i în SUA. Erau tineri (30-40de ani), bucuro[i c\ au putut s\ dep\[easc\ handicapul proletcultist al perioadei lorde studen]ie [i s\ se simt\ colegi cu cei din apus, s\ se integreze orient\rilor con-temporane. Facultatea avea patru sec]ii: filosofie, sociologie, psihologie [i pedagogie.

În virtutea iner]iei imprimate în anii preceden]i, noi continuam s\ lucr\m în dou\ reg-istre: cel al cercet\rii teoretice [i cel al cercet\rii empirice. Aceast\ «iner]ie» a duratdoar trei ani (1974–1977). De-a lungul ei, lucrurile st\teau foarte diferit fa]\ de celev\zute prin ochii prejudec\]ii populare care ne lini[te[te prin sintagma comod\: erao facultate marxist-leninist\ care îndoctrina studen]ii cu documente de partid. Sau

a celei potrivit c\reia filosofie s-a f\cut pe vremea lui Ceau[escu doar la P\ltini[. De[iunele cursuri se numeau «cum trebuia» – materialism dialectic, materialism istoric,socialism [tiin]ific –, profesorii ne înv\]au filosofia [tiin]ei, metafizic\, sociologia isto-riei. Ceea ce în genera]ia lor fusese interzis (marii filosofi clasici, filosofii nemarxi[ticontemporani), pentru noi devenise obligatoriu. «Represiunea» func]iona astfel încâtn-aveam ce c\uta la examene f\r\ operele originale citite [i în]elese. Preferin]ele pro-fesorilor pentru diferite filosofii – neopozitivism, pragmatism, freudo-marxism, exis-ten]ialism, structuralism, marxism althuserian – ne marcau biografia intelectual\ prin

304

7/15/2019 Exil


pluralitatea ofertelor. În program\ figurau atât critica marxist\ a oric\rei filosofii, cât[i (mult mai rar), documentele de partid. Dac\ exista câte un profesor r\zle] care s\ne-o cear\ pe prima, în schimb documente de partid nu ne-a cerut nici unul. Pretex-tau c\ sunt pentru mase [i practicau un fel de disiden]\ prin ezoterism. Socialul sea[eza în grila conceptual\ a lui Talcott Parsons, Max Weber, Herbert Simon, prea pu]in

în cea a lui Marx. Am ie[it din facultate cu o foarte sub]ire cunoa[tere a marxismu-lui originar, dar cu una ceva mai consistent\ a celui structuralist.

Zona «hard» a preg\tirii noastre a fost cea logico-epistemologic\. Ea a fost ceamai pu]in cenzurat\ [i în anii ulteriori, astfel încât le-a permis celor care i s-au inte-grat o evolu]ie în domeniu. Alta a fost soarta celor ca mine, mai apropia]i de grani]afilosofiei cu sociologia (în genere de filosofie social\, de cea politic\ [i de etic\). În

aceast\ zon\, de[i am avut profesori competen]i, am fost condamna]i dup\ ‘77 lasubdezvoltare prin lips\ de informa]ie contemporan\, prin blocarea cercet\rii sociale.Acestui fapt îi dator\m în mare m\sur\ incapacitatea actual\ în evaluarea pertinent\a societ\]ii române[ti, cât [i reflexul de a înlocui cercetarea cu o cunoa[tere eseis-tic-impresionist\.

Între ‘74–’78 înc\ mai aveam informa]ie contemporan\. Eu am beneficiat din plinde leg\turile profesionale ale lui C\t\lin Zamfir, proasp\t îmbibat cu sociologie amer-ican\. Îmi livra bibliografie de ultim\ or\ [i-mi coordona o cercetare asupra stilurilorde conducere la o întreprindere din Bucure[ti. Chiar [i beneficiarii [i-o doreau, ca

s\-[i reorganizeze munca în func]ie de rezultatele noastre.Dac\ am ceva de repro[at profesorilor mei, nimic nu se leag\ de îndoctrinare.Dup\ absolvire, mul]i colegi s-au întrebat doar de ce ne-au terorizat cu atâta bibli-ografie [i exigen]\ când, cel pu]in oficial, slujba noastr\ alimentar\ cerea s\ ne[tergem din memorie aproape tot ce înv\]asem. La ce bun grelele nop]i cu Wittgen-stein, Popper, Quine, cu structurali[ti, neotomi[ti, personali[ti? La ce bun atâtatinere]e frustrat\ de timp liber, când directorii [colilor de pretutindeni credeau c\ [tims\ facem telegrame omagiale [i suntem tob\ de Congresul XI, despre care îmiamintesc doar c\ a început în ziua în care m-am îndr\gostit de un trompetist?

2.3 Genera]ia castrat\

Prin 1977, C\t\lin Zamfir mi-a f\cut o teorie: dup\ r\zboi în România s-au suc-cedat trei genera]ii ale zonei [tiin]elor sociale: cea a semianalfabe]ilor propagatori aicursului scurt al PCUS (dogmatic\, ignorant\ [i periculoas\); cea din care f\cea parteel: genera]ia autodidact\ sau instruit\ în marile [coli ale Apusului; [i, în sfâr[it, anoastr\, care a f\cut constant o [coal\ bun\, urmând s\ devin\ genera]ia creativ\.Ei bine, mi-a spus el, «aceast\ genera]ie nu va avea loc». Bineîn]eles c\ pe moment

305

7/15/2019 Exil


nu l-am crezut. Musteam de proiecte pentru teorii ale schimb\rii societ\]ii române[ti[i ne uitam peste um\r la profesorii no[tri care prea erau purt\torii de cuvânt ai altor

filosofi [i nu-[i împingeau curajul intelectual mai încolo de stadiul reflexiv-critic. Visams\ facem echip\, s\ ocup\m zone de decizie, s\ imprim\m profesionalism pe o ariecât mai larg\ de influen]are. Lumea pe care voiam s-o schimb\m era cea în carecoarnele dictaturii unipersonale începeau s\ creasc\ din ce în ce mai vizibil. O lumecare scotea de pe orbit\ exact categoria c\reia ne înc\p\]ânam s\ credem c\ îi sun-tem parte.

În ciuda refuzului de a accepta c\, de fapt, devenim genera]ia castrat\, semneleerau cum nu se poate mai limpezi. În ‘74 când ne începeam studiile, s-au decretatmai multe lucruri care prevesteau c\ societatea se preg\tea pentru decizie mono-

cefal\ [i c\ ignor\ atât speciali[tii [i cercetarea aplicativ\, cât [i orice teorie în con-curen]\ cu na]ional-comunismul. În via]a absolven]ilor de facult\]i ap\ruse stagiulobligatoriu în produc]ie [i legarea de glie. Indiferent de poten]ialul profesional, eramtrimi[i de-a valma departe de cercetare, doctorate, înv\]\mânt superior, ca s\ nufacem mai nimic din ce am înv\]at [i s\ ne ]inem departe de sursele de informare«nepartinice». Biochimi[tii scriau nume de substan]e pe butoaie, inginerii d\deau

învoiri [i o f\ceau pe magazionerii, medicii populau dispensarele s\te[ti, departe demarile clinici [i de specializare, profesorii deveneau vechili la munci agricole,strâng\tori de maculatur\, sticle, dopuri de plut\ [i castane. Dac\ destinul î]i ofer-ea [ansa profesional\ a unui s\tuc sau or\[el muncitoresc, autorit\]ile aveau grij\s\-]i fac\ imediat muta]ia pe buletin, adic\ s\ te lege practic de glie. «P\tur\ afiliat\clasei conduc\toare», absolven]ii cu studii superioare nu mai primeau locuin]e. Locullor pe lista sindical\ (un fel de stand-by al vremii) era etern la coad\.

În ciuda eviden]ei monopolului de partid pe cunoa[terea social\, continuam s\credem c\ e doar un puseu trec\tor [i c\ societatea aceea avea real\ nevoie de uniica noi, cei din «genera]ia a treia» profesional\. Crunt\ naivitate juvenil\ s\-]i închipuic\ lumea de abia a[teapt\ s\-]i exploateze posibilit\]ile! Nu ne venea s\ credem gluma

amar\ potrivit c\reia «noi cu bra]ul ca o]elul, vom culege mu[e]elul».Condi]ia necesar\ ca s\ ne exers\m profesia în [tiin]e socio-umane era aceeade a fi membri de partid. Fiindc\ nu aveam nimic esen]ial «r\u» la dosar (rude înstr\in\tate, p\rin]i expropria]i sau condamna]i politic) [i înv\]am bine, am intrat înpartid în anul II de facultate, potrivit ritualului local axat în principal pe ordinea medi-ilor [i lipsa «bubelor în cap». Ne era destul de clar c\ va fi mult mai grea intrareanoastr\ în partid când vom deveni intelectuali în «produc]ie». Acolo func]ionau ace-lea[i priorit\]i ca [i în stand-by -ul sindical. În]elesesem [i c\ statutul de outsider

306

7/15/2019 Exil


în raport cu partidul unic este foarte riscant pentru «cariera» didactic\ (singura, dealtfel, aflat\ pe lista de oferte).

Pe acea vreme continuam s\-mi v\d traseul profesional al\turi de Zamfir încercet\ri sociologice sau de Florica Neagoe la catedra de istoria filosofiei. În iunie1977, toate aceste credin]e naive au fost strivite dintr-un condei. Ceau[escu a decisdesfiin]area facult\]ii, eliminarea specializ\rilor sociologie, psihologie, pedagogie [ip\strarea unei mici enclave de 25 de studen]i pe an cu specializare mixt\ filosofie-istorie. Lua]i din cofa propriilor noastre iluzii, am reac]ionat dramatic de periculos[i de inutil: am f\cut greve, am boicotat cursurile de istorie, am f\cut proteste [imemorii colective la CC [i la Secretarul General, explicând la ce sunt bune special-iz\rile noastre (care, de fapt, de aceea au [i fost desfiin]ate: subminau formarea omu-

lui nou). A urmat o epidemie de pred\ri de carnete UTC [i de partid, exmatricul\ri,anchete. În facultate s-a instituit teroarea psihologic\ de-a lungul întregului an uni-versitar. Lumea n-a aflat nimic. «Europa Liber\» era prea ocupat\ cu Goma ca s\ne mai observe [i pe noi. Am început anul IV printr-o exemplar\ demonstra]ie defor]\ din partea celor pe care i-am deranjat. Ca s\ fim smul[i din zona de influen]\[i contaminare, am fost du[i pân\ în noiembrie în Dobrogea, caza]i în grajdurile IAS-ului [i pu[i s\ secer\m zi lumin\ fiecare, inclusiv profesorii, câte doi kilometri deporumb culcat de furtun\. Am stat acolo pân\ a dat înghe]ul, cu r\ni infectate la mâini[i la picioare, privind orizontul printre cizmele vechililor locali [i ale unuia care «lucra»

la facultatea noastr\. Nop]ile dormeam înghesui]i în paturile de sus, c\ci la cele dejos ajungeau apa [i noroiul. Ne înc\lzeam cu [libovi]\ la lumân\ri de seu [i adormemca brutele pe c\r]ile c\rate cu noi pentru lucrarea de diplom\. Dac\ am fi fost cu ocâtime mai clarv\z\rori asupra viitorului proxim, le-am fi ars pe toate înc\ de atun-ci. {i acolo am f\cut un protest sub forma unei greve colective a foamei, urmat deamenin]\ri cu decimarea prin exmatriculare. Pe mine m-au anihilat dintr-un condei,punându-m\ în BOB la [edin]a de alegeri din noiembrie. A fost o lec]ie nou\: dac\vrei s\ anihilezi pe cineva, vâr\-l în sistem. De altfel, compania în BOB era chiar ono-rant\. Oamenii î[i alegeau colegi cu prestigiu profesional, dispu[i s\ protejeze insti-

tu]ia. În înv\]\mânt la acest nivel nu se lucra cu activi[ti sco[i din produc]ie, ci cupersoane care r\mâneau cu norm\ didactic\ întreag\ [i acceptau o corvoad\ în plus,de obicei ca s\ nu vin\ al]ii sub care putea s\ fie mult mai r\u. Profesorii din cate-goria celor cu care am lucrat aveau o singur\ politic\ explicit\: aceea de a protejaexilul interior institu]ional în fa]a presiunilor suprastructurii. A[a cum, de altfel, am

încercat s-o fac [i eu când atmosfera privat\ a [colii depindea mult de mine.Anul nostru terminal a fost anul dezvr\jirii de propriile noastre iluzii. La sfâr[itul

lui eram arunca]i care încotro pe drumul spre deprofesionalizare. Ne a[teptau

307

7/15/2019 Exil


cuno[tin]ele social politice [i economice, organizarea muncii, eventual agricultura[i desenul tehnic. În iulie 1978 n-am mai avut unde [i cum s\ ne ascundem de

ma[in\ria castratoare.Marsupialii

Marsupialii este numele c\r]ii pe care nu am scris-o. Ea urma s\ fie tot un studiude caz: cel asupra condi]iei noastre de tineri maturi din genera]ia care, în literatur\,s-a numit optzecist\. În locul c\r]ii am scris jurnale, nuvele [i un roman de fic]iune.Toate muceg\iesc în sertarul în care le-am l\sat în decembrie ‘89. Preferin]a pentruacest nume st\ desigur în semnifica]ia lui: oameni care tr\iesc în marsupii. Oamenicare se ascund în marsupii. Se dezvolt\ pitic acolo, departe de ochiul public. Senti-

mentul c\ suntem prizonierii unei astfel de condi]ii m-a covâr[it în întreaga perioad\‘78-’89, perioad\ în care disiparea malignit\]ii sociale a c\p\tat propor]ii vizibile [ipentru cei mai creduli sau ignoran]i dintre români. Pentru cei neafecta]i prea tareprofesional [i cultural, 1979 a însemnat anul începutului cozilor de mii de oamenila zah\r [i ulei, cozi care s-au multiplicat în timp pentru toate sortimentele de m\rfuri.Unii au fost afecta]i de totalitarism în sens stomacal [i epidermic; al]ii [i în sens med-ical, al informa]iei, al fricii. Încet, sentimentul terorii în fa]a lipsurilor de toate felurile– hran\, c\ldur\, electricitate, siguran]\ personal\, ca s\ nu mai vorbim de frustra]iileafective, culturale, sau de bizareria numit\ împlinire omeneasc\ – a devenit un sen-timent încercat de peste dou\zeci [i dou\ de milioane de români. Era s\ nu nimere[tiscara c\ s-a luat curentul, s\ n-ai cu ce înc\lzi ciorba, s\ n-ai cum usca un scutec,s\ nu te prind\ cu cinci sticle de ulei în cas\, s\ nu vorbe[ti ce nu trebuie, s\ nu te

întâlne[ti cu cine nu trebuie, s\ nu faci septicemie dup\ un avort spontan. Toate aces-tea se topeau în Frica în sens generic. Partidul ne norma tot mai «[tiin]ific» nevoile[i «drepturile». «Factorul con[tient» nu ne mai l\sa de capul nostru. Deveneam pop-ula]ie tot mai infantilizat\, tot mai castrat\, mai vl\guit\.

3.1. Partidul are grij\ de noiFiul meu a venit pe lume în «epoca de aur» a nevoilor normate [tiin]ific. S-a n\scut

normal, dup\ un travaliu de [aisprezece ore care m\ cost\ [i acum s\n\tatea. Ladimensiunile [i greutatea lui trebuia n\scut prin cezarian\. Dar, ghinion! Travaliul a

început pe 26 ianuarie, adic\ la sfâr[itul lunii, când spitalul terminase planul decezariene (dou\ pe lun\) [i doctora m\ îndemna s\ stau cuminte pân\ pe 1-2 feb-ruarie ca s\ intru cu na[terea în planul lunii celeilalte. Din p\cate, copiii nen\scu]ise purtau dup\ legile naturii, nu dup\ cele ale partidului-stat. Tot a[a f\ceau [i bietele

308

7/15/2019 Exil


noastre organisme c\rora le era foame la fel de tare, de[i ra]iile difereau în urban/rural[i pe criterii de clas\. Pe vremea aceea f\ceam o glum\ amar\: nu ne sup\r\m c\partidul ne normeaz\ consumul, ci c\ mai avem nevoi.

Ce poate s\ fac\ o tân\r\ mam\ [i profesoar\, la dou\zeci [i patru de ani? S\spere c\ mâine va fi mai pu]in r\u. {i s\ dispere când vede c\ «mâine» e din ce înce mai r\u [i c\, pe m\sur\ ce partidul ne prelua cât mai multe griji – ce [i cât s\mânc\m, ce [i cât s\ îmbr\c\m, de câ]i metri p\tra]i avem nevoie ca s\ locuim, câ]ikilowa]i ne trebuie ca s\ ne preg\tim de plecat pe câmpia muncii, cum trebuie s\gândim, ce ne e permis s\ sper\m etc. –, s\ dispere v\zând c\ [i fiul îi devine o cifr\statistic\, total manipulabil\ biologic [i spiritual. În ingratitudinea noastr\, încercampe c\i foarte ocolite s\ ne tri[\m protectorul: f\ceam troc între noi cu alimente, intram

pe u[a din dos în magazine, foloseam butelii cu butan în loc de benzin\, d\deammedita]ii pe f\in\, brânz\, g\ini [i ou\ [i, mai grav, speran]ele noastre difereau rad-ical de cele ale Marelui Cârmaci. Societatea socialist\ multilateral dezvoltat\ însem-na pentru noi p\trunderea suprastructurii în cele mai private dintre dorin]e, locuri,rela]ii. C\s\toriile ]ineau cont de dosar, abstinen]a de la divor] la fel. Num\rul de copiiera trasat de sus, la fel ca [i educa]ia lor. Prieteniile trebuiau alese [i desf\cute dup\criterii partinice. Lecturile [i spectacolele ne erau livrate dup\ o filtrare atent\, s\ nune contamin\m cu idei gre[ite. «Partidul e-n toate» era o lozinc\ întrupat\. Iar par-tidul se transsubstan]ializa cu imaginea lui Ceau[escu, cel pe care un poet îl numea

«ctitorul de a[tri».

3.2. {coala ca marsupiu

Când am trecut de la stadiul de înv\]\cel la cel de profesor, am aflat cu uimirec\ aproape nimic din ce înv\]\sem la facultate nu urma s\-mi fie de folos. A[tept\rileerau cu totul altele: profesorii de [tiin]e sociale sunt propagandi[ti ai partidului. Eitrebuie s\ se ocupe de actualizarea documentelor, de propaganda vizual\, de

înv\]\mântul politico-ideologic. Prima reac]ie a fost cea de [oc. Mai întâi fiindc\ eucrezusem c\ au nevoie de speciali[ti în zona filosofiei, [i apoi fiindc\ habar n-aveam

s\ fac lucrurile care-mi erau cerute. N-am trecut de prima idee timp de doisprezeceani, pân\ în 1989, de[i formal am preluat conform determinismului institu]ional toateaceste «comandamente». Primul lucru fa]\ de care a func]ionat inhibi]ia a fost «limbade lemn». N-am fost niciodat\ în stare s\ scriu «cum trebuie» d\ri de seam\, pro-cese verbale sau materiale pentru înv\]\mântul politico-ideologic. Le scriam dup\capul meu, în virtutea iner]iei filosofico-sociologice, chiar în urma unor micro-cercet\ripe care le f\ceam în licee. Sectorul, municipiul de partid [i inspectoratul, dup\nenum\rate h\r]uieli inutile, s-au relaxat: e un cadru incurabil [i nu e de n\dejde. O

309

7/15/2019 Exil


folosim pe ea când se cere «profesionalism îngust», iar pe al]ii când se cere activismmilitant. Cea de-a doua categorie era destul de bogat\: c\ci ce poate fi mai comoddecât s\ nu-[i ba]i capul [i s\-i ]ii pe elevi în fa]\ cu ultima carte bro[ur\ ro[ie/alb\,demonstrând conformism/fidelitate? Aceast\ categorie [i-a exprimat întotdeaunafierbintea adeziune la cea mai recent\ dintre cârmiri/cârmuiri. Strategia mea de predareera destul de [mecher\: la tema «P.C.R. – centrul vital al societ\]ii» predam o tipolo-gie a partidelor politice; la tema «omul nou» vorbeam despre modele ale umanuluidin Antichitate pân\ în epoca modern\; la filosofie o lungeam cu istoria filosofiei pân\la calendele grece[ti, la economie polemizam cu indicatorii produc]ie fizic\ [i marf\

în perspectiva profitului etc. Cei mai mul]i elevi ai mei (cu excep]ia celor care d\deauadmiteri) nu deschideau niciodat\ manualele. Înv\]au dup\ caiet, ca s\-i fac\ pe plac

profesoarei. În inocen]a lor, mul]i povesteau acas\ [i câteodat\ mai venea câte o«brigad\» ca s\ m\ aduc\ pe calea cea dreapt\. Deviza mea profesional\ ([i a alto-ra ca mine) era totu[i una disperat\: «preg\tim viitorul». Un viitor despre care habarnu aveam dac\ va veni în timpul vie]ii noastre, dar pentru care m\ rugam în fiecaresear\: «Doamne, d\-ne mâine altceva decât co[marul în care tr\im sau ajut\-m\ s\nu m\ mai trezesc!»

Cred c\ pot s\ spun cu mâna pe inim\ c\, dac\ î]i era suficient de sil\ de via]\[i nu te l\sai dominat de Frica generic\, puteai adopta o asemenea strategie, f\r\consecin]e catastrofale, ba chiar [i cu o toleran]\ comprehensiv\ din partea

autorit\]ilor proxime. În cazul meu, îmi d\deau sarcina s\ preg\tesc elevi pentru con-cursurile de educa]ie ateist\ doar pe partea de explica]ie teoretic\, nu [i pe criticamaterialist-[tiin]ific\, sau elevii pentru olimpiad\ pentru temele care n-aveau cono-ta]ii politice. Inspectorii din Minister m\ foloseau pe zona temelor de epistemolo-gie, f\r\ s\-mi cear\ ceea ce, realmente, nu puteam face.

Greu era cu activi[tii de partid, care tindeau s\ fie «revolu]ionari de profesie».Ei nu putea ie[i din algoritm. Nu în]elegeau decât limba lor [i aveau (majoritatea) unmod extrem de agresiv de interven]ie. În sarcina lor c\dea îns\mân]area terorii înplan local. Ei duceau «greul». Ei erau «bubui]i» sau «trânti]i la munca de jos» dac\

erau prin[i cu mâ]a lipsei de vigilen]\ în sac. Nu voi [ti niciodat\ dac\ mi-era maimult sil\ decât mil\ de cei din aceast\ categorie. Acum îi comp\timesc sincer. Îndev\lm\[ia de orient\ri actuale, e tare greu pentru ei s\-[i g\seasc\ dreapta cale ofi-cial\. Sunt într-un fel de [omaj simbolic.

Fiindc\ partidul avea nevoie de cadre tinere, eventual femei, umbra BOB-ului m-a urm\rit sistematic. De la 28 pân\ la 35 de ani am fost una dintre cei cinci caref\ceau munc\ «politic\» în institu]ie. Ca [i atunci, regretele mele mari deriv\ din uria[acantitate de timp pierdut în [edin]e [i în f\cut materiale, toate în afara orelor de [coal\,

310

7/15/2019 Exil


care erau sfinte m\car în plan intern. În cel extern nimic nu era sfânt. Oricând li sen\z\rea celor din suprastructura politic\, l\sam cursurile balt\ [i înghe]am pe traseelede vizit\ a lui Ceau[escu, în]epeneam la mitinguri, ne cocârjam pe ogoare, f\ceamhepatite la sortat cartofi din gunoi la rampa Glina [i p\duchi în dormitoarele-graj-duri. Ca [i atunci, mul]umirea mea deriv\ din faptul c\ reu[eam s\ ne protej\m colegii[i elevii de «gunoaiele» lumii oficiale, creând ceea ce numeam «insule de normali-tate», marsupii locale în care profitam de ceea ce se numea [edin]\ ca s\ facem ceeace azi s-ar numi training interdisciplinar pentru profesori.

De[i este greu de crezut, fiindc\ iese din cli[eele comode, cercul de filosofie, careoficial purta numele de cerc de educa]ie materialist [tiin]ific\ [i umanist revolu]ionar\,era locul în care elevii mei citeau [i discutau opere filosofice str\ine (cu o pasiune

de în]eles pentru Nietzsche) [i ceea ce era mai mult sau mai pu]in publicat din Cio-ran, Vulc\nescu, Noica. Lor li se ad\ugau lucr\ri de filosofia [tiin]ei, care aveau avan-tajul c\ puteau fi folosite bibliografic [i la sesiuni oficiale de comunic\ri [tiin]ifice.

Dup\ [tiin]a mea, colegii de genera]ie zvârli]i în lumea larg\ încercau s\ se exileze în acela[i gen de disiden]\ fa]\ de sistem. Rezisten]a noastr\ fa]\ de «sfera public\»consta pur [i simplu în a ne înv\]a elevii [i colegii filosofie ca exerci]iu al pluralis-mului de opinii. Ca s\ putem face asta, ne cream sentimentul c\ orice u[\ închis\e un fermoar tras la marsupiu [i c\ de acolo începe «sfera privat\», cea a libert\]iide exprimare [i a împlinirii personale.

3.3. Prietenia ca marsupiu

Exilul în comuniunea cu semenii întru umanitate avea simultan rolul de refugiudin lume, de în]elegere dureroas\ a lumii, de acumulare dramatic\ a ru[inii de a supor-ta o astfel de lume, pitulându-ne prin tot soiul de refugii. Ea se organiza dup\ legeaafinit\]ilor elective [i nu dup\ directive de la congrese. Era mediul placentar. Medi-ul marsupial-protector în care ne permiteam s\ avem o identitate neschismatic\.

Niciodat\ nu ne-a fost mai ru[ine cu [i de noi ca în anii ‘80. Niciodat\ n-am dis-perat mai mult ca atunci în fa]a neputin]ei de a fi altceva decât a[a cum ironic ne

denumisem noi în[ine: «Grupul Câr-Mâr». Unii dintre cititori pot specula c\ astfelde grupuri informale erau un fel de embrioane de societate civil\ sub totalitarism.Nu cred c\ este cazul s\ ne min]im a posteriori. E drept c\ fiecare membru al s\udisemina în jur influen]\. Dar n-o f\cea ca membru al unui grup, ci în nume per-sonal. Aceasta este [i cheia unui regim totalitar, o cheie paradox. Devia]ioni[tii sunt,public vorbind, fiin]e singulare, elemente izolate. Ei nu reprezint\ pe nimeni, fiindc\singurul grup care are influen]\ ca grup este cel oficial. Un regim care încalc\ în modde[\n]at drepturile omului are ca inamici în plan intern doar persoane, nu grupuri.

311

7/15/2019 Exil


Inamicii pe fa]\ ai regimului Ceau[escu erau ni[te «bie]i indivizi marginali» care, deteam\ s\ nu afecteze în r\u vie]ile altora, se reprezentau doar pe ei în[i[i. Noi ceilal]i

eram doar inamicii din dos, cei invizibili, inamicii priva]i. Prizonierii rezisten]ei pri-vate. Marsupialii.Ne adunam aproape s\pt\mânal s\ discut\m filosofie, literatur\ sau politic\. Pro-

duceam manuscrise de sertar, satisf\cu]i c\ avem un public alc\tuit din al]i nou\semeni. O lung\ vreme instituisem un embargo pe discu]iile despre realitatea ime-diat\ ca s\-i oprim intrarea în vita privata . Fugeam carevas\zic\ în lumea ideilor [ia c\r]ilor, unde totul era cu putin]\. Fugeam de o lume în care orice mijloc de infor-mare l\b\r]a figura dictatorului. Dac\ am cunoscut ura [i pornirile criminale, aceas-ta se datoreaz\ în exclusivitate mizerabilului personaj pe care ne pare r\u c\ nu l-am

ucis cu mâna noastr\ mult mai devreme. Nu l-am ucis în fapt fiindc\ instinctul deconservare a fost mai puternic decât demnitatea [i stima de sine. Îl sfâ[iam simbol-ic în discu]ii informale, îi scoteam ochii în poze, cum ucideau simbolic oamenii începu-turilor animalele de prad\, desenându-le cu s\ge]i în ele pe pere]ii pe[terilor. Îl ucideam

în subcon[tient, fiindc\ acesta era mai degrab\ populat cu frustra]ii social-politicedecât cu cele sexuale. Dac\ nu-l ucideam, îl visam întemni]at într-un ora[ populatexclusiv cu activi[ti de partid, în condi]iile create nou\ sub obl\duirea lor, cu singu-ra satisfac]ie de a-i vedea la televizor cum tr\iesc între ei, f\r\ «materialul uman»,cum ne denumeau pe noi ceilal]i, «profesioni[tii îngu[ti» sau doar biat\ for]\ de munc\.

