Echipa care organizează evacuarea aeriană

Coordonatorul operaţiunilor de evacuare aeriană:

Organizează toată operaţiunea de evacuare, de la îmbarcare până la aterizare şi distribuţia victimelor către spitalele primitoare.

Medicul Şef:

Sarcinile fiecărui membru al echipei medicale de evacuare vor fi atribuite de către medicul şef al avionului.

Evacuarea aeriană în caz de catastrofă este caracterizată de numeroase constrângeri de natură logistică, aeronautică şi medicală. Rolul coordonatorului operaţiunilor de evacuare aeriană

1

2

3

Echipa trebuie să includă şi o persoană responsabilă cu gestiunea materialelor sanitare, medicamentelor şi echipamentelor medicale.Principalele obligaţii: verificarea consumului de materiale, a gradului de utilizare a aparaturii medicale, a volumului de oxigen consumat din buteliile de oxigen medical şi aprecierea cantităţilor necesare pentru completarea stocului.

4

La stabilirea stocului de materiale şi echipamente, prima preocupare este de ordin cantitativ, greutatea şi volumul acestora fiind principalii factori limitanţi în cazul operaţiunilor de evacuare aeriană.

Aceste constrângeri obligă la o evaluare foarte strictă a cantităţilor, ţinându-se cont de elementele absolut necesare, de numărul şi gravitatea victimelor şi de durata reală a acţiunii, cu menţiunea că în aprecierea acesteia, alături de timpul real de zbor, trebuie să fie incluşi şi timpii aferenţi îmbarcării, debarcării, escalelor, precum şi timpii de aşteptare. Ca o regulă generală, la stabilirea necesarului de oxigen medical şi de baterii pentru alimentarea echipamentelor medicale, acestea se vor calcula cu un coeficient de siguranţă de 150% în raport cu estimarea teoretică.Care sunt rolurile pe care le deţine Coordonatorul operaţiunilor de evacuare, în organizarea evacuării aeriene?Alegeţi variantele corecte!

x Organizarea debarcării pacienţilor.

Organizarea îmbarcării pacienţilor împreună cu personalul navigant.

x Organizarea preluării victimelor la nivelul spitalelor.

Selecţia pacienţilor care vor fi evacuaţi.

5

Operaţiunile din timpul debarcării se vor desfăşura, punct cu punct, în ordine inversă celor din timpul îmbarcării. Primii pacienţi debarcaţi vor fi cei care au fost îmbarcaţi ultimii. Alegeţi varianta corectă!

x Adevărat

Fals

Noţiuni generale despre evacuarea aeriană

Conceptul de evacuare aeriană în situaţii de catastrofă s-a dezvoltat în teatrele de operaţiuni militare şi în timpul dezastrelor apărute în zone aflate la distanţe foarte mari de orice unitate spitalicească.

Mijloacele de transport aerian s-au dovedit a fi instrumente indispensabile în timpul unei catastrofe, fiind utilizate pentru:

deplasarea echipamentelor, materialelor, corturilor de campanie şi a personalului la locul intervenţiei; evacuarea victimelor către spitalele desemnate.

Avioanele reprezintă mijloace de evacuare secundară sau terţiară de neînlocuit, ca urmare a capacităţii lor de a transporta un număr mare de victime şi sinistraţi.

Elicopterele sunt în cele mai multe situaţii utilizate ca vectori de transport primar.

Evacuarea aeriană prezintă un dublu rol.

6

Rol medical - asigură transportul rapid al pacienţilor critici la unităţile sanitare care deţin toate mijloacele necesare unei asistenţe medicale adaptate necesităţilor pacienţilor.

Rol logistic - asigură decongestionarea structurilor medicale avansate aflate în zona de catastrofă, prin transportul pacienţilor stabilizaţi în afara acesteia.

