1. Igiena, sanitarie, profilaxie - notiuni, metodele de studii aplicate in igiena Igiena studiaza influenta factorilor mediului ambiant asupra sanatatii omului si elaboreaza masuri de asanare, normative si legi sanitare menite sa fundamenteze un mediu igienic optim de viata si de munca. Igiena este stiinta medicala care are ca obiect de studiu sanatatea si factorii ce o conditioneaza. Scopul igienei fiind pastrarea si promovarea sanatatii. Masurile de asanare, normativele, legile sanitare elaborate in domeniul igienei au ca scop: prevenirea imbolnavirilor si depistarea lor in stadii incipiente, reducerea morbiditatii, mortalitatii, marirea longevitatii si a duratei vietii biologic active mentinerea si fortificarea sanatatii sporirea capacitatii de munca si aportului social in colective Sanitaria (sanitatia) (lat. Sanitas - sanatate) activitatea practica in care se supravegheaza respectarea normativelor, regulilor si realizarea masurilor de igiena; igiena in practica. Hlopin spunea ca igiena este stiinta despre mentinerea si imbunatatirea sanatatii, iar sanitaria constituie activitatea practica cu ajutorul careia se realizeaza exigentele acestei stiinte. Profilaxia in intelesul deplin al cuvintelor este ansamblul masurilor orientate spre promovarea sanatatii, ocrotirea sanatatii, prevenirea bolilor, reducerea consecintelor in caz de boala si evitarea deceselor premature. Etapele profilaxiei: preventia primara include prevenirea aparitiei bolilor prin cresterea rezistentei specifice si nespecifice a organismului, prin combaterea f. de risc. Ea corespunde medicinii preventive si fiind promovata de serviciul sanitaro-epidemiologic, dar realizata de toata societatea. p. secundara este prezentata de masurile ce se iau in momentul declansarii starii morbide, la aparitia starilor prepatologice sau dupa aparitia bolii. p. tertiara reprezinta masurile de recuperare, de reabilitare biologica, sociala si profesionala a bolnavului. Corespunde in plan aplicativ medicinii de recuperare. Metodele de cercetare folosite in igiena se impart in 2 clase: I.Met. a factorilor de mediu 1)observatia sanitara (descrierea, avertizarea sanitara). O descriere a obiectului de fata. 2) metodele organoleptice, ce depind de acuitatea organelor de simt a cercetatorilor, care ne dau precis date despre starea obiectelor, dar nu si cantitatea. 3)metodele de laborator, incepind cu metodele fizice, ca determinarea temperaturii, umeditatii etc. 4)metodele chimice, pentru determinarea componentei chimice a substantelor. 5) metodele biologice cercetarile microbiologice, parazitologice etc. II.Met. a reactiei organismului la actiunea acestor factori: 1)m. fiziologice, care se folosesc la manifestarile functionale ca raspuns la modificarile mediului 2)m. clinice si de laborator pentru aprecierea dereglarilor ce se produc in organism sub actiunea factorilor nocivi 3)m. epidemiologice la cercetarea fenomenelor morbide care au un caracter de masa cu scopul de a indica mijloacele de combatere si profilaxie 4)m. statistice se folosesc la studierea structurii si stadii dinamice a sanatatii 5)m. experimentale pentru stabilirea normelor sanitare si mai ales a concentratiilor maximal admisibile a substantelor. Normarea igienica trebuie sa asigure un nivel al factorilor nocivi in limitele inofensive pentru organism, iar concentratia maximal admisibila (CMA) de poluanti reprezinta acea concentratie determinata prin metode moderne si care nu exercita efecte directe sau indirecte asupra sanatatii, nu produce senzatii subiective si nu afecteaza capacitatea de munca a omului. 2. Factorii studiati de igiena, grupurile lor. FActorii de risc pentru sanatate. Influienta factorilor de mediu asupra organismului poate fi diversa si depinde de gradul de nocivitate si de durata actiunii acestora. Factorii de mediu: 1. externi factorii ce actioneaza asupra organismului din exterior a) fizici b) chimici elemente si substante chimice naturale sau sintetizate de om c) biologici bacteriile, virusii d) sociali rezultatul actiunii omului asupra mediului sau al interrealatiilor dintre oameni 2. interni factorii genetici,consitutionali care determina afectiunile genetice. Indiferent de originea si felul lor se impart in: a) sanogeni acei care au actiune benefica asupra organismului, contribuind la mentinerea si fortificarea sanatatii. Cunoasterea lor are o importanta deosebita in mentinerea si ameliorarea sanatatii. b) patogeni acei care au actiune nefavorabila asupra organismului si duc la alterarea starii sanatatii. Cunoasterea lor ofera posibilitatea de a-i inlatura si a limita actiunea lor asupra organismului. Profesorul roman Manescu considera f. patogeni f. de risc sau capabili de a produce imbolnavirea. Dupa gradul de influenta asupra organismului f. de risc au fost clasificati in: 1) modul de viata nesanatos supraalimentatia, fumatul, folosirea drogurilor, alcoolizarea, abuzul de medicamente, modul de viata sedentar 2) f. biologici ereditari si predispunerea personala 3) mediul ambiant nefavorabil, conditiile climaterice nefavorabile, poluarea intensa a aerului, schimbari ale conditiilor climaterice, expunerea excesiva la razele solare etc. 4) f. de risc legati de asistenta medicala incompetenta profesionala, asistenta medicala tirzie Cunoasterea si determinarea factorilor de risc constituie, poate cea mai valoroaasa contributie pentru mentinerea si promovarea sanatatii. 3. Necesitatea cunoasterii igienei de catre medicii curativi, domeniile de aplicare a acestor cunostinte Igiena este stiinta medicala care are ca obiect de studiu sanatatea si factorii ce o conditioneaza. Scopul final al igienei este pastrarea si promovarea sanatatii.

1

Inca din antichitate, omul a realizat o serie de masuri igienice elementare pentru a-si mentine sanatatea. Cunostintele despre igiena sunt foarte importante pentru toti oamenii si obligatorii pentru medici. Cu ajutorul lor, putem sa planificam si sa efectuam corect toate masurile obligatorii la studierea specificului bolilor contagioase si necontagioase intr-o regiune concreta. Cunoasterea igienei contribuie la daignosticarea corecte a bolilor. Cunoscind particularitatile conditiilor de munca, influenta lor aupra sanatatii, medicul poate face deductii despre etiologia bolii, el poate lua masurile eficace de tratament si de profilaxie a bolii. Cunoasterea igienei ii va permite medicului sa poata selecta pentru fiecare bbolnav i parte regimul potrivit de alimentatie, tratament, sa-i recomande exercitiile fizice si masurile corespunzatoare cu efect de calire a organismului. Medicul va putea sa-i recomande pacientului profesia si modul de viata potrivit pentru mentinarea sanatatii. Cunostintele igienice sunt necesare medicilor pentru activitatea de iluminare sanitara in masa. Masurile de asanare, normativele, legile sanitare elaborate in domeniul igienei au ca scop: 1) prevenirea imbolnavirilor si depistarea lor in stadii incipiente, reducerea morbiditatii, mortalitatii, marirea longevitatii si a duratei vietii biologic active 2) mentinerea si fortificarea sanatatii 3) sporirea capacitatii de munca si aportului social in colective Sarcinile concrete sunt: supravegherea respectarii normelor de igiena si antiepidemice privind conditiile de trai, de munca, de aprovizionare cu apa potabila, de alimentatie si altor factori de mediu care influenteaza sanatatea populatiei si recomandarea masurilor necesare aplicarea masurilor antiepidemice cu caracter preventiv privind asanarea factorilor de mediu aplicarea masurilor de combatere in focarele de boli infectioase desfasurarea activitatii medicale preventive in timpul si la locul de munca in intreprinderile industriale si institutiile de invatamint, precum si in unitatile care asigura cazarea si alimentatia pentru aceste colectivitati urmarirea adaptarii elevilor si studentilor la procesul de invatamint si a muncitorilor in procesul de munca desfasurarea activitatii de educatie sanitara si de protectie a muncii, antrenarea activului sanitar obstesc si a intregii populatii la realizarea masurilor profilactice 4. Alimentatia rationala. Principiile. Factorii care se vor lua in consideratie la recomandarea alimentatiei rationale. Alimentatia rationala consta in asigurarea optima a necesitatilor energetice si de substante nutritve in diferite stari fizologice a organismului si conditii de mediu, atit cantitatv, cit si calitativ. Principiile alimentatie rationale: alimentatia trebuie sa fie suficienta cantitativ, adica sa asigure cantitatea necesara de energie prin respectarea conditiilor sanitare in timpul transportarii, pastrarii si preparari culinare a produselor alimentare prevenirea nocivizarii alimentelor si evitarea consumului alimentar insalubru produsul trebuie sa aiba o calitate adecvata, adica sa contina toate sustantele nutritive (proteine, lipide, glucide, vitamine, saruri minerale) in cantitati bine echilibrate si sa se respecte o proportie justa a alimentelor si a substantelor nutritive sa se respecte regimul alimentar care consta in aceea, ca alimentatia sa fie la anumite intervaluri de timp si strict respectata asigurarea unei bune stari de nutritie sa se asigure folosirea folosirea maxima a sustantelor nutritive prin prepararea culinara a alimentelor asigurarea varietatii bucatelor deplina digestie a alimentelor propritetatile organoleptice ale produselor alimentare sa corespunda deprinderilor consumatorului sa se respecte moderatia, adica sa nu contina un exces de zahar, sare, grasime Necesarul energetic al organismului pentru sinteza de substante, pentru cresterea si dezvoltarea organismului pentru activitatea respiratorie a muschilor respiratorii si a inimii pentru contractiile voluntare si involuntare ale musculaturii striate si netede pentru activitatea de secretie de excretie pentru mentinerea temperaturii constante a corpului pentru repararea uzurilor Traditional consumul de energie se masoara in kcal. O kcal reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru cresterea temperaturi a unui litru de apa cu un grad Celsius si este primit de la 15 la 16 grade. In anii 1940 a fost primita o alta unitate de masura Joule. Un kJ este cantitatea de energie cheltuita pentru deplasarea unei mase de un kg pe o distanta de un metru cu o forta de un Newton. Pentru a determina echilibrul energic este necesar de a cunoaste anumiti factori: 1. valoarea calorica a alimentelor ingerate La oxidarea: 1 gr proteine = 4,1 kcal 1 gr lipide = 9 kcal 1 gr glucide = 4,1 kcal Exemple (100 gr): ulei vegetal 929 kcal piinea 239 kcal varza 30 kcal castrevetii 16 kcal 2. consumul de energie Cantitatea de energie utilizata de organism in repaus este numita metabolismul bazal. Activitatea dinamica specifica folosirea alimentelor pentru energie. Daca ne vom alimenta doar cu:

