exam.-an.-V-rom-2014

INSTITUȚIA PUBLICĂ UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂŞI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIŢANU”

DIN REPUBLICA MOLDOVAPag. 1 / 3

“APROB”

Decanul facultăţii Stomatologie

Prof.univ. I. LUPAN

ÎNTREBĂRIpentru examenele de Stat de absolvire, la Stomatologia Ortopedică

anul V de studii 2014 - 2015

1. Metodologia examenului clinic şi paraclinic a pacienţilor în clinica de protetica dentară. Formularea diagnosticului.

Date de pasaport. Examenul subectiv:motivatia, istoricul actualei boli, istoricul vetii.

Examenul obectiv: examenul exobucal:inspectia , percutia , palpatia si ascultatia .

Examenul edobucal :raportul dintre buze, gradul de deschidere a gurii si mobilitatea muschilor orbiculari, dintii, arcadele dentare, raportul dintre arcadele dentare (tipul de ocluzie), mucoasa cavitatii bucale, apofizele alveolare si maxilarelor

Examenul paraclinic: examenul radiologic== radiografia intraorala, dentoparodontala, extraorala= radiografia panoramica,tomografia artrografia,cineradiografia,. Analiza modelelor de studiu,, electroodontometria,termometria, eficacitatea masticatorie.

Diagnosticul se formuleaza in baza examenului clinic si paraclinic . el este compus din:1. afectiunea principala, 2 complicatile provocate de afectiunea principala, 3 afectiuni concomitente.

2. Etiologia, tabloul clinic şi terapia leziunelor odontale coronare. Indicaţii către terapia restaurativă. Etapele pregătirii şi cerinţele către cavitatea pentru inlay.

LOC prezinta diverse manifestari de structura,forma, volum, sediu si directia coronara.etiologia este cauzata de factori endogeni sau exogeni(dobinditi). Din cele dobinditi fac parte caria , hipoplazia smaltului, defecte cuneiforme,floroza, abraziunile patologice, trauma, eroziuni chimice.

Tabloul clinic-simptomele subective: durerea, tulburari fizionomice,tulburari masticatorii, fonatie

Simtomele obective –dinte modificat in culoare, forma , volum , apsenta punctului de contact,cavitati carioase... pot fi depistare :complicatii locale, locoregionale si generale.

Indicatii catre terapia restaurativa

1 la restaurarea morfologiei coronare dentarecu LOC provocate de carii, fracruri coronare, abraziuni la care tratamentul prin opturatii este imposibil sau neeficient2 ca element de agregare3 ca dispozitiv de sinare a dintilor mobili4 ca element de echilibrare a ocluziei,, realizind stopuri ocluzale .Etapele pregatirii 1. deschiderea cavitatii,2 crearea formei de contur,3 indepartarea dentinei ramolite,4 largirea cavitatii in limitele dentinei sanatoase,5 crearea punctelor de retentie,6 bizotarea marginii cavitatii,7finisarea, protejarea plagii dentinare.

Adincimea cavitatii trebue sa fie de 1.5-2 mm, bizotarea 45 grade,

cerintele pentru cavitatea pentru inlay cavitatea trebue sa fie preparata in limitele smaltului si dentinei, peretii verticali trebue sa fie paraleli sau usor divergenti, planseul cavitatii trebue sa fie paralel cavitatii pulpare,prepararea trebue sa fie in limetele tesuturilor sanatoase pentru a evita caria secundara,trebue de creat puncte de retentie pentru o adeziune mai buna,marginele cavitatii trebue sa fie bizotate, toate suprafetele trebue sa fie bine finisate

3. Etiologia, tabloul clinic şi terapia leziunelor odontale coronare cu coroane metalice întregturnate. Indicaţii. Consecutivitatea etapelor clinice.



Simtomele obective –dinte modificat in culoare, forma , volum , apsenta punctului de contact,cavitati carioase... pot fi depistare :complicatii locale, locoregionale si generale

Indicaţii: Indicaţiile generale au dublu scop:

a) în scop morfo-funcţional şi profilactic: pe dinţi cu carii însoţite de pierderi mari de substanţă dentară, când nu mai sunt posibile

reconstituiri prin obturaţii sau inlay-uri; pe dinţi cu obturaţii întinse sau multiple, care predispun coroana dentară la fracturi, situaţii în care

coroanele de înveliş se utilizează pentru consolidarea rezistenţei mecanice a dinţilor; în pierderi de substanţă dentară prin traumatisme, când reconstituirea prin alte mijloace nu mai este

posibilă în abrazii patologice când, prin aplicarea coroanelor de înveliş este posibilă reconstituirea reliefului

ocluzal; pe dinţi cu modificări de formă, volum, poziţie şi culoare, atunci când acestea pot fi corectate prin

aplicarea coroanelor de înveliş; la tineri, din considerente de ordin fizionomic, la vârstnici, mai ales în scop paradontoprofilactic.

pentru refacerea punctelor de contact, când spaţiul interdentar este sub 2mm, el poate fi închis printr-o singură coroană; în distanţe de peste 2mm, se cer aplicate două coroane pe dinţii învecinaţi, în timp ce în spaţiile ce depăşesc 4mm, este necesar ca să se interpună între cele două coroane un element de înlocuire

din considerente profilactice se indică aplicarea coroanelor de înveliş în carii secundare şi de colet sau multiple, ca şi în perturbări neuromusculare cu bruxism, în prevenirea unor leziuni rapide şi de amploare ale substanţei dentare;

se aplică în scop profilactic, pentru a preîntâmpina procesele de uzură a dinţilor date de fricţiunea exercitată de elementele de menţinere ale protezelor mobilizabile. De notat că se impune o atitudine selectivă din partea practicienilor în sensul de a nu utiliza în mod obligatoriu şi în toate cazurile microproteze de protecţie;

în situaţiile în care dinţii prezintă o mare diferenţă între diametrul transversal coronar maxim şi cel cervical, cazuri care ar necesita rezecţii prea întinse de ţesut dentar, cu pericolul afectării pulpei dentare si a diminuării sau a compromiterii rezistenţei mecanice a bontului;

coroanele turnate cu grosime totală sunt indicate în special pentru dinţii laterali cu dimensiuni reduse în sens cervico - ocluzal;

coroanele turnate cu grosime dirijată sunt indicate pe coroanele dinţilor laterali cu dimensiune cervico - ocluzală mare.

b) în scop protetic: pentru realizarea elementelor de agregare, de care se leagă corpurile de punte în restaurările

edentaţiilor parţiale intercalate; pentru ancorarea protezelor parţiale mobilizabile, în cazul coroanelor prevăzute cu convexităţi

pentru croşete, cu locaşuri pentru sprijinul ocluzal, cu culise etc.;

pentru imobilizarea dinţilor în paradontopatii; prin solidarizarea unei suite de coroane, se formează un sistem rigid, cu rol de şină de contenţie;

în tratamentul disfuncţiei ocluzale, pentru refacerea reliefului ocluzal şi a planului de ocluzie, când, în urma necesităţilor de nivelare, se şlefuiesc dinţii care, ulterior, necesită acoperirea cu coroane;

pentru reconstituirea zonelor de sprijin, când, prin intermediul coroanelor se pot reface condiţiile biostatice normale dintre arcade, în scopul prevenirii modificărilor rapoartelor intermaxilare, consecutive distrucţiilor coronare din zonele laterale.Etapele clinico tehnice clinic:prepararea dintilor, ampremtarea si protectia plagii dentinare

Laborator-realizarea modelului de lucru si cel auxiliar,modelarea machetei din ceara, turnarea.

Clinic—proba coroanei turnate, laborator—prelucrarea mecanica, slefuire si lustruirea, clinic – proba defenitiva si cimentarea

Prepararea dintilor consta in sflefuirea unui strat de tesut dur de o grosime de 0.5-0.7 mm . prepararea la colet poate fi cu prag circular, fara prag sau mixt(partial cu prag, sau fara prag).

4. Etiologia, tabloul clinic şi terapia leziunelor odontale coronare cu coroane fizionomice acrilice, compozite. Indficaţii. Consecutivitatea etapelor clinice.



Simtomele obective –dinte modificat in culoare, forma , volum , apsenta punctului de contact,cavitati carioase... pot fi depistare :complicatii locale, locoregionale si generale

Indicatii tratamentul LOC a dintilor frontali si premolarilor in caz de lipsa a marginii incizale si a unghiurilor, in caz de dereglari de culoare, prezenta distrofiilor tesuturilor dure, floroza, anomalii de pozitie,volum, directie

Coroana dintelui trebue sa fie voluminoasa , inalta ceea ce necesita o slefuire mai pronuntata a tesuturilor dure.

etapele clinico tehnice clinic--- prepararea dintilor, amprentarea si stabilirea culorii

laborator(tehnica clasica) ----realizarea modelului, modelarea machetei din ceara, ambalarea machetei in chiuveta pentru realizarea tiparului,pregatirea acrilatului si introducerea lui prin presare in tipar,polimerizarea acrilatului,si dezambalarea coroanei din chiuveta,prelucrarea ei,

clinic----proba in cav. bucala. Latorator---prelucrarea, finisarea si lustruirea,. Clinic—proba defenitiva si fixarea.

Tehnica moderna costa in aceea ca se foloseste acrilat sau compozit autopolimerizabil, si se modeleaza coroana strat cu strat pe bont mobilibabil din material,(aici nu se foloseste ceara)este asemanatoare cu cea de modelarea a ceramicii, dintii stratul bazal, dentina, smaltul, de colet, si incizal

Particularitati---- dintele se prepara o profunzime de 1.5-2 mm de tesut dur,, pot fi cu prag, sau fara prag cervical (o slefuire tangentiala sub forma de margine perduta), Daca se face prag atunci el va fi la nivelul juxt sau supragingival paralel festonului gingival. Latimra pragului este de 0.5 mm

5. Indicaţii şi etapele clinice în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane fizionomice integral ceramice, particularităţile preparării dinţilor stîlpi.

Indicatii: Terapia LOC ale dt frontali si premolarilor in caz de lipsa de substanta a marginilor incisivale si a unghiurilor, cind alte metode de restaurare nu sint posibile sau eficace, in caz de leziuni ale altor suprafete, dereglari de culoare, prezenta distrofiilor tesuturilor dure, fluoroza, anomalii de pozitie, volum, directie.Clinic:Examenul pacientuluiStabilim diagnozaPreparam dintii stilp (Cream la colet prag cu o latime 0.3-0.8 la dinti cu volum mic, si, 0.5-1.5 la dinti mai mari in volum. Pragul creat parallel cu festonul gingival sau subgingival, la decizia medicului.)Laborator:Realizarea modelului du dinti mobilizabiliConfectionam capacelul din platinaDepunem si ardem stratul de ceramikaClinic;Proba coroaneiLaborator:Corectarea si glazurarea coroaneiClinic: Proba definitive si fixarea coroanei in cav buc.

6. Indicaţii şi etapele clinice în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane mixte m/c.

Indicatii: restaurarea morfofunctionala a dintilor frontali si premolarilor; Coroane mixte metaloceramice:Partial fizionomiceTotal fizionomiceMetaloceramica e constituită dintr-o carcasă metalică, pe care se aplică un strat foarte subţire de ceramică. Combinarea acestor două materiale a permis crearea unor construcţii ideale: care după aspectul lor exterior - practic sunt identice cu cel al unui dinte sănătos, iar după rezistenţă chiar îl depaşesc.

EtapeleClinic:Examenul pacientuluiStabilirea diagnosticuluiPrepararea dintilor stilpi cu prag in zona coletului cu crearea spatiului pt ceramicaAmprentareaProtectia dintilor Laborator;Realizarea modelului cu dinti mobilizabiliFixarea in simulator si modelarea componentei metalice din cearaNu formam elemente de retentive iar grosimea machete e de 0.4-0.5 mmTurnareaClinic:Proba componentei metaliceDeterminarea culoriiLaborator:Prelucrarea mecanica a componentei metalice cu abrasivePrelucrarea termica la temperatura de 900 grade 2-3 min creinduse pelicula de oxizi metalici necesar la consolidarea ceramiciiSablarea componentei metalice cu un jet puternic de nisip aluminos Al2O3 cu particule de 250 Mm ,bombardam suprafata capacelului Consolodarea chimikaDegrasarea cu acid acetic Depunerea stratului de ceramic si ardereaClinicProba coroanei in cav bucLaboratorGlazurarea Clinic

Proba definitive si cimentarea coroanei metaloceramice in cav buc

7. Indicaţii şi etapele clinice în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane de substituţie. Clasificări.

Indicatii: LOC subtotale sau totale, deseori cu prezenta partii radiculare; In caz de fracturi considerabile a coroanelor dt ; LOC subtotale sau totale, ca urmare a abraziunilor patologice; Ca element de agregare a pt dentare si protezelor dentare mobilizabile.Clinic : prepararea intra si supraradiculara a radacinii dintelui afectat; Amprentare.Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; Modelarea machete dispozitivului coronoradicular si transformarea ei in aliajul soliciatat; Prelucrarea componentei metalice si proba pe model.Clinic: Proba componentei metalice a dispozitivului coronoradicular in cavitatea bucala; Determinarea culorii materialului;Laborator: aplicarea materialului fizionomic pe supraf dispozitivului coronar; Prelucrarea si lustruirea.Clinic: proba definitive a coroanei de substitutie si fixarea in cavitatea bucala.

