Eugen Ionescu – Promotor Al Teatrului Absurdului

8/12/2019 Eugen Ionescu Promotor Al Teatrului Absurdului

1/18


2/18

Thetre de Poche, n 1951, Scaunele, la Thetre du Nouveau Lanery, n1952, Victimele datoriei, n regia lui Jacques Mauclair, la Thetre de Quartier Latin,

n 1953, an n care la Thetre de la Huchette sunt prezentate apte piesescurte: Fata de mritat, Salonul automobilului, Maestrul, l cunoatei, Guturaiuloniric, Ne poata mireas, Cldur mare (adaptare dup Caragiale), Amadeu, saucum s te descotoroseti, n 1954, Jacques sau supunerea, Tabloul n 1955, n regia

lui R. Postec, Noul locatar, n acelai an premiera n Finlanda i apoi la Londra iParis, Improvizaia la Alma, n 1956, Uciga fr simbrie, n 1957, Rinocerii -premier la Dsseldorf, n 1959, Scena n patru, la festivalul de la Spoletto , iar n1962 piesa Regele moare (tradus n romnete de Ion Vinea), precum i Delir ndoi i Viitorul e n ou . n anul 1963 are loc premiera piesei Pietonulvzduhului. Prima reprezentaie din teatrul lui Eugen Ionesco n ara natal are loc

n 1964 la Teatrul de Comedie din Bucureti, cu piesa Rinocerii. De altfel, ntre1964- 68, sunt prezentate la Bucureti i alte piese din dra maturgia sa: Cntreaacheal, Scaunele, Regele moare, Uciga fr simbrie iVictimele datoriei, tiprindu-se, (n 1978), n traducere, dou volume de teatru la editura Minerva. * * * Anul 1970 i aduce lui Eugen Ionescu o important recunoatere: alegerea sa camembru al Academiei Franceze, reusind sa fie astfel primul scriitor de origineromn cu o att de nalt distincie. Ionesco este, totodat si deintorul anumeroase premii i distincii, ntre care menionm: Premiul Festivalului de Filmdin Tours, 1950; Premiul Italia, 1963; Premiul Societii Autorilor de teatru dinFrana, 1969; Marele Premiu din Monaco, 1969; Premiul Austriei pentru LiteraturEuropean, 1970; Premiul Jerusalem, 1973; Doctor Honoris Causa alUniversitilor: New York, Louvain, Warwick i Tel Aviv si Cavaler al Legiunii deOnoare. * * * Prezenta lucrare urmareste sa faca o analiza a teatrului ionescian si sa scoata inevidenta elementele moderne ce au reusit sa-i dea acestui teatru al absurdului onota de originalitate si o mare valoarea artistica. Studiul e structurat pe cinci capitole, fiecare tratnd aspecte diferite. Primul capitolil gaseste pe Eugen Ionescu printe avangardisti ca scriitor, critic si promoter alteatrului absurdului. Al doilea capitol analizeaza comicul specific pieselor mareluidramaturg, comic care, dupa cum vom vedea, nu e un simplu accesoriu alpersonajelor, ci un fel de mat rice datorita careia acetea exista; capitolul pornestede la o definitie a rsului data de Henri Bergson, care spune ca rsul e mecaniculplacat pe viu. Urmatorul capitol intitulat Dimensiunea metafizica poate ficonsiderat un capitol de baza, fiindca trateaza esenta teatrului ionescian; aici aflamcum personajele noului teatru ramn fara personalitate, cum sentimentele si starilepsihologice (angoasa, spaima, singuratatea, etc.) capata materializare scenica saucum limbajul este golit de continut. Al patrulea capitol il vede pe Ionescu dreptprincipalul successor al lui I. L. Cragiale in Romania, iar ultimul, nu mai putinimportant decat celelalte, vine cu o analiza pe texte. EUGEN IONESCU SI AVANGARDA In discursul sau despre teatrul de avangarda [1] Eugen Ionescu incerca, chiar de lainceput, sa-si gaseasca locul in aceasta miscare artistica, afisand o uimireimprovizata: Sunt, se pare, un autor dramatic de a vangarda. Lucrul mi se parechiar evident de vreme ce ma aflu aici, la convorbirile despre teatrul de avangarda.Acest fapt e cu totul oficial. [2] Incercand sa defineasca termenul de avangarda Ionescu observa: () avangardaar fi deci un fenomen artistic si cultural precursor (). Ea ar fi un fel de pre -stil,constientizarea si dirijarea unei schimbaricare trebuie sa se impuna, in cele dinurma, o schimbare care trebuie intradevar sa schimbe totul. Aceasta e totuna cu aspune ca avangarda nu poate fi general recunoscuta de cat mai tirziu, atunci cand
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn1http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn1http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn2http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn2http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn2http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn1


3/18

va fi reusit, cand scriitorii si artistii de avangarda vor fi urmati, cand ei vor fi creat oscoala dominanta, un stil cultural ce se va fi impus si va fi cucerit o epoca. Prinurmare, nu ne putem da seama ca a existat avangarda decat atunci candavangarda nu mai exista ca atare, cand ea a devenit ariergarda; atunci cand ea vafi fost ajunsa si chiar depasita de r estul trupei. [3] Eugen Ionescu definea avangarda in termeni de opozitie si ruptura: Omul de

avangarda e ca un dusman chiar in interiorul cetatii, pe care se indirjeste sa odisloce, contracareia se razvrateste, caci, la fel ca un regim, o forma de expresiestabilita este si o forma de opresiune. Omul de avangarda este opozantul fata de unsistem actual. El este un critic a ceea ce este, criticul prezentului, nu apologetul lui.A critica trecutul e usor, mai ales atunci cand regimurile aflate la putere teincurajeaza in acest sens (); aceasta nu e decat o intarire a starii actuale delucruri, o consfintire a sclerozei, o incovoiere a sirei spinarii in fata tiraniei si apompierismelor. [4] Notiunea de avangarda literara are de mult un sens acceptat de aproape toatalumea; ea indica totdeauna o schimbare profunda in modul de a concepe si de astructura obiectul literaturii. Se vorbeste in general de o ruptura violenta la toatenivelele: traditia este rasturnata si reconsiderata, formele si manifestele esteticesunt negate, raporturile consacrate dintre emitent si destinatar sunt deplasate intr-o directie sau alta in mod arbitrar. Putem vorbi asadar de o neglijare adestinatarului, a receptorului, a spectatorului atunci cind avem in vedere teatrul.Antonin Artaud in lucrarea sa Teatrul si dublul sau [5] gaseste ca teatrul nu trebuiedisociat de cruzime:

Tot ceea ce actioneaza este cruzime. Teatrul trebuie sa se innoiasca tocmai prinaceasta idee de actiune impinsa la capat, extrema. Convins ca multimea gindeste mai intai cu simturile si ca e absurd sa te adresezimai intai intelegerii, ca in teatrul psihologic obisnuit, Teatrul Cruzimii isi propune sarecurga la spectacolul de masa, sa caute in agitatiile unor mase importante, insaaruncate convulsiv una impotriva alteia, ceva din acea poezie ce se gaseste insarbatori si in multimi, din zilele obisnuite, rare astazi, cind poporul iese in strada. Daca doreste sa-si recastige necesitatea, teatrul trebuie sa ne redea tot ce tine deiubire, crima, razboi ori nebunie. [6] Eugen Ionescu, imbratisand aceeasi parere, si fiind de altfel primul dramaturg carea transpus in teatru ideeile sistematice ale lui Artaud, sublinia ca o creatie artisticaeste: () prin chiar noutatea ei, agresiva, spontana agresiva, ea merge impotrivapublicului, contra marii parti a publicului, ea indigneaza prin indrazneala ei, careeste ea insasi o indignare. [7] La inceptul sec. al XX-lea, cultura romanesca, desi in aparenta intirziata, era in liniimari sincronizata cu Europa. In primul deceniu, cand pe continent nu izbucniserainca marile miscari de innoire, climatul acestei culturi avea deja pregatiti aceigermeni revolutionari prin care unii reprezentanti ai sai vor participa decisiv laavangarda europeana. In mod efectiv, semnele coparticiparii la efervescenta literara novatoare a epocii sepot recunoaste incepind din anul 1912, cand adolescentii Tristan Tzara inventatorul dadaismului, Ion Vinea adevaratul promotor al avangardismuluiromanescs si Marcel Iancu, arhitect si pictor, scot revista Simbolul unde militeazaprin recenzii si desene pentru arta moderna. Prin ideile lor innoitoare si prinorganizarea la 14 iulie 1916 a primului spectacol Dada, tinerii romani pun asfelbazele cunoscutei miscari dadaiste. Aparitia unor reviste romanesti de avangarda cum ar fi: Cugetul romanesc,Contimporanul, Punct si Integral, coincide cu etapa de reconstructie, inavangardismul european, corespunzatoare aparitiei constructivismului. Astfel,dincolo de Constantin Brancusi si Ion Barbu personalitati artistice de prim rangcare colaboreaza si se manifetsa in miscarea de la Contimporanul , aici isi mai
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn3http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn3http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn3http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn4http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn4http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn4http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn5http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn5http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn6http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn6http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn7http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn7http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn7http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn7http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn6http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn5http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn4http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn3