Pedepsele n\scocite erau tot atâtea proteze ale imoralit\]ii noastre, a celor carefugeam în marsupii ca s\ cotrob\im altundeva decât în mocirl\ dup\ un dram dedemnitate. Sau dup\ scuze foarte omene[ti. Aveam copii de crescut, perechi de iubit,p\rin]i de protejat, elevi de înv\]at. Aveam de preg\tit viitorul. Despre care nu [tiamnimic, nici m\car dac\ exist\. Când aud acum [tiri din Coreea de Nord unde oamenicare au terminat r\d\cinile î[i m\nânc\ propriii copii, un fior de ghea]\ îmi trece dincre[tet pân\ în t\lpi. În co[marele noastre, viitorul sem\na prea adesea cu cel core-an. {i m\ întreb: de unde ne venea for]a utopiei, chiar [i la începutul lui decembrie‘89?

Îmi recitesc autobiografia [i CV-ul. Ca s\ o scriu pe prima, trebuia s\ ignor parteade via]\, cea privat\, care nu intra în patul public a lui Procust. Ca s\-l scriu pe aldoilea, aproape c\ am uitat c\ sunt [i altceva decât homo faber recens [i c\ maiexist\ via]\ privat\. Pentru ambele p\r]i ale «exilului» am pl\tit. De fiecare dat\ cumine îns\mi. Cu aceea care, cu mâna care scria autobiografii, înstr\inându-se de lume,

î[i scrie acum curriculum vitae, înstr\inându-se în lume.

312

7/15/2019 Exil


MAGDA CÂRNECI

Exilul provizoriu

Notre temps a une seule sagesse – la modernité – alors qu’il faut plusieurs sagesses pour faire un homme sage.

Philippe ARIÈS

Dac\ nu ai avut parte vreodat\ de un maestru spiritual ori m\car cultural,care s\ te ajute s\-]i construie[ti armonios [i controlat edificiul interior, atunciofer\-]i cu orice pre] un sejur mai scurt sau mai lung în interiorul unei alte cul-turi. Dac\ nu ai tr\it de foarte aproape nici o dram\ adev\rat\ – boal\, moarte,

e[ec – care s\ te scoat\ violent din traseele vie]ii tale a[ezate, [tiute, s\ te scu-ture de automatismele fiin]ei tale a[a cum ea a fost modelat\ de familie, mediu,limb\, obi[nuin]e, atunci caut\ cu orice pre] s\-]i impui s\ petreci un «r\stimp în infern»: în infernul str\in\t\]ii. Dac\ vrei cu adev\rat s\ te «treze[ti» din som-nul pe care ]i-l inculc\ inexorabil o existen]\ tr\it\ în limitele statornicite [i pro-tectoare ale persoanei tale, mediului t\u, clasei tale, culturii tale, patriei tale, atun-ci oblig\-te s\ tr\ie[ti o vreme peste hotare.

Poate fi greu de crezut, dar experien]a unui sejur de studii în str\in\tate poateechivala pur [i simplu cu o experimentare nea[teptat\ a «limitei», a pierderii [ireg\sirii de sine, care aduce foarte mult cu experien]a – de atâ]ia m\rturisit\ dreptteribil\ – a exilului. A oric\rui fel de exil. La sfâr[itul lui 1990, când am ajuns laParis, nu mi-a[ fi putut închipui nici o clip\ c\ aceast\ întâmplare fericit\ a des-tinului va fi mai degrab\ o «încercare», o «prob\», decât pur [i simplu o «[ans\».Sau va fi totu[i o [ans\, dar într-un alt sens, mai straniu, aparte, [i cu totulnea[teptat, diferit de cel strict cultural – singurul pe care-l aveam la început învedere.

Vreme de câ]iva ani, cu intermiten]e, am tr\it o perioad\ pe care ast\zi, ret-rospectiv, a[ numi-o pe cât de fertil\ pe atât de teribil\. Pentru c\, f\r\ exager-

313

7/15/2019 Exil


are, contactul prelungit cu o alt\ lume, o alt\ limb\, o alt\ cultur\ înseamn\inevitabil o restructurare radical\ a întregii tale persoane. O distrugere [i o recon-struc]ie. Un fel de moarte [i o anume reînviere. Ca [i cum celulele – nu fizice(dar [i acelea), ci cele psihice, mentale, spirituale, dac\ pot spune a[a – ale f\pturiitale sociale [i l\untrice, pân\ ieri cunoscute, ar suferi [ocul unui alt câmp defor]e, determin\ri [i vibra]ii nea[teptate [i neprev\zute, care le-ar obliga s\ seprimeneasc\ sau s\ dispar\, s\ se schimbe radical ori s\ sucombe.

Va trebui s\ înduri o serie precis\ de [ocuri. Într-un prim moment este vorbadesigur numai de cutremure superficiale, u[oare. Ie[it dintr-o lume provincial\s\rac\, izolat\ [i stricat\ de un regim politic pe cât de aberant pe atât de con-strâng\tor, desigur c\ înduri în primul rând como]ia aparent orbitoare a civiliza]ieihipertehnicizate [i a bun\st\rii. Te umilesc magazinele [i autostr\zile. Te sperie

ghi[eele automate din institu]ii publice [i b\nci. Te revolt\ luxul excesiv al vit-rinelor. Te cutremur\ extraordinara bog\]ie a libr\riilor [i bibliotecilor. Tecople[esc tehnicitatea, cur\]enia [i eficien]a, reglajul parc\ perfect al unei uria[ema[in\rii sociale, c\reia nu-i po]i percepe decât caroseria automatizat\ [i l\cuit\,glan]ul impresionant, dar nu-i în]elegi func]ionarea, motiva]ia, energia specif-ic\. Ceea ce desigur te complexeaz\ [i te refuz\, î]i descoperi instincte de prim-itiv str\mutat f\r\ veste într-o epoc\ viitoare. Acest prim, epidermic [oc de civiliza]ie e cel mai u[or de trecut: te obi[nuie[ti repede cu comodit\]ile vie]ii mod-erne, utilizarea non[alant\ a serviciilor [i a facilit\]ilor oferite abundent de o mare

metropol\ î]i intr\ repede în stereotipiile de comportament, ajungi chiar s\ numai vezi vitrinele [i luxul, c\ci ]i se par normale, fire[ti. Înve]i rapid s\ manip-ulezi tehnologii sofisticate ca oricare occidental, ba chiar ]i se întâmpl\ s\ nu maisesizezi nici frumuse]ea impresionant\, magnific\, a unei vechi civiliza]ii ajunseparc\ dincolo de vârful extrem al înfloririi sale, într-atât de bine [i de repede tepo]i familiariza cu aparen]ele ei str\lucitoare, între mecanismele serviabile ale c\reiadore[ti în mod iluzoriu s\ nu-]i mai sesizezi diferen]a.

Într-un al doilea moment este vorba despre un [oc cultural . Înarmat cu iluziicomplezente despre tine [i lumea din care provii, ai impresia la început c\ în]elegiperfect lumea în care intri. C\ nu poate fi ceva esen]ialmente diferit de lumea taromâneasc\, cu toate c\ istoria, tradi]ia, regimul politic recent au urmat traiec-torii atât de neasem\n\toare: în definitiv apar]inem aceleia[i civiliza]ii europene, î]i spui încrez\tor, [i aceleia[i specii umane. În plus, ca român, cultura francez\ în spe]\ î]i apare ca un bun cultural personal, l-ai asimilat prin educa]ie, prin lec-turi, din manierele mediului t\u. Parisul, desigur, îl cuno[ti din c\r]i parc\ maibine decât Bucure[tiul.

Abia treptat începi s\ realizezi c\ pricepi mult mai pu]in decât î]i închipuiai.Cultura francez\ real\ e desigur mult mai complex\ decât epura schematic\ ofer-

314

7/15/2019 Exil


it\ de c\r]i. Cel pu]in la fel de complex\ ca o «cultur\ exotic\» studiat\ de etnolo-gi. Ca s\ treci dincolo de fa]ad\, trebuie s\ începi s\-i cuno[ti obiceiurile, via]ade zi cu zi, oamenii din carne [i sânge care o tr\iesc [i o secret\. Trebuie s\-irespiri aerul, s\-i p\trunzi regulile de joc social, trebuie s\-i înve]i ritualurile, s\-i degu[ti buc\t\ria, s\ te obi[nuie[ti cu clima locului, s\ te deprinzi s\-i apre-ciezi vinurile, s\-i recuno[ti tipologia uman\. Trebuie cu alte cuvinte s\ intri încontact cu «Fran]a profund\», cu «str\in\tatea profund\», iar nu cea turistic\ori livresc\, s\ ajungi în conflict de interese ori de situa]ii cu exemplarele ei umanereale, ca s\ realizezi înc\ o dat\ cât de departe este cunoa[terea abstract\ fa]\de cunoa[terea «pe viu» a oric\rei societ\]i, cât de primar\ este iluzia cultural\des întâlnit\ a simplit\]ii [i similitudinilor facile dintre sisteme culturale aparent înrudite.

Dup\ primul moment euforic în care ai impresia c\ descinzi într-o patrie cul-tural\ familiar\, urmeaz\ momente în care ai convingerea c\ nu mai în]elegi chiarnimic, sau aproape nimic, c\ totul e altfel [i mult mai complicat decât î]i imag-inai înainte. Ajungi s\ crezi c\ n-ai s\ reu[e[ti niciodat\ s\ interiorizezi [i s\ adop]im\car par]ial setul de norme [i obi[nuin]e ale locului, care s\ te fac\ s\ nu tesim]i altfel, diferit, un str\in. Abia într-un moment ulterior, î]i realizezi deplin«diferen]a», calitatea de «alien», de «venetic», într-un sens pe cât de surprinz\torpe atât de tulbur\tor, pe care nu-l puteai b\nui înainte.

Un impuls natural î]i dicteaz\ s\ încerci s\ te integrezi cât mai firesc, chiar

dac\ temporar, în noua lume în care trebuie s\ func]ionezi eficace pentru o vreme.Abia atunci în]elegi c\ pentru asta nu e suficient\ calitatea de «om» [i de «euro-pean», cum credeai, c\ e nevoie de timp [i de obi[nuin]\ ca s\-]i adaptezi com-puterul mental [i comportamental la angrenajul complex [i diferit la care vrei s\te adaptezi. Realizezi c\ de fapt e[ti un mic mecanism uman, o ma[in\ «pro-gramat\» de cultura din care provii pentru un fi[ier de reguli de func]ionare carenu se mai potrive[te cu cel al unei alte culturi. C\ trebuie s\ «ui]i» cumva vechiata «formatare» [i s\ faci efortul s\ înve]i noul program, dac\ vrei s\ te integrezicât de cât, ori numai s\ în]elegi megacomputerul social în care se întâmpl\ s\vie]uie[ti un r\stimp.

În al treilea rând, trebuie s\ supor]i cu bine [ocul lingvistic, cu corolaruls\u, [ocul diferen]ei mentale . Franceza cu care vii de acas\ e evident o limb\artificial\, înv\]at\ din c\r]i [i folosit\ doar pentru a citi c\r]i, pentru a vehiculainforma]ii abstracte, iar nu pentru a conceptualiza [i a manevra o complexitatesocial\ [i existen]ial\ vie, real\. În plus, e o francez\ gândit\ în limba ta natal\,plin\ de «fal[i prieteni» [i de decalcuri lingvistice fanteziste, e o francez\ în defin-itiv româneasc\. Foarte repede pricepi c\ aceast\ francez\ «de laborator» nu-]ie de mare folos [i c\ trebuie urgent s-o îmbog\[e[ti [i s-o restructurezi dup\

315

7/15/2019 Exil


limba vie, vorbit\, «de strad\». Or, ca s\ începi s\ vorbe[ti cu adev\rat o limb\, în felul ei natural, trebuie desigur s\ începi s\ gânde[ti realmente în structurileei. Iar ca s\ gânde[ti într-o alt\ limb\, trebuie s\ renun]i m\car temporar la struc-turile tale mentale anterioare, altfel spus, s\ la[i deoparte gândirea pe care limbata matern\ ]i-a inculcat-o de la na[tere în mod incon[tient. Abia atunci î]i daiseama cât de mult din propria ta vorbire este constituit din cli[ee curente [iautomatisme verbale, ce u[urare e s\ po]i apela rapid la formule preexistente,la expresii gata-f\cute, cât de mult limba natal\ de toate zilele se exprim\ printine mai degrab\ semicon[tient ori automat, se vorbe[te prin tine aproape f\r\de tine.

Smulgerea necesar\ din torpoarea organic\ a limbii «de lapte» te oblig\ lao con[tientizare extrem de dureroas\ a mecanismului lingvistic care te consti-tuie într-o m\sur\ pe care n-o b\nuiai. Durerea introduce îns\ o distan]\ straniefa]\ de propria ta gândire, pe care ajungi s\ o vezi asemenea unui «circuit inte-grat» de pe «dischetele» min]ii tale, asemenea unei «re]ele logice» deta[ate decreierul t\u, pe care o po]i comtempla cu tandre]e [i mil\, ori cu sfâ[iere [i cuteroare. {i oricum ar fi aceast\ vorbire natal\, a renun]a temporar la confortulei mo[tenit, a o pune în parantez\ pentru o vreme echivaleaz\ bulversant cu arenun]a într-o bun\ m\sur\ – realizezi cu negre[it\ stupoare – la tine.

Apare apoi [ocul instruc]ional . Educat dup\ alte programe [i norme, tre-buie s\ te adaptezi din mers unui sistem universitar construit pe anumite pre-mize culturale [i pe anumite presupozi]ii educa]ionale pe care nu le posezi organ-ic pentru c\, evident, nu ai avut cum s\ le asimilezi în forma]ia ta de acas\. Î]ie greu la început, de pild\, s\ în]elegi sistemul post-liceal [i post-universitarfrancez, nu doar pentru c\ nu seam\n\ cu cel românesc, ci implic\ mai multetrepte [i mai multe tipuri de op]iuni ce se exclud adesea reciproc.

Dar, mai important decât aceast\ simpl\ perplexitate, este faptul c\, datorit\diferen]ei de sistem educativ, începi s\ percepi ori numai s\ b\nuie[ti probabi-la [ubrezenie, posibila aproxima]ie a propriei tale alc\tuiri culturale. Venind dintr-o lume în care institu]iile au avut adesea o existen]\ precar\, în care informa]iaa fost mult timp lacunar\ [i cenzurat\, contactul cu o tradi]ie universitar\ mul-tisecular\ [i liber\ te poate pune pe gânduri, te poate eventual complexa. Reac]iacea mai probabil\, în afara refuzului, este «bulimia informa]ional\», dorin]a [iambi]ia de a asimila masiv, cu disperare, lecturi, cursuri, conferin]e, vernisaje,spectacole, de a umple rapid inevitabile caren]e [i goluri. Chiar dac\ faci even-tual fa]\ cu brio noilor exigen]e, r\mâne întotdeauna un «rest» ireductibil, unregret, o nesiguran]\ fa]\ de ceea ce n-ai avut cum acumula în mod organic,deci mai mult sau mai pu]in coerent [i complet.

316

7/15/2019 Exil


Faptul de a fi avut totu[i parte acas\ de o educa]ie esen]ialmente european\, în ciuda vicisitudinilor de tot felul, nu te scute[te niciodat\ cu totul de acest ultim[oc. Intervine aici desigur con[tiin]a apartenen]ei la o cultur\ «provincial\» înraport cu o cultur\ «metropolitan\», luciditatea uneori dureroas\ a extrac]iei dintr-un spa]iu cultural dezavantajat istoric [i politic vreme îndelungat\. Chiar dac\reu[e[ti prin efort [i rezultate concrete s\ ajungi la o con[tiin]\ suficient de con-solidat\ a propriei tale valori, handicapul diferen]ei ini]iale de [ans\ se traduceadesea printr-o incapacitate de a-]i evalua corect pozi]ia în raport cu «modelulsuperior», prin tenta]ia auto-minimaliz\rii, printr-un fel de ambivalen]\ afectiv\,u[or schizofrenic\, oscilând între iubire [i ur\, fa]\ de tine [i fa]\ de «Occident».

Pendularea aceasta obositoare se poate uneori reduce doar la una din com-ponentele sale: fie idolatria fascinat\, fie refuzul obstinat al culturii occidentale.

Idolatria te arunc\ într-un fel de servitute cultural\ ce te oblig\ s\ te supui tutur-or curentelor intelectuale la mod\, dac\ vrei s\ cape]i din nou ascendent în pro-prii t\i ochi, sau dac\ vrei s\ ai succes în lumea academic\ occidental\. Refuzulte poate arunca într-un dispre] gratuit [i în bra]ele unei alte idolatrii, regresive,sentimentale, nostalgice – cea a spa]iului t\u cultural de origine –, uneori la felde constrâng\toare.

În plus, intr\ in joc în mod irepresibil con[tiin]a diferen]ei dintre apartenen]ala lumea «liber\» ori la lumea (pân\ ieri) «ocupat\». Diferen]a aceasta se man-ifest\ nu numai printr-un impuls oscilant de atrac]ie [i de resentiment fa]\ de o

lume favorizat\, dublat uneori de prezum]ia unui fel de superioritate moral\, înte-meiat\ pe suferin]\, a celui care vine din lumea dezavantajat\ de soart\ (supe-rioritate în baza c\reia te sim]i uneori îndemnat în mod irezonabil s\ pretinzi nu[tiu ce fel de «daune» ori m\car compensa]ii de o natur\ greu precizabil\). Difer-en]a aceast\ se manifest\ printr-un [oc mai subtil, s\-l numim provizoriu [ocul dimensiunii politice a realit\]ii în care ai ajuns s\ te mi[ti. Abia dup\ oarecarevreme, dup\ contactul prelungit cu discursul public din ziarele, radioul [i tele-viziunile locului; dup\ ce începi s\ în]elegi de pild\ cum s-au creat [i cumfunc]ioneaz\ în paralel diferitele forme universitare franceze (unele de stânga,republicane, altele de dreapta, catolice); dup\ ce te-ai familiarizat cu dedesub-tul diverselor mode teoretice [i curente artistice care au f\cut ravagii în deceniitrecute pân\ [i în ]ara ta îndep\rtat\ – ajungi s\ realizezi cât de important\ esteaceast\ dimensiune politic\.

Ie[it dintr-un regim social în care totul era p\truns [i controlat de administra]iaterorizant\ a unui singur partid, î]i dai seama cu surprindere c\ ai fost educat [imodelat ca un individ extirpat de con[tiin]a politic\, pe care în mod gre[it aiechivalat-o cu pura supunere: consta]i c\ e[ti de fapt o fiin]\ nu a-politic\, cide-politizat\, f\r\ «organ» pentru aceast\ form\ de responsabilitate [i de anga-

317

7/15/2019 Exil


jare în social. Fiin]\ cel mult cultural\, abia în Occident [i abia dup\ o vremerealizezi substratul politic, altfel spus de putere, nu doar al mecanismelor eco-nomice [i educa]ionale, ci al conceptelor, al institu]iilor, ba chiar al b\t\liilor cul-turale care anim\ [i transform\ periodic societatea occidental\. În]elegi bruscc\ [i din acest punct de vedere aveai o imagine deformat\, cenzurat\, extirpat\de un element definitoriu al culturii occidentale, pe care o percepeai de aceeade o manier\ abstract\, formal\, adic\ excesiv de «estetic\», de autonom\ fa]\de condi]ion\rile ei sociale reale.

Realizezi în consecin]\ [i c\ cuvintele, conceptele, no]iunile au adesea un în]eles diferit în Vest [i Est, pur [i simplu pentru c\ în Est ele fie c\ au ajuns dinVest vidate de istoria originii lor [i a înc\rc\turilor socio-politice pe care le-auasumat de-a lungul vremii acolo, fie c\ au c\p\tat în]elesuri specifice, determi-

nate de istoria locului. În consecin]\ trebuie s\ înve]i [i aceast\ limb\ politic\ ce subîntinde invizibil [i totu[i pregnant toate formele de manifestare ale vie]iioccidentale, dac\ nu vrei s\ comi]i un [ir nesfâr[it de gafe uneori costisitoare.Iar când ai înv\]at-o, nu po]i ocoli o mâhnitoare senza]ie de lips\ de comuni-care [i de înstr\inare, atunci când, într-o societate precum cea francez\ s\ zicem, înc\ puternic impregnat\ de monopolul gândirii stângiste, experien]a existen]eitale într-o societate r\v\[it\ de comunism e tratat\ adesea cu suspiciune ori eminimalizat\ cu lejeritate, iar presiunea ei psihic\ remanent\ nu te ajut\ delocs\ te integrezi, ci dimpotriv\ te izoleaz\ înc\ o dat\.

Când, pe deasupra, mai descoperi c\ dramele tale de intelectual venit dinEuropa de est se aseam\n\ într-un mod izbitor cu dificult\]ile intelectualilor maro-cani sau algerieni, sau ale celor apar]inând «lumii a treia» de pretutindeni, per-plexitatea ta poate cunoa[te o nou\ [i aspr\ agravare. C\ci b\nuie[ti într-un modfie [i confuz c\ e vorba de mai mult decât o normal\ pân\ la un punct diferen]\de nivel tehnologic [i de tradi]ie cultural\, de limb\ [i de regim politic din inte-riorul civiliza]iei europene. Sesizezi c\ s-ar putea s\ fie vorba de ceva [i mai vast,un complex spiritual care s-ar putea denumi schematic «adaptarea [ineadaptarea la modernitate», alc\tuit dintr-un amestec inextricabil [i explozivde acceptare ra]ional\ a acesteia combinat\ cu posibilul ei refuz subcon[tient,din asumarea unor laturi «pozitive» ale civiliza]iei moderne imbricat\ ira]ionalcu refuzul unora dintre consecin]ele sale nefaste.

Trebuie atunci s\ mai supor]i un cutremur, [ocul cosmopolit provocat deun alt aspect modern al luxuriantei, pestri]ei lumi occidentale. Aceasta nu e numaihiper-sofisticat\, mai e [i multina]ional\. Venit dintr-un spa]iu etnic aparent nive-lat [i omogen, nu e suficient c\ trebuie s\ recuperezi rapid una sau dou\ vârsteindustriale: în uria[a c\ldare de na]ionalit\]i pe care o reprezint\ oricemetropol\ vestic\, mai trebuie s\ înduri [i contactul cu nenum\rate persoane

318

7/15/2019 Exil


de diferite limbi [i cutume, egal de îndrept\]ite la existen]\ ca [i tine, ale c\rordrame de supravie]uire [i adaptare arunc\ [i ele umbre, vibra]ii, ecouri multi-plicate asupra persoanei tale obi[nuite pân\ ieri cu convie]uirea neproblemat-ic\ în sânul unei mul]imi omogene. Mai trebuie s\-]i realizezi micimea [i insignifi-an]a de «român» într-o lume cu zeci de na]ionalit\]i, o lume interna]ionalizat\ în care «cet\]enia etnic\» nu-]i mai asigur\ nici un sprijin automat, nici omo[tenit\ identitate. Problemele tale, dilemele tale – a fi «exotic» într-o lume cucare dore[ti s\ te identifici, a cunoa[te pe pielea proprie discriminarea [i xeno-fobia locului de temporar\ adop]ie [i a tr\i pulsiuni na]ionaliste, a-]i descoperineb\nuite instincte «colectiviste» într-o societate individualist\, atomizat\, adescoperi în tine sechele «metafizice» persistente într-o lume aparent radical sec-ularizat\ – probleme tale deci seam\n\ pân\ la grea]\ cu cele ale unor massede oameni cu care nu te po]i în]elege, de[i sunt identici cu tine, probleme aleunor milioane de necunoscu]i.

Trebuie atunci s\ înduri [ocul massei, s\ rezi[ti la presiunea teribil\ pecare enormul ocean de in[i aduna]i laolalt\ o exercit\ asupra insului care e[ti,revelându-]i cu violen]\ singur\tatea [i anonimatul, condi]ia de element oare-care, eventual de prisos, între miriade de elemente asemenea, între care te po]ipierde, te po]i dizolva cu o u[urin]\ înfrico[\toare.

Ambi]ia, efortul intens, bucuria de a avea acces la surse de informa]ie nes-perate, ba chiar satisfac]ia unor mici izbânzi personale ori con[tiin]a familiar-iz\rii progresive cu o mare cultur\ nu anuleaz\ defel dificultatea asimil\rii aces-tor câteva [ocuri destul de puternice, care pe deasupra se întâmpl\ simultan [i întrep\truns, exasperându-se reciproc. Însumarea acestor [ocuri multiple s-arputea defini finalmente ca o aproape radical\ restructurare a vechii tale persoane, a vechii tale individualit\]i, cea cu care vii de acas\. Supuse unor intensepresiuni rezultate din nevoia de adaptare, elementele constitutive ale f\pturii tale– gândirea [i limba, obiceiuri [i sc\ri de valori, certitudini [i prejudec\]i – sefisureaz\ [i se surp\ jalnic ori spectaculos. În molozul l\untric rezultat din aceast\nea[teptat\ destructurare, asi[ti în tine însu]i la o boal\ specific\ a exilului, laceea ce se nume[te tehnic spectacolul terifiant al surp\rii identit\]ii .

Nu are importan]\ c\ te afli acolo doar pentru o perioad\ limitat\ de timp,nici c\ tr\ie[ti cu gândul consolator c\ te po]i întoarce oricând acas\, spre deose-bire de emigran]ii sau refugia]ii de dinainte de 1989. Asemeni oric\rui exilat, treciprin câteva faze tipice ale maladiei adapt\rii: dezorientare [i haos, vertijul lipseiunor repere solide, afazie [i anxietate, depresie rea [i întunecat\, pân\ aproapede destr\mare [i autism. Asi[ti de fapt neputincios la d\râmarea a ceea ce în

319

7/15/2019 Exil


psihologie se define[te drept suma de elemente constituente ale «vechii talesocializ\ri».

Altfel spus, tr\ie[ti o real\ [i uneori extrem de profund\ dram\ a propriei individualit\]i, Tot ceea ce credeai înainte c\-]i apar]inea – convingeri [i habi-tudini, idei [i reac]ii specifice – î[i arat\ brusc mecanicitatea [i caracterul împru-mutat, c\p\tat. Realizezi c\ «ego-ul» t\u aparent bine delimitat [i sigur de sine,a[a cum ]i-l închipuiai în mod fals înainte, e o sum\ oarecare de prezum]ii [i deconven]ii, o construc]ie de serie, [ubred\, a unei anumite limbi [i a unei anu-mite culturi, punctul infim de intersec]ie a unor impersonale ierarhii sociale [iprofesionale – o «person\» care, odat\ str\mutat\, replantat\ într-un sol str\in, î]i arat\ consisten]a friabil\, de înveli[, de butaforie, de masc\. Ca s\ faci fa]\noilor circumstan]e, trebuie s\ ui]i, s\ la[i deoparte în bun\ m\sur\ vechea ta

citadel\ identitar\, falsa ta, sigur\, «personalitate». Ca s\ po]i înv\]a regulile nouluiloc, trebuie s\ accep]i s\ supor]i aceast\ destr\mare inconturnabil\ a persoaneitale anterioare, care-]i relev\ propria nulitate.

În noua lume în care vrei s\ exi[ti chiar [i numai pentru o vreme, nu maie[ti nimeni, nu e[ti nimic, numele t\u, rolul ori locul t\u de dinainte nu mai con-teaz\. Pân\ s\ înve]i setul de reguli al noului loc, str\ba]i o perioad\ pustie, unde[ert interior, un fel de interval dureros [i teribil, situat între fantoma vechi-ului t\u edificiu l\untric [i silueta necunoscut\ a unei probabile noi identit\]i.De-a lungul acestui mai scurt sau mai lung interval, supor]i un fel de moarte

interioar\, de anihilare temporar\ a micului [i orgoliosului t\u «eu» redus la oanonim\ subzisten]\, din care nu e[ti deloc sigur c\ vei reu[i s\ ie[i la cap\t cubine.