8. Indicaţii şi etapele clinice în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane 3/4, 4/5 şi ecuatoriale.

Indicatii 34, 45: dintii frontali si laterali cind suprafata vestibulara a dt nu este lezataClinic: preparea dt stilpi, aprentarea si protectia plagii dentinareLaborator: realizarea modelelor si efectuarea etapelor corespunzatoare; A doua etapa clinica include proba coroanei de invelis, iar cea tehnica slefuirea si lustruirea. A trea etapa clinica prevede fixarea dintelui pe dt preparat.Indicatii ecuatoriale: acopera coroana naturala pina la ecuator; molari, cind tesuturile dure ale dt din zona subecuatoriala nu sint lezate, iar indicatiile clinice nu ne permit prepararea cuvenita a dt fara devitalizare(migrari dentare, atrofia apofizei alveolare cu dezgolire radiculara)

9. Tehnica probei coroanei de înveliş: întregturnate, acrilice, ceramice. Tenhica cimentării. Complicaţii posibile. Profilaxia.

Coroana stantata –proba – cind se efectueaza proba se atrage o atentie deosebita raportului dintre marginea coroanei si parodontul marginal. Pentru a evita lezarea lui coroana trebuie miscata lent spre colet tinind cont de raportul ce se creaza . Acele sectoare care ajung primele la nivelul parodontului marginal se supun slefuirii.Deosebim 3 tipuri de raporturi a marginii coroanei de invelis stantate cu parodontul marginal: a)marginea coroanei trebuie sa patrunda in sulcusul dentogingival cu 0,2-0,3mm; b)marginea coroanei trebuie numai sa ajunga la marginea gingivala; c) marginea coroanei sa nu ajunga la cea gingivala cu 1,5-2mm. Dupa adaptarea marginala a coroanei urmeaza verificarea contactului ocluzal, care se determina visual cu ajutorul hirtiei de articulatie sau cu o folie de ceara, atragind atentie la contactul cuspizilor la fel si cu dintii vecini.Coroana Jaket- proba – se atrage atentia la adaptarea cervicala si ocluzala. Locurile care impiedica asamblarea coroanei pe bontul preparat se scot la iveala cu hirtie de articulatie. Slefuirea acestor puncte se va face cu freze sferice pentru a preveni lezarea marginii cervicale. La fel va fi corectata coroana si in raporturi ocluzale.Materiale utilizate la fixarea temporara: Provicol, Repin, P-cem, Dentin Pasta.Materiale utilizate la fixare permanenta: Unifas 2- fosfate p/u stantate, Fugi – 1, Meron, Ketac, Visfat, Unicem.Tehnica cimentarii- Fixarea se efectueaza cu ajutorul cimenturilor fosfat sau visfat preparat intr-o pasta omogena, fara bule de aer avind aspectul unei paste cremoase. Cementul preparat se va aplica in coroana tapetind peretii ei pe toata suprafata. Indepartarea surplusurilor de cement se efectueaza dupa priza. Se va acorda o atentie deosebita curatarii resturilor de cement la nivelul Nisei papilei interdentare si al zonei parodontului marginal. Pacientului I se va recomanda cat imp de 2 ore sa nu se alimenteze pentru acrea conditii favorabile in vederea prizei definitive a cimentului de fixare.

. 10. Metoda de protecţie a plăgii dentinare după prepararea dinţilor sub coroane de

înveliş. Tehnica Scutan de confecţionare a coroanelor provizorii.

Obtinerea amprentei folosind o masa amprentara elastica sau ghips, urmeaza slefuirea dintelui, prepararea unui acrilat autopolimerizabil ce ar corespunde dupa culoarea dintilor restanti, introducerea acestui acrilat

in amprenta care apoi se reaplica peste dintele slefuit si acoperit in prealabil cu un stat subtire de ulei de vaselina ce preintimpina influenta nociva a monomerului asupra pulpei. Inainte de polimerizarea completa a acrilatului amprenta se indeparteaza din cavitatea bucala, apoi se scoate coroana din amprenta, se prelucreaza, se efectueaza proba, se lustrueste si se fixeaza cu ajutorul unei mase amprentare de tip Repin, Dentol sau Hidroxid de Ca.

11. Caracteristica complicaţiilor posibile în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane de înveliş: pe parcursul tratamentului, imediat după tratament, tardive. Tactica medicului.

La prepararea tesuturilor dure ale dintilor pot aparea diverse accidente, care conditional pot fi grupate in: accidente pe parcursul prepararii, dupa preparare pina la fixarea microprotezei si dupa fixarea lucrarii. Cel mai frecvent chiar la inceput apare durerea care depinde de sensibilitatea individuala. Deaceea in cazul prezentei dintilor vitali se va aplica in mod obligatoriu anestezia. Daca nu vom fi atenti sau nu vom avea un punct bun de sprijin a miinii din cauza derapajului instrumentelor abrasive va fi posibila traumarea tesuturilor moi a cavitatii bucale. Daca totusi au fost provocate asemenea trauma in raport cu gravitatea leziunii se aplica badijonari cu H2O2, compresiuni pentru hemostaza sau chiar si sutura chirurgicala.

In cazurile cind nu se tine cont de topografia camerei pulpare, de pozitia dintelui sau grosimea tesuturilor dure camera pulpara poate fi deschisa, fapt ce va inpune deacum devitalizarea dintelui. In caz de neatentie poate fi traumatizat dintele adiacent sau antagonist iar manevrarea gresita a instrumentului cind coroana dintelui este slabita printr-un process pathologic poate provoca fractura coroanei.

Nerespectarea regulilor de preparare poate provoca hiperemia vaselor sangvine pulpare, hemoragii sau chiar combustii, leziuni care in timpul apropiat dupa aceasta internentie chirurgicala se vor manifesta prin aparitia pulpitei, iar mai terdiv-necroza, gangrena pulpara insotite de complicatii.

12. Varietăţile raportului marginei coroanei de înveliş cu parodontul marginal. Concepţia modernă.

Deosebim 3 tipuri de raporturi a marginii coroanei de invelis stantate cu parodontul marginal: a)marginea coroanei trebuie sa patrunda in sulcusul dentogingival cu 0,2-0,3mm;

b)marginea coroanei trebuie numai sa ajunga la marginea gingivala; c) marginea coroanei sa nu ajunga la cea gingivala cu 1,5-2mm.

Noi consideram ca raportul marginii coroanei cu parodontul marginal trebuie sa fie apreciat individual reiesind din particularitatile tabloului clinic si ca marginea coroanei trebuie sa cuprinda strins dintele unde ea nu se va termina. In vedere respectarii acestui criteriu p/u efectuarea controlului respective se foloseste sonda in unghi.

13. Etiologia şi tabloul clinic al edentaţiei parţiale. Clasificarea Kennedy. Indicaţii şi etapele clinice în terapia protetică cu punţi dentare.

Etiologia: Factorii care duc la aparitia edentatiei partiale , conditional pot fi repartizati in 2 grupe: 1)factori congenitali, 2)factorii postnatali.

Edentatia partiala congenitala se caracterizeaza prin lipsa mugurilor dentari sau a distructiei lor in stadiile incipiente de dezoltare. Daca lipsesc toti dintii avem o anodontie iar daca citiva o hipodontie (oligodontie). In litratura de specialitate aceste varietati de lipsa a dintilor se mai numesc edentatii primare, la care se refera si dereglarile procesului de formare si situare a mugurilor dentari si de eruptie a dintilor care conduc la retentia dintilor in profunzimea osului si ca rezultat la aparitia edentatiei partiale, aceasta varietate de edentatie se mai numeste si falsa. Edentatia partiala provocata de factori postnatali (dobindita) care se mai numeste edentatie

secundara apare ca urmare a afectiunilor odontale, parodontale, a proceselor inflamatoare(osteomielita), interventiilor chirurgicale (inlaturarea tumorilor benigne sau maligne), traumatismului.

Tab clinic in caz de edentatie partiala va fi individual si se va gasi in dependenta de numarul dintilor lipsa, de localizarea bresei si rolul dintilor pe care l-au indeplinit in arcada dentara, starea tesuturilor dure si a parodontiului dintilor restanti, de tipul de ocluzie, timpul care s-a scurs de la pierderea dintilor, factorul etiologic, virsta, starea generala a organismului. Simptomele edentatiei partiale se impart in exobucale si endobucale.

Clasificarea Kennedy.

Clasa I – edentatie partiala bilaterala adica marginita de dinti numai mezialClasa II- edentatie partiala unilaterala adic amarginita de dinti numai mezialClasa III- prezenta obligatori a bresei laterale intercalate adica marginita si mezial

si distal de dinti Clasa IV – edentatie partiala cu localizarea bresei numai in zona frontal

Clasificarea Kennedy- Applegate

Clasa I – edentatiile terminale bilaterale ale arcadei in cadrul caeia toti dintii restanti sint plasati anterior fata de spatiile edentate si este identica clasi I Kennedy

Clasa II – edentatiile terminale unilaterale in care dintii restantii sunt plasatianterior fata de spatiul edentate si corespunde clasi a IIa Kennedy

Clasa III – edentatiile laterale intercalate, bresele fiind marginite de dinti restanti anteriori si posteriori deficitari din punct de vedere functional, incapabili sa suporte o lucrare protetica fixa

Clasa IV- edentatiile in regiunea frontal a arcadei dentare care poate sa se intinda din ambele parti a liniei mediane, dintii restanti fiind capabili sa nu ofere sprijin protezei fixe

Clasa V – edentatiile laterale intercalate , bresele fiind marginite de dinti restanti anteriori si posteriori, dar limita anterioara este reprezentata de un dinte care din punct de vedere functional nu poate oferi sprijin sufficient de rezistenta unei constructii protetice fixe.

Clasa VI – edentatiile laterale intrercalate cu brese marginite de dinti restanti anteriori si posteriori capabili sa suporte sprijinul protezei fixe.

14. Particularităţile examenului clinic şi paraclinic a pacienţilor cu edentaţii parţiale. Indicaţii şi etapele clinice în terapia cu punţi dentare întreg turnate.

Examenul Clinic include ;examen subiectiv si obiectiv

Subiectiv

Datele personale :Stabilirea indentitatii pacientului,domiciliu ,sexul ,profesia,locul de munca.Examenul subiectiv include Motivatia ; include istoria actualei maladii ,istoria vietii,Istoria actualii maladii – urmareste scopul de a studia evolutia maladii si eficienta tratamentului daca a avut loc Istoria vietii –in cadrul anamnezii vietii luam in consideratie ,locul nasterii si de trai Examenul Obiectiv

Cuprinde examenul exobucal si endobucal si complimentar

A)examen .Exobucal – se executa prin inspectia reg.maxilo faciale din fata si profil atragind atentia la starea si culoarea pielii,a mucoasei buzelor,prezenta ssau lipsa asemetriei faciale,la linia de contact si pozitia buzelor, obrajilor,comisurilor gurii ,gradul de exprimare asanturilor perilabiale

Examen Endobucal

Se executa prin inspectia cav bucale ,cu ajutorul instrument ,oglinda pensa dent ,sonda etc.Examenul endobucal se executa intro anumita ord :1 Raportul dintre buze ,grad .de deschidere a gurii si mobilit.muschiului orbic.a buzelor .2Dintii3Arcadele dentare 4 raportul dintre arcadele dentare 9tip de ocluz5mucoasa cav bucale 6 apofizele alveolare si maxilareleExamenul paraclinic

Se va reduce la aplicarea diverselor examinari locale ,generale sau si unul si altul

Examenul Radiologic- este unul din examenele complimentare de baza la precizarea modif,tesuturilor osoase , rapoartele dintre diferite segmente si elemente ale scheletului stomatognat

Radiografia intraorala - filmul radiografic capatat prin metoda intraorala ne da posibilitate de a preciza starea tesuturilor dure ala dintilor

Radiografia Panoramica

-acest tip se efectuiaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin proiectia desfasurata de una si aceeasi pilicule a acelor 2 arcade dentare ,Vom studia aceeasi partic de structura a paradontului si tesut osos , si studierea lor in asamblu

Tomografia

Radiografia extraorala

Indicatiile

-Din consideratii fizionomice coroanele metalice turnate sunt indicate pe dintii laterali ;

-Coroana naturala a dint. trebuie sa aiba o inaltime sufficient pentru efectuarea prepararii str necesar din tesut dure -Tesuturile dure in zona coletului dintelui – stilp nu treb sa fie lezate Etapele clinico –Tehnice

1 Clinica Prepararea dintilor stilpi,2 2amprentarea si protectia plagii dentare 3 In Laborator ;realizarea modelului de lucru si auziliar ,modelarea machetei coroanei din ceara ,

turnarea 4 Clinica ; Proba coroanei turnate 5 In laborator ;prelucrarea mecanica ,slefuirea si lustruirea lucrarii 6 In clinica ; Proba si fixarea coroanei .

15. Consecutivitate examenului clinic subiectiv a pacienţilor cu edentaţii parţiale. Indicaţii, contraindicaţii şi etapele clinice la aplicarea punţilor dentare din acrilate şi compozite moderne.

