42.Electroforeza si tipurile ei. Mobilitatea ionilor. Unitatile de masura. Utilizarea

electroforezei in medicina.

Fenomenul elctrocinetic, in care are loc miscarea orientate intr-un anumit mediu a

perticulelor incarcate electric, independent de provinienta lor(ioni, prticule coloidale, alte

particule si bule de gaz in suspensie), sub actiunea cimpului electric exterior, se numeste

electroforeza. In dependenta de natura mediului in care are loc migrarea particulelor, purtatoare de

sarcina, sub actiunea cimpului electric se difera:

Electroforeza in coloane de lichid

Electroforeza in corpuri poroase

Electroforeza in gel

Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a unei particule

incarcate intr-un cimp electric si intensitatea acestui cimp, se numeste mobilitatea

particulei.

Unitatile de masura in cadrul electroforezei:

[M]SI=m2V

-1s

-1

[M]pract=cm2V

-1s

-1

Utilizarea electroforezei in medicina. Metoda electroforetica este folosita pentru

separarea si analiza proteinelor individuale si a altor biopolimeri, a virusilor a structurilor

celulare supramoleculare, precum si a celulelor intregi.

Imunoelectroforeza- este una dintre metodele frecvent utilizate in imunologie care

consta in separarea electroforetica a unui amestec de anticorpi sau antigeni.

Fizioterapie- cu scop curative, care consta in utilizarea curentului electric continuu

pentru a introduce substante medicamentoase(de obicei sub forma ioni).

Electroforeza este o metoda majora pentru separarea fractiunilor proteice din serul

sanguin.

43.Determinarea mobilitatii ionilor prin metoda electroforetica

Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a unei particule

incarcate intr-un cimp electric si intensitatea acestui cimp, se numeste mobilitatea

particulei.

Daca E=1, atunci sensul fizic al mobilitatii se determina de expresia M=V, adica

mobilitatea mobilitatea particulei este o marime numeric egala cu viteza miscarii ei

uniforme, sub influenta cimpului electric a carui intensitate este unitara.

Asupra unei particule de masa m si sarcina q=Ze, intr-un cimp electric omogen cu

intensitatea E , se exercita o forta Fe data de relatia:

e- sarcina elementara

Z- numarul sarcinilor elementare din particular;

Directia acestei forte corespunde directiei cimpului electric, cind particula poseda

sarcina pozitiva, in caz contrar, directia cimpului si cea a fortei sunt de sens opus. Sub

influenta acestei forte, particular, conform legii de baza a dinamicii, obtine o miscare

accelerate. Concomitant creste si forta de frecare pe care o exercita mediul inconjurator

asupra particulei. Valoarea fortei de frecare poate fi determinate conform legii lui Stokes:

r- este raza prticulei

V- viteza particulei

η- coeficientul de viscozitate a mediului in care se misca particula.

Dupa un scurt timp forta de frecare compenseaza forta electrica. Din acest moment,

miscarea accelerate se transforma in miscare uniforma. In acest caz e adevarata relatia:

;

Mobilitatea particulei incarcate depinde numai de natura particulei, natura mediului,

temperatura.

44.Utilizarea electroforezei in medicina.

Metoda electroforetica este folosita pentru separarea si analiza proteinelor individuale si

a altor biopolimeri, a virusilor a structurilor celulare supramoleculare, precum si a

celulelor intregi.

Imunoelectroforeza- este una dintre metodele frecvent utilizate in imunologie care

consta in separarea electroforetica a unui amestec de anticorpi sau antigeni.

Fizioterapie- cu scop curative, care consta in utilizarea curentului electric continuu

pentru a introduce substante medicamentoase(de obicei sub forma ioni).

Electroforeza este o metoda majora pentru separarea fractiunilor proteice din serul

sanguin.

45.Originea potentialelor bioelectrice. Relatia lui Nernst.

O caracteristica de baza a celulei vii este existenta unei diferente de potential electric intre

fata interna si cea externa a membrane celulare, generate de o repartitie inegala a sarcinilor

electrice in cele doua compartimente. Cel mai simplu model al sursei de biopotential

membranar este elemental de concentratie a lui Nernst. In el solutiile ionice de diferita

concentratie ale unei sari sunt separate de o membrana care

poseda……………………(!!!!)