4/18

publica scrierile aproape toti reprezentantii avangardei romanesti propriu-zise,dintre care ii amintesc pe Urmuz, Tristan Tzara, B. Fundoianu, Ilarie Veronca siGh.Dinu. Fiind o revista de avangarda autonoma, in cadrul tendintelor numeroase ce agitauEuropa, Contimporanul a intretinut totusi raporturi stranse cu avangarda straina,prin colaboratori dintre cei mai diferiti ca origine si orientare (futuristii, Marinettii si

Prampolini, expresionistii Herwarth Walden si Ludwig Kassak, cubistii Theo vanDoesburg si Georges Linze, suprarealistii Andre Breton si Paul Eluard [8] ). Dar miscarea de avangarda a cuprins nu doar poezia si proza. Noul manifest artistics-a impus in toate domeniile spriritului si activitatii umane. Avea loc o rasturnarein obisnuintele noastre mentale [9], o revolutie artistica care s -a manifestat inmuzica, cinematograf si arhitectura; filosofia si psihologia s-au transformat;stiintele au oferit o noua viziune despre lume. Dar, observa Ionescu in discursulsau despre avangarda, nu toata literatura a urmat miscarea si, pentru teatru, eapare sa se fi oprit la 1930. Teatrul este cel mai intarziat. Avangarda a fost stopatain teatru, daca nu in literatura. Razboiale, revolutiile, nazismul si celelalte forme aletiraniei, dogmatismul, scleroza burgheza de asemenea, in alte tari, l-au impiedicatsa se dezvolte, pentru moment. Lucrurile trebuie reluate. In ce ma priveste, sper safiu unul dintre modestii mestesugari care incearca sa reia aceasta miscare. Intr-adevar, aceasta avangarda abandonata n-a fost depasita, ci ingropata deintoarcerea reactionara a vechilor formule teatrale care, uneori, indrazneau sapretinda ca sunt noi. Teatrul nu este al vremii noastre: el exprima o psiholigieperimata, o constructie bulevardiera, o prudenta burgheza, un realism care poatesa nu se intituleze conventional dar care este conventional, o supunere fata dedogmatismele amenintatoare pentru artist. [10] Ionescu stia ca teatrul intrase intr-o criza si era deci in pericol. In perioada dintrecele doua razboaie mondiale teatrul devenise prizonierul unor conventii, al unortabuuri si al unor obisnuinte mentale sclerozate. Cu toate ca teatru poate fi loculcelei mai mari libertati, nota marele dramaturg, al celei mai nebunesti imaginatii, ela devenit locul constringerii celei mai mari, a unui sistem de conventii, numit realistsau nu, intepenit. Exista teama de umor (umorul inseamna libertate). Exista fricade libertate de gandire, frica, de asemenea, de o opera prea tragica sau disperata.Optimismul, speranta sunt obligatorii sub amenintarea cu moartea. Si e numitcateodata absurd ceea ce nu este decit denunatrea caracterului derizoriu al unuilimbaj golit de substanta lui, steril, alcatuit din clisee si din lozinci; a unei actiuniteatrale cunoscute dinainte. Insa eu, unul, vreau sa apara pe scena o broascatestoasa, sa o transformam intr-un cal de curse; apoi sa-l preschimb pe acesta intr-o palarie, intr-un cantec, intr-un soldat in platosa, in apa de izvor. Se poateindrazni totul in teatru, insa e locul unde se indrazneste cel mai putin. () N u vreausa am alte limite decat cele ale posibilitatilor tehnice. [11] Una din intele acestei miscari artistice era si limbajul. A -l reinnoi era pentruavangardisti acelasi lucru cu reinnoirea vizunii despre lume. Se credea ca oriceexpresie artistica noua este o imbogatire corespunzatoare unei cerinte a spiritului, olargire a frontierelor realului cunoscut. Avangardistul Eugen Ionescu, spirit criticrafinat, observa orice ca orice opera care raspunde necesitatii de reinnoire alimbajului prin aventur si risc poate parea neobisnuita la inceput deoarececomunica ceea ce n-a fost inca, in felul acesta, comunicat; si cum totul se afla inexpresie, in structura si logica ei interna, expresia este cea care trebuie examinata. Dar despre limbajul teatrului nou, in special cel din piesele lui Eugen Ionescu, voispune mai multe intr-un alt capitol. Avangarda a dat asa dar o noua energie, un foc launtric si un mare dinamismculturii europene si implicit celei romanesti. Era un impuls nou care a ingaduitcrearea unei alte lumi. Cred ca psihologia actuala, nota Ionescu, ne invata ca omulnu se adapteaza la real, ci il reconstrueste, il inventeaza ori, mai degraba, ca,
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn8http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn9http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn10http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn10http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn10http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn11http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn11http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn11http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn11http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn10http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn9http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn8


5/18

privindu-l, luand contact cu el, il reconstrueste, ii da o forma, (). Crem lumeadupa chipul nostru. Asta vrea sa spuna ca-i dam o semnificatie, ii dam o forma, opunem in forma, ii dam forma pe care o vrem. Aceasta poate fi, desigur, un fel de avorbi, caci forma pe care o dam, corespunde, fara indoiala, structuriiSpiritului. [12] COMICUL MECANIC

Henri Bergson in cartea sa intitulata Rsul incearca o teoretizare temeinica arsului, urmarind indeosebi rsul provocat in mod special de comic . Ce inseamna rsul si in ce consta esenta rsului? sunt intrebari pe care si le puneautorul si la care reuseste sa raspunda pe parcurs. Cu toate ca chiar din primul capitol Henri Bergson isi propune sa nu inchida fanteziacomica intr- o singura definitie, d la un moment dat o definitie rsului care sepotriveste dupa mine foarte bine cu natura rasului provocat de personajele teatruluiionescian. Rasul, spune Bergson este Mecanicul placat pe viu .[13] Ce vrea sainsemne aceasta definitie? Bergson explica: Comicul vine, in asemenea situatii dinrigidizarea corpului viu devenit ca o mas ina. [14] Adica personajele inceteaza de ase mai comporta ca niste fiinte vii, naturale, si incep sa se miste ca niste masiniautomate. Daca analizam personajele lui Eugen Ionescu vom gasi la ele fara prea multagreutate acel comportament mecanic despre care vorbeste Henri Bergson. Ionescuvrand sa parodieze comportametul uman, ea formula mecanica a unei masini si oaplica unei fiinte vii. Omul devina astfel un mecanism viu sau o fiinta mecanica.

Radem de fiecare data, adauga Bergson, cand o persoana ne lasa impresia ca esteun lucru. [15] Numai ca, piesele comice ale lui Ionescu sunt, asa cum le numea si autorul lor

drame comice, fiindca, citind piesa, incepi sa te regasesti in acelepersonaje mecanizate si iti dai seama ca de fapt, odata cu trecerea timpului,devenim treptat cu totii niste masini, pierdem ceea ce avem natural in noi, netransformam, ne instrainam de noi insine. Impingand lucrurile mai departe mecanizarea vietii [16] devine invitabila. HenriBergson vorbeste chiar de o reglementare automatica a societatii [17] . O societatein care absurdul mecanicizarii omului devine banalitate. Dar sa vedem cum anumestau lucrurile in cateva piese ionesciene. In Cantereata cheala domul si doamnaSmith, sot si sotie, sunt doi englezi care stirnesc rasul cu felul lor de viatamasinizat:

Doamna Smith: Uite ca s -a facut ora noua. Am micat supa, peste, cartofi cuslanina, salata englezeasca. Copii au baut apa englezeasca. In seara asta ammincat bine. Si asta fiindaca locuim la marginea Londrei si numele nostru e Smith. Continuindu-si lectura, Domnul Smith plescaie. Doamna Smith: Cartofii sunt foarte buni cu slanina, uleiul din salata nu era ranged.Uleiul de la bacanul din colt e de calitate mult mai buna decat uleiul de la bacanulde vizavi, ba e mai bun chiar si decat uleiul de la bacanul din capul strazii. Dar nuvreau sa va spun ca uleiul lor ar fi prost. Continuindu-si lectura, Domnul Smith plescaie. Doamna Smith: Si totusi, uleiul bacanului din colt ramane cel mai bun Continuindu-si lectura, Domnul Smith plescaie. Doamna Smith: De data asta Mary a fiert bine cartofii. Ultima data nu i-a fiertdestul. Mie nu-mi plac decat bine fierti. Continuindu-si lectura, Domnul Smith plescaie. [18] Sotii Martin, domnul si doamna Martin, oaspeti ai sotilor Smith, creioneaza poatecel mai bine o situatie de dialog dintre doua masini: cei doi se aeaza unul in fataceluilalt si descopera cu surprindere ca se cunosc de undeva dar nu -si pot amintiexact de unde anume (am redat aici un fragment mai mare, findca acest dialog imipare de o frumusete extraordinara):
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn12http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn12http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn13http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn13http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn13http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn14http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn14http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn14http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn15http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn15http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn16http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn17http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn17http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn18http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn18http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn18http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn18http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn17http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn16http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn15http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn14http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn13http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn12


6/18

Domnul Martin (): Ma scuzati, doamna, dar am impresia, daca nu ma -nsel, ca v-am mai intilnit undeva. Doamna Martin: Si mie, domnule, mi se pare ca v-am mai intilnit undeva. Domnul Martin: Nu v-am zarit cumva din intamplare, doamna, la Manchester? Doamna Martin: Tot ce se poate. Eu sunt din Manchester! Dar nu-mi aduc prea bineaminte, domnule, n-as putea spune daca v-am zarit sau nu.

