+ All Categories
Home > Documents > Evaluarea contributiei ecosistemelor din ariile naturale protejate la ...

Evaluarea contributiei ecosistemelor din ariile naturale protejate la ...

Date post: 01-Feb-2017
Category:
Upload: buihanh
View: 236 times
Download: 3 times
Share this document with a friend
128
Evaluarea contribuţiei ecosistemelor din ariile naturale protejate la dezvoltarea economică şi bunăstarea umană în România Proiectul UNDP/GEF „Îmbunătățirea sustenabilității financiare a rețelei de arii naturale protejate din Munții Carpați” 2010-2013
Transcript

Evaluarea contribuţiei ecosistemelor din ariile naturale protejate la dezvoltarea

economică şi bunăstarea umană în România

Proiectul UNDP/GEF „Îmbunătățirea sustenabilității financiare a rețelei de arii naturale protejate din Munții Carpați”

2010-2013

Publicație realizată în baza studiului elaborat în cadrul proiectului de

Camille Bann și Bogdan Popa (2012)

Foto copertă: Mircea Vergheleț

1

CuprinsAcronime şi abrevieri 3Lista figurilor 5Lista tabelelor 7Mulţumiri 8Rezumat 91. Introducere 18

1.1 Contextul studiului 181.2 Obiectivul studiului 191.3 Prezentarea generală a metodei 191.4 Limitări şi dificultăţi 201.5 Reţeaua de Arii Naturale Protejate din Munţii Carpaţi 201.6 Structura raportului 22

2. Cadru conceptual şi metodologie 232.1 Ariile Protejate şi serviciile ecosistemice 232.2 Analiza scenariului de sector 26

2.2.1 Prezentare generală 262.2.2 Orientare către sector 272.2.3 Scenarii de administrare a ecosistemelor – BAU şi SEM 292.2.4 Indicatori 312.2.5 Importanţa timpului 332.2.6 Evaluarea serviciilor ecosistemice 342.2.7 Prezentarea generală a metodologiei 36

3 CNPA şi ariile protejate vizate din România 383.1 Ariile protejate vizate din România 383.2 Evaluarea calităţii serviciilor ecosistemice oferite de ariile protejate pilot 38

4 Contribuţia ecosistemelor din ariile protejate la dezvoltarea sectoarelor şi bunăstare 414.1 Valoarea serviciilor ecosistemice din ariile protejate pentru turism 41

4.1.1 Introducere 424.1.2 Administrarea ecoturismului din ariile protejate carpatice în scenariul BAU 424.1.3 Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM 444.1.4 Analiză 474.1.5 Contribuţia ecosistemelor ariilor protejate la activitatea economică şi la ocuparea forţei de muncă 52

4.2 Valoarea serviciilor ecosistemice oferite de ariile protejate pentru silvicultură şi vânătoare 544.2.1 Introducere 544.2.2 Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM (servicii de aprovizionare) 564.2.3 Sechestrarea carbonului 63

4.3 Valoarea serviciilor ecosistemice ale ariilor protejate pentru agricultură 664.3.1 Introducere 664.3.2 Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM 67

4.4 Valoarea ecosistemelor din parcurile pilot pentru sectorul alimentării cu apă 744.4.1 Informaţii generale 744.4.2 Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM 75

4.5 Atenuarea dezastrelor naturale şi reducerea riscurilor 844.5.1 Informaţii generale 844.5.2 Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM 85

5 Valorile estimative ale ecosistemelor AP la nivel naţional 925.1 Evaluarea generală a ecosistemelor AP la nivel de sistem faţă de economie 925.2 Costurile scenariului SEM 94

6 Concluzii şi recomandări 966.1 Concluzii 966.2 Recomandări 98

6.2.1 Turism 986.2.2 Silvicultură şi vânătoare 996.2.3 Agricultură 996.2.4 Resurse de apă 99

2

6.2.5 Managementul dezastrelor naturale 996.2.6 Cercetări suplimentare necesare 1006.2.7 Politică şi finanţare 1006.2.8 Aspecte instituţionale 101

Bibliografie 102Anexa 1: Caracterizarea parcurilor pilot 107Anexa 2: Schema logică a calculării eroziunii solului 113Anexa 3: Ariile protejate carpatice din România 114Anexa 4: Rezumatul valorilor celor cinci parcuri pilot, metode de evaluare şi beneficiari 118Anexa 5: Glosar 121

3

Acronime şi abrevieri

ACB Analiză cost-beneficiu

AER Asociaţia pentru Ecoturism din România

AFM Administraţia Fondului pentru Mediu

ALC America Latină şi Caraibe

ANAR Administraţia Naţională „Apele Române”

ANRM Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale

AP Arie protejată

ASS Analiza scenariului de sector

BAU Business as Usual

CNPA Reţeaua de Arii Naturale Protejate din Munţii Carpaţi

EAAP Eficienţa administrării ariilor protejate

eftec Economics for the Environment Consultancy

FEB Factor de expansiune a biomasei

GEF Fondul Global pentru Mediu (Global Environment Facility)

GES Gaze cu Efect de Sera (Greenhouse Gases)

GIS Sistem Informațional Geografic

INCDT Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Turism

INS Institutul Național de Statistică

IPCC Grupul de lucru internaţional privind schimbările climatice

IUCN Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii

MEA Evaluarea ecosistemelor mileniului (Millenium Ecosystem Assessment)

MEF Ministerul Economiei și Finanțelor

MSE Metoda serviciilor ecosistemice

PM Plan de management

PMP Plan de management al pădurilor (amenajament silvic)

PFN Produse nelemnoase ale pădurii

PIB Produs intern brut

PNA Parcul Natural Apuseni

PNM Parcul Natural Munţii Maramureşului

PNPC Parcul Naţional Piatra Craiului

PNRe Parcul Naţional Retezat

PNUD Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare

PNVN Parcul Natural Vânători Neamţ

POS Program operaţional sectorial

4

PPP Paritatea puterii de cumpărare (Purschasing Power Parity)

PES Plată pentru servicii ecosistemice

RNP Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva

SC Surplusul consumatorului

SE Serviciu ecosistemic

SEM Gestionare durabilă a ecosistemelor (Sustainable Ecosystem Management)

SFS Strategie de finanţare sustenabilă

SNAM Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A.

TON Turism orientat spre natură

TVA Taxa pe Valoare Adăugată

UVM Unitate vită mare

UNWTO Organizația Mondială a Turismului

VA Valoare actualizată

VAN Valoare actualizată netă

VET Valoare economică totală

WTP Disponibilitatea de a plăti (Willingness to pay)

WHO Organizația Mondială a Sănătății (World Health Organization)

WTTC World Travel and Tourism Council

WWF Fondul Mondial pentru Natură (World Wide Fund for Nature)

5

Lista figurilorFigura 1-1: Distribuţia ariilor protejate carpatice din România 21

Figura 2-1: Prezentarea generală a metodei Analizei Scenariului de Sector (ASS) 26

Figura 2-2: Modele de tranziţie de la BAU la SEM 34

Figura 2-3: Principalele etape metodologice 37

Figura 4-1: Valoarea de referinţă pentru cele 5 AP – Turism (euro/an) 49

Figura 4-2: Valorile sectorului turistic în scenariul BAU cu SC inclus (VA10%=787,2 mil euro) 49

Figura 4-3: Valorile sectorului turistic în scenariul BAU fără SC (VA10%=439,3 mil euro) 50

Figura 4-4: Valorile sectorului turistic în scenariul SEM cu SC inclus (VA10%=1.289,9 mil euro) 50

Figura 4-5: Valorile sectorului turistic în scenariul SEM fără SC (VA10%=802,4 mil euro) 50

Figura 4-6: Valoarea turistică în scenariile BAU şi SEM pe 25 de ani 51

Figura 4-7: Valoarea cumulativă (cummulated added value) a SEM faţă de BAU 52

Figura 4-8: Valoarea de referinţă pentru cele cinci parcuri – Silvicultură şi vânătoare 59

Figura 4-9: Valorile BAU pentru sectorul forestier (Valoare Actualizată10%=77,3 mil euro) 59

Figura 4-10: Valorile SEM pentru sectorul forestier (Valoare Actualizată 10%=74,5 mil euro) 60

Figura 4-11: Valoarea ecosistemelor parcurilor pilot pentru silvicultură şi vânătoare 61

în scenariile BAU şi SEM

Figura 4-12: Tendinţele scenariilor BAU şi SEM pentru Parcul Național Retezat 61

Figura 4-13: Tendinţele scenariilor BAU şi SEM pentru Parcul Natural Vânători-NeamțN 62

Figura 4-14: Câştiguri pentru grupurile beneficiare – SEM 62

Figura 4-15: Valoarea adăugată cumulativă a SEM faţă de BAU 63

Figura 4-16: Rezultatele simulării CO2: exemplu Parcul Natural Munții Maramureșului 64

Figura 4-17: Valori de utilizare indirectă - BAU - sechestrarea carbonului pentru cele cinci parcuri pilot 65 (VA aprox. 10%=14,4 milioane euro)

Figura 4-18: Valori de utilizare indirectă - SEM- sechestrarea carbonului pentru cele cinci AP pilot 66 (VA aprox. 10%=20,2 milioane euro)

Figura 4-19: Valoare de referinţă pentru ecosistemele din cele cinci parcuri - Agricultură 70

Figura 4-20: Valoarea producţiei de hrană - BAU (VA aprox. 10% rată de actualizare, 25 ani=174 mil euro) 70

Figura 4-21: Valoarea producţiei de hrană - SEM (VA aprox. 10% rată de actualizare, 25 ani=190 mil euro) 71

Figura 4-22: Valorile din scenariile BAU şi SEM pentru Parcul Natural Apuseni - cel mai bun caz 71

Figura 4-23: Valorile din scenariile BAU şi SEM pentru Parcul Național Piatra Craiului - cel mai rău caz 72

Figura 4-24: Valorile din BAU şi SEM pentru parcurile pilot 72

Figura 4-25: Posibili beneficiari în SEM faţă de BAU 73

Figura 4-26: Valoarea cumulativă a SEM faţă de BAU 73

Figura 4-27: Legăturile dintre utilizarea solului şi valoarea serviciilor de reglare 75

Figura 4-28: Exemplu de localizare şi cartografiere pentru un bazin hidrografic – 76 Parcul Natural Munții Maramureșului

Figura 4-29: Anul 2010, Parcul Natural Munții Maramureşului, zone cu sol erodat în scenariile BAU 78 (prima hartă) şi SEM (a doua hartă) (Sursă: Universitatea Transilvania Brașov 2012)

6

Figura 4-30: Valori estimative ale ecosistemelor de apă proaspătă din cele cinci arii protejate - alimentare cu apă urbană - BAU (VA10% rată de actualizare, 25 ani=20,7 mil euro) 81

Figura 4-31: Valori estimative ale ecosistemelor de apă proaspătă din cele cinci arii protejate - alimentare cu apă urbană - SEM (VA10% rată de actualizare, 25 ani=21,5 mil euro) 82

Figura 4-32: Valori estimative ale ecosistemelor de apă proaspătă din cele cinci arii protejate - 82 alimentare cu apă urbană şi îmbuteliată - BAU (VA10% rată de actualizare, 25 ani=176,3 mil euro)

Figura 4-33: Valori estimative ale ecosistemelor de apă proaspătă din cele cinci arii protejate - 83 alimentare cu apă urbană şi îmbuteliată - SEM (VA10% rată de actualizare, 25 ani=177,2 mil euro)

Figura 4-34: Distribuţia valorilor ecosistemelor în PNM - BAU şi SEM (public şi privat) (2011) 83

Figura 4-35: Harta riscurilor de dezastru în Parcul Natural Munții Maramureșului 86 (sursa Universitatea Transilvania Brașov 2011)

Figura 4-36: Valoarea estimativă a ecosistemelor din parcurile pilot din punctul de vedere 88 al serviciilor de prevenire a inundaţiilor

Figura 4-37: Posibile beneficii ale ecosistemelor celor cinci parcuri cu privire la reducerea 89 costurilor daunelor - cu utilizarea metodei bazate pe suprafaţa de păduri (Ceroni 2007)

Figura 4-38: Costurile economisite de serviciile ecosistemice din parcurile pilot - BAU 89 (VA10%=10,8 mil euro)

Figura 4-39: Costurile economisite de serviciile ecosistemice din parcurile pilot - SEM 90 (VA10%=14,5 mil euro)

Figura 4-40: Costurile economisite de serviciile ecosistemice din parcurile pilot 90 (inclusiv costuri preventive) - BAU (VA10%=67,1 mil euro)

Figura 4-41: Costurile economisite de serviciile ecosistemice din parcurile pilot 90 (inclusiv costuri preventive) - SEM (VA10%=119,3 mil euro)

Figura 5-1: Analiza deficitului financiar în funcție de program 95

7

Lista tabelelor Tabelul 0-1 Centralizatorul valorilor ecosistemelor din cele cinci parcuri pilot 13

Tabelul 2-1: Posibile servicii ecosistemice din ariile protejate şi legături cu sectoarele productive 25 (Sursă: Bann & Popa 2012).

Tabelul 2-2: Prezentare generală a modului în care sectoarele beneficiază de SE oferite de AP 28 din România şi dificultăţi de administrare a acestora

Tabelul 2-3: Diferenţele dintre metodele de administrare ale BAU şi SEM 31

Tabelul 2-4: Comparaţie între BAU şi SEM - Indicatori posibili 33

Tabelul 2-5: Sfera de aplicare a metodelor de evaluare economică 35

Tabelul 3-1: Caracteristicile principale ale siturilor pilot 38

Tabelul 3-2: Evaluarea calităţii serviciilor şi beneficiilor oferite de parcurile pilot 39

Tabelul 4-1: Caracteristicile principale ale scenariilor BAU şi SEM pentru sectorul turistic 45 în cele cinci parcuri pilot

Tabelul 4-2: Impactul călătoriilor şi al turismului asupra ariilor protejate în 2010 (milioane de euro) 53

Tabelul 4-3:Rezumatul scenariilor BAU şi SEM pentru sectorul forestier pentru parcurile pilot 57

Tabelul 4-4: Informaţii despre pădurile din parcurile pilot 58

Tabelul 4-5: Cantităţi de CO2 sechestrat în 2010 şi într-o perioadă de 25 de ani în scenariile BAU şi SEM 65

Tabelul 4-6: Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM privind producţia de hrană asigurată 68 de păşunile din ariile protejate

Tabelul 4-7: Capacitatea suport a păşunilor naturale din parcurile pilot 69

Tabelul 4-8: Cantitatea medie de sol erodat în scenariile BAU şi SEM 77

Tabelul 4-9: Valoarea de referinţă a alimentării cu apă pentru cele cinci parcuri pilot (euro pe an) 80

Tabelul 4-10: Nivelul de risc ca procent din suprafaţa de pădure în BAU şi SEM în AP pilot 86

Tabelul 4-11: Caracterizarea valorilor BAU şi SEM pentru incidenţa inundaţiilor 87

Tabelul 5-1: Centralizatorul valorilor ecosistemelor celor cinci situri pilot 93

Tabelul 5-2: Analiza deficitului financiar în funcție de program, pe an 94

Tabelul 5-3: Prezentare generală a categoriilor de costuri 95

Tabelul 0-1: CNPA din România 115

Tabelul 0-2: Evaluarea calitativă a Ariilor Protejate Carpatice din România 116

8

MulţumiriAutorii doresc să mulţumească următoarelor persoane pentru contribuţiile valoroase şi pentru

sprijinul adus pe tot parcursul proiectului - Monica Moldovan (PNUD), Doru Irimie (PNUD), Dragoş Mihai (RNP – Romsilva), Robert Pache (RNP – Romsilva), Mircea Vergheleţ (Director PNPC), Sebastian Cătănoiu (Director PNVN), Ioan Vasile Abrudan (Universitatea Transilvania Brașov), Ioan Dutca (Universitatea Transilvania Brașov), Mihai Niţă (Universitatea Transilvania Brașov), Mihai Zota (Consultant), Marlon Flores (Consultant) şi Lucy Emerton (Consultant).

9

Rezumat

Informaţii generale

Munţii Carpaţi, care se întind pe o suprafaţă de 210.000 km2 în Europa Centrală şi de Est, au fost incluşi de WWF în lista celor mai importante 200 de ecoregiuni din lume şi găzduiesc cele mai întinse suprafeţe de pădure montană, cele mai mari ecosisteme naturale montane intacte de păduri de fag şi de păduri mixte de fag şi brad şi cea mai mare suprafaţă de păduri virgine rămasă în Europa. România deţine 54% din lanţul carpatic.

Reţeaua de Arii Naturale Protejate din Munţii Carpaţi (CNPA) este alcătuită din 285 de arii protejate care se întind pe o suprafaţă de 31.978 km2. Cu toate acestea, din punctul de vedere al dimensiunii, conectivităţii şi administrării, această reţea se dovedeşte insuficientă pentru prevenirea pierderii ireversibile a biodiversităţii ecoregiunii carpatice. Ariile protejate din Munţii Carpaţi sunt supuse unor acţiuni dăunătoare, printre care supraexploatarea produselor pădurii prin defrişare şi braconaj şi degradarea şi fragmentarea habitatelor cauzate de operaţiunile de construire a drumurilor, a caselor şi a infrastructurii turistice, care este concepută şi planificată necorespunzător (Documentaţie de proiect, 2009). În plus, ariile protejate din Carpaţi sunt subfinanţate. De exemplu, cele cinci arii protejate române care fac obiectul studiului din prezentul proiect au fost finanţate cu aproximativ 950.000 de euro în 2010, deşi se consideră că este nevoie de 1.600.000 de euro pentru acoperirea nevoilor de bază şi de 2.550.000 de euro pentru administrarea optimă a siturilor (PNUD 2011).

Prezentul studiu prezintă argumentele economice şi sociale pentru stabilirea CNPA din România. Mai exact, studiul îşi doreşte să genereze dovezi ale modului în care o reţea de arii protejate administrată sustenabil sprijină productivitatea unor sectoare importante, cum sunt turismul, silvicultura şi industria, folosind indicatori cheie, ca ocuparea forţei de muncă, veniturile din impozite, câştigurile din schimburile valutare şi aspectele privind echitatea. De asemenea, studiul încearcă să facă dovada costurilor administrării nesustenabile. Aceste dovezi se vor folosi cu scopul de a convinge factorii de decizie din sectorul public şi din cel privat asupra importanţei ariilor protejate pentru dezvoltarea şi productivitatea sectoarelor importante ale economiei româneşti şi pentru bunăstarea populaţiei, în general. Aceste dovezi vor constitui o parte dintre argumentele în favoarea unei mai bune finanţări a ariilor protejate. De asemenea, studiul demonstrează aplicarea metodei Analizei scenariului de sector (ASS) asupra ecosistemelor de arii protejate ca metodă care se poate aplica şi în cazul altor situri din reţea.

Metoda

Conform analizei scenariului de sector (ASS), analiza se realizează la nivel de sector, dar începe cu înţelegerea şi cuantificarea serviciilor ecosistemice. O parte importantă a metodei ASS o constituie comparaţia dintre două scenarii, Business as Usual (BAU) şi Administrarea Sustenabilă a Ecosistemelor (SEM), care ilustrează contribuţia serviciilor ecosistemice în două scenarii ample de administrare aplicabile sectoarelor productive importante ale economiei. Scopul este acela de a realiza mai mult decât o analiză cost-beneficiu (ACB) socială tradiţională a opţiunilor strategice, furnizând informaţii despre o serie de indicatori, în plus faţă de valoarea actualizată netă (VAN), care sunt importanţi pentru factorii de decizie – cum este contribuţia unui serviciu ecosistemic la ocuparea forţei de muncă şi reducerea sărăciei.

Siturile pilot selectate pentru studiu sunt Parcul Natural Apuseni (PNA), Parcul Naţional Retezat (PNRe), Parcul Naţional Piatra Craiului (PNPC), Parcul Natural Vânători-Neamţ (PNVN) şi Parcul Natural Munţii Maramureşului (PNM). Sectoarele studiate sunt: turism şi agrement, silvicultură şi vânătoare, agricultură, resurse de apă şi managementul riscurilor de dezastru.

10

Este important de reţinut că valorile estimate în prezentul raport nu sunt complete şi se bazează pe o serie de supoziţii. Studiul se bazează pe datele restrânse care există despre sistemul ariilor protejate din România şi pe estimările transferurilor de valoare. Prin urmare, analiza rezultată trebuie să fie considerată ca o evaluare iniţială (şi incompletă) a contribuţiei economice a ariilor protejate pilot. Există speranţa ca, atunci când vor fi disponibile date noi sau când se vor realiza studii mult mai detaliate, cifrele prezentate în acest raport să fie completate, îmbunătăţite şi actualizate.

Rezultate cheie

Analiza include o evaluare a modului în care serviciile ecosistemice oferite de ariile protejate pilot contribuie la crearea beneficiilor în turism şi agrement, la producţia primară din lemn asociată cu administrarea activă a pădurilor, la valorile produselor forestiere nelemnoase şi la acţiunile de vânătoare desfăşurate în cadrul şi în jurul ariilor protejate, la sechestrarea carbonului, la aprovizionarea cu hrană (lapte) prin intermediul păşunilor din ariile protejate şi la aprovizionarea cu apă a industriei apei îmbuteliate şi a aşezărilor urbane, în cazul sectorului resurselor de apă. Analiza atenuării dezastrelor se concentrează asupra costurilor daunelor evitate datorită serviciilor de control al eroziunii şi de reglare a apei furnizate de ariile protejate. Rezultatele cheie aferente fiecărui sector dezbătut în cadrul studiului sunt prezentate mai jos.

Turism. Valoarea activităţilor turistice şi recreative în cazul celor cinci parcuri este estimată la puţin peste 109,5 milioane de euro în 2010. De asemenea, turismul are un efect multiplicator însemnat în economie. Conform unui studiu realizat de World Travel and Tourism Council în anul 2011, turismul din cadrul AP pilot generează 365 de milioane de euro (sau 0,3% din PIB). Pe lângă aceasta, creează în jur de 37.100 de locuri de muncă echivalente cu normă întreagă. Conform Asociaţiei de Ecoturism din România (AER), în jur de 80-90% din cheltuielile din ecoturism rămân în zonele în care se derulează programul turistic, aducând beneficii multor aşezări rurale. Continuarea scenariului BAU în cele cinci AP pilot poate costa economia României peste 2,6 miliarde de euro în următorii 25 de ani numai ca venituri pierdute din turism.

Există multe oportunităţi turistice şi de agrement neexplorate, care ar putea fi dezvoltate pentru a creşte veniturile din ariile protejate. Se estimează că turiştii şi vizitatorii celor cinci parcuri naturale pilot sunt dispuşi să plătească cu aproape 42 de milioane de euro pe an mai mult decât li se percepe în prezent. Cu toate acestea, pentru captarea acestor posibile fluxuri de venituri este nevoie de fonduri şi măsuri strategice suplimentare. Anumite situri prezintă o capacitate turistică mai mare decât altele. De exemplu, PNA şi PNPC reprezintă adevărate „mine de aur”, iar ecoturismul ar trebui să se dezvolte mai întâi în aceste zone.

Beneficiarii principali ai turismului din ariile protejate sunt operatorii turistici privaţi. Mecanismele de plată pentru servicii ecosistemice (PSE) pot oferi administraţiilor parcurilor oportunităţi de derivare a fondurilor pentru:

i) dezvoltarea infrastructurii turistice;

ii) gestionarea vizitatorilor;

iii) studii de conservare a biodiversităţii;

iv) costuri de exploatare.

11

Silvicultură. Valoarea serviciilor de aprovizionare forestieră (produse forestiere lemnoase/nelemnoase (PFN) şi vânătoare) a celor cinci arii protejate pilot este estimată la aproximativ 9,1 milioane de euro pe an (2010). Conform scenariului BAU, activităţile forestiere ar putea aduce economiei româneşti încă 2,8 milioane de euro în următorii 25 de ani. Cu toate acestea, veniturile vor dispărea după 30 de ani, deoarece capacitatea ariilor protejate de a genera lemn valoros din punct de vedere economic şi al produselor forestiere nelemnoase scade. Toate acestea, fără a se mai lua în calcul pierderile însemnate înregistrate de alte servicii ecosistemice forestiere, cum ar fi sechestrarea carbonului, reglarea apelor şi controlul eroziunii solului, amenajarea peisagistică şi turismul. Scenariul SEM implică o scădere pe termen scurt a valorilor aferente lemnului forestier, produselor forestiere nelemnoase şi vânătorii şi o scădere a veniturilor publice din cauza plăţilor compensatorii pentru zonele scoase din producţie. Cu toate acestea, pe termen lung, valoarea ariilor protejate în scenariul SEM îşi va reveni şi se estimează că va genera o valoare actualizată netă (VAN) mai mare după 25 de ani. În plus, se asigură alte servicii ecosistemice generate şi/sau întreţinute de silvicultura sustenabilă (de exemplu, sechestrarea carbonului, reglarea apelor şi controlul eroziunii solului, peisaje).

În prezent, nu se captează potenţialul complet al produselor forestiere nelemnoase. Scenariul SEM presupune o creştere însemnată a producţiei de produse forestiere nelemnoase, Parcul Naţional Retezat şi Parcul Natural Vânători Neamţ având un potenţial deosebit în această privinţă. Funcţiile de sechestrare a carbonului ale pădurii în scenariul SEM pot genera încă 33 de milioane de euro (valoare cumulativă pe 25 de ani). Cu toate acestea, România nu va putea accesa pieţele voluntare ale certificatelor de carbon şi, prin urmare, nu va putea capta valoarea carbonului sechestrat în ariile protejate până când autorităţile centrale nu adoptă un cadru legal clar şi nu derulează formalităţi instituţionale care să îi permită acest lucru (de exemplu, monitorizarea şi garantarea cantităţilor sechestrate).

Agricultură. Valoarea serviciilor de aprovizionare cu hrană pentru ecosistemele celor cinci parcuri pilot este estimată la aproximativ 20 de milioane de euro în 2010. Pentru ecosistemele în care se depăşeşte capacitatea de suport, SEM implică o scădere a valorii hranei asigurate de păşuni pe termen scurt şi pe termen lung. Cu toate acestea, valorile anuale după 10-15 ani sunt mult mai mari decât valorile din scenariul BAU. În plus, uneori BAU provoacă daune ireversibile ecosistemelor. Continuarea scenariului BAU în ceea ce priveşte administrarea păşunilor în cele cinci arii protejate poate costa economia României în jur de 84 de milioane de euro în următorii 25 de ani. Succesul scenariului SEM impune, totuşi, motivarea comunităţilor locale să păstreze practicile tradiţionale de creştere a animalelor.

Resurse de apă. Ecosistemele ariilor protejate pilot oferă o serie de servicii de reglare importante, printre care prevenirea eroziunii solului şi reglarea debitului şi calităţii apelor. Calitatea şi cantitatea apei sunt foarte importante pentru numeroasele mărci de apă minerală preluată din Munţii Carpaţi. Valoarea cumulativă totală estimată a economiei din aprovizionarea cu apă curată realizate prin SEM în raport cu BAU, pe baza evitării costului tratării apei, este estimată la 35,4 milioane de euro (pe 25 de ani). Valoarera actualizată netă a scenariului SEM este de 0,9 milioane de euro. Societăţile private de îmbuteliere a apei sunt principalii beneficiari şi sunt identificate ca posibili parteneri în cadrul schemelor de plată pentru serviciile ecosistemice (PSE).

În jur de 70% dintre bazinele hidrografice din ariile protejate sunt împădurite, iar eroziunea solului este ţinută bine sub control, momentan, ca atare nu există o diferenţă monetară semnificativă între scenariul BAU şi scenariul SEM. Cu toate acestea, este important de reţinut că beneficiile oferite de serviciile ecosistemice se pot pierde prin intensificarea acţiunilor dăunătoare exercitate asupra siturilor.

Dezastre naturale. În istoria României s-au înregistrat numeroase dezastre naturale (inundaţii şi alunecări de teren). Posibila pierdere economică asociată cu aceste evenimente este estimată la 6%

12

din PIB, ceea ce înseamnă aproximativ 2,3 miliarde de dolari pe an, cu probabilitate anuală de apariţie de 0,5% (Banca Mondială 2008). Calitatea şi cantitatea ecosistemelor au un impact semnificativ asupra frecvenţei şi gravităţii dezastrelor naturale, iar accentul care se pune din ce în ce mai mult pe ariile protejate poate juca un rol central în reducerea riscurilor în condiţii de gestionare durabilă a ecosistemelor forestiere. Dacă funcţiile de protecţie în amonte ale ecosistemelor din trei parcuri pilot servesc la minimizarea impactului inundaţiilor cu 25% faţă de cât s-ar fi putut în lipsa funcţiilor de protecţie, valoarea ecosistemelor pentru controlul inundaţiilor în ceea ce priveşte costurile evitării daunelor este egală cu o medie de 0,4 milioane de euro pe an – 9 milioane pe an pe baza metodei costurilor evitate ale daunelor, respectiv a metodei cheltuielilor preventive. Atunci când se aplică valoarea costului evitat al daunelor şi valoarea cheltuielilor preventive ca limite valorice superioară şi inferioară pentru ecosistemele celor cinci AP pilot pentru următorii 25 de ani, serviciile de reglare a retenţiei de apă din cadrul AP în contextul atenuării dezastrelor naturale (controlul inundaţiilor) se evaluează la o sumă între 27 de milioane de euro şi 182 de milioane de euro în BAU şi între 44 de milioane de euro şi 482 de milioane de euro în SEM. Rezultatele sunt centralizate în tabelul de mai jos. Valoarea actualizată netă a scenariului SEM (pe baza VA a SEM minus VA a BAU) pentru cele cinci situri este estimată la 518 milioane de euro. Beneficiul cumulativ al SEM pentru toate cele cinci AP este de 2.794 de milioane de euro (şi anume, beneficiul total al SEM în raport cu BAU pe 25 de ani). Acest lucru poate fi considerat ca fiind beneficiul SEM sau costul economiei continuării cu scenariul BAU.

Evaluarea generală a ecosistemelor din ariile protejate la nivelul economiei naționale. În reţeaua de arii naturale protejate din Carpaţii României sunt incluse 22 de arii protejate majore (12 parcuri naţionale şi 10 parcuri naturale). Pe baza analizei ecosistemelor celor cinci arii protejate pilot se pot deriva valori estimative generale ale SEM pentru CNPA din România ca întreg. Ridicarea valorilor aferente celor cinci arii pilot la toată reţeaua, pe baza numărului de hectare şi presupunând că cele cinci situri pilot sunt reprezentative pentru toată aria, conferă scenariului SEM o Valoare Actualizată Netă de 1,685 miliarde de euro (şi o valoare cumulativă de aproximativ 9 miliarde de euro în BAU). Acestea trebuie să fie considerate valori indicatoare iniţiale generale.

13

Tabelul 0‑1 Centralizatorul valorilor ecosistemelor din cele cinci parcuri pilotTi

p de

SE Serviciu

Valoare BAU (VA

aprox. 10%, 2011-2035, mil. euro)

Valoare SEM (VA aprox.

10%, 2011-2035, mil. euro)

Valoare BAU

(VA SEM ‑ VA BAU)

aprox. 10%, 2011-2035, mil. euro

Beneficiu cumulativ

total în SEM (25 de ani, mil. euro)

Serv

icii

de a

prov

izio

nare

Produse alimentare/agricole 174,00 190,00 16 83,90

Lemn şi PFN 77,30 74,50 -2,8 -2,80

Alimentare cu apă (costuri de tratare reduse asociate cu servicii de control al eroziunii solului şi de reglare a cursurilor de apă)

176,3 177,2 0,9 35,4

Sursă de energie (combustibil etc.) 0,00 0,00 - 0,00

Serv

icii

de r

egla

re

Reglarea GES 14,40 20,20 5,80 33,30

Stabilizarea microclimatului 0,00 0,00 - 0,00

Controlul eroziunii solului şi reglarea apelor (stocare şi retenţie) pentru diminuarea dezastrelor

10,80 14,40 3,60 17,50

Retenţia substanţelor nutritive 0,00 0,00 - 0,00

Serv

icii

cultu

rale

Patrimoniu spiritual, religios şi cultural 0,00 0,00 - 0,00

Învăţământ 0,00 0,00 - 0,00

Recreere şi ecoturism 787,20 1.282,90 494,8 2.626,80

Peisaj şi confort 0,00 0,00 - 0,00

Neutilizarea biodiversităţii 0,00 0,00 - 0,00

TOTAL 1.440,7 2.000,6 556,4 2.794

14

Concluzii

Prezentul studiu demonstrează că ariile protejate din România reprezintă un bun important şi productiv, care asigură un flux intens de produse şi servicii valoroase din punct de vedere economic. Rezultatele arată că trecerea administrării ariilor din scenariul BAU în scenariul SEM prezintă beneficii importante. Valoarea actuali zată netă a SEM (pe baza VA a SEM minus VA a BAU) pentru cele cinci situri este estimată la 518 milioane de euro. Valoarea cumulativă suplimentară a ecosistemelor în SEM în cele cinci parcuri este estimată la aproximativ 2,8 miliarde de euro (pe 25 de ani). Cu toate acestea, este important să se recunoască faptul că multe servicii ecosistemice sunt furnizate/funcţionează foarte aproape de nivelul SEM (de exemplu, funcţia de protecţie a bazinelor hidrografice a parcurilor contribuie la stabilizarea solului, la reglarea şi purificarea apei şi la conservarea păşunilor din anumite parcuri). Aşadar, în lipsa unei gestionări durabile, numeroasele beneficii actuale oferite prin scenariul BAU se află în pericol. În consecinţă, trebuie să se aibă în vedere valorile care s-ar putea pierde din cauza deteriorării sau pierderii serviciilor ecosistemice. În acest caz, este nevoie ca valorile semnificative din scenariul BAU să fie protejate şi majorate, dacă este posibil.

Se poate considera că rezultatele sunt o subevaluare a valorii ecosistemelor celor cinci situri pilot, având în vedere că un număr de servicii ecosistemice nu sunt luate în considerare. Printre acestea se numără pescuitul, energia hidroelectrică, stabilizarea microclimatelor, retenţia substanţelor nutritive, patrimoniul spiritual, religios şi cultural, educaţia, peisajul şi confortul sau neutilizarea biodiversităţii.

Inevitabil, trecerea către SEM va presupune unele costuri – de exemplu, SEM pentru sectorul turistic implică investiţii în punctele de informare turistică, infrastructură şi personal pentru monitorizarea şi gestionarea fluxurilor turistice, în timp ce SEM pentru sectorul forestier şi al agriculturii presupune plăţi compensatorii pentru restricţiile impuse asupra activităţilor actuale. De obicei, o parte din aceste costuri nu sunt incluse în analiză, prin urmare beneficiile SEM ar putea fi supraevaluate. Cu toate acestea, conform unei comparaţii generale a costului administrării optime a ariilor protejate, de multe ori beneficiile depăşesc costurile.

Există o serie de incertitudini care planează în jurul estimărilor şi care s-ar putea reduce cu ajutorul unor studii suplimentare. Există incertitudini legate de metodele de evaluare folosite (de exemplu, în câteva situaţii s-a folosit metoda transferului de beneficii, însă pentru o precizie mai mare este nevoie de studii specifice în teren) şi de datele fizice (de exemplu, există puţine sondaje cu pri vi re la numărul de vizitatori, la disponibilitatea de a plăti (willingness to pay), la surplusul consumatorului şi la profilurile turiştilor). Cu toate acestea, trebuie să se remarce faptul că prezentul studiu a putut contribui la generarea de date ştiinţifice prin intermediul simulării în teren, care s-a realizat pentru stabilirea eroziunii solului şi a modificărilor suferite de debitul şi calitatea apei.

Analiza evidenţiază dificultăţile întâlnite la estimarea serviciilor de reglare şi la specificarea modului în care serviciile de reglare interacţionează pentru a furniza beneficii finale. De exemplu, eroziunea solului stă la baza valorilor estimate ale cantităţii şi calităţii apei folosite pentru evaluarea costurilor de tratare a apei. Analiza mai evidenţiază şi interdependenţele dintre sectoare. De exemplu, ecoturismul depinde de SEM în sectorul agricol, în cel forestier şi în cel al resurselor de apă.

Sectorul principal care beneficiază de pe urma ariilor protejate este sectorul turistic, care, printr-o gestionare durabilă, are potenţialul de a genera încă 2,626 miliarde de euro în următorii 25 de ani (94% din valoarea suplimentară totală a SEM). Este important de reţinut că această valoare depinde de asigurarea permanentă a unor ecosisteme sănătoase în ariile protejate, care să contribuie la experienţa turistică şi pentru care turiştii să fie dispuşi să plătească. Deşi în analiza BAU-SEM pentru turism nu au fost incluse şi costurile, conform unei analize realizate de RNP-Romsilva (şi presupunând că valoarea costurilor rămâne constantă timp de 25 de ani), costul cumulativ pe 25 de ani pentru sectorul turistic

15

este estimat la 2,8 milioane de euro, arătând că SEM poate acoperi foarte bine costurile de administrare şi management. Acest rezultat ar trebui să ajute reţeaua de arii naturale protejate din Carpaţii României la elaborarea unei politici de stabilire a unor permise şi taxe de intrare în ariile protejate.

Valoarea ridicată a surplusului consumatorului estimată pentru turism şi pentru activităţi de agrement în ariile protejate din România sugerează că mecanismele de tipul taxelor de intrare ar avea succes. Taxele de intrare se pot utiliza şi pentru a deţine controlul asupra cererii cu privire la accesul în parc şi pentru a minimiza impactul asupra siturilor. În prezent, taxele de intrare sunt foarte mici sau nu există, astfel încât obiectivul este acela de a majora taxele deja existente sau de a introduce taxe de intrare, în special în siturile cu potenţial turistic ridicat. Cu toate acestea, atingerea potenţialului turistic maxim (din punctul de vedere al beneficiilor) depinde de investiţiile prealabile în facilităţi turistice şi de agrement.

Se consideră că SEM creşte numărul locurilor de muncă, în special în sectorul turistic, şi are capacitatea de a stimula dezvoltarea echitabilă prin oportunităţi în comunităţile rurale din jurul ariilor protejate. Repartizarea beneficiilor şi valorilor între posibilii beneficiari este, de asemenea, importantă, în special în ceea ce priveşte asigurarea unei repartizări echitabile a beneficiilor şi costurilor şi stabilirea unei potenţiale plăţi pentru servicii ecosistemice. Există patru grupe principale asupra cărora ariile protejate au impact economic:

1. administraţiile parcurilor; 2. alte agenţii guvernamentale; 3. sectorul privat;4. gospodăriile.

Acestea includ majoritatea sectoarelor şi grupelor demografice din ţară, plus beneficiari la nivel local, regional şi naţional.

Recomandări

Pentru sectoarele studiate s-au formulat recomandări, în vederea facilitării elaborării politicilor specifice fiecărui sector, care să ajute la gestionarea durabilă a serviciilor ecosistemice importante. De asemenea, s-au formulat recomandări separate privind activităţile viitoare de cercetare suplimentară şi consolidarea strategică şi instituţională.

Turism

• Studii pentru stabilirea unor taxe de intrare adecvate pentru situri şi a modului în care trebuie să se introducă şi să se administreze aceste taxe.

• Îmbunătăţirea procesului de colectare a datelor cu privire la numărul vizitatorilor. Datele trebuie să fie colectate de Institutul Naţional de Statistică sau prin studii statistice realizate de specialişti în numele administraţiilor parcurilor.

• Studii suplimentare pentru identificarea posibilităţii de introducere a mecanismelor de plată pentru servicii ecosistemice în domeniul turismului.

16

Silvicultură şi vânătoare

• Dezvoltarea administrării şi recoltării produselor forestiere nelemnoase ca parte din strategia de gestionare durabilă a zonelor forestiere din ariile protejate. În acest scop, este nevoie de studii mult mai detaliate cu privire la capacitatea şi potenţialul comercial al acestora.

• Pentru aplicarea scenariului SEM trebuie să se includă mai multe arii sub protecţie şi trebuie să se ofere compensaţii adecvate pentru orice pierdere de producţie cauzată de restricţiile impuse asupra utilizării terenurilor forestiere.

• În ceea ce priveşte plata pentru servicii ecosistemice, trebuie să se analizeze oportunităţile de stabilire a unor plăţi din partea societăţilor private care beneficiază de pe urma produselor forestiere nelemnoase.

Agricultură

• Încurajarea creşterii animalelor acolo unde nu s-a atins capacitatea de suport a păşunilor. Pentru aceasta va fi probabil nevoie de stimulente pentru fermieri. Sunt necesare studii şi consultări suplimentare cu fermierii, în vederea proiectării unui mecanism de stimulare eficient.

• Compensarea gospodăriilor care trebuie să reducă activitatea de creştere a animalelor/păşunatul.

Resurse de apă

• Analizarea posibilelor scheme de plată pentru servicii ecosistemice. De exemplu, societăţile de îmbuteliere a apei să plătească un procent din venituri către Fondul pentru Mediu, bani care să fie utilizaţi pentru finanţarea proiectelor depuse de administrațile ariilor protejate concentrate asupra gestionării durabile a izvoarelor de apă minerală.

• Este nevoie de studii suplimentare asupra industriei apei îmbuteliate cu scopul obţinerii de date despre eficienţa societăţilor de îmbuteliere (costurile procesării şi ale îmbutelierii), despre costurile asociate întreruperii temporare a furnizării unui serviciu ecosistemic (de exemplu, în perioadele cu precipitaţii abundente, este posibil ca izvorul să conţină prea mulţi nitraţi din cauza înfiltrării din păşuni şi să trebuiască să fie închis) şi despre valoarea adăugată pe parcursul lanţului de producţie.

Managementul dezastrelor naturale

• Este nevoie de studii suplimentare care să genereze date despre costul daunelor aduse infrastructurii publice, despre costurile daunelor aduse gospodăriilor şi despre frecvenţa dezastrelor naturale.

Cercetări suplimentare necesare

• Conceperea unor planuri de management al ariei naturale protejate în funcţie de ecosistemele ariilor protejate.

• Studiu mai amănunţit asupra legăturilor dintre BAU şi SEM în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, veniturile din impozite şi alţi indicatori cheie, pe lângă Valoarea Actualizată Netă. În majoritatea cazurilor nu au fost disponibile date cu privire la aceşti indicatori.