Valoareapotentialului de echilibru se etermina prin ecuatia lui Nernst:

Z- sarcina ionului

F- numarul lui Faraday

R- constanta universal a gazelor

T- temperature absoluta

Ci si Ce- concentratiile categoriei de ioni pe partile respective ale membranei

46.Biopotentialul fibrelor nervoase neexcitate. Ecuatia lui Goldman

,,__,,__,,__,,__,,__,,

Teoretic, potentialul de repaus al celulei se calculeaza cu relatia Goldman-Hodgkin-

Katz

47. Biopotentialul fibrelor nervoase excitate. Potentialul de actiune. Graficul

potentialului de actiune.

,,__,,__,,__,,__,,__,,

Potentialul de actiune este o depolarizare trecatoare a membranei celulare prin care

interiorul celulei devine mai putin negative decit in stare de repaus si diferenta de potential

dintr-o parte si din alta a membranei celulare scade.

Graficul potentialului de actiune.

AB- Faza de prepotential

BCD- Spike-ul apare numai atunci cind stimulul depaseste nivelul pragului de excitatie

DE- Potential negativ

EF- Potential pozitiv

52.Absorbtia luminii. Legea lui Bouguer-Lambert

Fenomenul in care are loc atenuarea intensitatii luminii la trecerea prin orice substanta in

rezultatul transformarii energiei de lumina in alte forme de energie, se numeste absorbtia

luminii. Absorbtia luminii poate provoca incalzirea substantelor, ionizarea, excitarea

atomilor sau moleculelor, procese chimice.

Legea absorbtiei unui fascicule parallel de lumina monocromatica, intr-un mediu

omogen a fost descoperita de Bouguer si elaborata de Lambert. Deoarece coeficientul

natural de absorbtie al substantei depinde de lungimea de unda a luminii, Legea lui

Bouguer-Lambert se scrie pentru lumina monocromatica, obtinind expresia:

kλ- coeficientul monochromatic natural de absorbtie al substantei

Ia- intensitatea de lumina absorbita de substanta

I0- intensitatea luminii incidenta

Id- intensitatea luminii care a trecut printr-un strat de substanta cu grosimea d

Legea lui Bouguer-Lambert stabileste ca intensitatea luminii, la trecerea printr-un strat

de substanta omogena, se micsoreaza odata cu marirea grosimii stratului, dupa legea

exponential, ceea ce inseamna ca straturile de substanta de aceeasi grosime, in conditii

identice, absorb intodeauna aceeasi parte din intensitatea luminii incidente, indeferent de

valoarea absoluta a ei.

53.Legea lui Bouguer-Lambert-Beer. Beer a stabilit ca absorbtia luminii monocromatice in solutiile colorate are loc conform

legii lui Bouguer-Lambert, si ca coeficientul monocromatic de absorbtie al solutiilor

colorate depinde direct proportional de concentratie.

C

- coeficientul monocromatic de absorbtie pentru solutia cu concentratia molara unitara

Substituind formula Legii lui Beer in formula Legii lui Bouguer-Lambert obtinem

formula ce exprima Legea lui Bouguer-Lambert-Beer:

In cazul solutiilor biologice, care contin mai multi solviti:

54.Coeficientul de transmisie optica si extinctie a solutiei.

Raportul dintre intensitatea luminii care a trecut prin substanta sau solutia data si

intensitatea luminii incidente ce numeste coeficient de transmisie optica (transmisie sau

transparenta) a substantei.

; -exprimarea prin flux de lumina

Coeficientul de transmisie optica (transparenta) al substantei determina ce parte din

fluxul de lumina trece prin substanta data si se exprima in %.

Logaritmul natural al marimii inverse coeficientului de transmisie optica se numeste

extinctia (densitatea optica) substantei.

Extinctia este o marime fotometrica ce caracterizeaza masura in care lumina este

absorbita de substantele prin care ea trece.

55.Colorimetria de concentratie si aplicarea ei in medicina.

Colorimetria de concentratie reprezinta un caz particular al fotometriei si se aplica la

determinarea concentratiei solutiilor colorate.

Metoda fotocolorimetrica are o deosebita importanta in studierea

microelementelor(substante care se contin in cantitati foarte mici in componenta singelui

si in diferite tesuturi ale organismului uman). Cu ajutorul colorimetrului fotoelectric se

poate determina concentratia microelementelor cu o exactitate cuprinsa in limitele(10-4

-10-

8)g/l.

56.Elementele constructive si principiul de lucru al colorimetrului fotoelectric,

colorometria.