Pentru a obţine o eficienţă maximă a evacuării aeriene este necesară îndeplinirea unor condiţii complexe:

Asigurarea continuă a materialelor şi echipamentelor necesare asistenţei medicale ce se acordă pe timpul transportului.

Coordonarea eficientă a mijloacelor aeriene de salvare puse la dispoziţie de diverse organizaţii şi structuri.

Stabilirea corectă a priorităţilor de evacuare a victimelor, care sunt numeroase şi foarte variate.

Avioanele reprezintă mijloace de evacuare primară şi secundară de neînlocuit ca urmare a capacităţii lor de a transporta un număr mare de victime şi sinistraţi. Alegeţi varianta corectă!

Adevărat

x Fals

7

Avantajele şi dezavantajele evacuării aeriene

Capacitatea de transport a unui număr mare de pacienţi pe tărgi.

Viteza de deplasare, între 500–900 km/h, reprezintă avantajul cel mai important atât datorită scurtării considerabile a timpului de transfer a pacienţilor aflaţi în stare critică, cât şi datorită posibilităţii de disponibilizare mai rapidă a aeronavei şi a personalului care o deserveşte.

Aprecierea exactă a timpului de zbor fără escală în funcţie de performanţele tehnice şi de nivelul de încărcare al aeronavei.

Confortul pe timpul transportului este mult mai mare decât cel oferit de orice alt mijloc de evacuare rutier sau feroviar.

Dezavantajele evacuării aeriene:

Disponibilitatea redusă şi intrarea în acţiune cu întârziere:

avioanele care sunt utilizate exclusiv în scop sanitar sunt rare;

modificarea configuraţiei cabinei pentru a i se da destinaţie medicală poate să dureze câteva ore;

Necesitatea existenţei unor structuri aeroportuare obligatorii procedurilor de decolare, aterizare şi pentru activităţile de îmbarcare şi debarcare.

Necesitatea existenţei unor mijloace intermediare de transport a victimelor de la locul intervenţiei la avion şi de la avion la spitalul de destinaţie, având în vedere că, uneori, distanţele dintre acestea şi aeroport sunt mari.

8

obţinerea autorizaţiei pentru planul de zbor necesită, de asemenea, timp.

Particularităţi ale transportului sanitar aerianAvioanele reprezintă un mediu de lucru cu caracteristici aparte. În afara unor constrângeri de natură aeronautică, personalul de la bord se confruntă cu următoarele aspecte:

Timp îndelungat de zbor;Numărul mare de victime aflate la bord;Varietatea de manevre şi tratamente pe care trebuie să le efectueze pe timpul transportului.

Configuraţia exterioară:

Accesul din exterior la cabina medicală a aeronavei se face destul de dificil, din cauză că aceasta se află la înălţime faţă de sol. Datorită acestui fapt se impune existenţa unei pasarele sau a unei scări de acces.

Introducerea în avion a pacienţilor transportaţi pe tărgi este îngreunată, existând în permanenţă riscul deconectării de la ventilator, monitor cardiac sau acela al scoaterii accidentale a liniilor intravenoase.Configuraţia interioară:

Accesul la pacienţii deja instalaţi în avion este adesea îngreunat sau limitat de configuraţia internă a cabinei medicale.

Nivelul de poluare sonoră este adesea ridicat iar luminozitatea scăzută, ceea ce nu permite monitorizarea clinică a pacienţilor sau efectuarea unor manevre medicale complexe în timpul zborului.

9

Reţeaua electrică a avionului nu permite, de cele mai multe ori, conectarea aparaturii medicale.

Materialele sanitare sunt aranjate în cutii sau sunt puse pe tărgile libere, fiind mai greu accesibile.

Stocarea deşeurilor medicale este cel mai adesea deficitară, iar nivelul de igienă lasă mult de dorit.

Din momentul decolării, echipa medicală va trebui să se bazeze pe propriile resurse şi cunoştinţe, fiind total izolată pe tot parcursul zborului.