• Analiza detaliată a costurilor din scenariul SEM.

17

• Studii specifice în locaţie, în vederea rafinării valorilor estimate la evaluarea ecosistemelor. Acest studiu s-a bazat în mare măsură pe estimările transferurilor de valoare; de asemenea, în România există foarte puţine studii de evaluare economică primară. Pentru optimizarea estimărilor, se pot realiza studii specifice în locaţie pentru fiecare sit, în special asupra valorilor turistice, care sunt punctul de pornire a studiilor realizate asupra celor cinci situri pilot.

• Revizuirea evaluării generale/la nivel de reţea.

• Se recomandă formarea unui grup de revizuire permanentă alcătuit din factori de decizie şi oameni de ştiinţă.

Politică şi finanţare

Pe baza concluziilor şi argumentelor SEM, este evident că trebuie să se introducă politici de protejare a serviciilor ecosistemice oferite de ariile protejate. Cooperarea intersectorială este, de asemenea, vitală, având în vedere că anumite sectoare, prin activităţile lor, beneficiază de pe urma sistemelor, dar le şi degradează. Rezultatele prezentului studiu se pot folosi pentru informarea factorilor de dezvoltare a politicilor sectoriale care asigură administrarea sustenabilă a ecosistemelor din AP şi pentru conceperea mecanismelor de finanţare durabilă.

Dezvoltarea mecanismelor de plată a serviciilor ecosistemelor şi alte oportunităţi de finanţare durabilă sunt în derulare ca parte dintr-un studiu mai amplu realizat de PNUD-GEF. Mecanismele explorate au legătură cu turismul, cu gospodărirea apelor şi cu compensarea ecosistemelor.

Aspecte instituţionale

Se recomandă numeroase reforme instituţionale care să sprijine trecerea la SEM şi o metodă de administrare în funcţie de ecosistem. Printre acestea se numără:

• sporirea capacităţii Administraţiei Fondului pentru Mediu de a gestiona cererile de conservare a biodiversităţii şi monitorizarea proiectelor;

• înfiinţarea unei Asociaţii a administraţiilor ariilor protejate care să sprijine administrarea fondurilor;

• sporirea capacităţii ANPM (Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului) de a verifica şi de a aproba oficial planurile de management ale ariilor protejate;

• intensificarea cooperării dintre Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Autoritatea de Management a Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru stabilirea unui sistem de plăţi compensatorii pentru păduri;

• conceperea unui mecanism de înregistrare a carbonului la Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, care să iniţieze trecerea către comercializarea carbonului.

18

1. Introducere

1.1 Contextul studiului

Prezentul studiu este o componentă a proiectului Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare - Fondul Global pentru Mediu (PNUD-GEF) intitulat ”Îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a sistemului de arii protejate (AP) din Carpaţi“. Obiectivul global al proiectului PNUD-GEF este acela de a asigura sustenabilitatea financiară a reţelei carpatice de arii protejate din România, ca model de aplicat în toată Reţeaua de Arii Naturale Protejate din Munţii Carpaţi (CNPA). Acesta se poate realiza prin dezvoltarea unui cadru legislativ de susţinere şi a unei strategii sustenabile de finanţare a ariilor protejate şi prin crearea capacităţilor instituţionale şi individuale ale autorităţilor administrative şi ale altor beneficiari locali. Proiectul constă în două mari componente prezentate în continuare.

Componenta 1 a proiectului – Cadru legislativ de susţinere şi strategie sustenabilă de finanţare a ariilor protejate – are următoarele obiective:

(i) conceperea unui set de regulamente interne şi adoptarea unor modificări aduse legilor actuale;

(ii) conceperea unei Strategii de finanţare sustenabile (SFS) pentru 22 de arii protejate mari din lanţul carpatic românesc;

(iii) îndeplinirea angajamentului Guvernului de a creşte finanţarea treptat (de exemplu, cu 20% anual de la nivelul din 2007) pentru ariile protejate vizate;

(iv) conceperea unor planuri de modele de afaceri care să demonstreze mecanismele de generare a veniturilor în funcţie de piaţă pentru cinci grupe de arii protejate din Carpaţii României;

(v) validarea unui set de mecanisme de generare a veniturilor diversificate pentru ariile protejate (opţiuni de piaţă şi în afara pieţei) în cel puţin trei arii protejate;

(vi) documentare şi transfer de lecţii şi cunoştinţe către actorii cheie care reprezintă AP din alte ţări traversate de Munţii Carpaţi.

Componenta 2 a proiectului – Capacităţile instituţionale şi individuale ale autorităţilor administrative şi ale altor beneficiari locali de a realiza o finanţare sustenabilă a ariilor protejate are următoarele obiective:

(i) instruirea unui număr important de specialişti în finanţarea AP;

(ii) înfiinţarea unei Asociaţii Naţionale a Administraţiilor Ariilor Protejate din Carpaţi;

(iii) îmbunătăţirea gestionării informaţiilor care fac legătura dintre planurile de management al ariei naturale protejate (programe şi activităţi) şi sistemul de administrare/financiar-contabil;

(iv) un comitet public de management al ariei naturale protejate care să monitorizeze veniturile şi cheltuielile ariei protejate.

Pe baza rezultatelor Obiectivelor (i) şi (ii) ale componentei I, proiectul va concepe o strategie de comunicare pentru factorii de decizie, pentru structurile de conducere din sectorul privat şi pentru societatea civilă. Prezentul studiu va furniza informaţii pentru strategia de comunicare expunând argumentele economice şi sociale care stau la baza stabilirii reţelei de arii naturale protejate din Carpaţii României. Mai exact, studiul îşi doreşte să genereze dovezi ale modului în care gestionarea durabilă

19

a acestei reţele sprijină productivitatea unor sectoare importante, cum sunt turismul, silvicultura şi industria, folosind indicatori cheie, ca ocuparea forţei de muncă, veniturile din impozite, câştigurile din schimburile valutare şi aspectele legate de capital. De asemenea, studiul încearcă să facă dovada costurilor pe care le implică gestionarea nesustenabilă. Aceste dovezi se vor folosi cu scopul de a convinge factorii de decizie din sectorul public şi privat asupra importanţei ariilor protejate pentru dezvoltarea şi productivitatea sectoarelor importante ale economiei româneşti şi pentru bunăstarea populaţiei, în general. Aceste dovezi vor furniza o parte dintre argumentele pentru o mai bună finanţare a ariilor protejate.

1.2 Obiectivul studiului

În prezent, există puţine informaţii despre valoarea economică a ariilor protejate relevante pentru conceperea politicilor, iar ariilor protejate li se acordă o prioritate bugetară şi economică scăzută. Factorii de decizie publici şi privaţi, care se confruntă cu dificultăţi de finanţare din ce în ce mai mari, tind să aloce mai puţine resurse financiare ariilor protejate faţă de alte sectoare, care sunt considerate mai productive din perspectiva dezvoltării. În ultimii zece ani, ariile protejate din Carpaţii României au fost subfinanţate; cele cinci arii protejate selectate pentru studiu în cadrul prezentului proiect au fost finanţate cu aproximativ 950.000 de euro în 2010, deşi se consideră că este nevoie de 1.600.000 de euro pentru îndeplinirea nevoilor de bază şi de 2.550.000 de euro pentru administrarea optimă a siturilor (PNUD 2011). Prin urmare, administratorii ariilor protejate se confruntă cu probleme atunci când trebuie să comunice legăturile dintre conservarea biodiversităţii în ariile protejate şi beneficiile considerabile aduse comunităţii şi economiei în general.

Prezentul studiu încearcă să soluţioneze această dificultate demonstrând că ariile protejate reprezintă un bun important şi productiv, care asigură un flux intens de bunuri şi servicii valoroase din punct de vedere economic. Studiile economice care prezintă importanţa acestor servicii în termeni monetari şi contribuţia acestora la economiile locală, regională şi naţională pot constitui un mijloc credibil de a demonstra factorilor de decizie importanţa ariilor protejate.

Prezentul studiu are următoarele obiective principale:

• demonstrarea importanţei serviciilor ecosistemice furnizate în cadrul şi în jurul ariilor protejate pentru economia românească;

• demonstrarea aplicării metodei Analizei scenariului de sector (ASS) asupra ecosistemelor din ariile protejate ca metodă care se poate aplica şi în cazul altor situri din reţea.

1.3 Prezentarea generală a metodei

Prezentul studiu a fost realizat pe o perioadă de 12 luni. Părţile principale implicate în studiu au fost Regia Naţională a Pădurilor (RNP) - Romsilva, ca agenţie de implementare a proiectului, PNUD, în calitate de coordonator, administraţiile parcurilor, în calitate de colaboratori, diferite agenţii şi organizaţii din fiecare sector studiat, ca furnizori de date şi participanţi la analiza scenariilor, şi consultanţi naţionali şi internaţionali. Universitatea Transilvania din Braşov a participat la colectarea şi compilarea datelor pentru toate componentele studiului.

Prezentul studiu a încercat să aplice metoda Analizei scenariului de sector (ASS) în cazul a cinci arii protejate pilot din Munţii Carpaţi din România. Siturile pilot sunt Parcul Natural Apuseni (PNA), Parcul Naţional Retezat (PNRe), Parcul Naţional Piatra Craiului (PNPC), Parcul Natural

20

Vânători-Neamţ (PNVN) şi Parcul Natural Munţii Maramureşului (PNM). S-au colectat dovezi care să demonstreze modul în care serviciile ecosistemice furnizate în cadrul şi în jurul acestor arii protejate susţin productivitatea şi dezvoltarea sectoarelor principale ale economiei în două scenarii – Business as Usual ( BAU) şi Gestionarea Durabilă a Ecosistemelor (SEM – Sustainable Ecosystem Management). Sectoarele studiate sunt: turism şi agrement, silvicultură şi vânătoare, agricultură, resurse de apă şi managementul riscurilor de dezastru.

1.4 Limitări şi dificultăţi

Valorile estimate în prezentul raport nu sunt complete şi se bazează pe o serie de supoziţii. Studiul se bazează şi pe datele restrânse care există despre sistemul ariilor protejate din România şi pe estimările transferurilor de valoare. Metoda transferului de valoare prezintă multe limitări, care au de-a face, în mare parte, cu credibilitatea aplicării datelor despre un anumit sit sau ecosistem într-un alt context care ar putea avea caracteristici biologice, ecologice şi socio-economice diferite. Acolo unde s-au utilizat valori de transfer, s-a aplicat o metodă conservatoare.

Prin urmare, analiza rezultată trebuie să fie considerată ca fiind o evaluare iniţială (şi incompletă) a contribuţiei economice a ariilor protejate pilot. Există speranţa ca, atunci când vor fi disponibile date noi sau când se vor realiza studii mult mai detaliate, cifrele prezentate în acest raport să fie completate, îmbunătăţite şi actualizate.

1.5 Reţeaua de Arii Naturale Protejate din Munţii Carpaţi

Munţii Carpaţi se întind pe o suprafaţă de 210.000 km2 în Europa Centrală şi de Est şi traversează şapte ţări: Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia şi Ucraina. Au fost incluşi de WWF în lista celor mai importante 200 de ecoregiuni din lume şi găzduiesc cele mai întinse suprafeţe de pădure montană, cele mai mari ecosisteme naturale montane intacte de păduri de fag şi de păduri mixte de fag şi brad şi cea mai mare suprafaţă de păduri virgine rămasă în Europa. Pe lângă păduri, care acoperă 90.000 de kilometri pătraţi1, suprafaţa găzduieşte habitate seminaturale, cum ar fi păşuni montane şi fâneţe, care sunt rezultatul a secole de administrare tradiţională a pământului. În această regiune se găseşte o treime din taxonii de plante vasculare (3.988 de specii de plante), dintre care 481 sunt endemice. Munţii Carpaţi formează o „punte“ între pădurile nordice şi cele din sudul şi vestul Europei şi, prin urmare, asigură un coridor vital pentru răspândirea plantelor şi animalelor în toată Europa. De asemenea, este ultima regiune din Europa care adăposteşte populaţii longevive de carnivore, estimate la 8.000 de urşi bruni, 4.000 de lupi şi 3.000 de lincşi (Documentaţie de proiect, 2009).

România deţine 54% din lanţul muntos carpatic de altitudine medie (1.136 m în medie) cu numai câteva vârfuri care depăşesc 2.500 de metri altitudine.

Prin Convenţia Carpatică încheiată la Conferinţa de la Kiev din mai 20032 toate statele traversate de catena muntoasă au luat măsuri pentru protejarea acestei ecoregiuni. Reţeaua de Arii Naturale Protejate din Munţii Carpaţi (CNPA) este alcătuită din 285 de arii protejate care se întind pe o suprafaţă de 31.978 km2. Cu toate acestea, ea este insuficientă, din punctul de vedere al dimensiunii, al conectivităţii şi al administrării, pentru prevenirea pierderii ireversibile a biodiversităţii ecoregiunii carpatice. Numai 17% din ecoregiune este protejată, ceea ce reprezintă o pondere foarte mică în comparaţie cu Bioregiunea 1 Pădurea carpatică din România: 55.000 km2, Pădurea carpatică din Slovacia: 17.500 km2; Carpaţii din Ucraina: 15.000 km2, Pădurea carpatică din Polonia: 4.800 km2. 2 Convenţia Carpatică prevede că: „Părţile trebuie să coopereze în vederea dezvoltării unei reţele ecologice în Carpaţi, ca o continuare a Reţelei Ecologice Pan-Europene, în vederea stabilirii şi susţinerii unei Reţele Carpatice de Arii Protejate, precum şi în vederea intensificării acţiunilor de conservare şi a gestionării durabile în zonele din afara ariilor protejate.”

21

Alpină din Europa, care constituie 35% din reţeaua siturilor Natura 2000. În general, partea nord-vestică a Carpaţilor este îngrijită şi administrată mai eficient decât partea sud-estică (Documentaţie de proiect, 2009). Figura 1‑1 ilustrează distribuţia ariilor protejate din Munţii Carpaţi din România.

Ariile protejate din Munţii Carpaţi sunt supuse unor acţiuni dăunătoare, printre care supraexploatarea resurselor forestiere prin defrişare şi braconaj, care s-au intensificat în urma retrocedării şi privatizării terenurilor, şi prin degradarea şi fragmentarea habitatelor, cauzate de operaţiunile de construire a drumurilor şi caselor şi a infrastructurii turistice, care este concepută şi planificată necorespunzător (Documentaţie de proiect, 2009).

Figura 1‑1: Distribuţia ariilor protejate carpatice din România

Obiectivul pe termen lung pentru CNPA este acela de a stabili o reţea regională, fundamentată din punct de vedere ştiinţific şi reprezentativă de arii protejate corect administrate care sunt finanţate sustenabil, furnizează beneficii sociale şi economice şi asigură participarea comunităţilor locale. Pentru a atinge acest obiectiv, statele din lanţul carpatic trebuie să îmbunătăţească reprezentarea biogeografică a ariilor protejate, să consolideze administrarea siturilor şi să asigure un flux durabil de finanţare a ariilor protejate. Actualele fluxuri de finanţare sunt insuficiente. De exemplu, în prezent, CNPA din România nu primeşte fonduri de la bugetul naţional, iar venitul anual curent este estimat la 5 milioane de dolari – jumătate din suma necesară pentru implementarea măsurilor de conservare de bază (salarii, utilităţi, combustibil şi echipamente de bază). Prin evaluarea realizată în baza Graficului sustenabilităţii financiare PNUD s-a estimat că este nevoie de 9 milioane de dolari pe an pentru atingerea nivelului de bază al conservării şi de 15 milioane pe an pentru atingerea nivelului optim de conservare (şi anume implementarea completă a tuturor planurilor de management a ariei naturale protejate).

22

1.6 Structura raportului

Prezentul raport este organizat după cum urmează:

• Capitolul 2 prezintă cadrul conceptual al analizei scenariului de sector (ASS) şi detaliază modul în care a fost aplicat cadrul ASS în prezentul studiu.

• Capitolul 3 oferă o scurtă prezentare a celor cinci arii protejate pilot şi o prezentare generală a calităţii serviciilor ecosistemice pe care le oferă acestea. O prezentare detaliată a ariilor protejate pilot se poate găsi în Anexa 1

• Capitolul 4 reprezintă principala secţiune analitică a raportului. Capitolul 4 prezintă concluziile asupra contribuţiei ecosistemelor din ariile protejate pilot la dezvoltarea sectorului şi la bunăstarea celor cinci sectoare principale – turism, silvicultură (inclusiv vânătoare), agricultură, resurse de apă şi managementul dezastrelor.

• Capitolul 5 oferă o estimare generală a contribuţiei economice a Ecosistemelor din Arcul Carpatic ca întreg pe baza rezultatelor aferente celor cinci parcuri pilot şi tratează cerinţele privind realizarea unei estimări detaliate a importanţei economice a reţelei ca întreg. De asemenea, oferă estimări generale ale costurilor administrării optime a celor cinci situri pilot.

• Capitolul 6 prezintă concluzii şi recomandări.

23

2. Cadru conceptual şi metodologie

Prezentul capitol stabileşte cadrul conceptual care stă la baza metodologiei adoptate în cadrul studiului şi face o prezentare generală a modului în care a fost aplicat acesta.

2.1 Ariile Protejate şi serviciile ecosistemice

Cadrul conceptual îşi are bazele în Abordarea Serviciilor Ecosistemice. Ecosistemul (de exemplu, pădure, zonă umedă, regiune marină) este o unitate naturală alcătuită din vieţuitoare (animale, plante şi microorganisme) şi mediul înconjurător al acestora (de exemplu, pădure, râu). Serviciile ecosistemice (SE) se referă la un flux de resurse sau servicii din mediul înconjurător de care oamenii beneficiază în mod direct sau indirect. Evaluarea Ecosistemelor Mileniului (MA 2005) prezintă un cadru care ajută la identificarea SE, clasificându-le în următoarele patru categorii:

• Servicii de aprovizionare, care se referă la bunurile corporale, cum ar fi cheresteaua, produsele forestiere nelemnoase (PFN), produsele pescăreşti şi farmaceutice furnizate de ecosisteme;

• Servicii de reglare, care se referă la procesele naturale ale unui ecosistem, cum ar fi sechestrarea carbonului şi reglarea apelor, care contribuie la bunăstarea socială;

• Servicii culturale, care se referă la beneficiile nemateriale obţinute de la ecosisteme (de exemplu, prin turism şi învăţământ);

• Servicii adiacente necesare pentru realizarea celorlalte servicii ecosistemice (de exemplu, formarea solului sau reciclarea substanţelor nutritive). Sunt diferite de celelalte servicii prin faptul că efectele asupra oamenilor fie sunt indirecte (prin servicii de aprovizionare, de reglare sau culturale), fie au loc după foarte mult timp.

Abordarea Serviciilor Ecosistemice recunoaşte în mod explicit faptul că ecosistemele (de exemplu, pădurile, zonele umede) şi diversitatea biologică din cadrul acestora contribuie la bunăstarea individuală şi socială. De asemenea, recunoaşte că această contribuţie înseamnă mai mult decât aprovizionare cu bunuri, cum sunt cheresteaua şi peştele, şi anume funcţii de reglare, cum ar fi sechestrarea carbonului. Aşadar, SEM oferă un cadru pentru luarea în considerare a ecosistemelor ca întreg la luarea deciziilor şi pentru evaluarea serviciilor pe care le oferă acestea.

Este important de menţionat că evaluarea economică se concentrează asupra „beneficiilor finale” sau asupra „rezultatelor” realizate de societate din serviciile furnizate de ecosisteme, nu pe serviciile şi funcţiile care contribuie la aceste rezultate. Acest lucru are ca scop evitarea dublei contabilizări. Deşi sunt fundamentale pentru furnizarea beneficiilor finale, beneficiile generate de serviciile adiacente nu sunt evaluate independent, întrucât ele sunt beneficii intermediare care contribuie la furnizarea unei serii de beneficii finale. Valoarea acestora este captată în evaluarea rezultatelor finale asociate serviciilor pe care le susţin. Printre serviciile adiacente se numără formarea şi retenţia solului, producţia primară şi asigurarea habitatelor.

Nici sănătatea nu este introdusă explicit în listă ca serviciu ecosistemic, deoarece se consideră că beneficiile din domeniul sănătăţii sunt asigurate de o serie de servicii, cum ar fi pescuitul, protecţia împotriva inundaţiilor şi mediul curat pentru recreere. Costul sănătăţii asociat unui declin al acestor servicii se poate utiliza pentru evaluarea beneficiilor furnizate de un ecosistem. Biodiversitatea este, de

24

asemenea, considerată interdisciplinară, deoarece beneficiile sale se pot asocia cu o serie de servicii. O excepţie o constituie neutilizarea biodiversităţii, care este inclusă ca serviciu separat.

Evaluarea Ecosistemelor Mileniului (MA, 2005) subliniază faptul că Ariile Protejate oferă servicii ecosistemice esenţiale care susţin prosperitatea şi supravieţuirea populaţiei, cum ar fi apa curată, reducerea riscului inundaţiilor şi furtunilor, reconstituirea stocurilor de peşte şi sechestrarea carbonului. Conceptual, ecosistemele viabile, cu grad înalt de biodiversitate, generează cantităţi mai mari, calitate superioară şi fluxuri de servcii ecosistemice mai stabile în timp. Aşadar, este extrem de important ca ţările să stabilească sisteme de arii protejate care să protejeze populaţiile longevive de diverse specii şi specimene de ecosisteme reprezentative. Abordarea la nivel de sistem are obiectivul de a extinde ariile protejate de la o serie de situri disparate care protejează câteva specii la un sistem care asigură sprijin de durată biodiversităţii şi ecosistemelor la nivel naţional sau regional (Flores în Bovarnick et al, 2010), intensificând astfel furnizarea unor servicii ecosistemice vitale. În Munţii Carpaţi se promovează o abordare la nivel de sistem.

Tabelul 2-1 prezintă tipologia serviciilor ecosistemice care se pot asocia cu AP. Tabelul indică posibila furnizare a acestor servicii în raport cu categoriile de management al ariei naturale protejate stabilite de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN). Tabelul 2-1 prezintă şi sectoarele din economie care pot beneficia de serviciile ecosistemice din ariile protejate.

25

Tabelul 2‑1: Posibile servicii ecosistemice din ariile protejate şi legături cu sectoarele productive (Sursă: Bann & Popa 2012).

Tip de SE Serviciu Beneficiu/rezultat

Categorii de management al ariei naturale protejate

stabilite de IUCN3

Sectoare susţinute

de serviciile ecosistemice I II III IV V VI

Serv

icii

de a

prov

izio

nare

Hrană

Vânat, fructe, peşte de apă proaspătă şi specialităţi marine recoltate în scopuri comerciale şi de subzistenţă

● ● ● ● ●

Gospodării, piscicultură, turism, agricultură

Lemn Cherestea, lemn de foc şi fibră ● Gospodării, industrie

ApăAlimentare cu apă în sistem public, apă pentru uz industrial şi agricol

● ● ● ● ●Agricultură, industrie, turism

Medicamente naturale Medicamente naturale ● ● ● ● ● Gospodării

Biochimicale Biochimicale şi genetică ● ● ● ● ● AgriculturăResurse ornamentale Resurse ornamentale ● ● ● ● ● Industrie

Sursă de energie (combustibil etc.)

Alimentare cu energie electrică, ex., energie hidroelectrică ● ● ● ● ● Energie

Serv

icii

de r

egla

re

Reglarea GES Sechestrarea carbonului ● ● ● ● ● ● Posibil toate

Stabilizarea microclimatului Calitatea aerului ● ● ● ● ● ● Posibil toate

Reglarea apei (stocare şi retenţie)

Protecţie împotriva inundaţiilor şi furtunilor ● ● ● ● ● ●

Turism, industrie, gospodării, agricultură

Procesarea apei Detoxifierea apei şi a sedimentelor/deşeurilor ● ● ● ● ● ●

Turism, industrie, gospodării, agricultură

Retenţia substanţelor nutritive

Creşterea calităţii apei ● ● ● ● ● ● Piscicultură, agricultură

Serv

icii

cultu

rale

Patrimoniu spiritual, religios şi cultural

Utilizarea mediului în cărţi, filme, picturi, folclor, simboluri naţionale, arhitectură, publicitate

● ● ● ● ● ● Turism, gospodării

Învăţământ Un „laborator natural de teren” pentru înţelegerea proceselor biologice

● ● ● ● ● Gospodării

Recreere şi ecoturism

Observaţie ornitologică, drumeţii, canoe ● ● ● ● ● ● Turism

Peisagistică şi agrement

Preţuri ridicate datorită priveliştilor ● ● ● ● ● Turism,

gospodării

Neutilizarea biodiversităţii

Bunăstare sporită asociată, de exemplu, moştenirilor sau motivaţiilor altruiste

● ● ● ● ● ● Posibil toate

3

3 Ia Rezervaţie naturală strictă; Ib Zonă sălbatică; II Parc naţional; III Monument sau caracteristică al/a naturii; IV Arie de ges-tionare a habitatelor/speciilor; V Peisaj/peisaj marin protejat; VI Arie protejată cu utilizarea sustenabilă a resurselor naturale.

26

2.2 Analiza scenariului de sector

2.2.1 Prezentare generală

Analiza scenariului de sector (ASS) a fost aplicată în cadrul unui studiu important realizat de PNUD în America Latină şi Caraibe (ALC) în anul 2010 (Bovarnick et al 2010). Un ghid de aplicare şi în alte ţări este în curs de elaborare. Analiza este realizată la nivel de sector, însă începe cu înţelegerea şi cuantificarea serviciilor ecosistemice. O parte importantă a metodei ASS o constituie comparaţia dintre două scenarii, Business as Usual (BAU) şi Gestionarea Durabilă a Ecosistemelor (SEM – Sustainable Ecosystem Management), care ilustrează contribuţia serviciilor ecosistemice, în două scenarii de administrare complete, la sectoarele productive importante ale economiei. Scopul analizei este acela de a realiza mai mult decât o analiză cost-beneficiu (ACB) socială tradiţională a opţiunilor de politică, furnizând informaţii despre o serie de indicatori, în plus faţă de valoarea actualizată netă (VAN), care sunt importanţi pentru factorii de decizie – cum este contribuţia unui serviciu ecosistemic la ocuparea forţei de muncă şi reducerea sărăciei.

Analiza este utilă pentru generarea datelor destinate politicienilor. O abordare centrată pe ecosisteme contravine sectoarelor şi mandatelor ministeriale, în timp ce o abordare sectorială este în concordanţă cu organizarea ministerelor. Prin urmare, poate fi utilizată pentru a facilita încorporarea valorilor serviciilor ecosistemice şi a administrării acestora în planificarea economică, în politici şi în investiţii la nivel sectorial.

Printre întrebările cheie la care metoda încearcă să răspundă se numără următoarele:

• În ce măsură depind sectoarele principale de materia primă a ariilor protejate din punct de vedere economic?

• Care sunt potenţialele beneficii pe care le au aceste sectoare ca urmare a întreţinerii serviciilor ecosistemice?

O prezentare generală a metodei se poate găsi în Figura 2‑1. Caracteristicile principale ale metodei sunt discutate în detaliu mai jos.

Figura 2‑1: Prezentarea generală a metodei Analizei Scenariului de Sector (ASS)

AgriculturăPisciculturăSilviculturăHidroenergieTurismBunăstare umană

Argumente pentru factorii de decizie din sectoarele public şi privat

Valoare sporită a serviciilor ecosistemice(diversificare, calitate sporită

şi cantitate mai mare)Sectoare / subsectoare(practici productive)

- ocuparea forţei de muncă- evoluţia veniturilor- impacturi fiscale (venituri din taxe,

subvenţii şi ecotaxe)- schimb valutar (investiţii străine,

exporturi)

- acces la pieţele verzi / venituri şi inovaţie

- sondaje / studii de opinie- costul evitat al daunelor- rentabilitatea investiţiei- producţie (volum, valoare)

- venit net- productivitate (rentabilitatea forţei de

muncă, pământ, capital)- modificarea capitalului natural- impactul echităţii asupra persoanelor

nevoiaşe / distribuirea beneficiilor

Evaluarea beneficiilor princompararea scenariilor BAU şi SEM folosind

indicatori pentru fiecare subsector

SSA FLOW

Arii protejateHabitate nefragmentate şi

ecosisteme din AP

Apă proaspătăHranăCherestea, combustibil şi fibrăProduse inovatoareConservarea biodiversităţiiReciclarea substanţelor nutritiveCalitatea aerului şi sechestrarea carbonuluiSănătate umanăDetoxifiereControlul hazardelor naturaleServicii culturaleRecreere (turism)

PIBBuget naţionalOcuparea forţei de muncăInvestiţii străine

Acces, distribuire şi calitatea beneficiilorReducerea sărăcieiReducerea malnutriţiei

Economic

Echitate

Sursă: Flores, 2012

27

2.2.2 Orientare către sector

Metoda consideră că serviciile ecosistemice oferite de ariile protejate sunt materii prime oferite sectoarelor economice ale unei ţări şi prezintă date cu privire la valoarea economică a serviciilor ecosistemice ale fiecărui sector.

Ecosistemele din ariile protejate ale României oferă servicii ecosistemice (SE), cum ar fi aprovizionarea cu apă şi reglarea apei, fertilitatea solului, polenizare, combaterea dăunătorilor, dezvoltarea şi reproducerea speciilor de la care se obţin produse alimentare, reducerea riscului furtunilor, stabilizarea climatului şi asimilarea deşeurilor, care, direct şi indirect, oferă materii prime producţiei sectoarelor principale ale economiei româneşti. Printre sectoarele principale care beneficiază de serviciile ecosistemice oferite de ariile protejate se numără agricultura, piscicultura, silvicultura, turismul orientat spre natură, aşezările umane şi hidrocentralele. Contribuţia serviciilor ecosistemice la productivitatea şi dezvoltarea sectoarelor se poate diminua şi chiar pierde în scenariul BAU şi poate creşte în scenariul SEM.

Logica extinderii contribuţiei serviciilor ecosistemice din diferite regimuri de administrare către sectoarele principale constă în faptul că aceasta poate oferi argumente detaliate şi adaptate care pot fi prezentate miniştrilor de resort. Astfel, se poate face mai uşor integrarea administrării şi protecţiei ecosistemelor în planurile şi strategiile sectoarelor principale şi se pot eficientiza negocierile cu alţi miniştri, atunci când administrarea unui SE de către un singur sector are impact asupra furnizării către altul (de exemplu, sectorul turistic poate fi afectat negativ de practicile agricole sau forestiere nesustenabile). Tabelul 2-2 evidenţiază modul în care serviciile ecosistemice pot contribui la diverse sectoare.

28

Tabelul 2‑2: Prezentare generală a modului în care sectoarele beneficiază de SE oferite de AP din România şi dificultăţi de administrare a acestora

Sector SE cheie Dificultăţi de administrare/Probleme

Agricultură

O sursă durabilă de alimentare cu apă de calitate superioară depinde de ecosistemele bine întreţinute, care sunt, adesea, conservate în cadrul AP. Apa este esenţială pentru irigaţii şi alte moduri de utilizare.

Peste 80% din sursele de alimentare cu apă ale României (fără Dunăre) şi 40% din sursele de alimentare cu apă ale Ucrainei se găsesc în Munţii Carpaţii (Document de proiect, 2009). Prin urmare, serviciile de alimentare cu apă sunt importante.

AP cu păduri oferă habitate naturale pentru rudele sălbatice ale plantelor de cultură şi pentru multe specii care polenizează culturile şi combat dăunătorii.

Aceste servicii sunt frecvent subevaluate şi oferite gratuit, stimulând suprautilizarea.

Este nevoie de studii suplimentare, pentru a se stabili legăturile dintre calitatea redusă a apei, debitele scăzute şi administrarea ecosistemelor din AP.

AP pot ajuta la elaborarea unor soluţii pentru degradarea ecosistemelor de apă proaspătă.

Silvicultură

Munţii Carpaţi găzduiesc cele mai întinse suprafeţe de pădure montană, cele mai mari ecosisteme naturale montane intacte de păduri de fag şi de păduri mixte de fag şi brad şi cea mai mare suprafaţă de păduri virgine rămasă în Europa. Pădurile din Carpaţi acoperă peste 90.000 km2.

Aşadar, AP din Carpaţi oferă importante servicii de stocare a carbonului. Plăţile pentru stocarea carbonului în AP din Carpaţi ar putea însemna venituri semnificative (de exemplu, transferuri internaţionale de bani şi fonduri pentru plătirea trecerii către SEM). Argumentul este valabil dacă AP se află în pericol direct de defrişare.

În scenariul BAU, pericolele directe la adresa pădurilor carpatice (româneşti) includ defrişarea ilegală şi dezvoltarea infrastructurii. În plus, venitul actual din taxe, cherestea şi produse forestiere este mic, trimiţând semnale greşite pieţei şi exercitând un impact negativ asupra cheltuielilor bugetare efectuate cu administrarea pădurilor. Taxele şi impozitele pe lemn şi alte produse forestiere trebuie să fie stabilite la un nivel corespunzător, astfel încât Guvernul să aibă interesul administrării optime a pădurilor, defrişării comerciale sustenabile şi prevenirii infracţiunilor, în vederea asigurării fluxurilor viitoare de venituri. Acest lucru este valabil pentru AP care permit utilizarea sustenabilă a resurselor forestiere.

Turism orientat spre natură

AP contribuie la turismul orientat spre natură (TON)/ecoturism. Acest lucru depinde de atracţiile naturale oferite de AP, cum ar fi habitatele cu plante şi animale sălbatice, hrană exotică, apă proaspătă şi aer curat, privelişti şi servicii culturale esenţiale pentru TON. Turiştii consideră că aventurile oferite de TON, cum ar fi trekking, observarea faunei (inclusiv cea ornitologică), vânătoare, rafting şi kaiac canoe, sunt mult mai plăcute atunci când se desfăşoară în ecosisteme sănătoase, cum sunt cele din AP (Flores, în Bovarnick et al 2010).

În scenariul BAU, TON din cadrul AP este afectat de investiţiile insuficiente în condiţiile necesare pentru administrarea TON şi susţinerea AP, ceea ce duce la costuri externe negative. Se presupune că dacă AP suferă o tranziţie la practicile SEM, TON va genera o valoare economică mai mare.

29

Aşezări umane

Aşezările umane beneficiază de pe urma AP prin furnizarea unei varietăţi de servicii esenţiale, cum ar fi alimentarea cu apă proaspătă, controlul pericolelor naturale şi atenuarea naturală a schimbărilor climatice.

AP cu păduri şi zone umede oferă apă potabilă curată ieftină unor nenumărate populaţii rurale şi urbane, inclusiv unei treimi din cele mai populate oraşe ale lumii (Dudley et al. 2010). Pădurile naturale administrate corect oferă aproape întotdeauna apă de calitate superioară cu mai puţine sedimente şi substanţe poluante decât apa captată în alte moduri (Aylward, 2000). Studiile au arătat că aproximativ o treime (33 din 105) din cele mai mari oraşe ale lumii obţin o mare parte din apa potabilă direct din AP (Dudley et al. 2010).

Conservarea bazinelor hidrografice poate spori semnificativ calitatea şi cantitatea apei, reducând costurile de tratare.

Hidrocentrale AP pot furniza apă pentru generarea energiei hidroelectrice.

Administrarea necorespunzătoare a AP duce la sedimentarea căilor navigabile şi la reducerea cantităţii de apă necesară pentru hidroenergie. În scenariul SEM, sedimentarea este redusă susţinând producerea de energie hidroelectrică, agricultura irigată şi sursele de alimentare cu apă potabilă.

2.2.3 Scenarii de administrare a ecosistemelor – BAU şi SEM

Obiectivul metodei este acela de a genera dovezi ale beneficiilor economice, atât directe, cât şi indirecte, ale ecosistemelor ariilor protejate. Analiza priveşte aceste beneficii din perspectiva posibilului declin al productivităţii cauzat de degradarea ecosistemelor, care ar putea fi consecinţa neluării de măsuri sau nerealizării de modificări (BAU) şi compară acest declin cu productivitatea din SEM. Business as Usual (BAU) şi Gestionarea Durabilă a Ecosistemelor (SEM) sunt scenarii generice utilizate ca bază pentru evaluarea valorilor economice ale serviciilor ecosistemice (SE).

Aceste două scenarii de administrare sunt descrise în continuare, conform Flores în Bovarnick et al, 2010.

2.2.3.1 Business as Usual

În scenariul BAU, ariile protejate sunt subfinanţate, duc lipsă de capacitate de administrare şi se confruntă cu pericole majore. Nu prezintă o probabilitate ridicată de a asigura protecţia biodiversităţii şi a funcţiilor ecosistemice. Acest lucru este valabil în România, unde penuria finanţării pentru asigurarea unui nivel de conservare de bază este estimată la 5 milioane de dolari pe an şi la 9 milioane de dolari pentru asigurarea unui nivel de conservare optim.

În BAU, funcţiile de planificare şi administrare sunt, de obicei, susţinute din resurse umane, financiare, instituţionale şi informaţionale limitate (Lockwood et al. 2006). Prea des obiectivele de conservare a ariilor protejate sunt mult prea puţin legate de programele şi costurile de conservare,

30

iar bugetele existente nu sunt legate de priorităţile programatice. Toate acestea fac dificile evaluarea eficacităţii, estimarea nevoilor realiste şi identificarea lipsurilor financiare. De asemenea, la nivel naţional, în scenariul BAU, finanţarea internă a ariilor protejate adesea stagnează din cauza bugetelor naţionale restricţionate, a cadrelor legale şi de reglementare depăşite, a lipsei de transparenţă, a ţinerii necorespunzătoare a evidenţei şi a lipsei de voinţă politică de a sprijini „înverzirea” planurilor de dezvoltare naţională. Bugetele ariilor protejate pot avea la bază, pur şi simplu, cheltuielile anilor precedenţi, în timp ce transferurile către agenţii din cadrul reţelei de arii protejate sunt, de multe ori, târzii şi mai puţine decât ceea ce se aprobă în realitate; şi din cauza capacităţii de implementare limitate, agenţiile de administrare, de multe ori, nu reuşesc să îşi utilizeze resursele alocate.

BAU se caracterizează prin faptul că se axează pe câştiguri pe termen scurt (de exemplu, mai puţin de zece ani), pe externalizarea impacturilor şi costurilor aferente şi pe o mică sau inexistentă recunoaştere a valorii economice a serviciilor ecosistemice.

2.2.3.2 Gestionarea Durabilă a Ecosistemelor (SEM – Sustainable Ecosystem Management)

În scenariul SEM există surse de finanţare şi capacitatea de satisfacere a nevoilor de protecţie de bază şi optimă. SEM este înţeles ca o metodă avansată de administrare în care funcţiile de administrare a ariilor protejate sunt în concordanţă mai mare cu resursele umane, financiare, instituţionale şi informaţionale. În SEM, obiectivele de conservare a ariilor protejate sunt legate de programele de conservare a ecosistemelor şi sunt puse în legătură realistă cu finanţarea. În consecinţă, ecosistemele au o sănătate mai bună, iar beneficiile lor, în ceea ce priveşte productivitatea şi echitatea, se extind. În concluzie, în SEM beneficiile depăşesc costurile.

Scenariul SEM se concentrează asupra câştigurilor pe termen lung (10-20 de ani), în timp ce costurile impacturilor sunt internalizate. Se evită degradarea serviciilor ecosistemice, generându-se astfel potenţial pentru fluxuri pe termen lung de bunuri şi servicii ecosistemice. Practicile prevăzute de SEM tind să sprijine durabilitatea ecosistemelor, nu din motive ideologice, ci, mai degrabă, pentru că aceasta este calea practică şi avantajoasă de a realiza profit pe termen lung.

SEM completează metoda mult utilizată a „eficienţei administrării ariilor protejate” (EAAP). EAAP se foloseşte pentru evaluarea administrării unei AP, adică a măsurii în care se protejează valorile şi se ating obiectivele (Hockings et al. 2006). SEM dă o nouă dimensiune administrării ecosistemelor, adică o mai bună înţelegere a costurilor economice ale pierderii serviciilor ecosistemice în ariile protejate. O caracteristică de bază a scenariului SEM o constituie finanţarea corespunzătoare, iar metoda analizei scenariului de sector (ASS) îşi doreşte să formuleze argumente economice pentru sporirea finanţării în vederea protejării biodiversităţii şi ecosistemelor din AP.

Costurile SEM. Cu toate acestea, beneficiile ariilor protejate nu sunt furnizate gratuit; există o serie de costuri ridicate asociate administrării ariilor protejate, atât în ceea ce priveşte cheltuielile directe, cât şi în ceea ce priveşte costurile indirecte sau impacturile şi costurile de oportunitate (utilizări alternative prestabilite). Guvernele trebuie fie să aloce fonduri pentru ariile protejate în fiecare an, fie să stabilească mecanisme de autofinanţare. Tendinţa cheltuielilor directe de a creşte odată cu creşterea suprafeţei sau cu calitatea ariei protejate oferă un argument simplu pentru cei care aleg să favorizeze BAU cu câştiguri pe termen scurt, ceea ce poate fi atrăgător, chiar dacă se epuizează resursele.

În multe cazuri, programele de management al ariei naturale protejate includ atât caracteristici BAU, cât şi caracteristici SEM. Trecerea de la BAU (Tabelul 2-3) centralizează diferenţele principale dintre cele două metode de administrare.

31

Tabelul 2‑3: Diferenţele dintre metodele de administrare ale BAU şi SEM

BAU (Business as Usual) SEM (Gestionarea durabilă a ecosistemelor)- planurile de management al ariei naturale

protejate nu se bazează pe evaluarea pericolelor şi a nevoilor de diminuare;

- infrastructura turistică din AP nu îndeplineşte cerinţele de vizitare;

- investiţiile AP în infrastructura turistică sunt sub nivelul de bază;

- ecosistemele esenţiale care sprijină turismul sunt în pericol;

- vizitarea este nereglementată;

- sectorul turistic nu sprijină dezvoltarea infra-structurii turistice şi programele turistice din AP;

- nu există staţii de tratare a apei;

- apele reziduale provenite din procesarea ali-mentelor şi dezvol tarea turismului provoacă eutrofizare;

- obiectivele de sechestrare a carbonului nu sunt incluse în modelele de management al pădurilor şi de producţie de cherestea.