2

Proteine MB va creste cu 20-40% Glucide MB va creste cu 7-8% Lipide - MB va creste cu 2-5% Hrana mixta MB creste cu 10% - norma Norma 1780 kcal la alimentatie. Factorii care actioneaza asupra MB: 3. virsta (in tinerete MB este mai ridicat) 4. inaltimea (persoanele inalte au MB mai inalt) 5. cresterea 6. grasimea scade MB iar tesutul slab face sa fie mai ridicat 7. febra creste MB 8. stresul creste MB 9. temperatura mediului (caldura si frigul cresc MB) 10. malnutritia scade MB 11. sexul (la femei cu 8-10% mai scazut decit la barbati cu aceeasi greutate corporala) 5. Tipurile de cheltuieli de energie ale organismului. metodele de determinare. Normativele fiziologice de consum de energie pentru diferite grupuri de populatie Viata intotdeauna cere un consumde energie, pentru satisfacerea mai multor necesitati : sinteza de substante, pentru cresterea si dezvoltarea organismului activitatea permanenta a muschilor respiratorii si a inimii contractiile voluntare si involuntare ale musculaturii striate si netede activitatea de secretie de excretie mentinerea temperaturii constante a corpului repararea uzurilor Traditional consumul de energie se masoara in kcal. O kcal reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru cresterea temperaturi a unui litru de apa cu un grad Celsius si este primit de la 15 la 16 grade. In anii 1940 a fost primita o alta unitate de masura Joule. Un kJ este cantitatea de energie cheltuita pentru deplasarea unei mase de un kg pe o distanta de un metru cu o forta de un Newton. 1 kcal = 4184 kJ 1 kJ = 0,239 kcal Pentru a determina echilibrul energic este necesar de a cunoaste anumiti factori: 2. valoarea calorica a alimentelor ingerate metoda de calcul La oxidarea: 1 gr proteine = 4,1 kcal 1 gr lipide = 9 kcal 1 gr glucide = 4,1 kcal 3. consumul de energie Cantitatea de energie utilizata de organism in repaus este numita metabolismul bazal. Pentru o persoana apta de munca (25-45 ani) este o 1 kcal/1 kg/1 ora, deci 1700 kcal. MB la copii este ceva mai accentuat la virsta de 3 ani este de 2-2,5 kcal/kg/ora. Adolescentii au MB 1,5-1,7/kcal/ora. Cu virsta MB scade, spre 60 ani scade cu 15-20%, la 80 ani cu 30%. Metodele de determinare a MB: 5) calorimetria directa avem nevoie de o camera speciala cu pereti dubli. Printre pereti vircula apa. Energia degajata sub forma de caldura se determina prin aprecierea volumului de apa care circula in sistem si a gradului de incalzire a ei in procesul experimentului. 6) calorimetria indirecta analiza chimica completa a gazelor. Avem nevoie de un sac Douglas si un rezervor Holdane. Se determina coeficientul caloric. Cunoastem consumul de energie nedirijat (MB+actiunea dinamica specifica) si dirijat (bazat pe activitatea musculara, lucrul fizic si depinde de activitatea profesionala, de intensitatea muncii, de virsta, de inaltime, de greutatea corporala, de starea fiziologica a organismului, de actiunea factorilor externi). Metodele de determinare a consumului de energie de organism: I. metoda de calcul trebuie sa determinam MB, la aceasta valoare se adauga 10% a actiunii specifice a alimentelor si consumul de energie la activitatea profesionala (cronometrajul activitatii persoanei). II. calorimetri directa III. calorimetria indirect In dependenta de gradul de intensitate a muncii si cantitatea necesara de substante nutritive, populatia adulta este repartizata in 5 grupuri: 1. persoanele a caror activitate este indeosebi intelectuala (educatori, profesori, colaboratori stiintifici, lucratori medicali cu exceptia de infermiere, asistenti medicali si chirurgi) La barbati 2550-2800kcal, Femei 2200-2400kcal (variaza in dependenta de virsta). Coeficientul activitatii fizice este de 1,4. CAF raportul dintre cheltuielile generale de energie si cheltuielile de energie pentru MB. 2. persoanele a caror munca necesita eforturi fizice usoare (zootehnicienii, veterinarii, asistentele medicale si infermieri, lucratori din sfera de deservire) B 2750-300kcal, F 2350-2700kal, CAF = 1,6 3. Persoanele a caror munca necesita eforturi fizice medii (lucratorii de la intreprinderile de prelucrare a metalelor, lemnului, industria alimentara, lucratorii transportului feroviar, chirurgii) B 2950-3200kcal, F 2500-2700kal, CAF = 1,9. 4. Persoanele care indeplinesc munci fizice grele (muncitorii de la constructie, industria petrolului si a gazelor, agricultura) B 3450-3700, F 2900-3150, CAF = 2,2. 5. Persoanele care indeplinesc munci fizice foarte grele (minerii, otelarii, hamalii, taietorii de lemne) B 3800-4000, F 3300-3500, CAF = 2,5. 6.Importanta biologica a proteinelor. Alimente surse de P (dupa valoarea biologica). Necesarul in proteine, echilibrul proteic. Proteinele sunt substante nutritive cu o strucura complexa, care se prezinta ca macromolecule, formate din lantul de AA legati intre ei prin leg peptidice. Proteinele au in componenta lor atomi de C, H, O, N, S, cantitati mici de Fe, Cu, Zn. P ce se contin in

3

diferite alimente, nimerind in tubul digestiv se descompun in AA, care se resorb in intestine, apoi nimernd in tesuturi, acesti AA se transforma in P noi, specifice organismului. Clasificarea P: 1. P simple (haloproteine) intra in compozitia hemoglobinei si mioglobinei, 2. P conjugate (heteroproteine) contin in plus, fata de cele simple, o componenta neproteica Din punct de vedere al valorii biologice P se clasifica: P de clasa I (complete), cu valoarea biologica superioara, care au caracteristic in componenta lor toti AA esentiali si care se gasesc in proportii optime pentru organism: P de origine animaliera: oua, carne, lapte si brinzeturi P de clasa II (partial complete), contin in molecula lor toti AA esentiali, dar nu se afla in proportii optime pentru organism se gasesc in alimentele de origine vegetala: legume, fructe, leguminoasele uscate, cerealele. P de clasa III (incomplete) val bio inferioara, nu contin toti AA si nu se afla in raport optim. Rolul sau functiile P pentru organism P constituie comp de baza al protoplasmei celulare si al structurii intercelulare efectueaza un rol plastic participa la formarea unor enzime, care intervin in desfasurarea tututor proceselor vitale ale organismului influenteaza activitatea glandelor endocrine influenteaza rezistenta organismului fata de infectii au functii structurale specifice tesuturilor indeplinesc functia de transport a hemoglobinei si plasmei sangvine participa la mentinerea echilibrului osmotic au functie genetica functie de detoxicare a toxicelor industriale si medicamentelor, care se realizeaza prin mai multe cai prin mentinerea troficitatii normale a tesuturilor si organelor pe care actioneaza substantele nocive, marindu-le rezistenta prn asigurarea ecipamentului enzimatic, necesar metabolizari noxelor, transformindu-le in substante lipsite de nocivitate indeplinesc rol energetic secundar la arderea unui gram de proteine se elibereaza 4,1 kcal. Necesitatea de P: se recomanda ca proteinele sa constituie 11-13% din valoarea energetica diurna. Necesitatea de P variaza la diferite grupe profesionale intre 80-120g pe zi. Pentru mentinerea ehilibrului azotic este necesar de 40-60 g, ce se socoate ca normativ fiziologic. Carenta de proteine conditioneaza dereglarea sistemelor fermentative, scaderea MB si termogenezei, reducerea cantitatii de P (albumine) in serul sanguin. Una din cele mai preoce manifestariale insuficientei proteice este reducerea rezistentei, functiilor protectoare a orgnismului. Concomitent apar dereglari ale functiei sistemului endocrin. Surplusul de proteine se include in Mb, ceea ce se reflecta direct asupra ficatului, unde se obtin produsele finale ale descompunerii proteinelor si asupra functiei rinichilor, prin care se elimina aceste produse. Excesul de proteine provoaca o reactie nefavorabila a sist cardiovasc si a celui nervos. 7. Importanta biologica a lipidelor, alimentele surse, necesarul, echilibrul lipidic. Lipidele sunt o grupa de substante organice insolubile in apa si solubille in solventi organici, ca eterul, acetona. Clasificarea lipidelor: 12. L simple a) glicerol (gliceride) b) steride contin sterol, dupa origine pot fi zoosteroli, fitosteroli, micosteroli. Steridele se concentreaza in ficat, creier, MS, grasimile din lapte, galbenus de ou. 13. L complexe contin in plus acid fosforic, aminoalcooli, AA si glucide. Se impart in: a) fosfatide, care intra in structura lipidelor, a membranelor celulare. Sursele galbenus de ou, ficat, lapte, mai putin in uleiuri vegetale. b) sfingolipide nu contin glicerol, si in locul lui este luata sfingozina. Functiile L: IV. L reprezinta o sursa de energie concentrata prin arderea unui de L se elibereaza 9 kcal. V. L nu consttituie numai o sursa energetica, ci aduc si un aport de material de material plastic VI. influenteza procesele de termoliza VII. functia necesara a organelor interne de rotunjire a formelor corpului VIII. aport de vitaminele liposubile A, D, E, K si contribuie la asimilarea lor IX. influienteaza functia tubului digestiv X. inhiba secretia HCl XI. au o importanta din punct de vedere culinar XII. influenteaza asimilarea sarurilor minerale XIII. infuenteaza functia sistemului nervos central, endocrin; inhiba functia pancreasului, a glandei tiroide, micsoreaza motilitatea stomacului si a intestinelor, dau senxatii indelungate de sat XIV. formeaza apa endogena XV. sporeste rezistenta organismului la sete Alimentele surse care acopera 60-65% din necesitatea de grasimi sunt cele propriu-zise: unt, margarina, slanina. In lipsa L are loc micsorarea duratei vietii a lipidelor, slabirea rezistentei la actiunea factorilor nefavorabili, aparitia pe piele a exzemei, hemoragii in organele interne. Consumul exagerat de lipide pot creste rezervele adipoase, ceea ce duce la aparitia unei boli metabolice obezitatea. De asemenea, consumul excesiv de grasimi bogate in AG saturati, are drept consecinta cresterea colesterolului in singe, depunerea lui pe peretii arterelor si sclerozarea acestora ateroscleroza. Aceasta sta la baza unor complicatii deosebit de grave: infarctul miocardic, hemoragia cerebrala, hipertensiunea arteriala. Necesarul de L: 3. 0,7-1 g/kg corp/zi la adulti sedentari 4. 1-1,5 g la adulti