Finalmente, reu[e[ti într-un fel greu de elucidat – asem\n\tor vindec\riiorganice a unei pl\gi interne grave, ori coborârii nea[teptate a gra]iei salvatoarea unei aripi de înger – reu[e[ti s\ ajungi pe «cel\lalt mal». Oricum, din aceast\dizolvare [i reînchegare, eul t\u iese irevocabil modificat, transformat: de celemai multe ori drastic diminuat, redus la adev\rata lui m\sur\, insignifiant\,minor\, uneori grav învins pân\ aproape de anihilare, alteori straniu, magnificconsolidat. Oricum, nu mai e[ti cu totul cel dinainte: nu doar c\ ai înv\]at cusuferin]\ regulile noului joc social, ai deprins cumva «limba locului»; mai grav[i mai important e c\ nu mai po]i hr\ni vechile iluzii legate de consisten]a efi-cace a ideilor de eu, persoan\, cet\]enie, na]ionalitate, identitate social\ în genere. Abia trecut printr-o asemenea prob\ l\untric\ a punerii în paran-tez\ a vechilor tale determina]ii exterioare, în]elegi c\ apartenen]a organic\,«dat\», la o limb\ sau la o cultur\ anume e finalmente un cras conformism, opur\ conven]ie, o întâmplare legat\ de na[tere. Un fel de carcas\, de care – chiardac\ nu reu[e[ti s\ te desprinzi întru totul – po]i acum s\ te deta[ezi, s\ o prive[ti

320

7/15/2019 Exil


cu un anumit scepticism, cu oarecare distan]\, ca pe ceva diferit de fiin]a ta pro-fund\, de sinele t\u adânc, f\r\ nume. E[ti într-un anume sens emancipat deleg\turi [i apartenen]e pân\ ieri aparent inebranlabile, e[ti în sfâr[it eliberat de iluzie, de un anumit tip de iluzie care te constituie de dinafar\.

Din aceste motive [i din altele mai greu de rostit, experien]a chiar [i tem-porar\ a exilului poate constitui echivalentul unui fel de moderne, laice probe ini]iatice . Parcurgi o destr\mare [i o recl\dire l\untric\, o moarte a eului t\usocial vechi [i o înviere, un fel de «a doua na[tere» mai lucid\ a existen]ei tale în lume. Dar spre deosebire de ini]ierile tradi]ionale, îndeplinite în forme ritual-izate [i controlate, cea contemporan\ provocat\ de «str\mutare», de schimbarealocului [i de dezb\rarea de leg\turile sociale, are un caracter «democratic» [ianarhic, necontrolat, se petrece adesea în mod nea[teptat, haotic [i f\r\ mae[tri:

e de aceea mai degrab\ o auto-ini]iere adesea s\lbatic\.

Cum asemenea «prob\» nu e tocmai u[oar\ [i e aproape inevitabil\ pentruto]i cei care tr\iesc m\car un r\stimp în str\in\tate, pare c\ exist\ în mare treitipuri de reac]ie la parcurgerea ei. Prima reac]ie este pur [i simplu refuzul total,obstinat, al noii lumi care te supune prin simpla ei existen]\ unei asemenea atroceexperien]e a pierderii vechii tale identit\]i. Cei care tr\iesc mai ales aspectul eiumilitor, terorizant, complexant, se întorc acas\ cu o [i mai mare dorin]\ de ase retran[a în «specificitate», în spatele zidurilor protectoare, dar izolante ale cul-

turii lor na]ionale. {ocul ciocnirii cu o mare sau o diferit\ cultur\ poate fi atâtde bulversant încât, în loc s\ devin\ fertil, creator, el devine steril, inhibant, duceiar\[i la «ignoran]\ provincial\». Dintre ace[ti «autohtoni[ti» înc\p\]âna]i se alegviitorii politicieni na]ionali[ti ori fanatici religio[i, lideri «charismatici» ai cauzelornostalgice, utopice ori pur [i simplu reac]ionare.

Cei care îndur\ pân\ la cap\t o anihilare aproape complet\ a vechii lor iden-tit\]i [i, datorit\ unor aspira]ii ori constrângeri diverse (familiale, profesionale),reu[esc o adaptare mai mult sau mai pu]in mimetic\ la modelul noii societ\]i,aleg desigur s\ r\mân\ în lumea care i-a costat un pre] sufletesc prea ridicatpentru a mai putea fi p\r\sit\ cu u[urin]\ (c\ci aceasta i-ar costa o a treia«socializare»). Pentru mul]i dintre ei exilul definitiv poate fi [i o solu]ie «final\»pentru vindecarea de vechi conflicte interioare, sau chiar un fel de victorie asuprarat\rii lor «de acas\». Ei alc\tuiesc categoria din ce în ce mai numeroas\ ast\zia «emigran]ilor», exemplare «de prob\» ale unei umanit\]i cosmopolite, pe calede planetar\ omogenizare.

Mai exist\ în fine cei care accept\ s\ treac\ prin aceast\ încercare dificil\ [io suport\ pân\ la cap\t, dar aleg în final ca dup\ faza «uit\rii» s\-[i reaminteasc\vechea identitate pentru a se reg\si, chiar schimba]i, [i a se reîntregi, chiar dac\

321

7/15/2019 Exil


altfel. Dup\ un sejur mai scurt sau mai lung, ei se întorc de obicei acas\ fie pen-tru c\ nu reu[esc ori nu doresc s\ se adapteze perfect lumii noi; fie pentru c\ajung s\ perceap\ cu al]i ochi, «transforma]i», vechea lor lume, vechea cultur\,vechea identitate: lucid dar f\r\ minimalizare, sceptic, poate melancolic, dar tan-dru. În ambele motiva]ii este finalmente vorba despre aceea[i «lips\ deiluzionare», care-i face s\ priveasc\ cu o con[tiin]\ relativizant\ [i delimitat\ atâtlumea nou\ cât [i lumea veche, atât o cultur\ «major\» cât [i o cultur\ mar-ginal\, «provincial\». Ei nu vor s\ mai fie sclavii «netrezi]i» ai nici unui sistempolitic, ai nici unei singure culturi, fie ea [i magnific\. Pentru c\ ace[ti «elibera]icultural» ajung de fapt s\ refuze orice (colectiv\) identitate pentru una profundindividualizat\, strict personal\. Dezr\d\cina]i în f\ptura lor interioar\ profund\,ei î[i poart\ r\d\cinile în ei în[i[i.

Întor[i acas\, reprezentan]ii acestei a treia tipologii nu vor mai fi identici cucei care n-au plecat niciodat\, ori chiar cu ei în[i[i de dinainte de înstr\inare, de«des]\rare». Mai deta[a]i [i mai sceptici, poate chiar mai mode[ti [i mai resem-na]i, ei nu se vor mai putea identifica incon[tient ori necritic cu tot felul de mari«cauze» locale. Dar, mai permisivi [i mai plurali[ti în vederi, ei nu vor mai putearefuza «organic» [i ireflexiv restul mare [i atât de divers al culturilor lumii – chiardac\ vor în]elege poate mai adânc bog\]ia cultural\ a ba[tinei lor, în ce are aceas-ta mai specific [i mai universal.

Decupla]i de magneticul, înl\n]uitorul «instinct (tiranic) al locului», ei nu vor

mai fi totalmente acas\ niciunde. Ace[ti intelectuali se vor sim]i în consecin]\bine [i la ei acas\ [i în alt\ parte a lumii – ori dimpotriv\ nu se vor mai sim]i cuadev\rat bine nici aiurea, nici acas\, niciunde. Ei vor forma probabil primii mem-bri ai clasei naveti[tilor culturali, care vor alege s\ profeseze [i în patria lorde extrac]ie [i în alte patrii de electiv\ adop]ie. Ei se vor defini probabil ca un felde «cet\]eni interna]ionali» ai unei viitoare «culturi planetare», chiar dac\ voralege în cele din urm\ s\ r\mân\ acas\, pentru c\ pentru ei, dup\ «experien]aini]iatic\» a exilului, lumea exterioar\ e pretutindeni aceea[i!

Asemenea intelectuali vor încerca probabil s\ refuze sclavia unei unice limbi,a unei unice culturi, pentru a tenta [i a practica ceva mult mai pre]ios, mai difi-cil [i mai rar, libertatea spiritual\.

De aceea, cine n-a avut vreodat\ [ansa unui maestru spiritual ori m\car cul-tural, care s\-l ajute s\ scape de fal[i «idoli» ai tribului [i s\-[i construiasc\ armo-nios [i liber edificiul interior, ar trebui s\-[i ofere cu orice pre] un sejur mai scurtsau mai lung în interiorul unei alte culturi. Dar de fapt, fiecare om [i to]i oameniiar trebui s\ poat\ s\ treac\ prin experien]a aceasta – s\ tr\iasc\ m\car o vreme,cum îndeamn\ unele înv\]\turi tibetane, departe de familia lui, de satul lui, deora[ul lui, de patria lui – dac\ ar dori s\ scape de limit\ri personale [i de fanatisme

322

7/15/2019 Exil


locale. Dac\ ar fi ca aceast\ lume modern\ – dezlimitat\ dar lipsit\ de coeren]\,multicultural\ dar înc\ f\r\ experien]a interioar\ a asimil\rii organice a proprieiei bog\]ii –, dac\ ar fi ca aceast\ fabuloas\ lume planetarizat\ în curs de for-mare s\-[i con[tientizeze [ansele [i pericolele, [i s\-[i supravie[uiasc\.

Ace[ti «apatrizi planetari» vor putea spune asemeni lui Eliade:«Nu mai suntromân pentru c\ sunt înainte de toate om [i cuget numai prin acest criteriu uni-versal [i etern».

323

7/15/2019 Exil


ADRIAN MIROIU

Chestiunea restitu]iilor –de la moral\ la politic\

Schimb\rile din ultimul deceniu din ]\rile aflate în r\s\ritul [i centrul Europeiau eviden]iat ca deosebit de semnificativ\ o chestiune c\reia de obicei nu i seacord\ mult\ aten]ie în abord\rile standard, occidentale ale ideii de dreptate,anume dreptatea restitutiv\. Lucrul acesta nu cred c\ e surprinz\tor, fiindc\ autoriioccidentali nu au în fa]a ochilor, impunându-se cu putere, circumstan]e în caredreptatea restitutiv\ joac\ un rol social [i politic semnificativ. Dimpotriv\, pen-

tru ei mult mai important\ apare dreptatea distributiv\ sau cea redistributiv\.A[a cum voi încerca s\ v\ ar\t în cele ce urmeaz\, dreptatea restitutiv\ devineproblematic\ – [i, în consecin]\, interesant\ pentru cercet\tor – atunci când însocietate sunt împlinite anumite condi]ii (un astfel de set de condi]ii va fi definitceva mai jos). Or, astfel de condi]ii nu par s\ fie presante în cazul societ\]iloroccidentale.

Dreptatea restitutiv\ vizeaz\ ac]iuni trecute ale noastre sau, în general, ac]iunitrecute ale membrilor societ\]ii noastre sau ale principalelor ei institu]ii. Ideeaeste c\ acele ac]iuni au produs st\ri de lucruri inacceptabile moral [i, deci, c\sunt necesare alte ac]iuni pentru a înl\tura nedrept\]ile trecute. E important s\not\m dintru început c\ cei c\rora li se aplic\ dreptatea redistributiv\ (subiec]iiei) nu trebuie s\ fie neap\rat exact acele persoane sau grupuri c\rora li s-a f\cutnedreptatea ini]ial\. Dar, desigur, ei trebuie s\ fie lega]i într-un mod semnifica-tiv de subiec]ii originari. Dac\, de pild\, unchiul meu a avut o cas\ de care afost deposedat într-un mod nedrept, iar eu sunt singurul lui mo[tenitor, atuncide bun\ seam\ c\ subiectul drept\]ii restitutive trebuie s\ fiu eu.

În cele ce urmeaz\ nu voi accentua pe principiile drept\]ii restitutive, pe moduldeci în care aceasta ar trebui s\ se aplice, presupunând c\ ar fi justificat\. Motivul

324

7/15/2019 Exil


e acela c\ eu voi încerca s\ argumentez c\ – cel pu]in în situa]ii precum celedefinite mai jos ca relevante pentru în]elegerea situa]iei din ]\rile Europeir\s\ritene [i centrale – conceptul însu[i de dreptate restitutiv\ nu poate fi jus-tificat din punct de vedere moral într-un mod satisf\c\tor. Ca urmare, dac\ seface cumva apel la principii, atunci acest apel, în m\sura în care e semnificativ,cred c\ nu va putea fi considerat ca derivând din conceptul de dreptate restitu-tiv\, deci ca având con]inut moral; mai curând cred c\ un astfel de apel va tre-bui corelat cu interese efective politice [i sociale. Concluzia mea este a[adar aceeac\ discu]iile actuale cu privire la dreptatea restitutiv\ nu au un con]inut moral,ci numai unul politic.

În aceast\ lucrare m\ voi referi doar la dreptatea restitutiv\ [i doar la cazulRomâniei (chiar dac\, evident, [i alte cazuri ar putea fi interesante; de pild\ celal Cehiei).

S\ încep cu câteva fapte. (Cum ele sunt cunoscute, nu voi insista asupra lor.)Ideea de dreptate restitutiv\ [i-a f\cut prima apari]ie pe scena politic\ o dat\ cudiscutarea proiectului de lege funciar\, adoptat\ de parlament în februarie 1991. În al doilea rând, cabinetele Roman [i V\c\roiu au dezvoltat o procedur\ – a ves-titelor «cupoane» – prin care cet\]enii în vârst\ de cel pu]in 18 ani primeau unnum\r de ac]iuni la unele întreprinderi desemnate. Ideea aflat\ în spatele «cuponi-adei», de[i nu foarte limpede exprimat\ [i argumentat\, p\rea s\ fie aceea c\oamenii «merit\» o parte din munca pe care ei au depus-o în perioada social-ismului (iar întreprinderile la care au primit ac]iuni erau într-adev\r, în mare parte,rezultatul eforturilor din acei ani). M\ voi întoarce ceva mai târziu asupra aces-tei idei. În al treilea rând, sub guvernul V\c\roiu a trecut o lege a caselor na]ion-alizate. Merit\, de asemenea, s\ fie men]ionat [i un alt aspect. Dup\ victoria înalegerile din noiembrie 1996 a unei coali]ii conduse de PN}CD chestiunea drept\]iirestitutive a primit un nou impuls. În prim\vara [i vara anului 1997 unele din-tre cele mai importante teme în dezbaterile politice au fost cea a modific\rii legiifondului funciar, cea a schimb\rii legii caselor na]ionalizate în sensul restituiriiintegrale a propriet\]ilor imobiliare; [i, tot mai insistent, s-au auzit voci careaduceau în discu]ie ideea de restitutio in integrum, orice ar fi s\ însemneaceasta în mod precis.

Mai sunt necesare înc\ dou\ remarci preliminare. Mai întâi, ideea unornedrept\]i trecute a fost un fel de bun comun în anii ‘90. Toate for]ele politice,precum [i toate mijloacele de informare în mas\ au p\rut s\ fie de acord c\tranzi]ia spre o nou\ societate ar trebui s\ cuprind\ un proces de restituire, c\tremembrii societ\]ii, a ceea ce li se cuvenea [i de care au fost în mod nedreptdeposeda]i cândva în trecut. Ca urmare, dreptatea restitutiv\ a ap\rut pentru toate

325

7/15/2019 Exil


for]ele politice, precum [i pentru mass-media, ca o problem\ real\ [i presant\,care trebuia s\ fie atacat\ cu mult curaj. Dar consensul în privin]a conceptuluide dreptate restitutiv\ nu merge prea departe, fiindc\ – a[a cum de altfel voisublinia mai jos – diversele argumente aduse pentru dreptatea restitutiv\ sereazem\ pe supozi]ii diferite, chiar incompatibile. Nu e atunci o surpriz\ c\ eleconduc la solu]ii politice diferite, chiar incompatibile.

Cea de-a doua remarc\ preliminar\ pe care vreau s\ o fac e aceea c\ ter-menul «restitu]ie» este în chip esen]ial ambiguu. Chiar dac\ l\s\m deoparte cir-cumstan]a c\ el invoc\ intensiuni (concepte) diferite, îns\[i extensiunea, sferalui de aplicare, este dificil de circumscris. În cazul propriet\]ilor imobiliare, deexemplu, ar trebui s\ ne intereseze doar cele na]ionalizate [i care exist\ înc\ acum,sau toate propriet\]ile de acest fel care au fost na]ionalizate [i care acum, dindiverse motive, nu mai exist\ (pentru c\ s-au deteriorat, au c\zut la cutremuruldin 1977 sau au fost demolate pe vremea lui Ceau[escu)? Legea caselor na]ion-alizate le privea numai pe primele, pe cele care exist\ înc\. Dar nu cred c\ esteo sarcin\ u[oar\ s\ se arate c\ – dat fiind de pild\ programul lui Ceau[escu dedemol\ri în satele [i ora[ele patriei – faptul c\ linia desp\r]itoare a c\zut unde-va pe o strad\ are consecin]e morale cruciale. Peste casa ta au trecut buldoz-erele, a mea, aflat\ peste drum, nu a fost demolat\. Ca urmare, eu am un dreptla restitu]ie, în timp ce tu nu ai. Mi-e greu s\ cred c\ cineva ar putea s\ con-sidere c\ acesta e un argument moral serios.

Probabil c\, iterând un asemenea mod de a ra]iona, un argument corect arfi doar acela care ne va solicita s\ accept\m c\ trebuie luat în considerare totceea ce s-a na]ionalizat: nu numai casele existente, nu numai toate casele [i totp\mântul, ci absolut tot ce s-a na]ionalizat atunci: ateliere [i fabrici, automobile[i ac]iuni etc. Evident îns\ c\, dac\ am încerca s\ ob]inem în acest caz rezultateechitabile pe drumul drept\]ii restitutive, dificult\]ile întâlnite ar fi uria[e. Ce s\restitui, de pild\, dintr-o cas\ în care o familie a locuit cu chirie timp de patruze-ci de ani [i care, în aceast\ perioad\, a f\cut multe îmbun\t\]iri casei? (Cred c\putem compara cu folos obstacolele în fa]a unei restituiri echitabile cu bine-cunoscutul argument împotriva planific\rii socialiste. În cazul de fa]\, prin analo-gie am avea: e imposibil s\ se strâng\ toat\ informa]ia relevant\; [i chiar dac\aceasta ar fi strâns\, ar fi imposibil s\ o manevr\m pentru a ob]ine o solu]ieacceptabil\.)

L\sând deoparte ra]iunile de natur\ juridic\ în favoarea drept\]ii restitutive(care, nu de pu]ine ori, se vars\ ele însele în ra]iuni de natur\ moral\), ra]iunilede tip moral în favoarea drept\]ii restitutive sunt cele mai grave, mai importante,chiar dac\ arareori ele sunt formulate într-un mod explicit [i suficient de elab-

326

7/15/2019 Exil


orat. Aceste ra]iuni de al treilea tip iau de obicei ca dat\ o anumit\ interpretarea justific\rii de natur\ moral\ a actelor de na]ionalizare din anii ‘40 [i ‘50. Fie c\aceast\ interpretare e sau nu a lui Marx (spun asta fiindc\ unii comentatori mairecen]i s-au îndoit de acest lucru), justificarea moral\ ar fi fost urm\toarea:bunurile vizate de actele de na]ionalizare încorporau munca depus\ de claseleexploatate, dar care a fost apropriat\ de c\tre proprietarii mijloacelor de pro-duc]ie în schimbul pre]ului for]ei de munc\. Or, desigur c\ acesta e un caz câtse poate de evident de exploatare a muncii altuia. Iar exploatarea este inac-ceptabil\ din punct de vedere moral. Ca urmare, na]ionalizarea este un act corectdin punct de vedere moral, c\ci repar\ o nedreptate: inechit\]i trecute suntreparate prin aceea c\ bunurile sunt redate proprietarilor legitimi – cei care audepus munca pentru crearea lor.

Poate p\rea stranie sus]inerea mea c\ aceast\ argumentare a fost una care[i în anii ‘90 a fost acceptat\. Desigur, ea nu a fost formulat\ niciodat\ atât deexplicit. Dar exist\ o prob\ oarecum indirect\ a sus]inerii mele. Anume, faptulc\ o variant\ a acestei argument\ri pare s\ fi stat la temelia procedurii «cuponi-adei» sus]inute, într-o variant\ sau alta, de cabinetele Roman [i V\c\roiu.Ra]iunea moral\ aflat\ în spatele împ\r]irii de ac]iuni în fostele întreprinderi destat pentru cet\]enii majori ai ]\rii pare s\ nu fi fost alta decât aceea c\ fabri-cile, uzinele etc. socialiste – care sunt rezultatul muncii tuturor celor care au tr\it[i au lucrat în anii socialismului – trebuie (cel pu]in în parte) restituite celor carele-au creat de la statul care [i le apropriase. Nu neg, desigur, c\ au existat motivepolitice [i electorale pentru «cuponiad\», nici c\ acestea au influen]at asuprapropor]iei din ac]iunile unei întreprinderi care puteau fi astfel distribuite. Ceeace vreau s\ sus]in e altceva: c\, dac\ au existat ra]iuni morale în acest mecan-ism de restituire, ele au fost [i de forma men]ionat\.

Argumentele morale de acest tip nu au îns\, în contextul cultural actual dinRomânia, o statur\ foarte respectabil\. Dimpotriv\. De aceea, ra]iunile moralepentru dreptatea restitutiv\ au avut în general o alt\ form\ explicit\, care impli-ca o negare a argumentului bazat pe ideea de exploatare. Negarea aceasta a avutdou\ variante. Cea slab\ a constat pur [i simplu în ignorarea ideii de exploatare.Aceast\ idee nu a fost prezent\ în justificarea diferitelor pozi]ii în chestiunea resti-tu]iei [i s-a sus]inut c\ dreptul la proprietate are preeminen]\ în raport cu oricealt\ ra]iune cu care s-ar putea afla în competi]ie. Negarea tare vine o dat\ ce sepropune o interpretare de alt\ form\ a producerii bunurilor vizate în argumenteleprivind restitu]ia. Chiar dac\ nu am întâlnit-o foarte explicit formulat\, ea e defapt o interpretare liberal\ a abord\rii marginaliste din economie. Ideea este, sim-plu, aceea c\ nu e nevoie s\ se apeleze la teoria valorii-munc\ (aflat\ la temelia

327

7/15/2019 Exil


argumentului care invoc\ exploatarea). Dimpotriv\, ceea ce ob]ine cineva în urmaunui proces de produc]ie este expresia modului în care el sau ea a contribuit laacesta, fie prin munca depus\, fie prin mijloacele de produc]ie pe care le-a adus.A[adar na]ionaliz\rile din anii ‘40 [i ‘50 nu au fost justificate moral, ceea ce înseamn\ – iar acesta este pasul principal în argumentul standard – c\ restitu]iaeste corect\ din punct de vedere moral.

Punctul de vedere pe care vreau s\ îl sus]in este acela c\ în ]\ri precum Româ-nia mecanismele drept\]ii restitutive de genul celor pe care le-am amintit nu auo justificare acceptabil\. Consider c\ nici un argument nu a reu[it s\ fac\ plauz-ibil\ concluzia c\ dreptatea restitutiv\ este corect\ din punct de vedere moral.Aceasta pentru c\ argumentele sunt invalide într-un pas esen]ial al desf\[ur\riilor. De obicei, se consider\ c\ pasul central, cel care poart\ greul argument\rii,e acela de a dovedi c\ unele ac]iuni trecute (precum na]ionaliz\rile din anii ‘40[i ‘50) au fost nedrepte, pentru ca apoi s\ se sar\ imediat la concluzia c\ tre-buie purces la mecanisme ale drept\]ii restitutive. Felul în care voi încerca s\resping aceast\ argumentare e urm\torul: nu voi nega c\ ac]iunile din anii ‘40[i ‘50 au fost nedrepte; dar voi respinge ideea c\ de aici se poate conchide c\trebuie s\ trecem azi la aplicarea unor mecanisme ale drept\]ii restitutive. Credc\ o asemenea inferen]\ este invalid\.

Foarte sumar spus, motivul e acela c\ a elimina azi nedrept\]ile suferite întrecut de membrii unor grupuri, oricât de mari, echivaleaz\ – dac\ sunt îndepli-nite anumite condi]ii de un fel pe care îl voi defini imediat cu grij\ – cu a face onedreptate grav\ membrilor genera]iilor care au tr\it [i au muncit în timpulregimului socialist. Cred, ca urmare, c\ a ridica chestiunea drept\]ii restitutive, în formele men]ionate anterior, înseamn\ a accepta supozi]ia – care mie îmi pareevident gre[it\ – a unui hiatus de aproape cincizeci de ani sub socialism. Voi încerca s\ argumentez exact acest lucru, relativ la un context bine precizat. Voiproceda în felul urm\tor. Mai întâi, voi formula o ilustrare a argumentului, iarapoi îl voi expune într-o modalitate mai elaborat\.

S\ presupunem c\ în România în ora[ul X în perioada interbelic\ persoanele

A1, A2 [i A3 au fost, respectiv, un general (comandant de divizie), un înaltfunc]ionar de banc\ [i un func]ionar superior de stat. Cu salariile lor – [i uti-lizând oportunit\]ile create de sistemul social existent – fiecare dintre ei a intrat în posesia unei vile frumoase într-un cartier reziden]ial select al ora[ului, a unorterenuri agricole [i a unor ac]iuni la firme importante. Din nefericire îns\, o dat\cu na]ionaliz\rile [i cu formarea cooperativelor agricole de produc]ie, ei [i urma[iilor [i-au pierdut propriet\]ile. Pe de alt\ parte, în acela[i ora[ X în anii ‘70 [i ‘80persoanele B1, B2 [i B3 au de]inut pozi]ii similare [i pentru perioade echivalente

328

7/15/2019 Exil


de timp cu cele ale lui A1, A2 [i A3. Persoanele B2 [i B3 au reu[it s\ cumperepentru familiile lor câte un apartament de trei camere, dar generalului B1, date

fiind reglement\rile din acea vreme, i-a fost interzis pân\ [i acel lucru. Ast\zi,mo[tenitorii lui A1 [i A2 solicit\ restituirea propriet\]ilor imobiliare ale familiei, în timp ce mo[tenitorii lui A3 cer dreptate adecvat\ pentru casa lor na]ionalizat\[i demolat\ în timpul lui Ceau[escu. Îns\ familiile lui B1, B2 [i B3 nu au nici undrept s\ cear\ nici o desp\gubire. Consider c\ aplicarea drept\]ii restitutive pen-tru mo[tenitorii lui A1, A2 [i A3 conduce la o nedreptate grav\ fa]\ de B1, B2 [iB3 [i familiile lor, c\ci are drept consecin]\ o diferen]iere mare – [i în acela[itimp f\r\ întemeiere moral\ – în privin]a bunurilor pe care ar urma s\ le aib\membrii celor dou\ grupuri. S\ explic. (Pentru a evita o obiec]ie simplist\, voi

sublinia de la început c\ alegerea în acest exemplu a profesiunilor [i func]iilornu e deloc esen]ial\. Am putea reface argumentul, vorbind de aceast\ dat\ despreprofesori, medici sau ingineri, ori despre hotelieri, lucr\tori în comer] etc., ast-fel încât obiec]ia simplist\ c\ B1, B2 [i B3 au avut pozi]iile men]ionate pe temeiuripolitice s\ nu se mai aplice.)

Pentru aceasta s\ începem prin a defini un set de condi]ii relativ la care seva desf\[ura întreaga argumentare ulterioar\. S\ presupunem c\ o societate –caracterizat\ printr-un grad nu foarte sc\zut de democra]ie – ajunge la un momentdat al evolu]iei ei s\ fie subiectul unor aranjamente sociale care împlinesc

urm\toarele condi]ii: mai întâi, institu]iile ei de baz\ nu satisfac cerin]e impor-tante ale ideii de dreptate: libert\]ile [i drepturile individuale sunt violate, func]iile[i pozi]iile sociale nu sunt deschise, inegalit\]ile sociale sunt manevrate petemeiuri politice etc. În al doilea rând, s\ presupunem c\ acele aranjamentesociale se men]in o perioad\ cel pu]in cu câ]iva ani mai lung\ decât mediaperioadei de via]\ activ\ a unei persoane. În al treilea rând, s\ presupunem c\stabilirea acelor aranjamente sociale a fost acompaniat\ de na]ionaliz\ri ale celormai multe mijloace de produc]ie, ale terenurilor, caselor etc.

S\ accept\m îns\ c\, la un moment dat, acele aranjamente sociale dispar

(din anumite cauze, a c\ror natur\ nu e relevant\ aici). Pe temeiul noilor aran-jamente sociale – voi presupune c\ acestea satisfac standardele contemporaneale democra]iei [i drept\]ii – se ridic\ problema redistribuirii drepte aresurselor. Pozi]ia mea este c\ pe baza condi]iilor care au definit vechile aran-jamente sociale o redistribuire a resurselor care presupune mecanisme restitu-tive nu este dreapt\. Motivul e acela c\ astfel s-ar înc\lca drepturi ale membrilorgenera]iilor trecute (cele definite prin condi]iile formulate la al doilea punct), careau tr\it sub vechile aranjamente sociale, [i ale urma[ilor lor.