- planurile de management al ariei naturale protejate se bazează pe evaluarea pericolelor şi a nevoilor de diminuare;

- infrastructura turistică din AP îndeplineşte cerinţele de vizitare;

- investiţiile AP în infrastructura turistică înde-plinesc cerinţele;

- agenţiile guvernamentale din sectorul turistic sprijină turismul în AP şi programele de protejare a ecosistemelor;

- sectorul turistic sprijină dezvoltarea infra-structurii turistice şi programele de protejare a ecosistemelor;

- programele esenţiale de conservare a eco-sistemelor sunt finanţate complet, iar pericolele sunt minime;

- taxele de poluare sunt mari;

- se instalează staţii de tratare a apei şi se introduc taxe;

- aspectele externe de mediu sunt incluse în tariful apei şi în taxele de servicii turistice;

- obiectivele de sechestrare a carbonului sunt incluse în modelele de management al pădurilor.

Sursă: Flores în Bovarnick et al 2010.

2.2.4 Indicatori4

Obiectivul metodei ASS este acela de a prezenta date despre un set de indicatori economici prin care să se compare costurile şi beneficiile BAU şi SEM. Printre indicatorii posibili se numără valoarea actualizată netă (VAN), venitul, ocuparea forţei de muncă, productivitatea, siguranţa alimentară, veniturile din impozite şi impacturile asupra veniturilor mici şi populaţiilor marginalizate. Prin urmare, metoda încearcă să ofere dovezi legate de mai mulţi indicatori, în plus faţă de VAN a Analizei cost-beneficiu din cadrul BAU/SEM (deşi aceasta rămâne indicatorul principal).

Există din ce în ce mai multe dovezi că beneficiile economice ale ariilor protejate administrate corect includ: producţie mai mare (reflectată în PIB) în sectoarele selectate, mai multe locuri de muncă în zonele rurale (în principal, prin furnizarea unor oportunităţi de înfiinţare a întreprinderilor mici de către populaţiile locale şi prin locuri de muncă în sectorul serviciilor (deşi majoritatea necalificate), venituri mai mari din impozite şi câştiguri mai mari din schimbul valutar, în special prin turism internaţional. Şi alte sectoare pot beneficia de pe urma efectelor de multiplicare economică. De exemplu, în afară de taxele de intrare şi activităţile turistice în natură, turiştii care vizitează ariile protejate cheltuiesc bani şi pentru deplasare şi transport local, cazare, masă, mărfuri şi suveniruri din interiorul şi exteriorul 4 Această secţiune se bazează pe afirmaţiile Flores în Bovarnick et al, 2010.

32

acestora. În ceea ce priveşte alte sectoare, turismul creează un lanţ de activităţi economice care îi afectează nu numai pe cei care furnizează serviciile direct turiştilor, ci şi pe furnizorii acestora şi pe furnizorii furnizorilor din alte sectoare. Acest lanţ lung multiplică suma iniţială cheltuită de către turişti. Turismul este avantajos, în special, pentru antreprenorii mici incluşi în sectorul serviciilor neoficiale.

Probabil cel mai important impact economic al ariilor protejate asupra autorităţilor locale şi naţionale vine sub formă de taxe şi impozite, inclusiv de impozite pe venit de la persoanele angajate în sectorul turistic, de impozite pe proprietate, TVA, taxe de export, taxe de intrare şi redevenţe din concesiuni. În SUA, de exemplu, călătoriile şi turismul generează un venit de 105 miliarde de dolari anual din impozite. Aceste venituri pot fi afectate dur de practicile din scenariul BAU: investiţii puţine în turismul din ariile protejate şi lipsa sistemelor de colectare a taxelor sau funcţionarea greşită a acestora. Turismul este principalul generator de câştiguri din cursul valutar pentru multe ţări în curs de dezvoltare.

Ariile protejate pot avea şi o importantă influenţă asupra echităţii sociale şi reducerii sărăciei, aducând beneficii comunităţilor care trăiesc în interiorul sau în jurul ariilor protejate şi societăţii în general. Implicarea comunităţilor vecine şi a altor părţi interesate reprezintă o caracteristică de bază a SEM. Acest lucru ajută la asigurarea luării în considerare a elementelor externe şi la integrarea tuturor părţilor afectate în procesul de planificare şi implementare, ceea ce duce la rezultate durabile şi echitabile care contribuie la reducerea sărăciei. Cu toate acestea, evaluarea efectelor parcurilor asupra sărăciei este dificilă, întrucât trebuie să se ia în considerare o serie de factori legaţi de populaţiile rurale, de exemplu venituri, siguranţa vieţii, accesul la infrastructură şi pieţe, învăţământ, autoritate, gen, stare de sănătate şi acces la resurse naturale.

Indicatorii care se pot utiliza la compararea scenariilor SEM şi BAU în mai multe sectoare sunt centralizate în Tabelul 2-4.

33

Tabelul 2‑4: Comparaţie între BAU şi SEM ‑ Indicatori posibili

Indicatori

Sectoare productive Bunăstare Comparaţie

Silv

icul

tură

Agr

icul

tură

Pisc

icul

tură

Ene

rgie

hi

droe

lect

rică

Indu

stri

e

Turi

smA

tenu

area

de

zast

relo

r na

tura

leSu

rse

de a

păM

ijloa

ce d

e su

bzis

tenţ

ă ru

rale

BAU SEM

Valoare actualizată netă ● ● ● ● ● ● ● ● ? ?Locuri de muncă (directe, indirecte, induse) ● ● ● ● ● ● ? ?

Evoluţia veniturilor ● ● ● ● ● ● ● ? ?Impacturi fiscale (venituri din impozite, subvenţii şi ecotaxe) ● ● ● ● ● ● ? ?

Curs valutar (investiţii străine, exporturi) ● ● ● ● ● ● ? ?

Acces la pieţele „verzi”/venituri şi potenţial pentru inovaţii ● ● ● ● ● ● ● ? ?

Costul evitării daunelor ● ? ?Rentabilitatea investiţiei ● ● ● ● ● ● ● ● ● ? ?Producţie (volum, valoare) ● ● ● ● ● ● ● ● ● ? ?Modificări ale capitalului natural ● ● ● ● ● ● ? ?Impacturile echităţii asupra persoanelor nevoiaşe/distribuirii beneficiilor

● ● ? ?

Studii/sondaje de opinie ● ● ● ● ● ● ● ● ● ? ?Sursă: Flores, 2012

2.2.5 Importanţa timpului

Metodologia admite faptul că, pentru factorii de decizie, datele punctuale statice (încadrate în timp) au o valoare limitată. Într-o situaţie în care trebuie să se aleagă între diferite tipuri de practici de amenajare şi dezvoltare teritorială, valoarea totală actuală a unui ecosistem nu reflectă nimic despre modul în care valoarea respectivă se poate modifica în timp, despre calitatea actuală a resurselor şi nu stabileşte dacă practicile de administrare actuale sunt sustenabile sau nu. Valoarea actuală a unei resurse poate fi ridicată, dar se poate baza pe rate nesustenabile de epuizare a resurselor şi, în cazuri extreme, poate duce la colapsul ecosistemului. Prin urmare, este important să se evalueze modul în care se pot reduce serviciile ecosistemice prin practici de administrare dăunătoare sau cum se pot dezvolta prin gestionare durabilă pe o perioadă de timp corespunzătoare.

Schema de mai jos ilustrează un posibil scenariu. În acest caz, profiturile BAU le depăşesc pe cele ale SEM pe termen scurt, însă degradarea ecosistemelor le reduce treptat. Veniturile nete din SEM sunt negative în primii ani, întrucât costurile de investiţii irecuperabile îşi exercită impactul negativ. În aceste situaţii, politicile guvernamentale pot fie viza costurile preliminare (de exemplu, asistenţă tehnică), fie promova un interval de planificare mai mare, cum ar fi creditele ieftine (Bovarnick et al, 2010). Prin urmare, pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză, factorii de decizie au nevoie de o analiză cost-beneficiu care să includă o dimensiune temporală sensibilă care depistează epuizarea resurselor de-a lungul timpului în diferite practici de administrare.

34

Figura 2‑2: Modele de tranziţie de la BAU la SEM

Sursă: Bovarnick et al, 2010

2.2.6 Evaluarea serviciilor ecosistemice

La realizarea analizei cost-beneficiu a scenariilor de administrare BAU/SEM, se pot adopta o serie de metode de evaluare pentru estimarea serviciilor ecosistemice comerciale şi necomerciale furnizate. Aceste metode sunt bine documentate în literatura economiei mediului înconjurător. Prezenta secţiune oferă o prezentare generală a metodelor de evaluare şi referinţe către alte surse în care se pot găsi mai multe informaţii despre metode de evaluare principale. Categoriile principale de metode de evaluare sunt următoarele:

• Metoda preţului pieţei: Are în vedere valorile de utilizare asociate cu bunurile şi serviciile ecosistemice care se achiziţionează şi se vând pe pieţe reale.

• Metoda productivităţii: Se axează pe relaţia dintre un serviciu ecosistemic (de exemplu, aprovizionarea cu apă curată) şi fabricarea unui bun comercial (de exemplu, culturi agricole). Valoarea de utilizare a serviciului ecosistemic este dată de schimbările din producţie cauzate de modificările din ecosistem, ca materie primă pentru producţie (de exemplu, cantitate sau calitate).

• Metoda preferinţei revelate: Estimează valoarea de utilizare a bunurilor şi serviciilor ecosistemice necomerciale prin observarea comportamentului faţă de bunurile şi serviciile comerciale care se pot lega oarecum de serviciul ecosistemic. De exemplu, metoda costului de călătorie se poate utiliza pentru evaluarea turismului din ariile protejate acolo unde nu există taxe de intrare prin costul (atât monetar, cât şi temporal) suportat pentru desfăşurarea activităţilor turistice.

• Metoda preferinţei declarate: Aceste metode pe bază de sondaje creează pieţe ipotetice pentru aflarea valorii bunurilor şi serviciilor necomerciale. Subiecţii sunt întrebaţi, de obicei, cât ar fi dispuşi să plătească sau să accepte pentru o anumită schimbare a furnizării serviciilor ecosistemice. Tehnicile preferinţei declarate sunt singurele metode care pot estima toate componentele diferite ale Valorii Economice Total (VET) – valoare de utilizare directă şi indirectă şi valoarea neutilizării.

În sens larg, metoda preţului pieţei şi metoda productivităţii se aplică, de obicei, la evaluarea bunurilor şi serviciilor comerciale, în timp ce metoda preferinţei revelate şi metoda preferinţei declarate se aplică la evaluarea bunurilor şi serviciilor necomerciale. Cu toate acestea, pot exista suprapuneri între metode şi, adesea, sunt necesare combinaţii între metode pentru a se lua decizii în cunoştinţă de

35

cauză în anumite situaţii administrative. Tabelul 2-5 centralizează sfera de aplicare a metodelor de evaluare5.

Tabelul 2‑5: Sfera de aplicare a metodelor de evaluare economică

Metodă de evaluare Componenta VET Sferă de aplicare ‑ tipuri de bunuri şi servicii

Metoda preţului pieţei

Valoare de utilizare (directă şi indirectă)

Bunuri şi servicii comerciale şi substitute comerciale (pentru bunuri şi servicii necomerciale)

Valoare de utilizare directă: limitată la produse de bază (de exemplu, peşte, cherestea) sau la contribuţia serviciilor ecosistemice, cum ar fi aprovizionarea cu apă, la produsele comercializate (de exemplu, agricultură, silvicultură, piscicultură, industria manufacturieră, generare de energie electrică)

Valoare de utilizare indirectă: estimarea daunelor evitate (de exemplu, cauzate de inundaţii) sau a substitutelor comercializate (de exemplu, costul tratării apei) sau a impacturilor tangibile (de exemplu, costul îmbolnăvirii)

Metoda materiei prime pentru producţie (de exemplu, metoda funcţiei de producţie)

Valoare de utilizare (directă şi indirectă)

Bunuri şi servicii comerciale

Valoare de utilizare: Limitată la rolul SE ca materie primă pentru procesele de producţie (de exemplu, efectul calităţii apei asupra agriculturii).

Metoda preferinţei evidenţiate

Preţ hedonist (de exemplu, preţul hedonist al proprietăţii)

Valoare de utilizare (directă şi indirectă)

Bunuri şi servicii necomerciale

Valoare de utilizare: Contribuţia SE la atractivitatea mediului, care se poate observa pe pieţe (de exemplu, piaţa proprietăţilor).

Metoda costului călătoriei

Valoare de utilizare (directă şi indirectă)

Bunuri şi servicii necomerciale

Valoare de utilizare: Contribuţia SE la activităţile recreative şi turistice, care este evidenţiată de costurile de călătorie suportate de către utilizatori.

Modelul cererii de agrement în multiple locaţii

Valoare de utilizare (directă şi indirectă)

Bunuri şi servicii necomerciale

Valoare de utilizare: Contribuţia ecosistemelor la activităţile recreative, care este evidenţiată prin alegeri (adică, dacă se vizitează o anumită locaţie sau nu) şi prin costurile de călătorie suportate de către utilizatorii serviciului recreativ.

Metoda preferinţei declarate

5 Pentru informaţii suplimentare despre metoda preţului hedonist consultaţi Taylor, L. 2003. ‘The hedonic method’, in Champ, P., Boyle, K., and Brown, T (eds) (2003) A primer in Non-market valuation. Dordrecht: Klwuer; Maler K-G (1974) Environmental Economics, John Hopkins University Press for Resources for the Future, Baltimore. Pentru mai multe informaţii TCM consultaţi: Bockstael, N.E and McConnell, K.E. (2006) Environmental and Resource Valuation with Revealed Preferences: A Theoretical Guide to Empirical Models, Springer; Ward, F.A. and Beal, D.J. (2000) Valuing nature with travel costs models: a manual, Edward Elgar Publishing; Kanninen, B. (2006) Valuing Environmental Amenities Using Stated Choice Studies: A Common Sense Approach to Theory and Practice, Springer. Pentru mai multe informaţii despre metoda preferinţei declarate consultaţi: Arrow, K.R. Solow, P.R. Portney, E.E. Leamer, R. Radner, and H. Schuman ‘Report of the NOAA Panel on Contingent Valuation’. Federal Register 58 (1993): 4601-14. Bateman, I., Carson, R.T. Day, B. Hanemann, M. Hanley, N. Hett, T. Jones-Lee, M.Loomes, G. Mourato, S. Ozdemiroglu, E. Pearce, D.W. Sudgen, R. and Swanson, J. (2002). Economic Valuation with Stated Preference Techniques: A Manual, Edward Elgar, Cheltenham, UK.

36

Evaluare contingentă

VET (valoare de utilizare şi neutilizare)

Bunuri şi servicii necomerciale

VET: Contribuţia ecosistemelor la majoritatea bunurilor şi serviciilor necomerciale se poate capta prin evaluare contingentă.

Simularea alegerii (de exemplu, experimentul alegerii)

VET (valoare de utilizare şi neutilizare)

Bunuri şi servicii necomerciale

VET: Contribuţia ecosistemelor la majoritatea bunurilor şi serviciilor necomerciale se poate capta prin metode de simulare a alegerii.

Transfer de beneficii

Transferul valorii unitare/transferul funcţiei

VET (valoare de utilizare şi neutilizare), în funcţie de dovezile utilizate

Toate cele de mai sus depind de tipul studiului din care provin dovezile.

Sursă: Adaptare după Worley Parsons Canada Ltd and eftec (2009)

2.2.7 Prezentarea generală a metodologiei

Cadrul conceptual prezentat în Secţiunile 2.1 şi 2.2 serveşte ca ghid pentru aplicarea metodei ASS. Cu toate acestea, în realitate, activitatea de cercetare trebuie să fie adaptată astfel încât să se potrivească cu domeniile prioritare de cercetare şi cu resursele disponibile. Prezenta secţiune detaliază metoda aplicată în acest studiu. O prezentare generală a etapelor metodologice se poate găsi în Figura 2‑2.

Acest studiu de evaluare se concentrează asupra unui număr de cinci AP pilot: Parcul Natural Apuseni (PNA), Parcul Naţional Retezat (PNRe), Parcul Naţional Piatra Craiului (PNPC), Parcul Natural Vânători-Neamţ (PVN) şi Parcul Natural Munţii Maramureşului (PNM). Studiul a analizat valorile serviciilor ecosistemice cheie pentru fiecare din cele cinci parcuri pilot şi legăturile economice dintre serviciile ecosistemice oferite de ariile protejate, practicile şi rezultatele producţiei în următoarele sectoare productive: agricultură, turism, silvicultură, alimentare cu apă şi prevenirea/atenuarea dezastrelor. În acelaşi timp, studiul analizează modul în care sunt distribuite costurile şi beneficiile economice: în cadrul şi între sectoare şi grupuri socio-economice cu identificarea câştigătorilor şi a perdanţilor din metode şi scenarii alternative de management al ariei naturale protejate / ecosistemelor.

Se analizează două scenarii - BAU şi SEM. Scenariul Business as Usual ilustrează ce s-ar întâmpla dacă practicile şi activităţile actuale ar continua la nivelul actual de subfinanţare (cronică). În acest scenariu, se anticipează degradarea continuă şi pierderea ecosistemelor. Scenariul SEM reflectă o administrare eficientă, bine coordonată şi adecvat finanţată a AP. Studiul examinează starea ecosistemelor în fiecare scenariu, bunurile şi serviciile furnizate şi impactul asupra producţiei economice locale şi naţionale şi asupra bunăstării, atunci când este posibil.

Studiul extrapolează cele câteva date care sunt disponibile despre reţeaua de AP din România şi, la nevoie, foloseşte transferurile de valori. Sursa principală de date o constituie studiile de evaluare realizate în ţările din Europa Centrală, de Sud şi de Est, care au condiţii economice, instituţionale şi ecologice asemănătoare cu ale României. Toate valorile au fost actualizate la nivelul preţurilor din România din 2012, aplicându-se indicele preţurilor de consum (IPC) pentru inflaţia internă şi folosindu-se ratele de schimb corespunzătoare ale parităţii puterii de cumpărare produs intern brut (PPC PIB) pentru a egaliza diferenţele dintre România şi alte ţări.

37

Obiectivele ASS pentru AP pilot sunt acelea de a oferi factorilor de decizie locali argumente pentru a investi în conservarea AP şi de a genera informaţii care se pot încorpora direct în planurile de afaceri aferente AP. Cu ajutorul acestor situri reprezentative s-au tras concluzii cheie despre CNPA din România.

Figura 2‑3: Principalele etape metodologice

Sferă de aplicare

Colectare de date

• Selectarea siturilor pilot şi dezvoltarea înţelegerii conceptuale a caracteristicilor fizice, utilizărilor, riscurilor şi serviciilor ecosistemice cheie pentru siturile pilot

• Selectarea sectoarelor principale• Selectarea serviciilor ecosistemice cheie pentru studiu• Stabilirea indicatorilor de utilizat pentru evaluarea scenariilor BAU şi SEM

• Colectare de date despre serviciile ecosistemice selectate pentru studiu pentru fiecare sector (date biofizice, date despre piaţă, studii de evaluare existente, date despre indicatorii cheie)

Definirea scenariilor

Analiză

Raportare

• Definirea scenariilor BAU şi SEM pentru fiecare sector, luându-se în considerare disponibilitatea datelor

• Evaluarea SE pe baza tehnicilor de evaluare corespunzătoare şi analizarea altor indicatori cheie selectaţi pentru ASS

• Simularea furnizării SE în BAU şi SEM şi a beneficiilor furnizării SE / costuri-lor degradării SE în fiecare scenariu pe baza indicatorilor cheie selectaţi pentru fiecare sector

• Analiză distribuţională - înţelegerea câştigătorilor şi perdanţilor în diferite sce-narii

• Declararea modului în care sectoarele beneficiază de serviciile ecosistemice oferite de AP şi recomandări pentru optimizarea fluxului acestora

• Oportunităţi pentru încorporarea dovezilor economice în planurile şi strategiile sectoriale

• Analizarea nivelului sistemelor• Domenii prioritare pentru cercetări ulterioare

38

3 CNPA şi ariile protejate vizate din România

3.1 Ariile protejate vizate din România

Principalele caracteristici al celor cinci AP pilot din Carpaţi sunt prezentate în Tabelul 3-1. Mai multe detalii despre fiecare AP se găsesc în Anexa 1.

Tabelul 3‑1: Caracteristicile principale ale siturilor pilot

Arie Protejată Suprafaţă (ha) Localizare Caracteristici principale

Parcul Natural Apuseni (PNA) 75.784

Vestul României, partea central - nord-vestică a munţilor Apuseni; traversează porţiuni din judeţele Cluj, Bihor şi Alba

Biodiversitate, relief carstic, tradiţii locale de prelucrare a lemnului, patrimoniu cultural

Parcul Natural Munţii Maramureşului

(PNM)133.354

Nordul României; acoperă aproape toată suprafaţa munţilor Maramureşului, partea nord-estică a judeţului Maramureşului

Biodiversitate, peisaj montan, tradiţie locală în arhitectură şi produse naturale, patrimoniu cultural şi istoric

Parcul Naţional Piatra Craiului (PNPC) 14.773

Carpaţii Meridionali, centrul României; se întinde în judeţele Braşov şi Argeş

Cea mai lungă creastă calcaroasă, tradiţii locale şi arhitectură, biodiversitate

Parcul Naţional Retezat (PNRe) 38.138

Vestul României, parte din masivul Retezat-Godeanu, se întinde în judeţele Hunedoara, Caraş-Severin şi Gorj

Lacuri glaciare, peisaj montan, biodiversitate, tradiţii locale

Parcul Natural Vânători Neamţ

(PNVN)30.818

Partea nord-vestică a României, versantul estic al Carpaţilor Orientali (Munţii Neamţ) şi subcarpaţii Neamţului; se întinde în judeţul Neamţ

Peisaj montan cu vegetaţie, tradiţii locale etnice şi spirituale, patrimoniu istoric şi cultural al comunităţilor, biodiversitate, repopulare cu Bison bonasus

Sursă: Planuri de management pentru cele cinci arii protejate.

3.2 Evaluarea calităţii serviciilor ecosistemice oferite de ariile protejate pilot

Parcurile naturale şi naţionale din Carpaţii României oferă o gamă largă de servicii ale ecosistemelor, care sprijină productivitatea multor sectoare şi ajută populaţia. Diferenţele dintre parcuri, din punctul de vedere al serviciilor ecosistemice pe care le furnizează, nu sunt mari, însă se pot distinge servici ecosistemice de importanţă deosebită pentru fiecare parc. Diferenţa dintre serviciile ecosistemice este rezultatul diferenţelor dintre caracteristicile naturale, obiectivele de protecţie şi conservare, maturitate, în funcţie de data la care s-au înfiinţat parcul şi administraţia parcului şi eforturile de administrare şi procesele derulate. O evaluare a calităţii serviciilor ecosistemice furnizate de parcurile pilot se poate găsi în Tabelul 3-2. Din Tabelul 3-2 reiese clar faptul că majoritatea serviciilor ecosistemice sunt furnizate de mai multe situri, cu stabilizarea microclimatului, reglarea apei şi agrement şi turism considerate a fi importante în toate siturile. Tabelul 3-12 identifică, de asemenea, sectoarele care beneficiază de un anumit serviciu ecosistemic şi sectoarele care pot avea impact asupra furnizării de servicii ecosistemice prin activităţile desfăşurate. De exemplu, sectorul industriei, gospodăriile şi sectorul turistic beneficiază de aprovizionare cu apă, deşi calitatea şi cantitatea de apă pot suferi, de exemplu, din cauza practicilor agricole (cum ar fi, utilizarea îngrăşămintelor chimice) şi forestiere (doborâri de vânt).

39

Tabelul 3‑2: Evaluarea calităţii serviciilor şi beneficiilor oferite de parcurile pilot

Tip de SE Serviciu Beneficiu/rezultat

Importanţă Sectoare susţinute de servicii

ecosistemice

Sectoare cu impact/

influenţă asupra

furnizării serviciilor

ecosistemice

PNA

PNM

PNPC

PNR

ePN

VN

Serv

icii

de a

prov

izio

nare

Hrană

Culturi comerciale şi de subzistenţă; produse din creşterea animalelor

** * ** ** **

Gospodării, piscicultură, turism, agricultură

Gospodării, piscicultură, agricultură, industrie

Lemn

Cherestea, produse tradiţionale din lemn, produse comerciale din prelucrarea lemnului

** ** ** * **

Gospodării, silvicultură, industria prelucrării lemnului

Administraţia pădurilor, gospodării, industria prelucrării lemnului, silvicultură

Apă

Reţea publică de alimentare cu apă, ape minerale pentru uz comercial, apă pentru uz industrial şi agricol

** ** * * *Industrie, gospodării, turism

Agricultură, industrie, silvicultură

PFN

Medicamente naturale, fructe de pădure, produse pe bază de fructe de pădure

** ** * * **

Administraţia pădurilor, gospodării, industrie

Administraţia pădurilor, gospodării, industrie, silvicultură

Sursă de energie (combustibil etc.)

Alimentare cu energie electrică, ex., energie hidroelectrică

** _ _ ** _ Energie Silvicultură, creşterea animalelor

Serv

icii

de r

egla

re

Reglarea GES Sechestrarea carbonului * ** * * * Posibil toate Posibil toate

Stabilizarea microclimatului Calitatea aerului ** ** ** ** ** Posibil toate Industrie,

silvicultură

Reglarea apei (stocare şi retenţie)

Prevenirea inundaţiilor şi alunecărilor de teren ** ** ** ** **

Turism, industrie, gospodării/aşezări urbane, agricultură

Silvicultură, agricultură, creşterea animalelor

Controlul eroziunii solului

Sporirea calităţii apei * ** * * _

Gospodării, aşezări urbane, hidrocentrale

Silvicultură, agricultură, creşterea animalelor

Retenţia substanţelor nutritive

Sporirea calităţii apei * * * * *

Piscicultură, agricultură, reţele de alimentare cu apă

Silvicultură, agricultură, creşterea animalelor

40

Serv

icii

cultu

rale

Patrimoniu spiritual, religios şi cultural

Tradiţii locale, biserici şi mânăstiri, ruine arheologice (cu valoare istorică, nu recreativă). Utilizarea mediului în cărţi, filme, picturi, folclor, simboluri naţionale, arhitectură, publicitate

** ** ** * ** Turism, gospodării Posibil toate

Învăţământ

Un “laborator natural de teren” pentru înţelegerea proceselor biologice

? ? * * * Gospodării Posibil toate

Recreere şi ecoturism

Pescuit şi vânătoare în scopuri recreative, observaţie ornitologică, drumeţii, destinaţii de vacanţă (privelişti estetice), ruine arheologice (cu valoare istorică, nu recreativă)

** ** ** ** ** Turism Posibil toate

Peisaj şi confort Preţuri ridicate datorită priveliştilor ? ? * * _ Turism Posibil toate

Neutilizarea biodiversităţii

Bunăstare sporită asociată, de exemplu, moştenirilor sau motivaţiilor altruiste

? ? * * * Posibil toate Posibil toate

Cod: ** serviciu important, * serviciu furnizat, - serviciu irelevant, ? furnizare incertă

Sursă: Pe baza interviurilor luate directorilor administrațiilor parcurilor şi a planurilor de management al parcurilor.

41

4 Contribuţia ecosistemelor din ariile protejate la dezvoltarea sectoarelor şi bunăstare

Prezentul capitol examinează contribuţia economică a celor cinci parcuri pilot la sectoarele turistic, forestier, agricol şi al resurselor de apă şi la atenuarea dezastrelor în România. Include o evaluare a beneficiilor oferite de turism şi agrement în cazul sectorului turistic, a producţiei primare de lemn asociată cu administrarea activă a pădurilor, a valorii produselor forestiere nelemnoase şi a vânătorii desfăşurate în interiorul şi în jurul ariilor protejate, a valorii carbonului sechestrat în pădure, a aprovizionării cu hrană (lapte) în cazul sectorului agricol şi a aprovizionării cu apă a industriei îmbutelierii apei şi a aşezărilor urbane în cazul sectorului resurselor de apă. Analiza atenuării dezastrelor se concentrează asupra costurilor daunelor evitate datorită serviciilor de control al eroziunilor şi de reglare a fluxurilor de apă furnizate de ariile protejate.

Pentru fiecare sector s-a urmărit următorul format: (i) o casetă care conţine observaţii cheie despre fiecare sector; (ii) o prezentare a sectorului, cu menţionarea serviciilor ecosistemice de interes; (iii) o prezentare generală a situaţiei actuale din România; (iv) o descriere a celor două scenarii simulate (BAU şi SEM) şi (v) metodologia de evaluare, analiza şi rezultatele.

În multe cazuri evaluarea se bazează pe beneficiile directe ale producţiei din sectoarele principale (turism, agricultură, silvicultură şi resurse de apă) asociate cu utilizarea activă şi administrarea ecosistemelor din interiorul şi din jurul ariilor protejate. Cu toate acestea, sectoarele beneficiază indirect şi de o serie de servicii de reglare6.

4.1 Valoarea serviciilor ecosistemice din ariile protejate pentru turism

Caseta 4‑1: Observaţii cheie privind sectorul turistic

• Turismul din ariile protejate prezintă o valoare economică semnificativă. Valoarea activităţilor turistice şi recreative ale celor cinci AP este estimată la puţin peste 109,5 milioane de euro în 2010. • Turismul are un efect multiplicator însemnat în economie. Conform unui studiu realizat de World Travel and Tourism Council în anul 2011, turismul din parcurile pilot generează 365 de milioane de euro (sau 0,3% din PIB), inclusiv cheltuieli brute de vizitare de peste 280 de milioane de euro, investiţii de capital care depăşesc 194 de milioane de euro. Pe lângă aceasta, creează în jur de 37.100 de locuri de muncă, normă întreagă. Conform Asociaţiei de Ecoturism din România (AER), în jur de 80-90% din cheltuielile din ecoturism rămân în zonele în care se derulează programul turistic, aducând beneficii multor aşezări rurale.• Dacă se acordă în continuare o prioritate scăzută cu privire la strategie şi finanţare a ariilor protejate, se vor înregistra pierderi economice pe termen lung. Continuarea scenariului BAU în cele cinci parcuri pilot poate costa economia României peste 2,6 miliarde de euro în următorii 25 de ani numai în venituri pierdute din turism. • Există multe oportunităţi turistice şi recreative neexplorate, care ar putea fi dezvoltate pentru a creşte veniturile din ariile protejate. Se estimează că turiştii şi vizitatorii din cele cinci parcuri pilot sunt dispuşi să plătească cu aproape 42 de milioane de euro pe an mai mult decât li se percepe în prezent. Cu toate acestea, pentru captarea acestor potenţiale fluxuri de venituri este nevoie de mai multe fonduri şi măsuri strategice. • Anumite situri prezintă o capacitate de dezvoltare turistică mai mare decât altele. De exemplu, Parcul Natural Apuseni şi Parcul Național Piatra Craiului reprezintă adevărate “mine de aur”, iar ecoturismul ar trebui să se dezvolte mai întâi în aceste zone.

6 În cazul turismului, se presupune că beneficiile oferite de serviciile de reglare sunt captate prin valori estimative, întrucât se consideră că servicii ca apa curată şi aerul curat fac parte din experienţa ecoturistică.

42

4.1.1 Introducere

Prezentul capitol se concentrează mai mult asupra ecoturismului (turism orientat spre natură), decât asupra turismului sustenabil. Ecoturismul se referă la o subsecţiune a sectorului turistic, deşi principiile turismului sustenabil se aplică tuturor activităţilor, operaţiunilor, unităţilor şi proiectelor turistice7.

O definiţie a ecoturismului preluată din legislaţia română se apropie de definiţiile internaţionale (declaraţia de la Quebec, UNEP/OMC, 2003), „acea formă de turism în care principala motivaţie a turistului este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale direct legate de natură, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: i) să contribuie la protejarea şi conservarea naturii, ii) să folosească resursele umane locale, iii) să aibă caracter educativ, respect pentru natură - conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale, iv) să aibă un impact negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural”.

În România, comunităţile au convieţuit dintotdeauna cu natura, astfel că prezenţa umană şi peisajul natural au o legătură strânsă. În consecinţă, ecoturismul şi turismul rural sunt în strânsă legătură, fiind chiar dificil de separat.

Ecoturismul este susţinut prin protejarea şi dezvoltarea ariilor protejate, lucru care întreţine calitatea şi cantitatea numeroaselor servicii ecosistemice care stau la baza activităţilor ecoturistice. România, în general, şi ariile protejate din Carpaţi, în special, prezintă un potenţial natural remarcabil de a oferi peisaje naturale intacte, apă proaspătă şi aer curat şi habitate, floră şi faună cu diversitate biologică. Pe lângă acest capital natural, ariile protejate carpatice din România prezintă şi un bogat potenţial etnografic cu autenticitate şi originalitate remarcabile. Acest patrimoniu cultural şi spiritual este reprezentat de valori arhitecturale tradiţionale, tehnici şi unităţi manufacturiere, obiceiuri şi tradiţii ancestrale (cum ar fi, festivalurile şi sărbătorile tradiţionale specifice fiecărei comunităţi). De asemenea, monumentele istorice, siturile arheologice, muzeele şi vestigiile ortodoxe sporesc potenţialul ecoturistic. Toate aceste caracteristici naturale şi culturale contribuie la diversitatea de servicii ecosistemice importante oferite de ariile protejate (secţiunea 2.1).

Ecoturismul global creşte cu 20-34% în fiecare an, tendinţă evidentă şi în România. Conform Asociaţiei de Ecoturism din România (AER), impactul economic al programelor ecoturistice din cadrul AER a crescut semnificativ de la 0,95 de milioane de euro în 2004 la 1,6 milioane de euro în 2008. Turiştii care vizitează România apreciază din ce în ce mai mult locurile în care resursele naturale sunt protejate, însă acestea nu constituie încă centrul de interes al celor mai mulţi turişti. Ecoturismul este un mic segment al pieţei turistice şi se confruntă cu numeroase probleme, printre care: cooperare insuficientă la nivel local, promovare minimă şi necorespunzătoare la nivel naţional şi internaţional, ofertă ecoturistică limitată şi nediversificată, infrastructură deficitară şi lipsă de forţă de muncă specializată.

4.1.2 Administrarea ecoturismului din ariile protejate carpatice în scenariul BAU

Unităţi de cazare există în aproape toate zonele din Carpaţi sau în vecinătatea acestora - un lucru avantajos pentru dezvoltarea ecoturismului în regiune (INCDT 2009)8. Conform datelor furnizate de INCDT şi RNP-Romsilva, în parcurile pilot sunt disponibile următoarele unităţi: Parcul Natural 7 Conceptul de turism sustenabil a fost definit de IUCN, WWF şi PNABE la începutul anilor ‘90. Este “văzut ca o modalitate de administrare a tuturor resurselor de aşa manieră încât nevoile economice, sociale şi estetice să poată fi satisfăcute păstrându-se, în acelaşi timp, procesele ecologice, diversitatea biologică şi sistemele de menţinere a vieţii” (INCDT 2009). Este general acceptat de către oameni de ştiinţă, organizaţii internaţionale şi operatori de turism faptul că gestionarea mediului înconjurător reprezintă o datorie morală şi că turismul sustenabil are logică economică (IUCN 2010).8 Există şi excepţii, de exemplu Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina

43

Apuseni - 150 de unităţi în perimetrul parcului şi peste 600 în apropierea graniţelor parcului; Parcul Natural Maramureș - 40 de unităţi în perimetrul parcului şi peste 30 în afara acestuia; Parcul Național Piatra Craiului - 10 unităţi în perimetrul parcului şi peste 50 în afara acestuia; Parcul Național Retezat - 5 unităţi în perimetrul parcului şi peste 10 în afara acestuia; Parcul Natural Vânători-Neamț - 2 unităţi în perimetrul parcului şi peste 50 în afara acestuia (excluzându-se unităţile de cazare din mănăstiri) (INCDT 2009).

Există dovezi că tendinţa de a cheltui la hoteluri aflate în zone cu peisaje naturale atrăgătoare este în creştere în comparaţie cu alte destinaţii. Un studiu realizat în Croaţia de Institutul Turismului a constatat, de exemplu, că există o sumă suplimentară de până la 24-32% din preţ pe care vizitatorii sunt dispuşi să o plătească pentru hoteluri amplasate în zone de pădure şi că peisajul este un factor decisiv în alegerea hotelului (Pagiola, 1996).

Din păcate, se pot observa şi alte limitări legate de infrastructura ecoturistică şi administrarea ariilor protejate:

a) Campamente şi refugii9. Numai câteva parcuri au aceste unităţi şi, în general, sunt în stare de funcţionare precară sau sunt administrate necorespunzător; în multe cazuri, acestea sunt administrate de societăţi private care nu cooperează cu administraţiile parcurilor.

b) Cabane de vânătoare. În România există peste 200 de cabane de vânătoare administrate de RNP-Romsilva. În jur de 120 dintre acestea sunt situate în Carpaţi, dar numai 5 se găsesc în parcuri. În prezent sunt subutilizate, însă ar putea fi importante pentru turism dacă ar fi promovate şi administrate.

c) Centre de vizitare. Numai patru parcuri carpatice au centre de vizitare - Retezat, Lunca Mureşului, Piatra Craiului şi Vânători Neamţ. Nu toate aceste centre de vizitare sunt funcţionale. Se confruntă cu dificultăţi de întreţinere şi oferă un număr limitat de atracţii.

d) Infrastructură de acces. Unele dintre administraţiile AP au construit rute de acces pentru turişti, dar, în general, acestea sunt în stare precară şi nu sunt suficiente.

e) Tururile speciale organizate de administraţiile AP nu sunt promovate suficient şi le lipseşte diversitatea.

f) Ecoturismul nu este promovat suficient. Materialele promoţionale lipsesc de pe internet, de la operatorii turistici şi de pe principalele canale de comunicare (ziare, televiziune şi radio). Chiar şi atunci când există profiluri turistice, nu se derulează servicii de marketing direct.

g) Relaţiile publice din majoritatea parcurilor nu sunt coordonate corect, multe ducând la conflicte cu membrii comunităţii din cauza lipsei de măsuri compensatorii şi din cauza restricţiilor nejustificate.

h) Biodiversitatea, o posibilă atracţie turistică din punct de vedere educativ, nu este studiată în detaliu. Se concep şi se publică hărţi ale habitatelor şi speciilor, care evidenţiază caracteristicile biodiversităţii şi restricţiile, însă acest proces abia a început şi este sever subfinanţat. În parcuri există foarte puţine unităţi de observaţie faunistică. De asemenea, este nevoie urgentă de cartografierea corectă a biodiversităţii pentru a ajuta la înţelegerea capacităţii de suport a ariilor protejate şi la gestionarea fluxurilor de vizitatori într-o manieră care să nu dăuneze ecosistemelor valoroase.

9 Refugiile sunt frecvente în zonele montane şi oferă facilităţi de cazare de bază pe timp de noapte pentru drumeţi.

44

i) Chiar şi atunci când ariile protejate dispun de planuri de management în vigoare, cu măsuri de dezvoltare a turismului incluse, acestea nu se implementează complet din cauza cadrului legal complicat şi birocratic şi din cauza lipsei de viziune centralizată şi de strategie10.

În aceste condiţii, dezvoltarea ecoturismului este restricţionată, ceea ce face imposibilă crearea deplină a beneficiilor sociale şi economice pe care le poate furniza un sector ecoturistic administrat corespunzător. Printre acestea se numără: i) locuri de muncă la nivel local; ii) stimularea economiei locale prin dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor; iii) stimularea economiei rurale prin încurajarea dezvoltării produselor tradiţionale locale; iv) consolidarea relaţiilor interculturale şi v) conceperea şi punerea în aplicare a unor mecanisme de autofinanţare ca instrumente de protecţie şi conservare.

Este important de reţinut că activităţile ecoturistice administrate necorespunzător pot duce la costuri legate de degradarea resurselor naturale. O administrare bazată pe câştiguri pe termen scurt şi supraexploatarea resurselor naturale şi culturale afectează zonele sensibile şi pot declanşa numeroase probleme, cum ar fi: zgomot, poluare, suprasolicitarea resurselor peisagistice, înlocuirea tradiţiilor lo ca le cu metode care, temporar, sunt percepute ca eficiente. Toate aceste aspecte pun în pericol ser vi-cii le ecosistemice şi afectează potenţialul pentru turism sustenabil al ariei.

4.1.3 Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM

În sensul prezentului studiu, scenariile BAU şi SEM au fost concepute pe baza situaţiei (de referinţă) actuale descrise în secţiunea 4.1.2.

Business as Usual este definit ca o continuare a subfinanţării AP şi ca o întrerupere a legăturii dintre interesul crescând faţă de ecoturism şi calitatea experienţei ecoturistice oferite de situri. În ciuda resurselor naturale şi culturale remarcabile ale ariilor protejate, lipsa studiilor asupra biodiversităţii face imposibilă cunoaşterea şi administrarea zonelor sensibile şi descrierea caracteristicilor şi speciilor noi; prin urmare, biodiversitatea poate fi afectată negativ de turism şi/sau turiştii îşi pot pierde interesul din cauza lipsei de informaţii despre biodiversitate. Lipsa facilităţilor pentru vizitatori împiedică, de asemenea, coordonarea corectă şi ţinerea evidenţei fluxurilor de turişti. Accesul dificil, facilităţile de vizitare, ghidurile turistice şi administrarea şi diversificarea insuficientă descurajează/scurtează durata vizitelor şi disponibilitatea de a plăti (willingness to pay). Activitatea slabă de marketing contribuie şi ea la evitarea AP din România ca destinaţie ecoturistică.

În scenariul BAU, lipsa măsurilor compensatorii clare pentru proprietarii de terenuri poate fi şi un stimulent ca aceştia să utilizeze în continuare unele dintre resursele naturale (de exemplu, lemn sau fân) într-o manieră nesustenabilă. Acest lucru poate duce la degradarea ecosistemelor, ceea ce va afecta negativ cererea de servicii turistice. Este posibil ca această situaţie să se înrăutăţească din cauza lipsei planurilor de management şi reglementări implementate corespunzător cu privire la AP. Gospodărirea necorespunzătoare a apelor poate afecta calitatea apei, iar industria poate afecta calitatea aerului, în timp ce dezvoltarea necontrolată a infrastructurii poate duce la pierderea stilurilor arhitectonice atât de căutate de turişti11. Ca o consecinţă a scenariului BAU, ecoturismul nu se dezvoltă şi numărul vizitatorilor şi disponibilitatea de a plăti (willingness to pay) scad.