4

5. 2 g copii, adolescenti Ratia de lipide nu trebuie sa depaseasca 30-33% din numarul total de calorii in 24 ore. Necesitatea diferitor grupuri profesionale variaza intre 70-154 g pe zi. In alimenatia echilibrata grasmile ingerate trebuie sa contina 25-30 g uleiuri vegetale, 3-6 g AG polinesaturati, 1 g colesterol, 5 g fosfolipide. 8. Importanta biologica a glucidelor, alimentele surse, necesarul,echilibrul glucidic. Glucidele sunt substante chimice alcatuite din C, H, O si care au rol energetic in organism. Se impart in: monozaharide se dizolva bine in apa si se resorb repede in organism. 1. pentoze in fructe si radacinoase 2. hexoze fructoza, glucoza, galactoza. Glucoza este cea mai importanata, fiind prezenta in singe in cantitate de 1 g/litru. In cantitati mari se gaseste in struguri. Froctoza se gaseste in stare libera in unele fructe si in miere (80%) dizaharide (oxide) cea mai importanta este zaharoza (cea mai raspindita in natura, care se descompune in molecule de glucoza si fructoza), lactoza (zaharul din lapte, unicul zaharid de origine animaliera), maltoza (prin hidroliza se descompune in 2 molecule de glucoza). polizaharide (oxide) 1. amidon forma de stocare a hidratilor de carbon 2. celuloza polimer al glucozei, care nu disperseaza in apa si e foarte rezistent la hidroliza acida sau enzimatica. Fibrele celulozei din alimente trec nedigerate de organism si sunt eliminate sau dezintegrate prin fermentatie microbiana. 3. Glicogen forma de rezerva a glucidelor Fibrele alimentare (substantele nutritive) sunt indispensabile in alimentatie datorita urmatoarelor efecte: dau senzatia de sat previn constipatiile stimuleaza muschii tractului digestiv pentru a-si pastra tonusul reduc riscul imbolnavirilor cardio-vasculare constituie un substrat favorabil pentru dezvoltareas florei de fermentatie, ce contriuie la sintetizarea vitaminelor din grupa B Rolul si functiile G in organism: 5. sunt furnizoare de energie rapida 6. sub forma de glicogen sunt stocate in ficat, muschi, ca energie de rezerva 7. sunt folosite la sinteza de lipide 8. aportul organismului vitamnele hidrosolubile indeplinesc functi de substante biologic active, participa la sinteza acizilor nucleici si AA, la solubilizarea, transportul si metabolizarea hormonilor. Surse de glucide digerabile: cerealele si derivatele lor gris orez, cartofi; leguminoase fasolea, mazarea; legumele; fructele; alimente de origine animala lactoza laptelui. Surse de materal fibros: piine neagra, piine inegrala, fasolea, mazarea, nucile, radacinoasele, legumele, frunzele batrine (de varza, spanac). Surse de pectina: morcovi, mere, pere, gutui, coacaza, struguri, piersice, prune. Necesitatea de G in 24 ore pentru diversele grupe de populatie este de 300-580g pentru barbati si 260-460g pentru femei. Se recomande ca nivelul de glucide sa nu depaseasca 57% din valoarea energetica a ratiei. 9. Vitaminele - caracterizarea generala, clasificarea acestora (denumirea uzuala si dupa componenta chimica) Vitaminele sunt substante chimice organice, necesare organismului pentru ca el sa fie sanatos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de catre organism, deci ele trebuie obtinute din alimente. Termenul de vitamina a fost pentru prima data introdus de catre biochimistul polonez Cashemir Fung in 1912. Vita din latina inseamna viata, iar sufixul mina - de la amine. Vitaminele sunt considerate biostimulatori si sunt incluse in grupa substantelor active, ca si enzimele si hormonii. Ele indeplinesc functia de catalizatori. Combinindu-se cu proteinele, formeaza fermenti si iau parte la diverse reactii fermentative. Vitaminele joaca rol in prevenirea unor imbolnaviri. Excesul si insuficienta lor, pot provoca o serie de tulburari patologice, care conduc la declansarea unor boli specifice. Vitaminele asigura o functionalitate optima a SNC, a aparatului digestiv, a sist hematopoetic. Ele maresc rezistenta organismului la infectii, toxine, favorizeaza adaptarea oganismului la diverse conditii de mediu si de munca. Clasificarea vitaminelor 4) Solubile 1. Dupa grad 1. liposolubile vit A retinol provit A caroten vit D calciferol vit E tocoferol vit K filochinol 2. hidrosolubile B1 tiamina B2 riboflavina B6 piridoxina B12 cianocobalamina Bc acidul folic B3 acidul pantotenic H biotina C acidul ascorbic

5

2. 3. 1. 2. 3. 4. 5)

P citrina PP niacina, nicotinamida Substante cu efecte vitaminice B15 acidul pangamic H1 acidul paraaminobenzoic B4 colina B8 inozitol BT Carnitina F U Dupa mecanismul de actiune care au efect nuclear influenteaza transcriptia ADN cu efect membranar impiedica actiunea unor radicali liberi in organism, cum este vit E transferarea unor grupari functionale transferul de electroni Insolubile

10. Importanta biologica a retinolului si calciferolului, sursele acestora in alimentatie, necesarul diurn. Vitamina A, retinolul, este o vitamina antixeroftalmica, sau vitamina cresterii. In stare pura se prezinta sub forma de ulei (vit A2) sau cristale de culoare galbena (vit A1). Intra in componenta rodopsinei, substanta cu rol important in vedere. Este extrem de sensibila la lumina, in special la radiatii ultraviolete. Vit A influenteaza cresterea si inmultirea normala a celulelor, procesele regenerative care au loc in organism: vindecarea ranilor, arsurilor. Contribuie la mentinerea troficitatii normale a cll epitaliale. Mentine integritatea mucoaselor, astfel creste rezistenta organismului la infectii. In lipsa ei se opreste spermatogeneza, intirziie menstruatia. Insuficienta duce la hemeralopie sau orbul gainii. In caz de carenta prelungita apare procesul de cheratinizare, care cuprinde si mucoasa bucala, gingivala, conjunctivala, a aparatului respirator, a cailor urinare. Excesul de vit A poate provoca tulburari: cefalee, insomnie, iritabilitate, anorexie, greata, voma, descuamarea pielii, dureri in oase. Vit A se gaseste in alimente de origina animala: lapte, unt, brinzeturi, oua peste gras. In plante se afla sub forma de provitamina carotenoidele, dintre care cea mai cunoscuta este beta-carotenul. La nivelul ficatului si intestinului acestea sunt transformate in retinol. Beta-carotenul este un colorant natural netoxic, care se foloseste in industria alimentara, farmaceutica, cosmetologie, in hrana animalelor, se gaseste in alimentele de orig vegetala, in toate legumele si fructele, dar in cantitati mari se afla in morcov, spanac, urzica, varza, rosii. Necesitatea diurna in retinol e de 1-1,5mg, din care 0,3mg trebuie sa fie sub forma de retinol net, iar restul sub forma de provitamine A. 1mg retinol este echivalent cu 6mg de caroten. Vitamina D, calciferolul, se poate transforma din ergosterol, sub actiunea razelor ultraviolete in vit D2 farmaceutica (ergocalciferol), iar din 7-d-hidrocolesterol, sub act radiatiilor ultraviolete, se formeaza colecalciferolul. Aceasta vitamina favorizeaza absorbtia calciului din intestinul subtire si depunerea lui in oase. In lipsa vitaminei oasele se deformeaza si apar semne tipice bolii intilnite mai ales la copii, rahitismul: incurbarea membrelor inferioare, deformarea toracelui, implantarea vicioasa a dintilor. Poate sa apara si o hipotonie musculara, spasmofilie, transpiratii, scaderea calciului si fosforului in singe. Pentru a preveni fenomenele de hipervitaminoza, trebuie preferata calea de administrare per os, in doze zilnici, saptaminare, lunare.Necesarul zilnic pentru copiii pina la 3 ani este de 10mg sau 400 UI, pentru copiii in virsta de 4 ani si pentru adulti 2,5 mkg sau 100 UI. Vit D naturala se gaseste numai in produsele de orig animala.Cele mai importante surse de vit D sunt ficatul, mai ales al unor psecii de pesti, untul, produsele lactate grase, galbenusul de ou. 11. Hiporvitaminozele, cauzele, manifestrile clinice, profilaxia. In urma unor cercetari amanuntite, unii specialisti evidentiaza faptul ca excesul de vitamine sau dozarea acestora in mod necorespunzator poate produce efecte toxice grave, transformandu-le din suplimente nutritive preventive sau curative in adevarate otravuri. In acest sens vom enumera cateva astfel de cazuri de hipervitaminoza si efectele nocive ale acestora: - hipervitaminoza A (retinol) se manifesta prin hipertensiune intercraniana, cu cefalee, hiperexcitabilitate, prurit, hepatosplenomegalie; - hipervitaminoza D - administrarea prelungita sau utilizarea unor doze mari determina fenomene de hipervitaminoza caracterizate prin hipercalcemie (absorbtie crescuta de calciu) si mobilizarea acestuia din oase.Aceasta se manifesta prin oboseala, slabiciune, dureri de cap (cefalee), greata, stari de voma, diaree.La copii se manifesta prin oprirea cresterii si mai apare o insuficienta renala; - hipervitaminoza E (tocoferol) - poate produce tulburari de spermatogeneza, involutia ovarelor, tulburari de menstruatie; - excesul de vit. B6 (piridoxina), supranumita si vitamina "bunei dispozitii", poate dauna tocmai sistemului nervos pentru a carui buna functionare este necesara; - excesul de vit.C (acid ascorbic) - cunoscuta ca un bun antioxidant si care contribuie la tratarea cancerului poate influenta rezultatul anumitor analize biologice precum creatinina, glucoza sangvina si urinara. Cantitati mai mari de 5g de vit. C pot provoca greturi, diaree si pot afecta litiaza renala; de asemeni unii specialisti sustin ca administrarea de vit.C si mestecarea gumei de mestecat duce la distrugerea smaltului dentar; 12.Importanta biologica a vitaminelor grupului B, necesarul, sursele in alimentatie. Din vit grupului B fac parte: B1 tiamina, B2 riboflavina, B6 piridoxina, B12 cianocobalamina, Bc acidul folic, PP niacina, nicotinamida. B1 vitamina anti beri-beri-ca. Vitamina B1 intervine in procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de coenzime. Participa la procesele generale de oxi-reducere, regleaza schimburile gazoase, joaca un rol important la sistemul nervos central si periferic si in special al glandelor