Colorimetria- Analiză cantitativă a substanțelor colorate într-o soluție cu ajutorul unui

colorimetru.

57.Emisia spontana si emisia stimulate. Inversiunea populatiilor.

Emisia spontana si emisia stimulata- datorita unor cauze interne sau externe, atomul se

dezexcita, electronul revenind pe nivelul energetic initial, emite un foton a carui energie

este egala cu cea a fotonului absorbit. Dezexcitarea este un process aleator, se desfasoara

intimplator si are caracter statistic. Acest fenomen se produce in mai multe moduri. Daca

electronul revine de la sine , spontan pe nivelul energetic initial, fenomenul se numeste

emisie spontana. Daca un astfel de electron este obligat, sub actiunea unei cauze externe,

sa revina pe nivelul initial,dupa un timp mai scurt atunci fenomenul se numeste emisie

stimulata.

Inversiunea populatiilor-fenomenul prin care marea majoritatea atomilor mediului activ

laser se afla in stare energetica superioara.

58.Pompajul fotonic, cavitatea de rezonanta, mecanismul de functionare a laserului

cu gaz.

Inversiunea populatilor este o situatie anormala pentru atom, deoarece tendinta naturala

a atomilor este de a se situa in stari energetic minime. Totodata aceasta stare de

neechilibru termodinamic, nu se pote realize decit daca se consuma energie pentru

mentinerea ei.

Pompajul fotonic este procesul prin care are loc transmiterea de energie necesara pentru

realizarea inversiunii populatiilor.

Cavitatea rezonanta- dupa obtinerea inversiunii populatiilor, drept initiator al

procesului de emisie stimulate poate servi chiar unul din fotonii emisi de un atom excitat

al mediului activ laser, care la rindul lui stimuleaza producerea altor fotoni. Pentru a evita

pierderea spre exteriorul mediului a primilor fotoni stimulate si totodata pentru a lungi

traiectoria acestora prin mediul active, in vederea dezexcitarii stimulate a unui numar cit

mai mare de atomi, se impune existent unei cavitati rezonante.

Cavitatea rezonanta obliga fotonii sa ramina un timp mai indelungat in multimea de

atomi excitati, asigurind astfel o amplificare a radiatiei.

In laserul cu Heliu-Neon rolul gazului de baza apartine atomilor de neon, iar rolul

gazului adaugat atomilor de heliu. Prin ciocnire are loc transfer de energie de la atomii de

heliu la atomii de neon, otinindu-se popularea nivelului metastabil. Tranzitiile stimulate in

cavitatea de rezonanta produc fasciculul laser.

Ferestrele Brewster joaca un rol deosebit in constructia laserelor cu gaz, asigurind:

Evitarea pierderilor energetice ale radiatiei la iesirea si intrarea in tubul de

descarcare electrica.

Polarizarea fasciculului laser intr-un anumit plan

Schimbarea tubului de descarcare electrica, in caz de defectare, cu pastrarea

oglinzilor rezonatorului laser, care sunt cu mult mai costisitoare.

59.Proprietatile principale ale radiatiei laser. Aplicarea radiatiei laser in cercetarile

biofizice si practica medicala.

Proprietatile principale ale radiatiei laser sunt:

Coerenta- proprietatea colectiva a radiatiei, aceasta proprietate permite

interactiunea intre pachetele de unde si conduce la aparitia fenomenelor de

interferenta si difractie.

Monocromaticitate- proprietatea de a avea o singura lungime de unda pentru toti

fotonii constituenti.

Directionalitate- proprietatea de a avea o directie bine stabilita, pentru fiecare

fascicule laser dupa o anumita distanta.

Stralucirea- proprietatea de a avea o densitate electrica mult superioara unei surse

clasice de lumina.

Interactiunea radiatiei laser cu substanta poate produce o serie de efecte care depind de

frecventa si intensitatea energetica a radiatiei laser.

Inca de la inceputul aparitiei sale laserul si-a gasit numeroase aplicatii care an de an

cuprind noi domenii de activitate (meteorologie, prelucrarea si transmiterea informatiei,

holografie, cibernetica etc.). totodata se observa o crestere tot mai insemnata a aplicatiilor

laserului in in domeniul medico-biologic.

In medicina introducerea laserului permite dezvoltarea unor tehnici medicale care sa

inlocuiasca mai efficient tehnicile conventionale sau sa creeze noi modalitati de

investigatie si tratament. Astfel, cu ajutorul unui dispozitiv laser care emite in infrarosu se

pot face determinari ale diferitor substante din singe fara sa se apeleze la recoltarea

probelor sanguine.