Domnul Martin: Dumnezeule, ce ciudat! Si eu sunt tot din Manchester, doamna! Doamna Martin: Ce ciudat! Domnul Martin: Ce ciudat!Numai ca eu, doamna, am plecat din Manchester acumvreo cinci saptamani. Doamna Martin: Ce ciudat! Ce coincidenta bizara! Si eu, domnule, am plecat dinManchester tot acum vreo cinci saptamani. Domnul Martin: Am luat trenul de la jumatate dupa opt dimineata, care ajunge laLondra la un sfert inainte de cinci, doamna. Doamna Martin: Ce ciudat! ce bizar! Si ce coincidenta! Si eu, domnule am luatacelasi tren! Domnul Martin: Dumnezeule, ce ciudat! atunci poate ca v-am vazut in tren,doamna? Doamna Martin: Tot ce se poate, nu-i exclus, e plauzibil si, la urma urmei, de cenu!Dar nu-mi aduc deloc aminte, domnule! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Domnul Martin: Locul meu era in vagonul opt, compartimentul sase, doamna! Doamna Martin: Ce ciuadat! Si locul meu era tot in vagonul opt, compartimentulsase, stimate domn! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Domnul Martin: Stimata doamna, nu cumva dumneavostra erati doamna care m-arugat sa-i pun valiza in plasa de bagaje, mi-a multumit apoi si mi-a dat voie saaprind o tigara? Doamna Martin: Ba da, eu trebuie sa fi fost, domnule! Ce ciudat, ce ciudat si cecoincidenta! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Domnul Martin: De cind am sosit la Londra, locuesc pe strada Bromfield, stimatadoamna. Doamna Martin: Ce ciudat, ce bizar! Si eu, de cind am sosit la Londra tot pe stradabromfield locuesc, stimate domn. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Domnul Martin: Eu locuesc la numarul 19, stimata doamna. Doamna Martin: Ce ciudat, si eu tot la numarul 19 locuesc , stimate domn. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Domnul Martin: Apartamentul meu se afla la etajul 5, e numarul 8, stimatadoamna. Doamna Martin: Ce ciudat, Dumnezeule, ce bizar! Si ce coincidenta! Si eu locuesctot la etajul 5, apartametul 8, stimate domn! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Domnul Martin: Ce ciudat, bizar, straniu! Atunci doamna, locuim in aceiasi camerasi dormim in acelasi pat, stimata doamna. Poate ca acolo ne-am intilnit! Doamna Martin: Ce ciudat si ce coincidenta! Tot ce se poate, acolo ne-om fi intalnit,si poate chiar noaptrea trecuta. Dar nu mi-aduc aminte, stimate domn! Domnul Martin: Eu am o fetita, fetita mea locuieste cu mine, stimata doamna. Aredoi ani, e blonda, are un ochi alb si un ochi rosu, e tare frumusica si o cheamaAlice, stimata doamna. Doamna Martin: Ce coincidenta bizara! si eu am o fetita, are doi ani, un ochi alb siun ochi rosu, e tare frumusica si o cheama tot Alice, stimate domn!


7/18

Domnul Martin: Ce ciudat si ce coincidenta! Si ce bizar! Poate ca e-aceeasi, stimatadoamna! Doamna Martin: Ce ciudat! tot ce se poate, stimate domn. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Domnul Martin: () Atunci, stimata doamna, cred ca nu mai incape nici o indoiala,ne-am mai vazut, iar dumneavoastra sunteti chiar sotia meaElizabeth, te -am

regasit! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Domna Martin: Donald, tu esti, darling ! [19] O alta problema interesanta pe care o vad aici si care merita analizata este lipsacertitudinii ca cei doi vor avea de-acum in colo o memorie buna si nu vor mai uitaunul de altul. Sau si mai interesant, inainte de a intra in casa familiei Smith, cineerau ei unul pentru celalalt? Erau ei oare constienti ca sunt so si soie si ca mergimpreuna tocmai datorita acestui simplu fapt? Capitanul de pompieri, din aceeasi piesa, vine in mare graba sa vada daca nu ardeceva in casa prietenilor sai si se opreste la usa unde asteapta aproape un sfert deora, timp in care ii vine sa se joace la sonerie: suna si se ascunde; dupa care intrasi intreba daca nu au cumva declansat un incendiu, cat de mic, dar sprenemultumirea lui i se da un rapsuns negativ:

Pompierul, dezolat : Nimic, chiar nimic? N-aveti si dumneavostra, acolo, un foc micprin semineu, ceva care sa arda prin pod sau prin pivnita? Un cat de vag inceput deincediu? Doamna Smith: Nu vreau sa va fac sange rau, dar mi-e teama ca deocamdata nuavem nimic. Promit sa va dau de tire cum apare ceva. Pompierul: Nu uitati, mi- ati face un mare serviciu. [20] Capitanul de pompieri este exact ca o masina care nu intelege c e bine daca nuarde ceva; el stie ca e de datoria lui sa stinga cu succes un foc si sa se faca prinasta folositor. Spre finalul piesei personajele-masini ies din functie:

Doamna Smith: Soarecii optesc, oaptele nu oricesc. Doamna Martin: Nu-mi mica papucii. Domnul Martin: Nu-mi pica papucii. Domnul Smith: Puca muc nu muca puca. Doamna Martin: Musca mic. Doamna Smith: Pica musca. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Domnul Smith: A, e, i, o, u, a, e, a, e, i, o, u, a, e, i, o, u, i! Domnul Martin: B, c, d, f, g, l, m, n, p, r, s, t, v, w, x, z! Doamna Martin: Ceapa de apa, ceafa cu ceapa! Doamna Smith, facnd ca trenul : Tuff, tuff tuff tuff tuff tuff tuff tuff tuff tufftuff. [21] In Jacques, sau supunerea, Roberta I are doua nasuri, mai tirziu Roberta II are treinasuri si de data asta si trei fee, plus ca la mana stanga Jacques ii numara nouadegete; toate aceste deformatii nu mira pe nimeni dintre cei care o vad, la fel cumnu se mira un calculator care are un monitor plat ( LCD ecran cu cristale lichide)de alt calculator care are un monitor cu tub si care difera mult de primul atat caforma cat si ca greutate. Piesele lui Eugen Ionescu sunt pline de situatii asemanatoare si as putea sa aduczeci de exemple de acest gen, dar nu cred ca mai este cazul. In cele ce urmeaza voiincerca sa orientez studiul meu catre un alt aspect important al operei ionesciene,prin care voi scoate in eviden adevarata valoare a acesteia si anume aspectulmetafizic. DIMENSIUNEA METAFIZICA
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn19http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn19http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn19http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn20http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn20http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn20http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn21http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn21http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn21http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn21http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn20http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn19


8/18

In colectia sa de eseuri Teatrul si dublul sau [22] Antonin Artaud face o catalogare aideilor despre teatru, teatrul nou sau teatrul-teatru. Meritul sau nu este atat unul deinovaie, ct mai degraba de sistematizare temeinica a ideilor ce vehiculau deja inepoca. In eseul intitulat Teatrul oriental si teatrul occidenta l [23] Artaud pune fa in fadoua teatre total diferite, in fond doua mentaliati, doua feluri de a percepe lumea.