Examenul Clinic include ;examen subiectiv

Subiectiv

Datele personale :Stabilirea indentitatii pacientului,domiciliu ,sexul ,profesia,locul de munca.Examenul subiectiv include Motivatia ; include istoria actualei maladii ,istoria vietii,Istoria actualii maladii – urmareste scopul de a studia evolutia maladii si eficienta tratamentului daca a avut loc Istoria vietii –in cadrul anamnezii vietii luam in consideratie ,locul nasterii si de trai Indicatii

1 Coroanele de invelis fizionamic sint indicate in terapia leziunilor odontale coronare ale dintilor frontali si premolarilor in caz de lipsa de supstanta a marginilor incisivale si a unghiurilor cind alte metode de restaurare nu sunt posibile sau eficiente

Contraindicatii

1 Coroanele fizionomice nu pot fi aplicate pe dinti cu coroane mici ,cind dupa prepararea bontul capatat nu ne va asigura o buna fixare a viitoarei coroane .

Asemenea coroane sunt contraindicate cind tesutur dure ale dintelui sunt fragile

Pe dintii laterali din cauza fortelor mari de presiune si rezistenta mica a materialului

Etapele clinico- Tehnice a puntii dentare din acrilat sau compozit

1 Prepararea dintilor stilpi

7 amprentarea si protectia plagii dentare 8 In Laborator ;realizarea modelului de lucru si auziliar ,modelarea machetei din ceara si schibul ei

in acrilat 9 Clinica ; Proba puntii dent din acrilat10 In laborator ;prelucrarea mecanica ,slefuirea si lustruirea lucrarii 11 In clinica ; Proba si fixarea puntii dentare

16. Examenul clinic obiectiv al pacienţilor cu edentaţii parţiale. Indicaţii, contraindicaţii şi etapele clinice la aplicarea punţilor dentare integral ceramice şi adezive.

Examenul Obiectiv

Cuprinde examenul exobucal si endobucal si complimentar

A)examen .Exobucal – se executa prin inspectia reg.maxilo faciale din fata si profil atragind atentia la starea si culoarea pielii,a mucoasei buzelor,prezenta ssau lipsa asemetriei faciale,la linia de contact si pozitia buzelor, obrajilor,comisurilor gurii ,gradul de exprimare asanturilor perilabiale

Examen Endobucal

Se executa prin inspectia cav bucale ,cu ajutorul instrument ,oglinda pensa dent ,sonda etc.Examenul endobucal se executa intro anumita ord :1 Raportul dintre buze ,grad .de deschidere a gurii si mobilit.muschiului orbic.a buzelor .2Dintii3Arcadele dentare 4 raportul dintre arcadele dentare 9tip de ocluz5mucoasa cav bucale 6 apofizele alveolare si maxilareleIndicatiile

-catre tratamentul cu punti dentare din acrilat si ceramica avem nuumai in cazul edentatiilor unidentare –sau cind lipsesc cel mult 2 dinti in zona frontala a arcadelor dentare ,Iar dintii stilpi permit confectionarea acestor constructii

Contraindicatii

-Sunt determinate de particularitatile acestor punti care au o duritate comparativ mica si deci nu pot fi utilizate pentru zonele laterale ale arcadelor dentare

-La fel sunt contraindicate in caz de prezenta a tipurilor de ocluzie adinci ,traumatizante, la fel cind dintii stilpi rezulta bonturi prea scurte ,ce nu pot asigura prezenta protezei

-In cazul abraziunii dentare avansate

17. Particularităţile preparării dinţilor stîlpi în terapia edentaţiei parţiale cu punţi dentare. Indicaţii, contraindicaţii şi etapele clinice la aplicarea punţilor dentare m/c, m/a.

Prepararea dintilor stilpi se efectuiaza la fel ca la LOC numai ca se diferentiaza prin a) obtinerea unei forme corecte pt tipul de microproteza ales pt elemetele de agregare b) obtinerea paraleleismului intre axele coronare ale dintilor stilpi astfel incit toate elementele de agregare sase aseze uniform pe dintii stilpi . La includerea unui nr mare de dinti stilpi pt respectarea paralelismului este necesara pregatirea pe unor modele de studiu pina la prepararea si examinarea lor in paralelograf . Aveasta ne va da posibilitatea sa apreciem calitatea tesuturilor dure pe care care vor fi slefuite pt a obtine acest paralelism intr dintii stilpi si daca este necesara tratamentul proprotetic pt asa tipuri de proteze dentare . Redarea paralelismului se poate efectua si prin prepararea dintilos stilpi in forma de con cu o inclinatie a suprafetelor coroanei catre axul longitudinal nu mai mult cu 10 grade .Indicatii la aplicarea puntilor dentare m/c , m/a Terapia LOC atit in zona frontala cit si in zona laterala ,pt acoprirea incisivilor si premolarilor . in scopul corectarii morfologiei de volum , forma , culoare .Contraindicatii : la copii si pina la 18 ani , in caz de distructii prea avansate a coroanei dintelui , sau cu tesutri dure prea fragile ,sau cind inaltimea si grosimea coroanei nu ne perminte pt formarea unui bont favorabil pt fixare .

18. Migrări dentare. Etiopatogenia, tabloul clinic. Criteriile ocluziei funcţionale după Ene. Fenomenul Tieleman. Metode de tratament.

Etiopatogenie – cauzele migrarii dentare sunt ;Leziunile odontale coronare intinse ,refacerea incorecta in supra liniei sau subocluziei a suprafetelor ocluzale, edentatiile partiale starea patologica a tesuturilui paradontului unor abiceiuri vicioase ca muscarea limbii ,buzelor obrajelor ,deglutitia infantila .prin urmare factorii ce provoaca migrari dentare se inpart in 2 grupe ; factori locali si generali

Tabloul clinic

Simptomele clinice a migrarilor dentare depinde de numarul dintilor pierduti ,durata perioadei de timp dupa extractie .cu cit mai mult timp sa scurs de la momentul extractiei si cu cit edentatia e mai intinsa cu atit mai grave , mai exagerate vor fi migrarile dintilor restanti .Dupa perderea unui sau mai multor dinti, antagonistii migreaza vertical spre spatiului edentat

Tratamentul

Lichidarea dezichilibrului dintre arcadele dentare in urma edentatiilor partiale .

Slefuirea tesuturilor dure

Aceasta metoda este mai des folosita la lichidarea dereglarilor interocluzale slefuind suprafetele ocluzale ale dintilor migrati verticali si fetele laterale ale dintilor inclinati . Slefuirea ocluzala are scop de a micsora inaltimea coroanei dintelui migrat, Nivelarea planului de ocluzie .

Rezectia dentara

Ca masura de lichidare a dereglarilor interocluzale se folosesc la pacienti cu dereglari verticale sau inclinari orizontale exagerate ,

Tratamentul ortodontic

Un rol important in tratament ortodontic il are alegerea dispozitivului pentru inaltarea dimernsiunii verticale de ocluzie si deplasarea dintilor migrati ,precum si modul de fixare a lui

Repozitionarea mandibulei –

Cind migrarile dentare sunt insotite de deplasarea distala a mandibulei, micsorarea spatiului alveolar si micsorarea etajului inferoir al fetei

Tratamentul chirurgical

Este considerata ca o masura extrenma si urmareste extractia dintelui migrat ce nu poate fi recuperat prin metoda conservativa

Tratamentul protetic

Este indicat pacientilor cu migrari dentare orizontale exagerate,care nu accepta alte metode

19. Indicaţii şi etapele clinice în terapia edentaţiei parţiale cu punţi dentare cu extenzie. Complicaţii.

Caracteristic pt aceasta constructie este situarea elementelor de agregare pe o singura parte a corpului de punte , deci corpul de punte nu are la ambele extrimitati elemente de agregare . Punte cu extensie poate fi realizata atit prin metoda clasica cit si prin metoda contemporana . Dupa pozitia corpului de punte fata de elementele de agregare deosebim : punte cu extensie meziala , cind corpul de punte este situat mezial fata de elementele de agregare ; punte cu extensie distala , cind corpul de punte este situati distal fata de elementele de agregare .INDICATII- Puntile cu extensie meziale pot fi utilizate : absenta incisivului lateral , elemetele de agregare fiind fixate pe doi dinti vecini , caninul si primul molar ; absenta primului premolar – dintii stilpi al doilea premolar si primul molar . Pt puntea cu extensie distala se va indica la rezolvarea edentatiilor terminale in urmatoaele situaii : cind este necesar de restabilit un singur dinte solidarizat la doua elemete de agregare , cind dintii stilpi pe care sunt fixati pe elemetele de agregare prezinta coroane voluminoase , cu o foarte buna implantare paradonto- radiculara ; cind arcada dentara antagonista este scurtata sau reprezentind o proteza mobila sau mobilizabila ce nu dez presiuni ocluzale mari in mastecatie si in intercuspidare ; pt un premolar sau molar in extensie la o punte subtotala fixata pe un nr mare de dintii stilpi , la pacientii tineri cu edentatii molare unilaterale ce au hemiarcada opusa integra.Etapele Clinice : 1) Clinic prepararea d-lor stilpi , amprentarea , si determinarea ocluziei centrice , protectia dintilor preparati . 2) Laborator – realizarea modeleleor , confectionarea sabloanelor de ocluzie , montarea modelelor in ocluzor , modelarea dintilor-stilpi si confectionarea elementelor de agregare 3) Clinic – proba elementelor de agregare , amprentarea cimpului protetic impreuna cu elementele de agregare in vederea realizarii corpului de punte ; determinarea ocluziei centrice sau relatiilor intermaxilare ; protectia dintilor preparati . 4) Laborator – realizarea modelelor , pozitionarea lor in relatie de ocluzie centrica , montarea in aparatul simulator , montarea machetei corpului de punte , tehnicianul il va adapta la elementele de agregare si va efectua lipirea lor 5) Clinic – proba puntii si individualizarea reliefului ocluzal . Daca va fi confectionata o punte mixta , se va determina culoare acrilatului , protectia dintilor preparati , 6) Laborator – finisarea , lustruirea puntii metalice , modelarea prealabila a fatelor din ceara si inlocuierea ei cu acrilat , in vederea confictionarii puntilor mixte . 7) Clinic- proba definitiva si cementarea puntii puntii pe dintii- stilpi .20. Influienţa edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale asupra sistemului muscular

şi ATM. Metode de examinare clinică şi paraclinic

21. Caracteristica componentelor cîmpului protetic în edentaţiile parţiale întinse, extinse şi subtotale. Indicaţii la terapia cu proteze parţiale mobilizabile.

Cîmp protetic edentat total se defineşte ca o situaţie clinică când lipsesc toţi dinţii de pe un maxilar (edentaţie totală unimaxilară) sau de pe avibele maxilare (edentaţie totală bimaxilară) ca rezultat al acţiunii unor factori de ordin patologic sau traumatic.

Câmpul protetic la maxilă. Aspectul morfofuncţional al câmpului protetic la maxilă în edentaţia totală depinde de starea ţesutului osos al apofizelor alveolare, bolta palatină şi tuberoziiăţile maxilare. Aceste

formaţiuni anatomice au dimensiuni şi forme multiple favorabile, mai puţin favorabile şi nefavorabile în terapia edentaţiei totale, dependente, în primul rând, de proeminenţa apofizei alveolare.

Apofiza alveolară înaltă şi lată oferă posibilităţi favorabile de sprijin şi stabilizare a protezei totale, iar micşorarea treptată în volum a apofizei alveoläre, ca urmare a atrofiei ţesutului osos, scade şi gradul de menţinere a protezei.

Tuberozităţile maxilare pot fi comparate cu o prelungire a apofizei alveolare care formează proeminenţe osoase în zona posterioare. În menţinerea şi stabilizarea protezei superioare tuberozităţile maxilare au valoare deosebită. Dacă aceste formaţiuni sunt pronunţate, au versante paralele între ele, atunci favorizează retentivitatea protezei şi invers, dacă au un volum redus sau sunt caracterizate prin absenţa oricărui relief, reprezintă un factor negativ in stabilizarea protezelor totale.

Bolta palatină are forme diverse de ia padent la pacient, cu valori protetice în sens pozitiv sau negativ, dependent de forma şi înălţimea apofizei alveolare şi a tuberozităţilor maxilare. La nivelul suturii mediane a boitei palatine în unele situaţii clinice, poate fi evidenţiat torusul palatin, având diverse forme şi localizare. Prezenţa torusului palatin influenţează negativ menţinerea protezei totale. În asemenea situaţii torusul palatin va fi foliat. În zona anterioară a boitei palatine, la nivelul apofizei alveolare, este situată gaura incisivă care, de asemenea, este necesar de protejat prin foliere, deoarece prin ea trece fascicolul mucovascular respectiv.

Posterior, limita bolţii palatine este formată din marginile distale ale lamelor orizontale ale oaselor palatine care, la nivelul liniei mediane, trec în spina nazală posterioară. Important că aceste margini sunt orientate oblic spre craniu, ceea ce permite realizarea unor prelungiri în proteze pentru o închidere marginală mai bună.

Scheletul osos al maxilei este acoperit de fibromucoasă care în dependenţă de aderenţa ei la ţesutul osos este divizată în fibromucoasă fixă şi mobilă. La trecerea fibromucoasei fixe în fibromucoasă mobilă există o mică zonă de trecere, numită fibromucoasă pasiv mobilă sau neutră. Această zonă, având o lăţime de 1—3 mm, este acoperită de marginile protezei totale pentru a asigura o închidere marginală a protezei, favorizând fenomenul de succiune. Această zonă este situată de-a lungul fundului de sac vestibular şi posterior la limita de trecere a palatului dur în palatul moale, cunoscută în stomatologie ca linia «Ah».