6

endocrine. Intervine in metabolismul apei si regleaza functiile motorii, secreorii si de absorbtie digestiva. Antivitamina B1 (piritiamina) produce fenomene paralitice. Sursele: alimente de origine vegetala (cereale, mai putin legume), carne, peste, lapte, oua, drojdia de bere, coaja si germenii boabelor de griu ( cea mai multa cantitate!!!) La efort fizic moderat nevoia adultului in tiamina e de 2mg in 24 ore; 0,4-0,6mg la 1000kcal. Vitamina B2 hidrosolubila de crestere Intervine in procese de oxi-reducere, in metabolismul glucidelor, lipidelor, functiile SNC, a aparatului vizual si are rol antitoxic (Pb, Hg). Sursele: alimente de origine animala (lapte, oua, ficat, creier, splina), crustacee, salata verde, rosii La efort fizic moderat nevoia adultului in riboflavina e de 2mg in 24 ore; 0,6mg la 1000kcal. Vitamina B3 PP Cuprinde acidul nicotinic si unii derivati ai lui. Ea participa la procesele de oxido-reducere, la metabolismul glucidelor, proteinelor, a produselor pigmentare, are o actiune vasodilatatoare. Sursele: alimente vegetale, ami ales in coaja boabelor de cereale, drojdia de bere, carne, rinichi, ficat. Necesitatea diurna in acid nicotinic e de 16-28mg sau 6,6mg la 1000kcal. Vitamina B6 Cuprinde piridoxina. Intervine in metabolismul substantelor organice, intra in compozitia unui mare numar de enzime cu fucntia de oxido-reducere. Participa la sinteza sfingozinei, cu rol in metabolismul lipidelor. Necesitatea diurna 2mg, pentru femeile gravide si mamele care alapteaza 4mg. Vitamina Bc acidul folic Necesar pentru hematopoeza. Se contine in drojdii, ficat, rinichi, verdeata, mai putina in peste si produsele lactate. Necesitatea diurna 0,2-0,9mg. Vitamina B12 - cianocobalamina In lipsa ei se deregleaza hematopoeza si se dezvolta anemia pernicioasa. Se contine in ficat, carne, oua, lapte. Necesitatea diurna 0,003mg 13. Importanta acidului ascorbic in alimentatie. Necesitatea organismului in vit C si factorii ce o determina. Produsele furnizoare si produsele bogate in vit C Vitamina C se considera una din cele mai importante vitamine, deoarece indeplineste mai multe functii : influenteaza rezistenta capilarelor, reactivitatea organismului, gradul de rezistenta la actiunea agentilor patogeni si a factorilor nocivi externi, participa la procesele de oxidoreducere celulara si constituie un puternic agent reducator, participia la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de Fe, protejeaza vit A si E, economiseste vit din gr B. Vit C asigura structura si functionarea normala a celulelor care sintetizeaza colagenul, un component de baza al substantei intercelulare. Acidul ascorbic mareste rezistenta organismului la actiunea unor noxe chimice din mediul ambiant : plumb, mercur, benzen. Necesitatea de vit C depinde de intensitatea muncii, de virsta, de starea fiziologica etc. Pentru cei care efectueaza o munca de intensitate medie necesitatea zilnica e de 70mg. Necesarul de vit C este marit la persoanele care depun efort muscular intens si la cele care isi desfasoara activitatea in locuri reci. Sursele principale de vit C, care sunt si furnizoare sunt zarzavaturile , fructele proaspete (varza alba 45mg vit C/100g produs, varza rosie 70mg, cartofi 20mg, visine 15mg, ardei 120mg). Produsele bogate in vit C sunt : citricele, macesul uscat, patrunjel verde, marar verde, fragi, agris, macris, ceapa, rodii, pere etc. Cerealele si zaharoasele nu contin vit C. 14. Hipovitaminoza C, cauzele si profilaxia ei. Metodele de determinare a saturatiei organismului cu vitamina C. In zona noastra climaterica nu se simte carenta mare de vit C, deoarece avem multe fructe su legume. Insa primavara, devreme, poate surveni o oarecare insufucuenta, cauzata de pastrarea indelungata a produselor, ele astfel pierzind din cantitatea de acid ascorbic. In caz de carenta a vit C in produsele alimentare si ca profilaxie, se recomanda de vitaminizat bucatele finite. Manifestarile hipovitaminozei sunt edematierea si laxitatea gingiilor, hemoragii gingivale. In organism apare o hipercheratoza foliculara. Se manifesta prin cheratinizarea foliculilor de pe fese, coapse, partile extensoare ale antebratelor. Pielea devine aspra, piele de gaina . Epiteliul cheratinizat se descuameaza usor, avind niste papile rosietice. Continutul vit C in urina este de 0,3 mg/h (norma fiind de 0,7 1mg/h), in singe e putin de 0,3mg% (norma fiind de 0,7 1,2mg%), in leucocite mai putin de 10mg% (norma fiind de 20-30mg%). La aprecierea saturatiei organismului cu vit C se determina rezistenta capilarelor cu ajutorul aparatului Nesterov si proba linguala cu reactivul Tilmans. Determinarea rezistentei capilarelor. Aparatul Nesterov consta din manometru cu mercur, conducta pentru evacuarea aerului si ventuza. La inceputul probei, in aparat se formeaza vacuum, apoi se aplica ventuza pe partea palmara a antebratului. Deschizinduse robinetul angiorezistrometrului, sub ventuza se obtine o presiune scazuta, ce se mentine timp de 3 minute. Pentru determinarea rezistentei capilarelor, presiunea atmosferica in ventuza scade pina la 240 mmHg. Rezultatul se preciaza dupa numarul de petesii aparute sub ventuza: pina la 15 petesii saturatie suficienta, 15-30 petesii mici si medii hipovitaminoza usoara, 30 petesii si m multe, hemoragii subcutanate de merimi mici medii si mari hipovitaminoza vadita, avitaminoza. Proba pe limba. Pa linia medie a limbii picuram o picatura de reactiv Tilmans (100g de reactiv + 100ml apa distilata, se fierbe), apoi se fixeaza timpul in decursul caruia picatura se decoloreaza. Decolorarea in decurs de 23 sec demonstreaza o asigurare suficienta a organismului cu vit C. Cantitatea de vit C poate fi determinate in singe si in urina. De asemenea saturatia organismului cu acid ascorbic poate fi determinate dupa datele din chestionar si de observatie. 15. Regimul alimentar - notiune, exigenta fata de el. Regim alimentar luarea mesei la anumite ore si repartizarea rationala a ratiei alimentare diurne conform meselor. La recomandarea unui regim alimentar, trebuie de luat in consideratie specificul activitatii de munca , regimul zilei, virsta, deprinderile si particularitatile individuale ale omului. Daca masa se ia permanent la ceeasi ora, apare un reflex conditionat, care contribuie la sporirea poftei de mincare si a digerarii alimentelor consumate. Iar daca omul maninca neregulat, se va deregle functia tubului digestiv, inrautatindu-se si incetinindu-se digerarea alimentelor. Intervalurile intre mese nu trebuie sa depaseasca 4-

7

5 ore, deoarece, daca ele sint mari, functia iritativa a scoartei crebrale scade, se deregleaza functia coordonanta a glandelor tubului digestiv.Se recomanda ca masa sa fie luata de 4 ori pe zi cu interval intre mese de 4 ore. Dejunul trebuie sa sigure organismul cu toate substantele nutriente ca rezerva pentru activitatea de munca eventuala si trebuie sa constituie 20-30% din valoarea energetica a ratiei diurne. In caz de alimentatie de 4 ori pe zi, micul dejun va constitui 10-25% din ratia diurna. Prinzul trebuie sa constituie 30-40% din calorajul diurn. Produsele alimentare care contin multe proteine, excita Sist Nerv, de aceea pestele, carnea, pastaioasele trebuie sa fie incluse anume la prinz. Pentru prins este potrivita urmatoarea succesiune : aperitivul rece, supa calda, felul doi (cald) si desertul. Cina va fi usoara, va contine nu mai mult de 15-20% din valoarea calorica a ratiei alimentare. Trebuie sa fie alcatuita din bucate usor digerabile, care nu vor excita sist nerv. Cina trebuie sa fie luata cu 1,5 - 2 ore pina la somn, ca sa nu influenteze negativ asupra somnului, facindu-l superficial si nelinistit. Regimul alimentar depinde de simtul de saturatie. Masa de volum mic, alcatuita din alimente ce se evacueaza repede din stomac, va da o senzatie de saturatie de scurta durata. Alimentatia mixta obisnuita trebuie sa constituie circa 3 litri pe zi. Mare importanta o are diversitatea alimentelor, cu o imbinare potrivita a lor, temperature inalta, care intensifica aroma buatelor, mentine grasimile in stare lichida. Daca se respecta regimul alimentar, asimilarea hranei poate atinge 90% si mai mult. 16. Importanta laptelui si produselor acido-lactice in alimentatie.Indicii calitatii laptelui conform STAS. Laptele si derivatele sale sunt alimente deosebit de importante pentru hrana omului sanatos si a celui bolnav, indiferent de virsta. Este un aliment care prin proteinele sale si complexul fosfor-calciu, satisface necesitatile organismului copilului si adolescentului, favorizind dezvoltarea, cresterea, dentitia. Este un aliment economic proteinele sale de mare valoare biologica pot fi procurate mult mai usor decit cele din carne. S-a stabilit ca 1 litru de lapte sau 90g brinza contin tot atitea proteine cit 100g carne sau 2 oua. Produsele lactate acide au un rol important in alimentatia dietetica a unor bolnavi. Valoarea lor nutritiva e asemenetoare cu cea a laptelui, dar au un avantj : factorii nutritivi sunt asimilati mai usor. Ele se obtin prin fermentatia lactica pura sau prin fermentatie mixta alcoolica si lactica. Pentru a determina calitatea laptelui conform STAS, se vor stabili uramtorii indici : 1) Organoleptici Consistenta (diluat, integru, mucilaginos - viscos) Mirosul (specific de lapte proaspat, acru, de amoniac, hidrogen sulfurat, nespecific) Culoarea (alba cu nuanta galbuie, albastruie, rosietica) Gustul (placut dulciu, acru, de mucegai) 2) Fizico-chimici Densitatea (se masoara cu lactodensimetrul, in norma trebuie sa varieze intre 1,027-1,034) Procentul de grasime (se determina dupa metoda acidometrica Gerber) Aciditatea T (se determina prin metoda titrometrica, aciditatea laptelui proaspat e 20T) 3) Proba la : Amidon (el mentine culoarea si consistenta naturala a laptelui, atunci cind este diluat cu apa) Bicarbonat de sodiu (opreste inacrirea lui si il prezinta drept proaspat) Proba de pasteurizare (se face reactia Rua si Koller, in urma careia laptele nepasteurizat va obtine imediat culoarea albastra) 17. Importanta carnii, pestelui, oualor in alimentatie. Expertiza igienica a acestor produse. Bolile ce pot fi transmise prin carne, peste,oua, profilaxia lor. Carnea contine 15-20% proteine si reprezinta una din cele mai importnte surse ale ratiei alimentare. Continutul de lipide variaza in limite foarte mari. Carnea grasa contine mai putine proteine si e mai greu digerabila. Carnea este saraca in calciu si bogata in fosfor. Ea contine mult fier. Carnea e sursa de baza a vit PP si sursa importanta de vit B2 si B6. Cercetarea calitatii carnii se face prin metoda organoleptica. Aspectul si culoarea suprafetei carcasei trebuie sa fie roz-deschis sau rosu-deschis, muschii pe sectiune putin umezi, pe hirtia de filtru nu lasa pete, consistenta pe sectiune e tare si elastica, la apasare cu degetul nu lasa urme, miros specific carnii proaspete, grasimea de culoare alba, galbuie sau galbena (la porcine alba sau rozdeschisa), ligamentele sunt elastice, tari, suprafetele articulatiilor netede, lucioase, calitatea bulionului va fi transparent, cu aroma placuta. In cazul in care rezultatele examenului organoleptic nu sunt concludente, se recurge si la analizele de laborator, chimice si bacteriologice. Carnea se refera la produsele usor alterabile, poate forma toxine, poate servi drept vector de transmisie a diferitor boli : antrax, bruceloza, trichineloza, poate cauza intoxicatii alimentare. Pestele are rol insemnat in alimentative ca si carnea. El contine 7-19% protein de inalta valoare nutritive. Continutul de lipide variaza in functie de specie (intre 0,2 34%). Lipidele din peste au o valoare nutritiva mai mare decit cele ale carnii, aducind in ratie si vi A si D. Untura de peste contine multi acizi grasi nesaturati. Carnea pestilor de mare e bogata in microelemente, inclusiv iod. Pestele contine mult calciu si mai multe microelemente in comparatie cu carnea (iod, cupru, zinc).Pestele este un produs usor digerabil, se absoarbe bine, ceea ce determina frecventa utilizare a lui in scopuri dietetice. Evaluarea igienica a calitatii pestelui potrivit rezultatelor examenului organoleptic : mucozitatea de pe suprafata pestelui e transparenta, fara miros, solzii sunt luciosi, netezi, bine fixati, branhiile vor fi rosii, operculele elastice si bine lipite de branhii, burta nu e umflata, cavit abdom nu contine lichid, e prezenta rigiditatea musculara, pestele luat in mina nu se indoaie usor, culoarea muschilor e alba-cenusie ori roz-pal, la apasarea cu degetul nu se formeaza gropite, pestele se lasa la fundul vasului cu apa. Prin peste se pot transmite infectiile intestinale, toxiinfectiile alimentare, botulismul, febra tifoida etc. Consumul de peste infectat cu Diphilobotrium Latum si insuficient prelucrat termic contribuie la transmitarea difilobotriozei. Ouale sunt o sursa excelenta de factori nutritivi cu o valoare biologica mare. Ele contin in medie 12,5% proteine. Continutul de lipide variaza intre 12-15%. Sunt practic lipsite de glucide 0,6-1,2%. Ouale contin calciu, fosfor, fier. Contine vit A, B2, D, piridoxina si colina. Ouale contin colesterol, de aceea se recomanda ca adultii sa limiteze consumulde oua. Si in alimentatia copiilor nu trebuie de inclus mai mult de un ou pe zi, deoarece se recupereaza nefavorabil asupra activitatii nervoase superioare, creind o stare de supraexcitatie. Expertiza igienico-sanitara stabileste prospetimea oualor, care se face cu ovoscopul. Ouale proaspete au o camera mica de aer, imobila, un albus transparent si o umbra a galbenusului, abia vizibila. Ouale vechi au o camera de aer marita, transparenta scazuta, apar pete de mucegai. Oul proaspat, la introducerea in apa, se aseaza orizontal pe fundul vasului, iar cel alterat, pluteste la