Teatrul occidental traditional este, asa cum il stim, un teatru bazat pe text, unteatru care isi trage seva din literatura si care nu-si gaseste identitatea in afaraanalizei psihologice, in timp ce teatrul oriental este unul fizic, un teatru independentde textul scris si se adreseaz a mai mult simturilor umane. Pentru noi [occidentalii nota mea], noteaza Artaud, in teatru, Cuvantul este totul si nu exista nici oposibilitate in afara lui; teatrul este o ramura a literaturii, un fel de varietate sonoraa limbajului (). Aceasta idee a suprematiei cuvantului in teatru este atat deinradacinata in noi, iar teatrul ne pare atat de mult ca o simpla reflectare materialaa textului, incat tot ceea ce, in teatru, depaseste textul () ne pare ca face partedin domeniul punerii in scena, considerata drept ceva inferior, in raport cutextul. [24] Vorbirea in teatrul occidental, continua Artaud, nu serveste niciodatadecat la exprimarea conflictelor psihologice specifice omului si situatiei lui inactualitatea cotidiana a vietii. Conflicetele sale sunt clar apartinatoare vorbiiarticulate, si fie ca raman in domeniul psihologic, fie ca ies din acesta pentru areintra in domeniul social, drama va ramane mereu de interes moral prin felul incare conflictele ei vor ataca si dezagrega caracaterele. () A face sa domine pescena limbajul articulat sau exprimarea prin cuvinte asupra exprimarii obiective agesturilor si a tot ce atinge spiritul cu ajutorul simturilor in spatiu, inseamna aintoarce spatele nevoilor fizice ale scenei si a se rascula impotriva posibilitatilorsale. [25] Teatrul oriental e un teatru metafizic, opus teatrului psihologic occidental. Orientula fost dintotdeauna un spatiu al meditatiei si al misticii; un spatiu unde exprimareanu se produce doar pe un singur plan, ci pe toate planurile spiritului in acelasi timp. Teatrul nou sau teatrul-teatru, de care vorbeste Antonin Artaud, Eugen Ionescu simulti altii, isi datoreaza existenta in mare parte si datorita influentelor venite dinspatiul oriental. Reteatralizarea teatrului, cum spune Artaud, a fost un fenomencare a adus metafizica in teatrul european. Cel care a transpus in teatrul cel mai bine ideile sistematice ale lui Antonin Artaud afost Eugen Ionescu. Avangardist, nonconformist hotarat, dramaturgul francez deorigine romna a elaborat o poetica a noului teatru si a pus bazele teatruluiabsurdului. A inceput prin a declina toate etichetele si toate valorile teatruluitraditional si a continuat cu dislocarea realului, dezarticularea limbajului siexagerarea sentimentelor. Valoarea teatrului in viziunea lui Ionescu consta diningroarea efectelor si accentuarea lor la maximum in asa fel incat spectatorul saramana ocat: Ca sa te smulgi din cotidian, din obisnuint, din lenea mentala carene ascunde stranietatea lumii, trebuie sa primesti un fel de adevarata lovitura deciomag. Fara o virginitate noua a spiritului, fara o noua contientizare, purificata, arealitatii existentiale nu exista teatru, nu exista nici arta; e nevoie de realizareaunui soi de dislocare a realului, care trebuie sa premearga reintegrarii sale. Pentruatingerea acestui scop, se poate folosi uneori un procedeu: sa joci inpotrivatextului. Pe un text nebunesc, absurd, comic, poate fi grefata o inscenare, ointerpretare grava, solemna, ceremonioasa. Dimpotriva, pentru a evita ridicolollacrimilor facile, al falsei senisibilitati, se poate grefa pe un text dramatic ointerpretare clovneasca, se poate sublinia, prin farsa, sensul tragic al unei piese.Lumina face ca um bra sa se intunece, umbra accentueaza lumina. [26] Comedia de salon de mult depasita, Ionescu o inlocueste cu farsa, sarja si parodicaextrema: Umor, da, insa cu mijloacele burlescului. Un comic dur, lipsit de finete,excesiv. Nici comedii dramatice. Ci o revenire la insuportabil. Sa fie impins totul la
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn22http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn23http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn23http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn23http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn24http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn24http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn24http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn25http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn25http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn25http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn26http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn26http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn26http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn25http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn24http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn23http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn22


9/18

paroxism, acolo unde sunt izvoarele tragicului. Sa se faca un teatru de violen:violent comic, violent drama tic. [27] Eugen Ionescu isi intituleaza comediile anti -piese, drame comice, iar dramele

pseudo-drame sau farse tragice, fiindca nu mai gaseste umor in c omedie iartragedia omului i se pare vrednica de luat in ras: Nu am inteles niciodata, in ce mapriveste, deosebirea care se face intre comic si tragic. Comicul fiind intuitia

absurdului, mi se pare mai nadajduitor decat tragicul. Comicul nu ofera vreo iesire.Spun deznadajduitor, dar, in realitate, el este dincolo sau dincoace de disperareori de speranta. [28] Psihologia si actiunea propriu-zisa dispar din piesele lui Ionescu, sau daca exista,acestea capata o dimensiune metafizica. Problemele nu mai sunt acum dezbatuteca in teatrul traditional, ci sunt aratate. Ionescu aduce in scena spaima, angoasa,banalul, frica de moarte, durerea, singuratatea, disperarea, etc. Spectatorul nu maistie daca ceea ce vede pe scena e vis sau realitate, fiindca este pus fa in fa cuneverosimulul. Roger Vitrac, dramaturg suprarealist, nota undeva ca: Viata -i vis,deci si visul poate fi viata, iar despre adevar credea ca acesta poate fi uneorineverosimil, dar ca acest neverosimil poate fi mai adevarat decat adevarul. Asa cum am mai spus, Ionescu credea ca in teatru totul trebuie sa fie ingaduit:

() sa incarnez personaje, dar sa materializezi nelinisti, prezente, launtri ce. Estedeci nu numai ingaduit, ci recomandat sa faci sa functioneze accesoriile, sa faci satraiasca obiectele, sa insufleesti decorurile, sa concretizezi simbolurile. [29] Inacest fel, teatrul lui Ionescu devine un teatru al imaginilor materializate, imagininoi, insolite si insolente, menite sa ocheze si sa supere chiar. Unele scene dinpiesele lui erau atat de provocatoare, incat in timpul primelor reprezentarispectatorii nu ezitau sa-si arate indignarea. Lui Ionescu insa era indiferent dereactia publicului: Daca vreau sa fac cu orice pre teatru popular, menionadramaturgul in discursul sau despre avangarda, risc sa transmit niste adevaruri pecare nu le- as fi descoperit prin mine insumi, (). Un copac este un copac, el nu arenevoie de autorizatia mea ca sa fie un copac; (). El nu se explica (). Tot asa,opera de arta exista in sine, si eu concep foarte bine un teatru fara public. Publiculva veni de la sine si va recunoaste teatrul asa cum a stiut sa numeasca copaculcopac. [30] In piesele lui Eugen Ionescu si limbajul sufera o transformare esentiala: edezarticulat si produce senzatia ca nu transmite nici un mesaj. Personajele vorbescde dragul de a vorbi fara a mai gandi sau vorbesc pentru a nu spune nimic.Cuvantul devine astfel amorf. Daca credem ca teatrul nu -i decat un teatru alcuvantului, e greu sa admitem ca el poate avea un limbaj autonom, nota Ionescuin Note si contranote (). Exista alte mijloace de a teatraliza cuvantul: ducand laparoxism, pentru a da teatrului adevarata lui masura, care sta in lipsa de masura;verbul insusi trebuie intins pina la limitele lui ultime, limbajul trebuie aproape saexplodeze sau sa se distruga, in neputinta lui de a cuprinde semnificatiile .[31] Despre Cantareata cheala s-a spus ca ar fi o piesa in care asistam la moartealimbajului. Intr-o remarca facuta la adresa acestei piese, Ionescu explica cum, prinlimbaj, nefirescul poate sa apara firesc: In prima mea piesa, Cantareata cheala ,care incerca sa fie, in punctul de plecare, o parodie a teatrului si, prin aceasta, oparodie a unui anumit comportament uman, am incercat sa ajung la exprimareastraniului, in care mi se pare ca se scalda orice existenta, tocmai afundandu-ma inbanal, impingand pina la fund, pina la ultimele lor limite, clieele cele mai tocite alelimbajului de fiecare zi. Tragic si farsa, prozaism si poetic, realism si fantastic,cotidian si insolit, iata poate principalele contradictii (nu exista teatru decat dacaexista antagonisme) care constitue bazele unei constructii teatrale posibile. Probabilca, in felul acesta, nefirescul poate sa apara, in violenta sa, firesc, iar prea naturalulsa apara ca nenaturalist. [32]
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn27http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn27http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn28http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn28http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn28http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn29http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn29http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn30http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn30http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn30http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn31http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn31http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn31http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn32http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn32http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn32http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn31http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn30http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn29http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn28http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn27