Câmpul protetic la mandibulă edentată total este reprezentat de aceleaşi elemente morfofuncţionale ca şi la maxilă, însă având dimensiuni comparative mult mai reduse. O importanţă deosebită la confecţionarea protezelor totale o au tuberculii piriforrni, formaţiuni morfologice situate în zonele retromolare.

Marginile totale ale protezei sunt situate ca şi la maxilă acoperind zona mucoasei neutre din părţile vestibulară şi linguală conform reliefului fondului de sac vestibular şi planşeului bucal, iar posterior, în dependenţă de valoarea protetică a tuberculilor piriforrni îi acoperă în întregime sau numai cu 1/3 din suprafaţa anterioară. Limita protezei în aceste zone este indicată de către medic şi poate fi extinsă posterior numai până la punctul de inserţie a ligamentului pterigomandibular, de altfel în timpul funcţiei proteza se va desprinde de pe câmpul protetic.

22. Pregătirea cavităţii orale către terapia edentaţiei parţiale.

.

23. Conceperea protezei parţiale mobilizabile acrilice şi principiile alegerii dinţilor sub croşete. Amprentarea preliminară.

Alcatuita din mai multe elemente solidarizate intim, care form un corp solid , rigid , nedeformabil . Elementele – dinti artificiali , elemente de ancorare mentinere si stabilizare , baza protezei prezentata de seile protezei consolidate printr-o placa acrilica . Principii alegerea dintilor – asemantoare dintilor naturali , , duritate satisfacatoare la uzura , lipsa de calitati abrazive , sa nu se modifice la actiunea mediului bucal , sa aiba toleranta biologica , sa aiba o legatura trainica cu mat bazei protezei , sa se supuna prelucrarii mecanice , sa pastreze culoarea constant , sa aiba o structura densa , omogena . Amprentarea preliminara - Amprenta este copia negativă a câmpului protetic după careîn laboratorul de tehnică dentară se realizează modelul,element de bază altuturor procedurilor tehnice care urmează ulterior.Obiectivele amprentei preliminare- cop i e r ea cu max imum de exac t i t a t e a sup ra f ee i zone i de sp r i j i n , - r e p r o d u c e r e a c â t m a i p r e c i s ă a p o z i i e i f u n c i o n a l e a f o r m a i u n i l o r mobile de la periferia câmpului protetic,-realizarea unei portamprente individuale care să necesite cât maipuine manopere de adaptare.

Etapele amprentării preliminar1.Pregătirea amprentării.2.Alegerea i verificarea portamprentei standard.3.Alegerea materialului de amprentă i a tehnicii de amprentare.4.Proiectarea poramprentei individuale; indicaii transmise laboratorului în vederea confecionării portamprentei individual.

24. Indicaţiile la amprentarea anatomică şi funcţională în terapia edentaţiei parţiale cu proteze mobilizabile. Alegerea materialului amprentar. Tehnica amprentării.

Amprentarea cimpului protetic. Amprentele realizate pentru con¬fectionarea protezelor partiale

mobilizabile trebuie sa redea cu o mare fidelitate forma si intinderea cimpului protetic. Pentru

aceas¬ta sint folosite urmatoarele tipuri de amprente: a) anatomica si b) functionala.

Amprenta anatomica reproduce In negativ copia tuturor elemen¬telor topografo-anatomice ale

cimpului protetic si este realizata cu ajutorul lingurilor standarde universale. Aceasta amprenta

nu re¬da cu precizie relieful fibromucoasei cimpului protetic din zona trecerii fibromucoasei

imobile in activ mobila din cauza supraextinderii sau micsorarii marginilor amprentei in zona

mu¬coasei pasiv mobile.

Protezele realizate dupa astfel de amprente adeseori necesita retusari numeroase la nivelul

suprafetei mucozale si ca rezultat in unele cazuri este nevoie de a le reface.

Amprenta functionala, reprezentind copia negativa a cimpului protetic, reda cu mare fidelitate

forma si intinderea lui In depen¬denta de func(ia tesuturilor moi.

Amprentele functionale se realizeaza prin doua tehnici: In doi timpi si intr-un singur timp.

Amprenta functionala in doi timpi este realizata dupa tehnica amprentelor duble, pe cind intr-un

singur timp prevede amprenta¬rea dupa confectionarea unei linguri individuale din acrilat sau alt

material pe modelul realizat dupa amprenta anatomica. In depen¬denta de metoda amprentarii ea

poate fi clasificata in:

a)amprenta functionala necompresiva, care se recomanda pen¬tru edentatiile partiale de clasele I

si a ll-a dupa Kennedy, la tratamentul carora se prevede realizarea bazei protezei cu captu¬seala

elastica. Pentru realizarea ei se recomanda material elastic de o fluiditate marita, care nu va

permite exercitarea presiunilor pe suprafata cimpului protetic;

b)amprenta functionala compresiva, care se recomanda in eden¬tatiile partiale, in care

fibromucoasa cimpului protetic are un grad de rezilienta marita. Ea este realizata prin exercitarea

presiunilor digitale asupra lingurii individuale sau ocluzale, de la bordurile de ocluzie,

confectionate pe o baza rigida, care concomitent inre¬gistreaza si relatiile intermaxilare.

Hindels a propus realizarea unei amprente functionale la ince¬put in zonele edentate, fara

aplicarea presiunii. In zonele molari¬lor, pe suprafata lingurii individuale sint montati butoni.

Conco¬mitent se ia o supraamprenta cu o lingura standard perforata in dreptul butonilor, ce

permite sa se exercite o presiune uniforma asu¬pra lingurii individuale, adica asupra primei

amprente.

25. Determinarea și înregistrarea relațiilor intermaxilare în cazul edentației parțiale în dependență de situația clinică.

sunt trei situaii clinice 1) arcadele dentare cu ocluzie stabila 2) arcadele dentare cu ocluzie instabila 3) lipsa arcadelor dentare datorita nr redus de dinti restanti Prima situatie clinica sunt folosite urmatoarele mat : ceara , mat termoplastic , elastitce , pasta zinc oxid eugenol .Mat ales se pozitioneaza in cav bucala aranjindul pe partea ocluzala a dintilor , apoi arcadele dentare se aduc in contact . Dupa consolidarea mat , dispozitivul este indepartat de pe arcada dent si trasferat pe modele . Prin acest dispozitiv modelele sunt pozitionate in ocluzie centrica , apoi montate in aticulator sua ocluzor .A doua situatie clinica ocluzie instabila se efectuiaza cu a) blocurile din gips , mat termoplastice sau silicon viscos b) sabloanelor de ocluzie . Mat ales se introduce in partile ltale arcadelor dentare care sint aduse dupa asta in pozitie centrica . dupa intarire , blocurile sunt detasate si trasnferate pe model . Mai fregvent se efectuiaza cu ajutorul sabloanelor de ocluzie .A treia situatie clinica absenta ocluziei urmatoarele etape – adaptarea sabloanelor cu bordurile de ocluzie , determinarea dimensiunii verticale de ocluzie , determinarea pozitiei neutre a mandibulei sau relatie centrica si pozitionarea ei .Adaptarea sablonului de ocluzie se obtine prin curbura vestibulara a bordurii se pune un strat de ceara , se efectuiaza taierea pe vestibular conform curburii .26. Metode și tehnici de determinare a DVO.o deosebita atentie se atrage la examenul DVO in cazurile relatiilor intermaxilare fara dinti antagonisti folosidu-se teste fizionomice si fiziologice.se utilizeaza testele functieii fonetice,propunin pacientului sa pronunte sunetul fonemei ‘’S’’ cind se stabileste cea mai mica distant intre arcadele dentare si care adduce mandibula in stare de repaus fiziologic relative(postura).

27. Edentaţia parţială întinsă. Tabloul clinic. Indicaţii în terapia cu PPM scheletate. Componentele. Varietăţi. Caracteristica croşetelor.

Tablou clinic:1.fenomen dureros :disfunctie cranio mandibulara,durere muscular2.insuficiente functionale,masticatorii,estetice,fonetice,de deglutitie.Semne obiective: endoorale-prezenta breselor,migrari dentare,abraziuni patologice,modificari parodontale.

Indicatii PPMS:Edentatii partialeComponent:1)seile protezei2)conectorii principali(placa palatinala,bara lingual)3)conectori secundari(bare secundare)4)elemente de mentinere,sprijin ,stabilizare5)dinti artificiali6)crosetele

Varietati :1(din elemente fabricate pentru diferite parti ale protezei(bare ,arcuri,crosete ,sei)sau modelate separate si dupa aceea lipite intre ele2)prin turnarea intrebului schelet metallic.Crosete :Ackers(croset circular turnat),Bonwill(croset circular din 6 brate,doua retentive,doua opozante,doi pinteni ocluzali bidentari),Roach(situarea bratului retentive in zona subecuatoriala a dintelui stilp),Ney(combinare intre crosetele circulare si divizate,sint in numar de 6)

28. Conceperea PPM scheletate în edentaţiile parţiale cl. I-IV Kennedy la maxilă şi mandibulă. Alegerea dinţilor de suport şi a tipurilor de croşete. Biomecanica.

Conceperea și realizarea PPMS depind de forma clinică a edent.parț.,starea parodontului dințilo-stîlpi, a fibromucoasei cîmp.protetic, ținînd cont biomecanica PPMS. Proteza în final trebuie să posede o stabilitate statică și dinamică pe cîmp.protet.

În edent. de cl. I-II Kennedy proteza va fi realizată: -cu sprijin mucoosos(cl.I) sau mixt (mucoosos și dentoparodontal). -Echilibrarea presiunilor masticatorii este realizată prin conectorii secundari (rigizi, semilabili sau labili) în dependență de starea parodonțiului dinților stilpi, fibromucoasei și întinderii edentației. Se realizează pe suprafața care suportă mai ușor presiunile. -Dacă parodontul e/e afectat,se recom. solidarizarea dinților restanți cu croșete cu pinteni ocluzali,croșeta continuă cu gheruțe ocluzale și incizale, microproteze pe 2-3 dinți, punți dentare.

– În reziliența fibromucoasei crescută – se fac conexiuni rigide, în cea normală – semilabili. – limitele șeilor: la mandibulă- 1/3 anterioară a tuberculului piriform, la maxilă tuberozitățile în totalitate. – în cl.II Kennedy, se folosesc pe partea opusă edentației croș.Jackson,Adams(cu pinteni ocluzali), sau Bonwill.

În edent. de cl. III Kennedy : - pot fi cu sprijin mucoosos, dentoparodontal și mixt. – sprijinul mucoosos nu se recomanda, doar în caz dacă conectorul principal se va face în formă de plăcuță, care va prelua presiunile asupra sa și va preveni atrofia apof.alveolare. – cînd dinții stîlpi au parodont săsătos – se face sprijinul dentoparodontal, dacă parodontul e/e afectat – mixt. – Pe dinții de pe partea opusă breșei se pot aplica croșetele Jackson, Adams sau Bonwill. - Ca elemente de menț.,sprijin și stabiliz. Pe dinții distali limitrofi brșei se recomandă croșetele meziodistale(uni-,bidentare), inelare, continuu, Ney nr.6.

În edent. cl. IV Kennedy: - proteza prezintă o șa de la care pornesc barele sau placuțele mucozale; - ca contrabasculante se indică elemente atît pe dinții limitrofi breșei.cît mai posteriorpe ambele hemiarcade; - pe dinții limitrofi croșete Ackers, bidentare, divizate Roach în forma de S,T, pe cei laterali: croș.circulare,Bonwill,culise.. Sisteme speciale: Dolders, bare cu călăreți.

Alegerea dinților de suport în PPMS. Depinde de numărul, forma și localizarea dinților restanți. După numărul de dinți pe care se-au aplicat croșete ,ancorarea poate fi:

-punctiformă – în edent.subtotale (un singur d.restant), cel mai puțin eficientă biomecanic; – liniară – linie imaginară (linia croșetară) care unește dinții-stîlpi pe care s-au aplicat croșete, cea mai avantajoasă direcție a liniei e/e cea care trece prin centrul de greutate al protezei. Cu cît linia se abate mai tare de la centru,cu atît stabilitatea e/e mai rea. Poate fi transversală,diagonală(cele mai favorabile), sagitală.

– în suprafață – cea mai favorabilă. – dinții restanți grupați oferă condiții mai puțin favorabile decît

același număr de dinți repartizați în diferite locuri ale arcadei dentare.

– se ține cont de gradul de implantare a dintelui, raportul coroană-rădăcină, morfologia radiculară. – morfologia coronară a dinților restanți are rol improtant în stabilizarea și menținerea protezei. Coroanele neretentive sau poziția de implantare nefavorabilă se acoperă cu microproteze.

Biomecanica PPM. -Forțele masticatoare acționează în 3 direcții: vertical, orizontal și rotativ. – cele verticale sunt: de desprindere(alimente lipicioase, limitele incorect realizate,gravitația), de înfundare(forța de masticație,deglutiția, parafuncții,echilibrare incorectăa ocluziei, DVO mărită);

- în sens orizontal: mezializarea, distalizarea,deplasări laterale. – rotațiile: bascularea prin desprinderea extremității distale a șeii, bascularea prin

înfundarea extremității meziale a șeii, bascularea laterală29. Conceperea PPM scheletate în edentaţiile parţiale cu sisteme speciale de fixare:

culise, sistem Rumpel-Dolder.Aceste sisteme prezintă dispozitive mecanice complexe din 2 componente: una fixată la dinții stîlpi,, iar alta la proteza scheletată.Există un număr mare de sisteme speciale, care sunt divizate în categorii: culise, capse, bare cu călăreți, telescoape, disjunctori de forță (balamale), magnetice.