329

7/15/2019 Exil


În cele de mai sus sunt implicate dou\ sus]ineri. Prima este empiric\, aceeac\ societatea româneasc\ – [i, poate, cele mai multe societ\]i central [i est-europene – satisface cele trei condi]ii pe care le-am formulat. Nu voi argumen-ta aici în acest sens; o voi lua ca fiind corect\. Cea de-a doua sus]inere este con-ceptual\. Ea accentueaz\ c\, sub condi]iile care definesc vechile aranjamentesociale, genera]iile trecute sunt individuate ca entit\]i morale, deci ca entit\]idespre care are sens s\ se spun\ c\ au drepturi, sau c\ noi avem obliga]ii fa]\de ele sau cel pu]in obliga]ii relativ la ele. În aceast\ lucrare voi folosi termenul«genera]ie trecut\» pentru a m\ referi la o genera]ie de oameni care [i-au petre-cut toat\ sau cea mai mare parte a vie]ii lor active sub condi]iile care definescvechile aranjamente sociale.

Abia acum voi putea formula argumentul în forma lui explicit\: încerc\rilede a activa mecanisme restitutive de genul celor men]ionate (care vizeaz\ pro-priet\]i asupra imobilelor, terenurilor sau mijloacelor productive) încalc\ cerin]evalide ale genera]iilor trecute (altfel formulat: încalc\ unele drepturi ale lor).Aceasta, pentru c\ lor li s-a negat posibilitatea de a realiza activit\]i [i de a dez-volta planuri de via]\ de genul celor care au contribuit la de]inerea în propri-etate a unor bunuri precum cele în raport cu care ast\zi este solicitat\ resti-tuirea. Dac\ aceast\ restituire se va realiza, atunci aceasta ar echivala cuacceptarea ca moral corecte a împrejur\rilor care au împiedicat membrii aces-tor genera]ii trecute s\ desf\[oare activit\]i [i s\ dezvolte planuri de via]\ carele-ar fi permis s\ ob]in\ în proprietate bunuri precum case, p\mânt, ac]iuni lafirme etc. Or, acest lucru nu e acceptabil. Ca urmare, activarea mecanismelorrestitutive de genul celor men]ionate ar impune nedrept\]i asupra membrilorgenera]iilor trecute [i a urma[ilor lor.

S\ not\m c\ argumentul acesta nu este similar celui care a stat la baza«cuponiadei». Mai întâi, acest argument nu este în nici un fel legat de ideea c\genera]iile trecute au muncit, c\ bunurile produse în perioada socialismului suntprodusul muncii lor. Apoi – iar acest fapt e cel mai semnificativ – «cuponiada»admitea 1) c\ bunuri aflate în proprietatea statului trebuie s\ fie redistribuite; [i2) c\ acestea trebuie s\ fie redistribuite în mod egal. Argumentul meu nu este,evident, angajat fa]\ de cel de-al doilea punct, anume fa]\ de o modalitate egal\de redistribuire a bunurilor. Mai important e îns\ altceva: faptul c\ argumentulnu presupune nici primul punct. Din el nu decurge în nici un fel c\ trebuie real-izat\ o redistribuire a bunurilor, în particular, nu decurge c\ trebuie activatemecanisme de dreptate restitutiv\ [i pentru membrii genera]iilor trecute ori pen-tru urma[ii lor. Argumentul e cu totul compatibil cu ideea c\ îns\[i ideea de drep-tate restitutiv\ este dubioas\ atunci când vrem s\ o aplic\m unor societ\]i pre-

330

7/15/2019 Exil


cum cea româneasc\, societ\]i care îndeplinesc condi]ii de genul celor formu-late aici. Pe de alt\ parte, desigur c\ din argument nu decurge nici c\, întrucâtideea de dreptate restitutiv\ nu e justificat\, atunci bunurile aflate în proprietateastatului ar trebui s\ r\mân\ astfel. Decurge doar c\ statul nu e moral justificats\ î[i ia mâinile de pe ele prin instrumente restitutive. Nu neg, desigur, c\ joculpolitic va putea duce eventual (cum, de altfel, s-a [i întâmplat, o dat\ cu legeafondului funciar, a caselor na]ionalizate sau cu finalizarea «cuponiadei») la politi-ci care s\ implice restituiri. Tot ceea ce vreau s\ sus]in este c\ aceste politici,oricât ar încerca ele s\ se prezinte altfel, nu se întemeiaz\ îns\ în mod legitimpe conceptul de dreptate restitutiv\.

Ultima parte a acestei lucr\ri e dedicat\ clarific\rii unor puncte din argumentulformulat. Mai întâi, teza c\ genera]iile trecute sunt entit\]i morale nu e atât deexotic\ precum ar putea p\rea. Filosofi importan]i (precumJ. Rawls ori D. Gauthier) au argumentat, de pild\, c\ o teorie a drept\]ii ar tre-bui s\ ia în considerare genera]iile viitoare – ca grupuri – în calitate de subiec]imorali; potrivit lor, se poate sus]ine c\ avem datorii fa]\ de aceste genera]ii (bachiar c\ putem formula principii morale care s\ reglementeze comportamentulnostru fa]\ de ele). Eu cred c\ e chiar mai u[or de acceptat c\ exist\ consid-era]ii morale fa]\ de genera]iile trecute; motivul cel mai important e c\ membriiacestor genera]ii sunt persoane actuale, sau persoane care au existat efectiv, nudoar fiin]e poten]iale.

În al doilea rând, genera]iile viitoare au unele propriet\]i morale care uneorisunt diferite de propriet\]ile morale corespunz\toare ale persoanelor individuale.S-ar putea, desigur, argumenta c\ un anumit individ va alege un anumit modde via]\, ori c\ va desf\[ura cu succes anumite activit\]i (de exemplu, pentru aob]ine bunuri de genul caselor, p\mântului sau al ac]iunilor la firme). De acord.Dac\ argumentul de mai sus s-ar referi doar la indivizi lua]i fiecare în parte, atun-ci admit c\ nu ar fi valid. Dar consider c\ e valid s\ se argumenteze c\ pentrufiecare genera]ie trecut\ exist\ (sau a existat) persoane care ar fi ales anumiteplanuri de via]\ [i ar fi desf\[urat cu succes activit\]i de acele tipuri. Aceast\diferen]\ este în mod deosebit relevant\ în momentul în care lu\m în discu]ieurm\toarea obiec]ie la argumentul împotriva restitu]iei. Într-adev\r, se arat\, drep-tatea restitutiv\ în cazurile men]ionate vizeaz\ eliminarea unor nedrept\]i trecuteprivitoare la exproprierea de ceva ce a fost efectiv în proprietatea cuiva, privi-toare la bunuri care au existat efectiv [i de care cineva a fost lipsit în mod nedrept.Dar, atunci când se formuleaz\ argumentul în care sunt invocate genera]iile tre-cute, ceea ce se sus]ine este c\ acestea ar urma s\ fie nedrept\]ite prin aceeac\ nu li s-ar restitui ceva ce ar fi fost în proprietatea membrilor lor dac\ aran-

331

7/15/2019 Exil


jamentele sociale trecute ar fi fost diferite. Or, în aceste situa]ii rela]iile de pro-prietate nu au fost niciodat\ efective, nu au existat niciodat\ în realitate (ba chiarnici bunurile la care se face referire poate c\ nu au existat vreodat\)! Obiec]iaeste gre[it\. Las la o parte faptul c\ la un moment dat se presupune c\ argu-mentul ar implica aplicarea unor mecanisme restitutive fa]\ de membrii gen-era]iilor trecute [i urma[ii lor, ceea ce am v\zut deja c\ nu e adev\rat. Ea e gre[it\[i pentru c\ – chiar dac\, admit, se poate aplica în mod corect membrilor indi-viduali ai genera]iilor trecute – ea nu ]ine cont de caracteristicile morale ale gen-era]iilor trecute ca întreg. Fiindc\, în perioada lung\ de timp în care presupunemc\ au fost valabile condi]iile ce definesc vechile aranjamente sociale [i în caremembrii genera]iilor trecute au fost pe nedrept lipsi]i de oportunit\]ile de a alegeanumite planuri de via]\ [i de a desf\[ura cu succes anumite activit\]i (care ar

fi condus la ob]inerea unor bunuri precum cele invocate în argument), ar fi exi-stat realmente persoane, membri ai acestor genera]ii, care efectiv ar fi reu[it s\ob]in\ în urma activit\]ii lor astfel de bunuri.

În al treilea rând, e nevoie de ra]iuni pentru a accepta ca valide cerin]ele gen-era]iilor trecute. Nu este desigur locul s\ le dezvolt în acest cadru. Aici vreaudoar s\ subliniez c\ argumentul care se bazeaz\ pe invocarea genera]iilor tre-cute e important [i pentru c\ îndreapt\ aten]ia c\tre un aspect adesea neglijat.Anume, faptul c\, atunci când discut\m despre nedrept\]ile trecute în ]\ri pre-cum România, este esen]ial s\ lu\m în considerare nu numai relele care au fost

f\cute în anii ‘40 [i ‘50, unor oameni persecuta]i politic [i unor oameni pe nedreptdeposeda]i de bunurile lor, ci [i altceva: nedrept\]ile f\cute tuturor membrilorgenera]iilor trecute, care – sub vechile aranjamente sociale – au durat decenii,zi dup\ zi [i an dup\ an, pân\ la sfâr[itul lui 1989, [i care nu ar fi corect morals\ fie, iar\[i, reluate ast\zi prin efectivizarea unor mecanisme restitutive.

332

7/15/2019 Exil


403

STÉPHANE LUPASCO

20 spre 21Z E S T R E A V I I T O R U L U I

7/15/2019 Exil


ARGUMENT

De[i simpl\ conven]ie calendaristic\, sfâr[itul unui mileniu dilat\[i înfierbânt\ con[tiin]ele, pân\ la limita extazelor sau a disper\rilor colective. Acum o mie de ani, o mul]ime de cre[tini au tr\it cu o intensitate indescriptibil\ teroarea sfâr[itului lumii, încercând s\- [i f\ureasc\ o pedagogie de ultim\ or\ a mântuirii. Secolul care încheie acest mileniu este parc\ mai pu]in exaltat, de[i demoniile istoriei sale au fost multiple. Dac\ întrebarea cu privire la un noumilenarism poate c\p\ta un r\spuns categoric negativ, nu înseamn\

nicidecum c\, pentru o con[tiin]\ lucid\ a vremilor noastre, nu se pun cu aceea[i stringen]\ o mul]ime de probleme. Cu gândul laceea ce va începe peste câ]iva ani, orice om poate s\ se întrebe: ce zestre vom l\sa viitorului, noi – oamenii secolului al XX-lea? Oare obsesia distrugerii atomice a planetei, care a dominat perioada «r\zboiului rece», va persista? Oare nelini[tea privind exploziademografic\ se va accentua? Pân\ unde va merge incon[tien]a ecologic\ a popoarelor? Dar mai ales va trebui s\ ne întreb\m dac\ politica secolului nostru – în care r\zboaiele au l\sat, pare-se, locul terorismului, iar pacea e continuu pus\ în pericol de intoleran]a

unora – î[i va g\si un remediu.Nu e vorba, desigur, s\ rezolv\m rapid [i practic vreo prob-

lem\. Probabil c\ for]ele în conflict î[i au, fiecare, motiva]iile lor: ba chiar c\, dincolo de voin]a oamenilor, destinele multor popoare î[i vor urma neab\tut cursul. E vorba, îns\, de ridicare – prin dialog [i dezbatere public\ – a tuturor acestor probleme, [i a altora,la pragul de con[tiin]\, care s\ fac\ din ele preocup\ri active [i constante ale indivizilor, popoarelor, oamenilor de stat. Fire[te, întâi de toate ale individului: c\ci omul de rând a devenit ast\zi ger-

men fertil al realiz\rii unei adev\rate doxocra]ii – for]\ a opiniei publice, prin care societatea civil\ poate s\ contracareze un stat abuziv.

Mileniul al treilea nu trebuie l\sat s\ debuteze exclusiv cu obsesiile [i amenin]\rile secolului al XX-lea, ci [i cu preocuparea înfrig- urat\ de a le fi f\cut pe deplin con[tiente m\car pentru cititorii no[tri. Suntem convin[i c\ singurul «exorcism» modern, eficient,împotriva lor, este acela al lucidit\]ii.

{TEFAN AUG. DOINA{

404

7/15/2019 Exil


SOLOMON MARCUS

Problema identit\]iiStéphane Lupasco la revista Le Troisième millénaire

În ultima parte a vie]ii sale, Stéphane Lupasco a colaborat sistematic la revistaLe troisième millénaire fiind unul dintre fondatorii [i mentorii ei. Revista a avuto via]\ relativ scurt\, datorit\, se pare, dificult\]ilor financiare, dar a marcat o ori-entare care acum cre[te \n importan]\. A cultivat un tip de spiritualitate care ia \nconsiderare aspectele cele mai semnificative ale celei de a doua jum\t\]i a secolu-lui nostru: proliferarea [tiin]elor informa]iei, dezvoltarea unei culturi sincretice [i holis-

tice, \n care opozi]ii considerate mult\ vreme de nedep\[it (obiect/subiect, inert/viu,local/global, cultur\/natur\, adev\rat/fals, [tiin]\/credin]\, cognitiv/aplicativ, [tiin]eale naturii/[tiin]e sociale, [tiin]\/umanism) devin tot mai atenuate, f\cånd loc uneimentalit\]i care, \n termenii vehicula]i azi, extrage tot ce este mai valoros \n post-structuralism, post-modernism [i transdisciplinaritate. Prin aceasta, revista justifi-ca \n bun\ m\sur\ titlul preten]ios pe care-l purta.

Datorit\ colegului meu, Basarab Nicolescu, discipol al lui Lupasco [i colabora-tor la revista \n discu]ie, l-am putut cunoa[te personal pe Lupasco, vizitåndu-l dedou\ ori \n locuin]a sa parizian\ (ultima oar\ \n iulie 1983) [i am beneficiat o perioad\

de un abonament la revist\. Acum, cititorii revistei Secolul 20 au posibilitatea s\ia cuno[tin]\ cu articolele publicate de Lupasco \n LTM, articole de obicei ignoratede cercet\torii operei lui Lupasco. |ns\ aceste articole con]in unele idei noi, foarte\ndr\zne]e; am prezentat unele dintre ele \n cartea mea Paradoxul (1984).

Una dintre cele mai interesante idei lupasciene dezvoltate \n LTM (a se vedeaarticolul «La systémologie et la structurologie», nr. 7, martie-aprilie 1983) se refer\la logica sistemic\; pentru Lupasco, sistemul \ncepe acolo unde logica clasic\ a iden-tit\]ii, necontradic]iei [i ter]ului exclus \[i suspend\ validitatea. Lupasco distinge trei

405

20s p r e

21

7/15/2019 Exil


legi ale sistemului: antagonismul energetic dintre atrac]ie [i repulsie (\nc\lcare a prin-cipiului contradic]iei), semiactualizarea concomitent\ cu semipoten]ializarea atrac]iei[i repulsiei (\nc\lcare a principiului ter]ului exclus [i \nlocuirea sa cu principiul ter]uluiinclus – starea T , cum o nume[te Lupasco, pentru a se prevala de ini]iala cuvåntu-lui trei) [i concomitenta identitate [i alteritate (\n terminologia preferat\ de Lupas-co: omogenitate [i eterogenitate) a componentelor unui sistem (concomiten]\ inter-pretat\ de Lupasco drept o \nc\lcare a principiului identit\]ii).

Prin aceast\ concep]ie, Lupasco ofer\ una dintre cele mai radicale interpret\riale gåndirii sistemice.

Manifest\ri de \nc\lcare a logicii clasice au fost numeroase \n ultimii dou\ sutede ani, chiar dac\ nu au fost totdeauna calificate ca atare. Geometriile neeuclidieneatribuiau postulatului paralelelor un statut care ie[ea din cadrele logicii clasice,deoarece sfida principiul ter]ului exclus. Cu peste o sut\ de ani mai tårziu, un statutsimilar avea s\ fie stabilit pentru alte dou\ enun]uri fundamentale ale matematicii:axioma alegerii (fiind dat\ o familie F de mul]imi disjuncte nevide, exist\ o mul]imecare con]ine cåte un element [i numai unul din fiecare mul]ime a familiei F) [i ipotezacontinuului (orice mul]ime nenum\rabil\ de numere reale este cardinal echivalent\cu mul]imea tuturor numerelor reale). Aceste enun]uri s-au dovedit a fi independente (nici afirma]ia, nici nega]ia vreuneia dintre ele nu poate fi demonstrat\, deciele nu sunt nici adev\rate nici false).

Sfidarea principiului ter]ului exclus a mers mån\ \n mån\ cu sfidarea principi-ului contradic]iei. Mul]imile Russell (care se con]in pe ele \nsele ca elemente), detipul mul]imii tuturor ideilor, mul]ime care, [i ea, este o idee, vin \n conflict cu prin-cipiul contradic]iei, dup\ cum u[or se poate vedea. Principiul de complementaritateal lui Niels Bohr (1927) a \nsemnat [i el o \nc\lcare a acestui principiu, prin trans-gresarea opozi]iei discret/continuu (particul\/und\) \n ceea ce prive[te statutulobiectelor cuantice. O transgresare asem\n\toare a fost realizat\ de A. Robinson \nanii ‘60, \n domeniul analizei non-standard: timpul discret (reprezentat prin momenteconsecutive) [i timpul continuu (implicånd \ntre oricare dou\ momente o infinitatede alte momente) sunt aici unificate \ntr-un model unic.

Paradoxul \[i extinde astfel aria de validitate, deplasåndu-se de la periferie sprecentrul proceselor naturale, sociale [i spirituale. Structurile disipative ale lui Prigogine,rizomul investigat de Deleuze [i Guattari [i structurile autopoietice ale lui Maturana[i Varela sunt entit\]i sistemice, a c\ror func]ionare urmeaz\, \n esen]\, scenariulschi]at de Lupasco, \n ceea ce prive[te \nc\lcarea principiilor contradic]iei [i ter]uluiexclus. S\ observ\m c\ evolu]ia cercet\rii, \n anii ‘80 [i ‘90, a confirmat, \n gener-al, analizele lui Lupasco. Pentru Lupasco, dep\[irea logicii clasice nu mai e unfenomen de excep]ie, un caz patologic, cum se considera alt\dat\, ci o stare de nor-

406

7/15/2019 Exil


malitate a comportamentului sistemic. Iat\ c\, la zece ani de la dispari]ia sa, mul]imilelui Russell, considerate mult\ vreme patologice, au devenit obiecte nu numai accep-tate, normale, ci [i foarte utile, \n cadrul teoriei lui Peter Aczel [i Jon Barwise, a hiper-mul]imilor.

Tradi]ionala clasificare a sistemelor \n \nchise [i deschise este ameliorat\ \nmod substan]ial de Lupasco, pentru care exist\ trei tipuri de sisteme. |n primul tipse manifest\ preponderen]a omogenit\]ii fa]\ de eterogenitate, \n modul de distribuirea elementelor, evenimentelor, proceselor dintr-un sistem (un sistem fizic macroscopicevolueaz\ conform celui de al doilea principiu al termodinamicii; \nchis, deci f\r\ aprimi energie din afar\, acest sistem se va apropia tot mai mult de o stare de omogen-itate termic\). Cel de al doilea tip se refer\ la sisteme \n care tendin]a de eterogen-itate este mai puternic\ decåt cea de omogenitate (exemplul tipic este cel al sistemelorbiologice, capabile de schimburi de energie cu exteriorul, schimburi datorit\ c\roraeste \mpiedicat\ actualizarea omogenit\]ii). Originalitatea gåndirii lupasciene aparecu deosebire \n modul de concepere a celui de al treilea tip de sistem, la care semanifest\ pe deplin divor]ul de principiile logicii clasice (de fapt, acestea sunt sin-gurele pentru care Lupasco argumenteaz\ \nc\lcarea tuturor principiilor logicii cla-sice). Este vorba de acele sisteme \n care tendin]a de omogenitate [i cea de etero-genitate se neutralizeaz\ reciproc, fiecare \mpiedicånd actualizarea celeilalte [ir\månånd astfel \ntr-o stare de semi-actualizare, dar [i \ntr-o stare de semi-poten]ializare, starea T , la care ne-am mai referit.

Exemple de sisteme de al treilea tip vin din direc]iile cele mai diferite. Nucleulatomic \[i men]ine integritatea, \n ciuda faptului c\ include for]e antagoniste;tendin]ele de dezagregare se afl\ \n echilibru cu cele de coeziune. Pentru a-l deza-grega, trebuie produs\ o inegalitate a a[a-numitelor interac]ii tari, situa]ie care sepoate ob]ine prin bombardarea nucleului atomic cu energia uria[\ dezvoltat\ de reac-torii de particule. Un al doilea exemplu dat de Lupasco este sistemul neuropsihicbazat pe coexisten]a fizicului [i a biologicului, omogenitatea macroscopic\ a celuidintåi aflåndu-se aici \n echilibru cu eterogenitatea celui de al doilea. Violarea aces-tui echilibru duce la boal\: schizofrenie, dac\ are loc o hipertrofie a omogenit\]ii men-tale; manie [i depresie, dac\ are loc o hipertrofie a eterogenit\]ii mentale. Rezult\c\ antinomia este \n acest caz un simptom de s\n\tate somato-psihic\, \n timp ceabsen]a ei e un semn de boal\. Nu altfel se petrec lucrurile \n cazul sistemelor sociale,unde echilibrul dintre omogenitate [i eterogenitate asigur\ democra]ia; exacerbareaomogenit\]ii duce la dictatur\ iar exacerbarea eterogenit\]ii duce la anarhie.

Analize ulterioare (a se vedea scrierile din ultimii ani ale lui Basarab Nicolescu)au ar\tat c\ [i creativitatea artistic\ func]ioneaz\ ca un sistem de al treilea tip. Seafl\ deci reunite \n aceea[i paradigm\ sisteme care, \n mentalitatea tradi]ional\, erau

407

7/15/2019 Exil


considerate atåt de disparate \ncåt nu puteau fi asociate \n nici un fel: nucleul atom-ic, apar]inånd lumii fizice, sistemul neuropsihic, apar]inånd universului biopsihic [icreativitatea artistic\, apar]inånd universului spiritual. |n schimb, nucleul atomic [iun obiect fizic macroscopic, de[i apar]in aceluia[i univers – universul fizic –, sunt,sub aspect sistemic, de tipuri radical diferite.

Dac\ violarea principiului contradic]iei [i a principiului ter]ului exclus a fost \ngeneral recunoscut\ [i acceptat\ de cei mai mul]i autori, chiar dac\ de multe ori nu\n mod explicit, mai greu a fost recunoscut\ \nc\lcarea principiului identit\]ii, denatur\ a provoca o stare de aparent\ anarhie \n cåmpul cunoa[terii. S\ examin\mdeci mai \ndeaproape ideea de identitate, modul \n care \n]elege Lupasco \nc\lcareaprincipiului respectiv [i \n ce m\sur\ interpretarea sa a fost acceptat\ de comuni-tatea [tiin]ific\.

Identitatea unui obiect a fost de obicei \n]eleas\ ca o calitate sau o condi]ie dea r\måne acela[i. Geneza conceptului de identitate se afl\ \n antiteza care a ap\rut\n filosofia greac\ \ntre eleatism (Parmenide) [i heraclitism (Heraclit), acesta dinurm\ negånd identitatea unui obiect, ca urmare a ne\ntreruptei sale metamorfoze(devenirea la care se refer\ mul]i autori contemporani, de exemplu Prigogine). Par-menide recunoa[te identitatea obiectelor, dar are \n vedere nu aspectul temporal,ci pe cel sincronic. Principiul identit\]ii (A este A) a ap\rut \n leg\tur\ cu naturajudec\]ilor: pot coincide predicatul [i subiectul (ca \n «Socrate este Socrate»)? Sco-lasticii asociaz\ principiul identit\]ii cu principiul aristotelic al contradic]iei: A esteA; A nu este non A.

Problema epistemologic\ a identit\]ii unui obiect sau concept este aceea a posi-bilit\]ii delimit\rii obiectului (sau a conceptului) considerat de ceea ce este str\inlui. Aceast\ problem\ i-a preocupat pe vechii greci. Eubulides a atras aten]ia asupradificult\]ii problemei: \n cazul unor entit\]i ca «o gr\mad\ de boabe de gråu» sau«un om chel». Dificultatea se refer\ aici atåt la aspectul temporal (inexisten]a, \ngeneral, a unui moment la care un om devine chel) cåt [i la cel sincronic (dificul-tatea frecvent\ de a distinge un om chel de unul nechel). Problema nu este nici pån\azi rezolvat\ \n mod satisf\c\tor. Mai sunt apoi predicate de tipul «mare», «mic»,«greu», «inteligent», «albastru», pe care logica actual\ le \ncadreaz\ \n clasa predi-catelor imprecise (fuzzy), \n sensul inexisten]ei unei frontiere precise \ntre predi-catul respectiv [i nega]ia sa. S\ observ\m c\ «gr\mad\» [i «chel» prezint\ o difi-cultate suplimentar\: nu sunt afectate de ad\ugarea sau excluderea unui element.Chelia nu dispare prin ad\ugarea unui fir de p\r, iar non-chelia nu devine chelie prinpierderea unui fir de p\r.

De fapt, mai toate predicatele sunt imprecise iar matematica [i arta recurg la uni-versuri de fic]iune pentru a le evita. Domeniul juridic stabile[te conven]ii care preiau

408

7/15/2019 Exil


o parte precis\ a unor predicate imprecise, acestea din urm\ devenind astfel pred-icate binare: vinovat/nevinovat.

De la \n]elegerea substan]ialist\ a identit\]ii s-a trecut treptat la \n]elegerea eistructural\. Un rol important l-a avut, \n aceast\ privin]\, evolu]ia chimiei \n sec-olul XIX, prin descoperirea isomerismului. Doi compu[i chimici pot fi substan]ial iden-tici (acelea[i tipuri de atomi [i acela[i num\r de atomi la fiecare tip), dar structuraldiferi]i (atomii sunt aranja]i \n mod diferit).

Problema de mai sus este prezentat\ cu o deosebit\ m\iestrie de Roald Hoff-mann (laureat al premiului Nobel pentru chimie) \n cartea sa The same and not

the same (Princeton University Press, 1995). Titlul este semnificativ [i \n acordperfect cu concep]ia lui Lupasco; acesta atrage aten]ia c\ electronii dintr-un atom

sunt, pe de o parte, identici, nu putem distinge substan]ial sau comportamental doielectroni, dar, pe de alt\ parte, conform principiului de excluziune al lui Pauli, ei suntdiferi]i, deoarece au numere cuantice diferite. Ideea este \nt\rit\ [i de Douglas Hof-stadter (autorul celebrei c\r]i Goedel, Escher, Bach), \ntr-un articol recent(«Breaking out of egocentrisms and chauvinisms: the manylayered process of build-ing a modern mind». Bloomington, Indiana, 1997), unde afirm\ textual (p. 5): «doielectroni nu au absolut nici o diferen]\ intrinsec\», recunoscånd, pe de alt\ parte,c\ cei doi electroni pot fi considera]i [i diferi]i. De fapt, nici Hoffmann, nici Hofstadternu fac vreo referin]\ la Lupasco [i nici Hofstadter nu face referin]\ la Hoffmann, dar

convergen]a ideilor lor este manifest\, f\r\ ca viziunea lor de ansamblu s\ fie aceea[i.Hoffmann are \n vedere distinc]ia dintre identitatea substan]ial\ [i cea structural\.Hofstadter se refer\ la statutul electronilor, f\r\ a-[i extinde considera]iile la cate-gorii mai generale de situa]ii. Lupasco are \n vedere comportamentul sistemic, multmai complex decåt cel structural. Numitorul comun al acestor autori este ideea c\exist\ mai multe moduri de a \n]elege identitatea [i c\ \ntre aceste moduri pot existaneconcordan]e [i chiar conflicte. Identitatea \ntr-un sens coexist\ cu alteritatea \ntr-un alt sens.