10/18

Nici personajele noului teatru nu scapa de revolutia artistica. Personajul ionescianisi pierde statutul traditional si devine abstract. Nu mai are o identitate precisa si sepoate transforma in orice. In Jacques sau Supunerea personajele poarta masti,Roberta are doua nasuri, dupa care ajunge sa aiba trei nasuri si trei fee, iarinRinocerii oamenii se transforma in rinoceri, etc. Deformand natura umana sicrend situatii iesite din comun, Ionescu promoveaza iraionismul si antiestetica:

Am constiinta ca sunt adevarat atunci cand inventez si cand imaginez. Nimic nu emai evident si mai logic decat constructia imaginativa. As putea chiar spune ca lumea e cea care mi separe irationala, care devine irationala si scapa ratiunii mele. [33] Dramaturgul pretinde ca inainte de a scrie prima sa piesa, nu vroia sa devina unautor dramatic. Dar intr-o zi, rasfoind un manual de conversatii franco-englezpentru debutanti, are o revelatie: descopera niste adevaruri supreme,fundamentale si anume ca saptamana are sapte zile, ca podeaua este jos iartavanul intotdeauna sus. Stia foarte bine aceste lucruri dar niciodata nu meditaseprofund asupra lor. Marele merit al viitorului dramaturg este acela de a reformaaceste adevaruri fundamentale si universale in cliee si fraze luate din conversatiilecotidiene si banale si de a le da o forta comica intr-un context dramatic. Si, dupa cum observa insusi autorul, un fenomen bizar se intimpla dupa aceea,fiindca din adevarul incontestabil ca saptamana are sapte zile, aflm din gura luimister Smith ca saptamana are de fapt trei zile si anume marti, joi si marti. Astfelare loc un fel de prabusire in ireal si aceasta dezlipire de real e cu atat maipronuntata cu cat asistam la dialogurile dintre familiile Smith si Martin dinpiesa Cantareata cheala, cuplu de merionete stupide, golite de orice fel depersonalitate, fiinte fara chip, rame goale carora actorii le imprumuta propriul lorchip, personaje care se descompun odata cu dezarticularea propriului lor limbaj. Intr-un eseu publicat in Note si contranote , Ionescu explica de ce pana a se facedramaturg nu simtea nimic pentru teatru si de ce ficiunea din reprezentatia scenic ai se parea falsa: Fictiunea nu ma jena deloc in roman si o admiteam incinematograf. Fictiunea romanesc la fel ca si visele mi se impuneau intr -un chip cutotul firesc ca o realitate posibila. Jocul actorilor de cinema nu provoca in mine aceaindispozitie nelamurita, acea jena produsa de reprezentatie la teatru. De ce nu mise impunea realiatatea teatrala? De ce adevarul ei mi se parea fals? (). Cred cainteleg acum ca ceea ce ma jena la teatru era prezenta pe platou a unor personajein carne si oase. Prezenta lor materiala distrugea fictiunea. Erau acolo oarecumdoua planuri a realitatii, realitatea completa, materiala, saracita, golita, limitata, aacestor oameni vii, de fiecare zi, miscandu-se si vorbind pe scena, si realiateteaimaginatiei, amandoua fa in fa, nesuprapunandu -se, ireductibile una la cealalta:doua universuri antagoniste, nereusind sa se unifice, sa se contopeasca. [34] Teatrul traditional aducea in scena o lume rationala si incerca sa comunice prin eacu spectatorii. Acelasi lucru incearca sa fac si teatrul nou, cu toate ca aduce inscena o lume irationala. Teatrul vechi se adresa inteligentei, cel nou se adreseazasimturilor. Sunt teatre diferite si totusi au in comun dorinta de a comunica. Pentru atransmite un mesaj trebuie sa te faci inteles si nu de putine ori oamenii de creatieau gasit aici o piedica. Poetul Nichita Stanescu, prin volumul sau deversuri Necuvintele, exprima suferinta aproape disperata a creatorului cauzata deincapacitatea de exprimare. Poetul crede ca o limba e prea saraca uneori in cuvinte.Putem avea un sentiment, il putem trai cu intensitate, dar, din pacate, nu avemcorespondentul potrivit in lexic pentru a-l exprima . Necuvantul este in conceptialui Stanescu acea stare interioara imposibil de exprimat printr-un singur cuvant.Adica un cuvant fara forma, alcatuit numai din continut, sau, altfel spus, un cuvant

nascut pe jumatate. Meritul teatrului nou este prin urmare si unul de comunicare,fiindca reuseste cu ajutorul absurdului si al imaginilor halucinante sa exprimeinefabilul.
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn33http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn33http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn34http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn34http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn34http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn34http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn33


11/18

EUGEN IONESCU SUCCESOR AL LUI I. L. CARAGIALE Pana la aparitia pieselor lui Eugen Ionescu, dramaturgia romaneasca era inca subautoritatea literara a lui I. L. Caragiale. O Scrisoare pierduta, Dale carnavalului , Onoapte furtunoasa si Conul Leonida fa cu reactiunea , au fost reperele sceniceromanesti in prima jumatate a secolului XX. Dar odata cu primele piese ionesciene,dramaturgia romaneasca ia o intorsatura neasteptata. Toate etichetele teatrului

traditional sunt rasturnate: limbajul este golit, peronajele isi perd dimensiuneaumana, irealul devine real si invers, etc. Buimaceala, prostia si superficialitateamimat de personajele lui Caragiale capata in piesele lui Ionescu materializarescenica. Promotor al teatrului absurdului, Ionescu nu se rupe totusi definitiv de tearul clasic.Unele tehnici artistice din piesele lui Caragiale le gasim si in piesele sale. Una dinele este tehnica quiproquo -ului, care presupune o situatie comica bazata pe oconfuzie: cineva tine locul altcuiva, sau ajunge sa fie luat drept altcineva. In Oscrisoare pierduta , aparitia lui Agamemnon Dandanache, in finalul piesei, produce oconfuzie generala, fiindca acesta nu era asteptat de nimeni, mai ales pentru a lesufla cu atata uurin inalta functie de conducere la care ravnesc Caavencu siFarfuride si in jurul careia se es un ir intreg de intrigi. In pesele lui Ionescu avematatea situatii confuze, incat nu putem vorbi de cazuri izolate. Personajele aumemorie scurta, uita cu cine vorbesc si drept rezultat fiecare il ia pe celalalt dreptcine crede el: domnul Martin o ia pe sotia sa drept o oarecare doamna, pe carecrede el, a mai vazut-o undeva, dar nu-si aminteste exact unde. O alta tehnica artistica intalnita la Caragiale este cea a contrapunctului . Procedeulpresupune un decalaj intre ce se spune si ce se face. In O scrisoare

pierduta personajele isi focalizeaza actiunile in jurul unor conflicte iar in finalul pieseiasistam, contrar asteptarii tuturor, la un banchet. In Cantareata cheala , capitanulde pompieri, rugat de ceilalti sa-si scoata casca si sa mai stea un pic cu ei,raspunde: Imi cer scuze, dar nu pot sa stau prea mult. Casca mi -o scot cu dragainima, dar n- am timp sa ma asez. [35] , dupa care se aseaza fara sa-si scoatacasca. Tot un efect al contrapuntului este si predispozitia personajelor ionesciene catre unlimbaj stupid si incoerent, pentru situatii grave si atitudine solemna insoita de unlimbaj coerent pentru situatii ridicole si lipsite de importanta. Cupluri inedite , o tehnica destul de intalnita in teatrul clasic, e preluata si de EugenIonescu. La Caragiale e cazul sa-i amintesc pe Farfuridi si Branzovenescu, asociereadintre cei doi trimitindu-ne automat cu gandul la bucatarie, in contextul opereiamintind de o politica de bucatarie. Cuplurile lui Ionescu, uneori atat de inedite,au menirea sa ocheze. Jacques din Jacques sau Supunerea , un ganditor si ovictima a istoriei si a cronometrului este logodit de buna voie cu Roberta,femeia cu 3 fee, 3 nasuri si 9 degete la mana stanga. O alta tehnica ar mai fi si cea a coincidenei . In O scrisoare pierdura , scrisoarea deamor a lui Tipatescu catre amanta sa Zoe, sotia lui Trahanache, ajunge din

coincidena in mainele unui cetetean turmentat si de la el in mainile soul ui incornorat; mai departe, Trahanache il va antaja pe Tipatescu cu aceastascrisoare in scopuri politice, dar nu-i va reusi mare lucru, fiindca spre final, aparepersonajul- surpriza, Agamemnon Dandanache, care, din coinciden, reuseste saobtina functia mult ravnita tot printr-un santaj si tot folosindu-se de o scrisoare deamor. La Eugen Ionescu, coincidena ajunge sa aiba dimensiuni metafizice: Domnulsi Doamna Martin sunt casatoriti, au impreuna o fiica de 2 ani, si ei ajung sa creadaca stau in acelasi apartament, dorm in acelasi pat si au aceeasi fiica dintr- o coinciden bizara. ARTA DRAMATURGULUI Estetica dra maturgiei lui Ionesco se definete de la prima sa pies, chiar de laprimele cuvinte, cand pendula englez bate aptesprezece gonguri englezeti,
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn35http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn35http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn35http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn35