Culisele. -Sunt alcătuite din 2 părți: matrice(un tub de diferite formepe secțiune) și patrice(culisează în ineriorul matricei,avînd aceeași formă).

– una din parți se va aplica la microproteza ce acoperă dintele stîlp ,iar cealaltă parte va fi (prin lipire,supraturnare,prefabricată acrilat), iar alta va fi inclusă în scheletul metalic al PS. – După raportul cu microproteza culisele pot fi: intracoronare, intra-extracoronare, extracoron.; - După forma lor în secțiune: H, T,Y, trapez,circulare,ovale. – menținerea PS se datorează fricțiunii realizate între aceste 2 părți ce culisează cu precizie mare.

– se opun deplasării protezelor, nu sunt vizibile(estetice), permit imobilizarea a dințilorplasați in planuri diferite.

Sistemul Rumpel-Dolder. Face parte din categoria bare cu călareți, sunt compuse din piese dentare fixe alcătuite dintr-o bară solidarizața la coroanele care acoperă dinții sîlpi sau la dispozitivele radiculare a acestira și o gutieră aplicată în șaua protezei, care încalecă bara. Bara poate fi rotundă, ovoidală, dreptunghiulară etc. Grosimea de la 1,5 la 4mm, lungimea depinde de breșă, trebuie să fie distanțată de apof.alveolară la 1-2mm. Gutiera se mai numește călăreț, este o copie de formă și dimensiune a barei, Dolder descrie 2 variante: 1)sistem rigid, contact intim între gutiră și bară,indicat în proteze cu sprigin dento-parodontal; 2)sistem rezilient, cu spațiu între bară și gutieră,dependent de gradul de rezilență a fibromucoasei, sprigin mixt,dentomucozal. Se indică în: edentații frontale, laterale și subtotale, cu înălțimea spațiului protetic suficientă petru plasarea barei, calărețului și d.artificiali. Pot fi mixte,adică cu culise sau capse.

30. Metode de corectare a bazei protezei mobilizabile, ocluziei, croşetelor. Indicaţii, tehnica rebazării. Complicaţii. Profilaxia.

Leziunile PM pot interesa toate componentele acesteia și pot suveni din următoarele motive: - erori la etapele clinico-tehnice de confecționare a PM;

- materialele acrilice nesatisfăcătoare; - neglijarea regulilor de utilizare de către pacient a PM (fracturări); - modificări morfologice a cîmpului protetic în timp (atrofia suportului osos, extracția dinților restanți).

Rebazarea PM- metodă de corectare a bazei protezei, caracterizată prin adaosul de pastă de acrilat la suprafața mucozală a protezei cu restituirea unei zone (segment) al bazei împreună cu d.artificiali. Poate fi realizată prin 2 tehnici: directă și indirectă ( în laborator, cu acrilat

termopolimerizabil după amprenta funcțională). –Tehnica directă: de pe fața mucozală se îndepărtează un strat de acrilat de 0,5-1mm cu freza. Se obține o suprafață aspră pe fața mucozală și marginile protezei. Fețele laterale a șeilor se protejează cu emplastru,se prepară pasta din acrilat,se umezesc suprafețele preparate cu monomer și se indroduce acrilatul în șei. Cînd acrilatul devine de consistență de aluat vîscos, proteza se introduce în gură, medicul apăsînd ferm cu degetele pe pintenii de sprijin. -Tehnica indirectă: în laborator, cu acrilat termopolimerizabil după amprenta funcțională a cîmpului protetic. Proteza va servi ca o portamprentă.

Reparația croșetelor. Se obține o amprenta împeună cu proteza mobilizabilă, se realizează modelul din ghips. Pe dintele sîlp de pe model se confecționează croșetul. După traectul segmentului de fixare se creează un locaș în baza protezei cu adîncimea de 2 mm în care se introduce acrilat autopolimer. Croșetele deformate sau inactive se vor corecta de către medic,adaptîndu-le întîii pe modelul din ghips a cîmpului protetic cu ajutorul cramponului.

Corectarea ocluziei. Prevede reconstituirea dinților artificiali fracturați sau desprinși din proteză. Se efectuează în laborator. Se alege dintele lipsă după culoare,formă,dimensiune corespunzătoare celor restanți.Dintre locașul dintelui și bază trebuie sa fie un strat de 1-1,5 mm acrilat.

Complicații. – aspirarea vaporilor de monomer, pastei de acrilat;

- reacții alergice la masele acrilice; - goluri sau pori in acrilatul polimerizabil, linii de demarcație între acrilatul nou și

vechi; - mărirea DVO, bascularea protezei, PM nu se adaptează pe cîmpul protetic.

31. Abraziunea patologică. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Particularităţile tratamentului protetic a abraziunii compensate şi decompensate.

Etiologia. Afara de abraziunea fiziologica exista diferite forme patologice care se caracterizeaza printr-o abrazie rapida si intensiva a smaltului si dentinei intr-un timp comparativ scurt. Etiologia acestui proces este multiplă si abraziunea poate aparea ca rezultat al actiunii factorilor endogeni si exogeni sau a imbatranirii lor. Din factorii endogeni fac parte : dereglarile metabolismului , a procesului de mineralizare a tesuturilor dure, a functiei glandelor endocrine, strucura deficientă a tesuturilor dure cu caracter congenital ,ce poate aparea ca urmare a maladiilor mamei si copilului sau a ereditatii, procesele neurodistrofice ale tesuturilor dure. Factorii exogeni importanta o are suprasolicitarea functional a dintilor. Aceasta poate fi influentata de edentatia partială in raport de numarul dintilor absenti si functia mixta a celor restanti, de tipul de masticatie, hiperfunctia muschilor, caracterul alimentelor, scrisnitul nefunctional de dinti(buxism), parafunctii musculare., maladii a TGI,SCV,SNC. A.Scerbacov a sistematizat factorii ce duc la abraziunea dentara patologica: 1. Insuficienta functionala a tesuturilor dure, conditionata de morfologia lor deficintă: congenitală - ca urmare a dereglarilor de amelo- si dentinogeneza; ereditara - de tipul maladiei Capdepond; dobandită - ca urmare a proceselor neurodistrofice, dereglari ale sistemului cardiovascular si a aparatului endocrinic dereglari ale metabolismului de diferita etiologie. 2. Suprasolicitarea functională a dintilor conditionata de edentatia partiala (micsorarea dintilor antagonisti in ocluzie, functia mixta , parafunctiile musculare . 3. Factorii profesionali nocivi (necrozele acidice si alkaline). Unele din ele pot provoca abrazie generalizata iar altele – locala. Mecanismul dezvoltarii sporirii si caracterul abraziei tesuturilor dure va depinde de etiologia, varietatile si particularitatile individuale de ocluzie influentate de contactele dento-dentare in miscarile functionale de propulsie si retropulsie.

Broca imparte abraziunea in 5: • Gradul 0-fara abraziune • Gradul 1- intereseaza smaltul • Gradul 2- dinti la care dentina apare punctiform • Gradul 3-dinti cu relief ocluzal sters ,smaltul ramine ca un inel periferic • Gradul 4-coroana scade in inaltime pina la colet

Gavrilov deosebește 2 forme: 1) cînd înălțimii coroanelor dinților e/e compensate de creșterea apofizelor alveolare;(DVO,ATM în normă)

2)cînd micșoraea înălțimii coroanelor nu e/e însoțită de hipertrofia apof.alveol.(DVO micșorat, spațiul interocluzal mărit cu 1-1,5cm, modificări a ATM)

Tabloul clinic. Depinde de etiologie, tipul de ocluzie, localizare, gradul de abraziune, prezența sau absența breșelor dentare. În abraziile de gradul I clinica poate fi puțin simptomatică, iar în cele mai avansate apare hiperestezia țes.dent.dure, dereglări funcționale,estetice (mai ales în zona frontală), apar zone de dezocluzie. Pot fi asociate cu edentații parțiale.

Tratamentul. Va fi efectuat în raport cu tabloul clinic. În forme compensated gr.I tratamentul va fi orientat la restabilirea țes.pierdute prin acoperire sau incrustații. Abraziile de gr.I și II cînd contactele dentodentare sunt păstrate(compensare) e/e necesară o pregătire proprotetică pentru a crea spatiul interdentar necesar pentru restituirea coroanei(aparate ortodontice și ortopedice). Se pot aplica gutiere,proteze dentare mobile sau fixe(rar). După 3-6 luni de suprasolicitare funcțională a zonei de dezocluzie va apărea spațiul necesar pentru restituirea morfologică a coroanelor.

Afara de abraziunea fiziologica exista diferite forme patologice care se caracterizeaza printr-o abrazie rapida si intensiva a smaltului si dentinei intr-un timp comparativ scurt. Etiologia acestui proces este multiplă si abraziunea poate aparea ca rezultat al actiunii factorilor endogeni si exogeni sau a imbatranirii lor. Din factorii endogeni fac parte : derglarile metabolismului , a procesului de mineralizare a tesuturilor dure, a functiei glandelor endocrine, strucura deficientă a tesuturilor dure cu caracter congenital ,ce poate aparea ca urmare a maladiilor mamei si copilului sau a ereditatii, procesele neurodistrofice ale tesuturilor dure. Factorii exogeni importanta o are suprasolicitarea functional a dintilor. Aceasta poate fi influentata de edentatia partială in raport de numarul dintilor absenti si functia mixta a celor restanti, de tipul de masticatie, hiperfunctia muschilor, caracterul alimentelor, scrisnitul nefunctional de dinti(buxism), parafunctii musculare., maladii a TGI,SCV,SNC. A.Scerbacov a sistematizat factorii ce duc la abraziunea dentara patologica: 1. Insuficienta functionala a tesuturilor dure, conditionata de morfologia lor deficintă: congenitală - ca urmare a dereglarilor de amelo- si dentinogeneza; ereditara - de tipul maladiei Capdepond; dobandită - ca urmare a proceselor neurodistrofice, dereglari ale sistemului cardiovascular si a aparatului endocrinic dereglari ale metabolismului de diferita etiologie. 2. Suprasolicitarea functională a dintilor conditionata de edentatia partiala (micsorarea dintilor antagonisti in ocluzie, functia mixta , parafunctiile musculare . 3. Factorii profesionali nocivi (necrozele acidice si alkaline). Unele din ele pot provoca abrazie generalizata iar altele – locala. Mecanismul dezvoltarii sporirii si caracterul abraziei tesuturilor dure va depinde de etiologia, varietatile si particularitatile individuale de ocluzie influentate de contactele dento-dentare in miscarile functionale de propulsie si retropulsie.

Tabloul clinic. -Exobucal: va fi în funcție de gradul leziunii. În formele avansate etajul inferior al feței micșorat,plicile nazolabiale și mentonieră pronunțate, comisurile gurii coborîte, buzele prăbușite. -Endobucal: prezenta abraziunii avansate a tesuturilor dure ale dintilor, care a dus la

dereglarile de structura anatomica a coaroanelor. Din cauza abraziuniii progresive dispar cuspizii dintilor laterali, marginile incisive ale dintilor frotali, iar inaltimea coroanei este micsorata(conform tipului de ocluzie)

Broca imparte abraziunea in 5: • Gradul 0-fara abraziune • Gradul 1- intereseaza smaltul • Gradul 2- dinti la care dentina apare punctiform • Gradul 3-dinti cu relief ocluzal sters ,smaltul ramine ca un inel periferic • Gradul 4-coroana scade in inaltime pina la colet

Gavrilov deosebește 2 forme: 1) cînd înălțimii coroanelor dinților e/e compensate de creșterea apofizelor alveolare;(DVO,ATM în normă)

2)cînd micșoraea înălțimii coroanelor nu e/e însoțită de hipertrofia apof.alveol.(DVO micșorat, spațiul interocluzal mărit cu 1-1,5cm, modificări a ATM)

Tratamentul -in forma compensată poarta un caracter complex, orientat spre lichidarea hipersteziei tesuturilor dure, utilizarea masurilor de profilaxie locală și generală, intesificarea proceselor de remineralizare și prevenirea avansării procesului de abrazie generala, restabilirea continuității arcadelor dentare prin protezare(punți dentare,PPM), restabilirea tonusului muscular. -Tratamentul formelor decompensate e/e dificil și prevede restabilirea DVO, stării funcționale a ATM. La micșoarea DVO pînă la 4mm se utilizează tratamentul cu corane de înveliș(M/C,M/A, lateral punți metal.turnate), în cazuri de deformare a arcadelor dentare se va efectua în 2 etape: la prima etapă – șlefuirea selective, aparate ortodontice, nivelarea planului de ocluzie; la etapa 2 – proteze dentare. În cazurile cînd DVO este mai mult de 4mm, se efctuează în 2 etape: 1) aparate ortopedice(gutiere,PPM) cu scopul adaptării funcționale a mușchilor,ATM. Dacă această majorare a DVO nu a provocat dureri și a restabili 1/3 inferioară a feței se recurge la a doua etapă- tratament protetic. În cazurile mai grave de micșorare a DVO cu modificări severe a ATM, se va restabili în cîteva ședințe. La fiecare ședință se va majora cu 1,5 – 2.0mm. Apoi urmează protezarea conform tabloului clinic.