Identitatea structural\ a devenit \n secolul XX de o importan]\ covår[itoare,

deosebit de conving\tor fiind, \n aceast\ privin]\, domeniul biologiei. Atomii din careeste alc\tuit corpul nostru se re\nnoiesc total pe parcursul a cinci ani, deci identi-tatea noastr\ material\ se schimb\ complet \n acest r\stimp; \n schimb, modul dearanjare a acestor atomi, structura \n care ei se organizeaz\, pattern -ul respectivr\mån neschimbate sau se schimb\ atåt de pu]in \ncåt aceast\ schimbare nu\mpiedic\ recunoa[terea identit\]ii noastre cu cel care am fost \n urm\ cu cinci ani.Genele noastre se schimb\ [i ele mereu, dar modul lor de organizare poate r\måneacela[i timp de o sut\ de milioane de ani.

409

7/15/2019 Exil


Problema metafizic\ a identit\]ii (de origine psihologic\) se refer\ la identitateasinelui, adic\ la proprietatea unui subiect individual de a sim]i c\ r\måne acela[i, \nciuda metamorfozelor sale; frustrarea [i alienarea se constituie \n adversari tot maipericulo[i ai capacit\]ii de p\strare a identit\]ii sinelui. |ntr-un articol recent («Thecognitive self under successive shocks», Cadernos do Centro Estudos em

Ciencias Cognitivas e Semiotica, Universidade do Sao Paulo nr. 2, iunie 1997),am urm\rit diferite [ocuri la care a fost supus sinele cognitiv din cele mai vechi tim-puri [i pån\ azi [i am c\utat s\ ar\t c\ de fiecare dat\ sentimentul de alienare a fostpån\ la urm\ \nvins [i ceea ce ini]ial a fost resim]it ca o amenin]are a sinelui a devenitulterior o nou\ surs\ de creativitate uman\. Dar, de fiecare dat\, s-a produs o mod-ificare a modului de a \n]elege identitatea sinelui. Criza de identitate este de obiceifelul \n care resim]im schimbarea modului de a \n]elege identitatea.

Este acum momentul potrivit de a aduce \n discu]ie ideile unui autor din sec-olul trecut, a c\rui analiz\ p\trunz\toare a identit\]ii sinelui, desigur f\r\ jargonulsistemic actual, dar \n convergen]\ cu gåndirea sistemic\ actual\, se reg\se[te laLupasco.

|l avem \n vedere pe Charles Sanders Peirce. Ca filosof [i logician care, prinforma]ia sa, era [i chimist [i matematician, acesta s-a aflat \n cea mai bun\ pozi]iepentru a \n]elege natura pur rela]ional\, opozi]ional\, a identit\]ii sinelui: «Devenimcon[tien]i de noi \n[ine \n m\sura \n care devenim con[tien]i de non-sinele nos-tru» (Peirce, Collected Works, vol. 1-6, Cambridge, Harward University Press,1931-1935; toate citatele care urmeaz\ sunt extrase din aceste volume).

Cheia \n]elegerii identit\]ii individuale o constituie categoria secondeit\]ii: «ideeade altul , de nu, devine un adev\rat pivot al gåndirii. Acestui element \i dau numelede secondeitate ». Secondeitatea este, pentru Peirce, categoria altuia, a neg\rii

[i, \n acela[i timp, a existen]ei individuale . Aceast\ viziune se a[az\ \n tradi]ialui Spinoza [i Hegel [i avea s\ triumfe \n ultima sut\ de ani, \n gåndirea structuralist\(s\ ne amintim de sloganul lui Ferdinand de Saussure: \n limb\ nu exist\ decåt difer-en]e). Dar Peirce adaug\ la viziunea sa structural\ [i una pe care azi o numim sis-temic\: «concepem existen]a altor lucruri prin modul \n care ele interac]ioneaz\»,«un individ este ceva care reac]ioneaz\», «orice exist\, ex-sist\ (ex-sists), cu altecuvinte ac]ioneaz\ asupra altor existen]e, ob]inånd astfel o auto-identitate», «iden-titatea sinelui este dat\ de rela]ia sa cu ceilal]i».

Reg\sim aceste idei ca o component\ a comportamentului sistemic, \n filosofialui Lupasco.

Dar \n ce const\ identitatea sistemic\? Termenul de sistem devenise impor-tant \nc\ de la \nceputul secolului XX, de exemplu \n lingvistic\.F. de Saussure considera c\ limba este un système où tout se tient, iar mani-

410

7/15/2019 Exil


festul Cercului lingvistic de la Praga folose[te de mai multe ori acest termen. Prin«sistem» se \n]elegea atunci un ansamblu \n care se manifesta o solidaritate a localu-lui [i globalului, astfel \ncåt orice modificare local\ are consecin]e globale. Teoriasistemelor, dezvoltat\ \ncepånd cu anii ‘50, p\streaz\ [i chiar \nt\re[te acest atribut,dar \i adaug\ aspectul pronun]at dinamic al leg\turii dintre local [i global (aspectcare se reg\se[te la Lupasco: «logica dinamic\ a contradictoriului») [i caracterulesen]ial conflictual al acestei leg\turi. Chiar [i conceptul de sistem formal, introdusde Hilbert \n anii ‘20, cap\t\ ulterior (prin teorema de incompletitudine a lui Gödel)un caracter sistemic, prin conflictul dintre nevoia de consisten]\ [i aceea de com-pletitudine. |n aceste condi]ii, identitatea componentelor unui sistem este pur inter-activ\, aceast\ interac]ie incluzånd, cum spune Lupasco, atåt atrac]ii cåt [i repulsii,fiind deci atåt conflictual\ cåt [i sinergetic\. Este o identitate de cåmp, \n contrastcu identitatea atomistic\ tradi]ional\.

Lupasco s-a raportat insuficient la ideile altor autori contemporani cu el, pentrua-[i valorifica mai bine propriile sale idei. El nu s-a raportat nici la Ch. S. Peirce, carear fi trebuit s\-i atrag\ aten]ia cel pu]in prin obsesia ternarit\]ii, care constituie piv-otul semioticii sale, organizate \n jurul a trei categorii fundamentale: primeitate, sec-ondeitate [i ter]eitate. Ce este comun [i ce este diferit \n ternaritatea lupascian\ fa]\de cea peircean\? Iat\ o tem\ de cercetare.

Dar problema identit\]ii se pune nu numai pentru elementele unui sistem, ci [ipentru sistem ca atare. Nu mai putem dezvolta aici acest aspect al filosofiei lui Lupas-

co incluzånd [i raporturile sale cu ideile altor autori, ca Jacques Costagliola, FrançoisJacob, J. C .Miller, Marc Beigbeder, Constantin Noica, Jeffrey S. Stamps [i ArthurKoestler; am discutat \ns\ despre toate acestea \n cartea noastr\ Timpul (Editu-ra Albatros, Bucure[ti, 1985)

411

7/15/2019 Exil


ILIE PÂRVU

Registrulinteroga]iei metafizicela {tefan Lupa[cu

Realiz\rile teoretice ale lui {tefan Lupa[cu sunt uneori asociate, de exege]i aver-tiza]i, cum este G. Durand, celor ale matematicianului francez René Thom sau alelingvistului american Noam Chomsky. Aceast\ asociere – oricât de surprinz\toare– nu este cu totul întâmpl\toare. Ea pune în eviden]\ – la un anumit nivel al reflec]iei– noutatea remarcabil\ a crea]iilor lui, dar [i faptul c\ ideile sale au avut de înfrun-tat curente dominante ale [tiin]ei [i filosofiei secolului. A[a cum gramaticile gener-

ative ale lui Chomsky sau programul lui de edificare a unei gramatici universale suntprimite [i azi cu anumite rezerve, dup\ cum matematicile calitativului ale lui Thomsunt considerate, cel mult, o metodologie euristic\, [i concep]iile lui Lupa[cu dinlogic\, metodologie sau ontologie au fost cu greu acceptate ca reprezentând o direc]iefertil\ a gândirii teoretice, cu o poten]ial\ influen]\ profund\ asupra celor mai diversedomenii. Ca [i în cazul celor doi oameni de [tiin]\ «neortodoc[i», receptarea [i situ-area corect\ a contribu]iilor lor teoretice a întârziat atât de mult [i din cauza limba-jului lor, pentru a nu vorbi de modul de construc]ie [i de expunere a teoriilor lor.

Compara]ia celor trei gânditori contemporani nu trebuie îns\ s\ se opreasc\ aici.Tuturor le este comun\ ini]iativa unei modific\ri profunde a modului de gândire din[tiin]\ [i a tipului rela]iei dintre [tiin]\ [i filosofie. Dac\ prin teoria competen]ei [i arealiz\rii Chomsky ne ofer\ o perspectiv\ nou\ asupra nivelurilor de organizare afacult\]ilor cognitive, cu virtu]i de generalizare paradigmatic\, iar Thom construie[tepentru prima oar\ un schematism adecvat categoriilor noii Critici a Ra]iunii {tiin]ifice,Lupa[cu propune un în]eles nou [i o codificare logic\ original\ nucleului transcen-dental al sistemelor conceptuale, acelui palier ra]ional la care nu se categorializeaz\

412

20s p r e

21

7/15/2019 Exil


fiin]a intrat\ în orizonturi determinate, ci înse[i condi]iile de posibilitate ale existen]ei,fiin]a în ac]iunea ei regulativ\. De la Aristotel [i pân\ la Whitehead acest nivel al «exis-

ten]ei ca existen]\», al determina]iilor convertibile cu fiin]a cerea o super-categorie,poten]ialitatea, sau mai degrab\ o matrice originar\ de corela]ii categoriale(poten]ial/actual, infinit/finit, întreg/parte etc.). Or, noutatea cea mai remarcabil\ alui {tefan Lupa[cu o reprezint\ încercarea sa de a tematiza acest nivel al «tran-scendentalilor» prin structura dinamic\ elementar\ virtual/actual, dându-i o formu-lare logic\ nou\ [i regândind rela]ia lui cu sistemul categoriilor «naturale» [i cu restulprincipiilor cunoa[terii în termenii unui model metafizic ce domin\ arhitectonic (nuprin subsumare deductiv\) celelalte paliere ale reconstruc]iei conceptuale a lumii.

Gaston Bachelard semnala, înc\ în 1940, semnifica]ia metafizic\ a lucr\rilor lui

Lupa[cu. În cartea sa, Filosofia lui Nu, întâlnim urm\toarea apreciere: «În tezasa remarcabil\ despre Dualismul antagonist [i exigen]ele istorice ale spir-

itului, {tefan Lupa[cu a studiat pe larg toate dualit\]ile care se impun cunoa[teriiatât din punct de vedere [tiin]ific cât [i din punct de vedere psihologic. {tefan Lupa[cu[i-a dezvoltat filosofia sa dualist\ raportând-o la rezultatele fizicii contemporane într-o lucrare pe care a binevoit s\ ne-o comunice în manuscris. Aceast\ ultim\ lucraredesprinde în mod fericit din microfizic\ o metafizic\ solid\».1 Aceea[i dimensiunemetafizic\ este pus\ în eviden]\ [i de Basarab Nicolescu, discipol [i exeget al luiLupa[cu: «Este adev\rat c\ filosofia lui Lupa[cu porne[te de la rezultatele cele mai

generale ale [tiin]ei contemporane, dar ea încearc\ s\ extrag\ din aceste rezultateceea ce este [i mai general în c\utarea invarian]ei [i universalit\]ii. {i tocmai în aceast\invarian]\, în c\utarea de legi generale care guverneaz\ fenomenele la toate nivelurilerezid\, dup\ p\rerea noastr\, înrudirea intim\ între filosofia lui Lupa[cu [i Tradi]ie».2

Acest universal, în]eles de Lupa[cu nu ca un general al abstrac]iei aristotelice,ci ca un invariant al condi]iilor determinative, care regizeaz\ nu atât «fenomenele latoate nivelurile», cât mai ales trecerea între aceste orizonturi ale existen]ei, logicaself-organiz\rii evolutive, este exprimat ra]ional în mod esen]ial prin structura dual-ist\ elementar\ virtual/actual. Acest mecanism elementar organizeaz\ [i regleaz\,domin\ arhitectonic toate cuplurile categoriale prin care se exprim\ «pulsa]ia uni-versalului». C\utarea [i determinarea de c\tre Lupa[cu a unei asemenea matrici super-categoriale se constituie ca una dintre contribu]iile cele mai semnificative alemetafizicii contemporane.

413

1 G. Bachelard, Dialectica spiritului [tiin]ific modern (Antologie de Vasile Tonoiu),Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1986, vol. 1, pp. 368-369.

2 B. Nicolescu, Nous, la particule et le monde, Paris, 1985, p. 67.

7/15/2019 Exil


Aceast\ perspectiv\ metafizic\ i s-a impus cu stringen]\ lui Lupa[cu din cerc-etarea experien]ei teoretice a microfizicii. Pentru a r\spunde la provocarea «dualit\]ii

cuantice» generate prin introducerea «în inima reprezent\rilor matematico-fizice amicrofenomenelor» a no]iunilor duale de und\ [i corpuscul, Lupa[cu trece analiza în planul veritabil metafizic, al condi]iilor de posibilitate, încercând s\ formuleze prin-cipiul originar, regulativ pentru toate antagonismele categoriale: «pentru spirit – se

în]elege, este vorba de spiritul omenesc – cel mai simplu dualism creeaz\ dificult\]iconsiderabile. Cum este deci posibil\ o dualitate a lucrurilor? Dac\ între ele exist\efectiv o ruptur\, ele constituie dou\ lumi paralele care nu pot decât s\ se ignorereciproc. În consecin]\, cum le poate sesiza spiritul f\r\ s\ opereze contactul uneiacu cealalt\ printr-o interven]ie miraculoas\, f\r\ s\ apeleze, ca Leibniz, la o armonie

prestabilit\, la un agent de natur\ divin\? Dar dac\ aceste dou\ lumi nu sunt izolateuna de alta, mai constituie ele o adev\rat\ dualitate? Aceasta n-ar fi decât modal\sau aparent\; n-ar exista dualism propriu-zis: un monism, realist sau idealist, le-arcontopi [i ceea ce i-ar constitui structura fundamental\ ar fi o identitate sau o plu-ralitate riguros eterogen\. În primul caz, cum ar fi posibil\ o multiplicitate, fie [iaparent\? În al doilea caz, cum o pluralitate riguroas\ poate, invers, s\ genereze aldoilea termen, fie [i aparent, al identit\]ii? Mai mult, cum ar fi posibil\, în ambelecazuri, cunoa[terea uneia sau celeilalte, pentru c\ numai una dintre ele poate con-

stitui în acela[i timp realitatea [i adev\rul?»3

.Ceea ce este caracteristic filosofiei lui Lupa[cu, [i acest lucru este exemplar real-izat în Experien]a microfizic\ [i gândirea uman\ (publicat\ în 1940 în colec]iafrancez\ a Editurii Funda]iilor [i reluat\, un an mai târziu, de editura parizian\ P.U.F.),este încercarea de a transforma metafizica dintr-o construc]ie speculativ\ deta[at\de gândirea [tiin]ific\ efectiv\ într-o veritabil\ cercetare funda]ional\, o întreprindereanalitic\ [i «experimental\» în acela[i timp, «inductiv\» [i «deductiv\», ce se artic-uleaz\ prin examinarea experien]elor fundamentale ale [tiin]ei din perspectiva

întreb\rilor de posibilitate. Lupa[cu nu extinde f\r\ solu]ie de continuitate principi-

ile teoretice ale [tiin]ei, oricât de mare ar fi extensiunea lor [i oricât de revolu]ionarear fi teoriile, ci propune o generalizare ra]ional\ a acestora de un tip special, princare nu se prelunge[te doar liniar domeniul de semnifica]ie [i validitate al unor con-structe [tiin]ifice, ci acestora li se adjonc]ioneaz\ domeniul «entit\]ilor» determina-tive, al logicii organiz\rii, al «condi]iilor de posibilitate» – care, din simple elemente

414

3 {t. Lupa[cu, Experien]a microfizic\ [i gândirea uman\, Editura {tiin]ific\,Bucure[ti, 1992, p. 88.

7/15/2019 Exil


ideale (entia rationis) ca acelea ale oric\rei generaliz\ri «ra]ionale», se transform\la momentul urm\tor al analizei în temei al existen]ei [i unit\]ii întregului câmp exis-

ten]ial.Tocmai aceast\ modalitate de a construi specificul metafizicii [i rela]ia ei cu [tiin]aprin «generalizare intensiv\» l-a condus pe Lupa[cu la investigarea structurii dinam-ice elementare [i la formularea uneia dintre cele mai originale [i importante concep]iifilosofice asupra poten]ialit\]ii .

În istoria filosofiei poten]ialitatea a fost fie conceput\ doar «negativ» (la Aristo-tel, a fi in potentia semnifica a nu exista în mod autentic), fie a fost redus\ la non-contradic]ia logic\ (la Leibniz, în ciuda modelului s\u matematic al lumilor posibile[i al rela]iei lor cu lumea actual\ – «cea mai bun\ dintre lumile posibile»), fie tem-

atizat\ exclusiv epistemologic (la Kant, posibilul exprim\ un moment al constituiriiobiectului cunoa[terii de experien]\, când acesta e proiectat nu doar în conformi-tate cu «condi]iile universale ale experien]ei», dar [i cu «condi]iile formale ale expe-rien]ei – în ceea ce prive[te intui]ia [i conceptele»), fie redus\ la o simpl\ «variabil\intermediar\» a discursului cu viz\ de realitate (singura modalitate admis\ de uniifilosofi analitici ar fi cea de dicto) .

În secolul XX, pornind de la cea mai revolu]ionar\ teorie din [tiin]a fizicii, mecani-ca cuantic\, s-a propus pentru prima oar\ o interpretare ontologic\ a posibilit\]ii, oridicare a virtualului la demnitatea ontologic\ deplin\ a existen]ei real-actuale. Acestmerit revine, în primul rând, lui Werner Heisenberg care, pentru a interpreta coer-ent formalismul cuantic, a propus ca «domeniu de referin]\» al acestei teorii abstracteo lume de poten]ialit\]i, care numai prin interven]ia aparatului de m\sur\ se «con-verte[te», par]ial [i complementar, în actualitate. Heisenberg a formulat cea maiimportant\ consecin]\ metafizic\ a teoriei cuantice prin ideea c\ aceasta necesit\ onou\ categorie, pentru a desemna starea cuantic\, o «modalitate situat\ între posi-bilitatea logic\ [i actualitate» pe care el o nume[te potentia .4 Dup\ Heisenberg, stareacuantic\ a microobiectelor nu este – în afara observ\rii – descris\ în termeni «obiec-

tivi», ci «ea con]ine enun]uri asupra posibilit\]ilor sau mai bine a tendin]elor (potentia în filosofia lui Aristotel)».5

A[a cum observ\ îns\ A. Shimony, referirea istoric\ la Aristotel ar putea fi l\sat\de-o parte, deoarece poten]ialitatea cuantic\ este lipsit\ complet de semnifica]ia tele-

415

4 A. Shimony, «Reflections on the philosophy of Bohr, Heisenberg and Schrödinger», înSearch for a Naturalistic Worldview, vol II, Natural Science and Metaphysics,Cambridge Univ. Press, Cambridge/Mass., 1993, p. 31.

5 W. Heisenberg, Physics and Philosophy, Harper, New York, 1962, p. 53.

7/15/2019 Exil


ologic\, central\ la Stagirit, ceea ce r\mâne comun cu Aristotel fiind doar caracterulindefinit al unor propriet\]i ale sistemului, considerat «în sine», aflat în afara inter-

ac]iunii cu aparatul de m\sur\. Heisenberg introduce pentru prima oar\, pentru inter-pretarea mecanicii cuantice, o ontologie a poten]ialit\]ii: «Acest concept al st\rii vaintroduce prima determinare privind ontologia teoriei cuantice. Se vede dintr-o dat\c\ aceast\ utilizare a cuvântului „stare“, în special termenul „stare coexistent\“ esteatât de diferit\ de ontologia obi[nuit\ materialist\ încât ne-am putea îndoi c\ folosimo terminologie adecvat\. Pe de alt\ parte, dac\ se utilizeaz\ cuvântul „stare“ pentrua descrie o anumit\ poten]ialitate mai degrab\ decât o realitate – am putea chiar

înlocui termenul de „stare“ prin acela de „poten]ialitate“ – atunci conceptul de„poten]ialit\]i coexistente“ este cu totul plauzibil, deoarece o poten]ialitate poate

con]ine sau poate s\ se suprapun\ cu alte poten]ialit\]i».6Aceast\ interpretare ontologic\ se confrunt\ îns\ cu o problem\ dificil\, aceea

de a explica cum are loc tranzi]ia de la poten]ialitate la actualitate. În termeni tehni-ci, cum are loc «reducerea pachetului de unde»? La Heisenberg exist\ dou\ solu]ii,de[i acestea nu par a fi distinse clar sau, mai degrab\, între ele Heisenberg nu sedecide în mod hot\rât. Prima solu]ie, epistemic\, mai apropiat\ de spiritul lui Bohr,consider\ c\, în afara interac]iunii cu aparatul, descrierea abstract\ a mecanicii cuan-tice nu ofer\ informa]ia suficient\ pentru a determina referin]a teoriei în termeni derealitate; numai interven]ia aparatului completeaz\ aceast\ informa]ie permi]ând car-

acterizarea «complet\» a obiectului cuantic [i, deci, reprezentarea lui ca realitate fizic\.A doua interpretare consider\ c\ interven]ia aparatului de m\sur\ selecteaz\ opoten]ialitate din ansamblul de st\ri virtuale [i o actualizeaz\; aceast\ perspectiv\permite exprimarea matematic\ riguroas\ a tranzi]iei poten]ial/actual, constituind –dup\ Shimony – «unul din cazurile rare în care o problem\ metafizic\ admite unr\spuns matematic, a[a cum spera Leibniz». În concluzie, scrie Shimony, «Heisen-berg a degajat din mecanica cuantic\ o tez\ metafizic\ profund\ [i radical\: aceeac\ starea unui obiect fizic este o colec]ie de poten]ialit\]i. Dar descoperirea lui e incom-plet\, deoarece tranzi]ia de la poten]ialitate la actualitate r\mâne misterioas\».7

Metafizica lui Heisenberg, în fa]a acestei dificult\]i, r\mâne într-o stare«metastabil\» [i adesea ea poate c\dea într-una din st\rile stabile, de exemplu, kan-tianismul. A[a cum observa Lupa[cu, «Heisenberg... va fi obligat, în unele privin]e,s\ dea înapoi, sub raport filosofic, pe c\i ocolite: dup\ ce va fi considerat c\ obser-vatorul este legat de lucrul observat [i c\, astfel, nedeterminarea este inerent\

416

6 Ibidem, p. 185.7 A. Shimony, op. cit., pp. 315-316.

7/15/2019 Exil


fenomenelor înse[i, el va continua s\ postuleze un univers exterior, independent denoi, necontradictoriu în esen]a lui, dar perturbabil [i perturbat de interven]ia noas-

tr\ în scopul de a-l cunoa[te; un univers raportat la imagini, la concepte, care, ele,sunt contradictorii. Dac\ nu vom putea face predic]ii decât într-un mod probabilist...asupra mi[c\rii [i pozi]iei viitoare a corpusculului nostru, este din vina unei con-tradic]ii inerente Naturii înse[i? Dar atunci cuanta de ac]iune, dualismul s\u con-tradictoriu, care a antrenat imposibilitatea reduc]iei clasice a erorilor [i care f\ceadovada unui conflict esen]ial al discontinuului cuantic însu[i, nu mai are decât o sem-nifica]ie subiectiv\, [i se revine la un criticism kantian de un gen nou».8

Concep]ia ontologic\ a lui Lupa[cu poate fi considerat\ un r\spuns «stabil» ladificultatea în]elegerii raportului virtual/actual, a trecerii de la poten]ialitate la actu-

alitatea exprimat\ în simbolismul formal al mecanicii cuantice. În primul rând, Lupa[cuacord\ pentru prima dat\ un statut ontologic deplin super-categoriei poten]ialit\]ii.Din studiul aceleia[i teorii cuantice Lupa[cu desprinde, ca o consecin]\ «de cea maimare importan]\ epistemologic\», noul regim ontologic al posibilului [i «decalajul»metafizic fa]\ de [tiin]a clasic\. Urm\torul fragment din opera lui Lupa[cu mi se pare,

în aceast\ privin]\, un text fundamental pentru metafizica secolului XX:«Mai întâi no]iunea de realitate virtual\, poten]ial\, de existen]\ a posibililor se

încrusteaz\ în miezul [tiin]ei fizice. O experien]\ precum cea a descompunerii printr-o prism\ sau printr-o re]ea, este o experien]\ de actualizare a unei m\rimi în detri-

mentul celorlalte m\rimi posibile de aceea[i natur\. Mai multe pozi]ii sau mai multecantit\]i de mi[care care domin\, ca s\ zicem a[a, corpusculul de la în\l]imea vir-tualit\]ii lor înainte de actualizarea probabilist\ pe care o va efectua o anumit\ expe-rien]\ de descompunere. Când o pozi]ie sau o cantitate de mi[care (de altfel, întot-deauna mai mult sau mai pu]in definit\, precizat\, monist actualizat\) va puteafi atribuit\ corpusculului, ce devin acele alte pozi]ii sau alte cantit\]i de mi[care posi-bile? Pe de alt\ parte, care este realitatea lor, înainte de alegerea operat\ de descom-punere, care se prezint\ astfel ca un soi de trecere de la poten]\ la act? Gândirealogic\ din [tiin]a clasic\ nu ar putea acorda realitate unui pur posibil, a ceea ce nueste nici da nici nu, nici adev\rat nici fals, nici real nici ireal. Desigur, fizica clasic\utilizase deja no]iunea de probabilitate, de exemplu când vorbe[te de energiepoten]ial\ sau de poten]ial electric. Dar aceasta constituia mai degrab\ m\suramatematic\ a capacit\]ii unei m\rimi, capacitate [i m\rime care nu aveau nimic vir-tual, în gândirea fizicianului: în existen]a lor obiectiv\ ele erau sau nu erau. În noua

417

8 {t. Lupa[cu, op. cit., pp. 140-141.

7/15/2019 Exil


fizic\ va fi vorba de o virtualitate obiectiv\ [i fizic intrinsec\. Celebra problem\ de a[ti dac\ culorile exist\ deja în lumina alb\ în stare poten]ial\ (ceea ce, noteaz\ L. de

Broglie, provoac\ o adev\rat\ „indispozi]ie“ în spiritul celor care abordeaz\ opticafizic\) sau dac\ prisma e cea care le creeaz\, se rezolv\, în stadiul de dezvoltare algândirii fizice contemporane, prin obliga]ia de a accepta existen]a virtualului, obiec-tivitatea posibilului. De a-l accepta ca un fapt teoretic [i totodat\ comod, întrucâtmicrofizica nu dispune de un cadru logic explicit pentru a-l integra. Într-adev\r, accep-tând no]iunea de realitate poten]ial\, de stare virtual\, trebuie acceptat\ [i cea derealitate actual\, de stare trecut\ în act, [i deci îns\[i no]iunea de trecere de la posi-bil la real, de la poten]ial la actual; no]iune care genereaz\ în mod necesar no]iuneainvers\ de trecere de la real la posibil, de la actual la poten]ial... Suntem deci aici în

fa]a unui nou fel de dualitate contradictorie, care se transcende pe sine prin trecerea în act a unuia dintre termenii s\i [i virtualizarea celuilalt. (Mecanism de transcen-dere singur posibil pentru orice dualitate contradictorie [i care define[te mecanis-mul însu[i al oric\rei cunoa[teri, ca [i al oric\rei existen]e, a[a cum am ar\tat înlucr\rile noastre anterioare, care totu[i nu se ocupau de microfizic\.)»9

În acest text de mare densitate filosofic\ trebuie s\ observ\m nu numai nouavalorizare ontologic\ a poten]ialit\]ii, dar [i – ceea ce constituie a doua contribu]iemetafizic\ a lui Lupa[cu – înscrierea dualit\]ii virtual/actual într-o structur\ dinam-

ic\ elementar\. formalizat\ ulterior prin logica dinamic\ a contradictoriului, singu-ra apt\ s\-i asigure poten]ialit\]ii «stabilitatea ontologic\». Prins\ în acest «mecan-ism transcendental», posibilitatea se determin\ ontologic plenar, încetând a mai fidoar o «umbr\ a actualit\]ii» (Wittgenstein).