In chirurgie si microchirurgie laserul este folosit pentru tratarea glioamelor, la

desprinderea unor tumori de la principalele vase de singe, la vaporizarea unor tumori din

ventricule, la extirparea unor tumori cerebrale vascularizate intens, la excizia nevroamelor,

la detasarea muschilor de os. Raza laser este folosita drept bisturiul classic, doar ca

interventiile chirurgicale sunt nesingeroase si nu apar complicatii postoperatorii.

In oftalmologie laserul este folosit in retinopatia diabetica, la ocluzia vaselor retiniene,

la prevenirea hemoragiilor, in chirurgia tumorilor pleoapei, la forme de cataracta si

glaucom.

Alte domenii in care se foloseste radiatia laser sunt, otorinolaringologia, dermatologia,

ortopedia, traumatologie si terapie.

60.Difractia luminii. Reteaua de difractie. Metoda de determinare a lungimii de unda

si energiei unei cuante de radiatie laser Difracţia luminii- este un fenomen complex, de compunere coerentă a radiaţiei

provenită de la mai multe surse din spaţiu. În esenţă ea reprezintă ansamblul fenomenelor

datorate naturii ondulatorii a luminii, fenomene care apar la propagarea sa într-un mediu

cu caracteristici eterogene foarte pronunţate.

Reteaua de difractie- este un sistem format dintr-un număr mare de fante realizate într-

un plan opac, fante ce sunt identice, paralele, apropiate şi egal depărtate între ele. Practic

reţeaua de difracţie se obţine prin trasarea unui mare număr de zgârieturi pe o placă de

sticlă, sau alt material transparent, pe metale, etc.

Energia unei cuante de laser se detemina din relatia unde h- este constanta lui

Planck (h=6.62*10-34

J*s);

61.Lumina nepolarizata si plan polarizata. Fenmene fizice in care are loc polarizarea

luminii(reflexia si refractia luminii, birefrengenta) dicroizmul.

Lumina nepolarizata- lumina in care oscilatia si directia vectorului P se afla intr-un

plan perpendicular pe planul de propagare.

Lumina planpolarizata- lumina in care oscilatiile tuturor vectorilor de lumina au loc

numai in plane paralele.

Lumina naturala poate fi polarizata prin reflexie, refractia, dubla refractie.

Reflexia luminii este fenomenul de schimbare a direcției de propagare a luminii la

suprafața de separare a două medii, lumina întorcându-se în mediul din care a venit. Apare

la suprafața de separare intre două medii optice.

Refractia luminii este schimbarea directiei luminii la trecerea dintr-un mediu

transparent in altul.

Birefringenta este dubla refractive

Dicroismul este proprietatea unor substante birefringente de a absorbi o raza mai mult

decit alta.

62.Dispozitive de polarizare a luminii: prizma Nicol, Polaroidul.

Prisma Nicol- Cristal de spat de Islanda. Cristalul se taie dupa diagonala mica, si fetele

se lipesc cu balsam de Canada. Prin difractie apar doua raze polarizate cu planele de

vibratie.

Raza ordinara se supune legii

refractiei

Raza extraordinara nu se

supune legii refractiei

Balzamul Canadian are pentru raza extraordinara un indice de refractie apropiat cu spatul

de Islanda, si ea va trece putin schimbata prin Nicol. Raza ordinara sufera reflexie totala in

Prisma Nicol.

Polaroidul- pelicula transparenta de celuloid cu un numar mare de cristale mici orientate

de substanta anizomorfadicroica care polarizeaza lumina si absoarbe raza ordinara.

63.Substantele optic active. Unghiul de rotire specifica.

Unele substante, datorita prezentei unuia sau a mai multor atomi de C asimetrici, poseda

proprietatea de a roti planul de polarizare a luminii incidente. Astfel de substante se

numesc substante optic active. Dava planul se roteste spre dreapta substanta se numeste

dextrogira, daca roteste spre stinga se numeste levogira.

este unghiul de rotire specifica a substantei optic active, care se determina

conventional la temperatura de 20 0C si pentru lungimea de unda λ=589.4 nm(linia

galbena D a flacarii de sodiu) si se noteaza astfel . Unghiul de rotire specifica [α] a

substantei optic active depinde de natura substantei, de temperatura ei si de lungimea de

unda a luminii ce trece prin ea.