32. Etiopatogenia maladiilor parodontului. Rolul ocluziei traumatice în declanşarea insuficienţei funcţionale ale parodontului.

Factori generali si factori locali .Drept factori etiologici ce duc la inbolnaviri inflamatorii a paradontului sunt considerati cei mecanici( diverse sisteme protetice defectuos concepute , aplicate sau executate ) factorii chimico-toxici ( tatrul dentar , diabet , stari uremice , saruri mercurice , bismutul ) fizici ( ocluzia traumatica si suprasolicitarea functionala , anomalii dentare si de ocluzii , autocuratirea insuficienta si ignorarea regulilor de igiena bucala ) . Factorii generali- sunt afectiunile endocrine ( diabetul zaharat) afectiuni somatice ale sistelemor nervos , cardiovascular , dereglari metabolice . O veriga importanta in patogeneza afectiunilor inflamatorii ale paradontului o constiuie actiunea colorativa a functiei dinamice masticatoare si circulatiei sangvine in tesuturile paradontale . Factorii locali- nocivi si interdependenti , stabilirea contactelor incorecte intre marginea coroanei si gingie si ca rezultat marginea libera a acestor coroane adeseori gorasa , lezeaza prin comprimarea paradontului marginal . Modelarea incorecta a zonelor de lipire cit si raportul dintre corpul de punte si elementele de agregare duc la comprimarea papilei interdentare si produc iritatia paradontiului marginal si dauneaza igienei bucale si duce la consecinte grave ; placa bacteriana , periajul incorect .Factorii indirecti , nerespectarea principiilor biomecanice la confectionarea protezelor fixe sau mobilizabile adeseori provoaca nu numai iritatii la nivelul mucoase dar si la suprasolicitarea odontoparodontale . Rolul ocluziei traumatice in etiopatogenia afectiunilor paradontului – contactele anormale de ocluzie in urma carora uul sau mai multi dinti sunt supusi unor suprasolicitari capabile sa

provoace leziuni ale aparatului de sustinere a dintelui , atunci cind rezistenta tesuturilor parodontale este redusa . Aceste contacte duc la suprasolicitarea functionala a dintilor care provoaca tulburari de circulatie sanguina si nutritie la distrugeri ligamentare ale periodontiului si largirea spatiului periodontal . Prin urmare datorita cotactelor ocluzale anormale , dintele este microtraumat , acest fenoment poarta denumirea de ocluzie traumatica. Slabirea rezitentei tesuturilor parodontale in continuare provoaca mobilitatea dintilor , substiuirea fibrelor paradontiului cu tesut de granulatie , apare migratia dentara.33. Tabloul clinic al parodontitei cronice marginale generalizate. Sarcinile tratamentului

ortopedo-protetic. Indicaţii şi metode de şlefuire selectivă a dinţilor metode de şinare provizorie.

Se caracterizeaza prin urmatoarele semne : culoarea palida a gingiei si absenta semnelor de inflamatie , retractia gingiei cu dezgolirea ulterioara a coletului si radacini dentare , pungile parodontale lipsesc , dintii sunt stabili , chiar in cadrul atrofiei septurilor interdentare de gradele II-III cu retractie considerabila a gingiei, lipsa semnelor de inflamatie si de depuneri moi si dure dentare , radiografic se evidentiaza reducerea inaltimii septurilor interdentare fara focare de osteoporoza si semne de distructie a tesutului osos , sunt posibile schimbari in structura altor oase ale scheletului , afectiuni ale sistemului cardiovascular , ale glandelor endocrine si dereglari metabolice . Deosebim forma usoara , medie si grava. Avanseaza usor de la forma usoara la cea grava cu reducearea inaltimii septurilor interdentare de la 1/3 la ½ chiar depasind acest indice. Sarcinile tratamentului ortopedo-protetic : - Repartizarea fortelor masticatorii proportional asupra paradontului dintilor restanti si reechilibrarea fortelor ocluzale de pe paradontul dintilor afectati.- restabilirea integritatii sistemului dentar prin lichidarea spatiilor interdentare.- protectia dintilor de fortele masticatorii orizontale ce au caracter traumatic .- restabilirea morfofunctionala a arcadelor dentare prin intermediul constructiilor eficiente Metode ortopedo – protetice : slefuirea dintilor , reducerea ortodontica a ocluziei cit si pozitia anumitor dinti , imobilizarea provizorie a dintilor mobili , protezarea imediata , imobilizarea difinitva a dintilor restabilirea integritatii arcadelor dentare .Indicatii – la pacienti cu ocluzie traumatica secundara si proces inflamator pronuntat acut, slefuirea se aplica dupa inlaturarea procesului inflamator . In caz ca avem o mobilitate pronuntata , cauzata de ocluzia traumatica , Metode – Metoda Jankelson cu ajutorul ocluzogramei se efectueaza slefuirea in 4 sedinte. Prima sedinta conte de clasa 1 a doua se verifica si se slefuieste de clasa 2 atreia de clasa 3 si a patra de clasa 3. Metoda Ramfjord slefuirea foselor deblocind astfel madibula din intercuspidare maxima spre o alunecare lina spre ocluzie centrica si invers , spre pozitia de lateralitate si pozitia anterioara .Metoda Burului- spefuirea se efectuiaza in sens vestibulo oral si si vertical , in a doua sedinta slefuirea contactelor premature evidentiate in ocluzia dinamica , a treia sedinta cotnrolul , se evidentiaza contactele premature la miscari de lateralitate , a patra contactele in miscare de protruzie a mandibulei , mai intii zona distala .34. Protezele dentare imediate în terapia complexă a maladiilor parodontului. Şinele

permanente.Protezarea imediata este o metoda provizorie constituita din imbinarea de tratament protetic , chirurgical si medicamentos cu restabilirea echilibrului morfofunctional , fizionomic si fonetic. Pot fi fixe si mobile. Dupa examinarea pacientilor se stabilesc indictiile , numarul dintilor supusi extractiei ,metoda si varietatea de protezare imediata. Cea mai solicitata constructie in calitate de proteza imediata este proteza partial mobilizabila acrilica cu sistemul crosetar de mentinere si de sprijin . dupa amprentare se realizeaza modelele , apoi modelele obtinute se fixeaza in ocluzor , iar in caz de necesitate preventiv se determina ocluzia centrica. Sinele permanente –complec rigid capabil sa asigure un mod eficient functia sistemului stomatognat , distribuirea fortelor functionale pe toto dintii inclusi in sistemul de imobilizare , neutralizinduse fortele orizontale periculoase pt paradont . Imobilizarea reperezinta metoda terapeutica cea mai eficienta ce duce la stabilizarea prcelor patologice din parodont. Se realizeaza cu sine fix , mobile , mixte. Mobile se fixeaza pe cimpul protetic prin adaptarea lor intima la supreadetele dintilor restanti . Nu necesita preprararea dintilor se confectioneazamai usor , sunt mai igienice se supun reparatiilor si sunt mai fizionomice . Sina Elbrecht – 2 arcuri ,

una lingual si alta vestibular , turnate din aur platinat , sau aliaje inobile( crom-cobalt) , sunt unite prin intermediul unei bare tranversale care trec prin nisele masticatorii . Mai fregvent pt arcada dentara inf. Sinele fixe- efecte provizorii asupra starii tesuturilor paradontale , alcatuite din coroane de invelis , coroane ecuatoreale conf prin metode de turnare sau stantare si sudate cu pivoturi radiculare sau parapulpare din capacele cementate pe dintii mobili asigurind imobilizarea: frontala , fronto-sagitala , parasagitala sau circulara.Pt Dintii Frontali – Sina Mamloc – compusa dintr-o serie de incrustatii cu pivot intraradiculare , aplicate pe dintii frontali superiori si inferiori . Sina din capacele –bloc de capacele lipite acopera partile incizivale . Sina de inele- bloc de inele lipite ( se pune vestib) . Pt Dintii Laterali – sine din incrustatii , bare pivoate, sau bare instalate in cav preparata dea lungul fisurilor sagitale intercuspidiene. 35. Edentaţia totală. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Caracteristica zonelor funcţionale şi

de sprijin ale cîmpului protetic. Clasificarea Schroder, Keller. Examenul fibromucoasei Supple.

caracterizează prin absenţa tuturor unităţilor dento-parodontale de pe unul sau ambele maxilare, însoţită de perturbarea consecutivă a funcţiilor esenţiale alesistemului orofacial: masticaţie, fonaţie, fizionomie, automenţinere cu elementele sale deautoapărare, autostimulare, autoreglare, la care se adaugă cele patru procese nervoase:stereognoza, topognoza, proiecţia şi percepţia. Etiologia- complicaţii ale cariei dentare, urmată de extracţie ;boli parodontale, cu afectarea parodonţiului profund, ducând în final la mobilitatea dintelui;procese infecţioase endoosoase;traumatisme dento-maxilare;afecţiuni tumorale care în urma rezecţiei osoase duc la pierderea dinţil ori mplantaţi;iatrogenii din protetica dentară (legate de concept, etape clinico-tehnice);nevralgii trigeminale, când sunt extraşi nejustificat anumiţi dinţi;boala de focar.

Tabloul clinic -Tulburări: de masticaţie, fonetice, fizionomice şi psihice1.fenomen dureros :disfunctie cranio mandibulara,durere muscular2.insuficientze functionale,masticatorii,estetice,fonetice,de deglutitie.Semne obiective: endoorale-lipsa dintilor de pe apofizele alveolare Caracteristica zonelor funcţionale şi de sprijin ale cîmpului protetic.Apofizele alveolare sunt supure atrofiei deoarece tesutul osos nu este stimulat de fortele de tractiune care reieseau de la periodontiu dintilor in timpul functiei . LA maxila se produce o atrofie concentrica atrofiinduse accentuat suprafata externa a apofizei alveolare, iar la mandibula-excentrica din cauza atrofiei mai accentuate a suprafetei interne a apofizei alveolare , arcul alveolar la maxila devine mai ingust la mandibula de largeste.Clasificarea dupa Schroder : Tip 1- prezenta apofizei alveolare pronuntate semiovale care uniform este acoperita de fibromucoasa depasind cu mult nivelul botii palatine , avind tuberozitatile bine exprimate , iar torusul palatin putin exprimat sau chiar lipsa Tip 2- prezenta apofizei alveolare late , din cauza atrofiei medii depasind putin nivelul boltii palatine , tuberosiztatile sunt mai putin exprimateTip 3 – disparitia apofizei alveolare si prezenta apofizei alveolare aproape plate . Tuberozitatile sunt atrofiate esential .Tip 4 – apofiza alveolara bine exprimata in zona frontala si destul de atrofiata in zona laterala .Tip 5- apofiza alveolara bine exprimata in zona laterala si destul de atrofiata in zona frontala Clasificarea dupa Koller Tip 1 Apofiza alveolara prezinta o inaltime bine exprimata egala pe toata intinderea , resorbtia producinduse intro mica masura . Tip 2 Apofiza alveolara este uniforma pe toata supraf insa destul de avansata afectind in unele cazuri si corpul mandibulei Tip 3 apofiza alveolara atrofiata esential in sens lateral si mai putin frontal Tip 4 atrofia alveolara accentuata in zona frontala si mai putin exprimata in zona laterala

Examenul fibromucoasei Supple.- Clasa l. Fibromucoasa sanatoasa cu grosime si rezilienta

mo¬derata, amortizeaza socurile care rezulta in timpul masticatiei si reduce tendintele de

deplasare a protezelor.

Clasa a ll-a. Fibromucoasa atrofiata, subtire, cu un grad de re¬zilienta redus, inapta sa suporte

presiuni ce influenteaza nefavora¬bil realizarea actului de masticatie.

Clasa a lil a. Fibromucoasa groasa friabila, cu un grad mare de rezilienta care va favoriza

deplasarea protezelor.

Clasa a IV-a. Fibromucoasa hipertrofiata, mobila; din aceasta clasa face parte si fibromucoasa

flotanta sau in creasta de cocos, care trebuie indepartata chirurgical pentru a putea asigura

stabili¬tatea si eficienta protezelor.

36. Tehnica corectării lingurilor amprentare individuale conform testelor funcţionale Herbst. Amprentarea funcţională în edentaţiile totale.

5 probe functionale : la mand : 1) actul de deglutitie si deschiderea gurii maximal , la deglutitie daca se deplaseaza , lungimea marginii este redusa de la locul din partea distala a tuberculilor piriformi pina la linis sublinguala . La deschiderea lenta daca ling se mishca in partea distala atunci se reduce de la tuberculoo piriformi pina la molarul corespunzator insertiei muchchiului buccinatori.2) Plasarea limbii spre virful buzei sup si inf , daca lingura se ridica , este redusa la nivelul insertiei mush milohioidieni . 3) Virful limbii se plaseaza pe suprafata interna a obrajilor , gura fiind intredeschisa , locul de corectare se face la 1 cm de frenul limbei in zona premolarilor . se corecteaza din stinga daca din dreapta se mishca si invers . 4) virful limbii spre buza superioara si virful nasului , daca se obv o ridicare in zona anterioara se impune o scurtare in regiunea frenul limbii .5) mishcari active ale mushchilor mimici . Daca vom apasa cu degetele extraoral intre canini si premolari ling se va deplasa , acest sector al marg se va scurta . La maxila : 3 probe : 1) deschiderea maxim a gurii , daca se deplaseaza ling, atunci se reduce in sect plicii pterigomandib .2) sugerea obrajilor , daca se deplaseasza atunci se scurteaza bilateral in zinele plicelor gingivobucale 3) miscarea buzelor anterior ca la fluerare , daca ling se mishca estenecesar de a scurta zona anterioara.