12/18

adic ora cinci seara, n timp ce D -na Smith anun Este ora nou! Aa se nateteatrul absurdu lui! Acest eveniment revoluionar pentru teatrul modern are, potrivitcriticii franceze, aceeai valoare pentru dramaturgia secolului XX ca i pre mieradramei Hernani de Victor Hugo, pentru secolul XIX. In piesa Scaunele, una dintre capodoperele teatrului contemporan, un cuplu debtrni, inund scena cu scaune pentru un public invizibil invitat s asculte un

orator tocmit pentru a comunica nelepciunea culeas de ei timp de o via ntreag. Jocul lor comic -parodic nu dezvluie dect o via de o trist me diocritate.Btrnii se sinucid lsnd un orator care, dei vizibil pe scen, se dovedete, ns,mut. Teatrul ionescian este astfel un teatru poetic n care invizibilul devine vizibil imetafora se concretizeaz sub ochii spectatorului. In Amedeu, un cadavru misterios crete n micul apartament al altui cuplu trist.Cadavrul dragos tei stinse? Al viselor nemplinite? El l smulge n cele din urm peAmedeu ntr- un zbor de comar i totodat de circ festival. Unde se terminrealitatea i unde ncepe lumea stranie a visului? n ce msur lumea ireal, oniric,este lum ea realitilor inadmisibile? n ce msur omul poate s in piept moriiperfide? In Uciga fr simbrie, Beranger erou ionescian comun mai multor piese faceapel n zadar, ntr-un monolog final celebru, la toate argumentele posibile pentru ase apra; moartea, uciga cu chip de lichea, l doboar rnjind. Prin bogatia jocurilor de cuvinte, a rimelor, aliteratiilor, inventiilor lexicale,schimbarilor de registru , Jacques sau Supunerea este fara discutii, intre toatepiesele lui Ionescu, cea care pune traducatorului cele mai multe si mai dificileprobleme. Aproape ca nu exista replica banala, scutita de sensuri multiple, deintorsaturi imprevizibile, si care sa poata fi transpusa ca atare din franceza. Laspectacolul lexical se adaoga cel scenic, aparitii insolite care fac din Jacque s poatecel mai bun exemplu pentru ceea ce Ionescu numea teatru de avangarda. Scrisa in 1950, Jacques sau Supunerea continua opera de demontare a conventiilordin Cantareata cheala , dar nu in linia dezintegrarii catre atomic, amorf si anorganic,ci intr-o descompunere-recompunere naucitoare a lumii, vie, organica, patrunsa deo sexualitate straina insa de orice vulgaritate. In cazul lui Jacques erotismul este un fel de demisie a constiintei. Tanarul logoditscapa de societate si isi pierde sufletul spre a se afunda intr-o realitate biologica.Este sub dominatia lumii materiale. In ce o priveste pe Roberta, ea este o femeie perfecta cum spune insusi Ionescu.Ea este femeia care are nu doar trei fee, ci o infinitate de fee. Reducerea comunicarii la un singur cuvant pasarica, semnifica absenta limbajului,un fel de abdicare a liberatii in fata organicului. Intr-un registru, parodic, ionescu atribuie personajelor din Jacques un delir verbalcare ironizeaza teatrul de bule vard al anilor 50. Purtate pe aripile elanului retoric,personajele din Jacques par cateodata sa arunce pur si simplu cuvintele laintimplare, distorsionindu-le si aglutinindu-le pina la ale face aproape denerecunoscut. Asa apar, de pilda, cuvinte precum monostru alcatuit din monstruprin reduplicarea unei silabe, sau mutra dezgustanta pentru mutra dezgustatacontaminat de mutra dezgustatoare, etc. Inrtr-un al doilea registru, poetic, Ionescu introduce un sunet nou, puterniccontrastant, care sfarseste prin a deveni dominant in scena seducerii lui Jacques decatre Roberta II. Inca de la primele replici, de altminteri, personajul central alpiesei este vizibil contrapus celorlalte personaje. Ca semn al refuzului sau de aparasi lumea copilariei, de a accepta lumea adultilor si lumea pur si simplu ,apar aici ecouri ale unor replici din teatrul clasic francez (Corneille): Arata -tedemna sora de- un frate cum sunt eu, si altele. In scena seductiei, Jacques siRoberta II isi fac pe rand marturisiri de o puritate care exclude orice umbra deironie. Ele fuzioneaza in cele din urma in povestea armasarului cuprins de falcari,


13/18

intr-o inlantuire de cuvinte si onomatopee ce trec de la unul la celalalt ca intr-oacceptare finala a unui destin comun: Ce fr umos! E roz cu totul, ca un abajurenorm. Vrea sa fuga. Se opreste, nu stie ce sa facaPotcoavele innrosite fumega.Ni-ha-ha! Prin pielea stravezie se vede focul arzind inauntru. Ni-ha! E prins defalcari! O tor vieRamane un pumn de cenusa [36] Scena seductiei are insa si o puternica incarcatura sexuala, si ea reprezinta al trei-

lea registru al piesei. Flacarile cel cuprind pe armasartul din povestea Robertei IIsunt flacari ale dorintei, galopul su innebunit este o imagine a actului sexual: Ni -ha! ni-ha! Salt.Ce salturi innflacarate, innflacarate, innflacarate! Url, se cabreaza.Stai, stai, Roberta. E prea repedenu asa iute [37] sau, la captul galopului: Mi s -a uscat gatul, mie seteApa, apa. Ah! cum ardea armasarulce frumosceflacaraah! (epuizat) mie sete [38] Intreaga scena acumuleaza, intr-uncrescendo bine stapanit, o tensiune ce se rezolva in final intr-o replica a Robertei,pe care aliteratiile si rimele o fac sa sune ca o incantatie: Vinonu -ti fie fricaSuntumedaIn jurul gatului am colier de noroi, sinii mei se topesc, coapsele -mi suntmoi, am apa in crapaturi. Ma-nnamolesc. De fapt ma cheama Molly. In pantecelemeu sunt heletee, mlastiniam o casa de lut. Simt mereu racoarea.sunt muschisi muste gr ase, gandaci, librci si broaste. Sub paturi jilave faci dragoste, plesnestide fericire! [39] In fine, intreaga piesa se sfirseste intr-o joaca de copii, o enorma sarada bazata pe

jocuri de cuvinte si de sensuri in jurul cuvantului monosolabic chat (pisica).Cuvantul ascuns al aradei, shapeau (palaria pe care Jacques se incapatineaza s-otina pe cap), este dezvaluit dupa o cascada de cuvinte care incep toate cusilaba sha-. Si acelasi cuvant monosilabic devine in final cuvantul universal capabilsa exprime totul, intr-o limba a indragostitilor pe care Roberta i-o propune luiJacques. Numai ca joaca e mai putin nevinovata decat s-ar putea crede la primavedere: chatte , femininul lui chat , este in franceza o denumire argotica pentrusexul femeii. In limba romana corespondentul acestui cuvant pare a fi pasare cudiminutivul pasarica:

Roberta II: In pivnitile palatului meu, totul e pasarica Jacques: Totul e pasarica. Roberta II: Ca sa spui lucrurilor pe nume, ajunge un singur cuvant: .Pasaricile se numesc , alimentele: , insectele:, scaunele: , tu: , eu: ,acoperisul: , numarul unu: , numarul doi:, trei: , douazeci: , treizeci:, toate adverbele: , toate prepozitiile: .E foarte simplu sa vorbesti. Jacques: Si daca vrei sa zici: < > Roberta II: Jacques: Dar daca vrei sa zici Roberta II: Jacques: Dar: Roberta II: Jacques: Si , si ? Roberta II: [40] Privita din perspectiva acestei sarade finale, Jacques poate fi citita in intregime caun joc al lui Ionescu: un joc cu situatiile dramatice, cu poezia dragostei, cucuvintele si cu sine insusi. Despre Viitorul e in oua , scrisa in 1951, la un an dupa Jacques , Ionescu ne previnede la bun inceput ca e un fel de continuare la Jacques sau Supunerea . Decorulramane aproape neschimbat, personajele sunt aceleasi, vocile lor suna la fel,acelasi ludic surprinzator si delirant, aceleasi schimbari uimitoare de registru,
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn36http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn36http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn36http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn37http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn37http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn37http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn38http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn38http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn39http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn39http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn39http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn40http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn40http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn40http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn40http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn39http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn38http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn37http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn36