Acest model elementar al super-corela]iilor categoriale este întemeiat de Lupa[cupe o generalizare ra]ional\ a ideii complementarit\]ii a lui Niels Bohr, pe care o con-sider\ doar o modalitate de a reinstaura, în reprezentarea conceptual\ a lumii fizice,a principiilor de identificare [i ra]ionale ale fizicii clasice, de a aplica coerent, necon-tradictoriu la experien]a microfizic\ idealiz\rile clasice prin limitarea utiliz\rii lor simul-

tane; generalizarea lui Lupa[cu, denumit\ «complementaritate contradictorie» rede-fine[te complementaritatea ca un mecanism ontologic autentic, nu doar ca o schem\metodologic\, [i anume ca un dualism fondator ireductibil: «Complementaritatea nueste contradictorie în idealiz\rile ei macroscopice care permit postularea unei Naturiprin aceasta noncontradictorie; ea nici nu este contradic]ie într-un sens absolut, însânul acestei Naturi; ea este contradictorie în mod relativ [i datorit\ trecerii spre act

418

9 Ibidem, pp. 119-121.

7/15/2019 Exil


(iar nu în act) a celor doi termeni ai ei, care pun progresiv în eviden]\, pân\ la nivelulcuantei, caracterul lor antagonist».10

Interpretarea lui Lupa[cu este conform\ nu doar cu inegalit\]ile lui Heisenberg,c\rora le dezv\luie temeiul ontologic, dar [i cu formalismul operatorial al teoriei cuan-tice: «Esen]a no]iunii de operator – scrie Lupa[cu, urmându-l pe Bachelard – ne intro-duce în opera]ia de actualizare a valorilor de identitate, în acel comportament caretinde s\ impun\ unei „realit\]i mai mult sau mai pu]in amorfe“ o coeren]\ abstract\,o ordine, [i aceasta gra]ie trecerii de la poten]ial la real (mai curând spre real) ara]ionalismului ideilor platoniciene operante, care se substituie lucrurilor oper-

ate, a pozitivismului spiritului care ia locul pozitivismului lucrurilor».11

Modelul metafizic în care «actualitatea [i virtualitatea sunt concepute ca propri-

et\]i constitutive ale fiec\ruia dintre ordinile sau din termenii acestui dualism antag-onist»12 necesit\ renormarea tuturor categoriilor prin care se încearc\ s\ se dega-jeze «ra]ionalitatea conceptual\ a realit\]ii fizice», reformularea principiilor de indi-viduare [i a criteriilor de inteligibilitate [i existen]\, a constrângerilor meta-filosoficece determin\ opera]ionalitatea unor ample scheme conceptuale. Este ceea ce Lupa[cu

întreprinde prin analize detaliate de mare subtilitate, debutând întotdeauna cu fapteleteoretice noi ale cunoa[terii [tiin]ifice, dar care sunt mereu filtrate de lectura epis-temologic\, apt\ s\ tematizeze «ritmul» noilor [tiin]e [i s\-l converteasc\ metafiz-ic.

În felul acesta se articuleaz\ un veritabil program metafizic, ce încorporeaz\ ologic\ original\, «schi]a unui nou discurs asupra metodei», redefinirea «entit\]ilor»matematice, inspirat\ de o «matematic\ general\ a posibililor» («orice entitate, oriceno]iune matematic\ trebuie s\ fie reexaminate... în conformitate cu aceast\ metod\a complementarit\]ii contradictorii»13, pentru a oferi tehnica intelectual\ pentru explic-itarea structurilor dinamice). Toate acestea au reprezentat temele lucr\rilor ulterioareale lui {tefan Lupa[cu.

419

10 Ibidem, p. 164.11 Ibidem, pp. 149-150.12 Ibidem, p. 242.13 Ibidem, p. 286.

7/15/2019 Exil


STÉPHANE LUPASCO

Pentru o muta]ie necesar\ în logica intelectului

Muta]ia cea mai dificil\ [i cea mai important\ este tocmai aceea a func]iilor noas-tre mentale, prizoniere de milenii ale logicii obi[nuite, logica clasic\ a identit\]ii, ater]ului exclus1 [i a non-contradic]iei.

Dintotdeauna gândirea uman\ s-a aflat prins\ între opozi]ii antagoniste: binele[i r\ul, frumosul [i urâtul, Dumnezeu [i Diavol etc... Nu exist\ religie, moral\, isto-rie f\r\ conflicte la care conduce acest antagonism opozi]ional.

O dat\ cu apari]ia gândirii [tiin]ifice [i a dezvolt\rilor sale, mai ales matematice,s-a imaginat [i încercat totul în vederea debaras\rii de constatarea experimental\ aacestei opozi]ii. {i astfel a fost fondat\ fizica teoretic\, al c\rei scop a fost, de-a lun-gul secolelor XIX [i XX, acela de a matematiza fenomenele fizice, stabilind un deter-minism riguros ca fundament al întregului univers.

Sarcina nu a fost u[oar\, dar s-a reu[it includerea faptelor într-o algebrizaredeosebit de fecund\ în domeniul macrofizicii [i-n acela extrem de eficace al tehnolo-giei. Vom vedea de ce.

Totu[i, înc\ de la începutul secolului XX apar experien]e, experimente [i postu-

late bulversante. În primul rând, este curios s\ costat\m la ce punct gândirea uman\ n-a putut

s\ accead\. Într-adev\r, Planck, dup\ 1900, postuleaz\ cuanta sa, acest gr\unte ultim

420

20s p r e

21

* Articolele lui Stéphane Lupasco, traduse pentru prima oar\ în limbaromân\ în paginile revistei Se c olul 20, fac parte dintre ultimele texte publi-cate de filosoful de origine român\, ele nefiind reunite pân\ acum în volum(n. re d.) .

1 Ter]ul exclus: disjunc]ia clasic\ implic\ A sau non A . Între A [i non A nu exist\ nici unintermediar posibil, deci orice ter] este exclus.

7/15/2019 Exil


de energie constituit de celebra constant\ h (h =6,55,10cgs) asociat\ frecven]ei (vid\)num\r de oscila]ii pe unitate de timp, coexisten]\ a unei valori discontinue [i a unei

valori continue, deci a unei contradic]ii. Frecven]a este compatibil\ cu gândireamatematic\ a calculului infinitezimal, în timp ce lucrurile nu stau la fel [i pentru con-stanta h.

Ei bine, aceast\ contradic]ie fundamental\ în sânul energiei n-a fost remarcat\.Nici chiar în structura luminii, ca [i în a oric\rei propag\ri electromagnetice, a[a cumeviden]iau fotonii descoperi]i de Einstein în 1904. Lumina este astfel alc\tuit\ dinaceste cuante, particule care sunt, cum tocmai am v\zut, contradictorii, coexistândcu fenomenul ondulatoriu al luminii, care se supun legilor opticii; iat\ aici îns\ o nou\contradic]ie, verificat\ experimental, pentru c\ în fenomenul foto-electric fotonii bom-

bardeaz\ electronii – un fenomen cunoscut ast\zi, în întreaga lume, de orice fotograf.Ba chiar mai mult. În 1912, Einstein, prin celebra sa formul\ E= mc2, reduce totul

la energie. În 1924-1925, Louis de Broglie creeaz\ mecanica sa ondulatorie undearat\ c\ orice corpuscul e ondulatoriu [i orice und\ e corpuscular\. Teoria a fostverificat\ câ]iva ani mai târziu de c\tre Davisson [i Germer: proiectând electronii peo prism\ se remarc\, în fundal, fenomene de difrac]ie, fenomene pur ondulatorii,apar]inând opticii clasice.

Acest eveniment este considerabil pentru c\ nu mai este vorba acum de opozi]ie,ci de o contradic]ie inerent\ oric\rui fenomen energetic.

În prezen]a acestei crize a microfizicii care continu\ pân\ în zilele noastre, ce poateface un intelect a c\rui logic\ [i matematicile pe care ea o fondeaz\ exclud orice con-tradic]ie? Cum [tie oricine, în matematic\ dou\ propozi]ii contradictorii se anuleaz\reciproc.

Va trebui deci s\ se opteze între und\ [i corpuscul [i s\ se încerce a reduce totulfie la unul, fie la altul. F\r\ a intra în detalii, se elaboreaz\ dou\ mecanici diferite,una ondulatorie [i una cuantic\. Ast\zi fizicienii mai încearc\ înc\ s\ demonstrezec\ realitatea la nivelul ei profund e ondulatorie [i c\ doar aparent obiectele din univers

sunt v\zute ca separabile, mascând de fapt inseparabilitatea lor. Este evident c\, dac\totul este und\ sau câmp (cum spunem ast\zi), nici un obiect nu mai este separa-bil.

Dar faptele sunt inflexibile. Dac\ cercet\m alc\tuirea tuturor sistemelor care pro-duc energie, de la nucleul atomic continuând cu atomul, apoi moleculele [i toateobiectele care ne înconjoar\ pân\ la planete, stele [i galaxii, observ\m anumite legifundamentale pe care ea le implic\ [i care n-au fost înc\ explicitate, cu toate c\ elestau la baza întregii experien]e fizice [i au o eviden]\ indiscutabil\.

421

7/15/2019 Exil


De fapt, noi ne afl\m întotdeauna în prezen]a unor sisteme; particula cuantic\este primul astfel de sistem. Or, pentru ca un sistem s\ existe trebuie – [i aceasta

este una dintre primele legi – ca elementele energetice care îl constituie s\ se atrag\[i s\ se resping\ în acela[i timp, altfel, dac\ ele numai se atrag, elementele se adun\ în aceea[i magm\ [i nu mai avem un sistem. Invers, dac\ doar se resping, ele sedisperseaz\ [i iar\[i nu mai avem un sistem. Trebuie deci ca elementele energetices\ con]in\ în ele însele, în îns\[i natura [i logica energiei lor, for]e de atrac]ie [i for]ede respingere, for]e de asociere [i for]e de disociere simultane.

La aceast\ lege se adaug\ o a doua: dac\ elementele constitutive ale unui sis-tem sunt riguros omogene, nu mai exist\ elemente [i deci nici sistem; dac\ elementelesunt riguros eterogene, rezult\ o diversificare nelimitat\ [i nu un sistem. Deci con-stituen]ii energetici ai oric\rui sistem trebuie s\ fie, în acela[i timp [i în mod con-tradictoriu, eterogeni [i omogeni. Se impune deci o a treia lege fundamental\: oriceenergie, de orice fel ar fi [i din orice domeniu, trece de la un anumit grad depoten]ializare la un anumit grad de actualizare, c\ci o energie nesusceptibil\ de a sepoten]ializa s-ar actualiza definitiv. Universul însu[i, în toate aspectele sale microfi-zice, cât [i macrofizice, biologice, psihice ar înceta s\ existe. Dar pentru ca o energies\ treac\ de la o stare de poten]ialitate la o stare de actualizare, trebuie în plus ca oenergie antagonist\ [i contradictorie s\ o men]in\ în aceast\ stare de poten]ialitate

prin propria sa actualizare [i s\ poat\ s\ se poten]ializeze la rândul s\u, pentru apermite celeilalte s\ se actualizeze. Este ceea ce eu numesc principiul antagonismului.

Câteva exemple, pentru a în]elege mai bine acest proces capital: dac\ ridic unobiect, o piatr\, pipa mea, eu actualizez o anumit\ cantitate de energie poten]ial\neuro-motrice, poten]ializând chiar prin aceasta o anumit\ cantitate de energie gravif-ic\. Dac\ las obiectul, poten]ializez de aceast\ dat\, invers, aceast\ cantitate de energieneuro-muscular\, l\sând s\ se reactualizeze cantitatea de energie gravific\ pe careo poten]ializasem. Apa se formeaz\ pentru c\ atomii H2O au poten]ialitatea de a actua-

liza aceast\ reac]ie molecular\. Dac\ semnele + [i - ale energiei electrostatice se atrag[i semnele + sau - se resping este pentru c\ ele au poten]ialitatea [i posibilitatea deactualizare a acestei atrac]ii [i a acestei respingeri. Astfel func]ioneaz\ orice procesfizic, chimic, biologic etc.

Aceste trei legi fundamentale sunt atât de evidente pentru un intelect care este în stare a se supune în]elegerii faptelor, încât ele ar putea fi enun]ate a priori. Mi-au fost necesare chiar mie îndelungate studii [tiin]ifice pentru a reu[i s\ le ob]in, s\le definesc [i chiar s\ le formalizez într-o nou\ algebr\ a energiei.

422

7/15/2019 Exil


Într-adev\r, în oricare din experien]ele noastre, totul este sistem, produs în vir-tutea acestor legi energetice. Un atom este un sistem de atrac]ie [i de respingere

format de nucleu [i electroni, nucleul este el însu[i format dintr-un sistem de pro-toni [i neutroni care se atrag, [i un «miez repulsiv». O molecul\ e alc\tuit\ dintr-unsistem de atomi, care este el însu[i un sistem de particule, [i orice obiect este ast-fel o suit\ de sisteme, de sisteme de sisteme... din ce în ce mai ample [i mai com-plexe.

În consecin]\, nu numai energia produce prin legile sale sisteme de sisteme, darapar trei tipuri posibile [i reale, pe care eu le-am explicitat pentru prima dat\ în isto-ria fizicii2, trei tipuri constituind trei materii – materia definindu-se ca o suit\ de sis-teme de sisteme dotate cu o anumit\ rezisten]\ [i o anumit\ orientare.

Dar, înainte de a le defini, trebuie, o dat\ în plus, s\ insist asupra unuia dintrecele dou\ principii, cele mai generale [i mai pline de consecin]e, din întregul universenergetic. Primul este al doilea principiu al termodinamicii [i al doilea este extra-ordinarul principiu al excluziunii al lui Pauli: nici o substan]\ chimic\ din tabloul luiMendeleev nu ar fi posibil\ f\r\ el.

Se [tie de la sfâr[itul secolului al XIX-lea c\ energia se supune la ceea ce numimal doilea principiu al termodinamicii sau principiul m\ririi entropiei pozitive.

Într-un sistem închis, care nu mai prime[te energie, energia care se g\se[te acoloeste supus\, de-a lungul transform\rilor sale, unei anumite cantit\]i crescânde [i ire-

versibile de agita]ie molecular\ sau c\ldur\, adic\ de energie a[a-zis degradat\, ori-entându-se c\tre o omogenizare ultim\.

Fizicienii secolului al XIX-lea conchiseser\ chiar c\ universul murea o dat\ cucantitatea finit\ de energie care se pierdea în final în aceast\ omogenitate. Boltzmann,aplicând aici propria teorie a gazului, ar\tase c\ probabilitatea statistic\ ducea în modnecesar spre starea respectiv\. Numai c\ el nu ]inuse cont de anumite considera]iiesen]iale. De unde putea ini]ial s\ provin\ dezechilibrul eterogen care evolua, prob-abil, spre echilibrul final al omogeniz\rii?

În plus, el nu observase procesul de poten]ializare [i actualizare a energiei, pen-tru c\ ea actualizeaz\ omogenizarea care trebuia s\ se g\seasc\ undeva în modpoten]ial, pentru a se actualiza de-a lungul devenirii energetice.

Dup\ cum el nu v\zuse, [i nimeni nu vede înc\, oricât de curios ar p\rea, nicic\, dac\ exist\ probabilitate, trebuie s\ existe ceva, o anumit\ energie antagonist\,contradictorie (pentru c\ totul este energie), care men]ine în starea poten]ial\ aceast\energie omogenizant\ care se va actualiza.

423

2 Les Trois Matières, 1960, ap\rut\ la Julliard.

7/15/2019 Exil


Or, aceasta este grav, mai ales pentru gândirea contemporan\, care reduce, dup\cum [tim, orice lege – pornind de la revela]iile microfizicii, bazate pe rela]iile de incer-titudine ale lui Heisenberg – la o constitu]ie doar statistic\ [i probabilistic\, chiarprin esen]a sa. La acest aspect voi reveni în cele ce urmeaz\.

În raport cu, [i împotriva legii a doua a termodinamicii, experien]a microfizic\ l-a condus pe Pauli la explicarea a ceea ce el nume[te principiul excluziunii cuantice.

În virtutea acestui principiu, pe care Pauli însu[i nu [i-l explica logic, pentru c\ log-ica sa era acea logic\ clasic\ despre care am vorbit, în virtutea acestui principiu deci,toate particulele – mai pu]in fotonii – adic\ to]i electronii, protonii etc., care suntidentici între ei, posed\ proprietatea de a se exclude, când sunt într-un atom sau

într-un gaz etc., din starea lor cvadruplu cuantificat\ (prin patru numere cuantice).Excluziune care înseamn\ c\ nici unul dintre electroni, care sunt miliarde în acestfragment, nu poate avea fiecare, în mod individual, acelea[i numere cuantice, care-i definesc energetic; altfel spus, acest principiu eterogenizeaz\ [i individualizeaz\ ener-gia lor (ceea ce explic\ diversitatea atomilor, de la cel de hidrogen cu un electron,la atomul de uraniu cu 92 de electroni, trecând prin to]i atomii substan]elor cunos-cute).

Este evident un principiu invers principiului al doilea al termodinamicii, la carenu se supun decât fotonii, ce se pot acumula într-un num\r oricât de mare în aceea[istare cuantic\.

Totu[i, orice und\ fiind în acela[i timp un corpuscul [i orice corpuscul o und\,devine dificil pentru o gândire [tiin]ific\ clasic\ s\ observe experimental un corpuscul,adic\ localizarea sa, coordonatele spa]io-temporale [i, în acela[i timp, viteza sa, can-titatea de mi[care.

O propagare de fotoni, proiectat\ asupra unui corpuscul, îl va perturba, astfel încât cu cât mai mare va fi precizia localiz\rii sale, cu atât mai mare va fi indeter-minarea, respectiv num\rul posibilit\]ilor, în privin]a vitezei sale – o poten]ializare aacesteia. {i invers. Astfel încât nu vom mai putea defini un obiect fizic prin cele dou\valori ale sale, canonic conjugate, adic\ determinarea sa spa]io-temporal\ [i canti-tatea sa de mi[care, pe care le limiteaz\ constanta h a lui Plank.

În consecin]\, orice lege nu poate fi decât probabilist\. S-a încercat, [i se încearc\ înc\ [i ast\zi, s\ se atribuie aceast\ incertitudine observatorului, subiectului uman în calitate de observator. Dar tocmai acest subiect observator, care perturb\ obiec-tul observat, nu face decât s\ utilizeze înse[i fenomenele microfizice prin intermediulaparatelor sale; sunt fenomene care se perturb\ în virtutea contradic]iilor lor fun-damentale pe care nu vrem deloc s\ le accept\m, în pofida oric\ror dovezi.

Putem acum s\ revenim la cele trei materii posibile [i reale, cu cele trei legi speci-fice lor, în func]ie de felul în care sistematizarea sau sistemogeneza lor statistic\ [i

424

7/15/2019 Exil


probabilistic\ actualizeaz\ în majoritate omogenitatea, creând macrofizica, sau înmajoritate eterogenitatea, dând na[tere materiei biologice, sau o a treia materie înc\,unde for]ele omogenizante [i for]ele eterogenizante nu se actualizeaz\ [i nu sepoten]ializeaz\ simultan decât la jum\tate, în starea logic\ T a ter]ului inclus, adic\de semi-actualizare [i de semi-poten]ializare.

Aceast\ a treia materie este materia cea mai dens\ a nucleului atomic [i în acela[itimp, lucru surprinz\tor, a materiei psihice, cum am ar\tat în mai multe dintre lucr\rilemele3. În aceast\ stare de coexisten]\ antagonist\ [i contradictorie, de semi-poten]ializare [i semi-actualizare, energiile omogenului [i ale eterogenului cap\t\,

în sistemul neuropsihic, con[tiin]\ de sine, inaugurând aceast\ proprietate consid-erabil\ a sistemului nervos central al omului, a con[tiin]ei con[tiin]ei [i a cunoa[terii

cunoa[terii.Dar pentru c\ sistemogenezele sunt doar statistice [i probabiliste, constituindceea ce eu numesc cele trei ortogeneze orientate masiv spre cele trei sensuri, ceconstituie cele trei materii, intruziunile rare [i excep]ionale ale sistematiz\rii para,cum le denumesc eu, nu numai c\ sunt posibile, ci [i reale.

Acestea sunt fenomenele numite paranormale, considerate ca ilogice, ira]ionale,[i chiar ca inexistente. Fenomenele paranormale dobândesc pentru prima dat\ o logic\energetic\ justificatoare numai în logica mea generalizat\, cu cele trei orient\ri alesale. Vor exista deci, în mod necesar, dar excep]ional, fenomene întocmai para-

normale biologic, într-o orto-sistemogenez\ macrofizic\, sau fenomene neuro-psi-hice, în orto-sistemogenezele biologice, sau fenomene parapsihice, în orto-siste-mogenezele macrofizice.

Din aceste date ale logicii energetice a antagonismului contradictoriu rezult\ con-secin]e considerabile. Prin cunoa[terea celor trei materii putem avea o influen]\ mailucid\, mai liber\ [i mai eficient\ asupra lucrurilor [i a fiin]elor, cu atât mai mult cucât, a[a cum am scris într-una din c\r]ile mele4, cel care controleaz\ contradic]iacontroleaz\ lumea.

Pe de alt\ parte, cum nimic nu poate disp\rea cu des\vâr[ire, ci poate numai s\

se poten]ializeze, întreaga problem\ teribil\ a mor]ii cap\t\ semnifica]ii [tiin]ifice noi.Am scris de asemenea în Les trois matières c\ contradic]ia este salvgardareaeternit\]ii.

425

3 Les Trois Matières, ap\rut\ la Julliard, La Tragédie de l’énergie , ap\rut\ laCastermann, [i L’énergie et la matière psychique, la Julliard.

4 La Tragédie de l’énergie, ap\rut\ la Castermann.

7/15/2019 Exil


Energetica sociologic\

Omul sociologic nu poate fi omul individuologic, dac\ îmi pot permite s\ folos-esc aceast\ expresie nou\. C\ci tocmai aceasta este tema paginilor acestui mic arti-col pe care l-am dezvoltat într-o carte intitulat\ Psychisme et sociologie, ap\rut\

în 1978.Mi se pare util, pentru cei care nu cunosc deloc lucr\rile mele, s\ reamintesc ce

este energia. C\ci cum am putea s\ ne preocup\m nu doar de sociologie – exam-inând ceea ce pretinde orice societate, legile form\rii [i dezvolt\rii sale, logica sa

structurant\ [i sistematizant\ – ci, adaug eu, chiar de biologie, [i, ceea ce este uncaz extrem, chiar de fizic\, f\r\ s\ [tim ce este propriu-zis energia. Oricât ar p\reade curios, nu numai «omul cinstit» de ast\zi, dar nici chiar anumi]i savan]i nu [tiu,la sfâr[itul secolului dou\zeci, c\ acesta a început cu cuanta lui Planck, în 1900!, [idezvolt\ revela]iile experimentale cuantice. Ei nu cunosc propriet\]ile constitutive,principiile opera]ionale, logica paradoxal\ nou\ a energiei, în virtutea c\reia nu numaic\ ea produce orice lucru, dar chiar exist\ ea îns\[i, împreun\ cu universul, de lacel mai mic eveniment, microfizic, la obiectele care ne înconjoar\, [i, mai departe,pân\ la stele [i nebuloase galactice.

Este deci necesar s\ rezum\m din nou: cuanta de energie este deja o societate,un cuplu alc\tuit din constanta h a lui Planck, valoare aritmetic\ discontinu\, [ifrecven]\, oscila]ie continu\, deci un cuplu contradictoriu. Lumina este constituit\din fotoni, care sunt tocmai astfel de cuante, particule energetice discontinue, ce sarde la o stare la alta [i, în acela[i timp, din radia]ie electromagnetic\, adic\ und\ con-tinu\. {i tot o societate este atomul constituit din unde [i corpusculi. O particul\ pre-cum electronul, protonul, neutronul este în acela[i timp ondulatorie [i corpuscular\,adic\ alc\tuit\ contradictoriu. Un atom este f\cut din particule care se atrag [i se

resping simultan datorit\ unui antagonism electric (nucleu pozitiv, electron nega-tiv), el fiind o societate care nu poate s\ existe decât în virtutea acestui antagonism,la nivelul c\ruia apar propriet\]ile fundamentale ale energiei: poten]ializarea [i actu-alizarea. C\ci energiile electrice antagoniste trebuie s\ se actualizeze [i s\ se poten]ial-izeze reciproc numai pân\ la un anumit grad, f\r\ de care, dac\ electricitatea pozi-tiv\ a nucleului îl dep\[e[te în mod riguros, nu mai exist\ atom, iar dac\ energianegativ\ a electronilor se actualizeaz\ la rândul s\u în mod riguros, atomul, iar\[i,nu mai este posibil.

426

7/15/2019 Exil


În plus, [i acest aspect are o importan]\ capital\, dac\ constituen]ii unui atomar fi perfect omogeni, sau dac\ ar avea o eterogenitate nelimitat\, n-ar mai fi posi-

bil nici atomul, nici societatea atomic\. {i tocmai aici energia manifest\ o nou\ pro-prietate contradictorie [i antagonist\ dintre cele mai importante. Electronii, protonii,neutronii – cu excep]ia fotonilor – se supun principiului lui Pauli, asupra c\ruia aminsistat în toate lucr\rile mele. În virtutea acestui principiu, numit al excluziunii cuan-tice, particulele, care alc\tuiesc propriu-zis materia, de[i sunt identice, se exclud rec-iproc, într-un atom sau într-un gaz, din starea lor cvadruplu cuantificat\: aceste patrunumere cuantice (n, m, 1, s) nu pot fi acelea[i. Or, tocmai în virtutea acestui prin-cipiu fiecare atom poate alc\tui o substan]\ diferit\, de la hidrogenul cu un singurelectron, pân\ la uraniul cu 92 de electroni, formând astfel toat\ diversitatea tabelu-lui periodic al elementelor (oxigen, carbon, sodiu, azot, aur, plumb etc...). O soci-etate, oricare ar fi ea, pentru a se constitui, trebuie s\ se supun\ unui principiu aleterogeniz\rii, dar în acela [i timp, [i unui principiu al omogeniz\rii, acesta mani-festându-se în întregul univers sub forma principiului entropiei tot mai mari (sau prin-cipiul al doilea al termodinamicii), în virtutea c\ruia energia îns\[i posed\deopotriv\ tendin]a [i orientarea c\tre o omogenizare constitutiv\ [i progresiv\.

Nici o societate, oricare ar fi ea, nu poate exista f\r\ ace[ti parametri ai antag-onismului energetic: atrac]ie [i respingere, omogenitate [i eterogenitate, cu propri-

etatea actualiz\rii [i poten]ializ\rii corespunz\toare, interzicând astfel trecerea c\treabsolut, de o parte ca [i de alta, a constituen]ilor s\i structurali [i sistematizan]i.

Or, experien]a arat\, iar logica energiei confirm\ c\ energia face posibile [i pro-duce de fapt trei tipuri de materie. Astfel, o materie, adic\ un sistem [i o structur\energetic\, va putea fi sediul unei actualiz\ri majoritare a omogenezei în raport cupoten]ializarea eterogenezei. Aceasta este materia macroscopic\, aceea pe care ocunoa[tem [i cu care intr\ în contact sim]urile noastre – pe care am numit-o din-totdeauna materie. Dar mai este posibil\ [i real\ [i o a doua materie energetic\, în

care se actualizeaz\ progresiv, [i într-o manier\ din ce în ce mai complicat\, etero-geneza, simultan cu poten]ializarea omogenezei, iar aceasta este materia biologic\,materia vie. În sfâr[it, este posibil\ [i real\ chiar o a treia materie, care este cea anucleului atomic [i care, în acela[i timp, în mod straniu, se dezvolt\ la nivel macro-scopic în sistemul nervos central caracteristic individului uman, o a treia materie încare omogeneza [i eterogeneza se echilibreaz\ într-o stare T, a ter]ului inclus, adic\acolo unde ele nu pot dep\[i stadiul de semi-actualizare [i de semi-poten]ializarecorespunz\toare [i reciproce. Spun individul uman, pentru c\, plecând tocmai de la

427

7/15/2019 Exil


acest punct, sociologia pune o problem\ fundamental\, care rezult\ din toate aces-te considera]ii anterioare [i a c\rei importan]\ cuprinde destinul [i istoria oamenilor.

În om, luat ca individ, în fiecare individ la nivelul sistemului s\u nervos central,se constituie o materie energetic\ neuropsihic\. A[ vrea s\ fac în acest sens o scurt\expunere, trimi]ându-l deopotriv\ pe cititor la unele dintre lucr\rile mele anterioare.