Amprenta functionala in doi timpi este realizata dupa tehnica amprentelor duble, pe cind intr-un

singur timp prevede amprenta¬rea dupa confectionarea unei linguri individuale din acrilat sau alt

material pe modelul realizat dupa amprenta anatomica

Hindels a propus realizarea unei amprente functionale la ince¬put in zonele edentate, fara aplicarea presiunii. In zonele molari¬lor, pe suprafata lingurii individuale sint montati butoni. Conco¬mitent se ia o supraamprenta cu o lingura standard perforata in dreptul butonilor, ce permite sa se exercite o presiune uniforma asu¬pra lingurii individuale, adica asupra primei amprente.

37. Determinarea și înregistrarea de relații centrice la tratamentul edentației totale.

Edentatul total are tendinta de a deplasa mandibula anterior chiar si la insistetnta de inchide gura corect . Kantorovici recomanta aplicarea manuala asupra mentonuli intreptind mandibula spre ocluzie centrica . Dupa Hickey pacientului i se propune sa imite impingerea inaintea maxilei , apoi sa inchida gura pe zonele posterioare ale bordurilor de ocluzie , deoarece prin senzatia de impingere a maxilei mandibula este deplasa automat distal . Alt test functional este actul de deglutitie care survine cind medicul tine indeschisi pe bordura de ocluzie inferioara , iar pacientului i se propune sa inchida gura si sa execute o presiune asupra bordurilor de ocluzie in locul unde s-au aflat degetele medicului .Repozitionarea mandibulei in pozitie centrica poate fi realizata daca se va propune pacientului sa miste capul posterior inchizind tot odata gura . La acesta proba mushchii suprahioidieni deplaseazamandibula posterior atragid-o in pozitie centrica cu maxila .Metoda clasica de determinare a relatiilor intermaxilare centrice prin intermediul sabloanelor cu borduri de ocluzie prevede doua variante de inregistratre a) metoda de fierbinte si b ) metoda rece . Metoda fierbinte este determinata cu 1-2 mm mai inalta decit cea adevarata , pe supraf orizontala se face adincituri cu spatula fierbinte pe bordura de ocluzie , se introduce in cav buc si pacientul inchide gura inregistrind astfel relatia centrica .Metoda de fixare a sabloanelor intre ele cu ajutorul clemelor in forma de U introduse bilateral in bordurile de ocluzie , fixarea in prealabil a trei patru stifturi din sirma cu diametru de 1.5 si o lungime de 3-4 in bordura de ocluzie a sablonului superior , care la inchiderea gurii in pozitia centrica vor patrunde in bordura de ocluzie a shablonului inferior , fiind astfel relatia determinta . Aceasta este metoda rece .

38. Proba machetelor protezei totale dentare. Evaluarea greșelelor comise la etapa de determinare și înregistrarea relației centrice.

Proba machete protezelor reprezinta o etapa clinica importanta, deoarece in cadrul ei are loc aprecierea calitatii operatiunilor indeplinite la etapele anterioare in clinica si laborator.Initial medical supune unui examen executia tehnica a machetelor-controlul exobucal si apoi verificarea machetelor in cavitatea bucala-controlul intrabucal. In cadrul controlului exobucal se determina calitatea modelelor, se atrage atentie daca nu sint trauma se controleaza daca au fost indeplinite indicatiile medicului, concomitant se atrage atentie la gradul de ocluzie, la respectarea limitelor bazei machete si contactul cu modelul. Dupa examenul exobucal machetele vor fi detasate de pe modele,prelucrate cu alcool si introduce in cav. Bucala, initial la mandibula apoi la maxilla. Se controleaza daca a fost determinate correct DVO, precum si relatiile intermaxilare centrice. La fel se controleaza culoarea, forma, dimensiunile, topografia, dintilor montati in proteza.Se controleaza restabilirea fizionomiei fetei si a functiilor de fonatie si masticatie

Greselile cele mai des intilnite la determinarea DVO sint micsorarea sau marirea acestei dimensiuni.La o supraevoluare fata pacientului capata o expresie de uimire : plicele nazolabiale si mentoniere sint netezite,iar in timpul vorbirii se aud lovituri de dinti.Spatiul de inocluzie va fi mic sau complect absent la pozitia de postura a mandibulei. Lichidarea acesteigreseli se efectuiaza prin 2 metode : A)daca dintii in arcada dentara superioara se afla in pozitie satisfacatoare fata de pozitia buzei superioare si planul protetic, se inlatura toti dintii artificiali de pe arcada inferioara, apoi pe sablonul de ceara inferior se confectioneaza o bordure noua si se determina a doua oara DVO si relatiile intermaxilare centrice. Dupa aceasta unul din modele se inlatura din ocluzor sau articulator, se suprapun in pozitia noua si dupa fixare se realizeaza montarea dintilor arcadei inferioare. B)daca montarea dintilor superiori a fost efectuata incorrect, atunci dintii artificiali sint inlaturati de pe ambele machete, se confectioneaza noi sabloane cu bordure de ocluzie si se repeta din nou etapa precedent in intregime, apoi se confectioneaza arcadele dentare.

DVO micsorat se manifesta printr-o expresie a fetei caracteristica edentatului total. In asa caz se determina din contul carei machete este micsorata DVO. Daca dintii superiori prezinta o montare corecta, pe arcada dentara inferioara se aplica o bandoleta de ceara ramolita si se determina din nou DVO. Alta metoda prevede inlaturarea dintilor de pe arcada dentara inferioara si confectionarea unei bordure de ocluize noi. In continuare unul din modele se inlatura din ocluzor sau articulator si se suprapune in pozitie noua. Daca micsorarea DVO este din contul arcadei dentare superioare, atunci este necesar de repetat din nou etapa determinarii relatiilor intermaxilare centrice.

39. Indicaţii şi etapele clinice la confecţionarea protezelor totale cu căptuşală elastică sau bază metalică.

Protezele totale cu baza metalica sunt indicate in cazurile cind are loc fracturarea frecventa a protezelor din acrilat, uneori ca o metoda de ingrelare a protezelor de pe mandibula pentru a asigura o fixare mai efectiva, la pacientii ce sufera de bruxism, in cazurile de alergii la acrilat. Totodata baza metalica este un bun conductor de temperature ceea ce face ca receptorii mucoasei sa-si pastreze functiile. Baza din metal poate fi confectionata prin metode de stantare din placi de otel inoxidabil cu grosimea de 0.3-0.4mm sau turnate din aliaje de tip crom-cobalt, aur, platina. In present se utilizeaza metoda turnarii : se efctuiaza dublarea modelului cu masa refractara de tip Silamin, modelarea bazei din ceara creind pe central apofizei alveolare puncte de retentive in forma de T, anse, butoane. Concomitent la mijlocul versantelor orale a apofizelor alveolare se creaza un sant care ne va da posibilitatea sa asiguram o trecere lenta a acrilatului din zona dintilor artificiali spre baza metalica. Dupa modelare se efectuiaza turnarea si realizarea protezelor conform proceselor clinic-tehnice cunoscute.

Protezele ce prezinta captuseala elastica au avantaje ca presiunea masticatorie se repartizeaza uniform, amortizind presiunile in zonele necesare. Asemenea proteze sunt indicate in cazurile cind avem o fibromucoasa cu rezilienta scazuta, la o atrofie exprimata a apofizelor alveolare, in temei la mandibula sau la o forma atipica a lor (piriforma, ascutita)’ prezenta exostozelor, proeminentelor sau a formatiunilor anatomice exprimate (torusul palatin, tuberozitati exaggerate) la o intolerant a fibromucoasei la acrilatul obisnuit, la o sensibilitate marita a fibromucoasei catre presiunile masticatorii, in maladiile cornice a fibromucoasei cav. Bucale.

40. Indicaţii către rebazarea protezelor totale. Tehnica metodelor directă şi indirectă.Rebazarea reprezinta schimbarea intregii baze acrilice a protezei, pastrinduse doar dintii artificiali. Rebazarea se realizeaza atunci cind proteza are fisuri si/sau reparatii multiple si nu se mai potriveste corect pe cimpul protetic, insa dintii artificiali sunt intr-o buna conditie.

Tehnica directa a reebazarii cu material acrilic moale-se realizeaza in cabinetul stomatologic de catre medic ce utilizeaza material biodegradabile, care isi pastreaza flexibilitatea. Aceasta metoda este folosita ca una temporara deoarece pe parcursul a 2-3 luni materialul sintetic isi pierde capacitatile si devine o sursa nou de leziuni.

Tehnica indirecta necesita amprentarea cimpului protetic impreuna cu proteza si se trimite in laborator de tehnica dentara.Inainte de amprenta se indeparteaza o portiune din suprafata mucozala a protezei si se plaseaza un material special, cu care se va lua amprenta spatiului dintre arcadele dentare si proteza.

41. Maladiile ATM. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Clasificarea Hvatova, Kalamcarov-Petrosov. Particularităţile examenului clinic.

Conform datelor (Green, Cuvein, Burlui) de la 15-24% din pacientii care se adreseaza la medicul stomatolog prezinta diferite maladii a ATM. Etiopatogenie. Factorii implicati in dezvoltarea maladiilor ATM sunt diversi. Conform autorului Costen (1934) disfunctia ATM apare in urma traumei elementelor ATM provocata de distalizarea condililor articulari ai mandibulei ca urmare a pierderii dintilor. Astfel apar tulburati articulare, dureri, nevralgii, etc. Ackermann consideca drept cei mai frecventi si importanti factori ce duc la dezvoltarea disfunctiilor ATM sunt edentatiile partiale, totale si abraziunea patologica a dintilor. Astfel ca patogenie, datorita micsorarii DVO si a etajului inferior al fetei are loc distalizarea condililor articulari ai mandibulei in fosele articulare, distonii musculare. Conform opiniei altor autori (Postolachi, Kalamkarov, Petrosov, Kopeikin, Hvatova, Burlui) in dezvoltarea afect. ATM un aport direct il are ocluzia traumatica aparuta sub influienta factorilor directi (migrari dentare, ed. partiale, anomalii dentomaxilare, abraziunea dentara) care duc la suprasilicitarile functionale a elementelor ATM si microtraumatizarea lor, provocind tulburari fuctionale ale SS, si factori indirecti ca traumatismul, interventiile chirurgicale din aceasta zona, maladiile sistemului nervos si a glandelor endocrine. Alti autori (Schwartz, Hoffer) considera ca in majoritatea cazurilor tulburarile disfunctionale a ATM sunt de natura musculara. Astfel dezechilibrul muscular duce la o suprasolicitare a elementelor ATM dezvvoltind treptat disfunctii articulare. ATM poate fi afectata si de diferite maladii specifice, procese inflamatorii, degenerative s.a.

Tabloul clinic este complicat variind in functie de factorul etiopatogenetic, elementul lezat, localizarea, profunzimea si intinderea procesului, tipmul ce s-a scurs de la debut, prezenta complicatiilor, virsta etc. Simptomele clinice articulare sunt prezentate de: durerea articulara, cracmente si crepitatii, saltul articular, subluxatia condililor articulari, gradul de deschidere a gurii si blocajul articular.

Clasificarea Hvatova(1982) : 1. Artrite (acute, cronice); 2. Artroze: sclerozante, cu deformatii a componentelor osoase articulare (cronice, exacerbate); 3.Disfunctii articulomusculare; 4.Anchiloze, tumori.

Clasificarea Kalamkarov, Petrosov(1982) : 1. Sindromul disfunctional: a) sindromul neuromuscular; b) sindromul ocluzio-articular; c) subluxatiile obisnuite (mandibulare, ale meniscului). 2. Artrite: a) acute infectioase (specifice, nespecifice) si alergice; b) acute traumatice; c) cronice de sistem (reumatice, reumatoide) si infectio-alergice. 3. Artroze: a) postinfectioase (neoartrite); b) posttraumatice (osteoartroze); c) osteoartroze miogenice; d) metabolice; e) anchiloze (osoase, fibroase). 4. Forme mixte. 5. Afectiuni tumorale (benigne, maligne) si displaziile.

Examenul clinic a ATM se va face prin inspectie, palpare si auscultare. La inspectie se atrage atentie asupra prezentei sau absentei asimetriei dintre ambele articulatii; culoarea pielii; caracterul deschiderii si inchiderii gurii care poate fi limitata, cu deviere sau fara;, provocind sau nu durere in articulatie. Palparea se executa bilateral plasind indexul ambelor miini in zona anterioara de tragusul auricular cu scopul de a depista prezenta durerilor si de a evidentia caracterul excursiilor mandibulare. Se efectuiaza in momentul contactului dintre arcadele dentare si la deschiderea gurii pentru a determina momentul aparitiei durerilor. Palparea se mai poate efectua si introcucind degetele mici in conductele auditive externe apreciind astfel aparitia durerilor la presiuniea digitala si modul de alunecare a condililor atriculari. Auscultatia ATM se efectuiaza in timpul palparii si diverselor excursii mandibulare, evidentiindu-se: frecaturile, crepitatiile si cracmentele, salturile si subluxatiile condililor articulari. Se executa prin intermediul fonendoscopului. Se atrage atentia la momentul aparitiei zgomotului, evidentierea caracterului salturilor condiliene.