10 Toate parcurile au depus planuri de management la autoritatea publică centrală în domeniu sau, cel puţin, un plan de acţiuni simplificat şi măsuri de conservare. Din păcate, numai patru dintre ele au fost aprobate oficial de guvern din cauza capacităţii limitate disponibile pentru evaluarea planurilor sau din cauza unor agenţii guvernamentale centrale care nu sunt de acord cu unele măsuri incluse în acestea, lucru care provoacă întârzieri.11 În Maramureş, unităţile de cazare construite în stilul arhitectonic local sunt mai profitabile şi atrag turiştii compatibili cu profilul ecoturistic.

45

Gestionarea durabilă a ecosistemelor reflectă o situaţie în care interesul crescând faţă de ecoturism în ariile protejate este pus în corespondenţă cu măsurile care îi stimulează şi îi optimizează potenţialul. Cu fonduri suficiente, administratorii ariilor protejate pot dezvolta şi pot aplica planuri de management. Aceste planuri prevăd evaluarea permanentă a biodiversităţii, dezvoltarea şi diversificarea facilităţilor de acces şi vizitare, implementarea unor măsuri de conservare speciale, utilizarea plăţilor compensatorii, controlarea corespunzătoare a dezvoltării industriale şi a utilizării resurselor naturale, educarea în spiritul naturii şi dezvoltarea strategiei şi administrării turistice. În aceste condiţii, este justificat să se conteze pe creşterea numărului de turişti, perioade de vizită prelungită şi cheltuieli.

Punerea în aplicare a planurilor de management, cu plăţi compensatorii adecvate, creează bazele unei relaţii strânse cu membrii comunităţii, care vor beneficia de pe urma dezvoltării ecoturismului, din punct de vedere atât social, cât şi economic. SEM înseamnă şi o mai bună promovare a ariilor protejate.

Aplicarea cu stricteţe sporită a reglementărilor privind construcţiile va spori atractivitatea ariilor şi, în timp, va demonstra că stilurile arhitectonice moderne pot duce la scăderea veniturilor faţă de conservarea unităţilor de cazare tradiţionale şi a tradiţiilor, prin care se atrag turişti. Cu timpul, daunele cauzate de turism vor scădea, datorită unei strânse colaborări între operatorii turistici, comunităţi şi administraţiile ariilor protejate pentru o bună administrare. Caracteristicile principale ale scenariilor BAU şi SEM adoptate pentru cele cinci parcuri pilot sunt centralizate în Tabelul 4-1.

Tabelul 4‑1: Caracteristicile principale ale scenariilor BAU şi SEM pentru sectorul turistic în cele cinci parcuri pilot

Sit Indicatori BAU SEM

General

Descriere

Nu există o administrare activă a turismului; nu există facilităţi de vizitare şi rutele de acces sunt insuficiente; braconajul permanent şi utilizarea necorespunzătoare a păşunilor duc la degradarea peisajelor; trecere continuă de la arhitectura locală tradiţională la cea modernă.

Administrarea activă a turismului; construire de rute de acces şi facilităţi pentru vizitare; utilizare sustenabilă a resurselor naturale; accent pus pe tradiţii locale; introducerea taxelor de intrare atunci când există un echilibru între aşteptările turiştilor şi oferta turistică.

Total vizitatori sosiţi

Creştere cu 4,8% pe an până în 2026 (MRDT 2007), în stagnare după aceea

Total şederi peste noapte

Creştere cu 6,8% pe an până în 2026 (MRDT 2007), 2,5% pe an după aceea

Cheltuieli medii per vizitator per vizită (masă şi cazare)

Nicio schimbare pe termen scurt, dar în scădere pe termen lung, întrucât AP stagnează/se degradează

Nicio schimbare pe termen scurt, dar în creştere pe termen lung, întrucât AP se dezvoltă

% turişti în AP care cheltuiesc pentru masă şi cazare

Nicio schimbare pe termen scurt, dar în scădere pe termen lung, întrucât AP stagnează/se degradează

Nicio schimbare pe termen scurt, dar în creştere pe termen lung, întrucât AP se dezvoltă

Total surplusul consumatorului în AP per vizitator

Nicio schimbare până în 2016, după aceea în scădere

Nicio schimbare până în 2016, apoi în creştere cu 1% până în 2020 şi cu 1,5% până în 2025; după aceea, în stagnare

46

Parcul Natural Apuseni

Număr de vizitatori în AP înregistrat

Anii 1-5-creştere de 1%; Anii 5-10-creştere de 0,8%; Anii 10-15-0,7%, apoi în stagnare

Creştere: Anii 1-5: 2%, Anii 5-10:3%, Anii 10-15: 5%, Anii 15-20: 2%, Anii 10-25: 1%

Valorile taxelor de intrare în AP

Schimbare în funcţie de numărul de vizitatori înregistrat, începând cu valoarea de referinţă din 2010 (10% dintre vizitatori plătesc 1 euro/vizită)

Taxă de intrare la nivelul actual (1 euro/vizită) Veniturile cresc până la un punct la care 50% dintre vizitatori plătesc.

Parcul Natural Munții Maramureșului

Număr de vizitatori în AP înregistrat

Anii 1-5: creştere de 1%; Anii 5-10: creştere de 0,8%; Anii 10-15: creştere de 0,7%, apoi în stagnare.

Creştere: Anii 1-5: 1%; Anii 5-10: 2%; Anii 10-15: 2%, apoi în stagnare

Taxe de intrare în AP

Nicio schimbare - nu există valoare pentru taxele de intrare

Introducerea taxei de intrare în 2015 la nivel de 1 euro/vizită. Veniturile cresc până la un punct în care 50% dintre vizitatori plătesc.

Parcul Național Piatra Craiului

Număr de vizitatori în AP înregistrat

Creştere Anii 1-5: 1%; Anii 5-10: 0,8%; Anii 10-15: 0,7% (ca o consecinţă a captării proporţiei de creştere globală a numărului de vizitatori în România), apoi în stagnare.

Creştere: Anii 1-5: 2%, Anii 5-10: 3%, Anii 10-15: 5%, Anii 15-20: 2%, Anii 10-25: 1%.

Taxe de intrare în AP

Nicio schimbare - nu există valoare pentru taxele de intrare

Introducerea taxei de intrare în 2015 la 1 euro/vizită. Venituri mai mari datorită creşterii cu 10% până la 50% a numărului de vizitatori care plătesc în 2035

Parcul Național Retezat

Număr de vizitatori în AP înregistrat

Creştere - Anii 1-5: 1%; Anii 5-10: 0,8%; Anii 10-15: 0,7%. Apoi în stagnare.

Creştere: Anii 1-5: 1%; Anii 5-10: 2%; Anii 10-15: 2%, apoi în stagnare

Taxe de intrare în AP

Schimbare în funcţie de numărul de vizitatori înregistrat, începând cu valoarea de referinţă din 2010 (70% dintre vizitatori plătesc 1 euro/vizită)

Parcul Natural Vânători-Neamț

Număr de vizitatori în AP înregistrat

Creştere - Anii 1-5: 1%; Anii 5-10: 0,8%; Anii 10-15: 0,7%. Apoi în stagnare.

Creştere: Anii 1-5: 2%, Anii 5-10: 2%, Anii 10-15: 3%, Anii 15-20: 2%, Anii 10-25: 1%.

Taxe de intrare în AP

Nici o schimbare – nici o taxă de intrare colectată

Introducerea taxei de intrare în 2015 la nivel de 1 euro/vizită. Veniturile totale cresc de la 5% dintre vizitatorii care plătesc până la o valoare care corespunde cu 25% dintre vizitatorii care plătesc în 2035

Scenariul SEM şi scenariul BAU nu sunt identice pentru cele cinci parcuri pilot, mai ales în ceea ce priveşte evoluţia numărului de vizitatori şi colectarea taxelor de intrare. În prezent, două parcuri pilot generează venituri din taxe de intrare, stabilite la 5 lei/vizitator (în jur de 1 euro), adică Parcul Național Retezat (unde taxele sunt colectate de la aproximativ 70% din vizitatori) şi Parcul Natural Apuseni (unde taxele sunt colectate de la aproximativ 10% din vizitatori12). SEM pentru PNRe presupune continuarea 12 Această rată de colectare scăzută este cauzată de o serie de factori, printre care dificultatea de a supraveghea numeroasele intrări în parc, problemele de organizare, inclusiv lipsa de colaborare cu operatorii turistici locali şi numărul limitat de facilităţi şi servicii.

47

colectării taxelor de intrare de la 70% din vizitatori, în timp ce SEM pentru PNA presupune creşterea procentului de vizitatori care plătesc taxe de intrare la 50%. Pentru Parcul Natural Munții Maramureșului şi Parcul Național Piatra Craiului presupunem că se vor introduce taxe de intrare după cinci ani şi că colectarea acestei taxe va creşte până la 50% din vizitatori în 2035. Datorită numărului de intrări în parc şi principalei activităţi turistice (şi anume, vizitarea mânăstirilor şi bisericilor în defavoarea ecoturismului), pentru Parcul Natural Vânători-Neamț, scenariul SEM presupune introducerea taxelor de intrare în 2015, cu o rată de colectare cu creştere de 25% din vizitatorii care plătesc în 2035.

4.1.4 Analiză

Din punctul de vedere al numărului de vizitatori, parcurile pilot au fost clasificate în funcţie de accesibilitate şi atracţie. Parcul Natural Apuseni şi Parcul Național Piatra Craiului sunt, cu siguranţă, „mine de aur” şi se anticipează că numărul vizitatorilor va creşte în aceste situri în scenariul SEM. Parcul Natural Vânători Neamț ocupă o poziţie de mijloc, iar Parcul Național Retezat (din cauza geografiei - vârfuri muntoase şi tradiţiei parcului) şi Parcul Natural Munții Maramureșului (din cauza duratei deplasării, reţelelor de acces şi facilităţilor de vizitare) prezintă o scădere a numărului de vizitatori în scenariul SEM (Tabelul 4-1).

Numărul de vizitatori. Sunt disponibile date despre numărul de vizitatori care intră anual în ariile protejate pilot, însă îndoielile cu privire la exactitatea datelor au dus la promovarea unei abordări conservatoare la utilizarea acestora în cadrul analizei. Studiul INCDT (2009) furnizează valori estimative13 ale numărului de vizitatori pentru toate Parcurile pentru 2009: 300.000 în PNA, 100.000 în PNPC, 10.000 în PNRe, 10.000 în PNM şi 400.000 în PNVN (INCDTa 2009). Statisticile cu privire la numărul de vizitatori din România au provenit de la Institutul Naţional de Statistică (INS, 2011) şi au fost extrapolate să producă date de referinţă pentru 2010 pentru toate parcurile, pe baza studiului realizat de INCDT pentru 2009. Aceste date de referinţă s-au folosit în analiza de scenariu pentru BAU şi SEM, după cum este prezentat în detaliu în Tabelul 4-1.

În Parcul Natural Munții Maramureșului (PNM), Ceroni (2007) estimează 10.000 de vizitatori pe baza numerelor raportate de către compania de căi ferate din valea Vaser. Cu toate acestea, conform interviurilor date de angajaţii administraţiei parcului, este posibil ca numărul de persoane care vizitează regiunea Maramureşului (inclusiv parcul) să fie mult mai mare, întrucât datele disponibile provin numai din siturile în care se ţine evidenţa vizitatorilor. În acest sens, studiul face o estimare conservatoare conform căreia jumătate dintre turişti vizitează zonele din PNM, conform evidenţei. În consecinţă, cifra utilizată pentru PNM este de 13.050 vizitatori în anul 201014.

Cheltuielile de vizitare. Cheltuielile de vizitare pe taxe de intrare, deplasare, cazare şi suveniruri pot avea un impact economic important la scară locală şi naţională. În 2010, Parcul Natural Apuseni (PNA) a generat venituri directe de 34.000 de euro, în principal, din taxele de vizitare (PNA are 4 centre de vizitare mici şi 4 puncte de informare turistică). Parcul Național Retezat (PNRe) a generat, de asemenea, venituri din taxe de vizitare (PNRe are 2 centre de vizitare şi un punct de informare turistică). Celelalte trei parcuri pilot nu au generat niciun venit direct din taxe de intrare şi alte taxe, însă vizitatorii acestor zone pilot au cheltuit bani la hoteluri şi restaurante.

13 Datele despre numărul de vizitatori sunt furnizate, de obicei, de către administraţiile ariilor protejate pe baza datelor colectate de la operatorii locali; în viitor, este nevoie ca exactitatea estimărilor să crească. Datele trebuie să fie colectate de INS sau prin sondaje statistice realizate de specialişti în numele administraţiilor parcurilor.14 În anul 2007 s-au înregistrat 10.000 de vizitatori. De aici rezultă că au fost 8.700 de vizitatori în 2010 (pe baza scăderii numărului de vizitatori din 2007 până în 2010 (INS, 2011)). Datele se referă numai la valea Vaser, care acoperă numai 10% din parc. Se presupune că încă jumătate din acest număr vizitează alte părţi ale parcului, ceea ce duce la un total de 8.700+4.350=13.050 de vizitatori în 2010, pentru întregul parc.

48

Studiul realizat pe PNM (Ceroni, 2007) s-a folosit şi în celelalte situri pilot, întrucât este sin-gurul studiu disponibil cu privire la cheltuielile turistice din AP. Ceroni calculează cheltuielile de vizi-tare medii per vizită, pentru masă şi cazare15, la 483,5 RON în 2007, sumă echivalentă cu 135,3 euro per vizitator per vizită (la preţuri din 2010). Durata medie a unei vizite a fost de 5 zile, sugerând o cheltuială totală per vizitator de 27,1 euro (Ceroni, 2007). Această valoare estimativă pare a fi conservatoare în raport cu studii similare realizate asupra altor zone din regiune. De exemplu, un studiu realizat asupra Parcului Naţional Durmitor din Muntenegru a reflectat o cifră de afaceri brută de 1,6 milioane de euro pentru hoteluri şi restaurante, ceea ce înseamnă tarife medii pentru cazare de 12,6 euro, plus cheltuielile tipice pentru masă, băutură şi alte servicii în valoare de 46 de euro per zi per vizitator (PNUD 2011). În Parcul Naţional Tatra din Polonia vizitatorii cheltuiesc în jur de 45 de euro pe zi, iar în Parcul Naţional Slovensky Raj din Slovacia cheltuielile totale medii ale unui vizitator se ridică la 54 de euro de persoană pe zi (Fetzner 2009).

Pentru a genera valori estimative pentru cheltuielile totale din ariile protejate, s-a luat în considerare posibila proporţie de vizitatori găzduiţi în campinguri şi hoteluri. În Retezat şi în Piatra Craiului, majoritatea turiştilor folosesc corturile, deoarece fac drumeţii la mare altitudine; în schimb, în Munții Maramuresului şi Vânători-Neamț majoritatea turiştilor se cazează la hotel. Conform datelor furnizate de INCDT (INCDT 2009), se presupune că 70% dintre turiştii din PNA, 75% dintre turiştii din PNM, 40% dintre turiştii din PNPC, 20% dintre turiştii din PNRe şi 60% dintre turiştii din PNVN se cazează la hotel. Astfel, cheltuielile directe la hotel pot genera venituri anuale de 20,4 milioane de euro în PNA, 1,3 milioane de euro în PNM, 5,5 milioane de euro în PNPC, 0,28 milioane de euro în PNRe şi 32,7 milioane de euro în PNVN16. Aceasta este considerată o valoare estimativă conservatoare, deoarece se bazează pe o sumă estimativă mică a cheltuielilor vizitatorilor faţă de alte studii şi pe raportarea inexactă a numărului de turişti.

Surplusul consumatorului la vizitatori. Valoarea economică totală a turismului din ariile protejate este mai mare decât suma de bani cheltuită efectiv de către oameni. Acest lucru este consecinţa faptului că anumiţi turişti sunt dispuşi să plătească mai mult decât o fac deja pentru taxe de intrare, hoteluri şi restaurante, deplasare etc., pentru a se bucura de experienţa turistică a unei AP. Acest „surplus al consumatorului” se măsoară prin disponibilitatea maximă a vizitatorului de a plăti (willingness to pay) pentru experienţa turistică a ariei protejate minus cheltuielile reale.

În anul 2005, s-a realizat un studiu în cinci parcuri din România (Bucegi, Cozia, Domogled, Piatra Craiului, Porţile de Fier) cu obiectivul de a se afla valoarea economică a recreerii. Metoda costului călătoriei a folosit informaţii despre costurile de călătorie reale ale respondentului, pentru a afla surplusul consumatorului pe baza curbei cererii. Rezultatele au relevat un surplus mediu al consumatorului per vizitator de 42 de euro (Dumitras 2008, Dumitras et al 2011) în anul 2007. La preţurile anului 2010 (folosind conversia Purchasing Power Parity), această sumă este echivalentă cu un surplus mediu al consumatorului per vizitator de 50,7 euro. Aceasta este o valoare estimativă medie din cinci parcuri, iar dintre siturile pilot este inclus numai Parcul Național Piatra Craiului. Pentru acest parc, surplusul consumatorului este de 44,3 euro17.

Pe baza unui surplus mediu al consumatorului per vizitator de 50,7 euro (preluat din Dumitras 2008, Dumitras et al 2011) pentru toate siturile cu excepţia PNPC, pentru care s-a adoptat un surplus estimat al consumatorului de 44,3 euro, surplusul consumatorului total pentru fiecare sit este estimat la:

15 În acea perioadă nu existau taxe de intrare.16 Se bazează pe numărul de vizitatori înmulţit cu procentul de turişti cu şederi lungi înmulţit cu cheltuielile totale per vizită (135,5 euro).17 Un alt studiu mai puţin detaliat asupra PNM realizat în 2007 a constatat că mai puţin de 60% dintre vizitatori sunt dispuşi să contribuie cu o sumă între 18 euro (pentru conservarea peisajului tradiţional) şi 21 de euro (pentru programele de conservare a faunei şi florei) la finanţarea AP (Ceroni 2007).

49

15,3 milioane de euro pe an în PNA, 0,7 milioane de euro pe an în PNM, 4,4 milioane de euro în PNPC, 0,5 milioane de euro în PNRe şi 20,3 milioane de euro în PNVN. Valoarea de referinţă pentru cele cinci situri pilot, împreună cu distribuţia valorii de referinţă între principalii beneficiari, este prezentată în Figura 4‑1.

Figura 4‑1: Valoarea de referinţă pentru cele 5 AP – Turism (euro/an)

Aplicarea scenariilor BAU şi SEM şi calcularea valorii actualizate (VA) pentru o perioadă de 25 de ani (2010-2035) generează rezultatele prezentate în Figurile 4‑2 - 4-5. Rezultatele sunt raportate cu şi fără valorile surplusului consumatorului atât pentru BAU (Figurile 4‑2 şi 4-3), cât şi pentru SEM (Figurile 4‑4 şi 4-5).

Figura 4‑2: Valorile sectorului turistic în scenariul BAU cu SC inclus (VA10%=787,2 mil euro)

50

Figura 4‑3: Valorile sectorului turistic în scenariul BAU fără SC (VA10%=439,3 mil euro)

Figura 4‑4: Valorile sectorului turistic în scenariul SEM cu SC inclus (VA10%=1.289,9 mil euro)

Figura 4‑5: Valorile sectorului turistic în scenariul SEM fără SC (VA10%=802,4 mil euro)

51

Continuarea scenariului BAU în parcurile pilot duce la creşterea valorilor turistice pe termen scurt, urmată de o scădere treptată cauzată de degradarea şi pierderea biodiversităţii şi a serviciilor ecosistemice şi la scăderea numărului de vizitatori. Valoarea actualizată din BAU pentru cele cinci parcuri pilot este de 787,2 milioane de euro (inclusiv surplusul consumatorului) şi de 439,3 milioane de euro; conform valorilor cheltuielilor, numai Parcul Natural Apuseni şi Parcul Natural Vânători Neamţ formează 89% din această valoare18. Valorile ecosistemelor din parcuri variază de la 6,2 milioane de euro (Parcul Național Retezat) la 381,8 milioane de euro (Parcul Natural Vânători-Neamț).

Gestionarea Durabilă a Ecosistemelor (SEM) duce la creşterea treptată a valorilor turistice în siturile pilot, întrucât atât biodiversitatea şi ecosistemele, cât şi serviciile turistice oferite se îmbunătăţesc. Numărul mai mare de vizitatori este principalul factor determinant al creşterii veniturilor administrațiilor parcurilor. Deşi nu sunt luate în considerare în scenariul SEM, veniturile din turism se pot creşte majorând preţurile/taxele de intrare în timp. Descreşterea valorii turismului se menţine timp de 25 de ani, viteza de dezvoltare scade pe măsură ce starea ecosistemului şi a biodiversităţii se restabileşte şi se atinge capacitatea de suport a ariei protejate. Ecoturismul durabil descurajează creşterea numărului de turişti peste capacitatea de suport a siturilor, prin urmare numărul de vizitatori stagnează pe termen lung. Valoarea Actualizată (rată de 10% pe 25 de ani) pentru cele cinci parcuri pilot este calculată la un nivel de 1.289,9 milioane de euro (inclusiv surplusul consumatorului) şi de 802,4 milioane de euro numai pe baza cheltuielilor. Parcul Natural Apuseni şi Parcul Natural Vânători Neamţ alcătuiesc 92% din această valoare. Valorile aferente parcurilor variază de la 8,5 milioane de euro (Parcul Național Retezat) la 604,8 milioane de euro (Parcul Natural Vânâtori Neamț).

Figura 4‑6 ilustrează traiectoriile diferite ale valorii turismului în scenariile BAU şi SEM pentru cele cinci situri pilot.

Valoarea Actualizată Netă a scenariului SEM este de 502,7 milioane de euro, cu surplusul consumatorului, şi de 363 de milioane de euro fără surplusul consumatorului.

Figura 4‑6: Valoarea turistică în scenariile BAU şi SEM pe 25 de ani

Administrațiile parcurilor colectează venituri mici din taxele de intrare. Sectorul privat (reprezentat de operatori turistici, hoteluri, pensiuni, restaurante, societăţi de transport şi producători de suveniruri) este principalul beneficiar al serviciilor ecosistemice furnizate de cele cinci parcuri. Prin urmare, sectorul privat este principala parte interesată să se implice în conceperea oricărui posibil 18 Deşi PNVN nu este considerat o „mină de aur”, există mulţi vizitatori atraşi de mănăstirile din arie.

52

mecanism de plată pentru servicii ecosistemice, care să le păstreze nealterat potențialul productiv. Trebuie să se menţioneze că o creştere la nivelul sectorului privat poate duce, indirect, la creşterea bugetului local şi a celui naţional, pe baza profitabilităţii sectorului19.

Valoarea adăugată de SEM la sectorul turistic prin contribuția parcurilor pilot este un indiciu clar al posibilelor câştiguri asociate cu SEM şi cu costurile BAU. SEM implică valoare turistică durabilă şi crescătoare susţinută de o arie protejată corect administrată, în timp ce continuarea scenariului BAU duce la pierderea constantă a valorii turistice, întrucât capacitatea parcului de a genera bunuri şi servicii valoroase din punct de vedere economic scade. Aceste pierderi pe termen lung depăşesc câştigurile pe termen scurt. Valoarea adăugată a ecosistemelor celor cinci AP creşte constant de-a lungul anilor odată cu creşterea calităţii administrării ecosistemelor (Figura 4‑7). Valoarea totală cumulativă (adiţională) (pe 25 de ani) la sectorul turistic, datorită trecerii de la SEM la BAU, în cele cinci situri pilot este de aproximativ 2,6 miliarde de euro.

Figura 4‑7: Valoarea cumulativă (cummulated added value) a SEM faţă de BAU

4.1.5 Contribuţia ecosistemelor ariilor protejate la activitatea economică şi la ocuparea forţei de muncă

La fel ca în cazul altor sectoare şi bunuri şi servicii oferite de ariile protejate, impactul economic total al turismului din ariile protejate este mult mai mare decât cheltuielile directe cu taxe de intrare, hoteluri şi restaurante. Sectorul turistic beneficiază şi de cheltuielile pe care vizitatorii le efectuează pentru servicii secundare sau adiacente, ceea ce duce la impacturi indirecte şi induse semnificative. Printre acestea se numără afluxurile de capital şi investiţiile în infrastructură şi echipamente, cheltuielile de stat, de exemplu pentru activităţi de marketing şi promovare a turismului, aviaţia, administrarea, serviciile de pază, serviciile de pază şi salubrizare pentru staţiuni şi achiziţiile naţionale de bunuri şi servicii de către sectoare care intră în contact direct cu turiştii (de exemplu, serviciile de pregătire a hranei şi de curăţenie ale hotelurilor, serviciile de alimentare cu combustibil şi de catering ale companiilor aeriene şi serviciile IT ale agenţiilor de turism). Contribuţia indusă a turismului include şi veniturile şi locurile de muncă susţinute de cheltuielile celor care sunt angajaţi direct sau indirect de operatorii din domeniul călătoriilor şi turismului.

19 Nu sunt disponibile date despre profitabilitatea sectoarelor ecoturistice, dar se pot face calcule pe baza impozitului pe venit (stabilit la 16% în România) şi a numărului mediu de angajaţi (salariile sunt impozitate cu până la 45% pentru contribuţiile sociale, cum ar fi sănătatea şi şomajul).

53

World Travel and Tourism Council (WTTC, 2011) prezintă studiul asupra impactului economic pentru sectorul turistic din România, pe baza unei metodologii comparabile cu cea aprobată de Divizia Statistică a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acesta arată că în jur de 94% din cheltuielile de vizitare sunt alocate călătoriilor recreative. Presupunând că aceste cifre se pot aloca pe bază pro rata unui număr estimat de 534.300 de vizitatori în ariile protejate, se estimează că turismul în AP are o contribuţie directă, indirectă şi indusă la PIB de aproximativ 365 de milioane de euro în 2010 (Tabelul 4-2). Suma include cheltuielile de vizitare brute de peste 280 de milioane de euro, cheltuielile publice de aproximativ 25 de milioane de euro şi investiţiile de capital de peste 194 de milioane de euro, precum şi 37.100 de locuri de muncă normă întreagă.

Tabelul 4‑2: Impactul călătoriilor şi al turismului asupra ariilor protejate în 2010 (milioane de euro)

Total turism intern şi

internaţional [1]

Total călătorii recreative

[2]

Turism în AP

[3]

a. Export de vizitatori 1.356,3 1.274,9 112,2 b. Cheltuieli interne 2.069,0 1.944,8 171,1 c. Cheltuieli individuale de stat 46,0 43,2 3.8 d. Achiziţii efectuate de furnizorii de servicii turistice -1.816,1 -1.707,1 -150,2

Contribuţie directă la PIB (milioane de euro) 1.655,2 1.555,9 136,9

Alte impacturi (indirecte şi induse)Lanţ de aprovizionare intern 1.724,1 1.620,7 142,6 Investiţii de capital 2.344,8 2.204,1 193,9 Cheltuieli colective de stat 252,9 237,7 20,9 Bunuri importate cu cheltuieli indirecte -2.436,8 -2.290,6 -201,5 Induse 873,6 821,1 72,2 Contribuţie indirectă şi indusă la PIB (milioane de euro) 2.758,6 2.593,1 228,1

CONTRIBUŢIE TOTALĂ LA PIB (milioane de euro) 4.413,8 4.149,0 365,0

Ocuparea forţei de muncă (‘000 posturi)Ocuparea directă a forţei de muncă 234,3 220,2 19,4 Ocuparea indirectă a forţei de muncă 214,3 201,4 17,7 Total ocupare forţă de muncă (‘000 posturi) 448,6 421,7 37,1

Sursă: [1] WTTC 2011, [2] derivate din cifrele WTTC pentru 2009 şi 2010, [3] claculate proporţional pe baza datelor privind evidenţa turiştilor gestionate de INS şi INCDT

Notă: Pentru definiţiile termenilor cheie utilizaţi în Tabel consultaţi Anexa 5

De remarcat este faptul că impactul ecoturismului la nivel local este mult mai mare decât cel al turismului „clasic”. Conform membrilor AER, aproximativ 80-90% din cheltuielile din ecoturism rămân în zonele în care funcţionează programul turistic, care sunt, în principal, zone rurale. Aceste date se referă numai la cei 16 operatori turistici membri AER şi sunt concentrate în Braşov şi în judeţele învecinate, deşi se consideră că potenţialul de dezvoltare a ecoturismului la nivel naţional este mai mare.

54

4.2 Valoarea serviciilor ecosistemice oferite de ariile protejate pentru silvicultură şi vânătoare

Caseta 4‑2: Observaţii cheie privind sectorul forestier şi sectorul cinegetic

• Parcurile pilot prezintă o valoare deosebită pentru sectorul forestier. Valoarea serviciilor de aprovizionare cu produse ale pădurii (cherestea, produse forestiere nelemnoase (PFN) şi vânătoare) pentru parcurile pilot este în jur de 9,1 milioane de euro pe an (2010).• Dacă se acordă în continuare o prioritate scăzută ariilor protejate cu privire la strategie şi finanţare, se vor înregistra pierderi economice pe termen lung. În scenariul BAU, activităţile forestiere pot aduce economiei româneşti aproximativ 2,8 milioane de euro în următorii 25 de ani. Cu toate acestea, veniturile vor dispărea după 30 de ani, deoarece capacitatea ariilor protejate de a genera lemn şi produse forestiere nelemnoase valoroase din punct de vedere economic scade. Toate acestea fără a se lua în considerare pierderile considerabile ale altor servicii ecosistemice forestiere, cum ar fi sechestrarea carbonului, reglarea apelor şi controlul eroziunii solului şi amenajarea peisagistică şi turismul. • SEM implică o scădere a valorilor aferente lemnului din pădure, produselor nelemnoase şi vânătorii pe termen scurt şi o scădere a veniturilor publice din cauza plăţilor compensatorii pentru ariile scoase din producţie. Cu toate acestea, pe termen lung, valoarea ariilor protejate în scenariul SEM îşi va reveni şi se estimează că va genera o Valoare Actualizată Netă după 25 de ani mai mare. Pe lângă aceasta, se asigură alte servici ecosistemice generate/întreţinute de silvicultura durabilă (de exemplu, sechestrarea carbonului, reglarea apelor şi controlul eroziunii solului, peisaje). • În prezent, nu se captează potenţialul complet al produselor nelemnoase ale pădurii. Scenariul SEM presupune o creştere însemnată a producţiei acestora, Parcurile Retezat şi Vânători-Neamț având un potenţial deosebit în această privinţă. • Funcţiile de sechestrare a carbonului ale pădurii din scenariul SEM pot genera, ipotetic, încă 33 de milioane de euro (valoare cumulativă peste 25 de ani).România nu va putea accesa pieţele voluntare ale certificatelor de reducere/limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi, prin urmare, nu va putea capta valoarea carbonului sechestrat în ariile protejate până când nu se adoptă un cadru legal și instituțional care să permită acest lucru (de exemplu, raportarea distinctă și monitorizarea şi cantităţilor sechestrate).

4.2.1 Introducere

Prezenta secţiune include producţia primară din lemn asociată cu gestionarea activă a pădurilor şi valoarea produselor nelemnoase ale pădurii şi activităţile de vânătoare desfăşurate în interiorul şi în jurul ariilor protejate. De asemenea, se estimează un serviciu de reglare important oferit de păduri, şi anume sechestrarea carbonului. Este important de remarcat că un număr de servicii de reglare şi adiacente se captează prin contribuţia acestora la alte sectoare20.

În perioada comunistă, România a avut unul dintre cele mai performante sisteme de management al pădurilor din Europa, cu toate pădurile statului administrate în baza unor principii de gestionare durabilă. Cu toate acestea, procesul de retrocedare a pădurilor, în cadrul căruia anumite zone au fost restituite foştilor proprietari, ca şi braconajul şi recoltarea nesustenabilă a lemnului în anumite zone, a declanşat modificări importante de ordin juridic şi instituţional. În prezent este implementat un sistem stabil în care aproape toate pădurile (6 milioane de hectare din 6,3 milioane) sunt administrate de RNP-Romsilva sau de ocoale silvice private.

20 Se consideră că valorile peisagistice forestiere sunt captate de valorile turistice, în timp ce valoarea serviciilor de reglare forestiere, din punctul de vedere al aprovizionării cu apă şi al eroziunii solului, este acoperită în sectorul resurselor de apă (secţiunea 4.4.). .

55

RNP Romsilva urmează Planurile de management al pădurilor (amenajamente silvice), care se revizuiesc o dată la 10 ani şi care se bazează pe principii durabile, cum ar fi conservarea biodiversităţii. Pădurea se împarte în categorii de folosinţă21. În categoriile T1 şi T2 există restricţii importante cu privire la recoltarea masei lemnoase. Conform zonării funcţionale a pădurilor din cuprinsul ariilor protejate, pădurile sunt, de obicei, clasificate ca păduri T1 şi T2, atât pentru păduri de stat, cât şi pentru păduri private. Statul a elaborat un cadru legal pentru a compensa proprietarii de păduri private T1 şi T2, dar plăţile nu au fost efectuate cu continuitate.

Recoltarea masei lemnoase, colectarea şi vânzarea produselor nelemnoase şi vânătoarea sunt cele mai importante activităţi din cadrul acestui sector. Lemnul este un produs valoros care se utilizează în construcţii, la fabricarea articolelor de mobilier, în industria prelucrării celulozei şi fabricării hârtiei, pentru încălzire şi pentru generarea energiei electrice. Ecosistemele forestiere din Munţii Carpaţi oferă cantităţi importante de specii de lemn valoroase din punct de vedere economic, cum ar fi fag, molid şi stejar. Conform statisticilor oficiale, 59% din creşterea anuală se recoltează. Recoltarea masei lemnoase este o activitate complexă cu posibil impact asupra biodiversităţii şi serviciilor ecosistemice oferite de ariile protejate, cum ar fi sechestrarea carbonului, calitatea aerului, reglarea apelor şi controlul eroziunii solului, reţinerea substanţelor nutritive, peisaje şi producerea produselor nelemnoase. Aşadar, gestionarea durabilă a pădurilor este esenţială pentru furnizarea eficientă a serviciilor ecosistemice din cadrul AP.

Nu există statistici cu privire la dimensiunea defrişării ilegale, care, deşi are loc în aproape toate zonele, nu este considerată semnificativă la nivel național. Cu toate acestea, tăierea rasă ilegală în anumite părţi ale Carpaţilor a creat probleme în trecut şi rămâne un posibil pericol. De exemplu, inundaţiile şi alunecările de teren din Maramureş din perioada 2006-2010 pot fi legate de tăierea rasă desfăşurată în pădurile Borşa şi Vişeu din perioada 2001-2005 (Giurgiu, 2010). De asemenea, tăierea rasă din pădurile private din judeţul Argeş şi din jurul Parcul Național Piatra Craiului au avut efecte negative însemnate asupra calităţii şi eficacităţii ecosistemelor şi peisajelor acestora.

Teoretic, pădurile din cuprinsul ariilor protejate sunt administrate conform planurilor de management al pădurilor şi parcurilor, însă în realitate aceste planuri nu sunt puse în aplicare complet din cauza unor factori, tipici pentru scenariul BAU, printre care:

- nu toate planurile de management a ariilor protejate sunt aprobate, prin urmare nu sunt puse în aplicare în toate cazurile;

- nu există compensaţii pentru restricţiile de recoltare din pădurile private, prin urmare proprietarii nu sunt stimulaţi să împiedice recoltarea;

- în unele dintre arii protejate ar putea fi necesară extinderea zonei de păduri protejate, însă în lipsa unui inventar complet al biodiversităţii şi a unui sistem de monitorizare, şi având în vedere opoziția administratorilor şi proprietarilor de păduri, aceste păduri vor fi în continuare recoltate pentru lemn, lucru care poate avea o serie de efecte negative asupra unor importante servicii ecosistemice;

- deşi există un cadru legal corespunzător nevoilor de conservare a biodiversități, aplicarea legii este precară şi, în multe cazuri, tăierile ilegale sunt evidente.

21 T1 - nu se permit tăieri, numai în situaţii excepţionale; T2 - se permit tăierile în scop de conservare, nu de producţie; T3 - se permit tăieri cu intensitate redusă, arborete pluriene; T4 - se permit tăieri cu scop de regenerare, regenerare sub pădure - arborete echiene; T5 - tăieri rase urmate de regenerare artificială sau vegetală.

56

Produsele nelemnoase ale pădurii sunt importante pentru economiile locale. Cu toate acestea, chiar şi în regiuni ca Maramureş, unde colectarea şi procesarea acestora sunt importante din punct de vedere economic, aceste produse nu sunt gestionate şi recoltate într-o manieră care să le capteze potenţialul la maximum. Adesea, administratorii pădurilor se concentrează asupra recoltării şi prelucrării masei lemnoase şi acordă puţină atenţie potenţialului economic al produselor nelemnoase.

Din punctul de vedere al veniturilor, vânătoarea nu este foarte importantă în comparaţie cu producţia de lemn. Cu toate acestea, vânătoarea recreativă este un serviciu important oferit de păduri. Cadrul legal controlează şi restricţionează vânătoarea, dar se confruntă cu probleme grave de aplicare. Cotele de vânătoare sunt aprobate de către autoritatea centrală şi, în mare, nu sunt atinse, dar este dificil de cuantificat dimensiunea vânătorii ilegale, care este evidentă.

4.2.2 Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM (servicii de aprovizionare)

În scenariul Business as Usual (BAU) recoltarea masei lemnoase va continua să susţină un număr de industrii care se bazează pe lemn. Din cauza întinderii limitate de păduri cărora le-au fost atribuite funcții speciale de protecție din cuprinsul ariilor protejate (zonele T1 şi 72), în anumite parcuri se pot înregistra pierderi ale biodiversităţii. În acelaşi timp, vor continua să se producă impacturi negative asupra apei, substanţelor nutritive şi controlului eroziunii solului, peisajului şi calităţii aerului. Aplicarea ineficientă a cadrului legal va duce la continuarea tăierilor abuzive şi a vânătorii ilegale. Lipsa unui sistem echitabil de plăţi compensatorii va încuraja proprietarii locali de păduri, de asemenea, să taie în exces. BAU nu încurajează administrarea optimă a produselor nelemnoase, iar potenţialul acestor produse va scădea din cauza degradării ecosistemelor.

Cu nivelurile actuale limitate ale suprafeţelor de păduri protejate (T1 şi T2), posibilele pericole pentru biodiversitate (care încă nu sunt evaluate suficient din cauza lipsei de fonduri pentru identificarea corectă şi monitorizarea florei şi faunei) vor duce la degradarea continuă a ecosistemelor potenţial valoroase, împiedicând dezvoltarea activităţilor recreative, turistice şi educative.

Scenariul Gestionarea Durabilă a Ecosistemelor (SEM) ar pune mai puţin accentul pe producţia din lemn susţinută de: (i) extinderea zonelor T1 şi T2, dacă se justifică prin importanţa biodiversităţii, (ii) plăţi compensatorii pentru proprietarii privaţi de pădure şi (iii) recoltarea optimă a produselor nelemnoase. Diminuarea recoltării masei lemnoase va crea oportunităţi de creştere a potenţialului de produse nelemnoase (ghidată de studii asupra utilizării sustenabile) şi de vânătoare recreativă. Implementarea planurilor de management al parcurilor, împreună cu o mai bună aplicare a reglementărilor silvice specifice, va duce la diminuarea defrişării şi vânătorii ilegale.

Analiza a utilizat baze de date GIS ale planurilor de management al pădurilor din cuprinsul ariilor protejate. Pădurile din parcuri sunt împărţite în două categorii - zonă strict protejată (categoriile T1 şi T2), unde nu se permit tăieri, şi zone unde se permite tăierea sustenabilă (T3 şi T4). Volumele pe picior s-au calculat pe baza compoziţiei, vârstei şi clasei de productivitate a arboretului folosindu-se ecuaţii standard pentru calcularea volumului. Volumele doborâte au fost furnizate de administraţiile parcurilor sau au fost calculate pe baza mediilor naţionale furnizate de Ministerul Mediului şi Pădurilor - Situaţia pădurilor din România în 2010. Estimarea tăierilor ilegale se bazează pe rapoartele guvernului şi pe expertize. Pentru a afla valorile compensatorii adecvate pentru pădurile din categoriile T1 şi T2, s-a folosit o formulă care include toate normele tehnice adoptate de guvern în acest scop22.

22 Formula ia în considerare: zona forestieră, preţul mediu al lemnului pe picior, creşterea anuală pe hectar şi factorii de corecţie în funcţie de specii şi categorii de folosinţă (Ordinul ministrului nr. 625/04.09.2006)

57

Tabelul 4-3 centralizează scenariile BAU şi SEM pentru sectorul forestier pentru parcurile pilot.

Tabelul 4‑3:Rezumatul scenariilor BAU şi SEM pentru sectorul forestier pentru parcurile pilot

Descrierea indicatorilor BAU SEM

Recoltarea masei lemnoase

Zonele T1 şi T2 - zone strict protejate

Nu există plăţi compensatorii

Zonele T1 şi T2 rămân constante

Se introduc plăţi compensatorii.

Creşteri în zonele T1 şi T2.

Zonele T2 şi T3

Rărire

Tăieri reglementate la media naţională din 2010 (şi anume, 59% din creşterea anuală)

Tăieri reglementate la media naţională din 2010 (şi anume, 59% din creşterea anuală) în scădere cu 7% pe an între 2016 şi 2030. Constantă după 2030. În scădere în zonele T3 şi T4.

Toate zonele Tăieri ilegale la 5% din nivelul de tăieri reglementate Nu există tăieri ilegale după 5 ani

PFN şi vânătoare

Potenţial pentru PFN Recoltare la nivelurile actuale şi în scădere în timp

Creştere a nivelurilor de recoltare în timp până la o limită sustenabilă

Vânătoare recreativă Potenţial în scădere Potenţial în creştere

Parcurile pilot au o suprafaţă totală de pădure de 190.064 ha cu un volum total pe picior de 59.191 m3 (2010), alcătuită din brad, molid, mesteacăn, stejar şi alte specii de esenţă tare şi moale. Date cu privire la pădurile din parcurile pilot sunt prezentate în Tabelul 4-4 (Universitatea Transilvania 2012, Ministerul Mediului și Pădurilor 2010).