Aceast\ materie energetic\, pe care am numit-o a treia materie, este alc\tuit\,ca [i celelalte, din atomi identici cu cei care alc\tuiesc universul. Numai c\ aici celulelenervoase reunite care alc\tuiesc neuronul [i sunt separate de un spa]iu juc]ional,sau de sinapse, sunt organizate, sistematizate [i structurate în a[a fel încât ele seafl\ într-un antagonism electro-chimic de semi-actualizare [i de semi-poten]ializaresau în starea logic\ T a ter]ului inclus, care permite coexisten]a for]elor macrofiz-

ice sau omogenizante [i a for]elor biologice eterogenizante, într-o situa]ie conflict-ual\. Fluxul nervos este o und\ de negativare, adic\ de depolarizare a celulelor prinagresiunea unei excita]ii fie a aparatului senzorial, transmis\ la centrii cerebrali, fiede aici la aparatul neuro-motor, divizând astfel informa]ia neuro-psihic\ conform aces-tor dou\ traiectorii inverse [i antagoniste: traiectoria aferent\ care produce percep]ia,prin actualizarea subiectivizant\ a eterogenit\]ii senzoriale [i poten]ializarea omogen-it\]ii sub aspectul obiectului, [i traiectoria eferent\ care se va actualiza [i va subiec-tiviza prin aceasta un plan, un scop, un imbold, o omogenitate, ini]ial în stare poten]ial\

în centrii cerebrali [i va poten]ializa eterogenitatea obiectiv\ care era sau este unobstacol în calea acestei actualiz\ri motrice a ac]iunii.

Aceste dou\ for]e antagoniste – aferent\ [i eferent\ – se afl\ într-o oscila]ie rapid\[i continu\ în func]ie de exigen]ele adaptative ale comportamentelor omului ca indi-vid.

În materia neuro-psihic\, cei doi parametri – macrofizic [i biologic, adic\ omog-enizant [i eterogenizant – trecând rapid prin aceast\ stare T, datorit\ c\reia acestedinamisme antagoniste [i contradictorii se cunosc ca atare, adic\ iau cuno[tin]\ deinforma]iile aferente sau perceptive [i eferente sau motrice, constituie o plac\ tur-

nant\, un centru de control, de captare, ca s\ spunem a[a, a cuno[tin]elor contra-dictorii, fapt ce permite alegerea [i dominarea acestora.Or, acela[i individ uman este aruncat chiar de la na[tere în sistematiz\ri [i struc-

tur\ri sociale: grupuri (de la cele mai restrânse la cele mai largi), familie, ora[, regiune,na]iune etc. For]ele sociologice – [i aici reg\sim energetica – sunt în mod necesarasociative [i disociative în acela[i timp. Dar unele le domin\ pe celelalte. Nu estevorba, de regul\, decât de o actualizare [i o poten]ializare mai mult sau mai pu]inputernice. Un grup sau un sistem sociologic exercit\ o presiune, adic\ supune indi-

428

7/15/2019 Exil


vidul, cu sistemul s\u neuro-psihic pe care l-am eviden]iat, unei omogeniz\ri careeste o asociere ce inhib\ aceste dinamisme eterogenizante, al c\ror principiu de dis-

ociere este tot timpul prezent, dar mai mult sau mai pu]in poten]ializat. Pu]in câtepu]in, de la an la an, de la grup la grup, neuro-psihicul individual se va socializa,chiar dac\ trece prin grupuri sau societ\]i diverse într-un fel de diversitate; se formeaz\

în el tipuri de comportament, f\r\ îndoial\ diverse, dar a c\ror regul\ general\ esteomogenitatea. De exemplu, traseul pe care va merge c\tre slujb\ este diferit în func]iede vreme [i de oamenii pe care îi va întâlni, dar va fi mereu acela[i ca diversitatesuccesiv\. Astfel se achizi]ioneaz\ o deprindere, se instaleaz\ un comportament omo-genizant care refuleaz\ pulsiunile eterogenizante ale individului.

Dar se poate [i invers, ca acela[i individ s\ acorde prioritate eterogenit\]ii exis-

ten]ei sale. Va fi îndemnat [i obsedat de o societate a luptei, a selec]iei naturale.Ac]iunea, sistemul eferent vor fi cele care-l vor obseda; el va încerca s\-[i actual-izeze planurile, proiectele personale de ac]iune, utilizând [i dominând cuno[tin]eleperceptive. Se nasc astfel dou\ tipuri de societ\]i, de politici, de fenomene istorice:o societate din ce în ce mai general\ [i mai vast\ la care ader\ psihismele obsedatede omogenitate, sub forma egalit\]ii, drept\]ii, vie]ii sociale, a sacrificiului individu-lui pentru comunitate; astfel se ajunge la socialism, la comunism [i totalitarism. Soci-ologia nu are un sistem nervos central de control [i care s\ poat\ atinge starea neuro-psihic\ T, despre care am vorbit. Ceea ce pune st\pânire din acest moment pe omeste macrofizica, cu al doilea principiu al termodinamicii, entropia pozitiv\ [i dialec-ticile elaborate de Marx [i Engels împreun\ cu to]i «filosofii Luminilor» care i-au pre-cedat.

În schimb, o societate general\ [i vast\, cu o energetic\ invers\, se va dezvol-ta prin intermediul legilor despre care am vorbit, c\tre o direc]ie opus\, c\tre ceeace numim o societate liberal\, a capitalismului s\lbatic, cum se spune, în care indi-vizii sunt supu[i materiei biologice, for]elor vie]ii în r\zboaiele [i masacrele sale con-tinue, în care inegalitatea, nedreptatea, selec]ia celui mai puternic, mai abil, mai

viclean, mai cinic îl impun pe acesta asupra celorlal]i.Or, presiunea sociologic\ omogenizant\ a societ\]ilor socialiste [i comuniste vapoten]ializa atât de puternic societatea liberal\ capitalist\, încât acestea vor începes\ viseze la ea; intelectualii lor, tocmai în virtutea cunoa[terii care este loculpoten]ializ\rilor, nu se mai gândesc decât la libertate, se r\zvr\tesc împotriva total-itarismului inevitabil al societ\]ilor socialiste cu omogenizarea lor progresiv\, în toatedomeniile, ajungând chiar pân\ la cucerirea [i modelarea «sufletelor», astfel încâtrevolu]ia va miji [i va tinde s\ se realizeze.

429

7/15/2019 Exil


Aceasta odat\ început\, va suferi un proces, mai întâi intelectual, adic\ aferentperceptiv, apoi ac]ional eferent, care va fi din nou atras de gândirea [i societatea

socialist\. Întreaga istorie a oamenilor este o succesiune alternant\ de astfel depoten]ializ\ri [i actualiz\ri antagoniste [i contradictorii, care nu-i las\ alt\ [ans\ indi-vidului uman decât aceea ca «sufletul» s\u s\ fie disputat de c\tre macrofizica omog-enizant\ [i macrobiologia eterogenizant\.

Numai artistul, poetul, pictorul, sculptorul, muzicianul, pentru c\ este retras înindividualitatea sa [i în for]ele creatoare ale sistemului neuro-psihic, poate s\ se sus-trag\, de[i este influen]at, acestei lupte intime cu o socio-logic\ ce tinde s\-lstriveasc\.

Problema care se pune acum este urm\toarea: istoria, geopolitica, orice grupsociologic, oricât de mic sau oricât de mare ar fi, pot avea ele oare un «suflet»? Amputea oare elabora o sociologie psihic\? Aceast\ întrebare o pun cercet\torilor dinceea ce numim [tiin]ele umane, pentru a risipi, pe cât posibil, uluitoarea ignoran]\[tiin]ific\ a celor care conduc lumea.

Cunoa[terea cunoa[teriisau creierul meu ca laborator

Este binecunoscut faptul c\ tot ce se petrece în om are loc prin intermediul [i în interiorul sistemului nervos central care percepe [i ac]ioneaz\.

Într-adev\r, fie observ\m faptele într-un laborator [i le manipul\m pentru a ob]inelegile care le guverneaz\, fie apar str\fulger\ri, intui]ii incon[tiente care ne ofer\ solu]ii

la probleme pe care unii savan]i nu reu[iser\ s\ le rezolve, dup\ cum arat\ BasarabNicolescu în articolul s\u «Vision de la réalité et Réalité de la vision»1, fie în sfâr[itfaptele se dezvolt\ în interiorul creierului [i astfel pot ie[i la iveal\ anumite legi:apropiem doi poli electrici [i constat\m c\, dac\ au aceea[i sarcin\, se resping, iar,dac\ au sarcini opuse, se atrag, [i ob]inem astfel legile electrostaticii. Gref\m un ]esutstr\in pe un anumit loc al unui sistem vital [i constat\m c\ grefa este distrus\: este

430

1 3 e Millénaire, nr. 5

7/15/2019 Exil


fenomenul de respingere atât de bine cunoscut ast\zi. {tiin]a avanseaz\ în cea maimare parte a timpului prin opera]iuni de laborator, unde se g\sesc înse[i datele pe

care le observ\m [i le teoretiz\m.Dar lucrurile nu merg întotdeauna a[a. Secolul XX s-a anun]at prin apari]ia unorconstruc]ii ale gândirii a priori, care preced experien]a [i pe care aceasta le verif-ic\ mai târziu.

Câteva exemple: celebra formul\ a lui Einstein E = mc2 a fost emis\ înainte careducerea masei la energie s\ fie verificat\, prin constatarea, câ]iva ani mai târziu,a faptului c\ masa cre[te în func]ie de viteza electronului. Acela[i lucru este valabil[i în ce prive[te mecanica ondulatorie a lui de Broglie, care nu a fost probat\ exper-imental decât câ]iva ani mai târziu de c\tre Davisson [i Germer. Chiar faimoasa cuant\a lui Planck a fost imaginat\ de Planck pentru a evita situa]ia în care o ecua]ie fizic\s\ antreneze cre[terea la infinit a energiei datorit\ frecven]ei.

Când spun despre creierul meu c\ este un laborator, precizez c\ este vorba defenomene care se desf\[oar\ în creierul meu plecând de la experien]a pe care aces-ta a înregistrat-o, în pofida faptului c\ oamenii de [tiin]\ din diverse sectoare alecercet\rii nu au sesizat propriet\]ile fundamentale ale acestor fenomene, cum ar filogica în baza c\reia ele sunt produse, organizate [i impulsionate.

A[ cita în primul rând apari]ia experimental\ a contradic]iei în experien]a undei care

este simultan corpuscul [i a corpusculului care este simultan und\. În loc de a încer-ca, cum obi[nuiam s\ proced\m [i cum proced\m de fapt [i ast\zi, s\ reducem totulla unde sau la corpusculi, pentru a evita aceast\ contradic]ie, eu m-am oprit la ea, înpofida obi[nuin]elor tenace ale tuturor creierelor de a nu se contrazice, [i am inven-tat o logica a contradictoriului. Faptele mi-au oferit [i îmi ofer\ mereu confirm\ri aleacestei logici.

De exemplu: energia, pe care o cunoa[te toat\ lumea, de care toat\ lumeavorbe[te, cu care toat\ lumea [tiin]ific\ este la curent, cu atât mai mult cu cât, de

la prodigioasa descoperire mai sus citat\ a lui Einstein, [tim c\ totul se reduce laenergie. {i totu[i, omul de [tiin]\ care lucreaz\ în laboratoare exterioare, ne-cere-brale, care se afl\ mereu în prezen]a ei, nu-i [tie, nu-i cunoa[te propriet\]ile intrin-seci [i logica imanent\. Astfel, observând c\ energia se supune entropiei progre-sive, adic\ se degradeaz\ atunci când se afl\ într-un sistem închis, ceea ce indic\ oomogenizare progresiv\, [i v\zând, pe de alt\ parte, bineîn]eles în creierul meu, c\materia vie este o activitate de eterogenizare progresiv\, în prezen]a acestor traseeenergetice am putut s\ conchid c\ energia posed\ în ea îns\[i dou\ orient\ri diver-

431

7/15/2019 Exil


gente [i contradictorii, a omogenezei [i a eterogenezei, care sunt cele ale contradic]ieiA [i non-A .

Totu[i, mi-am spus (în creierul meu), în ciuda faptului c\ totul pare a se îndrep-ta c\tre omogenizarea la care se refer\ al doilea principiu al termodinamicii, exist\ceva care se opune acestei omogeniz\ri totale, un obstacol, care nu poate fi altce-va decât eterogenitatea. Nici Prigogine, nici, înaintea lui, Boltzmann, nu [i-au pusproblema originii [i a posibilit\]ii st\rii primordiale de eterogenitate necesar\ pen-tru a putea s\ existe omogenizare progresiv\. Nici chiar energia disipativ\ pe careo invoc\ Prigogine nu este explicabil\, pentru c\ ne putem întreba ce anume provoac\disiparea. Trebuie s\ existe ceva care a provocat-o.

Apare astfel o a doua lege a energiei, aceea a poten]ialit\]ii [i a actualiz\rii, dou\

no]iuni absolut fundamentale. Ca s\ existe omogenizarea care s\ se actualizeze pro-gresiv este necesar s\ existe o actualizare ini]ial\ a eterogenit\]ii, care se poten]ial-izeaz\ treptat [i în func]ie de actualizarea omogenit\]ii.

Mi-am spus a[adar c\, în aceste condi]ii, materia vie este o actualizare progre-siv\ a omogenit\]ii [i acest fapt îl putem observa în orice sistem vital, oricare ar fiel, dac\ îl cercet\m pân\ în cele mai mici detalii, aspect eviden]iat ast\zi în mod clarde imunologie.

Astfel în creierul meu au ap\rut propriet\]ile de omogenez\ [i eterogenez\ [i celede poten]ializare [i actualizare.

Dar, reflectând la faptul c\ orice sistem, de pild\ sistemul atomic, molecular, nueste posibil decât prin atrac]ie [i respingere, mi-am spus c\, pentru ca un sistems\ existe în mod experimental [i logic, este necesar ca elementele sale constitutives\ se atrag\ [i s\ se resping\ în acela[i timp, deoarece, dac\ ele numai se atrag saunumai se resping, sistemul nu mai este posibil. Or, pentru ca ele s\ nu se resping\la infinit sau s\ se atrag\ absolut, trebuie ca for]ele antagonice ale sistemului s\ treac\doar de la o anumit\ stare de actualizare la o anumit\ stare de poten]ializare. Amdescoperit astfel dintr-odat\ legea antagonismului: orice element implic\ un element

antagonist a c\rui actualizare antreneaz\ poten]ializarea celuilalt; aceasta este legeasistematiz\rilor energiei: atrac]ie [i respingere, omogenitate [i heterogenitate –deoarece, dac\ aceste elemente sunt toate omogene, ele se acumuleaz\ într-un felde magm\, ce face ca sistemul s\ nu mai existe, iar, dac\ sunt eterogene, ele sedisperseaz\ într-o diversificare nelimitat\.

Principiul lui Pauli confirm\ într-o manier\ str\lucit\ aceste considera]ii. {timc\ în virtutea acestui principiu orice electron, orice proton, orice particul\ denumit\material\, dar nu [i fotonul din care este alc\tuit\ lumina, se exclud reciproc, într-

432

7/15/2019 Exil


un atom sau într-un gaz, din st\rile lor cuantice: ele nu pot avea acelea[i numerecuantice. Aceasta este o eterogenizare, o individualizare a acestor particule care în

rest sunt identice: aceea[i mas\, aceea[i sarcin\ electric\, aceea[i vitez\ etc. Acestprincipiu st\ la baza diferi]ilor atomi din tabelul lui Mendeleev; în virtutea acestui prin-cipiu electronii nu se a[az\ to]i pe aceea[i orbit\, de la hidrogen care nu are decâtun singur electron, pân\ la uraniu care are nou\zeci [i doi de electroni.

Dar, un sistem care este negativ sau unul care este pozitiv, datorit\ unui surplusori unui deficit de electroni, va atrage un sistem cu sarcin\ electric\ opus\ [i astfelse va forma un sistem de sisteme. Astfel am descoperit, elaborat [i r\spândit no]iuneade sistem de sisteme, cu un [ir de sisteme de sisteme de sisteme etc., alc\tuinde[afodajul obiectelor macrofizice [i biologice.

Notez în treac\t ceea ce am semnalat de mai mul]i ani, anume c\ principiul luiPauli st\ la originea sistemelor vitale [i c\ via]a, prin însu[i acest fapt, se g\se[tedeja în nucleul atomic, ai c\rui nucleoni se supun [i ei acestui principiu al excluzi-unii.

Dar iat\, în creierul meu apare o alt\ descoperire important\: a treia materie ener-getic\ [i starea logic\ ce o guverneaz\. Istoria ei este interesant\ deoarece ea mi s-a revelat în timp ce-mi formalizam logica proprie a contradictoriului, adic\ pornindde la o axiom\ de baz\ [i deducând prin intermediul simbolurilor sale algebriceopera]ia pe care energia o produce din ea îns\[i. Pentru l\murirea acestor lucruritrebuie în mod firesc s\ fac apel la lucr\rile mele. Dar s-a întâmplat s\ apar\ diverseimplica]ii în lan], dintre care una caracterizeaz\ materia macrofizic\ cu cre[tereaentropiei sau omogeniz\rii, o alta caracterizeaz\ materia vie printr-o cre[tere [i o com-plexificare a eterogeniz\rii, ambele luptându-se prin actualiz\ri [i poten]ializ\ri, din-tre care una o domin\ în mod static pe cealalt\, [i în sfâr[it un al treilea intermedi-ar, în care energiile antagoniste nu se actualizeaz\ [i nu se poten]ializeaz\ decât pejum\tate, într-o semi-actualizare [i o semi-poten]ializare specifice [i reciproce, con-stituind o a treia logic\, logica pe care am numit-o de stare T, a ter]ului inclus,

deoarece în logica clasic\ [i în toate logicile cunoscute exist\ o actualizare riguroas\a lui DA sau a lui NU, a lui A sau a lui non-A, pe când noi ne g\sim aici într-o con-tradic]ie fundamental\ în care dou\ for]e sau energii antagonice coexist\ într-unacela[i grad de actualizare [i de poten]ializare a lui DA mai mult sau mai pu]in NU[i a lui NU mai mult sau mai pu]in DA. Or, aceast\ logic\ de stare T se dovede[tea fi, în mod surprinz\tor, aceea a nucleului atomic [i în acela[i timp, cum am ar\tat

în lucr\rile mele, a sistemului neuropsihic al omului. În orice caz, pe de alt\ parte,fie c\ este o realitate obiectiv\ sau nu, ea exist\ în logica energiei în virtutea con-

433

7/15/2019 Exil


stitu]iei sale instrinseci. Dac\ nu suntem de acord cu existen]a sa nuclear\ sau neu-ropsihic\, pe care am descoperit-o post factum, ea exist\ în creierul meu care a

sesizat-o prin intermediul realit\]ii deductive a formaliz\rii algebrice a energiei. Dar,cred c\ ea este f\r\ nici o îndoial\ structura nucleului atomic, deoarece densitateasa energetic\, rezisten]a [i dificultatea pe care le întâmpin\m atunci când vrem s\-l dezintegr\m, dovedesc c\ energiile antagoniste se echilibreaz\ extrem de puternic[i constat\m acest lucru datorit\ intensei energii cu care trebuie s\ îl bombard\mpentru a-l face s\ se dezintegreze, intensitate care înseamn\, probabil, sporirea masiv\a anumitor for]e în detrimentul altora care li se opun. Cu atât mai mult cu cât prin-cipiul de excluziune al lui Pauli opereaz\ deopotriv\ în nucleul atomic împotriva aceea ce noi numim «miez-repulsiv»; avem aici o puternic\ atrac]ie a nucleonilor în

raport cu acest «miez-repulsiv» f\r\ de care n-ar exista nucleoni. În ceea ce prive[te sistemul nervos central, în special acela al omului, descop\r

aici cele dou\ for]e contradictorii de omogenizare [i de eterogenizare, într-un echili-bru de semi-actualizare [i de semi-poten]ializare, în special influxuri aferente [i efer-ente [i organiz\ri antagoniste ale neuro-transmi]\torilor sinapselor, alc\tuind o stareconsiderat\ normal\, for]e care sunt în ultim\ instan]\ for]ele macrofizice [i for]elebiologice. Iar ceea ce le scoate în eviden]\ cel mai bine sunt tocmai st\rile mentaleanormale, psihozele, care se caracterizeaz\ prin actualizarea predominant\ [i chiar

închistant\ a unora sau a altora dintre dinamismele aflate în echilibru conflictual, dândna[tere, de exemplu, schizofreniei sau psihozei maniaco-depresive, cât [i melancoliei;aici vedem cum aceste energii antagoniste aflate în echilibru se dezechilibreaz\ înfunc]ie de unele dintre ele în detrimentul celorlalte mai mult sau mai pu]in puternicpoten]ializate.

Toate aceste constat\ri provin din laboratorul cerebral, [i sunt apoi verificate deexperien]\; ele explic\ cel pu]in anumite fenomene nucleare [i neuro-psihice.

Fire[te, este destul de dificil [i delicat de stabilit o frontier\ clar\ între fenomenelecare ]in de laboratorul obiectiv [i cele care ]in de laboratorul mental. Cu toate aces-

tea, exemplele pe care le-am adus eviden]ieaz\ diferen]a care exist\ între o elabo-rare teoretic\ plecând de la manipularea faptelor [i cea care provine din creierul însu[i,[i care este verificat\ dup\ aceea de experien]\.

F\r\ îndoial\, aceast\ posibilitate [i aceast\ libertate a imaginarului pot s\ fie per-iculoase. La Sainte-Anne am întânit foarte mul]i bolnavi mintal care imaginau [i con-struiau reprezent\ri ale lumii. De aceea creierul ca laborator trebuie în mod specialsupravegheat [i controlat a posteriori, în fiecare dintre demersurile sale a priori,ce trebuie s\ plece de la fapte înregistrate de sistemul psihic. Astfel, logica trialec-

434

7/15/2019 Exil


tic\ pe care am elaborat-o, cu aceast\ stare T, atât de important\, rezult\ din exa-menul mental al microfizicii care scoate la lumin\ contradictoriul. În creierul meu,

logica trialectic\ cu trei valori nu este o inven]ie, ci o descoperire mental\ care pleac\de la procese [i opera]ii ale fenomenelor energetice, [i tocmai în acest sens eu consi-der c\ creierul meu este laboratorul meu.

F\r\ îndoial\ este vorba aici de o cunoa[tere a cunoa[terii, cunoa[terea mental\a cunoa[terii [tiin]ifice experimentale, con[tiin]a con[tiin]ei care îi procur\ datele

înregistrate de c\tre fenomenele neuro-psihice ale percep]iei [i ale motricit\]ii sauac]iunii.

Dar elabor\rile intra-mentale ale laboratorului psihic trebuie s\ fie prezidate deo disciplin\ [tiin]ific\ extrem de riguroas\.

Faptul c\ acest laborator mental este cel al destinului oamenilor [i popoarelor,adic\ un laborator mental politic, îl putem observa simplu citind istoria sau urm\rinddestinul concret al unui individ oarecare, num\rul de reu[ite [i de catastrofe pe carele produce acest laborator mental politic. F\r\ îndoial\ c\ b\t\lia de la Austerlitz afost conceput\ în creierul lui Napoleon, dar [i campania din Rusia!

Imaginarul este o arm\ pe cât de uluitoare pe atât de redutabil\. Vai de cei care îl manipuleaz\ cu toat\ libertatea, c\ci cine sunt paznicii nebunilor?

Eu cred c\ r\spunsul l-am putea g\si în logica cu trei valori [i trialectica sa, cucare ar trebui s\ ne înarm\m [i s\ p\trundem în lumea fiin]elor [i a lucrurilor, daraceasta este o cu totul alt\ chestiune.

Sistemologia [i structurologia

Dac\ v-a[ întreba: ce ar trebui s\ face]i pentru a realiza un sistem [i o structur\?Ce mi-a]i r\spunde?Mi-a]i permite s\ r\spund în locul dumneavoastr\?Dar, fire[te, ce fel de sistem? Bineîn]eles, de elemente, lucruri, obiecte, for]e mate-

riale sau mentale, idei, func]ii, comportamente, raporturi sociale, ca, de pild\, un par-tid politic etc.

Ar fi un ansamblu alc\tuit din orice dori]i dumneavoastr\. Dar ce face ca unansamblu s\ fie un sistem, s\ posede o structur\?

435

7/15/2019 Exil


S\ ne gândim. Aceste p\r]i componente ale unui ansamblu nu sunt [i nu pot fiacolo ca [i cum ar fi c\zut din cer [i nu se pot men]ine în aceast\ stare ca prin min-

une. Aici se afl\ întreaga problem\.Pentru ca un sistem oarecare s\ se constituie spontan sau prin inten]ia [i voin]adumneavoastr\, este indispensabil ca aceste elemente, aceste componente ale sales\ fie ordonate [i corelate printr-un anume dispozitiv prin anumite raporturi. Tocmaiaici intervin sistemologia [i structurologia.

Declar de la bun început c\ sunt împotriva no]iunilor actuale de sistemie [i sis-temic. Pe care, de altfel, le în]eleg. Le în]eleg întrucât termenii mei de sistemologie[i sistemologic nu sunt inteligibili pentru cei c\rora le lipse[te o anumit\ logic\, aceeacare întemeiaz\ [i conduce inevitabil, din punct de vedere experimental [i teoretic,

la formarea [i con]inutul oric\rui sistem.Cu logica clasic\ a identit\]ii, a non-contradic]iei elementelor [i a principiului

ter]ului exclus este, cum vom vedea, imposibil s\ edific\m un sistem care, evident,nu poate s\ nu aib\ elemente componente, adic\ o anumit\ structur\, pe care toc-mai sistemul o sistematizeaz\, o cristalizeaz\ într-un sistem.

Or, este simplu de în]eles, [i de mult\ vreme sunt surprins, cum am afirmat întoate lucr\rile mele, s\ constat c\ nimeni nu [i-a pus problema capital\ de a [ti caresunt exigen]ele, atât experimentale cât [i teoretice, ale form\rii [i existen]ei unui sis-tem, oricare ar fi acesta.

Cea dintâi exigen]\ este aceea ca p\r]ile sale componente s\ se asocieze [i s\se disocieze sau s\ se atrag\ [i s\ se resping\ în acela[i timp, chiar dac\ aparenteste vorba de elemente statice, deoarece nimic nu poate fi static într-un univers undetotul este energie (inutil s\ mai amintim de celebra descoperire a lui Einstein, pe caretoat\ lumea o cunoa[te ast\zi).

Este nevoie deci de o for]\ de atrac]ie care asociaz\ [i de o for]\ de respingerecare disociaz\. De ce? Pentru c\, dac\ ele doar se atrag, atunci totul se coaguleaz\

în aceea[i magm\ [i nu mai exist\ un sistem de elemente, adic\ nu mai este posi-

bil un sistem. Iar dac\ doar se resping, atunci totul se disperseaz\ nelimitat, sis-temul fiind iar\[i imposibil. Aceasta este o prim\ lege a sistemologiei, o lege careimplic\ antagonismul energetic dintre atrac]ie [i respingere, asociere [i disociere.Mai mult, aici intervine o nou\ [i cea de-a doua lege capital\: aceea a poten]ializ\rii[i actualiz\rii, sesizabil\ imediat intuitiv pe baza legii precedente. Trebuie, într-adev\r,ca atrac]ia s\ treac\ de la o anumit\ stare de poten]ialitate la o anumit\ stare de actu-alizare [i în acela[i timp ca parametrul de disociere, de excluziune [i respingere s\

împiedice toate componentele unui sistem s\ se coaguleze – dup\ cum am v\zut –

436

7/15/2019 Exil


în aceea[i entitate inform\, el trebuind, de asemenea, s\ treac\ la rândul s\u de lao anumit\ stare de poten]ialitate la o anumit\ stare de actualizare. Componentele unui

sistem, oricare ar fi acestea, trebuie s\ posede proprietatea energiei de trecere dela o poten]ialitate la o actualizare, a[a încât cele dou\ procese s\ fie antagoniste [is\ produc\ numai un anumit grad de actualizare reciproc\.

Avem astfel cele dou\ legi ale form\rii unui sistem: for]a de atrac]ie [i for]a derespingere sau de asociere [i de disociere a componentelor acestui sistem, care facca elementele constituente nici s\ nu se coaguleze, nici s\ nu se disperseze, [i o adoua lege, pe care cea dintâi o implic\, aceea a posibilit\]ilor de poten]ializare [i deactualizare, în func]ie de ace[ti doi parametri antagoni[ti.

Acestea sunt legile sistemologiei, adic\ ale logicii oric\rui sistem. Din exemplelenenum\rate pe care le putem aduce vom da doar câteva dintre cele mai semnifica-tive: nu vom avea un nucleu atomic, nici atom, nici molecul\, nici un obiect oare-care, a[a-zis neanimat sau fizic sau animat [i biologic, f\r\ ca aceste dou\ for]e antag-oniste s\ produc\ tocmai aceste sisteme micro-fizice, macro-fizice [i biologice. Unatom este posibil prin nucleul pozitiv [i electronii negativi care graviteaz\ în jurul lui;acela[i lucru este valabil de la nucleul atomic [i moleculele unui obiect oarecare, pân\la obiectele astrofizice, stele, planete, galaxii etc.