8

suprafata. Albusul de ou contine lizozim, care distruge germenii. In ouale vechi, continutul de albus este redus si ele se pot contamina mai usor. Germenii din grupul salmonelelor nu sunt sensibili la actiunea lizozimului, pot contamina mai usor ouale, provocind toxiinfectii. 18. Importanta piinii in alimentatie. Indicii calitatii piinii conform STAS. Piinea este unul din cele mai raspindite produse alimentare.. Ea contine 6-11% proteine si 43-54% glucide. Ea contine vitamine din grupul B, o cantitate considerabila de saruri de calciu si fosfor.Calitatea piinii depinde de calitatea fainii, de drojdii, de tehnologie. Aprecierea calitatii piinii se face in baza stabilirii urmatorilor indici : forma, culoarea si consistenta cojii si a miezului, mirosul, gustul, porozitata %, umiditatea %, aciditatea T. Organoleptica piinii. Piinea trebuie sa aiba forma specifica felului, suprafata neteda, lucioasa, fara crapaturi, bule, arsuri si incorporari nespecifice. Coaja nu trebuie sa se desprinda de miez, cu grosimea nu mai mare de 0,5 cm. Miezul trebuie sa fie uniform. Mirosul placut, apetisant. Gustul trebuie sa fie placut, fara nuante straine, nespecifice, la mestecat sa nu fie particule dure. Umiditatea excesiva diminueaza valoarea nutritiva si gustativa a piinii, ingreuiaza digerarea ei. Conform normativelor in vigoare, umiditatea piinii de secara nu trebuie sa depaseasca 49%, a celei de griu 45%. Porozitatea piinii este cauzata de vacuolele din miezul piinii exprimate in procente. Porozitatea este un indice important al calitatii. Piinea proaspata, elastica se imbiba mai usor cu suc gastric, deci se digera mai usor si mai deplin. Piinea de secara coapta din faina de calitate inferioara are porozitate de 45%. Porozitatea piini de griu variaza intre 55-75% in dependenta de calitatea fainii, de tehnologie. Aciditatea piinii depinde de acizii lactic si acetic ce se formeaza in timpul dospirii aluatului. Se determina in grade. Aciditatea piinii de secara nu trebuie sa depaseasca 12), acelei de griu 3-8, in dependenta de calitatea fainii (cu cit calitatea mai superioara, cu atit aciditatea mai redusa). 19. Valoarea nutritiva a legumelor, fructelor, pomusoarelor. Legumele, fructele si pomusoarele sunt alimente de origine vegetala, care ofera un aport important de elemente nutritive, variind meniul. Legumele au in compozitia lor 75-95% apa. Substanta uscata fiind formata mai ales din glucide, care se gasesc sub forma de glucoza, fructoza, zaharoza, amidon si celuloza. Proteinele sunt prezente in cantitati reduse, cu exceptia leguminoaselor uscate. Lipidele se gasesc in proportii scazute, cu exceptia semntelor oleaginoase. Vitaminele si elementele minerale se contin in proportii mari in majoritatea legumelor verzi. Cantitatea mare de vit C contin frunzele verzi (verdeturile) si unele legume ca ardei, rosiile, tuberculii de cartof, bulbii de ceapa. Surse de caroten sunt frunzele verzi, morcovii, ridichile. Tot in frunzele verzi se gaseste vit K, de asemenea si in varza. Fasolea, mazarea verde, cartofii, sfecla rosie, varza, spanacul, salata sunt surse de vit din gr B, iar spanacul, mazarea verde si varza mai contin vit E. Dintre elementele minerale in organism, se face aport de potasiu (morcovi, ridiche, cortofi, rosii, salata, castraveti), calciu (spanac, loboda, sfecla), fier (fasole si mazare verde, papadie, patrunjel, spanac) si fosfor (in seminte, sub forma de acid fitic si in mazarea verde). Valoarea nutritiva a legumelor poate fi redusa din cauza pastrarii sau prelucrarii lor culinare sau tehnologice incorecte. Fructele si pomusoarele au continut mare de apa (80-90%), un continut scazut de proteine, practic lipsite de lipide si bogate in glucide (10-20%). Un continut important de glucide il au strugurii, prunele, merele si perele. Fructele aduc un aport de saruri minerale, insa nu prezinta o sursa importanta. Ele sunt bogate in vit C (circa10mg%). Cele mai bogate in vit C sunt macesele, coacaza neagra, lamiile si portocalele, zmeura, murele, agrisele. Caisele si prunele uscate contin caroten. Fructele mai contin vit B1 si B2. Legumele, fructele si pomusoarele sunt indispensabile unei alimentatii rationale. Ele trebuie sa reprezinte 17-18% din valoarea calorica, ceea ce pentru un adult echivaleaza cu 500-800g pe zi. Datorita valorii calorice foarte mici si particularitatilor nutritive, ele sunt indicate in regimurile dietetice ale obezitatii, aterosclerozei, hipertens arter, maladii renale. 20. Patologii alimentare (clasificarea FAO/OMS) Conform FAO/OMS, avem 4 grupe de patologii alimetare: 1. Subnutritie reprezinta patologie cauzata de alimentatia cantitativ insuficienta. In asemenea caz alimentele ingerate nu asigura cantitatea adecvata de energie si determina organismul sa elibereze energia din propriile tesuturi, cum ar fi tesutul adipos, tesutul muscular, parenchimul. Consecintele subnutritiei: incetinirea ritmului de crestere la copii, scaderea in greutate la adulti, reducerea masei musculare, scaderea metabolismului, micsorarea producivitatii de munca, scaderea rezistentei organismului la agresiunile microbiene, substantele toxice si alte nocivitati de mediu Tipurile etiologice: subnutritia primara cind sunt consumate produsele alimentare in cantitati insuficicente denutritia secundara se datoreaza unor tulburari de ingestie, digestie sau metabolizare Formele etiologice: distrofia proteica hipo- si avitaminozele rahitismul colelitiazele pietre la rinici ateroscleroza anemiile nutritionale gusa endemica caria dentara

9

2. Hiperalimentatia patologie cauzata de alimetatia abundenta. Formele hiperalimentatiei: absoluta in cazul abuzului alimentar relativa declansata de reducerea cheltuielilor de energie Consecintele: obezitatea diabetul zaharat hepatite cronice fluoroza 3. Alimentatia calitativ neadecvata patologie cauzata de carenta sau lipsa totala a unei sau a mai multor substante nutritive. 4. Alimentatia neecilibrata patologii cauzate de disbalanta substantelor nutritive in ratia alimentara 21. Intoxicatiile alimentare - notiune, clasificare. Particularitatile lor. Intoxicatiile alimentare - maladii acute, rar cronice, aparute in rezultatul utilizarii alimentelor contaminate masiv cu microelemente de o anumita specie sau impurificate cu substante toxice pentru organism de origine microbiana sau nemicrobiana. Intoxicatiile alimetare pot evolua sub forma de cazuri sporadice sau sub forma de izbucniri in masa, cind produsul contaminat este consumat de un numar mare de oameni. Particularitatile -Semnele de asemanare intre intoxicatiile alimetare si bolile contagioase: Exista o perioada de incubatie pina la aparitia semnelor clinice Este necesar ca in organismul uman sa nimereasca microorganismele vii -Semnele de deosebire: Intoxicatiile alimentare sunt provocate numai atunci cind agentul patogen, care a nimerit pe produsul alimentar se multiplica pina la un numar foarte mare, de oicei nu mai mic decit 105 Indiferent de etiologie, intoxicatiile alimentare nu se transmit nemijlocit de la omul bolnav la cel sanatos Semne caracteristice pentru majoritatea intoxicatiilor alimentare: c) debutul acut cu o perioada de incubatie scurta (15 min 24 ore) d) fiecare caz de intoxicatie este legat de folosirea unui tip de produs alimentar e) in majoritatea cazurilor intoxicatiile se caracterizeaza prin tulburari ale tractului gastro-intestinal. f) toate intoxicatiile nu sunt contagioase Clasificare I. IA microbiene 1) Toxicoze alimentare a) Toxicoze bacteriene Botulism Toxicoza stafilococica b) Micotoxicoze Ergotismul Fuzariotoxicoza Aflotoxicoza 2) Toxicoinfectii a) Germeni potential patogeni E. coli, Proteus, Clostridium pertingens, Bacilus cereus, Streptococi b) Germeni insuficient studiati Clebsiela, Hafnia, Cytobacter, Edwardsiella, Pseudomonas, Aeromonas 3) Intoxicatii mixte II. IA non-microbiene III. IA idiopatice 22. Toxiinfectiile alimentare - bacteriile ce le pot conditiona, produsele ce le pot cauza,particularitatile clinice. Principiile de profilaxie a lor. Toxicoinfectiile reprezinta afectiuni acute, care apar la utilizarea in alimentatie a produselor ce contin un numar foarte mare de agenti cauzali vii. Sunt provocate de: germenii potential patogeni: E. coli, Proteus, Clostridium perfringens, Bacilus cereus, Streptococi germeni insuficient studiati: Clebsiela, Hafnia, Cytobacter, Edwardsiella, Pseudomonas, Aeromonas. Semnele caracteristice toxicoinfectiilor: 1. Dezvoltarea rapida a infectiei 2. Imbolnavirea paralela a persoanelor ce au folosit acelasi fel de bucate contaminate de microflora patogena. 3. Legatura strinsa intre afectiuni si consumarea unui anumit fel de bucate pregatit si realizat cu anumite incalcari igienice. 4. Delimitarea teritoriala a afectiunii, conditionata de zona contaminarii bacteriene a podusului. 5. Intreruperea brusca a cazurilor de boala dupa inlaturarea bucatelor epidemiologic periculoase. 6. Caracterul de imbolnavire in masa in cazurile cind produsul alimentar contaminat este consumat centralizat prin reteaua de alimentatie publica in grupuri mici sau in familie. Epidemiologie