Valoarea pădurilor din punctul de vedere al masei lemnoase recoltate în parcurile pilot a fost de 6,7 milioane de euro în 2010. Procentul de păduri aflate în proprietatea statului din parcurile pilot variază între 40% în Parcul Național Piatra Craiului şi 97% în Parcul Natural Apuseni. Acest lucru influenţează cheltuielile publice cu plăţi compensatorii prevăzute de SEM pentru ariile protejate, adică acolo unde pădurile private sunt bine reprezentate (de exemplu, Parcul Național Piatra Craiului), plăţile compensatorii sunt mai mari. Veniturile publice din masă lemnoasă recoltată în 2010 pentru parcurile pilot au fost în jur de 5,2 milioane de euro (1,6 în PNA, 2,7 în PNM, 0,1 în PNPC, 0,6 în PNRe şi 0,2 în PNVN).

Atât administratorii privaţi de pădure, cât şi cei publici (Romsilva) contribuie cu 3% din valoarea vânzărilor de lemn pe picior la Fondul Naţional de Mediu (FNM). Astfel s-au adăugat 0,2 milioane de euro la veniturile publice din silvicultură în anul 2010. Defrişarea ilegală este estimată la 331,816 euro, care s-au adăugat la sectorul privat în anul 2010.

58

Tabelul 4‑4: Informaţii despre pădurile din parcurile pilot

Specie Suprafaţă (ha)

Volum pe picior

(,000 m3)

Volum doborât în 2010 (m3)

Preţuri medii (lemn pe picior,

RON/m3)Parcul Natural Apuseni

Răşinoase 37.607 10.352,0 65.554,0 84,73Mesteacăn 10.980 3.023,0 19.140,1 69,04Stejar 16 4,0 27,8 114,8Alte specii de esenţă tare 143 39,0 249,0 75,08

Alte specii de esenţă moale 0 0 0 58,63TOTAL 48.746 13.418 84.970,8

Parcul Natural MaramureșRăşinoase 55.958 17.201,0 11.9549,7 84,73Mesteacăn 28.717 8.827,0 61.352,4 69,04Stejar 1.450 446,0 3.098,8 114,8Alte specii de esenţă tare 235 72,0 502,6 75,08Alte specii de esenţă moale 14 4,0 29,2 58,63TOTAL 86.375 26.550 184.532,7

Parcul Național Piatra CraiuluiRăşinoase 5.535 2.907,0 9.272,8 84,73Mesteacăn 4.026 2.114,0 6.745,0 69,04Stejar 0 0 0 114,8Alte specii de esenţă tare 0 0 0 75,08Alte specii de esenţă moale 40 21,0 67,6 58,63TOTAL 9.602 5.042,0 16.085,3

Parcul Național RetezatRăşinoase 17.216 8.294,0 43.965,6 84,73Mesteacăn 2.024 975,0 5.168,5 69,04Stejar 36 18,0 92,9 114,8Alte specii de esenţă tare 0 0 0 75,08Alte specii de esenţă moale 1 0,3 0,2 58,63TOTAL 19.277 9.287,3 49.227,2

Parcul Natural Vânători‑NeamțRăşinoase 22.719 4.259,0 15.997,8 84,73Mesteacăn 3.102 581,0 2.184,2 69,04Stejar 292 54,0 205,8 114,8Alte specii de esenţă tare 0 0 0 75,08Alte specii de esenţă moale 1 0,1 0 58,63TOTAL 26.114 4.894,1 18.387,9

Sursă: Universitatea Transilvania 2011

Studii recente (Ceroni 2007, Universitatea Transilvania 2011) estimează valoarea produselor forestiere nelemnoase (PFN) recoltate în condiţii sustenabile şi vândute la 2,1 milioane de euro (0,6 milioane de euro în PNA, 1 milion de euro în PNM, 0,1 milioane de euro în PNPC, 0,1 milioane de euro în PNRe şi 0,3 milioane de euro în PNVN). Principalele PFN sunt ciupercile, fructele de pădure, plantele medicinale, plantele ornamentale şi pomii de Crăciun (Ceroni 2007, Universitatea Transilvania 2011).

59

Ceroni (2007) estimează vânătoarea în Parcul Natural Munții Maramureșului la 0,1 milioane de lei, dar exprimă îndoieli cu privire la sustenabilitatea acestei activităţi. Datele unui studiu realizat de Universitatea Transilvania (2012) oferă valori asemănătoare. Abordând problema într-un mod conservator, 75% din această valoare a fost adoptată ca valoare corespunzătoare unui nivel de vânătoare sustenabil. La preţurile anului 2010, acesta este echivalent cu 58.278 € (13.278 € pentru PNA, 27.906 € pentru PNM, 3.069 € pentru PNPC, 6.910 € pentru PNRe şi 7.448 € pentru PNVN). Valoarea de referinţă totală a celor cinci AP pilot se poate observa în Figura 4‑8 (inclusiv distribuţia acestei valori între principalii beneficiari).

Figura 4‑8: Valoarea de referinţă pentru cele cinci parcuri – Silvicultură şi vânătoare

Rezultatele scenariilor BAU şi SEM sunt prezentate în Figura 4‑9 şi Figura 4‑10.

Figura 4‑9: Valorile BAU pentru sectorul forestier (Valoare Actualizată10%=77,3 mil euro)

60

Figura 4‑10: Valorile SEM pentru sectorul forestier (Valoare Actualizată 10%=74,5 mil euro)

Continuarea scenariului BAU în parcurile pilot duce iniţial la o valoare mai mult sau mai puţin constantă pentru sectorul forestier. Cantitatea de masă lemnoasă recoltată scade în timp din cauza evoluţiei normale a arboretelor, însă acest lucru este luat în considerare şi în scenariul SEM. Utilizarea limitată a produselor nelemnoase reprezintă principalul factor care influenţează scăderea valorii sectorului forestier în BAU faţă de SEM. Cu toate acestea, scăderea nu este mare, presupunându-se că se continuă furnizarea altor servicii de reglare furnizate de pădure. Valoarea estimativă actuală a ecosistemelor din cele cinci AP pentru scenariul BAU este de 77,3 milioane de euro (Figura 4‑9)

SEM va duce iniţial la scăderea valorilor serviciilor furnizate de sectorul forestier, deoarece recoltarea masei lemnoase scade din cauza reducerii suprafețelor pădurii din T3 şi T4 şi a procentului de creştere anuală recoltată şi deoarece compensaţia creşte în funcţie de creşterea din zonele T1 şi T2. În timp însă, valoarea pădurilor din ariile protejate creşte treptat, recuperând valoarea pierdută prin reducerea masei lemnoase recoltate, datorită valorii crescute a produselor nelemnoase.

Productivitatea produselor nelemnoase ale pădurii are la bază ecosisteme sănătoase şi biodiversitate. Rata de creştere încetineşte în final pe măsură ce se ating rate de recoltare optime şi este constantă pe termen lung. Valoarea Actualizată (10% pe 25 de ani) pentru cele cinci parcuri pilot este estimată la 74,5 milioane de euro (Figura 4‑10).

Există diferenţe semnificative între parcurile pilot în ceea ce priveşte beneficiile/valoarea sectorului forestier (Figura 4‑9, Figura 4‑10). În scenariul BAU, Valoarea Actualizată variază de la 3,3 milioane de euro (Parcul Național Piatra Craiului ) la 39,7 milioane de euro (Parcul Natural Munții Maramureșului). În scenariul SEM, acesta variază de la 3,2 milioane de euro (PNPC) la 37,5 milioane de euro (PNM).

După cum este ilustrat în Figura 4-11, deşi BAU este echivalent sau superior SEM pe termen scurt, pe termen mediu-lung SEM este mai productiv. De asemenea, pe termen lung, în scenariul BAU, valorile continuă să scadă, în timp ce în SEM valoarea (ridicată) devine constantă în timp reflectând gestionarea durabilă a ariilor protejate.

61

Figura 4‑11: Valoarea ecosistemelor parcurilor pilot pentru silvicultură şi vânătoare în scenariile BAU şi SEM

Profilul pentru scenariile BAU şi SEM este asemănător pentru parcurile Apuseni, Munții Maramureșului și Piatra Craiului. Cu toate acestea, trebuie să se remarce situaţia specială pentru parcurile Retezat și Vânători-Neamț (Figura 4-13). În Parcul Natural Vânători-Neamț, SEM este echivalent sau superior scenariului BAU pe o perioadă de evaluare de 25 de ani şi prezintă şi câştiguri semnificative pe termen mediu şi lung. Acest lucru se datorează influenţei produselor nelemnoase ale pădurii. În acest parc, condiţiile naturale (altitudine mică, disponibilitatea apei, zone cu pădure şi fără pădure, habitat potrivit pentru fructe tradiţionale şi o tradiţie de culegere a produselor nelemnoase) conduce la o pondere mai mare a valorilor produselor nelemnoase în comparaţie cu masa lemnoasă. În Retezat, situaţia este opusă - altitudine mare, platouri montane, care suportă o pondere mai mică a produselor nelemnoase. În consecinţă, scenariul BAU rămâne superior pe termen lung.

Figura 4‑12: Tendinţele scenariilor BAU şi SEM pentru Parcul Național Retezat

62

Figura 4‑13: Tendinţele scenariilor BAU şi SEM pentru Parcul Natural Vânători‑Neamț

Administrațile parcurilor nu sunt reprezentate printre grupurile beneficiare, deoarece nici BAU, nici SEM nu includ venituri pentru acestea. Sectorul privat este principalul beneficiar, indicând din nou potenţialul de concepere a unor mecansime de plată a serviciilor ecosistemice cu sectorul privat. În SEM, administratorii pădurilor pierd venituri din cauza declinului producţiei de cherestea şi din cauza majorării plăţilor compensatorii, însă câştigă de pe urma producţiei de produse nelemnoase ale pădurii (Figura 4-14).

Figura 4‑14: Câştiguri pentru grupurile beneficiare – SEM

Gestionarea durabilă a ecosistemelor forestiere implică scăderea valorilor estimate pe termen scurt şi reducerea veniturilor publice din cauza plăţilor compensatorii. Cu toate acestea, pe termen lung, valoarea serviciilor ecosistemice în scenariul SEM îşi va reveni şi se estimează că va genera valori mai mari după 25 de ani, conform analizei tendinţelor. Pe lângă aceasta, se asigură alte servicii generate/întreţinute de silvicultura durabilă (de exemplu, sechestrarea carbonului, reglarea apelor şi controlul eroziunii solului, conservarea peisajelor) (Figura 4-15).

BAU este superior SEM pe 25 de ani, generând un plus de 2,8 milioane de euro. Cu toate acestea, date fiind câştigurile altor sectoare susţinute de silvicultura durabilă (de exemplu, veniturile din turism depind parţial de păduri intacte care contribuie la valorile peisagistice, iar o serie de servicii de reglare, cum ar fi reglarea apei şi retenţia solului, susţin agricultura, industria şi sechestrarea carbonului), această pierdere este foarte mică. După 32 de ani, SEM este superior BAU.

63

Figura 4‑15: Valoarea adăugată cumulativă a SEM faţă de BAU

4.2.3 Sechestrarea carbonului

4.2.3.1 Introducere

Ecosistemele, cum ar fi pădurile şi păşunile, oferă un important serviciu de sechestrare a carbonului. În prezent, valoarea acestui serviciu nu este capitalizată în România, deşi piaţa internaţională a carbonului aflată în dezvoltare prezintă posibile oportunităţi în acest sens.

Cotele de emisii au fost calculate pentru România în anii ‘90, după semnarea Protocolului de la Kyoto, care a luat în considerare industriile extrem de poluante din perioada comunismului, care se aflau în declin. Acest lucru a lăsat România cu “rezerve” de emisii de gaze cu efect de seră şi puţine stimulente, până recent, de a spori sechestrarea carbonului. În consecinţă, România are o importantă rezervă de emisii care se poate tranzacţiona pe piaţa internaţională a carbonului. De asemenea, potenţialul de sechestrare a carbonului este ridicat, deoarece pădurile din interiorul şi din jurul ariilor protejate au fost gestionare corespunzător şi s-a realizat împădurirea terenurilor degradate şi agricole. Cu toate acestea, încă nu există proceduri instituţionale şi legale pentru a participa pe pieţele de carbon, pe baza sink-ului realizat în activitatea de management forestier. România nu va putea accesa pieţele voluntare ale certificatelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi, prin urmare, nu va putea capta valoarea carbonului sechestrat în ariile protejate până nu se creează un cadru legal și instituțional clar care să permită acest lucru (de exemplu, raportarea distinctă și monitorizarea cantităţilor sechestrate). Mai mult, posibilitatea de comercializare a reducerilor de emisii/creșterii sink-ului de carbon din activitatea de management forestier rămâne strâns legată de regimul internațional privind schimbările climatice și în primul rând de angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră a statelor, care au suferit un regres puternic după expirarea perioadei de implementare a protocolului de la Kyoto (2008-2012).

4.2.3.2 Sechestrarea carbonului - Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM

În vederea evaluării sechestrării carbonului în parcurile pilot, s-au adoptat aceleaşi supoziţii adoptate în cazul sectorului forestier în ceea ce priveşte cantităţile recoltate de masă lemnoasă (Secţiunea 4.2). Carbonul sechestrat de alte ecosisteme nu a fost estimat.

64

BAU presupune continuarea recoltării masei lemnoase la nivelurile actuale (ca procent din creşterea anuală a pădurii), menţinându-se suprafaţa actuală de păduri strict protejate şi o parte din tăierile ilegale. În scenariul SEM, tăierile ilegale sunt eliminate, zonele T1 şi T2 sunt extinse şi scăderea cantităţilor de masă lemnoasă recoltată în pădurile cu funcție de producţie duce, în final, la creşterea cotei de carbon sechestrat.

Stocul acumulat de CO2 a fost simulat utilizându-se GIS în baza descrierii arboretelor furnizate de administraţiile parcurilor (date din planurile de management al pădurilor). Pentru fiecare specie şi clasă de producţie s-a definit o ecuaţie de regresie, pentru aflarea volumului pe picior/ha. Pe baza suprafeţei arboretului şi a consistenţei acestuia, s-a aflat volumul total pe picior pentru fiecare arboret. Factorul de expansiune a biomasei (BEF) folosit a fost 1,2, această valoare fiind valoarea minimă propusă de Ghidul elaborat de Grupul de Lucru Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) (IGES 2006). Valorile medii ale densităţii lemnului folosite sunt, de asemenea, conservatoare şi se bazează pe indicaţiile IPCC. Coeficienţii corespunzători concentraţiilor de carbon în cadrul biomasei lemnoase au fost folosiţi pe specie, iar în baza indicaţiilor IPCC, s-au estimat cantităţile de CO2 pentru fiecare arboret.

4.2.3.3 Analiză

Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM în ceea ce priveşte stocarea CO2 au constat în aplicarea metodologiei descrise anterior pentru volumele de arboret pe baza volumelor recoltate calculate pentru sectorul forestier. Pentru CO2 au fost luate în considerare numai arboretele crescute de la an la an. Prin această metodă s-au obţinut date interesante (Figura 4-16). Se poate observa că o cantitate suplimentară mai mare de CO2 se acumulează în pădurile protejate şi în arboretele tinere.

Figura 4‑16: Rezultatele simulării CO2: exemplu Parcul Natural Munții Maramureșului

Sursă: Universitatea Transilvania, 2011

65

Cantitatea totală de CO2 echivalent suplimentar în cele cinci AP din 2009 până în 2010 este estimată la 490,1 tone (consultaţi datele despre fiecare parc pilot în Tabelul 4-5). Conform preţului mediu raportat pentru CO2 echivalent, estimat de New Energy Finance and Ecosystem Marketplace (2011) pentru Mecanismul de Implementare în Comun (JI) prevăzut de protocolul de la Kyoto, activ în România23 (4,5$/tCO2e în 2010, în scădere de la 4,7$/tCO2e în 2009), valoarea de referinţă a CO2 sechestrat în parcurile pilot este în jur de 1,6 milioane de euro.

Tabelul 4‑5: Cantităţi de CO2 sechestrat în 2010 şi într‑o perioadă de 25 de ani în scenariile BAU şi SEM

AP CO2 suplimentar, 2009‑2010 (t)

Valoare de utilizare indirectă de referinţă

2010 (euro)

CO2 suplimentar în 25 de ani ‑ BAU

(t)

CO2 suplimentar în 25 de ani ‑ SEM

(t)PNA 101,92 351.979 2.321.934 4.352.347PNM 266,88 921.670 6.361.569 11.515.098PNPC 36,36 125.569 851.223 1.599.768PNRe 62.566 216.070 1.414.380 2.655.160PNVN 22.336 77.137 499.355 976.642

Continuarea scenariului Business as Usual va duce la un uşor declin al valorilor de sechestrare a carbonului în pădure din cauza scăderii volumelor recoltate (în funcţie de distribuţia după clasa de vârstă detaliată în amenajamentul silvic) şi de aici mai puţin CO2 sechestrat. În scenariul BAU, valoarea actualizată (VA) a serviciului de sechestrare a carbonului al celor cinci parcuri pilot pentru următorii 25 de ani este în jur de 14,4 milioane de euro (Figura 4-17).

Gestionarea durabilă a pădurii din ariile protejate şi aplicarea legii în scenariul SEM vor duce, iniţial, la scăderea valorilor carbonului sechestrat, întrucât volumele recoltate nu sunt cu mult mai mici decât în scenariul BAU în primii ani. După aceea, din cauza scăderii volumului recoltat (aceeaşi schemă de reducere utilizată pentru evaluarea sectorului forestier), acumularea carbonului creşte. Până la sfârşitul perioadei de evaluare, creşterile sporite, împreună cu volumele recoltate relativ constante, generează o valoare stabilă. În scenariul SEM, Valoarea Actualizată a sechestrării carbonului în următorii 25 de ani este puţin peste 20,2 milioane de euro pentru cele cinci parcuri pilot (Figura 4-18). Implementând legislaţia corespunzătoare, acest beneficiu ar trebui să se poată realiza în viitor, presupunându că piața carbonului va continua. Valoarea cumulativă totală a SEM în raport cu BAU este estimată la 33,3 milioane de euro.

Figura 4‑17: Valori de utilizare indirectă ‑ BAU ‑ sechestrarea carbonului pentru cele cinci parcuri pilot (VA aprox. 10%=14,4 milioane euro)

23 Proiectul de împădurire a terenurilor agricole degradate din România, pe baza Acordului de achiziţionare a reducerii de emisii (ERPA) dintre PCF (Banca Mondială) şi Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, semnat în mai 2004 (preţ 3,6$/tCO2e)

66

Figura 4‑18: Valori de utilizare indirectă ‑ SEM‑ sechestrarea carbonului pentru cele cinci AP pilot (VA aprox. 10%=20,2 milioane euro)24

4.3 Valoarea serviciilor ecosistemice ale ariilor protejate pentru agricultură

Caseta 4‑3: Observaţii cheie privind sectorul agricol

• Valoarea serviciilor de aprovizionare cu hrană pentru ecosistemele celor cinci parcuri pilot este estimată la aproximativ 20 de milioane de euro în 2010.• Pentru ecosistemele în care se depăşeşte capacitatea de suport, SEM implică o scădere a valorii hranei asigurate de păşuni pe termen scurt şi pe termen lung. Cu toate acestea, valorile anuale după 10-15 ani sunt mult mai mari decât valorile din scenariul BAU. În plus, uneori BAU provoacă daune ireversibile ecosistemelor.• Continuarea scenariului BAU în ceea ce priveşte managementul păşunilor în cele cinci parcuri pilot poate costa economia română în jur de 84 de milioane de euro în următorii 25 de ani (pe baza valorii cumulative a SEM în raport cu BAU).• SEM implică motivarea comunităţilor locale de a păstra practicile tradiţionale de creştere a animalelor.

4.3.1 Introducere

Păşunatul este principala activitate agricolă desfăşurată în Carpaţi25. Animalele se hrănesc, de obicei, pe terenurile din jurul gospodăriei cu fân recoltat de pe terenurile private sau pe păşunile naturale cu acces liber. Bovinele şi ovinele reprezintă o sursă foarte importantă de venituri pentru gospodăriile din jurul ariilor protejate şi susţin producţia de produse alimentare tradiţionale ecologice.

Creşterea animalelor în gospodării este un exemplu de relaţie tradiţională şi durabilă între comunităţile locale şi natură, care contribuie la peisajul rural al ariilor protejate. Vechile tradiţii de creştere a animalelor s-au practicat pe toată perioada comunistă în zonele montane, unde s-a evitat parţial colectivizarea.

24 Curba descendentă din ultimii ani a scenariului SEM este cauzată de caracteristicile arboretelor: vârsta avansată şi acumularea în scădere.25 Există şi teren agricol în ariile protejate din Carpaţi, însă suprafaţa şi productivitatea acestora sunt foarte scăzute. Se folosesc, în principal, pentru a produce fructe consumate în gospodărie.

67

Păşunile neîngrijite pot deteriora, în timp, biodiversitatea şi serviciile ecosistemice. De exemplu, păşunatul excesiv şi recoltarea excesivă a fânului pot deteriora ecosistemele prin scăderea densităţii vegetaţiei, pierderea speciilor importante şi eroziunea solului. În schimb, fără un management activ, compoziţia speciilor în zonele subpăşunate se poate modifica reducând suprafaţa păşunii şi/sau capacitatea de suport a acesteia. Prin urmare, există un motiv întemeiat să se gestioneze activ păşunile din ariile protejate pe baza înţelegerii capacităţii de suport a acestora, care încă nu s-a aflat.

Păşunile din ariile protejate carpatice sunt atât subpăşunate, cât şi suprapăşunate. Subpăşunatul este cauzat de scăderea populaţiilor de animale din zonele montane îndepărtate, lucru care se explică, parţial, prin veniturile mici din creşterea animalelor, care descurajează această practică în comunităţile rurale mici. Suprapăşunatul este cauzat de resursele limitate de teren din interiorul sau din jurul comunităţilor mari, ceea ce face ca numărul animalelor să depăşească capacitatea de suport a păşunilor. În anumite parcuri, atât subpăşunatul, cât şi suprapăşunatul sunt evidente; zonele uşor de accesat sunt suprapăşunate, în timp ce păşunile aflate la distanţă mare de aşezările montane sunt subpăşunate. În astfel de cazuri, deşi capacitatea de suport a pășunii, ca întreg, nu este depăşită, suprapăşunatul poate deteriora ecosistemul în anumite locaţii. Prin urmare, sunt necesare studii asupra capacităţii de suport nu numai la nivel de arie protejată, dar şi pentru fiecare păşune în parte.

Prezenta secţiune analizează valoarea hranei (lapte), un serviciu de aprovizionare asigurat de păşunile din parcurile pilot26. Se consideră că celelalte servicii ale ecosistemelor furnizate de păşunile agricole sunt captate indirect prin alte sectoare (de exemplu, turism).

4.3.2 Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM

În parcurile Piatra Craiului și Retezat, capacitatea de suport este depăşită de numărul animalelor, iar suprapăşunatul este evident. Pentru aceste două parcuri, scenariul BAU presupune continuarea suprapăşunatului, ducând la degradarea păşunilor şi, în final, la scăderea serioasă a productivităţii acestora. Scenariul SEM presupune că, pe termen scurt, păşunile ajung la capacitatea de suport şi se menţin la acest nivel pe termen lung. Cu toate acestea, aplicarea scenariului SEM în aceste două parcuri pilot nu este foarte uşoară; reducerea numărului de animale poate presupune plăţi compensatorii pentru membrii comunităţii şi/sau demonstrarea unor alternative viabile de generare de venituri.

Conform Planurilor de management al ariei naturale protejate şi expertizei Universităţii Transilvania, în parcurile Apuseni, Munții Maramureșului și Vânători-Neamț, capacitatea de suport nu este depăşită. Pentru aceste parcuri, scenariul BAU presupune că numărul de animale va creşte sau va scădea, în funcţie de proiecţia demografică, iar capacitatea de suport a păşunii va scădea din cauza lipsei oricărei administrări active. Scenariul SEM presupune ca în primii 5-10 ani, pentru că se încurajează comunităţile locale să îşi administreze activ păşunile, se va atinge capacitatea de suport, care apoi se va menţine constantă pe termen lung. Această situaţie depinde de succesul iniţiativelor de creştere a animalelor, a căror stimulare ar putea necesita investiţii şi menţinerea profitabilităţii activităţii.

26 Producţia de carne nu a fost luată în considerare.

68

Tabelul 4-6 prezintă un rezumat al scenariilor BAU şi SEM privind producţia de hrană asigurată de păşunile din ariile protejate.

Tabelul 4‑6: Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM privind producţia de hrană asigurată de păşunile din ariile protejate

Sit BAU SEM

Parcul Natural Apuseni, Parcul Natural Munții Maramureșului, Parcul Natural Vânători-Neamț

La nivel de parc, capacitatea de suport a păşunilor nu este depăşită.

Nu există o gestionare activă a păşunilor.

Numărul de animale urmează tendinţele actuale (scădere în funcţie de populaţie).

Din cauza lipsei de gestionare activă, capacitatea de suport scade în timp.

Stimulând creşterea tradiţională a animalelor, numărul acestora atinge capacitatea de suport.

Păşunile sunt gestionate activ prin menţinerea creşterii animalelor la capacitatea de suport a ariei.

Capacitatea de suport scade iniţial, apoi creşte până când atinge un nivel optim datorită gestionării active.

Parcul Național Piatra Craiului, Parcul Național Retezat

La nivel de parc, capacitatea de suport a păşunilor este depăşită.

Capacitatea de suport scade dramatic după câţiva ani fără schimbarea semnificativă a numărului de animale.

Numărul de animale se menţine în primii 5 ani la nivel ridicat, dar scade după aceea din cauza reducerii capacităţii de suport.

Numărul animalelor scade din anul 1, pentru a evita degradarea păşunilor.

În 5-10 ani, se atinge capacitatea de suport.

Datorită gestionării active, se menţine un echilibru optim pe termen lung.

În analiză s-au folosit următoarele date: suprafaţa păşunii, rata medie a suprapăşunatului sau rata reală a suprapăşunatului (dacă a fost disponibilă), preţul laptelui/câştigurile din lapte (presupunând câştigurile unitare pe baza indicatorului UVM - unitate vită mare27 pentru păşuni şi fâneţe).

Studii privind capacitatea păşunilor sunt disponibile pentru Parcurile Piatra Craiului, Vânători Neamţ şi Retezat. Acestea furnizează o producţie echivalentă folosind UVM pentru evaluarea tuturor suprafeţelor.

În Parcul Național Piatra Craiului, pentru o păşune cu o suprafaţă totală de 379 ha, capacitatea de suport a fost estimată la 260 UVM în 2000 (şi anume, 1,4 UVM/ha), deşi erau 566 UVM care foloseau păşunile, indicând o rată a suprapăşunatului de 218% (Universitatea Transilvania 2012). În Parcul Național Retezat, în 2004 (Cernelea 2004), pentru o suprafaţă totală de 14.937 ha erau 6.395 UVM, puţin mai multe decât capacitatea de suport de 6.300 UVM (şi anume, 0,41 UVM/ha). Capacitatea medie de suport este de 0,68 UVM/ha pentru Piatra Craiului, de 0,42 UVM/ha pentru Retezat şi de 0,8 UVM/ha pentru Vânători Neamţ. Adoptând o abordare conservatoare, s-a folosit o medie de 0,45 UVM/ha pentru calculele realizate pentru AP pilot pentru care nu au fost disponibile studii privind capacitatea de suport.

Pentru Parcul Natural Munții Maramureșului, datele colectate în anul 2007 (Ceroni 2007) se concretizează într-un total de 20.347 UVM pe o suprafaţă totală de 50.341 ha de păşuni. Aceleaşi date au fost colectate din surse diferite (planuri de management al ariei naturale protejate, Universitatea Transilvania 2011, Cernelea 2004) pentru AP pilot (Tabelul 4-7).

27 UVM este necesarul de hrană utilizat ca bază de comparaţie între diferite clase şi specii de vite.

69

Tabelul 4‑7: Capacitate de suport a păşunilor naturale din parcurile pilot

AP Suprafaţa păşunilor (ha)

Total capacitate de suport (UVM) UVM

Total Per ha Total Per haPNA 21.619 9.730 0,45 9.650 0,44PNM 50.341 22.653 0,45 17.840 0,35PNPC 2.147 1.450 0,68 3.380 1,57PNRe 14.937 6.422 0,42 7.810 0,52PNVN 3.057 2.446 0,8 1.523 0,50

Presupunând că o UVM produce 15 litri de lapte pe zi (MADR 2011), un preţ mediu la producător de 0,7 lei pe litru în 2008 (Competition Council 2009) şi că numărul de animale este mai mult sau mai puţin constant între 2007 şi 2011, rezultă următoarele valori:

- Parcul Natural Apuseni - în jur de 4,8 milioane de euro. Practic se atinge capacitatea de suport. Se poate lua în considerare o valoare suplimentară de 18.000 euro, având în vedere că păşunile nu sunt utilizate la capacitatea maximă de suport. Provocarea pentru acest parc o constituie menţinerea gestionării active a păşunii ţinând treaz interesul comunităţilor locale faţă de actualul nivel de creştere a animalelor. Parcul Natural Apuseni reflectă cel mai bine situaţia din AP pilot prin faptul că numărul de animale corespunde mai mult sau mai puţin cu capacitatea de suport a siturilor. Figura 4-22

- Parcul Natural Munții Maramureșului - în jur de 8,8 milioane de euro. Se poate lua în considerare o sumă suplimentară de 0,8 milioane de euro, având în vedere că păşunile nu sunt utilizate la capacitatea maximă de suport. Această valoare corespunde valorii aflate în 2007 (Ceroni 2007) de 9,4 milioane de euro folosindu-se altă metodă de evaluare.

- Parcul Național Piatra Craiului - în jur de 1,6 milioane de euro. Această valoare nu este sustenabilă, iar consecinţele continuării scenariului BAU pot fi semnificative. Cu SEM, beneficiile oferite de păşunile din Piatra Craiului se pot stabiliza în jurul sumei de 0,6 milioane de euro pe an; Parcul Național Piatra Craiului este un caz extrem, care reflectă costurile suprapăşunatului pe suprafeţe întinse. O comparaţie a valorilor laptelui în scenariile BAU şi SEM este prezentată în Figura 4-23.

- Parcul Național Retezat - în jur de 3,8 milioane de euro, dar nici această valoare nu se bazează pe utilizarea sustenabilă a păşunilor. Situaţia nu este atât de dramatică ca în Piatra Craiului, însă trebuie să se identifice soluţii de reducere a presiunii exercitate asupra păşunilor. Valoarea sustenabilă din SEM este de 3,2 milioane de euro.

- Parcul Natural Vânători-Neamț - în jur de 1 milion de euro. Se poate lua în considerare o sumă suplimentară de 0,2 milioane de euro, având în vedere că păşunile nu sunt utilizate la capacitatea maximă de suport.

70

Figura 4‑19 prezintă situaţia de referinţă pentru parcurile pilot. Surplusul de producţie se referă la (posibila) valoare suplimentară care se poate realiza prin suprafeţele suprapăşunate în prezent. Toate serviciile revin beneficiarilor privaţi. Nu s-au putut găsi date despre impactul economic al sectorului agricol (efecte multiplicatoare, venituri şi ocuparea forţei de muncă).

Figura 4‑19: Valoare de referinţă pentru ecosistemele din cele cinci parcuri ‑ Agricultură

Figura 4‑20 şi Figura 4‑21 prezintă Valoarea Actualizată a producţiei de hrană în BAU şi SEM pentru cele cinci situri pilot. Din imagini reiese că SEM este superior BAU cu 16 milioane de euro (10% rată de actualizare, pe 25 de ani) Pentru că unele dintre situri sunt deja aproape de scenariul SEM, diferenţa dintre BAU şi SEM, în acest caz, nu este mare. Păşunile din Munții Maramureșului nu au o capacitate de suport foarte mare, însă acest parc are cele mai mari valori datorită suprafeţei mari a păşunilor.

Figura 4‑20: Valoarea producţiei de hrană ‑ BAU (VA aprox. 10% rată de actualizare, 25 ani=174 mil euro)

71

Figura 4‑21: Valoarea producţiei de hrană ‑ SEM (VA aprox. 10% rată de actualizare, 25 ani=190 mil euro)

Continuarea scenariului BAU în AP pilot produce, iniţial, valori stabile. Cu toate acestea, valorile scad după 5 ani din două motive principale: (i) pentru parcurile în care nu se depăşeşte capacitatea de suport, valoarea laptelui scade din cauza abandonării păşunilor; (ii) pentru parcurile în care se depăşeşte capacitatea de suport, păşunile se degradează repede din cauza suprapăşunatului.

SEM prezintă valori stabile dacă se iau în considerare datele agregate pentru cele cinci parcuri pilot (Figura 4-21). Cu toate acestea, pentru ariile protejate în care nu se depăşeşte capacitatea de suport (şi anume Apuseni, Munții Maramureșului și Vânători-Neamț) nu se înregistrează o creştere semnificativă a valorii în scenariul SEM (Figura 4-21). Pentru parcurile în care se depăşeşte capacitatea de suport (Piatra Craiului și Retezat), SEM duce, pe termen scurt, la scăderea semnificativă a valorii în raport cu situaţia nesustenabilă actuală, dar se echilibrează pe termen lung (Figura 4-23).

Figura 4‑22: Valorile din scenariile BAU şi SEM pentru Parcul Natural Apuseni ‑ cel mai bun caz

72

Figura 4‑23: Valorile din scenariile BAU şi SEM pentru Parcul Național Piatra Craiului ‑ cel mai rău caz

Figura 4‑24: Valorile din BAU şi SEM pentru parcurile pilot

Administrațiile parcurilor nu sunt reprezentate printre grupurile de beneficiari ai serviciilor ecosistemice, deoarece nu s-au avut în vedere venituri către acestea în niciun scenariu. Sectorul privat este principalul beneficiar şi, prin urmare, punctul central al oricărei posibile propuneri de mecanism de plată a serviciilor ecosistemice. Surplusul producţiei se referă la posibila valoare adăugată cuvenită deţinătorilor de animale pentru utilizarea capacităţii de suport în prezent neexploatate (Figura 4-25)

73

Figura 4‑25: Posibili beneficiari în SEM faţă de BAU

Pentru ariile protejate în care se depăşeşte capacitatea de suport, SEM implică o scădere a valorii hranei asigurate de păşuni pe termen scurt şi pe termen lung. Cu toate acestea, valorile anuale după 5-10 ani sunt mult mai mari decât valorile BAU şi, în plus, BAU duce uneori la daune ireversibile asupra ecosistemelor (de exemplu, subpăşunatul de pe păşunile de la altitudini mari duce la popularea acestora cu Pinus mugo, modificându-se, astfel, ecosistemul (Cernelea 2004)). SEM implică motivarea comunităţilor locale de a păstra practicile tradiţionale de creştere a animalelor. Dacă înregistrează succes, valoarea adăugată de SEM este semnificativă. Costul total al continuării scenariului BAU pe 25 de ani, pentru sectorul agricol pentru ecosistemele din cele cinci AP, este estimat la 84 de milioane de euro. Aceasta este o valoare estimativă conservatoare, deoarece valoarea adăugată prin lanţul de procesare nu este luată în considerare. În plus, pieţele de produse tradiţionale ecologice sunt în dezvoltare, adăugând mai multă valoare ariilor protejate. Nu sunt disponibile date cantitative cu privire la aceste aspecte.

Figura 4‑26: Valoarea cumulativă a SEM faţă de BAU

74

4.4 Valoarea ecosistemelor din parcurile pilot pentru sectorul alimentării cu apă

4.4.1 Informaţii generale

Caseta 4‑4: Observaţii cheie privind sectorul alimentării cu apă

• Ecosistemele ariilor protejate pilot oferă o serie de servicii de reglare importante, printre care prevenirea eroziunii solului şi reglarea cursului şi calităţii apei.

• Calitatea şi cantitatea apei sunt foarte importante pentru numeroasele mărci de apă minerală preluată din Munţii Carpaţi.

• Valoarea cumulativă totală estimată a aprovizionării cu apă curată la economia SEM în raport cu BAU, pe baza evitării costului de tratare a apei, este estimată la 35,4 milioane (pe 25 de ani). Valoarea Actualizată Netă a SEM este de 0,9 milioane de euro.

• Societăţile private de îmbuteliere a apei sunt principalii beneficiari şi posibili parteneri în mecanismele de plată a serviciilor ecosistemice, care încă nu au fost explorate pentru ariile protejate.

• În prezent, eroziunea solului este ţinută sub control destul de bine în ecosistemele din ariile protejate şi, ca atare, nu există o diferenţă monetară mare între scenariile BAU şi SEM. Cu toate acestea, este important de ştiut că serviciile ecosistemice se pot pierde prin acţiunile dăunătoare exercitate asupra ecosistemelor.

Ecosistemele montane întreţinute corespunzător joacă un rol important în retenţia apei şi reglarea cursurilor de apă de suprafaţă, care influenţează eroziunea solului şi transportul de sedimente, şi în filtrare, care ajută la menţinerea calităţii apei. Munţii Carpaţi din România constituie principala sursă de apă pentru o mare parte a ţării. De asemenea, calitatea şi cantitatea apei sunt foarte importante pentru numeroasele mărci de apă minerală preluată şi îmbuteliată în munţii din vestul şi centrul ţării, precum şi pentru multe alte industrii şi gospodării28.

Prezenta secţiune propune o cuantificare şi o estimare monetară a contribuţiei serviciilor de reglare oferite de ariile protejate - reglarea apei şi prevenirea eroziunii solului pentru utilizatorii de apă din zonele urbane, pentru societăţile de îmbuteliere a apei şi pentru producătorii de bere/băuturi carbogazoase. Punctul principal al discuţiei îl constituie costurile evitate de SEM şi beneficiile apei curate.

România are o activitate bogată în ceea ce priveşte protecţia bazinelor hidrografice şi dezvoltarea infrastructurii pentru intensificarea utilizării apei. Pe multe râuri montane se poate găsi infrastructură menită să prevină inundaţiile, însă gestionarea durabilă a ecosistemelor bazinelor reprezintă cheia întregului efort. Cadrul legal privind protecţia bazinelor hidrografice include restricţii asupra administrării pădurilor şi păşunilor din zonele montane. Din păcate, în multe cazuri, aceste prevederi nu sunt aplicate corect, afectând furnizarea serviciilor de reglare. Reducerea suprafeţelor de pădure şi chiar tăierea rasă, în anumite cazuri, împreună cu suprautilizarea păşunilor montane, au dus la scăderea capacităţii ecosistemelor de a reţine apa şi de a proteja împotriva eroziunii solului. Pentru furnizarea optimă a serviciilor de reglare este nevoie de SEM, care va conserva ecosistemele pădurilor şi păşunilor din ariile protejate carpatice.

28 Zonele din jurul parcurilor pilot nu sunt foarte importante pentru cultivarea pământului. Apa folosită în agricultură pentru irigaţii se preia din aval la distanţă de ariile protejate şi nu a fost luată în considerare.

75

4.4.2 Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM

S-au colectat şi s-au interpretat date detaliate cu privire la legăturile biofizice dintre starea ecosistemelor, utilizarea solului şi ocuparea solului şi la impacturile asupra cursurilor şi calităţii apei în aval - în special impactul modificării utilizării/ocupării solului asupra pierderii solului şi relaţia dintre pierderea solului şi transportarea mâlului/sedimentelor în aval. Legăturile dintre modificările suferite de calitatea şi cantitatea serviciilor de reglare oferite de ecosisteme şi valoarea monetară a acestor modificări sunt prezentate în Figura 4‑27.

Figura 4‑27: Legăturile dintre utilizarea solului şi valoarea serviciilor de reglare

Localizarea şi cartografierea bazinelor hidrografice se bazează pe modelul topografierii digitale a fiecărei AP pilot. Figura 4‑28 prezintă un exemplu de localizare şi cartografiere a bazinelor în Parcul Natural Munții Maramureșului (Universitatea Transilvania, 2011). Pentru fiecare bazin hidrografic s-au calculat suprafaţa şi panta maximă şi medie. Pentru identificarea suprafeţei de vegetaţie de referinţă, s-au preluat informaţii din planurile de management al pădurilor puse la dispoziţie de RNP-Romsilva. Pe baza acestor informaţii, s-a conceput un model de 25 de ani pentru scenariile BAU şi SEM.

76

Figura 4‑28: Exemplu de localizare şi cartografiere pentru un bazin hidrografic – Parcul Natural Munții Maramureșului

77

S-a cuantificat eroziunea solului pentru a înţelege consecinţele acesteia asupra calităţii apei, turbidităţii şi transportului de mâl/sedimente în aval, folosindu-se ecuaţia universală a pierderilor de sol (USLE). S-a presupus că, în scenariile BAU şi SEM, caracteristicile morfologice, edafice şi pluviale ale bazinelor hidrografice rămân aceleaşi. Variabila utilizată pentru BAU şi SEM este C - acoperirea cu vegetaţie. În BAU (şi anume un scenariu în care se continuă situaţia actuală a finanţării, administrării şi utilizării resurselor ariilor protejate, ajungându-se la cheltuieli insuficiente şi la incapacitatea de gestionare a riscurilor la care sunt expuse ecosistemele), densitatea arboretelor este considerată constan-tă (abordare conservatoare). În SEM se presupune că densitatea arboretelor creşte şi că habitatele păşunilor se îmbunătăţesc (în ceea ce priveşte ocuparea solului) datorită gestionării durabile a acestora.

Modelul a fost realizat pe o perioadă de 25 de ani atât pentru BAU, cât şi pentru SEM, generând cantităţi anuale de sol erodat pentru toate bazinele hidrografice din AP. Anexa 2 prezintă mai multe detalii cu privire la model.