10

11

12

Zborul cu avionul creează o acceleraţie longitudinală benefică în timpul decolării, dar care, pe termen lung, poate produce mobilizarea sângelui către membrele inferioare ale pacienţilor hipovolemici care sunt aşezaţi pe tărgi cu capul în direcţia de deplasare.

Vibraţiile din timpul zborului şi accelerarea pot transforma în proiectile materialele sanitare şi echipamentele care nu au fost fixate corespunzător în prealabil.

Pacienţii evacuaţi pe cale aeriană pot pune diverse probleme în funcţie de leziunile pe care le prezintă:

Victimele care prezintă leziuni foarte uşoare pot călători în poziţie şezândă, fără să necesite o îngrijire deosebită. Aceştia vor avea asupra lor cel puţin documentaţia lor medicală, la care se pot adăuga bagaje şi obiecte personale.

Pacienţii aflaţi în stare critică au nevoie de reevaluare clinică frecventă, monitorizare, modificări ale tratamentului şi ventilaţie mecanică. Aceştia pot aduce fiecare o greutate suplimentară, cuprinsă între 40 şi 80 kg, reprezentând materialele şi echipamentele medicale necesare asistenţei pe timpul zborului.

Numărul de pacienţi ce vor fi îmbarcaţi în vederea evacuării va fi stabilit în funcţie de resursele umane disponibile pe timpul transportului şi de ,,sarcina sanitară utilă” care nu trebuie să depăşească 30 de pacienţi, chiar dacă avionul are o capacitate şi o sarcină maximă admisă mult mai mare.

13

La o presiune atmosferică în cabina medicală, care egală cu pesiunea atmosferică de la înălţimea de 2000 m, debitmetrele ataşate ventilatoarelor portabile vor furniza cu 20% mai mult aer decât cel afişat.Alegeţi varianta corectă!

x Adevărat

Fals

Care sunt particularităţile configuraţiei aeronavei ?Alegeţi variantele corecte!

x Accesul la pacienţii deja instalaţi în avion este adesea îngreunat sau limitat de configuraţia internă a cabinei medicale.

Vibraţiile din timpul zborului, ca şi accelerarea, pot transforma în proiectile materialele sanitare şi echipamentele care nu au fost fixate corespunzător în prealabil.

Nivelul de poluare sonoră este ridicat în interiorul avionului.

x Accesul din exterior la cabina medicală a aeronavei este, de cele mai multe ori, dificil.

Organizarea evacuǎrii aeriene

Evacuarea aeriană începe cu zborul către zona din care vor fi preluate victimele.

Stabilizarea funcţiilor vitale ale pacienţilor înainte de decolare;

Anticiparea eventualelor complicaţii care pot surveni în timpul zborului;

Asigurarea asistenţei medicale necesare în ciuda constrângerilor impuse de transportul aerian.

★Este important de reţinut că o manevră dificil de efectuat la sol poate deveni imposibil de efectuat în timpul zborului!

Aspectele cele mai importante referitoare la pregătirea pacienţilor pentru evacuare, care trebuie avute în vedere înainte de decolare, sunt următoarele:

Verificarea calităţii, permeabilităţii, fixării căilor intravenoase, drenurilor, canulelor şi sondelor la toţi pacienţii;

Instalarea unor prelungitoare pentru căile intravenoase. Corectarea hipovolemiei; Pregătirea soluţiilor şi medicamentelor perfuzabile ce urmează a fi administrate în timpul transportului; Înlocuirea flacoanelor rigide ce conţin soluţii perfuzabile cu pungi comprimabile. Aprecierea corectă a nevoilor de oxigenoterapie;

14

Intubaţia endotraheală a tuturor pacienţilor care prezintă semne de instabilitate respiratorie sau status mental alterat.

Drenaj pleural la toate cazurile de pneumotorace cu ataşarea la dren a unei valve Heimlich; Sondaj naso-gastric la toţi pacienţii ce prezintă vărsături repetitive. Protecţia termică. Monitorizarea funcţiilor vitale Schimbarea tuturor pungilor de colectare ataşate sondelor de drenaj.