64.Constructia polarimetrului si utilizarea lui in medicina. Polarimetria.

Polarimetria- metoda de analiza cantitativa si calitativa a diferitor substante optic active

prin folosirea luminii polarizate se numeste polarimetrie.

Polarimetria este bazata pe masurarea ungiului cu care o anumita cantitate de substanta

optic activa roteste planul luminii polarizate. Aparatele utilizate pentru masurarea

unghiului de rotire al planului de vibratie a luminii polarizate se numesc polarimetre.

Cel mai simlu polarimetru consta din doi nicoli identici polarizatorul P si analizatorul A.

substanta optic active se introduce in tubul T. Rotirea analizatorului care este necesara

pentru obtinerea aceluiasi cimp, care a fost stabilit in lipsa substantei, ne da unghiul cu

care substanta optic active a rotit planul de polarizare a luminii polarizate. Deoarece nicolii

sunt costisitori in unele polarimetre in calitate de polarizator se folosesc polaroizii.

65.Emisia si absorbtia energiei electromagnetice de catre atom. Spectre de absorbtie

si de emisie.

Fiecare atom in diferite situatii poate emite sau absorbi radiatii cu anumite lungimi de

unda, anumite linii spectrale care sunt proprii numai lui. Linile spectrale sunt caracterizate

de configuratia electronic a atomului caruia apartin.

Spectrele de emisie , cit si cele de absorbtie pot fi sub forma de linii, benzi sau

continue, avid o structura particulara, care depinde de compozitia chimica sau starea fizica

a substantei cerecetate.

Spectru de absorbtie- totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de unda absorbite de un

atom este capabil sa le absoarba atunci cind se exmineaza intr-un spectru continuu.

Spectru de emisie- totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de und ape care un atom sau

o molecula este capabila sa le emita, atunci cind i se furnizeaza energie din exterior.

66.Dispersia luminii. Dispozitivele care realizeaza dispersia luminii.

Dispersia luminii-este fenomenul prin care Newton a demonstrate ca indicele de

difractia al sticlei depinde de frecventa undei luminoase.

Prisma optica- Dispozitiv la care deviatia cit si dispersia sunt inverse in raport cu

lungimea de unda.

Reteaua de difractie- este un sistem format dintr-un număr mare de fante realizate într-

un plan opac, fante ce sunt identice, paralele, apropiate şi egal depărtate între ele. Practic

reţeaua de difracţie se obţine prin trasarea unui mare număr de zgârieturi pe o placă de

sticlă, sau alt material transparent, pe metale, etc.

67.Mersul razelor prin prisma. Unghiul de deviatie.

Fiecare raza monocromatica la trecearea prin prisma este deviata de la directia initiala cu

un unghi D, a carui valoare pentru unghiuri de incidenta mici se calculeaza din relatia:

indicele de refractie a mediului.

indicele de refractie a materialului din care este confectionata prisma.

unghiul prismei

68.Spectrometrul cu doua tuburi. Etalonarea unui spectrometru. Analiza spectrala si

domeniile de utilizare practica.

Spectroscopul cu doua tuburi este format dintr-o prisma optica P si doua tuburi-

climatizatorul K si luneta L

Prisma seveste pentru obtinerea dispersiei luminii. Compozitia ei trebue sa corespunda

domeniului in care lucram. Spectroscopul folosit in laborator contine o prisma din sticla

obisnuita.

Colimatorul K este construit dintr-o lentila convergenta L1 si o fanta reglabila F, asezata

in focarul lentilei. Colimatorul e minit sa trimita pe fata de incidenta a prismei un fascicul

ingust de raze paralele. Fanta se regleaza astfel, incit sa se asigure o finete corespunzatoare

liniilor spectrale observate si concomitent o luminozitate suficienta.

Luneta L este formata dintr-un sistem obiectiv L2 orientat spre prisma, si un ocular L3,

prin care priveste observatorul. Pentru a aduce succesiv liniile spectrale in cimpul de

vedere, luneta se poate roti in jurul unei axe verticale.

Pentru a se obtine imaginea clara a spectrului, ocularul se deplaseaza in axul longitudinal

al lunetei, in functie de ochiul observatorului.

Etalonarea spectroscopului- etalonarea spectroscopului consta in stabilirea unei

dependente intre diviziunile scarii gradate si lungimile de unde ale radiatilor. In acest scop

se utilizeaza surse care emit radiatii cu lungimi de unde cunoscute si distribuite in tot

domeniul spectral vizibil.