Cantitatea medie de sol erodat în BAU şi SEM pentru cele cinci situri pilot este prezentată în Tabelul 4-8. Diferenţa dintre pierderile de sol în BAU şi SEM nu este semnificativă. Acest lucru se datorează faptului că administrarea actuală a AP nu este foarte departe de idealul SEM în ceea ce priveşte funcţia de protecţie împotriva eroziunii solului.

Tabelul 4‑8: Cantitatea medie de sol erodat în scenariile BAU şi SEM

(Sursă: Universitatea Transilvania Brașov 2012)

AP Valoare medie pentru rata de eroziune (t/an şi ha)BAU SEM

Maramureş 17,0 14,5Vânători Neamţ 2,5 1,9Piatra Craiului 8,1 6,1Retezat 12,3 11,3Apuseni 3,6 3,1

Figura 4‑29 prezintă un exemplu al rezultatelor simulării; compară scenariile BAU şi SEM pentru Parcul Natural Munţii Maramureşului în 2035. Cu cât nuanţa este mai închisă, cu atât este mai mare rata de eroziune a solului (maro reflectă ratele mari de eroziune a solului, între 90 şi 218,5 t/an, iar verde deschis reflectă ratele mici de eroziune a solului, între 0 şi 8 t/an).

78

Figura 4‑29: Anul 2010, Parcul Natural Munții Maramureşului, zone cu sol erodat în scenariile BAU (prima hartă) şi SEM (a doua hartă) (Sursă: Universitatea Transilvania Brașov 2012)

Foster (1987) a studiat relaţia dintre costurile de tratare a apei ale comunităţilor şi eroziunea solului pe centura de porumb din statul Ohio. Rezultatele au arătat că reducerea cu 10% a ratei brute anuale de eroziune a solului duce la reducerea cu 4% a costurilor anuale de tratare a apei. Deşi studiul este destul de vechi şi realizat în SUA, oferă o măsurătoare indicatoare a relaţiei dintre eroziunea solului şi costurile de tratare a apei. Datele publice disponibile (POS Mediu 2008) arată că 15% din costurile unui furnizor de apă sunt destinate tratării apei.

79

Industria apei îmbuteliate

Ecosistemele din Parcul Natural Munții Maramureşului suportă numeroase izvoare de apă minerală, din care unul (Borşa-Valea Vinului) este folosit de o societate comercială de îmbuteliere a apei. SNAM S.A. Bucureşti (Societatea Naţională a Apelor Minerale, o subconcesiune a unei societăţi private - DELMAR Ltd) utilizează în jur de 30.000 m3 de apă pe an şi generează aproape 120.000 de euro pe an din taxe de concesiune pentru ANRM (sursa: SNAM 2011, interviu). Cu toate acestea, capacitatea de îmbuteliere a DELMAR Ltd. este de 50.000 m3 / an. Aşadar, rămân 20.000 m3 care s-ar putea utiliza în fiecare an, reprezentând potenţialul de a genera venituri suplimentare din taxe de concesiune29 de 80.000 euro pe an.

În Parcul Natural Apuseni nu există izvoare de apă minerală utilizată în scopuri comerciale, însă în valea Ladului, în imediata vecinătate a văilor Someşului Cald şi Aleului, există una dintre cele mai importante unităţi de îmbuteliere a apei minerale din România - Stâna de Vale. Concesiunea aparţine SNAM SA Bucureşti, dar este închiriată de către una dintre cele mai mari companii din Europa de Sud - European Drinks, care foloseşte izvoarele din Stâna de Vale pentru a îmbutelia în jur de 340 de milioane de litri de apă minerală sau băuturi derivate. Concesiunea plătită la bugetul de stat este de 1.360.000 € (SNAM 2011). Cu siguranţă, izvorul de la Stâna de Vale beneficiază de serviciile ecosistemice ale parcului; se estimează că 40-50% din provizia de apă (filtrare) depinde de ecosistemele din PNA (conform expertizei realizate de angajaţii Apelor Române), având în vedere că două dintre râurile din apropiere izvorăsc din PNA.

În celelalte trei parcuri pilot (sau în vecinătatea acestora) nu există izvoare utilizate pentru apă minerală.

Luând în considerare un raport de producţie conservator între apă brută şi îmbuteliată de 50% şi un preţ mediu de vânzare cu amănuntul de 0,2 euro/litru, ecosistemele din parcurile pilot sunt esenţiale pentru menţinerea valorii brute actuale a societăţilor, care este estimată la 17 milioane de euro, în timp ce posibilele câştiguri (bazate pe surplusul de apă estimat30 din PNM şi PNA) pot reprezenta încă 10 milioane de euro.

Alimentarea cu apă urbană

Conform datelor din Planul de administrare al bazinului Someş Tisa (ANAR 2010), apa oferită de ecosistemele din Parcul Natural Munţii Maramureşului reprezintă aproximativ 6% din consumul de apă din regiune şi deserveşte 113.400 de locuitori. Având în vedere că 90% din aşezările rurale folosesc numai apă subterană şi nu plătesc pentru consum, numai populaţia urbană care foloseşte apă de la furnizori este inclusă în calcule, adică 63.500 de locuitori (ANAR 2010)31 Consumatorii plătesc către VITAL S.A. Baia Mare, furnizorul de apă local, un tarif de 0,4 €/m3 (1,75 RON/m3).

Conform Planului de administrare al Bazinului Someş Tisa (ANAR 2010), apa din rezervorul Fântânele acoperă aproape tot consumul din judeţul Cluj. Datele puse la dispoziţie de furnizorul de apă local, SC Compania de Apă Someş, arată că 98% din apa utilizată în municipiul Cluj-Napoca şi în localităţile mici din jurul acestuia provine din lacurile Tarniţa, Someşul Cald şi Gilău - Lacul Fântânele, sursa de apă a acestora aflându-se în interiorul Parcului Natural Apuseni. Acest lucru înseamnă că sunt deserviţi în jur de 350.000 de locuitori. Consumatorii plătesc către SC Compania de Apă Someş SA, furnizorul de apă local, un tarif de 0,35 €/m3 (1,6 RON/m3 ).

29 Taxa de concesiune este suma de bani pe care concesionarul o plăteşte statului, exprimată în RON/m3.30 Surplusul se referă la apa disponibilă care nu se îmbuteliază în prezent.31 56% din populaţie este urbană

80

Conform Planului de administrare al Bazinului Siret (ANAR 2010), zonele urbane din jurul Parcului Natural Vânători-Neamț (în principal, Tg. Neamţ) folosesc numai apă subterană.

Apa urbană cu care sunt aprovizionaţi cei 17.900 de locuitori ai localităţii Zărneşti provine în totalitate din Parcul Național Piatra Craiului, din zona Gura Raiului (interviu cu Consiliul Local Zărneşti, 2011). Consumatorii plătesc către SC Morani Impex SRL, furnizorul de apă local, un tarif de 0,08 €/m3 (0,33 RON/m3 ).

Apa urbană pentru aproximativ 2.456 de gospodării din Haţeg şi 582 de gospodării din Sântămărie Orlea (însemnând 9.100 de locuitori pentru cele două localităţi) este asigurată de Râul Mare, care izvorăşte din rezervorul Gura Apei, din Parcul Național Retezat. . Consumatorii plătesc către SC Apa Prod SRL, furnizorul de apă local, un tarif de 0,3 €/m3 (1,33 RON/m3 ).

Consumul urban mediu în România este de 110 litri de persoană pe zi (ANAR 2010). Taxa de utilizare percepută de furnizorii de apă municipali este de 0,01 €/m3 - 43,48 RON/1.000m3 (ANAR 2010). Furnizorii de apă municipali sunt societăţi de stat, iar tariful depinde de cost, cu un profit minim care merge către sectorul public. Conform discuţiilor cu ANAR, se presupune că aceste taxe includ taxele plătite către ANAR plus costurile de tratare şi distribuţie şi un profit brut de 10%. Aceste tarife sunt considerate a fi mici şi, prin urmare, se aşteaptă ca surplusul consumatorului să fie mare, dar încă nu a fost declarat.

Tabelul 4-9 prezintă un rezumat al valorilor de referinţă pentru apa furnizată de ecosistemele din AP pentru gospodăriile urbane şi pentru industria apei îmbuteliate.

Tabelul 4‑9: Valoarea de referinţă a alimentării cu apă pentru cele cinci parcuri pilot (euro pe an)

Alimentare cu apă de uz casnica. Furnizori de apă - venituri brute de la consumatori. (număr de utilizatori x consum de apă x preţ). 6.684.147

b. Furnizori de apă - profit brut. venituri brute minus costurile de tratare şi distribuţie minus tarifele plătite către ANAR) 2.215.317

c. Venituri către ANAR1 (i.e. veniturile ANAR de la furnizorii de apă) 177.137d. SUBTOTAL – SE apă proaspătă – apă urbană (b + c) 2.392.454

Industria apei îmbuteliate e. Venituri ANRM 2 din concesiunile actuale din industria apei îmbuteliate 680.000

f. Veniturile ANRM din posibile concesiuni din industria apei îmbuteliate [400.000]

g. Venit real către societăţile de îmbuteliere 17.000.000h. Venit posibil către societăţile de îmbuteliere [10.000.000]i. SUBTOTAL - Valoarea serviciilor ecosistemelor pentru apa îmbuteliată pe

baza (g) 17.000.000

Distribuirea veniturilor din apă îmbuteliatăg. Administrațiile Parcurilor 0k. Alte agenţii guvernamentale (venituri pentru ANAR şi ANRM + profitul furnizorilor de apă, b + c + e) 3.072.454

l. Sectorul privat (g - e) 16.320.000Note: 1/Companiile de apă plătesc ANAR pentru utilizarea apei. Acestea sunt responsabile pentru tratare şi distribuire şi taxează utilizatorul final. Sunt societăţi de stat, cu excepţia societăţii din Zărneşti-PNP. 2/ ANRM este Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Aceasta acordă concesiuni societăţilor de îmbuteliere.

81

Comparând scenariile BAU şi SEM se presupune că costurile de tratare şi distribuire a apei vor fi mai mari în BAU din cauza nivelului ridicat de eroziune a solului (conform simulării realizate de Universitatea Transilvania).

Continuarea scenariului BAU va duce la erodarea permanentă a solului, care va avea consecinţa creşterii costului tratării apei pentru localităţi. În scenariul BAU, valoarea actualizată netă (VAN) a contribuţiei economice a ecosistemelor celor cinci parcuri pentru următorii 25 de ani este puţin sub 20,7 milioane de euro (Figura 4-3032). S-au luat în considerare costurile de tratare şi distribuţie.

Administrarea corectă a ariilor protejate şi aplicarea legii vor duce la îmbunătăţirea treptată a calităţii apei destinate uzului urban prin reducerea eroziunii solului. În scenariul SEM, Valoarea Actualizată a contribuţiei economice brute a ecosistemelor din cele cinci parcuri pentru următorii 25 de ani este puţin sub 21,5 milioane de euro (Figura 4-31).

În cazul apei îmbuteliate, nu s-au observat diferenţe semnificative între scenariile BAU şi SEM ilustrate în Figura 4‑32 şi Figura 4‑33. Acest lucru se întâmplă pentru că actuala administrare a siturilor este destul de asemănătoare cu nivelul de gestionare durabilă SEM. Deşi cantităţile de sol erodat scad în scenariul SEM, influenţa lor asupra valorilor monetare captate în aval nu este atât de mare. Într-o perioadă de 25 de ani, SEM generează beneficii suplimentare de 0,9 milioane de euro (VAN, 10% rată de actualizare pe 25 de ani).

Figura 4‑30: Valori estimative ale ecosistemelor de apă proaspătă din cele cinci arii protejate ‑ alimentare cu apă urbană ‑ BAU (VA10% rată de actualizare, 25 ani=20,7 mil euro)

32 La calculele ilustrate în graficul din Figura 4-30 şi Figura 4-32 nu s-a luat în considerare industria apei îmbuteliate.

82

Figura 4‑31: Valori estimative ale ecosistemelor de apă proaspătă din cele cinci arii protejate ‑ alimentare cu apă urbană ‑ SEM (VA10% rată de actualizare, 25 ani=21,5 mil euro)

Figura 4‑32: Valori estimative ale ecosistemelor de apă proaspătă din cele cinci arii protejate ‑ alimentare cu apă urbană şi îmbuteliată ‑ BAU

(VA10% rată de actualizare, 25 ani=176,3 mil euro)

83

Figura 4‑33: Valori estimative ale ecosistemelor de apă proaspătă din cele cinci arii protejate ‑ alimentare cu apă urbană şi îmbuteliată ‑ SEM

(VA10% rată de actualizare, 25 ani=177,2 mil euro)

Sectorul privat este principala parte interesată cu care se pot explora posibilele scheme de plată pentru aceste servicii ecosistemice (Figura 4-34). Furnizorul de apă de stat câştigă valoare în scenariul SEM datorită profitabilităţii crescute ocazionate de costurile de tratare reduse. Administrațiile parcurilor nu sunt reprezentate printre grupurile de beneficiari în scenariile BAU şi SEM, întrucât veniturile acestora nu au fost luate în considerare. Cu toate acestea, este posibil ca viitorul mecanism PES să soluţioneze această problemă. Veniturile din sectorul privat pot duce şi la creşterea veniturilor la bugetele locale şi la cel naţional prin impozite pe profit.

De asemenea, creşterea disponibilităţii de a plăti (willingness to pay) pentru apă curată reprezintă o problemă importantă pentru viitor. Stabilirea unor mecanisme în acest scop va dura până când populaţia va deveni conştientă de importanţa unei resurse care, în prezent, este ieftină şi din abundenţă.

Figura 4‑34: Distribuţia valorilor ecosistemelor în PNM ‑ BAU şi SEM (public şi privat) (2011

Ecosistemele din cele cinci parcuri pilot furnizează valoroase servicii de reglare a apei şi de control al eroziunii solului, care contribuie la furnizarea apei curate. Valoarea cumulativă totală la

84

economie prevăzută de SEM în raport cu BAU, pe baza evitării costului tratării apei, este estimată la 35,4 milioane de euro (pe 25 de ani). Societăţile de îmbuteliere a apei sunt principalii beneficiari şi posibili parteneri în mecanismele PES.

În jur de 70% dintre bazinele hidrografice din ariile protejate sunt împădurite, iar eroziunea solului este ţinută bine sub control, momentan, ca atare nu există o diferenţă monetară semnificativă între scenariul BAU şi scenariul SEM. Cu toate acestea, este important de reţinut că beneficiile oferite de ecosistemele ariilor protejate se pot pierde prin acţiunile dăunătoare exercitate asupra siturilor.

4.5 Atenuarea dezastrelor naturale şi reducerea riscurilor

Caseta 4‑5: Observaţii cheie privind sectorul dezastrelor naturale şi al reducerii riscurilor

• În istoria României s-au înregistrat numeroase dezastre naturale (inundaţii şi alunecări de teren). Posibila pierdere economică asociată cu aceste evenimente este estimată la 6% din PIB, ceea ce înseamnă aproximativ 2.300 de milioane de dolari pe an, cu probabilitate anuală de apariţie de 0,5% (Banca Mondială 2008).

• Calitatea ecosistemelor are un impact semnificativ asupra frecvenţei şi intensității dezastrelor naturale, iar accentul care se pune din ce în ce mai mult pe ariile protejate poate juca un rol important în reducerea riscurilor, în condiţii de gestionare durabilă a ecosistemelor forestiere.

• Dacă funcţiile de protecţie în amonte ale ecosistemelor din trei parcuri pilot servesc la reducerea impactului inundaţiilor cu 25% față de cât s-ar fi putut în lipsa funcţiilor de protecţie, valoarea ecosistemelor pentru controlul inundaţiilor în ceea ce priveşte costurile evitării daunelor (prognozate pe bază pro rata) este egală cu o medie de 0,4 milioane de euro pe an – 9 milioane pe an pe baza metodei costurilor evitate ale daunelor, respectiv a metodei cheltuielilor preventive.

• Aplicând valoarea costului evitat al daunelor şi valoarea cheltuielilor preventive ca limită valorică superioară, respectiv inferioară pentru ecosistemele celor cinci parcuri pilot pentru următorii 25 de ani, serviciile de reglare a retenţiei de apă în contextul atenuării dezastrelor naturale (controlul inundaţiilor) sunt evaluate la o sumă între 27 de milioane de euro şi 182 de milioane de euro în BAU şi între 44 de milioane de euro şi 482 de milioane de euro în SEM.

4.5.1 Informaţii generale

Inundaţiile şi alunecările de teren sunt printre cele mai mari riscuri naturale cu care se confruntă regiunile montane din România. Incidenţa medie anuală a evenimentelor de inundaţie majoră din România este de 1,03 evenimente/an cu o populaţie expusă de 1.174.894 de locuitori. Posibila pierdere economică asociată cu aceste evenimente este estimată la 6% din PIB, ceea ce înseamnă aproximativ 2.300 de milioane de dolari pe an, cu probabilitate anuală de apariţie de 0,5% (Banca Mondială 2008). Statisticile arată că terenurile agricole, gospodăriile, traficul şi liniile de comunicaţie sunt puse în pericol de inundaţii. În ultimii ani, s-au înregistrat pierderi din ce în ce mai mari cauzate de deteriorarea bunurilor şi pierderea veniturilor provocate de evenimente meteorologice extreme. Cele mai grave inundaţii s-au înregistrat în iulie 2004, iulie şi septembrie 2005 şi martie 2006, afectând 14.128, 14.669, 30.800, respectiv 17.071 de oameni (WHO 2011). Inundaţiile sunt mai intense în regiunile motane şi în zonele inundabile de altitudine joasă (MEF 2005). Este posibil ca frecvenţa şi gravitatea acestor evenimente să crească în viitor, atât din cauza degradării continue a ecosistemelor, cât şi din cauza schimbărilor climatice.

85

România a fost nevoită să se confrunte cu dezastre naturale o perioadă îndelungată şi a adoptat reglementări specifice menite să minimizeze riscurile. Aceste reglementări au intrat în vigoare înainte de căderea regimului comunist, când statul era principalul proprietar al terenurilor. De exemplu, sistemul de clasificare a pădurilor (de exemplu, T1 şi T2 - păduri cu funcții speciale de protecţie) a luat naştere în urma recunoaşterii rolului protector al pădurii, nu numai de conservare a biodiversităţii, ci, mai ales, de reglare a apei şi de control al eroziunii solului.

Din cauza schimbării structurii proprietății, a aplicării fără stricteţe a reglementărilor în perioada de tranziţie, a recoltării excesive a pădurilor ( tăiere rasă în anumite zone) şi a creşterii presiunii asupra păşunilor şi terenurilor agricole, rolul protector al ecosistemelor a scăzut, iar incidenţa inundaţiilor şi a alunecărilor de teren a crescut în ultimii 10-15 ani. Infrastructura concepută să reducă impactul dezastrelor naturale, cum ar fi baraje, sisteme de reglare în pantă, infrastructură pentru controlul torentelor etc., a fost practic abandonată sau întreţinută insuficient în anumite zone, contribuind de asemenea la creşterea incidenţei dezastrelor.

Calitatea ecosistemelor are un impact semnificativ asupra frecvenţei şi intensității dezastrelor naturale, iar accentul care se pune din ce în ce mai mult pe ariile protejate poate juca un rol important în reducerea riscurilor, cu condiția gestionării durabile a ecosistemelor.

4.5.2 Caracterizarea scenariilor BAU şi SEM

Pentru evaluarea rolului ecosistemelor AP în atenuarea inundaţiilor şi alunecărilor de teren, s-au adoptat ipotezele utilizate la estimarea eroziunii (Secţiunea 4.4.2). În scenariul BAU, se consideră că densitatea arboretelor este constantă. În scenariul SEM, se presupune că densitatea arboretelor creşte şi că habitatele păşunilor se îmbunătăţesc (în ceea ce priveşte ocuparea solului) datorită gestionării durabile.

Ipotezele formulate se bazează pe faptul că gestionarea pădurilor în scenariul BAU şi abandonarea păşunilor (sau suprapăşunatul, în anumite cazuri) vor diminua funcţiile ecosistemelor de regalre/retenţie a apei ecosistemelor. Acest lucru duce la creşterea incidenţei viiturilor. În schimb, în scena riul SEM, funcţia de reglare/retenție a apei este mai puternică şi duce la scăderea incidenţei viiturilor.

Metodologia adoptată a presupus accesarea unui volum mare de informaţii despre mai multe sectoare şi a fost influenţată de constatarea faptului că există o strânsă legătură între cantitatea de sol erodat şi riscul de dezastre (Pradhan 2011)33. Rezultatele reflectă o proporţionalitate directă între eroziunea solului şi riscul de alunecări de teren şi inundaţii. Zonele împădurite (cu verde) nu prezintă risc de dezastru, în timp ce zonele defrişate prezintă cel mai mare risc (cu roşu). Nivelurile intermediare sunt: risc foarte scăzut, risc scăzut, risc mediu. Riscul de inundaţii şi alunecări de teren s-a calculat pe baza cantităţii de sol erodat utilizându-se diverse formule ştiinţifice şi indicatori (Figura 4-35)34.

33 O serie de studii de caz publicate în anii 2010 şi 2011 fac dovada unei legături directe între eroziunea solului şi riscul de alunecări de teren. 34 Formulele se bazează pe un model digital al terenului (exprimat prin indicatori) şi pe cantităţile de sol erodat care se măsoară. Rezultatele se bazează pe extrapolarea rezultatelor măsurătorilor şi pe coeficienţii empirici medii descoperiţi.

86

Figura 4‑35: Harta riscurilor de dezastru în Parcul Natural Munții Maramureșului (sursa Universitatea Transilvania Brașov 2011)

Au fost derivate hărţi ale riscurilor şi procentul de suprafaţă supusă riscurilor pentru fiecare parc pilot. Tabelul 4-10 prezintă un rezumat al rezultatelor scenariilor BAU şi SEM pentru ecosistemele din parcurile pilot. Pentru Vânători-Neamț, rezultatele nu prezintă diferenţe între BAU şi SEM, în principal datorită altitudinii joase şi pantelor mai line din parc.

Tabelul 4‑10: Nivelul de risc ca procent din suprafaţa de pădure în BAU şi SEM în AP pilot

AP Nivel de risc % din suprafaţă ‑ BAU % din suprafaţă ‑ SEM

ApuseniScăzut şi foarte scăzut 96 99Moderat 3 1Ridicat şi foarte ridicat 1 0

Munţii MaramureşuluiScăzut şi foarte scăzut 75 90Moderat 21 9Ridicat şi foarte ridicat 4 1

Piatra CraiuluiScăzut şi foarte scăzut 97 99Moderat 3 1Ridicat şi foarte ridicat 0 0

RetezatScăzut şi foarte scăzut 99 100Moderat 1 0Ridicat şi foarte ridicat 0 0

Vânători NeamţScăzut şi foarte scăzut 99 99Moderat 1 1Ridicat şi foarte ridicat 0 0

87

Rezultatele arată că diferenţele dintre BAU şi SEM sunt mari numai în cazul parcurilor Apuseni, Munții Maramureșului și Piatra Craiului. În cazul parcurilor Retezat și Vânători-Neamț, diferenţele sunt foarte mici. Aceste rezultate se corelează cu datele înregistrate pentru dezastre; s-au înregistrat inundaţii mari în ultimii ani în Munții Maramureșului, au avut loc anumite evenimente în Apuseni și Piatra Craiului, iar în Retezat și Vânători-Neamț nu s-au înregistrat evenimente majore. Datele s-au concretizat printr-o scădere generală a incidenţei anuale a inundaţiilor mari, folosită la calcularea costurilor evitate de SEM. Incidenţa descrescătoare a inundaţiilor în parcurile pilot în SEM este prezentată în Tabelul 4-11, împreună cu indicatorii scenariului BAU.

Tabelul 4‑11: Caracterizarea valorilor BAU şi SEM pentru incidenţa inundaţiilor

Sit Indicator BAU SEM

General

Număr de oameni afectaţi de viituri

Schimbare în funcţie de populaţie plus un factor de 1,2 pentru creşterea densităţii aşezărilor şi pentru dezvoltare

% de populaţie posibil afectată care evită daunele

În scădere 1% anii 1-5, 1% anii 5-10, 2% anii 10-15, 3% anii 15-20, 4% anii 20-25

În creştere 5% anii 1-15, 4% anii 15-25

Capacitatea pădurilor de a preveni inundaţiile

În scădere 1% anii 1-5, 2% anii 5-10, 3% anii 15-25

În creştere 5% anii 1-10, 3% anii 10-25

Costuri/cheltuieli evitate/ha

Schimbare în funcţie de populaţie plus un factor de 1,2 pentru creşterea densităţii aşezărilor şi pentru dezvoltare

Suprafeţe de pădure avute în vedere Dublarea zonelor T1 şi T2

PNA

Frecvenţa viiturilor/an

În creştere 0,1% anii 1-15, 0,3% anii 15-25

În creştere 2% anii 1-5, 1% anii 5-25

PNM În creştere 0,2% anii 1-15, 0,5% anii 15-25

În creştere 3% anii 1-5, 2% anii 5-25

PNPC În creştere 0,05% anii 1-15, 0,15% anii 15-25

În creştere 1% anii 1-5, 0,5% anii 5-25

Date fiind rezultatele evaluării riscurilor, care a acoperit o perioadă de 25 de ani, şi disponibilitatea datelor (unele dintre acestea sunt numai pentru Apuseni, Munții Maramureșului și Piatra Craiului), evaluarea s-a bazat pe numărul mediu de oameni afectaţi de inundaţii şi pe cheltuielile necesare pentru repararea infrastructurii (CJ Alba 2010, CJ Cluj 2010, CJ Bihor 2010, CJ Braşov 2010, CJ Argeş 2010). Pentru parcurile Apuseni și Piatra Craiului, populaţia totală afectată este de 1.500 de locuitori, iar daunele infrastructurii publice sunt estimate la 1.543.300 €. Nu sunt disponibile date complete la nivelul Parcului Natural Munții Maramureșului nici despre costurile daunelor cauzate de inundaţii şi alunecări de teren, nici despre cheltuielile efectuate pentru prevenirea sau atenuarea acestora. Se pot găsi date detaliate despre zonele Borşa, Vişeu de Sus şi Poienile de sub Munte în legătură cu inundaţiile şi alunecările de teren din iulie 2008 (CJ Maramureș 2008). 677 de gospodării au raportat daune cauzate de inundaţii în localităţile Vişeu de Sus, Borşa şi Poienile de sub Munte, toate în perimetrul parcului, fiind afecați 2.600 de oameni. Compensaţia totală plătită direct populaţiei a fost de 84.000 € sau de 124 € per gospodărie. În plus, daunele aduse infrastructurii publice şi comerciale (drumuri şi poduri) au fost estimate la un total de 3 milioane de euro. Numărul de gospodării afectate de inundaţii în jurul Văii Vaser în 2008 reprezintă 19% din populaţia totală afectată de inundaţiile raportate la nivel internaţional în anii 2004 şi 2006 (WHO 2011).

88

Este evident că ariile protejate din Carpaţi pot juca un rol important în atenuarea inundaţiilor în România, care este afectată periodic de astfel de evenimente. Extrapolând datele istorice despre frecvenţa şi impactul inundaţiilor, putem presupune că la fiecare 1,03 ani are loc o viitură (care afectează 2.500 de oameni).

Dacă funcţiile de protecţie în amonte ale ecosistemelor din trei AP pilot servesc la reducerea impactului inundaţiilor cu 25% față de cât s-ar fi putut în lipsa funcţiilor de protecţie, valoarea ecosistemelor pentru controlul inundaţiilor în ceea ce priveşte costurile evitării daunelor (prognozate pe bază pro rata) este egală cu o medie de 0,4 milioane de euro pe an – 9 milioane pe an pe baza metodei costurilor evitate ale daunelor, respectiv a metodei cheltuielilor preventive.

Se pot observa, de asemenea, cheltuielile preventive. Un studiu derulat în anul 2007 în Parcul Natural Munții Maramureșului estimează că valoarea serviciilor de reglare a apelor şi de control al inundaţiilor oferite de ecosistem este de 150 €/ha - echivalent cu 181 € la preţurile anului 2010 (Ceroni 2007)35. Dacă aceste valori se aplică unei suprafeţe egale cu dublul zonelor T1 şi T2 din toate cele cinci arii protejate36 şi presupunând capacitatea pădurii de a atenua inundaţiile de 60%37, se ajunge la beneficii anuale de 9 milioane de euro (Figura 4-40). Aplicarea scenariilor BAU şi SEM în cazul datelor prelucrate pe baza modelului Ceroni oferă valori mult mai mari în raport cu costurile evitării daunelor, însă datele sunt mai puțin certe.

Figura 4‑36: Valoarea estimativă a ecosistemelor din parcurile pilot din punctul de vedere al serviciilor de prevenire a inundaţiilor

EURO Costul evitat al daunelor 1.364.641 Cheltuieli preventive evitate 8.992.138

Valoare totală de protecţie împotriva inundaţiilor 1,3 – 9 milioane

35 În cadrul acestui studiu, valorile au fost derivate din Croitoru et al. (2007), care a estimat valori de protecţie a bazinelor hidrografice pe baza cheltuielilor publice directe efectuate pentru protejarea pădurilor cu valoare hidrologică. Croitoru raportează valori între 45 şi 150 de euro per hectar pe an pentru diverse ţări mediteraneene, inclusiv Slovenia şi Croaţia. Valoarea superioară de 150 euro (502,05 RON) per hectar menţionată de Croitoru a fost aleasă pentru a fi aplicată în PNM, având în vedere că această arie este predispusă la inundaţii. Cel mai probabil, această valoare reprezintă o subevaluare a cheltuielilor publice necesare pentru protejarea completă a funcţiilor PNM de reglare a apelor36 Aceasta este considerată o abordare conservatoare, întrucât nu ia în considerare toată suprafaţa de păduri. 37 Estimare conservatoare - pe baza expertizelor.

89

Figura 4‑37: Posibile beneficii ale ecosistemelor celor cinci parcuri cu privire la reducerea costurilor daunelor ‑ cu utilizarea metodei bazate pe suprafaţa de păduri (Ceroni 2007)

Continuarea scenariului BAU duce iniţial la o uşoară scădere urmată din 2020 de o scădere drastică a costurilor daunelor evitate din cauza creşterii incidenţei inundaţiilor, cuplată cu capacitatea de protecţie redusă a ecosistemelor. În scenariul SEM, există o uşoară creştere a costurilor evitării daunelor. În scenariul BAU, valoarea actualizată (VA) a costurilor evitării daunelor prin serviciile ecosistemice în următorii 25 de ani este puţin peste 10,8 milioane de euro. VA pentru scenariul SEM este estimată la 14,5 milioane de euro (Figura 4‑39). Conform abordării bazate pe cheltuieli preventive în BAU costul este de 67.061 milioane şi în SEM - de 119.301 milioane.

Figura 4‑38: Costurile economisite de serviciile ecosistemice din parcurile pilot ‑ BAU (VA10%=10,8 mil euro)

90

Figura 4‑39: Costurile economisite de serviciile ecosistemice din parcurile pilot ‑ SEM (VA10%=14,5 mil euro)

Figura 4‑40: Costurile economisite de serviciile ecosistemice din parcurile pilot (inclusiv costuri preventive) ‑ BAU (VA10%=67,1 mil euro)

Figura 4‑41: Costurile economisite de serviciile ecosistemice din parcurile pilot (inclusiv costuri preventive) ‑ SEM (VA10%=119,3 mil euro)

91

Deşi datele estimative cu privire la risc/suprafaţă sunt destul de exacte, lipsa datelor despre viituri în AP şi dificultăţile de prelucrare a datelor (medii, estimări etc.) duc la valori estimative inexacte. Trebuie să se ia în considerare următoarele:

- Metoda costurilor evitării daunelor: Pentru Apuseni și Piatra Craiului, s-au luat în considerare numai cheltuielile publice pentru repararea infrastructurii publice. Daunele şi costurile gospodăriilor private nu au fost luate în considerare. Pentru Munții Maramureşului, s-au luat în considerare numai datele estimate pentru o anumită vale din perimetrul parcului, iar costurile pentru gospodării au fost estimate pe baza rapoartelor oficiale asupra compensaţiilor pentru pierderile suferite de gospodării, deşi s-a presupus că costurile reale sunt mai mari. În consecinţă, valorile prezentate folosindu-se această metodă sunt destul de conservatoare.

- Metoda cheltuielilor preventive: În ceea ce priveşte studiul realizat în Parcul Natural Munții Maramureșului (Ceroni 2007), există numeroase incertitudini şi supoziţii care ridică semne de întrebare cu privire la exactitatea rezultatelor. În consecinţă, această metodă este considerată mai puţin conservatoare.

Luând cele două valori derivate din metoda costurilor evitării daunelor şi din metoda cheltuielilor preventive, pentru a reprezenta limita superioară şi limita inferioară şi serviciul de retenţie a apei (atenuarea inundaţiilor) furnizat de ecosistemele celor cinci parcuri pilot, valoarea cumulativă a SEM în raport cu BAU este estimată la 17 - 300 de milioane de euro pe o perioadă de 25 de ani. Acesta este costul care se poate evita prin scenariul SEM.

92

5 Valorile estimative ale ecosistemelor AP la nivel naţional

Deşi este util să se estimeze contribuţia fiecărui parc şi a celor cinci parcuri pilot împreună la economia şi bunăstarea României, există anumite beneficii de conservare pe care le oferă administrarea ariilor protejate în cadrul unei reţele. Aşadar, este esenţial să se înţeleagă importanţa economică a reţelei globale de arii protejate. Acest capitol încearcă să realizeze o estimare generală a contribuţiei sistemului carpatic ca întreg la economia României pe baza dovezilor generate din cele cinci parcuri pilot. De asemenea, stabileşte etapele dezvoltării şi îmbunătăţirii acestei evaluări.

În prezent, în România sunt 106 arii protejate care acoperă o suprafaţă totală de 1.057.487 de hectare. Responsabilul legal pentru aceste arii protejate este Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice. În reţeaua de arii protejate din Carpaţii României sunt incluse 22 de arii protejate majore (12 parcuri naţionale şi 10 parcuri naturale). Anexa 3 oferă o prezentare generală a ariilor protejate carpatice, specificând suprafaţa totală a acestora şi suprafaţa acoperită de pădure. De asemenea, oferă şi o evaluare a calităţii ariilor protejate carpatice din România, inclusiv a celor cinci situri pilot, pe baza expertizelor realizate de administratorii parcurilor şi de echipa care a efectuat studiul. Pe baza evaluării calităţii, studiile pilot pot fi considerate reprezentative pentru reţea ca întreg din punctul de vedere al gamei de servicii ecosistemice pe care le furnizează şi al importanţei relative a acestor servicii.

5.1 Evaluarea generală a ecosistemelor AP la nivel de sistem faţă de economie

Anexa 5 prezintă un tabel centralizator global al metodei de evaluare, al rezultatelor şi al incertitudinilor pentru fiecare dintre serviciile ecosistemice din ariile protejate evaluate în cadrul prezentului studiu. Tabelul 5-1 din Anexa 5 estimează valoarea actualizată netă a SEM (pe baza VA din SEM minus VA din BAU) pentru cele cinci situri la 518 milioane de euro. Valoarea cumulativă a tuturor celor cinci parcuri este de 2,794 de miliarde de euro. O valoare estimativă generală pentru întreaga reţea carpatică de arii protejate se poate baza pe valoarea serviciilor ecosistemice furnizate de cele cinci parcuri pilot, care reprezintă puţin peste 30% din suprafaţa totală a întregii reţele (Tabelul 5-1). Aceasta este estimată la o valoarea actualizată netă în SEM de 1,685 miliarde de euro şi la o valoare cumulativă de 9,084 miliarde de euro.

93

Tabelul 5‑1: Centralizatorul valorilor ecosistemelor celor cinci situri pilotTi

p de

SE

Serviciu

Valoare BAU (VA aprox. 10%, 2011-2035, mil.

euro)

Valoare SEM (VA aprox. 10%, 2011-

2035, mil. euro)

VAN (VA SEM ‑ VA BAU)

aprox. 10%, 2011‑2035, mil.

euro)

Beneficiu cumulativ

total în SEM (25 de ani, mil. euro)

Serv

icii

de a

prov

izio

nare Hrană/produse agricole 174,00 190,00 16,00 83,90

Lemn şi PFN 77,30 74,50 -2,80 -2,80Alimentare cu apă (costuri de tratare reduse asociate cu servicii de control al eroziunii solului şi de reglare a cursurilor de apă)

176,3 177,2 0,90 35,40

Sursă de energie (combustibil etc.) 0,00 0,00 .- 0,00

Serv

icii

de r

egla

re

Reglarea GES 14,40 20,20 5,80 33,30Stabilizarea microclimatului 0,00 0,00 - 0,00

Controlul eroziunii solului şi reglarea apelor (stocare şi retenţie) pentru reducerea riscului de dezastre

10,80 14,40 3,60 17,50

Retenţia substanţelor nutritive 0,00 0,00 - 0,00

Serv

icii

cultu

rale

Patrimoniu spiritual, religios şi cultural 0,00 0,00 - 0,00

Învăţământ 0,00 0,00 - 0,00

Recreere şi ecoturism 787,20 1.282,90 494,80 2.626,80

Peisaj şi agrement 0,00 0,00 - 0,00Neutilizarea biodiversităţii 0,00 0,00 - 0,00TOTAL 1.440,70 2.000,60 556,40 2.794,00

Aceste rezultate agregate trebuie să fie considerate ca valori estimative extrem de generale. Se bazează pe valori estimative ale celor cinci situri pilot, care includ, ele însele, un număr de supoziţii şi incertitudini. Pentru optimizarea estimărilor se pot realiza studii specifice fiecărui sit, în special asupra valorilor turistice, care sunt punctul de pornire al studiilor realizate asupra celor cinci situri pilot. Valoarea agregată poate fi o subevaluare prin faptul că multe servicii ecosistemice nu au fost evaluate, dar serviciile estimate pot fi şi supraevaluate din cauza faptului că multe costuri ale scenariului SEM nu au fost luate în considerare.

De asemenea, trebuie să se ia în considerare dependenţa valorilor la scară. În cazul anumitor servicii, de exemplu agrement şi turism, există o relaţie periculoasă între suprafaţă (scară) şi valoare. Adică, serviciile oferite de primele câteva situri aduc beneficii importante, însă adăugarea serviciilor mai multor situri poate contribui foarte puţin la valoarea totală. Aşadar, evaluarea separată a serviciilor siturilor şi adunarea lor pot duce la o evaluare greşită. Evaluarea globală a ariei trebuie să reflecte valorile limită schimbătoare, întrucât cantităţile totale ale unei regiuni se schimbă (şi anume, luarea în considerare a siturilor substitut în cazul valorilor din turism).

94

5.2 Costurile scenariului SEM

Costurile financiare (de administrare) ale scenariilor BAU şi SEM nu au fost luate în considerare în detaliu ca parte din acest studiu, care s-a concentrat asupra evidenţierii costurilor scenariului BAU din punctul de vedere al degradării serviciilor ecosistemice şi, de aici, al abilităţii serviciilor ecosistemice ale ariilor protejate de a susţine sectoarele productive. Această secţiune prezintă o idee generală asupra costurilor financiare asociate cu administrarea optimă a ariilor protejate carpatice, pentru cele cinci parcuri pilot, pe baza unei evaluări recente realizate de RNP-Romsilva (cifre din 2010).

Tabelul 5-2 prezintă analiza deficitului financiar în funcţie de arie de program pentru cele cinci situri pilot. Deficitul total este estimat la 666.658 de euro pe an. Mai multe detalii despre categoriile de costuri sunt prezentate în Tabelul 5-3. Figura 5‑1 prezintă analiza deficitului financiar funcție de program.

Trebuie să se reţină că ariile protejate nu au conceput încă un plan de administrare în funcţie de ecosistem, aşadar costul indicat aici poate fi subevaluat. Este nevoie de discuţii suplimentare pentru concluzii şi recomandări.

Dacă presupunem că, timp de 25 de ani, costurile sunt constante, costul total peste 25 de ani pentru administrarea optimă a turismului este de 2,8 milioane de euro (faţă de 2,626 miliarde de euro în beneficii estimative). Acest lucru sugerează că investiţia în scenariul SEM (administrare optimă), pentru care costul cumulativ total ar fi de 16,7 milioane de euro, este economică.

Tabelul 5‑2: Analiza deficitului financiar funcție de program, pe an

Categorie de costuri Disponibil Bază (gol) Optim (gol) TotalAdministrarea biodiversităţii 70.212 99.121 263.098 432.431Turism 24.856 50.040 39.480 114.376Conştientizare, patrimoniu, dezvoltare locală 9.128 7.940 11.048 28.116

Administrare şi management 37.819 28.392 28.524 94.735TOTAL 142.015 185.493 342.150 669.658

Sursă: RNP-Romsilva

95

Tabelul 5‑3: Prezentare generală a categoriilor de costuri

P1 Administrarea biodiversităţii

1.1. Inventariere şi cartografiere1.2. Monitorizarea stării de conservare1.3. Pază, implementarea reglementărilor, măsuri

de protecţie speciale1.4. Administrarea datelor1.5. Reintroducerea speciilor dispărute1.6. Reconstrucţie ecologică

P2 Turism

2.1. Infrastructură recreativă

2.2 Oportunităţi şi servicii turistice, informaţii, marketing şi promovare

2.3. Gestionarea turiştilor

P3 Conştientizare, patrimoniu, dezvoltare locală

3.1. Tradiţii şi comunităţi

3.2. Conştientizarea publicului şi comunicare

3.3. Educaţie ecologică

P4 Administrare şi management

4.1. Echipamente şi infrastructură

4.2. Personal administrativ

4.3. Documente strategice şi planificare

4.4. Instruirea personaluluiSursă: RNP-Romsilva

Figura 5‑1: Analiza deficitului financiar în funcție de program

96

6 Concluzii şi recomandări

6.1 Concluzii

Acest studiu a încercat să realizeze o evaluare iniţială a contribuţiei economice a ecosistemelor Reţelei Carpatice de Arii Protejate. A adoptat metoda analizei scenariului de sector în funcţie de ecosistem, ale cărei obiective sunt acelea de a furniza dovezi ale contribuţiei serviciilor ecosistemice la productivitatea şi dezvoltarea sectoarelor principale ale economiei şi de a identifica politicile adecvate care îmbunătăţesc furnizarea acestor servicii ecosistemice pe termen lung.