Fiecărui pacient trebuie să i se întocmească o fişă de îmbarcare în care va fi menţionată identitatea sau numărul de identificare şi categoria în care a fost încadrat pacientul pentru organizarea îmbarcării.

Această fişă va însoţi pacientul şi va fi în permanenţă vizibilă şi disponibilă!

Toate manevrele, tratamentele, datele de monitorizare şi de evaluare clinică a pacienţilor vor fi consemnate în fişele de transfer care îi vor însoţi până la spitalul de destinaţie.

Planul de îmbarcare trebuie să fie elaborat din timp şi trebuie să ţină cont de mai mulţi factori:

Încadrarea pe categorii a pacienţilor în funcţie de gravitatea lor, de volumul şi greutatea echipamentelor aferente, de spaţiul necesar pentru instalarea echipamentelor, de poziţia în care trebuie să călătorească aceştia;

Repartiţia echilibrată a sarcinilor de lucru în interiorul aparatului;

Volumul şi configuraţia spaţiilor disponibile în cabina medicală;

După elaborarea planului de îmbarcare vor fi completate fişele de îmbarcare pentru fiecare pacient.

15

Îmbarcarea reprezintă un proces laborios care trebuie să fie bine organizat pentru a se respecta ordinea prevăzută în planul de îmbarcare.

Primii introduşi în aeronavă vor fi pacienţii care nu prezintă probleme deosebite, pentru ca cei aflaţi în stare critică să aibă loc în imediata apropiere a căii de acces, ceea ce va scurta mult timpul de debarcare al acestora la destinaţie.

Pacienţii culcaţi pe brancarde vor fi dispuşi cu capul în direcţia de zbor, cu excepţia celor hipovolemici pentru care se indică să fie aşezaţi cu capul în direcţia opusă celei de zbor, cel puţin pe timpul decolării.

În timpul zborului se vor avea în vedere toate aspectele specifice determinate de modificarea presiunii atmosferice şi se vor lua măsurile necesare:

Diminuarea cu aproximativ 20% a minut-volumului din setările ventilatoarelor de transport;

Urmărirea permanentă a parametrilor ventilatorului şi a calităţii oxigenării pacienţilor;

Umplerea balonaşelor din componenţa sondelor de intubaţie cu apă în loc de aer;

Dezumflarea uşoară a atelelor gonflabile, umidificarea aerului ambiental.

16

17

Vocabularul medical utilizat în timpul transmiterii datelor referitoare la diagnostic trebuie să fie clar, concis şi să nu conţină coduri (cum ar fi cele cuprinse în sistemul OMS de codificare a diagnosticelor).

18

Datele legate de pacienţi trebuie să conţină: numărul acestora, vârsta, sexul, patologia dominantă, bilanţul lezional şi funcţional, tratamentul aplicat şi cel actual, nevoile specifice

Se va comunica dacă există pacienţi care necesită urgent intervenţie chirurgicală.

Este foarte important de exclus orice boală care ar impune instalarea carantinei.

Se vor transmite informaţii referitoare la prezenţa eventualilor însoţitori şi la numărul acestora, în special părinţi ai copiilor răniţi.

Cele două capcane care trebuie evitate sunt supra şi submedicalizarea intervenţiilor.

O medicalizare echilibrată şi eficientă se realizează ţinând cont de doi parametri aflaţi în corelaţie strânsă:

Gravitatea cazurilor şi încărcătura de materiale şi medicamente necesare fiecărui bolnav. Nivelul de competenţă al personalului medical disponibil.

Ambalarea şi stocarea materialelor sanitare în aeronavă se va face utilizând medii de stocare cu volum şi greutate cât mai reduse, clar inscripţionate, uşor identificabile şi manevrabile.