14/18

aceeasi inventivitate lexicala. Extazul din finalul lui Jacques nu poate dura ovesnicie, Jacques si Roberta sunt zmulsi din paradisul lor erotic, din universul incare au eliminat toate cuvintele. Viitorul e in oua reprezinta, in raport cu Jacques ,caderea in timp si istorie. Daca in Jacques , dincolo de refuzul existential, eroul e in contradictie cu unconformism de familie, in Viitorul e in oua e pus fa -n fa cu mai vastul si mai

presantul conformism social. De la Roberta, mireasa cu trei nasuri, masca grotesc simboliznd seducia luiJacques, la populaia unui ntreg ora care se meta morfozeaz n montri,

n Rinocerii, dramaturgia lui Ionesco cuprinde ntr- un mod nou i rsco litordemonstraia strvechilor dileme ale condiiei umane. Un singur om, Beranger, unfuncionar mic burghez, erou antierou, timid i singuratic, nu vrea s urm eze turmarinocerilor. Aceast pies s -a bucurat de un succes universal pe scenele teatrelordin lumea ntreag, cci ea reprezenta tema obsedant a omului contem poran,depersonalizarea lui de ctre fanatismul ideologiilor, partidelor, organizaiilor de totfelul. Spiritul rului nu este nicieri mai virulent dect n prezena fanaticilor corupide pu terea absolut. Acest dureros adevr este demonstrat printr -un comicirezistibil n piesa Macbett, parodie dup Macbeth de Shakespeare. n Regele moare, poate capodopera ntre marile piese ionesciene, modestulBeranger, aci regele Beranger I, este stpnul unui regat n ruin. Spectatorul afl

n acelai timp cu regele ca acesta are o boal incurabil i c va muri la sfritulspectacolului:

Marguerite, regelui : Sire, trebuie sa va aducem la cunostinta ca veti muri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Marguerite: Ai sa mori intr-o ora si jumatate, ai sa mori la sfarsitul spectacolului. Regele: ce tot spui acolo, draga mea? Nu-i deloc amuzant. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Doctorul: Da, Sire, veti muri. Nu veti mai avea parte nici de micul dejun, mainedimineata. Nici de cina, in seara asta. Bucatarul a inchis gazele. Si- a pus sorul incui. Aranjeaza pentru eternitate feele de masa si servetelele in dulap. Marie: Nu-i spuneti asa repede, n-o spuneti asa tare. Regele: Cine putea sa dea asemenea porunci fara aprobarea mea? Eu ma simt bine.Va arde de bancuri. Baliverne. (Catre Marguerite:) Intotdeauna mi-ai doritmoartea. (Catre Marie:) Intotdeauna mi-a dorit moartea. (Catre Marguarite:) Am samor cand o sa am eu chef, sunt rege, eu hotarasc. [41] Vestea mortii sale, regele o primeste ca pe o maciuca in cap, data cu toata puterea.Se impotriveste, refuza sa creada ca e adevarat, dar nesupunerea sa e zadarnica.Doctorul, care in imparatia sa e si chirurg, calau, bacteriolog, si astrolog ii confirmacu autoritatea sa de om de stiinta: Sire, nu va mai puteti vindeca. Spre deosebire de Beckett, Ionescu nu geometrizeaza moartea, n-o aduce intermeni anorganici, n-o descompune in formule eliptice. Aici moartea (mai bine zis

murirea titlul Le roi se meurt e intraductibil) e concreta, organica, este, asiputea spune, o moarte plina de via, si se desfasoara pe un spectru formidabil delarg al omenescului, intregul univers viu ia parte la ea, iar asemenea dezvoltare nuse poate lipsi de dimensiunea psihologica, de toate dimensiunile psihologiceimaginabile. In incercarea de a pune in umbra discutiile ce se refera la moartea sa, regelehotaraste sa cheme ministrii la sfat si imreuna cu ei sa discute problemele tarii. Daraflam ca ministrii au intrat cu totii in vacanta si ca sunt plecati cu totii la pescuit,dar nu prea departe, fiindca teritoriul s -a restrans si s- a inchircit, ei sunt de gasit

la celalalt capat al ragatului, adica la cativa pasi. Suparat, regele, trimite peJulieta servitoarea sa-i cheme. Intoarsa, Julieta descrie imagini aduse parcadintr-o alta lume: ministrii au cazut in grla si nu mai pot fi pescuiti, fiindca
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn41http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn41http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn41http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn41


15/18

Garla in care au cazut s -a scurs in prapastie impreuna cu malurile si salciile din jur. [42] Odata cu primele simptome ale mortii regelui, asistm la moartea treptata apalatului, a intregului regat precum si la dezintegrarea Universului:

Doctorul: Primavara, care era aici aseara, ne -a parasit acum doua ore si jumatate.A venit noiembrie. Dincolo de hotare a inceput sa creasca iarba. Acolo copacii

inverzesc. Toate vacile fat doi vitei pe zi, unul dimineata al doilea dupa -masa, pela cinci, cinci si un sfert. La noi, frunzele s-au uscat si cad. Copacii suspina si-si dauduhul. Pamantul crapa mai rau ca de obicei. Guardul, anuntand : Institutul meteorologic al regatului ne atrage atentia ca vremeaeste rea. Marie: Aud cum crapa pamantul, aud, vai, aud! Marguerite: E crapatura care se adanceste si se lateste. Doctorul: Fulgerul a incremenit pe cer, din nori ploua cu broaste, tunetul bubuie. Nuse-aude fiindca-i mut. Douazecisicinci de locuitori s-au lichefiat. Doisprezece si-aupierdut capul. Decapitati. De data asta fara interventia mea. [43] Aflam noutati din Sistemul Solar:

Doctorul: Noutati care nu fac decat sa confitme semnele mai vechi. Marte si Saturns-au ciocnit. Marguerite: Era de asteptat. Doctorul: Amandoua planetele au explodat. Marguerite: Logic. Doctorul: Soarele si-a pierdut intre cincizeci si saptezecisicinci la suta din putere. Marguerite: Evident. Doctorul: Ninge la polul nord al soarelui. Calea Lactee parca s-a inchircit. Cometa efrnta de oboseala, a imbatranit, se invarte in jurul cozii, se-ncolaceste ca un cainein agonie. [44] Disperat, regele incearca sa se foloseasca de puterea sa de rege si porunceste, daordine, dar nimeni nu-l mai asculta. Nici supusii si nici natura:

Regele: Poruncesc sa creasca din podea copaci. (Pauza) Poruncesc sa disparaacoperisul. (Pauza. Tot nu se intampla nimic.) Poruncesc sa fulgere si sa prindfulgerul in mana. [45] Asistm la rezistena comico -patetic a acestui nou Cervantes, nconjurat de dousoii, de o servitoare buctreas, un doctor astrolog, clu oficial, i o straj ecou bizar ce inventeaz i comenteaz anunurile solemne de intrri, ieiri sauminute din via rmase eroului. La un moment dat, regele i aduce aminte sentimental de o pisic ce se speria deaspirator, de o mncare gustoas i strnge n pumn ultima palm de pmnt dinregatul su. Expresia i regsete astfel n mod comic-tragic coninutul de origine,pentru prima dat pe scen i, printr -un efort unic, fenomenul interior al morii uneipersoane apare ca un spectacol concretizat n moartea universului. Pentru a nu muri, regele implora soarele sa-l ajute, indiferent prin ce metoda, chiarsi prin sacrificiul lumii intregi: Soare mic, soare bun, apara -ma. Parjoleste si ucidelumea-ntreaga, daca e nevoie de un mic sacrificiu, Piara cu totii, numai eu satraiesc de-a pururi, chiar si singur, in pustiul fara margini. Am sa ma impac si cusinguratatea. Am sa pastrez amintirea celorlalti, am sa-i regret sincer. Pot satraiesc in imensitatea limpede a nimicului. [46] In cele din urma regele cedeaza; intra intr-un delir ireversibil si isi urmeaza destinulpasind spre moarte. Cu fiecare durere acut, pe care o resimte, un alt perete alpalatului se crap i se prbuete, cu fiecare organ intrat in amortire, ntinderearegatului se mic oreaz la dimensiuni derizorii. Cnd regele nceteaz s aud icnd vederea i slbete treptat, spectacolul devine mut, iar decorul se terge cu

ncetul. In sfrit, cnd moare, totul dispare de pe scena rmas n bezn.Niciodat sentimen tul derizor iului condiiei umane, al absurdului clasic, nu a aprut
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn42http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn42http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn42http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn43http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn43http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn43http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn44http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn44http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn45http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn45http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn45http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn46http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn46http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn46http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn46http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn45http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn44http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn43http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftn42