Fiecare linie spectrala se fixeaza succesiv in dreptul indicatorului, inregistrind de fiecare

data unghiul respectiv de scara gradata a spectroscopului. Pretul unei diviziuni pe scara

orizontala este de 1o, iar pe scara tamburului- 0.02

o. Ulterior se construieste curba de

etalonare pe hirtie milimetrica, plasind pe abscisa unui sistem de axe rectangulare

diviziunile scarii gradate, iar pe ordonata –lungimile de unda respective. Fiecarei perechi

de valori ii corespunde un punct pe grafic. Unind printr-o linie continua toate punctele, se

obtine curba de etalonare a spectroscopului.

69.Ochiul ca sistem optic.

Componenta optica a analizatorului vizual este ochiul, care reprezinta un sistem optic

centrat, format din patru medii transparente: corneea, umoarea apoasa, cristalinul si

umoarea sticloasa cu indice de refractie (n) diefrit, corneea si umoarea apoasa cu

n=1.337, cristalinul avind indicele de refractie intre 1.375-1.473 si umoarea sticloasa cu

n=1.336.

Este cunoscut ca puterea optica lentilelor sferice reprezinta marimea inversa a distantei

focale:

Prezinta interes modalitatea de determinare a convergentei unui dioptru sferic, cu

indicele de refractie n situat in aer (n=1), din motivul ca un astfel de dioptru este si

corneea ochiului. In acest scop se foloseste relatia:

Folosind aceasta relatie, se determina convergenta corneei, pentru care raza de curbura:

70.Ochiul redus. In diverse cercetari ochiul normal se inlocueste simplificat, numit ochi redus. In el

ansamblul dioptrilor sferici oculari se reprezinta printr-un dioptru unic.

71.Acuitatea vizuala.

Diametrul aparent limita, sub care imaginile celor doua puncte nu se suprapun, poarta

numele de distanta separatoare minima.

Inversul distantei separatoare minime se defineste puterea de rezolutie sau acuitatea

vizuala. Ca unitate de acuitate se ia acuitatea unui ochi care vede separate doua

puncte, ale caror raze fac intre ele un unghi de un minut. Un ochi care separa numai doua

puncte ale caror raze formeaza un unghi de 10 minute are o acuitate vizuala egala cu 0.1

min-1

.

Ochiul poate vedea separate doua puncte cind imaginele lor formate pe retina se afla la o

distant de cel putin 4.5 µm una de alta, fiindca ele sunt separate numai daca se formeaza

pe doua elemente diferite ale retinei, care au cam aceasta marime. Calculele arata ca in

realitate distant dintre cele doua puncte trebue sa fie cel putin de 60µm, cind ele se afla la

distant minima de vedere distinctive(25cm).

Acuitatea vizuala variaza cu virsta: maximul ei este atins la baieti la 14 ani si la fete la

12 ani. In afara de virsta acuitatea vizuala depinde de:

Factori dioptrici, cum ar fi

aberatia de sfericitate si cromatica, ametropiile, diametrul pupilar si altele.

Factorii retinieni care sunt

legati de structura discontinua granulara aretinei, centrul petei ce reprezinta

imaginea trebuind sa se gaseasca pe celule receptoare distincte.

Factorii privind sistemul,

forma detaliului, contrastul de luminozitate, timpul de expunere, compozitia

cromatica(lumina monocromatica mareste acuitatea vizuala prin eliminarea

aberatiilor cromatice)

Pentru a mari puterea separatoare a ochiului trebue sa-l ajutam cu diferite instrumente

optice. Diminuarea acuitatii vizuale se numeste ambliopie.

72.Retina ca transductor foto-chemio-electric.

Prima etapă este cea a formării imaginii optice, în care se colectează fotonii şi se

focalizează pe retină

A doua etapă, numită fototransducere, este etapa traiectului vizual, în care, la nivelul

retinei, celulele receptoare ale retinei absorb fotonii şi îi transformă într-un semnal electric,

având loc aici o foto-chimico-transducere

A treia etapă e o continuare a traiectului fiziologic al vederii, pe care o vom discuta în

subcapitolul următor al cărţii, moment în care se prelucrează, la nivel neuronal, mesajul

electric format la nivelul retinei

73.Mecanizmul vederii colorate.

74.Cimpul magnetic al nucleului. Rezonanta magnetic nucleara.