Se vor avea obligatoriu în vedere materialele nemedicale, de tipul recipienţilor şi sacilor pentru deşeuri, pături, cearceafuri, centuri de fixare, mănuşi şi lămpi frontale de iluminare.

Vor fi, de asemenea, prevăzute alimentele şi apa necesare pacienţilor şi echipajului medical, apa fiind ambalată în recipiente de mici dimensiuni, din plastic.

Vocabularul medical utilizat în timpul transmiterii datelor referitoare la diagnostic trebuie să fie clar, concis şi poate să conţină coduri OMS, pentru a facilita dialogul.Alegeţi varianta corectă!

Adevărat

x Fals

19

Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la evacuarea aeriană sunt adevărate?Alegeţi variantele corecte!

x Încadrarea pe categorii a pacienţilor în funcţie de volumul şi de greutatea echipamentelor aferente lor şi în funcţie de poziţia în care trebuie să călătorească aceştia, fac parte din planul de îmbarcare.

x Primii introduşi în aeronavă vor fi pacienţii cu urgenţe minore.

Înaintea îmbarcării se face supramedicalizarea pacienţilor pentru a putea fi sedaţi când sunt transportaţi.

Schimbul de materiale sanitare se face în PMA-ul aflat la destinaţie.

TESTUL

Alegeţi varianta corectă!

Materialele sanitare şi medicamentele utilizate în timpul transportului vor fi rapid înlocuite după debarcare, ceea ce va permite repunerea aeronavei în circuitul operativ.

X Primii introduşi în aeronavă vor fi pacienţii în stare critică.

După elaborarea planului de îmbarcare vor fi completate fişele de îmbarcare pentru fiecare pacient.

Sarcinile fiecărui membru al echipei medicale de evacuare vor fi atribuite de către medicul şef al avionului.

Care este unul dintre factorii de care trebuie ţinut cont la elaborarea planului de îmbarcare? Alegeţi varianta corectă!

Fiecărui pacient trebuie să i se întocmească o fişă de îmbarcare în care vor fi menţionate identitatea şi categoria în care a fost încadrat pentru organizarea îmbarcării.

În afară de medici şi de cadre medii, echipa de transport trebuie să includă o persoană responsabilă cu gestiunea materialelor sanitare şi a echipamentelor medicale.

X Gravitatea leziunilor, volumul şi greutatea echipamentelor, spaţiul necesar pentru instalarea acestora, poziţia în care trebuie să călătorească pacienţii.

O manevră dificil de efectuat la sol poate deveni imposibil de efectuat în timpul zborului.

20

Hipobarismul poate duce la agravarea unui hidrotorace, datorită expansionării aerului din plămâni. Alegeţi varianta corectă!

Adevǎrat

X Fals

Selectaţi din listă varianta corectă pentru fiecare sintagmă!

Pacienţi cu vărsături repetitive SONDAJ N-G CorectEvacuare primară ELICOPTER CorectEvacuare secundară AVION CorectAgravare a pneumothoraxului HIPOBARISM CorectStatus mental alterat INTUBARE Corect

Care este obligaţia coordonatorului operaţiunilor de evacuare aeriană?Alegeţi varianta corectă!

Întocmirea fişelor de îmbarcare a pacienţilor.

Efectuarea triajului pacienţilor înainte de a începe evacuarea.

Monitorizarea funcţiilor vitale ale pacienţilor ce urmează a fi evacuaţi.

X Comunicarea în mod direct cu medicii care acordă efectiv asistenţă medicală victimelor care urmează a fi evacuate.

Mai jos sunt enumerate rolurile coordonatorului operaţiunii de evacuare aeriană şi ale medicului şef.Bifaţi doar rolurile medicului şef!

Organizarea debarcării victimelor la destinaţie

X Distribuie sarcini şi atribuţii personalului medical din subordine

21

Solicită informaţii despre aeroporturile către care se desfăşoară evacuarea aeriană

X Coordonează îmbarcarea victimelor

22