Dar urmeaz\ s\ intervin\ o a treia lege logic\, [i astfel abord\m acum structura

[i structurologia.Propriet\]ile lucrurilor, adic\ ale energiei la care acestea se reduc ([i aici se pune

problema cea mai delicat\ pentru logica clasic\ ce conduce intelectul nostru în toatesectoarele cercet\rii [i ale gândirii), trebuie s\ fie deopotriv\ identice [i non-iden-tice, omogene [i eterogene (ca de exemplu electronii unui atom care sunt identici[i care sunt totu[i supu[i principiului excluziunii al lui Pauli, în virtutea c\ruia fiecareelectron îl exclude pe oricare altul din starea sa cuantic\; tocmai de aceea exist\ atomidiferi]i, de la hidrogenul cu un singur electron pân\ la uraniul care are nou\zeci [i

doi, cu întreaga gam\ intermediar\ care constituie diversele substan]ele fizice).Este vorba aici de structura indispensabil\ a oric\rui sistem, pân\-ntr-atât încât,dup\ cum vom vedea, sistemul [i sistemologia implic\ structura [i structurologia[i, invers, ultimele le implic\ pe cele dintâi. Într-adev\r, dac\ toate elementele unuisistem, oricare ar fi acesta, ar fi riguros omogene, nu numai c\ nu le-am mai puteadistinge, dar, prin for]a atrac]iei sistemologice despre care s-a vorbit, ele s-ar aduna

în aceea[i omogenitate; dac\ ar fi riguros eterogene, for]a de respingere le-ar dis-persa într-o eterogenitate nelimitat\.

437

7/15/2019 Exil


S-ar putea replica c\ for]a de atrac]ie ar putea aduna toate eterogenit\]ile într-oaceea[i magm\ [i c\ for]a de respingere ar împr\[tia omogenit\]ile nelimitat. În tot

cazul, cum am v\zut, în virtutea primei legi, în cele dou\ ipoteze nici un sistem nueste posibil. Dar aceste ipoteze nu sunt acceptabile pentru c\ ne afl\m acum înprezen]a unei contradic]ii dinamice, care face ca omogenul s\ resping\ eterogenul[i invers.

Aceast\ a treia lege de constituire a unui sistem, legea unei contradic]ii dinam-ice – dinamic\ pentru c\, totul fiind energie, ea nu poate s\ nu fie astfel – va fi aceeaa structurii [i structurologiei.

În consecin]\, combinând cele trei legi, vom avea o structur\ de trei tipuri: o struc-tur\, adic\ reparti]ia elementelor sau a evenimentelor constitutive ale unui sistem

unde predomin\ omogenitatea; o structur\ invers\, unde eterogenitatea va fi pre-dominant\, altfel spus, relativ actualizat\; [i o structur\ unde nici una, nici alta nuse vor putea actualiza dep\[ind-o pe cea antagonist\ [i poten]ializând-o la un anu-mit nivel; în al treilea tip de structur\ nici unul, nici altul dintre parametrii de orga-nizare [i de eterogenizare nu se vor putea dep\[i [i se vor men]ine deci în st\ri desemi-actualizare [i de semi-poten]ializare, în ceea ce am numit starea T a ter]ului

inclus, contradic]ia [i antagonismul fiind aici cele mai puternice, cele mai dense, pecând în primele dou\ tipuri contradic]ia avanseaz\ spre o non-contradic]ie relativ\[i progresiv\, iar antagonismul sl\be[te.

Aceste trei tipuri de structur\ [i, astfel, cele trei tipuri de sisteme le observ\m în orice realitate experimental\, în orice sistemologizare a fenomenelor, oricare ar fiele: nu exist\ nici un sistem care s\ nu se supun\ acestor trei legi logice, pentru c\ele sunt legile necesare, inerente elabor\rii oric\rui sistem, f\r\ de care existen]a sanu este posibil\.

Dar aceste sisteme, tocmai în virtutea acestor legi energetice, nu numai c\ nupot fi niciodat\ riguros statice, dar chiar din aceast\ cauz\ ele sunt supuse uneideveniri mai mult sau mai pu]in aparente sau mai mult sau mai pu]in lente ori rapi-

de. Un obiect fizic oarecare se modific\ datorit\ legii a doua a termodinamicii. Izo-lat, f\r\ un aport exterior de energie nou\, sistemul va fi supus degrad\rii energet-ice, adic\ trecerii de la diversele st\ri eterogene ini]iale (mecanice, electrice, chim-ice etc.) la o omogenitate termic\; aceasta este legea entropiei pozitive. Sistemul bio-logic trebuie s\ lupte împotriva acestei actualiz\ri omogenizante din mediul s\u exte-rior, ca [i din interiorul s\u. În aceasta rezid\ procesul însu[i, pornind de la fecun-darea ovulului, de la maturizarea unui sistem biologic [i pân\ la moartea sa care îl

438

7/15/2019 Exil


va integra sistemului fizico-chimic [i sistemelor biologice ale agen]ilor putrefac]ieicare se nutresc din cadavru.

În ceea ce prive[te al treilea tip de sistem, el este acela al nucleului atomic carerezist\ cel mai bine [i cel mai mult timp la dezagregarea sa, datorit\ egalit\]ii for]elorsale antagoniste [i contradictorii: este nevoie de energia puternic\ a acceleratoarelorde particule care s\-l bombardeze pentru a inegaliza aceste interac]iuni puternice –precum sunt numite –, pentru a-l face s\ se dezintegreze.

Dar acest al treilea tip îl reg\sim [i în sistemul neuropsihic, dezvoltat la om înmod particular – a[a cum ar\t în lucr\rile mele – [i pe care maladia mental\ îl pune

în mod clar în eviden]\: parametrul de omogenizare se hipertrofiaz\ în creierul a[a-zis normal, iar echilibrul care constituia starea sa considerat\ normal\ va genera oanumit\ form\ de nevroz\ [i, în continuare, de psihoz\, adic\ tocmai schizofrenia,omogenizarea mental\ a subiectului – agent al actualiz\rilor – poten]ializând obiec-tul, realitatea obiectiv\, anulat\ ca exterioritate. Invers, atunci când parametrul deeterogenitate ocup\ acest motor al actualiz\rilor care este subiectul, se ajunge la mal-adia mental\ denumit\ maniaco-depresiv\. În primul caz, sistemul psihic nu se poatedeta[a de ideea fix\, de obsesia identific\rii cu un anumit personaj, cu o anumit\voca]ie, cu o anumit\ voin]\ incon[tient\ de a r\mâne acela[i personaj ca închis înel însu[i, dominându-l [i dominând totul în jurul lui. Vedem aici c\ omogenizarea,

sub mii de forme, se extinde, domin\ [i paralizeaz\ adaptarea la diversitate, la etero-genitatea vie]ii, atât interioar\ cât [i exterioar\. În aceasta constau sistemologia [istructurologia morbid\. În al doilea caz este tocmai invers: for]ele de actualizare alesubiectului sunt supuse eterogeniz\rii vie]ii, a lumii, [i iar\[i se ajunge la maladie,la patologia sistematizant\ [i structurant\ printr-o succesiune de depresii [i exci-ta]ii, pe care universul, sub aspectele sale eterogene, o introduce în subiect [i odezvolt\ în interiorul s\u.

Acela[i lucru este valabil pentru orice sistem; el este victima parametrilor de

omogenizare sau invers, ai eterogeniz\rii, predominante. Sistemele se degradeaz\ în manier\ invers\, iar legea antagonismului [i a contradic]iei opereaz\ din ce în cemai pu]in, pân\ la sl\birea sistemului însu[i cu structura sa specific\: în acest cazcomponentele se asociaz\ sau se disociaz\ prea mult, iar structura sl\be[te [i sedizloc\. Reg\sim aici, în definitiv, sistemele sociale [i socio-politice: totalitarismul,omogenitatea dominant\ a gândirii, strivind diversitatea componentelor, a partener-ilor politici [i, prin aceasta, libertatea îns\[i, care este consecin]a eterogeniz\rii tutur-or comportamentelor individuale [i sociologice ale sistemului. {i invers, puterea com-

439

7/15/2019 Exil


plet\ a eterogenit\]ii atrage anarhia, incoeren]a sistemului care se dizloc\ la rânduls\u, o dat\ cu pulverizarea componentelor structurii sale.

Astfel c\ sistemul, orice sistem, posed\ o cibernetic\ [i, dup\ cum se vede, exist\trei cibernetici sistemologice posibile [i reale. Însu[i sistemul entropic posed\ o cibernetic\, adic\ o contra-ac]iune sau feed-

back care este invers propor]ional\ cu informa]ia sa. Altfel spus, cu cât este maimare probabilitatea de omogenizare, cu atât mai redus\ este informa]ia care sem-naleaz\ eterogenitatea ce se actualizeaz\ în sistem pentru a-l aduce la actualizareaomogeniz\rii sale. Un sistem termic, de exemplu, este reglat pentru a men]ine aceea[itemperatur\ în pofida varia]iilor acesteia. Astfel, în timp ce temperatura exterioar\

scade sau cre[te, o informa]ie, un mecanism de feed-back va permite m\rirea saumic[orarea puterii sursei de c\ldur\ pentru a reechilibra temperatura cerut\. În cel de-al doilea principiu al termodinamicii obiectelor fizice am postulat, cred

eu pe bun\ dreptate, o cibernetic\ adecvat\, care face ca sistemul s\ nu treac\ ime-diat [i f\r\ m\sur\ la omogenitatea progresiei entropiei, f\r\ de care de mult\ vreme,ba chiar imediat, universul ar fi fost mort.

În biologie avem de-a face cu o cibernetic\ invers\; aici, într-un sistem vital, totuleste condi]ionat [i activat prin procese de eterogenitate structural\ [i sistematizant\,

de la filogenez\ la ontogenez\, de la moleculele proteinelor, de la ADN (acidul dezoxiri-bonucleic al celebrei spirale) pân\ la organismul întreg. {i deci informa]ia, feed-back -ul, va fi dispozitivul biologic care va semnala actualizarea, tentativa [i începutul actu-aliz\rii parametrilor de omogenizare a structurii [i func]ion\rii sistemului biologic, înscopul de a repoten]ializa aceast\ entropie care îl pânde[te în fiecare moment [i împotriva c\reia el se lupt\ de-a lungul întregii sale existen]e, de la na[tere [i pân\la moarte. Aceast\ cibernetic\ invers\ celei precedente semnaleaz\ pericolul [i începutul omogeniz\rii sistemului, la fel cum, în primul caz, cibernetica fizic\ sem-nala eterogenizarea sistemului [i a structurii.

Exist\ îns\ [i o a treia cibernetic\ inerent\ sistemului, aceea a sistemului nuclear[i a sistemului neuropsihic. Aici feed-back -ul, informa]ia, va regla hipertrofiereaunuia dintre parametrii de omogenizare [i eterogenizare, adic\ a echilibrului lor,sl\bind sistemul [i structura specific\ ce îi constituie; el va semnala, deci, fie exce-sul de omogenizare, fie pe cel de eterogenizare, dep\[ind starea T de semi-actu-alizare [i semi-poten]ializare simultane, cum am v\zut în cazul maladiei mentale sau

în acela al nucleului micro-fizic, for]e interne de asociere [i excluziune.

440

7/15/2019 Exil


Mergând mai departe, [i nu putem s\ nu mergem, descoperirea cuarcilor arat\c\ particulele pe care le consideram ultime [i fundamentale (protonii, neutronii, elec-

tronii) sunt [i ele sisteme formate de energiile cuarcilor [i anti-cuarcilor.Dar o molecul\ este un sistem de sisteme de atomi, [i orice obiect fizic sau bio-logic [i, a[ ad\uga, neuropsihic este o suit\ de prolifer\ri arborescente [i ierarhicede sisteme, de sisteme de sisteme...

Un sistem biologic este o prodigioas\ sistemogenez\ de sisteme de sisteme. Cândscriu, frazele mele sunt un sistem de sisteme ale limbajului meu, ale gramaticii mele,un sistem al propozi]iilor mele, sistem al subiectului, verbului [i adjectivului, [i chiar

în ce prive[te cuvintele mele, un cuvânt este expresia verbal\, semnul lingvistic foartecomplex al aparatului meu mental semnificând un concept, care este tocmai sistemul

a ceea ce numim extensiunea (câinele, animalul, scaunul) sau omogenitatea lor, [iintensiunea conceptului, adic\ acest câine, acest animal, acest scaun, în etero-genitatea lor specific\.

A[adar, sistemul nu este acel lucru îngrozitor împotriva c\ruia atâtea spiritenesistematice – spun ele – se ridic\, ceea ce provine din faptul c\ sistemul este v\zutdoar ca actualizare a unei identit\]i, a unei omogenit\]i statice [i fixe. Dimpotriv\,sistemul este esen]ialmente polimorf [i dinamic prin excelen]\ [i nimic nu este posi-bil, nimic nu se manifest\ în univers [i în energia sa fundamental\, decât în func]iede sistemologia [i structurologia lor specific\. Cei care se ridic\ împotriva sistemelornu cunosc aceste dou\ caracteristici [i confund\ sistemul omogenizant, aparent sta-tic [i sterilizant al macro-fizicii entropice, sublimat\ de c\tre logica clasic\ cu toatecelelalte sisteme, care nu numai c\ sunt posibile, dar chiar exist\ în orice experien]\[i gândire posibil\.

Acest sistem, considerat ca static [i omogen, este un sistem patogen în sânulmateriei neuropsihice, [i am v\zut de ce. De asemenea, exist\ o patologie a siste-mologiei [i a structurologiei, care provine de la inadecvarea sistemelor elaborate dec\tre gândire, de c\tre centrii neuropsihici, la sistematiz\rile fizice [i biologice. Este

ceea ce se petrece în maladia mental\, cum am v\zut, în schizofrenie sau în boalamaniaco-depresiv\; acolo apar structurogeneze [i sistemogeneze patologice, adic\sisteme în delir. Din aceast\ cauz\, sistemele imaginarului, a ceea ce se elaboreaz\

în interioritatea psihicului, trebuie s\ fie controlate îndeaproape în contact cu expe-rien]a, adic\ cu sistemologiile [i structurologiile materiilor-energie pe care vrem s\le influen]\m sau care ne influen]eaz\.

Chiar universul psihic trebuie s\ fie atent controlat, c\ci, a[a cum am ar\tat, eleste supus presiunii parametrilor fizici sau biologici, care provoac\ monotonia,

441

7/15/2019 Exil


repeti]ia morbid\ sau incoeren]a unei eterogenit\]i într-o diversificare haotic\. M\gândesc în mod special aici la activitatea estetic\, la pictur\, la literatur\, la muzic\.

Sistemele [i structurile sunt supuse unei logici trivalente constitutive care estemotorul inerent al posibilit\]ii sale sine qua non de existen]\. Trebuie s\ cunoa[temcare sunt cele trei articula]ii în logica general\ dinamic\ a contradictoriului, cu celedou\ non-contradic]ii evolutive, statistice [i asimptotice, niciodat\ riguros actuale[i actualizabile, plecând de la contradic]ia fundamental\, [i, prin aceasta, s\ [tim s\le folosim f\r\ a c\dea în patologia sistemologic\ [i structurologic\.

Iat\ de ce este indispensabil s\ cunoa[tem logica oric\rui sistem [i a oric\reistructuri.

În române[te de Lauren]iu STAICU

Din revista Le Troisième Millénaire,

numerele: 2/1982; 4/1982; 6/1983; 7/1983

442

7/15/2019 Exil


CARNET

CARNETCARNET

CARNET

CARNET

443

7/15/2019 Exil


EDWARD SAVA

Expozi]ia ca act creator Coresponden]\ special\ din New York

Noul sezon expozi]ional propune publicului, în aceast\ toamn\, câteva dintreobi[nuitele «mega» manifest\ri: retrospective Rauschenberg (la Guggenheim), Diebenko-rn (la Whitney Museum of American Art), precum [i reconstituirea colec]iei personale alui Edgar Degas la Metropolitan Museum. Dimensiunile nu au îns\ nici o leg\tur\ cu gradulde interes al unei expozi]ii. Într-un spa]iu restrâns, idei valoroase au o [ans\ mai mic\de a se pierde.

Muzeul Metropolitan [i-a f\cut un obicei din a-[i inaugura «stagiunea» cu o expozi]ieorganizat\ de «Costume Institute». Dup\ Mod\ [i istorie: un dialog (1992), Viz- iuni ale estului în costumul apusean (1994), Haute Couture (1995),Îmbr\c\minte [i nuditate (1996), cea mai recent\ realizare a lui Richard Martin, prin-cipalul curator al Institutului, se nume[te Wo(!)rdrobe [i este consacrat\ rela]iei dintre

îmbr\c\minte [i limbaj.Remarcând c\ atât «text» cât [i «textil\» î[i au originea în latinescul texere – «a

]ese» –, Martin analizeaz\ modul în care cele dou\ mijloace de expresie concur\ în definireaunei personalit\]i. Inscrip]ii incoerente sunt menite a fi simboluri ale nonconformismu-lui [i spiritului de frond\. Decora]ii vestimentare au rol de slogan politic, reclam\, mesajmoralizator sau sunt inspirate din opere literare, de la manuscrise medievale irlandezela Micul prin] .

Spectrul referin]elor la limbaj este foarte larg. Litere [i cifre sunt folosite ca pure dec-ora]ii caligrafice: caractere chineze[ti anim\ o superb\ rochie de m\tase alb\ semnat\Christian Dior 1951; Admission Dress (1997) de Ji Eon Kang este alc\tuit\ dintr-ore]ea de butoni metalici pe care este gravat un «M», ce îng\duie purt\torului s\ p\trund\

în Metropolitan Museum. La polul opus, o cravat\ de Elsa Schiaparelli include fraze între-gi, reproduceri cu decupaje din pres\ ce men]ioneaz\ artista.

444

7/15/2019 Exil


Preocupat mereu de semnifica]ia artistic\ a varia]iilor modei, Martin nu ezit\ s\ sub-linieze [i în acest context leg\tura dintre evolu]ia modei [i cea a artei moderne. Întâlne[tireferin]e la colajele dada, la Magritte (o rochie pe care este desenat\ o s\geat\ [i textul«Acesta este un buzunar»), la pop art.

O viziune curatorial\ foarte personal\ este evident\ [i în Baule: Art\ african\/ochi occidentali de la Muzeul Universit\]ii Yale, expozi]ie organizat\ împreun\ cu Art Insti-tute din Chicago [i Museum for African Art din New York. Susan Vogel î[i continu\ aicieforturile de a convinge critica [i publicul c\ civiliza]iile extra-europene trebuie privitedintr-un unghi diferit de cel cu care suntem obi[nui]i.

Pentru membrii tribului Baule, aspectul exterior al unui obiect este cu totul secun-dar în raport cu rolul s\u social [i spiritual, cu înc\rc\tura sa energetic\ pozitiv\ saur\uvoitoare, cu capacitatea de a asigura schimb\ri în cadrul comunit\]ii. Ceea ce occi-dentalul în]elege prin art\ este absent în aceast\ cultur\. Nu exist\ o anume categoriede obiecte destinate contempl\rii. De exemplu, un tors expus în prima sal\ de la Yale,care prin accident [i-a pierdut bra]ele, continu\ s\ ni se par\ «frumos». Pentru un Bauleel este pur [i simplu inutil [i demn de a fi distrus.

Cele peste o sut\ de exponate fac parte din valul de semne ale acestei civiliza]ii dinvestul Africii, adunate cu asiduitate în ultimul secol de colec]ionari [i institu]ii culturaleale Occidentului. Pentru ochii no[tri, ele sugereaz\ virtuozitate a execu]iei tehnice [i oirezistibil\ inventivitate a formelor. Semnifica]ia acestor obiecte pentru un model cultur-al care a rezistat cu succes secolelor de colonialism este, înc\ o dat\, cu totul alta.

Unele dintre crea]iile etniei Baule pe care le pre]uim cel mai mult sunt statuetelereprezentând str\mo[i mitici de ambele sexe, cu tr\s\turi idealizate, al c\ror scop esteacela de a proteja c\minul. P\strate în sanctuare individuale, învelite în cârpe, ele nu suntniciodat\ expuse public. Dimpotriv\, m\[tile cu caracteristici animaliere, de dimensiuni[i forme atât de variate, sunt destinate a fi purtate în timpul dansurilor publice. Mi[c\rilerituale le insufl\ o for]\ de iradiere cu des\vâr[ire pierdut\ dincolo de vitrina unui muzeu.

Exist\ o întreag\ categorie de exponate, ata[ate îndeob[te obiceiurilor unor societ\]isecrete, menite a fi v\zute în condi]ii speciale, într-o atmosfer\ de tensiune [i chiar fric\.Vogel a ini]iat montaje neobi[nuite într-o expozi]ie de art\ – v\luri, lumini care descresc–, încercând s\ reproduc\ for]a [i misterul unui ceremonial de ini]iere. Nici un efort nueste prea mare pentru a vedea ceea ce noi consider\m o oper\ de art\ în contextul în [ipentru care a fost creat\, pare s\ fie credo -ul organizatoarei unei manifest\ri cu totulie[ite din comun.

Mandala: Arhitectura ilumin\rii, de la Asia Society, prezint\ publicului circa 50de exponate provenind din varii puncte de r\spândire a budismului. Reprezentare graf-ic\ a Universului, format\ dintr-o serie de cercuri concentrice înscrise într-un p\trat, omandala este în primul rând un ajutor pentru medita]ie [i concentrare. A o construi

445

7/15/2019 Exil


înseamn\ a construi un spa]iu sacru, un templu, o imagine a ceea ce Eliade nume[te«centrul lumii».

Cei doi îngrijitori ai expozi]iei, Robert Thurman, profesor de istorie a religiilor la Uni-versitatea Columbia, [i Denise Patry Leidy, de la Metropolitan Museum, fac toate efor-turile s\ ofere vizitatorului elemente apar]inând unei mo[teniri religioase deosebit de com-plexe [i greu accesibile, de a explica ceea ce prin defini]ie este inexplicabil.

Dar, precum o masc\ Baule sau o icoan\ bizantin\, o mandala poate fi receptat\ [i în absen]a unei experien]e religioase, ca un pur fenomen artistic. Una dintre cele mai tim-purii mandale din expozi]ie a fost realizat\ în Nepal în jurul anului 1100. În centru, cuplulChakrasamvara – Vajravarahi, a c\rui îmbr\]i[are simbolizeaz\ uniunea dintre în]elepci-une [i compasiune. Înconjurate de [ase paznici, cele dou\ zeit\]i sunt închise în p\trat-ul unui palat. În afara cercului ce-l înconjoar\ sunt reprezent\ri tipice ale ciclului vie]iicufundate în ignoran]\, pl\ceri trec\toare [i moarte. Culorile contrastante ale c\ror nuan]esunt înc\ vii dup\ atâtea sute de ani, fine]ea detaliilor – bijuteriile ce decoreaz\ palatul,chipurile – definesc o excep]ional\ oper\ plastic\.

Expozi]ia din aceast\ toamn\ de la Morgan Library se hr\ne[te exclusiv din propri-ile comori ale institu]iei, chiar dac\ tema ei nu este deloc lipsit\ de ambi]ie. În Medieval Bestseller: The Book of Hours, Roger Wieck vrea s\ readuc\ în aten]ia publiculuia[a numitele C\r]i ale orelor, a c\ror r\spândire [i popularitate în Europa secolelorXIII-XVI pare ast\zi greu de imaginat.

Folosind doar o parte dintre sutele de C\r]i ale orelor – manuscrise [i tip\rituri –pe care Morgan Library le conserv\, Wieck alc\tuie[te o expunere mai degrab\ didac-tic\. Sec]iunile expozi]iei urm\resc structura acestor c\r]i de rug\ciune: calendarul, lec]iiledin Evanghelii, seria de psalmi [i imnuri cu care un credincios invoca de zece ori pe zibun\voin]a Fecioarei. În plus, curatorul ofer\ bogate explica]ii despre rolul acestor c\r]i

în via]a de zi cu zi, despre frecventa apari]ie a portretelor donatorilor, despre canonuliconografic ce asocia anumite imagini unor «ore»: Adora]ia Magilor la prânz, Fuga în Egipt la vecernie etc.

În sala de la Morgan Library, sunt câteva exponate deosebite: Psaltirea Iolandei,vicontes\ de Soissons, pictat\ la Amiens la sfâr[itul secolului al XIII-lea; o Carte a orelor

care a apar]inut Catherinei de Clèves (1440); o alta a cardinalului Alessandro Farnese (1546),l\udat\ de Giorgio Vasari drept «una dintre minunile Romei». În acela[i timp, ansam-blul ilustra]iilor, majoritatea create de me[teri anonimi, î-]i ofer\ o fascinant\ oglind\ aschimb\rilor într-o Europ\ aflat\ pe drumul dintre gotic [i Rena[tere, evoluând de lapio[enie la materialism [i de la hieratic la naturalist.

În pofida interesului expozi]iei, rela]ia care se stabile[te între vizitator [i exponate este întrucâtva fals\. Este imposibil s\ apreciezi decora]iile unei c\r]i deschise la o singur\pagin\. R\sfoite zilnic, transmise de la o genera]ie la alta, C\r]ile orelor erau, ca [i stat-

446

7/15/2019 Exil


uetele Baule, obiecte de cult strict individual. Niciodat\ ele n-au fost menite s\ fie priv-ite ca un grup, ca un fenomen de mas\.

La Baltimore a fost deschis\ pân\ de curând o superb\ expozi]ie având drept tem\filde[urile medievale. Obiectele expuse au o serie de tr\s\turi în comun cu C\r]ile orelor .Datând cu aproxima]ie din aceea[i perioad\, cu un num\r semnificativ de exemple p\stratepân\ azi, toate aceste lucr\ri fac parte din categoria acelora pe nedrept ignorate de viz-itatorii prea gr\bi]i ai marilor muzee. Rela]ia dintre paginile decorate [i pictura timpuluieste comparabil\ cu cea dintre filde[urile d\ltuite cu migal\ [i sculptura portalurile mar-ilor catedrale de la Chartres sau Köln. A te apropia cu adev\rat de aceste lucr\ri cere unefort special, capacitatea de a aprecia miniaturalul, bucuria de a reg\si un univers în podulpalmei.

Organizat\ de Walters Art Gallery împreun\ cu Detroit Art Institute, Imagini în filde[

– Obiecte pre]ioase din epoca gotic\ se înscrie în aceea[i clas\ cu celelalte expozi]iimen]ionate aici. Subiectul este neconven]ional. Câteva lucr\ri ies [i aici cu u[urin]\ îneviden]\. Fecioara [i Pruncul, provenind din tezaurul Catedralei St. Denis are o ele-gan]\ cu totul aparte, accentuat\ de faptul c\ mica statuie p\streaz\ arcuirea natural\ afilde[ului din care a fost d\ltuit\. Chipul unui Crist (Metropolitan Museum) exprim\ odurere aproape abstract\. Fragilitatea materialului, faptul c\ figurina este mutilat\ înt\re[teemo]ia privitorului în aceea[i m\sur\ ca [i torsul Baule pe care l-am eviden]iat maidevreme.

Valoarea manifest\rii const\, îns\, nu în cele câteva exponate «speciale», ci în ansam-blul acestora, în faptul c\ Imagini în filde[ reprezint\ rezultatul unor ani de cercetare.Citind etichetele de sub vitrine sau, [i mai bine, articolele din catalogul îngrijit de PeterBarnet, po]i înv\]a enorm despre diferen]ele dintre goticul german [i francez, a[a cumsunt ele reflectate în micile sculpturi, sau despre falsurile din secolul al XIX-lea ce imit\arta medieval\.

Uit\m de multe ori c\ o expozi]ie nu este numai un efort organizatoric ce se pre-lunge[te câ]iva ani [i presupune colaborarea artistic\ [i administrativ\ a zeci de indivizi[i institu]ii. Alc\tuirea unei expozi]ii este în sine un act de crea]ie. Din p\cate, ocaziile încare se simte cu adev\rat prezen]a unui «regizor» cu idei, dar [i cu personalitatea capa-bil\ de a le impune, sunt înc\ pu]ine.

Date post:	29-Oct-2015
Category:	Documents
Upload:	enache-silvia
View:	126 times
Download:	5 times

Exil

Documents