42. Particularităţile tratamentului protetic al pacienţilor cu maladii cronice ale mucoasei cavităţii orale.

43. Influienţa materialelor şi a protezelor dentare asupra ţesuturilor cavităţii orale şi a organismului: toxică, alergică, traumatică, fizică. Tactica medicului.

Metalele din grupa platinei, respectiv platina-Pt, iridiul-Ir, paladiul-Pd, rodiul-Ro, ruteniul-Ru, şi sărurile lor minerale, au efecte toxice reduse la oameni. Sensibilizarea la aceste metale are loc doar în rarele cazuri de expunere prelungită, care pot apare în rafinăriile de platină. Cel mai studiat metal este paladiul, deoarece acesta apare în aproape toate aliajele dentare. Din fericire, s-a demonstrat că toxicitatea orală a paladiului este foarte mică, comparabilă cu cea a molibdenului.

Titanul-nu este considerat a fi un element esenţial vieţii, -concentraţia lui tisulară normală fiind de 0,2 ppm. - este biologic inert şi nu induce efecte toxice sau inflamatorii

-e un bacteriostatic şi nu afectează semnificativ enzimele specifice. Comportamentul excelent în mediu biologic, remarcabila rezistenţă la coroziune şi elasticitatea asemănătoare cu cea a osului, justifică pe deplin utilizarea tot mai frecventă a titanului pentru execuţia implantelor pentru ţesuturile dure umane

Zirconiul este considerat cel mai compatibil material cu ţesuturile organismului uman,nu provoacă reacţii alergice.Închiderea marginală exactă a coroanei exclude inflamaţia gingiei.Scheletul din zirconiu este alb şi posedă o transparenţă naturală,de asemenea transluciditatea lui este apropiată cu cea a dintelui natural.Coroana ceramică pe suport de zirconiu este mai rezistentă cu 50% decît coroanele ceramice tradiţionale.Termenul ei de purtare creşte pînă la 20 de ani.Spre deosebire de aliaj obişnuit, zirconiul nu se deformează cu timpul.Rezistenţa mare permite aplicarea coroanelor pe suport de zirconiu pe implante cu bontul protetic din ceramică

Nichelul este unul dintre cele mai studiate elemente în relaţie cu efectele asupra organismului uman. El este omniprezent în mediul în care trăim şi este absorbit pe căi digestive, respiratorii, cutanate sau implanturi metalice, prin inhalare, implantare, ingestie, injecţii intraperitoneale, intramusculare sau intravenoase. Nichelul este considerat cel mai sensibilizant metal pentru ţesuturile moi. El conduce la dermatita alergică de contact, producând mai multe reacţii alergice decât toate celelalte metale la un loc.

Fierul e un element esenţial, omniprezent în organism. El are un rol central în transportul oxigenului. Ţesuturile umane conţin 50 de ppm (părţi pe milion) de fier, legat în sistemele enzimatice. Fierul este toxic doar prin expunere la nivele foarte mari. Fierul rezultat prin procesele de oxidare nu se acumulează şi este rapid metabolizat.

Manganul nu are efect toxic decât în cazuri extreme de expuneri profesionale. Manganul este un antagonist al fierului şi excesul de mangan diminuează absorbţia fierului, deci şi producţia de hemoglobină

44. Stomatitele traumatice toxice şi alergice declanşate de materialele protezelor dentare. Tabloul clinic. Diagnosticul diferențiat şi tratamentul.

Stomatitele proteice Stomatitele protetice pot fi datorate unor factori locali sau generali si pot aparea imediat dupa aplicarea protezelor in cavitatea bucala sau la distanta de acest moment.

Factorii generali ce ar putea fi incriminati ar cuprinde unele boli generale (ca diabetul zaharat, arteroscleroza, boli vasculare) sau scaderea reactivitatii generale si locale datorate vârstei pacientului. Tratamentul bolilor generale este de competenta medicului de medicina generala. Dintre factorii locali s-ar putea enumera: scaderea autocuratirii, microporozitatile acrilatului care permit dezvoltarea germenilor mai ales in conditiile unei igiene precare, imperfectiuni in realizarea protezei, cauze ocluzale ce produc microtraumatisme timp indelungat. In functie de momentul aparitiei, stomatitele pot fi imediate sau tardive Dintre cele imediate, leziunile care apar in zonele de contact dintre marginea protezei si mucoasa sunt cele mai frecvente. Aceastea apar ca zone congestive, insotite sau nu de ulceratie. Intensitatea variaza de la jena la durere violenta. Pacientul trebuie sa stie ca pot aparea aceste leziuni dupa aplicarea protezei si ca trebuie sa se prezinte imediat la medic. Tratamentul consta in depistarea leziunilor si reducerea din proteza, urmata de lustruirea acesteia. Astfel de leziuni pot aparea si sub baza protezei in cazul existentei unei exostaze. Tratamentul este identic. Dupa aplicarea protezei este posibila aparitia unei

reactii alergice sau mai frecvent stomatita este produsa de excesul de monomer liber sau de temperatura degajata in cazul captusirilor directe ale protezelor. Pacientii acuza dureri vii de tip arsura iar mucoasa este congestionata pe toata zona acoperita de proteza. In mod exceptional se manifesta ca un soc anafilactic. Se recomanda indepartarea imediata a protezei si spalaturi cu solutii antiseptice. Se pot administra antihistaminice daca se banuieste o reactie alergica. Se recomanda evitarea captusirilor in cavitatea bucala. Pot aparea leziuni marginale si la distanta de momentul aplicarii protezei. Acestea pot aparea tot ca si ulceratii asemanatoare cu cele imediate, dar mai frecvent apar hiperplazii ale mucoasei. Este recomandata excizia formatiunii, urmata de biopsie si modificarea marginii protezei. La nivelul bazei protezelor leziunile tardive pot fi produse de porozitatile protezei, accentuate de o igiena necorespunzatoare. Pacientul trebuie instruit la aplicarea protezei pentru a mentine o igiena corespunzatoare a protezei si pentru a se prezenta la medic la orice modificare a mucoasei, explicându-se ca tratamentul nu a fost incheiat in momentul aplicarii protezei ci este necesara prezentarea periodica la control pentru prevenirea aparitiei unor astfel de leziuni

45. Galvanoza. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul diferențiat. Tratamentul.Galvanoza- o boală cauzată de acțiunea curenților galvanici care apar ca urmare a apariției proceselor electrochimice în cavitatea bucală între proteze metalice. Acesta este caracterizat de un simptom patologic: un gust metalic în gură, senzație de acizi, perverdirea gustului, limba in ardere, modificarea fluxului salivar (uscat). Au existat schimbări în starea neurologică: iritabilitate, dureri de cap, cancerophobia, slăbiciune, etc

Tabloul Clinic- gust metalic în gură. Acest sentiment neplăcut amplificat în mod constant la unele alimente acide.. Este cunoscut faptul că efectul gustul unei substanțe depinde de compoziția sa chimică. Valoare H și concentrația de ioni da o senzație de gust acru . Acizi organici penetrează celulele mult mai ușor decât uleiul mineral. Gustul alcalin se datorează prezenței OH.

Curenți galvanici sunt diferite în putere (până la 50 mV), irita terminatiile nervoase sistem receptor al limbii. Pacientii raporteaza, de asemenea, gura uscata. Acest lucru le face să clătiți în mod constant, gura umedă. Xerodermia în Galvanoza cauzeaza afectarea funcției sistemului nervos central și vegetativ.

De examinare a cavitatii orale de multe ori nu a detecta schimbari in membranele mucoase, cu excepția limbii. Suprafețele laterale ale limbii și congestionate la fel putem depista umflarea limbii.

Diagnostic diferential-Sindromul gurei arzinde.

Tratament-Inlaturarea protezei in cauza, dar efectul nu o să apară imediat, dar după 1-6 luni după tratament.

46. Examinarea clinică și paraclinică a pacienților adulți cu anomalii dento-maxilare.47. Particularitațile tratamentului pacientilor adulți cu anomalii de ocluzie.48. Particularităţile confecţionării protezelor dentare fixe pe implante. Igienizarea

punţilor dentare. Misch imparte viitoarele restaurari implanto-protetice fixe in 3 clase. FP-1 este o lucrare fixa ce inlocuieste numai coroana si avind aspectul unui dinte natural. Se executa doar la prezenta unei oferte osoase adecvate, care sa permita o plasare ideala a implantului, similara pozitiei dintelui natural. FP-2 este o restaurare implanto-protetica fixa, ce inlocuieste atit coroana cit si o parte din radacina. Se indica in atrofii verticale a osului disponibil. FP-3 restaurari implanto-protetice care inlocuiesc atit coroana cit si o parte a gingiei fixe retrase in urma resorbtiei osoase. Igienizarea puntilor dentare cu sprijin implantar trebuie sa fie riguros, conform tuturor cerintelor OMS.

49. Defectele şi deformaţiile, posttraumatice şi postchirurgicale, parţiale sau totale ale oaselor maxilare fără şi cu lezarea ţesuturilor moi, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul şi particularităţile tratamentului protetic.

Etiologie. Congenitala, traumatica, chirurgicala(dupa rezectie de tumori), infectioasa(osteomielita, osteita specifica si nespecifica), toxica(fosfor, mercur, arsenic), agenti fizici(osteonecroza cu raze X sau radiu) si sunt insotite de deficiente functionale, estetice si tulburari psihice consecutive. Solutia protetica va depinde de situatia clinica, de tipul de leziune si reprezinta confectionarea unei proteze-obturator. De regula, se disting trei momente in realizarea protezei-obturator: o proteza imediata (proteza-obturator chirurgicala), una provizorie si proteza-obturator de durata. La mandibula dispozitivele care pot restaura pierderile de substanta mandibulara sunt grupate in aparate de preventie, de contentie si de substitutie. Grefele metalice deasemena sunt folosite in reconstructia de mandibula confectiunate din aliaj crom-cobalt si mai recent din titan. Un alt tip de proteze-obturator folosite in reconstructii de pierderi osoase sunt protezele-obturator su sprijin implantar.

50. Leziunile şi defectele palatului dur, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul şi particularităţile tratamentului protetic.

Etiologie. Congenitale sau dobindite (ca urmare a traumelor, maladiilor specifice(lues) a proceselor inflamatorii, interventii chirurgicale).

Tablou clinic. Cele congenitale sunt insotite de lezari ale buzei superioare si deformati ale nasului. Apare deformarea maxilei prezentata printr-o comprimare in plan transversal, scurtari si deformari ale arcadei dentare superioare; dintii frontali ca regula nu ocupa locul lor, sunt inghesuiti, iar multi din ei sunt rotati in jurul axului , in multe cazuri are loc retentia dintilor. O data cu cresterea si dezvoltarea scheletului maxilo-facial, a muschilor mimici si masticatori, deformatia maxilei progreseaza. Bresele congenitale au o localizare tipica(in zona suturii palatinale mediane) si fobromucoasa marginala este lipsita de cicatrici; bresele dobindite pot fi localizate in orice zona a palatului dur si pe marginea lor sunt prezente cicatrici ale fibromucoasei. Sunt dereglari functionale esentiale ca tulburari de alimentatie masticatie, fonatie, respiratie. In tipmul alimentatiei alimentele patrund in cavitatea nazala, provocind procese inflamatorii ale mucoasei.

Diagnosticul. Se pune in baza examenului clinic si paraclinic minutios.

Tratamentul. Scopul este izolarea cavitatii orale de cea nazala prin intermediul diferitor dispozitive protetice. La copii se confectioneaza obturatoare, pe cind la adulti tratamentul protetic va fi in dependenta de localizarea bresei, numarul dintilor prezenti si starea lor. Astfel in cazul breselor palatului dur (mediana, laterala, frontala) cu prezenta dintilor pe ambele hemiarcade ale maxilei se va confectiona o placa palatinala obisnuita cind arcada maxilara este integra, sau o PPMA cu placa la prezenta breselor arcadei dentare. La pacientii cu brese ale palatului dur cu prezenta dintilor numai pe o hemiarcada a maxilei fixarea protezelor se va efectua prin intermediul sistemelor crosetare, a sistemului de succiune functionala, a scheletelor metalice intreg turnate cu arcuri sau placute metalice situate pe apofiza alveolara, sisteme telescopice. La pacientii cu brese ale palatului dur cu lipsa totala a dintilor la maxila dispozitivul protetic in forma de proteza totala se confectioneaza cu crearea a doua supape sau proteza superioara se va uni cu cea inferioara prin diferite dispozitive speciale. La pacientii cu brese ale palatului moale sau dur si moale se utilizeaza obturatoare Ilina-Markosian, Urbanskaia sau proteze obturatoare. Deasemenea pot fi aplicate arcuri de respingere sau sistemul cu magneti. Se mai folosesc: obturatorul pergament, Kiez, Ciasovskaia, placuta palatinala de delimitare si de largire.

Aprobate la şedinţa catedrei:proces verbal Nr. 2 din 07.10.2014 şef catedră, conf. univ. O. Solomon

Aprobate la Comisia Metodică:proces verbal Nr. din 2014 preşedinte, dr. hab. med. conf. univ S. Ciobanu

A P R O BDecanul facultăţii Stomatologie

USMF “N.Testemiţanu”

Dr.habilitat,profesor universitar

I.Lupan

“ ____” ______________2015

Date post:	08-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	diana-jeverdan
View:	225 times
Download:	2 times

exam.-an.-V-rom-2014

Documents