Rezultatele arată că trecerea administrării ariilor protejate din scenariul BAU (Business as Usual) în scenariul SEM (Sustainable Ecosystem Management) prezintă beneficii importante. Valoarea actualizată netă a SEM (pe baza VA a SEM minus VA a BAU) pentru cele cinci situri este estimată la 518 milioane de euro. Valoarea cumulativă suplimentară a ecosistemelor în scenariul SEM în cele cinci arii protejate este estimată la aproximativ 2,8 miliardede euro (pe 25 de ani). Cu toate acestea, este important să se recunoască faptul că multe servicii ecosistemice sunt furnizate/funcţionează foarte aproape de nivelul SEM (de exemplu, funcţia de protecţie a bazinelor hidrografice a parcurilor contribuie la stabilizarea solului, reglarea şi purificarea apei şi conservarea păşunilor din anumite parcuri). Aşadar, numeroasele beneficii actuale oferite prin scenariul BAU sunt periclitate dacă parcurile nu sunt administrate sustenabil. Prin urmare, trebuie să se aibă în vedere valorile care s-ar putea pierde din cauza deteriorării sau pierderii serviciilor ecosistemice. În acest caz, este nevoie ca valorile ridicate din scenariul BAU să fie protejate şi majorate, dacă este posibil.

Se poate considera că rezultatele sunt o subevaluare a valorii ecosistemelor celor cinci situri pilot, având în vedere că un număr de servicii ecosistemice nu sunt luate în considerare. Printre acestea se numără pescuitul, energia hidroelectrică, stabilizarea microclimatelor, retenţia substanţelor nutritive, patrimoniul spiritual, religios şi cultural, educaţia, peisajul şi confortul şi neutilizarea biodiversităţii.

Piscicultura şi hidroenergia depind de calitatea şi cantitatea apei. Importanţa monetară a acestor sectoare în BAU şi SEM trebuie încă să fie evaluată corespunzător. Cu toate acestea, este posibil să existe un cost economic semnificativ prin deteriorarea sănătăţii ecosistemelor (de exemplu, pierderea pădurilor care protejează bazinele hidrografice şi intensificarea eroziunii solului pot duce la depunerea de sedimente pe barajele din aval, afectând costul şi profitabilitatea producerii energiei electrice).

Inevitabil, trecerea către SEM va duce la suportarea unor costuri – de exemplu, SEM pentru sectorul turistic presupune investiţii în centrele de vizitare, infrastructură şi personal pentru monitorizarea şi gestionarea fluxurilor turistice, în timp ce SEM pentru sectorul forestier şi agricol presupune plăţi compensatorii pentru restricţiile impuse asupra activităţilor actuale. În concluzie, unele dintre aceste costuri nu sunt incluse în analiză, prin urmare beneficiile SEM ar putea fi supraevaluate. Cu toate acestea, conform unei comparaţii generale cu costul administrării optime a ariilor protejate, de multe ori beneficiile depăşesc costurile.

Există o serie de incertitudini care planează în jurul estimărilor şi care s-ar putea reduce cu ajutorul unor studii suplimentare. Există incertitudini legate de metodele de evaluare folosite (de exemplu, în câteva situaţii s-a folosit metoda transferului de beneficii, însă pentru o precizie mai mare este nevoie de studii specifice în locaţie) şi de datele fizice (de exemplu, există statistici limitate cu privire la numărul de vizitatori, disponibilitatea de a plăsti (willingness to pay), surplusul consumatorului şi profilurile turiştilor). Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că prezentul studiu a putut contribui la punerea la dispoziţie a datelor ştiinţifice prin intermediul simulării specifice pe teren, care s-a realizat pentru stabilirea eroziunii solului şi a modificărilor suferite de cursul şi calitatea apei.

97

Analiza evidenţiază dificultăţile întâlnite la estimarea serviciilor de reglare şi la specificarea modului în care serviciile de reglare interacţionează pentru a furniza beneficii finale. De exemplu, eroziunea solului stă la baza valorilor estimative ale cantităţii şi calităţii apei folosite pentru evaluarea costurilor de tratare a apei. Analiza mai evidenţiază şi interdependenţele dintre sectoare. De exemplu, ecoturismul depinde de SEM în sectorul agricol, în cel forestier şi în cel al resurselor de apă.

Sectorul principal care beneficiază de pe urma ariilor protejate este sectorul turistic, care, prin măsuri de gestionare durabilă, are potenţialul de a genera încă 2,626 miliarde de euro în următorii 25 de ani (94% din valoarea suplimentară totală a SEM). Este important de reţinut că această valoare depinde de asigurarea permanentă a unor ecosisteme sănătoase ale ariilor protejate, care să contribuie la experienţa turistică şi pentru care turiştii să fie dispuşi să plătească. Deşi în analiza BAU-SEM pentru turism nu au fost incluse şi costurile, pe baza analizei realizate de RNP-Romsilva (şi presupunând că, timp de 25 de ani, costurile sunt constante), costul cumulativ peste 25 de ani pentru turism este estimat la 2,8 milioane de euro. Această abordare conservatoare adoptată în analiză (şi anume, s-a folosit o estimare conservatoare a numărului de vizitatori, a cheltuielilor şi a nivelului taxelor de intrare) întăreşte faptul că SEM poate acoperi foarte bine costurile de administrare şi management. Acest rezultat ar trebui să ajute reţeaua de arii naturale protejate din Carpaţii României la elaborarea unei politici de stabilire a unor permise şi taxe de intrare în ariile protejate.

Valoarea ridicată a surplusului consumatorului estimată pentru turism şi activităţi recreative în ariile protejate din România sugerează că mecanismele de plată, cum ar fi taxele de intrare, ar avea succes. Taxele de intrare se pot utiliza şi pentru a deţine controlul asupra cererii şi pentru a minimiza impactul asupra sitului. În prezent, taxele de intrare sunt foarte mici sau nu există, aşadar, obiectivul este acela de a introduce taxe de intrare şi de a le majora pe cele existente, în special în siturile cu potenţial turistic ridicat. Cu toate acestea, atingerea potenţialului turistic maxim (din perspectiva beneficiilor) depinde de investiţiile prealabile în facilităţi turistice şi de agrement.

În plus, se consideră că SEM creşte numărul locurilor de muncă, în special în sectorul turistic, şi are capacitatea de a stimula dezvoltarea echitabilă prin oportunităţi în comunităţile rurale din jurul ariilor protejate. Repartizarea beneficiilor şi valorilor între posibilii beneficiari este, de asemenea, importantă, în special în ceea ce priveşte asigurarea unei repartizări echitabile a beneficiilor şi costurilor şi stabilirea unor potenţiale mecanisme de plată pentru serviciile ecosistemice. Există patru grupe principale asupra cărora ariile protejate au impact economic:

1. administraţiile parcurilor;

2. alte agenţii guvernamentale;

3. sectorul privat;

4. gospodăriile.

Acestea includ majoritatea sectoarelor şi grupelor demografice din ţară plus beneficiari la nivel local, regional şi naţional.

Pe baza analizei ecosistemelor celor cinci arii protejate pilot se pot deriva valori estimative generale ale SEM pentru sistem ca întreg. Extrapolarea valorilor aferente celor cinci arii pilot la toată reţeaua, pe baza numărului de hectare şi presupunând că cele cinci situri pilot sunt reprezentative pentru toată aria, asigură scenariului SEM o valoare actualizată netă de 1,685 miliarde de euro (şi o valoare cumulativă de aproximativ 9 miliarde de euro în BAU). Acest lucru oferă un argument pentru a investi în conservarea reţelei de arii naturale protejate din Carpaţii României ca întreg. Aceste valori estimative

98

iniţiale şi aproximative trebuie, totuşi, să fie optimizate prin studii mult mai detaliate asupra siturilor pilot şi prin studii specifice în teren, dar în alte situri ale reţelei.

6.2 Recomandări

Pentru sectoarele studiate s-au formulat recomandări, în vederea facilitării elaborării politicilor specifice fiecărui sector, care să ajute la gestionarea durabilă a serviciilor ecosistemice importante. De asemenea, s-au formulat recomandări separate privind activităţile de cercetare suplimentară viitoare şi consolidarea strategică şi instituţională.

6.2.1 Turism

Următoarele metode de administrare a taxelor de intrare se pot analiza în detaliu şi sunt revizuite în politica de acces şi taxe propusă pentru ariile protejate:

• se pot introduce taxe de intrare în „minele de aur”, iar fondurile se pot redistribui în reţea folosindu-se Asociaţia Administratorilor de Arii Protejate;

• pentru „minele de aur” se poate introduce o taxă de intrare de 2 euro/vizită;• se pot avea în vedere diferite opţiuni de plată (de exemplu, internet, bancomate, operatori

care oferă cazare, operatori de transport) şi/sau stimulente (de exemplu, autocolante) care să încurajeze plata;

• se recomandă campanii de conştientizare prin care să se prezinte orice propunere de majorare a taxei de intrare;

• trebuie să se stabilească un obiectiv realist, de exemplu, 50% dintre vizitatori să plătească în următorii 10 ani.

Se poate realiza un alt studiu prin care să se stabilească taxa de intrare adecvată pentru siturile principale. Prioritatea trebuie să o constituie dezvoltarea turismului în „minele de aur” pe baza înţelegerii depline a capacităţii de suport a zonelor şi luarea de măsuri necesare pentru dezvoltare completă şi administrarea ecoturismului în aceste zone (de exemplu, dezvoltarea infrastructurii de centre de vizitare, cărări, marcaje etc.).

Datele cu privire la numărul de vizitatori sunt esenţiale pentru administrarea corectă a ariilor protejate. Acestea sunt furnizate, de obicei, de către administraţiile parcurilor pe baza datelor colectate de la operatorii locali; în viitor, este nevoie ca exactitatea estimărilor să crească. Datele trebuie să fie colectate de Institutul Naţional de Statistică sau prin sondaje statistice realizate de specialişti în numele administraţiilor parcurilor.

Este nevoie de studii suplimentare pentru identificarea potenţialului de introducere a mecanismelor de plată pentru serviciile ecosistemice aferente turismului. Operatorii turistici privaţi sunt principalii beneficiari ai turismului în ariile protejate. Un posibil mecanism de explorat este ca operatorii turistici să plătească ariilor protejate pentru colaborare în ceea ce priveşte folosirea spaţiilor de cazare şi facilităţilor de transport. De exemplu, operatorii turistici (restaurante, hoteluri, agenţii de turism etc.) ar putea plăti 0,5-1,5% din venituri către Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM). Această plată s-ar vedea pe facturile turiştilor, iar AFM ar cheltui aceşti bani pentru ariile protejate.

99

6.2.2 Silvicultură şi vânătoare

Ca parte dintr-o strategie de gestionare durabilă a zonelor forestiere din ariile protejate, ar trebui să se dezvolte administrarea şi recoltarea produselor forestiere nelemnoase. În acest scop, este nevoie de studii mult mai detaliate cu privire la capacitatea şi potenţialul comercial al acestora.

SEM presupune introducerea sub protecţie a mai multor arii şi oferirea unei compensaţii adecvate pentru orice pierdere de producţie cauzată de restricţiile asupra utilizării terenurilor forestiere. O posibilitate ar fi să se utilizeze fondurile europene disponibile pentru programul Natura 2000, întrucât multe parcuri se suprapun cu ariile protejate incluse în reţeaua Natura 2000.

În ceea ce priveşte plata pentru serviciile ecosistemice, în viitor ar putea apărea oportunităţi de stabilire a unor plăţi din partea societăţilor private care beneficiază de pe urma produselor forestiere nelemnoase.

6.2.3 Agricultură

Pentru a deriva beneficiile scenariului SEM, trebuie să se stimuleze creşterea animalelor acolo unde încă nu s-a atins capacitatea de suport. Pentru acest lucru este posibil să fie nevoie de stimulente pentru fermieri şi de consultări viitoare cu aceştia. Este nevoie de studii pentru conceperea unui mecanism de stimulente eficient. În schimb, fermierii vor solicita compensaţii acolo unde trebuie să se reducă nevoile de creştere a animalelor/păşunat.

6.2.4 Resurse de apă

O posibilă schemă de plată a serviciilor ecosistemice în sectorul resurselor de apă ar fi ca societăţile de îmbuteliere a apei să plătească un procent din venituri către Fondul pentru Mediu, care să se utilizeze pentru finanţarea proiectelor depuse de ariile protejate concentrate asupra administrării sustenabile a izvoarelor de apă minerală.

Este nevoie de studii suplimentare asupra industriei apei îmbuteliate cu scopul obţinerii de date despre eficienţa societăţilor de îmbuteliere (costurile procesării şi ale îmbutelierii), costurile asociate întreruperii temporare a furnizării unui serviciu ecosistemic (de exemplu, în perioadele cu precipitaţii abundente, este posibil ca izvorul să conţină prea mulţi nitraţi din cauza înfiltrării din păşuni şi să nu poată fi folosit) şi valoarea adăugată pe parcursul lanţului de producţie.

6.2.5 Managementul dezastrelor naturale

Este nevoie de studii suplimentare care să ofere date despre costul daunelor aduse infrastructurii publice, despre costurile daunelor aduse gospodăriilor şi despre frecvenţa dezastrelor naturale.

100

6.2.6 Cercetări suplimentare necesare

Există o serie de nevoi de cercetare general valabile pentru toate sectoarele, printre care următoarele:

• planuri de management a ariilor protejate adaptate în funcţie de ecosistem, aceasta reprezentând o prioritate pentru viitor;

• studiu mai amănunţit asupra legăturilor dintre BAU şi SEM în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, veniturile din impozite şi alţi indicatori cheie, pe lângă valoarea actualizată netă (în majoritatea cazurilor nu au fost disponibile date cu privire la aceşti indicatori);

• analiza detaliată a costurilor din scenariul SEM;

• studii specifice fiecărui parc, în vederea optimizării valorilor estimate la evaluarea ecosistemelor; acest studiu s-a bazat în mare măsură pe estimările transferurilor de valoare; de asemenea, în România există foarte puţine studii de evaluare economică primară. Pentru optimizarea estimărilor, se pot realiza studii specifice fiecărui parc, în special asupra valorilor turistice, care sunt punctul de pornire al studiilor realizate asupra celor cinci parcuri pilot;

• optimizarea evaluării generale/la nivel de sistem;

• se recomandă formarea unui grup de lucru permanent alcătuit din factori de decizie și oameni de știință, care să se ocupe de cercetări şi rezultate.

6.2.7 Politică şi finanţare

Pe baza concluziilor şi argumentelor SEM, este evident că în fiecare sector trebuie introduse politici de protejare a serviciilor ecosistemice din ariile protejate. Cooperarea intersectorială este, de asemenea, vitală, având în vedere că anumite sectoare, prin activităţile lor, profită de pe urma ecosistemelor, dar le şi degradează. Rezultatele prezentului studiu se pot folosi pentru informarea factorilor de dezvoltare a politicilor sectoriale care asigură gestionarea durabilă a ecosistemelor din ariile protejate şi pentru conceperea mecanismelor de finanţare durabilă.

Dezvoltarea mecanismelor de plată a serviciilor ecosistemice şi alte oportunităţi de finanţare durabilă sunt în derulare ca parte dintr-un studiu mai amplu realizat de PNUD-GEF. În prezent, se analizează următoarele mecanisme de finanţare:

• Turism

o introducerea/majorarea taxelor de intrare pentru captarea disponibilităţii de a plăti (willingness to pay) în baza rezultatelor prezentului studiu, concentrate pe siturile „mine de aur”;

o contribuţii din partea operatorilor turistici – de exemplu, operatorii turistici din ariile protejate să plătească un anumit procent din încasări către AFM (Administraţia Fondului pentru Mediu), ca apoi proiectele de management al ariei naturale protejate să fie finanţate din acest fond.

101

• Apă

o în mod similar sectorului turismului, operatorii de îmbuteliere a apei să contribuie cu un anumit procent din venituri la AFM;

o pentru alimentarea cu apă urbană, Administraţia Naţională „Apele Române” să plătească pentru serviciul de furnizare de apă curată (ca parte dintr-un mecanism integrat de plată a serviciilor ecosistemice).

• Mecanism de compensare a impactului asupra ecosistemelor – investitorii să plătească, pentru orice impact rezidual al activităţilor acestora, către Fondul pentru Mediu.

Va fi nevoie de reformarea cadrului legal al Administraţiei Fondului pentru Mediu pe baza conceperii acestor mecanisme de finanţare inovatoare.

6.2.8 Aspecte instituţionale

Se recomandă câteva reforme instituţionale care să sprijine trecerea către SEM şi o metodă de administrare în funcţie de ecosistem (acestea au legătură cu mecanismele de finanţare descrise mai sus):

• sporirea capacităţii Administraţiei Fondului pentru Mediu de a gestiona cererile de conservare a biodiversităţii şi monitorizarea proiectelor;

• înfiinţarea unei Asociaţii a administratorilor de arii protejate care să sprijine administrarea fondurilor;

• sporirea capacităţii ANPM (Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului) de a verifica şi de a aproba oficial planurile de management ale ariilor protejate;

• intensificarea cooperării dintre Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Autoritatea de Management a Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru stabilirea unor sisteme de plăţi compensatorii pentru păduri;

• conceperea unui mecanism de înregistrare distinctă a reducerilor emisiilor de gaze cu efect de seră, la Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, care să iniţieze accesul acestor credite pe piața carbonului.

102

Bibliografie

Administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului. Planul de management al Parcului Natural Maramureş, 2008.

Administraţia Parcului Natural Apuseni, Planul de management al Parcului Natural Apuseni, 2008.

Administrația Parcului Natural Vănători-Neamț, Planul de management al Parcului Natural Vânători – Neamţ, 2010

Administraţia Parcului Naţional Piatra Craiului.. Planul de management al Parcului Naţional Piatra Craiului, 2008.

Administraţia Bazinala de Apă Someş-Tisa. Planul de management al bazinului hidrografic Someş Tisa . Administraţia Naţională „Apele Române”, 2010.

Aylward, B. Economic analysis of land-use change in a watershed context, prezentat la Simpozionul UNESCO „Atelier pentru păduri-apă-oameni în climatul tropical umed”. Kuala Lumpur, Malaezia 31 iulie-4 august 2000.

Bovarnick, A., F. Alpizar, Schnell, C. (editors). The Importance of Biodiversity and Ecosystems in Economic Growth and Equity in Latin America and the Caribbean: An economic valuation of ecosystems, United Nations Development Programme, 2010.

Ceroni, M. Serviciile ecosistemice şi economia locală în Parcul Natural Munţii Maramureşului, România, raport prezentat Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Bucureşti, 2007.

CJM 2008 – Raportul de activitate al Consiliului Judeţean Maramureş. Raport de activitate 06.2008 – 12.2008, Consiliul Judeţean Maramureş.

CC 2010 – Investigation report regarding milk market. Raport de investigaţie privind piaţa laptelui. Consiliul Naţional al Concurenţei 2010, Bucureşti

Cernelea, E.Tradiţia păşunatului transhumant în Retezat, Bucureşti: Ed. Ferma, August 2004.

Dudley, N., S. Stolton, A. Belokurov, L. Krueger, N. Lopoukhine, K. MacKinnon, T. Sandwith and N. Sekhran (editors), 2010; Natural Solutions: Protected areas helping people cope with climate change. IUCN WCPA, TNC, UNDP, WCS, The World Bank and WWF, Gland, Switzerland, Washington DC and New York, USA

103

Dumitras, D. „Comparing welfare estimates from travel cost and contingent valuation – application to the recreation value of Romanian parks”,in Lucrări Ştiinţifice, Seria I, 10(4), 2008.

Dumitras, D., Ariton, F., Merce, E.. A brief Economic Assessment on the Valuation of National and Natural Parks: the case of Romania. Not. Bot. Hort. Agrobot. Cluj 39 (1):134-138, 2011.

Ecosystem Marketplace, , State of the Forest Carbon Markets 2011, From Canopy to Currency, www.ecosystemsmarketplace.com

eftec (2009). Valuing Environmental Impacts: Practical Guidelines for the Use of Value Transfer in Policy and Project Appraisal. Submitted to the Department for Rural Affairs, UK.

Ghetau, Vasile. „Declinul demografic al României: ce perspective?”. Sociologie Românească, Volumul II, Nr. 2, 2004.

Giurgiu, V. „Consideraţii asupra stării padurilor României”. Revista Pădurilor, nr.2/2010, Bucureşti, 2010.

Getzner, M. Economic and cultural values related to Protected Areas Part A: Valuation of Ecosystem Services in Tatra (PL) and Slovensky Raj (SK) national parks. WWF World Wide Fund for Nature Danube Carpathian Programme (DCP), Vienna, 2009.

Hidroelectrica, 2011 Annual Activity Report, Raport anual de activitate Hidroelectrica SA, Bucureşti

Hockins M., Stolton S., Levington F., Dudley N., Courrau J., Evaluating Effectiveness – A Framework for Assessing Management Effectiveness of Protected Areas, 2nd edition, 2006.

Institutul Naţional de Statistică. Turismul României. Breviar statistic, Bucureşti, 2011.

Institutul Naţional de Statistică. Turismul României. Breviar statistic, Bucureşti, 2010.

IUCN – 2010 (José María de Juan Alonso) – Sustainable Tourism in the Mediterranean Panorama and perspectives, strategies and actions, working document, summarized version, October 2010

INCDT – 2009 Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Turism (National Institute for Research and Development for Tourism), - Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România, Faza 1 – Experienţa ecoturistică la nivel naţional şi internaţional, Bucureşti 2009.

104

IGES 2006 Institute for Global Environmental Strategies for IPCC, Guidelines for National Greenhouse Gas Inventories (http://www.ipcc.ch/publications_and_data/publications_and_data_reports.shtml#4)

Lockwood, M., Worboys G.L., Kothari A. (2006) Managing protected areas: a global guide. Earthscan, London, UK.

Lynn D. Forster, Cris P. Bardos et al. 1987. Soil erosion and water treatment costs”. Journal of Soil and Water Conservation, Vol. 42, No. 5, pp. 349-352, September/October 1987.

Millenium Ecosystem Assessment.. “Ecosystems and human well-being. Synthesis”. Washington D.C.: Island Press, 2005.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Norme tehnice de stabilire a capacităţii de păşunat, Bucureşti, 2011.

Ministerul Mediului şi Pădurilor. Starea Pădurilor României. Raport anual întocmit de Departamentul Pădurilor, Bucureşti, 2010. www.mmediu.ro/paduri/management_forestier.htm

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Masterplan pentru turismul naţional din România 2007-2026, Bucureşti, 2007

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Tursimului. Strategia naţională a României pentru dezvoltarea ecoturismului, Bucureşti, 2009.

Ministerul Mediului şi Pădurilor. Strategia României pentru diminuarea schimbărilor climatice 2005-2007, Bucureşti, 2005http://www.mmediu.ro /protectia_mediului/schimbari_climatice/1_Documentatie/SNSC_ro.pdf

Philips. A. (ed.). Economic Values of Protected Areas: Guidelines for Protected Area Managers. Task Force on Economic Benefits of Protected Areas of the World Commission on Protected Areas (WCPA), the Economics Service Unit of IUCN International Union for Conservation of Nature (IUCN), Gland, 1998.

POS Mediu.. Manualul Naţional al operatorilor de apă şi canalizare FOPIP 1 – 2003 )ISPA measure – Romania RO16PPA012, EuropeAid/119629/D/SV/RO) 2008

Pagiola, S. Republic of Croatia Coastal Forest Reconstruction and Protection Project: Annex J. Economic Analysis. Staff Appraisal Report: Report: Republic of Croatia Coastal Forest Reconstruction and Protection Project, , Washington DC: World Bank, 1996.

105

Pradhan B., A Chaudhari, J Adinarayana, M F Buchroithner (2011) Soil erosion assessment and its correlation with landslide events using remote sensing data and GIS: a case study at Penang Island, Malaysia Environmental Monitoring and Assessment, pp.1-13, 2011.

PreventionWeb. 2011. Romania - Disaster Statistics: Data related to human and economic losses from disasters that have occurred between 1900 and 2011.

Ruzzier, M., Žujo, J., Marinšek, M. and S. Sosič. Guidelines for economic evaluation of the natural assets of the PAs. South East Europe Transnational Cooperation Programme, Ljubljana: Institute of the Republic of Slovenia for Nature Conservation,2010..

RNP 2009, Planul de management al Parcului Naţional Retezat, Administraţia Parcului Naţional Retezat

SCBD. 2008. Protected Areas in Today’s World: Their Values and Benefits for the Welfare of the Planet. Technical Series No. 36, Secretariat of the Convention on Biological Diversity, Montreal.

TEEB. 2008. The Economics of Ecosystems and Biodiversity. An Interim Report.

TEEB. 2010. The Economics of Ecosystems and Biodiversity: Mainstreaming the Economics of Nature: A synthesis of the approach, conclusions and recommendations of TEEB.

UNDP, 2011. The Economic Value of PAs in Montenegro, final draft, UNDP GEF project Montenegro, 4279: Catalysing Financial Sustainability of Protected Areas in Montenegro

UNEP (2001) Ecotourism and sustainability in publication Industry and environment,nr.3-4, vol. 24, Nairobi, Kenya;

UNEP (2002) Revue trimestrielle Our planet, vol 13, nr.1 – Mountains and ecotourism, Nairobi, Kenya;

Universitatea Transilvania, 2011, Colectarea şi interpretarea datelor pentru evaluarea a cinci AP pilot din România, Proiect PNUD-GEF, România, 3458

UNWTO, Master Planul pentru dezvoltarea turismului naţional 2007 – 2026 Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România, 2007.

UNWTO, Technical assistance for the elaboration of the ecotourism strategy of Romania (Final report), 2005.

UNWTO, Codul global de etică pentru turism, 1999.

106

World Bank 2008, South Eastern Europe – Disaster Risk Mitigation and Adaptation Programme, The World Bank, Sustainable Development Department Europe and Central Asia Region and UN/ISDR secretariat Europe, march 2008

WHO. 2011. EM-DAT International Disasters Database: Romania Country Profile. World Health Organization (WHO) Collaborating Centre for Research on the Epidemiology of Disasters Emergency Events Database EM-DAT, maintained by Université catholique de Louvain, Brussels. http://www.emdat.be/result-country-profile

107

Anexa 1: Caracterizarea parcurilor pilotParcul Natural Apuseni (PNA)Suprafaţă: 75.784 ha Localizare: Vestul României, partea central-nord-vestică a Munţilor Apuseni; include porţiuni din judeţele Cluj, Bihor şi AlbaFloră: Vegetaţia este structurată pe altitudini, după cum urmează: pajişti montane, păduri de molid (Picea abies) şi păduri de foioase, unde se pot găsi specii ca: fag (Fagus silvatica), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de munte (Ulmus montana), frasin (Fraxinus excelsior), cireş (Cerasus avium), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula verrucosa), scoruş de munte (Sorbus aucuparia), salcie căprească (Salix caprea), nuc (Juglans regia) etc.Faună: S-au identificat numeroase specii de nevertebrate în parc, unele fiind noi pentru ştiinţă, altele fiind endemice pentru MunţiiApuseni. Fauna subterană este foarte bine reprezentantă pe teritoriul Parcului Natural Apuseni: multe specii sunt endemice şi multe populează numai una sau două peşteri. Cel mai bine reprezentate sunt grupele Cholevinae coleopterans (Leiodidae) şi Trechinae (Carabidae). Genurile troglobionte Drimeotus şi Pholeuon sunt endemice pentru Munţii Apuseni. Celălalt gen, Pholeuon, are de asemenea un subgen endemic pentru MunţiiBihor, Pholeuon (sensu stricto) şi este reprezentat în Parcul Natural Apuseni prin 22 de taxoni. Dintre Trechinae, deşi genul Duvalius nu este endemic pentru România, cei 18 taxoni din Bihor sunt endemici pentru acest masiv muntos. În ecosistemele acvatice ale Parcului Natural Apuseni se găsesc peste 15 specii de peşti: păstrăv de râu (Salmo trutta fario), păstrăv curcubeu (Salmo irideus), păstrăv fântânel (Salvelinus fontinalis), lipan (Thymallus thymallus), zglăvoacă (Cottus gobio), boiştean (Phoxinus phoxinus), moioagă (Barbus meridionalis petenyi), mreană (Barbus barbus), scobar (Chondrostoma nasus), grindel (Noemacheilus barbatulus), zvârlugă (Cobitis taenia taenia), clean (Leuciscus cephalus) şi babuşca (Rutilus rutilus carpathorossicus). Dintre amfibieni, s-au identificat zece specii, printre care merită menţionate salamandra (Salamandra salamandra), uzvoraşul (Bombina variegata) şi tritonii (Triturus alpestris, T. cristatus, Triturus vulgaris ampelensis). Dintre reptile, se pot menţiona opt specii: vipera comună (Vipera berus), şopârla de ziduri (Podarcis muralis), şopârla de munte (Zootoca vivipara), şopârla de câmp (Lacerta agilis), năpârca (Anguis fragilis colchicus), şarpele de alun (Coronella austriaca), şarpele lui Esculap (Elaphe longissima) şi şarpele de casă (Natrix natrix). În zonă trăiesc toate speciile comune de păsări montane. În pădurile de conifere sunt frecvente: mierla gulerată (Turdus torquatus), forfecuţa (Loxia curvirostra), alunarul (Nucifraga caryocatactes), piţigoiul de munte (Parus montanus), pănţăruşul (Regulus regulus), ciocănitoarea cu trei degete (Picoides trydactilus), ierunca (Tetrastes bonasia) şi piţigoiul moţat (Parus cristatus). În pădurile de foioiase, în poieni şi păşuni sunt prezente: porumbelul gulerat (Columba palumbus), corbul (Corvus corax), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), cinteza (Fringilla coelebs) etc. Pe lângă cursurile de apă se întâlnesc: mierla de apă (Cinclus cinclus), codobatura de munte (Motacilla cinerea) şi fluierarul de munte (Actitis hypoleucos). În parc se găsesc următoarele păsări răpitoare: acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), acvila de munte (A. chrysaetos), şorecarul comun (Buteo buteo), vinderelul roşu (Falco tinnunculus), vinderelul de seară (F. verspertinus), uliul păsărar (Accipiuter nisus) şi uliul porumbar (A. gentilis). Fauna de mamifere cuprinde specii specifice pădurilor montane de fag şi molid şi capra neagră (Rupicapra rupicapra), care a fost reintrodusă în bazinul superior al văilor Crişul Pietros-Boga. Fauna de mamifere mari este bine reprezentată: lup (Canis lupus), linx (Lynx lynx), urs (Ursus arctos), căprior (Capreolus capreolus), cerb carpatin (Cervus elaphus), mistreţ (Sus scrofa). Printre mamiferele carnivore se găsesc pisica sălbatică (Felis silvestris), dihorul (Mustela putorius) şi vidra (Lutra lutra). Rozătoarele mici sunt reprezentate de zece specii, unele dintre ele fiind de o deosebită importanţă, fiind listate în Directiva Habitate 92/43/CEE: şoarecele scurmător (Clethrionomys glareolus), şoarecele de câmp (Microtus arvalis), şoarecele de pământ (M. agrestis), şoarecele de casă (Mus muculus), şoarecele gulerat (Apodemus flavicollis), şoarecele dungat (A. agrarius), şoarecele de pădure (A. sylvaticus), pârşul de alun (Muscardinus avellanarius), pârşul mare (Myoxus glis) şi veveriţa (Sciurus vulgaris). De asemenea, mamiferele mici insectivore, sunt bine reprezentate în Parcul Natural Apuseni fiind identificate opt specii (excluzându-se liliecii): chiţcanul comun (Sorex araneus), chiţcanul pitic (S. minutus), chiţcanul de munte (S. alpinus), chiţcanul de apă Neomys fodiens), chiţcanul de mlaştină (N. anomalus), chiţcanul de câmp (Crocidura leucodon), cârtiţa (Talpa europaea) şi ariciul (Erinaceus concolor). Câteva peşteri prezintă o importanţă deosebită şi datorită populaţiilor de lilieci pe care le adăpostesc (Lup Nicoară, 2005: Borda, 1998/1999, 2002, baza de date a Asociaţiei pentru Protecţia Liliecilor din România): liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rh. hipposideros), Rh. euryale, Myotis myotis, M. blythii, M. nattereri, M. brandtii, M. mystacinus, M. bechsteinii, M. emarginatus, M. daubentonii, M. dasycneme, liliacul de amurg (Nyctalus noctula), Pipistrellus pipistrellus, Plecotus auritus, P. austriacus, Barbastella barbastellus, Miniopterus schreibersii, dintre care speciile Rhinolophus ferrumequinum, Myotis myotis şi Miniopterus schreibersii prezintă o mare valoare ştiinţifică.

108

Peisaj: Munţii Apuseni se caracterizează printr-un peisaj carstic remarcabil atât ca întindere, cât şi ca amploare şi varietate a formelor. Stâncăriile, păşunile montane şi fenomenele carstice de suprafaţă sunt unităţi de peisaj de interes major. Acestea sunt reprezentate de doline, văi scurte oarbe (ale căror ape se pierd în calcar prin ponoare, sorburi sau guri de peşteri), platouri carstice, văi seci, lapiezuri, polii (depresiuni plane hidrografice închise, cu drenaj subteran), chei, defileuri etc. O particularitate a Munţilor Bihor o constituie prezenţa carstului împădurit, una dintre puţinele regiuni de acest fel din România. Pădurea influenţează regimul de dezvoltare a golurilor subterane, dar în acelaşi timp susţine o biodiversitate remarcabilă la suprafaţă. Existenţa acestui tip de peisaj este una dintre premisele existenţei peşterilor cu gheaţă.Motivul selectării ca arie protejată – context socio‑economic: Conservarea biodiversităţii mediului carstic specific este unul dintre principalele motive pentru punerea sub protecţie a ariei. Este una dintre ultimele arii de aceste dimensiuni care beneficiază de relief carstic împădurit. În acelaşi timp, comunităţile umane din zona parcului reprezintă un exemplu elocvent de populaţie de „moţi”, care se găseşte numai în această regiune a României. Calitatea estetică superioară a peisajului este rezultatul utilizării metodelor tradiţionale unice de amenajare teritorială şi organizare a comunităţilor locale. În zona parcului sunt 55 de sate cu o populaţie estimată la aproximativ 35.000 de locuitori. Economia locală include agricultura la scară mică şi creşterea animalelor, silvicultura şi prelucrarea lemnului, comerţul şi turismul. Mineritul a fost o activitate foarte importantă în trecut şi poate redeveni în viitor. Parcul reprezintă o sursă importantă de apă curată pentru populaţia din aval.

Parcul Natural Munţii Maramureşului (PNM)Suprafaţă: 133.354 ha Localizare: Nordul României; aproape toată suprafaţa Munţilor Maramureşului, partea estică a judeţului MaramureşFloră: Tipurile de vegetaţie identificate în parc sunt: i) etajul de gorunete-făgete (Fagus sylvatica) şi gorunete (Quercus petraea), cu numeroase specii lemnoase ca Tilia cordata, Prunus avium, Acer pseudoplatanus, Carpinus betulus; ii) etajul montan-premontan (între 700 şi 1.200 m altitudine) cu Fagus sylvatica, Fraxinus excelsior, Ulmus glabra, Larix decidua, Betula pendula etc.; iii) etajul montan de amestecuri (între 1.000 şi 1.400 m altitudine) cu Fagus sylvatica, Abies alba, Picea abies, Acer pseudoplatanus, Fraxinus excelsior; iv) etajul montan de molidişuri (peste 1.300 m altitudine); v) păşuni alpine. O poziţie zonală deosebită o ocupă ecosistemele acvatice, de mare importanţă fiind turbăriile şi smârcurile cu molidişuri. În parc s-au identificat 1.521 de taxoni, 27 dintre aceştia fiind endemici pentru Carpaţii din România: Achillea schurii, Aconitum moldavicum, Armeria pocutia, Campanula carpatica, Campanula serrata, Cardaminopsis neglecta, Centaurea carpatica, Centaurea melanocalathia, Chrysosplenium alpinum, Cochlearia officinalis subsp. pyrenaica, Dentaria glandulosa, Dianthus tenuifolius, Doronicum carpaticum, Festuca carpatica, Festuca porcii, Heracleum carpaticum, Hieracium kotschyanum, Melamphyrum saxosum, Phyteuma tetramerum, Phyteuma vagneri, Poa granitica ssp.disparilis, Ranunculus carpaticus, Scabiosa lucida, Silene nutans ssp. dubia, Symphytum cordatum, Trisetum fuscum.Faună: S-au identificat nu mai puţin de şapte specii de nevertebrate (dintr-un total de 74) pentru prima dată în România în cadrul Parcul Natural Munţii Maramureşului: Rhaphium ensicome, Rhaphium rivale, Argyra spoliata, Diaphorus halteralis, Hilara albitarsis, Empis (sensu stricto.) nuntia, Empis (sensu stricto) planetica. De asemenea, s-a identificat un număr impresionant de lepidoptere: 136. Există şi populaţii importante de peşti, a căror biodiversitate creşte odată cu scăderea altitudinii: Salmo trutta fario, Thymallus thymallus, Hucho hucho, PhoxiriLis phoxinus, Cottus gobio, Barbus peloponnensius petenyi, Chondrostoma nasus, Leuciscus souffia agassizi (endemice pentru zona Maramureşului). Şi amfibienii sunt bine reprezentaţi: Salamandra salamandra, Triturus alpestris, Triturus montandoni (endemic pentru Carpaţii Orientali), Bombina variegate, Bufo bufo, Rana dalmatina, Rana temporaria. În Parcul Natural Munţii Maramureşuluise pot găsi toate păsările specifice Munţilor Carpaţi, de menţionat Lyrurus tetrix, Tetrao urogallus, Tetrastes bonasia (specii rare), Aquila crysaetos, Aquila pomarina etc. Fauna de mamifere este, de asemenea, completă: lupul (Canis lupus), linxul (Lynx lynx), ursul (Ursus arctos), căpriorul (Capreolus capreolus), cerbul carpatin (Cervus elaphus), mistreţul (Sus scrofa), dihorul (Mustela putorius) şi vidra (Lutra lutra).Peisaj: Pe lângă peisajele naturale valoroase, Munţii Maramureşului se caracterizează printr-un peisaj rural specific cu arhitectură tradiţională locală evidentă la case şi biserici.

109

Motivul selectării ca arie protejată – context socio‑economic: Parcul Natural Munţii Maramureşului a fost declarat parc natural în anul 2005, cu scopul de a conserva peisajul şi tradiţiile locale, de a proteja patrimoniul spiritual şi cultural al zonei, de a aplica măsuri de gestionare durabilă a pădurilor şi de a stimula turismul în baza acestor valori. Zona prezintă numeroase valori naturale, etnice, culturale şi istorice, dar se confruntă cu multe probleme legate, în principal, de activităţile miniere derulate în trecut, care au lăsat urme fizice prin zone degradate, dar şi sociale transformând o zonă odată prosperă într-o zonă săracă. Ca o consecinţă a acestor aspecte locale specifice, administraţia parcului are diverse obiective. În zona parcului sunt zece comune şi oraşe cu o populaţie estimată la aproximativ 115.000 de locuitori. Economia locală include agricultura la scară mică şi creşterea animalelor, silvicultura şi prelucrarea lemnului, producţia la scară mică (produse tradiţionale, inclusiv produse alimentare tradiţionale locale), comerţul şi turismul. Prelucrarea lemnului reprezentată în arhitectura caselor constituie o caracteristică specială a zonei şi o importantă atracţie turistică. În trecut zona a fost dedicată mineritului şi, deşi în prezent industria nu este bine reprezentată, a lăsat un impact istoric important asupra peisajului. Parcul reprezintă o sursă importantă de apă curată pentru populaţia din aval.

Parcul Naţional Piatra Craiului (PNPC)Suprafaţă: 14.773 ha Localizare: Întregul Parc Naţional Piatra Craiului este situat în Carpaţii Meridionali, în centrul României, şi include părţi din culoarele munţilor învecinaţi, Rucăr-Bran şi Rucăr-Zărneşti. Parcul Naţional Piatra Craiului se întinde în judeţele Braşov şi Argeş, incluzând zone care aparţin localităţilor Zărneşti, Moeciu (satele Măgura şi Peştera), Bran, Rucăr şi Dâmbovicioara. Floră: Bogăţia de specii a Parcului Naţional Piatra Craiului este rezultatul condiţiilor deosebit de variate pe care acesta le oferă dezvoltării lumii vegetale. Altitudinea care depăşeşte 2.200 m face ca aproape întreaga grupare a speciilor montane şi alpine, caracteristice lanţului carpatic, să găsească aici condiţii optime de dezvoltare. Ciupercile, muşchii, lichenii şi plantele cu flori găsesc aici un adevărat paradis. Pe teritoriul parcului a fost identificat un număr total de 1.170 de specii şi subspecii de plante. Un număr de 181 de specii sunt incluse în “Lista roşie a plantelor superioare din România” ca specii endemice, rare sau vulnerabile, lucru care face dovada importanţei deosebite a Parcului Naţional Piatra Craiului pentru conservarea speciilor floristice. Printre speciile importante se numără garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus) – simbolul masivului Piatra Craiului, acest munte fiind unicul loc din lume care o găzduieşte, Taxus baccata, Angelica arhangelica, Nigritella nigra şi N. rubra, Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stefani, Linaria alpine, Leontopodium alpinum, Trolius europaeus, Rhododendron mytifolium, Gladiolus imbricatus, Gentiana lutea, Daphne blagayana, Daphne cneorum etc. Aceste specii se supun unui regim strict de protecţie şi atrag iubitorii de natură în lunile de vară. Parcul Naţional Piatra Craiului adăposteşte un număr impresionant de specii de orhidee de munte (48 dintre cele 53 de specii existente pe teritoriul României). Datorită înclinării mari a versanţilor, aici se pot observa cel mai bine benzile altitudinale formate datorită etajării vegetaţiei, masivul fiind înconjurat de la bază spre creastă de brâie de fâneţe, păduri, stâncării şi pajişti subalpine.Faună: Fauna de nevertebrate este deosebit de bogată numărând 35 de specii endemice (de exemplu, Nesticus constantinescui (arahnida) şi Rhagidia carpatica (arahnida, acari)) 91 de specii descrise ca fiind noi pentru ştiinţă. Există şi un număr mare de specii de fluturi, până în prezent fiind identificate peste 216 de specii rare sau endemice: Psodos coracinus dioszeghy, subspecie; Apamea zeta sandorokovacsi; Erebia pronoe, specie cunoscută în Carpaţi numai din Piatra Craiului şi Bucegi; Pieris bryoniae, specie menţionată în lista roşie a fluturilor de zi din Europa etc. Fauna de peşti, amfibieni şi reptile este ceva mai săracă, comparativ cu celelalte grupe de vertebrate. Parcul Naţional Piatra Craiului deţine o ornitofaună bogată, reprezentată prin cele 111 specii identificate până în prezent pe acest teritoriu, din acest punct de vedere fiind o zonă ideală pentru observarea păsărilor. Condiţiile climatice şi geologice, geomorfologia şi structura florei şi vegetaţiei din Parcul Naţional Piatra Craiului au determinat păstrarea unei diversităţi aparte în grupul mamiferelor. Din cele 100 specii de mamifere din fauna României, peste 40% trăiesc aici. Până în prezent au fost identificate 21 de specii de lilieci, care se adăpostesc în peşterile sau scorburile arborilor bătrâni de pe teritoriul parcului naţional. Dintre acestea, o mare parte intră în categoria specii strict protejate conform Convenţiei de la Berna, iar şase sunt specii de interes comunitar, conform Directivei Consiliului Europei 92/43 EEC (Rhinolophus ferrumequinum, R. euriale, Myotis bechsteinii, M. blythii, M. myotys, Barbastella barbastellus) şi o specie – Vespertilio murinus – este inclusă în Convenţia de la Bonn. Parcul Naţional Piatra Craiului găzduieşte şi o populaţie bogată de carnivore mari: urşi – Ursus arctos; lupi – Canis lupus; lincşi – Lynx lynx.