10

Toxicoinfectiile sunt larg raspindite. Receptivitatea catre imbolnavire este mare. Mai frecvent se intilnesc in timpul cald al anului. Sursa de imbolnavire o constituie omul si animalele. Mecanismul de trasmitere: fecal-oral. Calea de transmitere alimentara. In organism patrund microorganismele vii. Reactia organismului la patrunderea agentilor cauzali este stereotipica si in majoritatea cazurilor putem deosebi: 4. procese locale poate apare o inflamatie a TGI, disbacterioza, dereglarea motilitatii intestinului. 5. procese generale febra, cefalee, modificari in sistemul cardio-vascular si nervos. Principiile de profilaxie a intoxicatiilor alimetare microbiene izolarea sursei de provocare a intoxicatiilor prevenirea patrunderii agentului declansator al intoxicaatiei in produsele alimentare intreruperea cailor de contaminare a produselor alimentare preintimpinarea multiplicarii si acumularii mi/o sau formarii toxinelor neutralizarea produselor potential periculoase din punct de vedere epidemiologic 23. Intoxicatiile stafilococice - patogenia, produsele ce le pot cauza, particularitatile clinice, profilaxia. Toxicoza stafilococica aparitia bolii este povocata de enterotoxina stafilococului auriu (rara!). Sursele de microorganisme: personalul de la intreprinderile alimentare cu procese inflamatorii purulente de etiologie stafilococica (plagi purulente, panariciu) purtatorii facultativi animalele bolnave de mastita stafilococii din mediul inconjurator De cele mai dese ori toxicozele stafilococice apar in rezultatul utilizarii in alimentatie a laptelui si produselor lactate poluate cu stafilococi, si mai rar la consumarea bucatelor din carne si peste. Poate sa apara si la consmarea produselor de cofetarie cu crema. De regula intoxicatiile apar in rezulatul nerespectarii regulilor igience si sanitare. Daca produsul alimentar este contaminat, el contine o cantitate mica de stafilococi, dar aceasta este suficient de a provoca boala. Intoxicatile alimentare se pot produce numai in cazul cind acest produs alimentar se pastreaza mult timp la o temperatura favorabila pentru multiplicare. Primele semne apar peste 2-4 ore dupa consumarea produsului. Simptomele principale: greata voma durerile acute in regiunea stomacului insuficienta cardio-vasculara 60-70% din bolnavi sufera de dureri de cap, ameteli, transpiratie rece. Pielea devine palida, uneori cenusie, buzele sunt palide pina la vinat. Majoritatea au diaree. Directiiile in profilaxia intoxicatiilor stafilococice depistarea surselor micsorarea numarului purtatorilor de stafilococi ce activeaza la intreprinderile alimentare intreruperea cailor de contaminare a produselor alimentare si a bucatelor asigurarea conditiior de producere, pastrare si realizare a produselor alimentare cu prevenirea formarii toxinelor 24. Botulismul - etiologia,patogenia,produsele ca-l pot cauza, particularitatile clinice, profilaxia. Botulism, cu agentul patogen Clostridium botulinum. Sursele si modul de contaminare a produselor alimentare: Bacilul botulinic se afla in intestinele animalelor si pestilor. Astfel, cu excrementele forma vegetativa (sporii) nimeresc pe sol si in apa. Sub forma sporulata isi pastreaza virulenta mai multi ani. In produsele alimentare nimeresc cind nu sunt bine curartate de sol sau accidental patrunse in produsele animaliere si peste. Prin carnea de peste trece prin prelucrarea incorecta din intestinele pestilor. In organismul uman patrund formele vegetative, sporii sau exotoxinele. In organism sporii elimina forma vegetativa, care elimina toxine. In trecut cazuri se inregistrau prin diferte produse alimentare (mezeluri, peste sarat,etc. ). In prezent se inregistreaza cazuri in rezultatul conservarii in conditii casnice, in special a ciupercilor si legumelor. Se cunosc 3 variante de botulism: Botulism alimentar 99% ,de plaga, infantil. Caracteristicile de baza ale bacilului botulinic: anaerob, imobil, formeaza spori, sporiii sunt rezistenti la factorii fizici si chimici. Rezista 5-6 ore la fierbere. Ii distruge doar autoclavarea la 120 grade. Formele vegetative elimina o exotoxina cu cele ma puternice proprietati toxice. Exotoxina nu este distrusa de actiunea sucului gastric si intestinal, dar se distruge la fierberea de 10-15 minute. Are mai multe serovariante. La borcanele cu conserve in care a nimerit agentul botulinic se bombeaza capacul. Manifestarile clinice: se deosebeste esential de cel a altor intoxicatii alimentare perioada de incubatie, care depinde de doza de toxina 6-36 ore se caracterizeaza prin afectarea sistemului nervos vegetativ, digestiv si altor sisteme Simptomele de baza: simptomul oftamoplegic, sindromul bular, dureri de cap, indispozitie, slabicuni, dureri in epigastru, tulburari dispeptice, dureri abdominale, meteorism, voma si diaree la inceput care trece in constipatie Simptmele specifice: diplopie, dilatarea pupilelor sau anizocorie, tulburari de vedere, ptoza palpebrala, paralizia muschilor faringieni, tulburarea deglutitiei, paralizia palatului moale, voce ragusita, pulsul la inceput rar, pe urma accelerat, temperatura nu corespunde pulsului (normala sau mai joasa, rar subfebrila), in cazuri de intoxicatie grava astenia se intensifica, se constata dereglarea respiratiei, care devine superficiala, aritmica. Organismul isi revine trepata dupa boala 2-3 luni. In forma usoara nu apar paraliziile Directiile de baza in profilaxia botulismului prevenirea patrunderi agentului declansator pe materia prima prelucrarea termica corecta (sterilizarea) prevenirea germinarii sporilor, multiplicarii formelor vegetative si formarii toxinelor in conservele pregatite

11

25. Micotoxicozele - etiologia, produsele ce le pot cauza, particularitatile clinice, profilaxia. Micotoxicoze intoxicatii de ciuperci microscopice, care paraziteaza pe diferite produse alimentare, in special pe cereale. Dintre micotoxicozele provocate de ciupercile microscopice fac parte: 1. Ergotismul 2. Fuzariotoxicoza 3. Aflotoxicoza Micotoxicozele se deosebesc de intoxicatiile alimenare prin manifestarile clinice. Aflotoxicoza are forma acuta, subacuta si cronica; e provocata de aflotoxina, care poseda actiune hepatotoxica si hepatocancerigena. Dezvoltarea ciupercilor si producerea aflotoxinelor mai frecvent se inregistreaza la nucile de arahide, faina de arahide, griu, ovaz, faina pe porumb, lapte, oua, ceai, boabe de cafea. Ergotismul apare in urma folosirii in alimentatie a produselor atacate de cornul secarii. Formele ergotismului: convulsiva se caracterizeaza prin afectarea sistemului nervos, gangrenoasa afectarea aparatului neurovascular, mixta. Fuzariotoxicoza este cauzata de piinea contaminata cu Fusarium graminearum. Tabloul clinic se manifesta prin gastroenterita cu afectarea SNC, care se aseamana cu ebrietatea. Profilaxia micotoxicozelor include: lupta cu daunatorii plantelor cu prelucrarea corecta a cerealelor respectarea regulilor de pastrare a produselor alimentare, a cerealelor, a nutreturilor monitorizarea nivelului de poluare a materiei prime si a produselor alimentare 26. Funciile medicului practician n caz de declanare a intoxicaiei alimentare. Daca dupa particularitatile sale, boala se aseamana cu o intoxicatie alimentara, medical este obligat 1 S acorde ajutorul medical urgent 2. S fac cercetrile prealabile ale cazului cu scopul de a determina cauzele bolii, de a lua msurile necesare pentru profilaxia rspndirii sau repetrii intoxicaiei alimentare, spre exemplu, sustragerea 3. S informeze centrul sanitaro-epide-miologic despre cazul de intoxicaie (prin telefon sau telegrafic) i s expedieze nWnarea._urgent indicnd n ea : 1) localitatea ; 2), data ; 3) locul (unitatea alimentar), unde s-a ntmplat cazul ; 4) numrul de victime (inclusiv spitalizate) ; 5) tabloul clinic al bolii ; 6) numrul de cazuri letale (dac snt) ; 7) produsul alimentar suspect i cauzele, care au dus la izbucnirea intoxicaiei alimentare ; 8) ce msuri s-au luat Centrele sanitaro-epidemiologice primesc informaia despre cazurile de intoxicaie alimentar i imediat trimit n focar un medic-specialist n igiena alimentar. Acesta efectueaz inspecia sanitaro-epidemiologic a cazului de intoxicaie alimentar. Studierea cazului ncepe cu cercetarea locului i chestionarea celor suferinzi, precizndu-se data i ora intoxicaiei alimentare, specificul clinicii, cu ce bucate s-au alimentat 1. Medicul igienist Sa excluda produsul suspect din alimentatia populatiei Sa colecteze mase vomitive sis a la trimita in laborator Sa interzica comercializarea produselor suspecte pana la identificare a cauzelor Sa anunte central sanitary-epidemiologic 2. Medicul sanitar Colecteaza anamneze Impreuna cu medicii curative analizeaza tabloulclinic Expediaza in laborator materialele recoltate de la bolnavi Sa clarifice caile de infectare 27. Importanta igienica a aerului. Straturile atmosferei, caracteristica lor. Aerul interactioneaza permanent cu organismul si actiunea lui asupra organismlui poate fi nu numai pozitiva, ci si negativa. Orice deviere in starea aerului poate influenta atit direct, cit si indirect functile organismului, dereglindu-i homeostaza. Amestecul de gaze, vapori de apa, care se mentine ca un invelis in jurul pamintului este numit atmosfera. Inaltimea atmosferei este apreciata la cca 50 000 km, dupa care urmeaza spatiul interplanetar. Fizico-chimic atmosfera are o structura neomogena, aceasta structura permite impartirea atmosferei in mai multe straturi (de la suprafata Terrei): Troposfera se intinde in mediu pina la 10 km de la suprafata solului, fiind mai inalta la ecuator. In troposfera factorii fizici prezinta variatii mari si consecinte ale acestor variatii sunt depunerile atmosferice, deplasarea maselor de aer, formarea norilor. In troposfera presiunea atmosferica si temperatura aerului sunt in permanenta scadere. Aici se afla cca 75% din tot volumul aerului atmosferic si 90% din vaporii de apa. Starea troposferei este permanent influentata de toate procesele care au loc pe suprafata paminului, astfel in troposfera permanent sunt pulberi, gaze toxice, microorganisme. Dupa troposfera urmeaza un strat de pauza tropopauza. Stratosfera se intinde pina la altitudinea de cca 50 km. Aici temperatura aerului creste cu inaltimea, presiunea atmosferica continua sa scada. In stratosfera se gaseste stratul de ozon, care se formeaza sub actiunea radiatiilor ultraviolete si protejeaza suprafata pamintului de aceleasi radiatii ultraviolete. Stratosfera mai poarta denumirea de hemosfera, datorita faptului ca aerul se afla predominant in forma moleculara. Dupa acest strat exista stratul de tranzitiestratopauza. Mezosfera Aici temperatura scade, presiunea atmosferica scade. La limita superioara a mezosferei care este apreciata aproximativ de 100 km, temperatura ajunge -70 -80 grade. In mezosfera se propaga si sunt reflectate undele radioelectrice. Strat de tranzitie mezopauza. Aceste 3 straturi caracterizate impreuna sunt numite homosfera, deoarece sunt influentate de activitatea omului. Termosfera ionosfera sau heterosfera. Se intinde la inaltimi de cca 2 000 km. Aici temperatura creste, presiunea atmosferica scade datorita aerului rarefiat. Elementele atmosferice aici se afla in forma de ioni, electroni liberi. Dupa termosfera este un strat de tranzitie termopauza. Exosfera practic nu are limite. O actiune permanenta asupra organismului o are troposfera. Ea este prezentata in importanta igienica a aerului:

12

1. Prin aer se realizeaza aportul de oxigen si este indepartat bioxidul de carbon. 2. Prin proprietatile fizice aerul influenteaza procesele de termoreglare a organismului. 3. Factorii fizici atmosferici determina caracteristicile climatice ale diferitor zone geografice. 4. Straturile de aer au rol de termoprotectie pentru intreg globul pamintesc. 5. Aerul poseda o conductibilitate termica redusa si aflindu-se in porii materialelor de constructie, imbracamintei, are rol de termoizolator pentru organism. 6. Aerul este rezervor de acumulare al substantelor chimice toxice de origine tehnogena. 7. Aerul este rezervor de acumulare a germenilor patogeni si deci este factor de transmitere al bolilor infectioase. 8. Este una din sursele de poluare a solului cu substante chimice toxice. 9. Este un mediu natural unde au loc procese de autopurificare. 28. Importana igienic a temperaturii i umiditii aerului, metode de determinare a lor. Temperatura aerului exercit influen asupra termoreglrii organismului. Temperatura nalt micoreaz posibilitatea de cedare a cldurii, cea joas o sporete. Aflarea ndelungat n mediu cu temperaturi nalte provoac ridicarea temperaturii corpului, accelerarea pulsului, dereglarea activitii sistemului cardiovascular, ceea ce influeneaz negativ asupra funcionrii sistemului nervos central, reducndu-se atenia, precizia, coordonarea micrilor i viteza r eaciei. In stare de repaus echilibrul termic al organismului cu mediul nconjurtor se pstreaz la temperatura aerului de 18 24C. La o munc fizic de efort mediu temperatura optim a aerului va fi de 10 15C, iar la o munc grea de 10C. Dereglarea echilibrului termic duce la supranclzire, iar n anu mite condiii (umiditatea nalt, lipsa micrilor de aer) poate provoca un oc termic. Temperatura joas a aerului, sporind cedarea de cldur, cre eaz pericolul rcirii organismului. Astfel pot avea loc afectri ale organelor de respiraie, ale sistemului periferic nervos i muscu lar. , O deosebit importan o are temperatura din ncperile spita liceti, deoarece la multe'stri patologice are loc dereglarea metabolismului termic Temperatura aerului poate fi masurata cu : Termometre stationare maxim(mercur) si minim(alcool), sau cu ajutorul termografelor(pe termen lung)Se masoara temperature in 3 puncte aflate pe diagonal, peretele interior(cald,la 0,2m), in centru si la fereastra (la 0,2m) pe 3 pncte: la 10cm de podea, la 1m si la 1,5m Umiditatea aerului se caracterizeaz prin coninutul vaporilor de ap. Ea influeneaz asupra gradului de cedare a cldurii, strii termice i generale a organismului. La temperaturi joase influena nefavorabil a umiditii nalte se explic prin conductibilitatea tefmic mare a aerului. La temperaturi nalte umiditatea mare ngreuiaz cedarea cldurii de ctre organism din contul evaporrii. Astfel, aerul umed n condiiile de temperatur att nalt, ct i joas, este un factor negativ, ce mpiedic termoreglarea organismului. Aflarea sistematic de lung durat a oamenilor n ncperile cu umiditate nalt i cu temperatur joas provoac micorarea rezistenei organismului fa de bo lile infecioase. Aerul uscat, dimpotriv, influeneaz favorabil metabolismul termic att la temperatur nalt, ct i la cea joas, n primul caz contribuind la evaporarea, iar n al doilea micornd cedarea cl durii. Influena nefavorabil a aerului uscat se manifest n umai la umiditate foarte joas de 20% i mai puin. Ea se exprim prin uscarea mucoaselor, provocnd o senzaie de uscat n gur, gt, nas, uscarea pielii i descuamarea ei. Umiditatea absoluta este cantitatea de valori de ap n grame n 1 m 3 de aer sau n milimetri de presiune coloanei de mercur n momentul cercetrii. Umiditatea maxim este cantitatea de vapori de ap n grame necesar pentru saturaia deplin a 1 m 3 de aer la o anumit temperatur. Umiditatea maxim se determin dup tabel. Umiditatea relativ reprezint raportul dintre umiditatea abso lut i cea maxim, exprimat n procente. Deficitul de saturaie este diferena dintre umiditatea maxim i cea absolut. Umiditatea fiziologic relativ este raportul dintre umiditatea absolut i c ea maxim la temperatura de 37C, adic la temperatura corpului, exprimat n procente. Pentru determinarea umiditatii aerului se utilizeaza Psihrometrele August si Assman care au la baza 2 termometre unul usca si altul umed. La rezervoruul cu alcool al celui uned e pus un batist cu un capat inmuiat intr-un pahar cu apa distilata. La evaporarea apei din batist scade temperature aratata de termometrul umed. Cu cat diferenta dintre cele 2 e mai mare cu atat umiditatea e mai mic. 29. Importana igienic a micrii aerului, caracteristicile ei, metode de determinare. Roza vnturilor. Viteza de micare a aerului exercit o influen mare asupra schimbului de cldu r al organismului, asupra proceselor de respiraie, consumului de energie, strii neuropsihice. Influena micrii aerului asupra meta bolismului termic se manifest prin mri rea pierderilor de cldur, mai nti de toate pe seama conveniei, deoarece aerul care se mic ndeprteaz de corp cele mai apropiate straturi de aer nclzite, locul lor fiind ocupat de aerul rece. Vntul amplific, de asemenea, cedarea cldurii prin evaporare. Viteza optima al miscarii vantului in exterior e de 1-4 m/s, Iar in incaperi de 0,1-0,3 m/s In timpul unei viteze mai joase, de 0 ,1 m/s, apare senzaia aerului nemicat, sttut. Viteza de micare a aerului ce depete 0 ,5 m/s provoac o senzaie neplcut de curent, care deseori este cauza rcirii locale i generale. Pentru igiena i practica sanitar are importan nu att direcia v ntului ca atare. Un interes cu mult mai mare prezint cunoaterea direciilor repetate de vnt n localitatea dat. Ele se stabilesc pe baza observaiilor meteorologice multianuale. Cunoaterea par ticularitilor de repetare a vnturilor pe un loc determ inat e necesar medicului igienist pentru soluionarea problemelor referitoare la planificarea localitilor, la amplasarea raional a caselor de locuit, a instituiilor pentru copii, curativo -profilactice. Ele trebuie amplasate pe partea expus la btai a vntului fa de ntreprinderile industriale, centralele de energie termic, alte obiective care pot s polueze aerul atmosferic cu fum, gaze etc

13

Se masoara cu ajutorul anemometrelor(cu cupe[1-50m/s] si palete[0,5-15m/s]) si catatermometrelor Metoda de cercetare cu ajutorul anemometrelor. E nevoie de instalat astfel incat directia curentilor de aer sa fie perpendicular pe suprafata de rotatie al paletelor(cupelor)Se masoara numarul de rotatii pe secunda si se calculeaza viteza de miscare al aerului Catatermometrul se utilizeaza la determinarea vitezelor mici de miscare al aerului. E un termometru cu alcool care e dotat cu un rezervor in jos si o evazare in sus. Daca incalzim aparatul si ii dau un agaz de racier pierderea caldurii se va petrece in mod diferit in functie de microclimatu Gratie capacitatii termice al alcoolului si al sticlei la coborarea alcoolului in limitele indicate pe parcursul racirii raportate de 1cm2 de suprafata al aparatului se degaja o cantitate constanta de temperature exprimata in milicalorii pemm2 Roza Vanturilor e o imagine grafica de repetare predominant a directiei vanturilor dupa carturi(partile lumii) pe o perioada stabile de timp( o luna, un an) Pentru formarea rozei vanturilor e necesar de sumat numarul tuturor cazurilor de vand sit imp linistit in decursul perioadei de timp Suma obtinuta se ia ca 100% iar numarul de cazuri de vant din fiecare cart sit imp linistit se calculeaza in procente. Apoi se traseaza o diagram. Din centru se trag 8 liniicare inseamna 8 carturi(S, N, N-E, N-W, E, W, S-W, S-E). Pe toate liniile se depun in proportii egale segmentele marimilor procentuale calculate pentru aceste carturi si se unesc consecutive intre ele. 30. Microclimat - notiune,tipurile si actiunea asupra organismului. Microclimatul complexul de factori fizici care influenteaza schimbul de caldura dintre organism si mediu. Este determinat de temperatura aerului, umiditatea, viteza de miscare si radiatiile calorice ale lui de pe suprafetele inconjuratoare. Microclimatul este microambianta mediului dat. Microclimatul incaperilor influenteaza in mod direct termoliza si indirect termogeneza. Organismul uman pierde caldura prin 4 mecanisme: conductibilitatea 5% convectia 15-20%. Cu cit temperatura aerului este mai mica iar umiditatea si viteza de miscare mai mare, termoliza prin convectie este mai mare. radiatie sau termodeperditie 40-50%, catre obiectele si suprafetele din jur. Termoradiatia este direct dependenta de temperatura obiectelor si suprafetelor inconjuratoare. Ea poate fi: negativa in cazul cind suprafetele obiectelor din jur au o temperatura mai joasa decit temp corpului pozitiva - invers evaporarea 25-30%, de pe suprafata pielii si a mucoaselor, are loc in mod insensibil. Astfel in mediu se evaporeaza in 24 ore cca 500 ml de apa. La evaporarea 1 ml de apa organismul cedeaza 0,6 kcal. La temperaturi mai mari de 27 grade apare sudoratia vizibila. Cu cit umiditaea aerului este mai mica, iar viteza miscarii mai mare, evaporarea creste. Tipurile de microclimat: 1. microclimat cald radiatie pozitiva temperatura si umiditatea aerului crescute viteza de miscare scazuta Din partea organismului: vasodilatare hipertermie transpiratie puternica 2. microclimat rece radiatie negativa temp aerului scazuta umiditatea si viteza de miscare a aerului crescute Din partea organismului: vasoconstrictie frison muscular hipotermie 3. microclimat optim acel microclimat, la care mecanismul de termoreglare e solicitat minim, confortul termic se asigura prin reactii fiziologice, fara suprasolicitari functionale. Factorii de microclimat actioneaza organismul complex, sumar. Acest fapt e confirmat de senzatie termica identica a organismului la diferite combinari ale temperaturii, umiditatii si vitezei de miscare a aerului. Senzatia termica a organismului variaza si in dependenta de alimentatie, imbracaminte, activitate. Pot fi create anumite combinari ale factorilor fizici cind actiunea nefavorabila a unuia din factori este neutralizata de actiunea favorabila a altora. Stabilirea unor combinari optime pentru factorii fizici este o conditie necesara pentru prevenirea actiunii nefvorabile a microclimatului, de producere asupra organismului si pentru elaborarea recomandarilor de calire, de climatoterapie. 31. Metodele de determinare a actiunii ambiantei termice a aerului asupra organismului. 1. metode fizice mai frecvent e folosita catatermometria, cu ajutorul careia se determina caldura pierduta de dispozitiv (catatermometru) in diferite conditii de microclimat sau capacitatea de racire a aerului. S-a stabilit ca la o capacitate de racire a aerului: 4,5 6,5 mcal/cm2/sec confort termic 6,5 mcal/cm2/sec microclimat rece Aceasta metoda are dezavantaje, deoarece aici organismul uman este luat identic cu un dispozitiv fizic, lipsit de posibilitati de reglare si acomodare. 2. metode fiziologice ne adresam direct organismului , cercetindu-i diferite reactii la ambianta termica data. Mai frecvent sunt folosite: Temperatura cutanata se determina pe frunte, stern, degetul mare al piciorului. La un discomfort termic creste diferenta dintre temp sectoarelor periferice si centrale.

14

3.

Frecventa pulsului s-a stabilit ca la cresterea temp corpului cu un grad frecventa pulsului se mareste cu 30 batai/minut. metode psihologice: de interogare despre senzatia subiectiva se determina temperatura efectiva senzatia termica a organismului pusa la diferite conditii de microclimat. Pentru adult sanatos adecvat imbracat cu activitate usoara zona de confort termic pentru temperatura efectiva este 1721 grade conventionale, iar la valoarea temp efective 19 avem linia de confort. Aici majoritatea au senzatii de confort termic. Temperatura rezultanta se determina pentru aprecierea microclimatului in conditii de producere. Temperatura efectiva poate fi determinata dupa tabele speciale sau dupa nomograma, care reprezinta graficul interdependentei dintre temperatura aerului, umiditatea lui si viteza de miscare a aerului.