16/18

mai convingtor i mai tragic pe scen, n timp ce, paradoxal, spectatorulzmbete, se amuz. Prin acest tur de for autorul ne las, n locul beznei, luminarsului, n aceasta const contribuia capital a dra maturgiei lui Ionesco, realizareasa de dincolo de teatrul lui Artaud, Genet sau Beckett. Refuzul morii i chiar al btrneii eroul ionescian arat o cochetrie naiv nmrturisirea vrstei explorarea neobosit, mereu rennoit cu fiecare pies, a

multiplelor fee ale morii, pot fi considerate ca o ncercare eroic de a domesticiprin umor, prin art, eternul demon. Aceast cutare ne apare, de asemenea, ca unecou al frumosului basm romnesc Tineree fr btrnee i via fr demoarte, mitologia ionescian fiind mitologia clasic a tuturor. Dei cunoscut n special ca dramaturg, creator al genului de fars metafizic,dup cum afirm criticul Rosette Lamont, Ionesco este de asemenea un romancieri eseist important. Amintesc c ase dintre piesele cunoscute au fost scrise mai

nti sub form de nuvel sau de roman, naraiunea fcndu -se la persoana nti,iar studiul tranziiei de la un gen la altul dezvluie nc o dat profunda originalitatea creaiei ionesciene. De asemenea, volumele sale de eseuri critice reprezint ocontribuie major la teoria dramaturgiei moderne. CONCLUZII In acest studiu, am urmarit principalele aspecte ale teatrului lui Eugen Ionescu siale teatrului nou in general; am cautat elementele noi prin care teatrul ionesciandifera de cel traditional si am scos in evidenta impactul artistic pe care acesta l-aavut asupra dramaturgiei romanesti si europene. Mai numit si teatrul deriziunii sau al absurdului, noul teatru ionescian a rasturnattoate etichetele dramaturgiei traditionale si a impus o viziune noua, originala,incepand de la materializarea scenica a starilor psihologice si a sentimentelor, panala golirea limbajului de coninut si transformarea personajelor in marionete. In sfarsit am demonstrat ca intreaga opera a lui Ionescu poate fi, de altfel,considerat ca un efort original i reuit de a ne smulge din obiceiuri i de a nedirija spre largul orizont al uimirii n faa existenei, n faa morii si n faa condiieiumane. BIBLIOGRAFIE

1. Ionescu, Eugen, Cantareata cheala , Editura, Humanitas, Bucuresti, 2002; 2. Ionescu, Eugen, Jacques sau Supunerea , Editura, Humanitas, Bucuresti,

2002; 3. Ionescu, Eugen, Viitorul e in oua, Editura, Humanitas, Bucuresti, 2002; 4. Ionescu, Eugen, Victimile datoriei, Editura, Humanitas, Bucuresti, 2002; 5. Ionescu, Eugen, Amedeu sau Cum sa te descotorosesti, Editura, Humanitas,

Bucuresti, 2002; 6. Ionescu, Eugen, Ucigas fara simbrie, Editura, Humanitas, Bucuresti, 2002; 7. Ionescu, Eugen, Noul locatar, Editura, Humanitas, Bucuresti, 2002; 8. Ionescum Eugen, Delir in doi, Editura, Humanitas, Bucuresti, 2002; 9. Ionescu, Eugen, Regele moare, Editura, Humanitas, Bucuresti, 2002;

10. Ionescu, Eugen, Rinocerii, Editura, Humanitas, Bucuresti, 2002; 11. Ionescu, Eugen, Tabloul , Editura, Humanitas, Bucuresti, 2002; 12. Ionescu, Eugen, Scaunele, Editura, Humanitas, Bucuresti, 2002; 13. Ionescu, Eugen, Pietonul aerului , Editura, Humanitas, Bucuresti, 2002; *

1. Ionescu, Eugen, Note si contranote , Edituta Humanitas, Bucuresti, 1992; 2. Artaud, Antonin, Teatrul si dublul sau , Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1997;


17/18

3. Mincu, Marin, Avangarda literara romaneasca , Editura minerva, Bucuresti,1983;

4. Bergson, Henri, Rsul. Eseu despre semnificatia comicului, Editura UniversalDalsi, Bucuresti, 1997.

CUPRINS

ARGUMENT CAPITOLUL I EUGEN IONESCU SI AVANGARGA..4 CAPITOLUL II COMICUL MECANIC CAPITOLUL III DIMENSIUNEA METAFIZICA CAPITOLUL IV EUGEN IONESCU SUCCESOR AL LUI I. L. CARAGIALE.21 CAPITOLUL V ARTA DRAMATURGULUI CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

[1] Discurs de inaugurare a Convorbirilor de la Helsinki despre teatru de avangarda,organizate de Institutul International de teatru in iunie 1959, ( Note si contranote ,editura Humanitas, Bucuresti, 1992)

[2] Eugen Ionescu, Note si contranote , editura Humanitas, Bucuresti, 1992, pg. 67 [3] Ibidem, pg. 68 [4] Ibidem pg.69 [5] Artaud, Antonin, Teatrul si dublul sau , editura Echinox, Cluj-Napoca, 1987 [6] Ibidem pg.69 [7] Ionescu, Eugen, Idem, pg.72 [8] Mincu, Marin, Avangarda literara romaneasca , Editura Minerva, Bucuresti, 1983,pg.13 [9] Ionescu, Eugen , Idem, pg. 77 [10] Ibidem, pg. 77 [11] Ibidem, pg. 73 [12] Ibidem, pg. 279 [13] Bergson, Henri, Rasul , Eseu despre semnificatia comicului, Editura UniversalDalsi, 1997, pg. 42

[14] Ibidem, pg. 38 [15] Ibidem, pg. 43 [16] Ibidem, pg. 69 [17] Ibidem, pg. 36 [18] Ionescu, Eugen, Cantareata cheala, EdituraHumanitas, Bucuresti, 2003, pg.39 [19] Ibidem, pg. 48-53 [20] Ibidem, pg. 64 [21] Ibidem, pg. 80-81 [22] Artaud, Antonin, idem. [23] Ibidem, pg. 57

[24] Ibidem, pg.57 [25] Ibidem, pg. 59 [26] Ionescu, Eugen, Idem, pg. 54
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref1http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref1http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref2http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref2http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref3http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref3http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref4http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref4http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref5http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref5http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref6http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref6http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref7http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref7http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref8http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref8http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref9http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref9http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref10http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref10http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref11http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref11http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref12http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref12http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref13http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref13http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref14http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref14http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref15http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref15http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref16http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref16http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref17http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref17http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref18http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref18http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref19http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref19http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref20http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref20http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref21http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref21http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref22http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref22http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref23http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref23http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref24http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref24http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref25http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref25http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref26http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref26http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref26http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref25http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref24http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref23http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref22http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref21http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref20http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref19http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref18http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref17http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref16http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref15http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref14http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref13http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref12http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref11http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref10http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref9http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref8http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref7http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref6http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref5http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref4http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref3http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref2http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref1


18/18

[27] Ibidem, pg. 54 [28] Ibidem, pg. 55 [29] Ibidem, pg. 57 [30] Ibidem, pg. 57 [31] Ibidem, pg. 56 [32] Ibidem, pg. 56

[33] Ibidem, pg. 74 [34] Ibidem. Pg. 46 [35] Ionescu, Eugen, Cantareata cheala, EdituraHumanitas, Bucuresti, 2003, pg.63 [36] Ionescu, Eugen, Jacques sau Supunerea. Editura Humanitas, Bucuresti, 2002,pg. 40 [37] Ibidem, pg. 40 [38] Ibidem, pg. 40 [39] Ibidem, pg. 41 [40] Ibidem, pg. 42-43 [41] Ionescu, Eugen, Regele more, Editura Humanitas, Bucuresti, 2002, Pg. 115 [42] Ibidem, pg. 116 9 Ibidem, pg. 109 [44] Ibidem, pg. 108 [45] Ibidem, pg. 122 [46] Ibidem, pg 139
http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref27http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref27http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref28http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref28http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref29http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref29http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref30http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref30http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref31http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref31http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref32http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref32http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref33http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref33http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref34http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref34http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref35http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref35http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref36http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref36http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref37http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref37http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref38http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref38http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref39http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref39http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref40http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref40http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref41http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref41http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref42http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref42http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref44http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref44http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref45http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref45http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref46http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref46http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref46http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref45http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref44http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref42http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref41http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref40http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref39http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref38http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref37http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref36http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref35http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref34http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref33http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref32http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref31http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref30http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref29http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref28http://ruslanvascan.wordpress.com/2010/09/04/lucrare-de-disertatie/#_ftnref27

Date post:	03-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	eugen-laptedulce
View:	239 times
Download:	1 times

Eugen Ionescu – Promotor Al Teatrului Absurdului

Documents