110

Peisaj: Principala trăsătură peisagistică o constituie creasta calcaroasă de 25 km cu orientare NE-SV, cea mai lungă şi mai înaltă creastă calcaroasă din ţară. Parcul Naţional Piatra Craiului adăposteşte câteva habitate şi specii de interes european. De exemplu, tufărişuri de Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium, pajişti alpine şi subalpine pe substrat calcaros, grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin, fâneţe montane, păduri de fag de tipul Luzulo-Fagetum, păduri acidofile Picea montane de molid din etajul montan până la cel alpin etc. Pe lângă peisajul natural impresionant din Piatra Craiului, comunităţile locale şi satele creează un peisaj atrăgător cu gospodării risipite pe dealuri, unde localnicii păstrează încă tradiţiile seculare în armonie cu natura.Motivul selectării ca AP ‑ context socio‑economic: Motivele principale care au stat la baza declarării Pietrei Craiului ca parc naţional au fost: menţinerea biodiversităţii, conservarea peisajului şi a speciilor, promovarea şi stimularea activităţilor turistice şi conştientizarea şi educarea publicului în spiritul valorilor de conservare a naturii. În zona parcului sunt opt sate şi un oraş cu o populaţie estimată la aproximativ 37.000 de locuitori. Localitatea Zărneşti a fost, în trecut, cea mai importantă zonă industrială (Celohart – celuloză şi hârtie, UM Tohan – uzină mecanică, întreprinderi de recoltare a masei lemnoase, întreprinderi de prelucrare a lemnului). În prezent, industria se află într-o stare precară din cauza trecerii la economia de piaţă şi a recesiunii. Satele Bran, Moeciu, Dâmbovicioara şi Rucăr au o tradiţie bogată în creşterea animalelor, recoltarea şi prelucrarea lemnului. Cultivarea pământului nu se practică cu intensitate. În ultimul deceniu, agroturismul a înregistrat o dezvoltare semnificativă în părţile de est şi sud ale parcului. Turismul este impresionant în Bran şi Moeciu (obiectiv turistic: Castelul lui Dracula) şi moderat în Fundata, Dâmbovicioara şi Rucăr. Zona are un imens potenţial turistic neexploatat.

Parcul Naţional Retezat (PNRe)Suprafaţă: 38.138 ha Localizare: Parcul Naţional Retezat este o rezervaţie a biosferei şi este situat în partea vestică a ţării, ca parte din masivul Retezat-Godeanu. Parcul Naţional Retezat se întinde pe teritoriul judeţelor Hunedoara, Caraş-Severin şi Gorj.Floră: Pentru Retezat sunt descrise 60 de asociaţii vegetale cu varietate mare de la Pino-Quercetum moehringietosum pendulae în regiunile joase până la Oreochloo-Juncetum trifidi care populează suprafeţe restrânse de pe creste. Deosebit de importantă este zona calcaroasă a Retezatului Mic cu specii rare/endemice cum ar fi Barbarea lepuznica, Pedicularis baumgarteni, în general vulnerabile sub impactul păşunatului. Retezat adăposteşte 1.190 de specii superioare dintre cele 3.450 cunoscute în România. Aici populează 90 de taxoni endemici descoperiţi începând cu anul 1858. Lista roşie a speciilor superioare din România conţine 130 de specii care se găsesc în Retezat. Munţii Retezat reprezintă centrul genetic pentru genul Hieracium, care cuprinde aici 257 taxoni, unii endemici: Hieracium borzae, Hieracium nigrilacus. De asemenea, este centru genetic şi pentru genul Poa – 31 de taxoni. O serie de specii ocupă un loc clasic în Parcul Naţional Retezat: Barbarea lepuznica, Centaurea pseudophrygia ratezatensis, Oxytropis jacquinii retezatensis, Hypochoeris maculata var. carpatica, Festuca rupicola var. retezatensis. Pajiştile din regiunea alpină constituie o zonă de importanţă aparte, aici regăsindu-se majoritatea speciilor din flora alpină. Alte zone de interes deosebit sunt cele de limită între zona stâncoasă şi pajiştile alpine, cu reprezentanţi specifici: Rhododendron kotschii, Pinus mugo sau Pinus cembra.Faună: Nevertebratele sunt reprezentate prin sute de specii, cel mai mare număr de endemite din Retezat: nouă subspecii de fluturi de zi, şase specii de plecoptere şi patru de tricoptere. Genul erbia (ordinul Lepidoptera) este un relict glaciar. Se găsesc zece specii de amfibieni, opt dintre acestea fiind considerate rare şi vulnerabile la nivel naţional. Una dintre speciile de păstrăvi din parc (dintre cele 11 specii de peşti) nu este indigenă (Salmo trutta lacustris).Reptilele sunt reprezentate prin nouă specii, una considerată rară şi toate considerate vulnerabile. Dintre cele 185 de specii de păsări identificate în parc, 122 sunt cuibătoare. Merită menţionate: Aquila chrysaetos (reprezentat pe logoul parcului), Aquila pomarina, Circaetus gallicus, Falco peregrinus, Tetrao urogallus, Bubo bubo, Glaucidium paserrinum, Ciconia nigra. În Parcul Naţional Retezat au fost identificate 55 de specii de mamifere, ceea ce înseamnă peste 23% din mamiferele terestre din Europa. Parcul oferă condiţii pentru supravieţuirea celor mai importante dintre carnivorele mari europene: lupul, ursul şi linxul. De asemenea se întâlnesc în parc ierbivore mari: capra neagră (Rubicapra rubicapra), cerbul (Cervus elaphus) şi căpriorul (Capreolus capreolus). Carnivorele de mai mici dimensiuni cum sunt Felis silvestris şi mustelidele se găsesc în diversele habitate ale parcului. Peşterile din Retezatul adăpostesc populaţia de urşi, dar şi 13 specii de lilieci: printre care Rhinolophus ferrumequinum, Vespertilio murinus şi Pipistrellus pygmaeus.

111

Peisaj: Parcul Naţional Retezat este parcul „ochilor albaştri”: adăposteşte 80 de lacuri glaciare, cel mai mare (Bucura) având o suprafaţă de 8,8 ha. Se găsesc, de asemenea, peste 20 de vârfuri de peste 2.000 m altitudine. Aceste caracteristici peisagistice, împreună cu biodiversitatea biologică, au generat un interes deosebit faţă de zonă încă de la jumătatea secolului 19. Localnicii încă mai practică activităţile tradiţionale ale păşunatului, ceea ce adaugă valoare culturală peisajului montan impresionant. Asociaţiile de vegetaţie menţionate anterior, localizate în etajul alpin, contribuie, de asemenea, la atractivitatea peisajului.Motivul selectării ca AP ‑ context socio‑economic: Parcul Naţional Retezat este cel mai vechi parc din România, fiind înfiinţat în anul 1935. La acel moment, desemnarea parcului a fost motivată de numeroşi oameni de ştiinţă: „regiunea superioară a Retezatului trebuie să se transforme într-un grandios parc: o rezervaţie ştiinţifică importantă” (A. Borza, 1935). Conform actualei legislaţii, obiectivul principal al Parcul Naţional Retezat este acela de a proteja şi de a conserva specii reprezentative pentru spaţiul naţional biogeografic, conţinând diverse elemente naturale valoroase de natură fizico-geografică, floristică, faunistică, hidrologică, geologică, paleontologică, speologică şi edafică, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative şi turistice. Parcul nu este foarte populat, în zonă fiind numai satele din două comune (Râu de Mori şi Salas) şi un oraş (Uricani). Principalele activităţi economice din zonă sunt: creşterea animalelor, recoltarea lemnului, prelucrarea lemnului, agricultura la scară mică; o parte din membrii comunităţii îşi câştigă existenţa din aceste activităţi. O altă parte a membrilor comunităţii au locuri de muncă în afara zonei şi a comunităţii. Rata şomajului este destul de mare, iar locurile de muncă se găsesc greu. Condiţiile economice dificile care afectează comunităţile sunt generate, în principal, de: infrastructura precară, lipsa de capital pentru implementarea proiectelor de dezvoltare, populaţia îmbătrânită, lipsa accesului la informaţii, lipsa de abordări strategice din partea autorităţilor cu privire la dezvoltarea industrială, declinul tranziţiilor şi scăderea importanţei şi a cererii de produse tradiţionale.

Parcul Natural Vânători Neamţ (PNVN)Suprafaţă: 30.818 ha Localizare: Partea nord-vestică a României, versantul estic al Carpaţilor Orientali (Munţii Neamţ) şi Subcarpaţii Neamţului; se întinde în judeţul Neamţ. Floră: Vegetaţia este structurată pe altitudini: i) păduri de gorun la altitudini mici cu Quercus dalechampii amestecat cu Quercus pedunculiflora, Fagus sylvatica, Tilia cordata – păduri moldave de gorun; ii) păduri mixte de gorun Fagus sylvatica, Picea abies and Abies alba (două specii rare - România Fagus taurica şi Fagus orientalis); iii) vegetaţie zonală în luncile râurilor cu Alnus sp.; iv) pajişti seculare: Festuco-Agrostetum capilaris, Trifolio – Lolietum perennis, Rorippo – Agrostetum stolonifere. Diversitatea floristică a teritoriului este remarcabilă: peste 1.831 de specii şi subspecii. Există o serie de specii endemice impresionante: Centaurea carpatica ssp. rarăurensis (creşte numai în Moldova), Cirsium decussatum, C. furiens, C. grecescui, Dentaria glandulosa, Hepatica transsilvanica, Leucanthemum waldstenii, Phyteuma wagneri, Ranunculus carpaticus, Symphytum cordatum şi 50 de rarităţi floristice: Allium schoenoprasum ssp. sibiricum, Anacamptis pyramidalis, Carex disticha, Cephalanthera rubra, Caelogossum viride, Corallorhiza trifida, Crepis mollis, Dactylorhiza cordigera ssp. cordigera, D. incarnata, D. maculata ssp. maculata, D. sambucina, Dianthus campestris ssp. campestris, D. collinus ssp. glabriusculus, Dianthus collinus ssp. moldavicus Epipactis atrorubens, E. helleborine, E. palustris, E. purpurata, Epypogyum aphyllum, Erigeron alpinus, Galium pumilum ssp. pumilum, Gentrianella germanica, Gymnadenia conopsea, G.odoratissima, Herminium monorchis, Hypochoeris glabra, Lathyrus pannonicus ssp. collinus, Leguosia speculum-veneris, Liparis loeselii, Listera cordata, Luzula forsteri, L. luzulina, Mercurialis ovata, Microstylis monophyllos, Monotropa hypopytis ssp. hypopytis, Neotia nidus-avis, Orchis coriophora ssp. coriophora, O. elegans, O. mascula ssp. signifera, O. morio, O. ustulata, Pedicularis sceptrum-carolinum, Petasites paradoxus, Platanthera bifolia, Polemonium coeruleum, Potentilla neumanniana, Ranunculus circinatus, Salix aurita, Scandix pecten-veneris ssp. pecten-veneris, Scorzonera humilis, Streptopus amplexifolius, Traunsteinera globosa, Trollius europaeus, Typha schuttleworthii, Valeriana simplicifolia, Angelica archangelica, Cypripedium calceolus, Taxus baccata etc.Faună: Fauna este caracteristică Munţilor Carpaţi: numeroase nevertebrate, printre care un număr însemnat de lepidoptere – 138, peşti – şapte specii rare (inclusiv Salmo trutta), reptile – trei specii (inclusiv Vipera berus), amfibieni – 11 specii (inclusiv endemismul carpatic Triturus montandoni), păsări – 101 specii (inclusiv Accipiter gentilis, Accipiter nisus, Aquila pomarina, Buteo buteo, Buteo lagopus, Strx aluco, Strix uralensis, Crex crex, Ciconia nigra, Ciconia ciconia, Tetrao urogalus, Alcedo athis), mamifere – 35 de specii, printre care Ursus arctos, Canis lupus, Vulpes vulpes, Lynx lynx, Felix sylvestris, Martes martes, Mustela erminea, Mustela nivalis, Mustela putorius, Sciurus vulgaris, Meles meles, Erinaceus europaeus, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Sus scrofa, Lepus europaeus, Glis glis.

112

Parcul Naţional Vânători Neamţ este asociat îndeaproape cu Bison bonasus, odată foarte frecvent în România, apoi absent pentru o lungă perioadă de timp, dar repopulat cu succes în parc în cadrul unui lung şi ambiţios proiect.Peisaj: Parcul Naţional Vânători Neamţ este parcul pădurilor naturale, al bisericilor şi mânăstirilor şi al speciei Bison bonasus. Pădurile complexe, majoritatea fiind foarte aproape de starea naturală în zone de deal, creează un peisaj de neuitat (printre cele mai cunoscute se numără Pădurea de Argint cu molid şi Codrii de Aramă). Peisajul este completat de numeroase biserici şi mânăstiri situate în văile adânci înconjurate de păduri şi pajişti, în apropiere de satele pitoreşti care păstrează arhitectura tradiţională. Lacurile şi pajiştile administrate tradiţional (cu pomi şi stoguri de fân) constituie elemente importante ale peisajului Parcul Naţional Vânători Neamţ. Repopularea recentă cu bizoni şi dezvoltarea infrastructurii cu scopul de a facilita vizitele în zona de creştere a speciei Bison bonasus contribuie, de asemenea, la peisajele spectaculoase şi atrăgătoare. Motivul selectării ca AP ‑ context socio‑economic: Parcul Naţional Vânători Neamţ a fost înfiinţat în anul 1999 cu următoarele scopuri: protejarea patrimoniului natural, spiritual şi cultural al zonei, gestionarea durabilă a pădurilor, conservarea peisajelor şi a tradiţiilor locale, repopularea cu bizoni şi stimularea ecoturismului. Cel mai important obiectiv al administraţiei parcului îl constituie conservarea peisajelor în care interacţiunea dintre om şi natură a dat naştere unei zone deosebite, cu un peisaj spectaculos şi valori culturale şi biologice. În parc se găsesc cinci aşezări importante (printre care localitatea Târgu Neamţ) cu o populaţie totală de 48.000 de locuitori. Aici trăiesc şi foarte mulţi călugări, care populează cele 14 mânăstiri din zonă. Principalele activităţi economice sunt: agricultura la scară mică, creşterea animalelor, comerţul, manufacturarea produselor tradiţionale şi, în dezvoltare, turismul. Turismul monahal ortodox reprezintă o parte importantă a acestui sector şi se consideră că are un potenţial însemnat. Parcul găzduieşte numeroase situri culturale şi istorice faimoase.

113

Anexa 2: Schema logică a calculării eroziunii solului

Formula utilizată pentru calcularea cantităţii anuale de sol erodat se bazează pe indicatorii stabiliţi prin experimente şi măsurători. Formula este următoarea:

A= R x K x LS x C x P

R – erodabilitate pluvială

K – erodabilitatea solului

LS – indice tipografic

P – Utilizarea terenurilor (nu este cazul în acest studiu, întrucât se aplică numai suprafeţelor din sate şi oraşe, aşadar se stabileşte la valoarea 1)

C – acoperire cu vegetaţie

În analiza scenariilor BAU şi SEM indicele variabil este C – acoperirea cu vegetaţie.

Sursă: Terente, 2008, Universitatea Transilvania, 2011

114

Anexa 3: Ariile protejate carpatice din România

În prezent, în România sunt 106 arii protejate care acoperă o suprafaţă totală de 1.057.487 de hectare. Autoritatea publică centrală pentru aceste arii protejate este Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice. În reţeaua de arii naturale protejate din Carpaţii României sunt incluse 22 de arii protejate majore (12 parcuri naţionale şi 10 parcuri naturale). Tabelul 0-1 oferă o prezentare generală a ariilor protejate carpatice specificând suprafaţa totală a acestora şi suprafaţa acoperită de pădure. Ariile pilot sunt evidenţiate.

Tabelul 0-2 oferă şi o evaluare a calităţii ariilor protejate carpatice din România, inclusiv a celor cinci situri pilot, pe baza expertizelor realizate de administratorii parcurilor şi de echipa care a efectuat studiul. Pe baza evaluării calităţii, studiile pilot pot fi considerate reprezentative pentru reţea ca întreg din punctul de vedere al gamei de servicii ecosistemice pe care le furnizează şi al importanţei relative a acestor servicii.

115

Tabelul 0‑1: CNPA din România

PARCURI Instituţie administrativă

Suprafaţă totală

ha

Tip de pădure

Suprafaţa de pădure

Pădure strict

protejată‑ ha ‑ % ‑ ha ‑

PARCURI NAŢIONALE 1 Călimani Romsilva 24.041,0 16.118,5 67,05 8.464,32 Cheile Bicazului – Hăşmaş Romsilva 6.575,0 6.345,5 96,51 4.823,73 Cheile Nerei – Beuşniţa Romsilva 36.758,0 29.165,0 79,34 7.588,04 Cozia Romsilva 17.100,0 16.055,6 93,89 7.839,95 Domogled – Valea Cernei Romsilva 61.211,0 45.641,8 74,56 19.755,36 Piatra Craiului Romsilva 14.773,0 10.170,8 68,85 3.753,687 Retezat Romsilva 38.138,0 19.254,0 50,49 884,98 Munţii Rodnei Romsilva 46.399,0 27.670,3 59,64 13.323,69 Semenic – Cheile Caraşului Romsilva 36.160,7 30.743,1 85,02 9.405,210 Buila – Vânturariţa Romsilva 4.186,0 3.850,7 91,99 1.496,9

11 Ceahlău Consiliul Judeţean 8.396,0 7.321,9 87,21 3.243,6

12 Defileul Jiului Romsilva 11.127,0 9.422,0 84,68 9.012,0Parcuri naturale 13 Apuseni Romsilva 75.784,0 48.795,5 64,39 11.647,014 Bucegi Romsilva 32.663,0 21.357,7 65,39 5.805,0

15 Grădiştea Muncelului – Cioclovina Romsilva 38.184,0 26.229,7 68,69 4.357,1

16 Porţile de Fier Romsilva 115.655,0 63.919,5 55,27 9.610,417 Vânători Neamţ Romsilva 30.818,0 26.322,6 85,41 11.417,018 Munţii Maramureşului Romsilva 148.850,0 72.000,0 48,37 8.850,019 Putna – Vrancea Romsilva 38.204,0 30.563,5 80,00 6.423,2

20 Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului

Universitatea din Bucureşti 102.392,0 45.256,0 44,20 0,0

21 Geoparcul Platoul Mehedinţi Consiliul Judeţean 106.000,0 6.000,0 5,66 0,0

22 Defileul Mureşului Superior nicio administraţie 9.156,0 7.500,0 81,91 1.000.0

TOTAL 1.002.570,7 569.703,7 56,82 148.700,8Parcuri naţionale 304.864,7 221.759,2 89.591,1Parcuri naturale 697.706,0 347.944,5 59.109,7

Reţeaua de Arii Naturale Protejate din Carpaţii României 1.002.570,7 569.703,7 148.700,8

Sursă: Planurile de management al ariilor protejate

116

Tabelul 0‑2: Evaluarea calitativă a Ariilor Protejate Carpatice din România

Tip de SE

ServiciuB

eneficiu/rezultat

Platoul MehedinţiCioclovina

Defileul JiuluiBucegi

CeahlăuCălimaniDefileul

MureşuluiRodnei

Cheile NereiCheile

BicazuluiSemenic

DomogledPutna

VranceaBuila

VânturariţaPorţile de

FierŢara

HaţeguluiANPMMMP

PN Piatra Craiului

PNR

PN Vânători Neamţ

Servicii de aprovizionare

Lemn

Cherestea, produse

tradiţionale din lemn,

produse comerciale din

prelucrarea lemnului

**

****

****

***

***

**

****

****

****

***

**

Apă

Reţea publică de alim

entare cu apă, ape m

inerale pentru uz com

ercial, apă pentru uz industrial şi agricol

**

***

****

****

?**

__

**

***

****

**

*

PFNM

edicamente naturale,

fructe de pădure, produse pe bază de fructe de pădure

**

_*

****

***

***

_*

__

?**

****

**

**

Sursă de energie (com

bustibil etc.)

Alim

entare cu energie electrică, ex., energie hidroelectrică

__

***

_*

**

**_

**

**

***

**_

_**

_

Servicii de reglare

Reglarea G

ESSechestrarea carbonului

****

****

****

****

****

****

**

?**

***

**

*

Stabilizarea m

icroclimatului C

alitatea aerului**

****

****

****

****

***

****

*_

****

****

****

Reglarea apei

(stocare şi retenţie)

Prevenirea inundaţiilor şi alunecărilor de teren

**

***

****

****

***

_*

***

_*

****

****

**

Controlul

eroziunii solului

Sporirea calităţii apei *

***

****

***

***

**_

_*

*?

**

***

*_

Retenţia

substanţelor nutritive

Sporirea calităţii apei ?

**?

**

***

***

*_

**

**

**

**

**

117

Tip de SE

ServiciuB

eneficiu/rezultat

Platoul MehedinţiCioclovina

Defileul JiuluiBucegi

CeahlăuCălimaniDefileul

MureşuluiRodnei

Cheile NereiCheile

BicazuluiSemenic

DomogledPutna

VranceaBuila

VânturariţaPorţile de

FierŢara

HaţeguluiANPMMMP

PN Piatra Craiului

PNR

PN Vânători Neamţ

Servicii culturale

Patrimoniu

spiritual, religios şi cultural

Tradiţii locale, biserici şi m

ânăstiri, ruine arheologice (cu valoare istorică, nu recreativă) U

tilizarea m

ediului în cărţi, filme,

picturi, folclor, simboluri

naţionale, arhitectură, publicitate

_**

***

***

_**

_*

***

***

****

****

***

Învăţământ

Un „laborator natural de

teren” pentru înţelegerea proceselor biologice

_*

***

***

**

**

_**

**

_**

??

**

*

Recreere şi

ecoturism

Pescuit şi vânătoare în scopuri recreative, observaţie ornitologică, drum

eţii, destinaţii de vacanţă (privelişti estetice), ruine arheologice (cu valoare istorică, nu recreativă)

**

****

***

***

***

****

***

****

***

**

**

Peisaje şi agrem

ent Preţuri ridicate datorită priveliştilor

**

***

***

__

***

**

?_

***

??

**

_

Neutilizarea

biodiversităţii

Bunăstare sporită asociată,

de exemplu, m

oştenirilor sau m

otivaţiilor altruiste ?

*_

****

??

**

?_

??

??

**?

?*

**

Cod: ** serviciu im

portant, * serviciu furnizat, - serviciu irelevant, ? furnizare incertă

Sursă: Administratorii parcurilor şi expertizele echipei care a realizat studiul

118

Anexa 4: Rezumatul valorilor celor cinci parcuri pilot, metode de evaluare şi beneficiari

Tip de SEServiciu

Metodă de

evaluare

Valoare anuală în m

ilioane de euro (2010)

VAN

(VA

SEM

– VA

BA

U)

aprox. 10%

, 2011-2035, m

ilioane euro

Beneficiu

cumulativ

total în SEM

(25 de ani, m

il. euro)

Observaţie

Beneficiar/Sector

Servicii de aprovizionare

Hrană/produse

agricole

Preţuri de piaţă pentru lapte. În funcţie de num

ăr/capacitatea de suport

2016

83,90

Nu se au în vedere costuri, aşadar beneficiile sunt

supraevaluate. Aceasta este o valoare estim

ativă conservatoare, deoarece valoarea adăugată prin lanţul de procesare nu se ia în considerare. D

e asemenea, pieţele de

produse tradiţionale ecologice sunt în dezvoltare, adăugând m

ai multă valoare ariilor protejate. N

u sunt disponibile date cantitative cu privire la aceste aspecte.

Crescători

de animale,

gospodării, industria procesării alim

entelor

Lemn şi PFN

Preţuri de piaţă 9,1

-2,8-2,80

Plăţi compensatorii pentru proprietarii privaţi de păduri

din categoriile T1 şi T2. Preţul lemnului, capacitatea şi

valoarea PFN sunt dificil de estim

at

Adm

inistratori silvici, proprietari de păduri

Apă

Costuri de

tratare reduse pentru industria apelor m

inerale şi pentru alim

entarea cu apă urbană

2,20,9

35,4

În funcţie de modelele specifice de pierdere de sol de la

faţa locului, dar cu un studiu al relaţiei dintre costurile de tratare şi eroziunea solului; D

ate viabile din planurile de administrare furnizate de

AN

AR

. Metodă conservatoare pentru evaluarea costurilor

de tratare;Valoarea nu include valoarea de consum

a apei pentru gospodării, care este sem

nificativă având în vedere tarifele m

ici.

Furnizori de apă, societăţi de îm

buteliere a apei

Sursă de energie (com

bustibil, hidroenergie)

Neestim

at-

.--

Ariile protejate carpatice nu suportă generarea

hidroenergiei. Cu toate acestea, acest serviciu nu a putut fi

estimat

Producători de hidroenergie

119

Tip de SE

ServiciuM

etodă de evaluare

Valoare anuală în m

ilioane de euro (2010)

VAN

(VA

SEM

– VA

BA

U)

aprox. 10%

, 2011-2035, m

ilioane euro

Beneficiu

cumulativ

total în SEM

(25 de ani, m

il. euro)

Observaţie

Beneficiar/Sector

Servicii de reglare

Reglarea G

ESPreţul de piaţă al C

O2

5,8033,30

Cantităţile sechestrate pe baza valorilor im

plicite prevăzute de IPPC

. Se pot efectua studii specifice în locaţie în vederea creşterii încrederii în valorile estim

ateC

osturile (de exemplu, identificarea şi m

onitorizarea em

isiilor de carbon) nu au fost avute în vedere

Proprietari de păduri, autorităţi publice locale şi centrale

Stabilizarea m

icroclimatului

Neestim

at-

0,00

Operatori de

turism, hoteluri,

restaurante, adm

inistraţiile parcurilor (din punctul de vedere al taxelor de intrare)

Controlul

eroziunii solului şi reglarea apei (stocare şi retenţie)

Metoda

cheltuielilor evitate şi preventive pentru daune în cazul dezastrelor, cum

ar fi inundaţiile

1,3 - 93,7 – 32,24

17,50-300

S-au utilizat metode bazate pe cost, care ar putea reflecta

inexact beneficiul oferit de servicii;Există două m

etode care pot indica intervalul potenţialului acestui beneficiu;D

ate restrânse cu privire la costul daunelor şi frecvenţa evenim

entelor;

Com

unităţi locale, gospodării

Retenţia

substanţelor nutritive

Neestim

at-

--

Furnizori de apă, societăţi de îm

buteliere a apei

120

Tip de SE

ServiciuM

etodă de evaluare

Valoare anuală în m

ilioane de euro (2010)

VAN

(VA

SEM

– VA

BA

U)

aprox. 10%

, 2011-2035, m

ilioane euro

Beneficiu

cumulativ

total în SEM

(25 de ani, m

il. euro)

Observaţie

Beneficiar/Sector

Servicii culturale

Patrimoniu

spiritual, religios şi cultural

Neestim

at-

--

Parţial captat prin turism

Operatori

turistici, hoteluri, restaurante, adm

inistraţiile parcurilor (din punctul de vedere al taxelor de intrare)

Învăţământ

Neestim

at-

--

Parţial captat prin turism

Operatori

turistici, hoteluri, restaurante, adm

inistraţiile parcurilor (din punctul de vedere al taxelor de intrare)

Recreere şi

ecoturism

Transfer de beneficii C

heltuielile turiştilor şi surplusul consum

atorului

109,5502,7

2.626,80

Nu se au în vedere costuri în analiza scenariilor B

AU

-SEM

, însă RN

P-Rom

silva estimează costurile anuale ale

administrării optim

e a turismului în cele cinci situri pilot

la 114,3 milioane.

S-a folosit o estimare conservatoare a cheltuielilor de

vizitare, în comparaţie cu studii realizate în alte ţări şi cu

numărul de vizitatori În scenariul SEM

, taxa de intrare se m

enţine constantă la 1 euro/vizită/vizitator, cu maxim

um

50% dintre vizitatori care plătesc.

27% din valoare este o valoare potenţială (surplusul

consumatorului) care depinde de introducerea unui

mecanism

reuşit pentru captarea acestei valori.

Operatori

turistici, hoteluri, restaurante, adm

inistraţiile parcurilor (din punctul de vedere al taxelor de intrare)

Peisaje şi agrem

ent N

eestimat

--

-Parţial captat prin turism

Proprietarii locali de păm

ânt

Neutilizarea

biodiversităţiiN

eestimat

--

-Poate avea im

portanţă pentru reţea ca întregPosibil toate

121

Anexa 5: Glosar Actualizare Proces prin care valori viitoare sunt exprimate din prisma

valorii actuale. Acesta permite compararea fluxurilor de costuri şi beneficii în timp, indiferent de momentul în care au loc.

Analiză cost-beneficiu Instrument de luare a deciziilor prin care se compară costurile şi beneficiile unei politici propuse sau ale unui proiect propus din punct de vedere monetar

Bunăstare Unitate de măsurare a satisfacţiei sau „utilitate” obţinută dintr-un bun sau serviciu.

Bunuri şi servicii comerciale Bunuri şi servicii tranzacţionate pe pieţele oficiale.Bunuri şi servicii necomerciale Bunuri şi servicii care nu se comercializează pe pieţe şi, în

consecinţă, sunt „nepreţuite” (de exemplu, bunuri şi servicii de mediu).

Capacitate de suport Populaţia maximă pe care mediul înconjurător/ecosistemele o pot susţine pe perioadă nedeterminată.

Dovezi de evaluare economică Dovezi ale valorilor economice, ale funcţiilor valorice şi alte dovezi empirice.

Dovezi de evaluare monetară Dovezi puse la dispoziţie de studii (primare) care menţionează sursa dovezilor pentru transferul de valori. Analizele prealabile ale transferului de valori pot furniza, de asemenea, dovezi pentru aplicaţiile actuale.

Evaluare Procesul de definire a obiectivelor, de examinare a opţiunilor şi de cântărire a costurilor şi beneficiilor, a riscurilor şi a incertitudinilor cu privire la politicile, programele sau proiectele propuse înainte de luarea unei decizii.

Evaluare contingentă Metoda preferinţei declarate pentru evaluarea bunurilor şi serviciilor necomerciale în care individul este întrebat cât este dispus să plătească (sau să accepte) în schimbul furnizării unui bun sau serviciu necomercial

Metaanaliză Studiu empiric care colaţionează date din mai multe studii de evaluare cu privire la un anumit bun, cu scopul de a identifica factorii cheie care influenţează valorile economice estimate.

Metoda cheltuielilor preventive Metodă de stabilire a preţului de piaţă prin care se examinează plăţile preliminare pentru prevenirea degradării. Se mai numeşte „metoda cheltuielilor defensive”, „metoda diminuării” sau „metoda comportamentului respingător”. Există două metode diferite pentru acest tip de analiză şi numai una dintre ele este cu adevărat o tehnică de evaluare pe bază de cost. Dacă estimările asupra sumei pe care sunt dispuşi oamenii să o plătească pentru a împiedica deteriorarea mediului sau a lor înşişi se obţin prin utilizarea pieţelor construite sau prin examinarea evenimentelor din trecut în situaţii similare prin utilizarea preferinţelor revelate prezentate prin pieţe efective sau surogat, se derivă valorile estimative de referinţă.

Metoda costului călătoriei Metodă de evaluare pe baza preferinţei relevate şi a sondajelor, care foloseşte costul suportat de indivizii care călătoresc şi obţin acces la un sit de agrement, ca substitut pentru valoarea de utilizare recreativă a respectivului sit.

Metoda costurilor evitate ale daunelor Estimează valoarea serviciilor ecosistemice pe baza costurilor de evitare a daunelor cauzate de pierderea serviciilor. Metoda

122

costurilor evitării daunelor foloseşte fie valoarea proprietăţii protejate, fie costul măsurilor luate pentru evitarea daunelor, ca unitate de măsură pentru beneficiile furnizate de ecosistem. De exemplu, dacă o zonă umedă protejează o proprietate învecinată împotriva inundaţiilor, beneficiile de protejare împotriva inundaţiilor se pot estima prin daunele evitate dacă inundaţia nu are loc

Metoda preferinţei declarate Metodă de evaluare economică în care se folosesc sondaje pe bază de chestionare pentru aflarea preferinţelor subiecţilor (şi anume disponibilitatea de a plăti şi/sau disponibilitatea de a accepta (willingness to pay / willingness to accept)) în ceea ce priveşte modificarea furnizării bunurilor sau serviciilor necomerciale.

Metoda preferinţei evidenţiată Metodă de evaluare economică prin care se estimează valoarea de utilizare a bunurilor şi serviciilor necomerciale prin observarea comportamentului faţă de bunuri şi servicii comerciale (de exemplu, metoda costului călătoriei şi metoda preţului hedonist).

Metoda preţului hedonist Metodă de evaluare a preferinţei revelate prin care se estimează valoarea de utilizare a unui bun sau serviciu necomercial prin analizarea relaţiei dintre bunul necomercial şi cererea pentru un bun complementar la preţul pieţei (de exemplu, preţuri pentru proprietăţi sau terenuri).

Metoda serviciilor ecosistemice Termen care se utilizează pentru descrierea cadrului de analizare a modului în care populaţiile umane depind de starea mediului înconjurător natural. Metoda recunoaşte în mod expres faptul că ecosistemele şi diversitatea biologică pe care le includ contribuie la bunăstarea individuală şi socială.

Monetizare Alocarea unei valori monetare unei modificări a furnizării unui bun sau serviciu necomercial.

Preţul pieţei Valoarea furnizării bunurilor şi serviciilor care se poate observa direct în pieţe.

Schimbare marginală Modificare incrementală (denumită în limbaj comun „modificare unitară”) a furnizării unui bun sau serviciu comercial sau necomercial.

Servicii adiacente Categorie de servicii ecosistemice care sunt necesare pentru producerea tuturor celorlalte servicii ecosistemice, cum ar fi formarea şi retenţia solului, reciclarea substanţelor nutritive, reciclarea apei şi asigurarea habitatului.

Servicii culturale Categorie de servicii ecosistemice care se raportează la beneficiile nemateriale obţinute de la ecosisteme, de exemplu prin recreere.

Servicii de reglare O categorie de servicii ecosistemice care se referă la reglarea proceselor ecosistemice, cum ar fi reglarea climatului, reglarea calităţii aerului, reglarea apelor (de exemplu, controlul inundaţiilor), reglarea calităţii apei (purificare/detoxifiere) şi controlul eroziunii.

Surplusul consumatorului Diferenţa dintre preţul plătit şi suma maximă pe care un individ este dispus să o plătească pentru a obţine un bun; acesta reflectă beneficiile suplimentare câştigate de consumatori la consumarea unui bun sau a unui serviciu.

Surplusul producătorului Diferenţa dintre suma minimă pe care vânzătorul este dispus

123

să o accepte pentru un bun şi preţul real primit; aceasta reflectă beneficiul suplimentar obţinut în schimb de către producător (de exemplu, „profit”).

Transfer de valoare unitară Transferul unei valori medii (sau mediane) estimate pentru un studiu util pentru estimarea valorii bunului strategic.

Transfer de valori (transfer de beneficii) Proces prin care dovezile de evaluare economică disponibile se aplică într-un context nou care necesită evaluare.

Valoare actualizată Valoare viitoare (cost sau beneficiu) exprimată din prisma prezentului prin actualizare.

Valoare actualizată netă (VAN) Diferenţa dintre valoarea actuală a costurilor şi valoarea actuală a beneficiilor.

Valoare economică Unitatea de măsură monetară a bunăstării asociate cu modificarea furnizării unui anumit bun. În cazul bunurilor comerciale se măsoară în funcţie de preţul de piaţă; în cazul bunurilor necomerciale, se măsoară în funcţie de disponibilitatea de a plăti (willingness to pay – WTP) sau de disponibilitatea de a accepta (willingness to accept – WTA).

Valoare economică totală (VET) Valoarea economică a unei resurse alcătuită din valoarea de utilizare şi valoarea de neutilizare.

Valoare de existenţă Valoarea de neutilizare derivată din cunoaşterea faptului că o resursă continuă să existe indiferent de utilizarea acesteia de către o persoană în prezent sau în viitor.

Valoare de moştenire Beneficiul neutilizării asociat cu cunoaşterea faptului că resursele naturale vor fi transmise generaţiilor viitoare.

Valoare de neutilizare Valoare economică neasociată cu o utilizare a resurselor,(valoarea utilizării pasive) dar valori altruiste, de moştenire şi de existenţă derivate.Valoare de utilizare directă Valoare economică asociată cu utilizarea unei resurse fie în

manieră consumatoare, fie în manieră neconsumatoare.Valoare de utilizare indirectă Valoare economică asociată cu serviciile suportate de o resursă

în opoziţie cu utilizarea efectivă a resursei înseşi; de exemplu, servicii ecosistemice cheie, cum ar fi reciclarea substanţelor nutritive, asigurarea habitatelor şi stabilizarea climatului.

Valoare de utilizare Valoare economică derivată din utilizarea sau din potenţialul de utilizare a unei resurse. Reprezintă suma netă a valorilor de utilizare directă, a valorilor de utilizare indirectă şi a valorilor de opţiune.

Willingness to accept compensation Unitatea de măsură monetară a valorii prevederii unui câştig(WTA) (Disponibilitatea de a accepta prin furnizarea unui bun sau serviciu sau prin permiterea uneicompensaţii) pierderiWillingness to pay (WTP) Unitatea de măsură monetară a valorii prevederii unui câştig(Disponibilitatea de a plăti) prin furnizarea unui bun sau serviciu sau prin evitarea unei

pierderiSursă: Adaptare după eftec (2009)

Definiţiile stabilite de World Travel and Tourism Council utilizate în Tabelul 4‑2Cheltuieli interne Cheltuieli efectuate în ţară de către rezidenţii respectivei ţări

pentru călătorii atât de afaceri, cât şi de recreere. Articolele durabile multifuncţionale nu sunt incluse, deoarece nu sunt

124

achiziţionate în scopuri pur turistice. Cheltuieli individuale de stat Cheltuielile efectuate de Guvern pentru serviciile necomerciale

individuale pentru care beneficiarii se pot identifica separat. Aceste transferuri sociale sunt direct comparabile cu cheltuielile consumatorului şi, în anumite cazuri, pot reprezenta furnizarea publică a serviciilor de consum. De exemplu, includ furnizarea de servicii în parcuri naţionale şi muzee.

Contribuţie directă la PIB PIB-ul generat de industriile care au contact direct cu serviciile turistice, inclusiv cu hoteluri, agenţii de voiaj, companii aeriene şi alte servicii de transport de pasageri, precum şi operatori de restaurant şi agrement care au contact direct cu turiştii.

Contribuţii indirecte Contribuţia la PIB şi posturi de investiţii de capital, cheltuieli colective de stat şi efecte ale lanţului de aprovizionare.

Cheltuieli colective de stat Cheltuielile generale ale Guvernului pentru sprijinirea activităţii turistice generale. Pot include cheltuieli atât naţionale, cât şi regionale şi locale. De exemplu, includ promovarea turismului, servicii de informare a vizitatorilor, servicii administrative şi alte servicii publice.

Contribuţii induse Contribuţiile extinse la PIB şi ocuparea forţei de muncă prin cheltuielile celor care sunt angajaţi direct sau indirect în turism.

Efectele lanţului de aprovizionare Achiziţionarea de bunuri şi servicii interne direct de către diverse sectoare din industria călătoriilor şi turismului, ca materii prime ale producţiei turistice finale.

Export de vizitatori (WTTC, 2011) Cheltuielile efectuate în ţară de turişti internaţionali în scopuri atât de afaceri, cât şi de recreere, inclusiv cheltuielile de transport.

Investiţii de capital Includ cheltuielile pentru investiţii de capital în toate sectoarele direct implicate în industria călătoriilor şi turismului. Acestea reprezintă şi cheltuielile de investiţii efectuate de alte industrii pentru bunuri turistice specifice, cum ar fi cazare pentru vizitatori noi şi echipamente de transport de pasageri, precum şi facilităţi de restaurant şi agrement pentru uz turistic.

Publicaţie realizată în baza studiului „An Assessment of the Contribution of Ecosystems in Protected Areas to Sector Growth and Human Well Being in Romania” elaborat de Camille Bann şi Bogdan Popa în cadrul proiectului UNDP-GEF „Îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a sistemului de arii naturale protejate din Munţii Carpaţi”. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP).

Acest material a fost tipărit pe hârtie reciclată


Recommended