32. Importanta biologica a radiatiei solare. Melanina se formeaz sub aciunea radiaiilor ultraviolete din diapazonul A Vitamina D se sintezeaz sub aciunea radiaiilor ultraviolete din diapazonul B Insolaia e cauzat de aciunea radiaiilor infraroii scurte Aciune bactericid pronunat posed radiaiile solare ultraviolete C Radiaiile ultraviolete din diapazonul C provoac leziuni celulare Aciunea biologic a radiaiilor solare luminoase Stimuleaz procesele metabolice n organism Asigurar ritmul circadian Asigur funcia analizatorului optic 33. Vreme, clima, zone climatice (caracteristica generala). Aclimatizarea ca problema igienica, fazele ei. Vremea totalitatea factorilor fizici atmosferici in momentul dat. Ea se caracterizeaza printr-o mare instabilitate, schimbindu-se uneori de citeva ori pe zi. Clima reprezinta totalitatea factorilor fizici atmosferici si telurici cum ar fi relieful, vegetatia, suprafete de apa, caracteristici pentru o anumita regiune. Factori dominanti in formarea climei sunt factorii fizici care variaza permanent si dau nastere fenomenelor meteorologice din troposfera. Caractersticile generale ale climei sunt: 1. stabilitate in timp 2. modificarile sunt posibile numai in perioade lungi de timp (zeci, sute de ani) Dupa situarea geografica suprafata pamintului se imparte in 5 zone climaterice de baza: 2 polare 2 temperate 1 tropicala In cadrul acestor 5 zone climaterice din punct de vedere bio-climatologic deosebim 3 tipuri de climat: 1. excitant sau specific (alpin, de stepa) 2. indiferent sau nespecific (de ses, de coline) 3. intermediar (subalpin, marin) cu elemente excitante si neexcitante Aclimatizare procesul de adaptare functionala si organica a oranismului la trecerea dintr-un climat in altul sau la expunerea in procesul muncii la factori fizici diferiti de cei initiali. Este un proces social-biologic de adapatare activa a arganismului la conditii climatice noi. Realizarea aclimatizarii depinde de: conditiile de munca conditiile de trai alimentatie rezistenta organismului Procesul de aclimatizare se realizeaza prin 3 faze: 1. faza initiala (de orientare la factor nou): se suprasolicita centrul de termoreglare se modifica metabolismul bazal in SNC predomina procese de inhbitie scade capacitatea de munca se deregleaza somnul se pot acutiza bolile cronice existente 2. faza de restructurare a stereotipului dinamic: favorabila are loc o trecere lina la faza stabila cu ajutorul unor masuri social-igienice nefavorabila apar neuroze de dezadaptare, artralgii, mialgii, cefalee, scade capacitatea de munca, se acutizeaza bolile cronice. In conditii extrem de nefavorabile aclimatizarea nici nu are loc. In organism se intensifica modificarile patologice. In astfel de cazuri este recomandata revenirea la clima initiala. 3. faza stabila se stabilizeaza procesele metabolice si capacitatea de munca. 34. Influenta variatiei presiunii partiale a oxigenului asupra organismului. Scaderi ale conc O2 atmosferic au loc la scaderea presiunii atmosferice, ceea ce duce la hipoxie cu consecinte la nivelul diferitor organe. La scaderea conc O2 pina la 18% in organism nu se produc tulburari. La o scadere pina a 15%, ceea ce avem pina la altitudinea de 3 km, manifestarile sunt usoare, compensatorii, ca tahicardie, hipertensiune, creste nr de hematii la periferia corpului.

15

La altitudini de 3-6 km scade pina la 10% si aici capaciatea de compensare devine ineficienta. Apar tulurai ca dispnee, excitatie, urmata de depresie, apare dezechilibru acido-bazic. La aceste inaltimi apare asa-numitul raul de munte sau boala de altitudine, manfestata prin oboseala, tahipnee si dispnee, cefalee, vertij, somnolenta, cianoza, hemoptizii. La inaltimi de 6-8 km conc O2 scade pina la 10-8%. Apare o hipoxie pronuntata. Aceasta inaltime este numita zona critica. Aici se afecteaza centrul respirator, faze succesive de orpire si functioarea centrului, braicardie si scade tens art. In final se produce colaps respirator si cardiovascular. La conc mai mici de 8%, la altitudini de 8 km si mai sus viata lipseste. 35. Importanta fiziologia si igenica a bioxidului de carbon. Impactul negativ apare la cresterea presunii partiale a CO2, care creste pe seama cresterii concentratiei. La cresterea pina la 1-2% se observa o polipnee. Aici CO2 este exctant al centrului respirator. Aceasta actiune este utlizata in practica medicala si anume in anesteziologie. La cresterea conc CO2 pina la 2-3% se observa cresterea amplitudinii si ritmului respirator, apare dispnee. La conc de 4% dispnea devine accentuata. Apare senzatia de constrictie toracica. La conc de 5% apar si manifestari digestive gretur, vomismente. La 6-7% la simptomele enumerate se mai adauga vertije, cefalee. La cresterea pina la 10% apare o stare depresiva, pierderea cunostintei. Se produce stopul respirator cardiac. La 15% are loc pierderea cunostintei, exitus. La 20% sfirsitul letal se instaleaza in citeva minute. Pe linga importanta fiziologica CO2 are si importanta igenica. Si anume conc CO2 este indicator de viciere a aerului. Vicierea aerului este un fenomen complex rezultat din suprapopularea sau aglomerarea incaperilor. La baza vicierii sta procesul respirator, care produce in aer modificari chimice, si anume scade concentratia O2, creste conc CO2, se modifica proprietatile fizice ale aerului, si anume creste temp, umiditatea. 36. Influenta variatiei presiunii partiale a azotului asupra organismului. Azotul re o reactivitate chimica redusa. Nu ia parte activa in actul respiraiei. La presiune normala nu are aactiune nociva asupra organismului Poate influenta sanatatea numai la cresterea presiunii aerului inspirat. Inhalare de azot sub presiune poate fi numai in conditii particulare de munca, in chesoni, la scafandre, la sportivi innotatori, sub apa. La coborire sub apa presiunea creste pentru fiecare 11 m o atmosfera. Azotul insiprat prin presiune trece membrana alveolara capilara, se dizolva in plasma, apoi in tesuturile boggate in lipide (tes adipos, sist. nervos). La inspiratia azotului sub presiune se provoaca 2 sindroame: de compresiune apare la coborire brusca sub apa si este legat de saturarea brusca in azot a trs nervos. Evolueaza in 2 faze: de excitatie se manifesta prin euforie, hiperreflectivitate, neliniste, agitatie, tulburari senzoriale. betia adincurilor de inhibitie adimanie, bradicardie, hiporeflectivitate, pina la somn si deces. Acest sindrom se instaleaza cu atit mai repede, cu cit se coboara mai adinc omul. de decompresiune apare la revenirea rapida la suprafata. In aceste conditii azotul din tesuturi nu este eliminat din organism in ritmul respiratiei. Deci o parte se acumuleaza in singe si da nastere emboliei gazoase, cu diverse localizari. Cele mai grave sunt ale creierului si cordului, consecinta carora poate fi infarctul miocardic, pulmonar, paralizii, parastizii, artralgii, mialgii. Se mai numeste boala de cheson. Pentru prevenirea acestor fenomene este necesar ca persoanele ce vor fi expuse la presiuni crescute sa cunoasca simptomele acestor sindroame, mai ales a celor premonitorii pierderii cunostintei. Atit coborirea, cit si ridicarea la suprafata se vor face lent, in trepte cu pauze. Persoanele vor fi selectate medical. Se recomanda si cresterea capacitatii de adapttare a organismului la presiuni crescute metodic permanent. 37. Poluarea atmosferei, definitie, surse de poluare. Prin poluarea aerului se intelege prezena in atmosfera a unor substante, care , in functie de concentratiesi timp de actiune, produc modificari ale sanatatii, genereaza sau altereaza mediul. Aceste subsante pot fi dferite de cele care se gasesc in compozitia normla aaerului sau pot fi compusi care fac parte din aceasta, cum ar fi: CO2, ozon, rodon in concentratii care depasesc cele admisibile. Sursele de poluare aa aerului atmosferic se impart in naturale Eroziunea solului, in rezulatul caruia in aer se afla particule de praf in suspensie. Anual in rezultul ei in aer sunt eliminate 30 mln tone de praf. Eruptiile vulcanice, in rezultatul carora se elimina CO2, CO, amoniac, oxizi de sulf, praf. Incendiile spontane ale padurlor, in rezultaul carora eaerul este poluat cu CO2, funungina, hidrocarburi Plantele in perioada de inflorire Solul poluat - in rezultatul descompuneri materiei organce dn sol in aer sunt eliminati amoniacul, metanul, hidrogenul sulfurat. artificiale procesele de combustie in atmosfera se degaja oxizi de sulf, azot, carbon, aldehide, hidrocarburi, pulberi transportul (terestru in primul rind) CO2, oxizi de azot, hidrocarburi, plumb procesele industriale 38.Poluantii atmosferici, clasificarea lor dupa actiunea directa asupra organismului. In dependenta de.. se clasifica in: 1. iritanti oxizii de sulf, de azot, clorul si compusi lui, amoniacul, pulberii in suspensie 2. asfixanti CO, hdrogenul sulfurat, acdul cianhidric, cianurile, nitritii 3. toxici plumbul, cdmiul, mercurul, arseniul, fluorul, pesticidele 4. cancerigeni hidrocarburile policiclice aromatice, nitrozaminele, aminele aromatice, pesticidele organice, praful de tutun, substantele neorganice ca plumbul, nickeul, cadmiul, cromul.

16

5. fibrozanti oxzi de fier, pulberii de azest, boxidul de siliciu, beriliul si toti poluantii iritanti. 39. Efectele poluarii aerului atmosferic asupra sanatatii (directe si indirecte) Poluarea poate avea actiune: directa aparitia efectelor acute. Efectele acue apar dpa expuneri de scurta durata a substantelor toice in concentratii mari. Efectele acute se pot manifesta prin intoxicatii sau prin agravarea sau decompensarea une boli existente. Efectele cronice apar dupa expunere de lunga durata, ani de zile, a unor conc moderate. Ef. Cronice pot aparea in rezultatul cumularii materiale sau functionale. In rezultatul cumularii materiale in diferite organe, tesuturi toxice se depun in asa numite depouri. In anumite conditi aceste depouri se manifesta prin actiune toxica a preparatului dat. Cumularea materiala poseda plumbul, cadmiul, mercurul. Cumulare functionala poseda poluantii iritanti. Ea se manifesta cu aparita dpa o perioada de timp a imbolnavirilor datorata dereglarii functiei organelor. Efecte tardive aparitia fenomenelor patologice dupa o perioada lunga de timp (actiune cancerigena, mutagena) indirecta se manifesta asupra climatului, astfel creste numarul de zile cu ceata, se reduc radiatiile calorice. Poluantii influenteazaa si asupra radiatiilor luminoase, astfel la o poluare .. luminozitatea poate scadea cu 10-50%. La poluarea atmosfereai este retinut radiatia ultravoleta. Ea influenteaza asupra plantelor, animalelor, indicator a unui grad inalt de poluare sunt albinile. Poluarea atmosferei se observa in viata apar mirosuri neplacute, coroziunea metalelor, degradeaza obiectele de cauciuc, metal, scade vizibilitatea. Apar pierderi economice. Degradeaza operele de arta. 40. Masuri de protectie a aerului atmosferic tehnologice pe prim plan! reducerea sau excluderea evacuarii subst nocive in atmosfera. Trecerea la procese tehnologice inchise, continue. Recuperarea si utilizarea reziduurilor industriale. Inlocuirea subst toice cu cele inofensive. Epurarea materiei prime de compusi nocivi. Inlocuirea proceselor de prelucrare, care genereaza pulberi. Perfecionarea proceselor de ardere Ermetizarea proceselor tehnologice. de planificare planificarea corecta a centrelor populate stailire zonelor de protectie sanitara plantarea zonelor verzi in centrele populate sanitar-tehnice Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare a pulberilor, Folosirea dispozitivelor de prelucrare termica a reziduurilor si anume) Epurarea catalitca a gazelor Ozonarea gazelor formate Construirea cosurilor de evacuare inalte (masuri poliactive) legislative elaborarea CMA pentru substanetel evacuate in aerul atmosferic elaborarea masurilor de atingere a emanarilor maxime admisibile elaborarea standartelor pentru materia prima 41. Ventilaia natural a ncperilor. Tipurile ei i factorii ce o determin. Cu scop de a menine parametrii optimi ai mediului aerian n ncperi este necesar a nltura aerul poluat i de a debita aer curat. Pentru aceasta sunt folosite diferite sisteme de ventilaie. Ventilaia presupune substituirea complet sau parial a aerului impurificat prin aer curat. Dupa modul de formare a presiunii pentru deplasarea aerului entilatia poate fi: ventilatie naturala ventilatie artificiala Prin ventilatie naturala se subintelege schimbul de ae