+ All Categories
Home > Documents > ETH - EC SAN 4-5 2016

ETH - EC SAN 4-5 2016

Date post: 08-Jul-2016
Category:
Upload: mirabela-mihaela-petica
View: 234 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
Description:
etica
42
Economie în sănătate 4 Concepte majore în economia sănătății: Valoare /(E)valoare în sănătate Concurența în sectorul sănătății
Transcript

Economie în sănătate 4

Concepte majore în economia sănătății:

• Valoare /(E)valoare în sănătate

• Concurența în sectorul sănătății

Valoarea bunurilor de sănătate: viața

Estimarea valorii în sănătate.

Influența economică în decizia medicală

(decizia terapeutică extinsă)

Valoarea. Concept economic fundamental

Valoarea intrinsecă și valoarea de utilizare a bunurilor economice(valoarea obiectivă și valoarea subiectivă).

Valoarea intrinsecă=suma costurilor componentelor unui bun,

Valoarea de utilizare= valoarea determinată de nevoia exprimată pentruutilizarea bunului (ex. lingoul de aur/Paharul cu apă - în contextul viețiicotidiene vs. Lingoul de aur/Paharul cu apă - în deșert)

Ponderea informației în bunurile economice schimbă pondereaobiectiv/subiectiv în evaluarea economică. Cu cât un bun are mai multăinformație înglobată în producerea lui, cu atât judecățile de valoare vorconține mai mult subiectivism.

De ce nu vine salvarea la un pacient de 99 de ani?

De ce a murit ‘’dl. Lăzărescu’’?

R: (Clasificarea spitalelor -> Modalitatea de finanțare a spitalelorindicatorii de mortalitate și rata de fatalitate/caz)

R: (Cum se construiește bugetul sănătății și bugetele asigurărilorsociale – indicatorii macro: speranța de viață)

R: Problematica etică implicată. Este etic să folosim(consumăm?) resursele disponibile la timpul prezent fără aconsidera nevoile de viitor?

Discuții pe spețe

Valoarea vieții

Principalul rezultat anticipat al unei intervenții în sănătate este salvarea vieții omenești.Atribuirea unei valori economice vieții este utilă pentru calculele bugetelor în sănătate saupentru motive juridice, de ex. pentru despăgubirile eventuale cuvenite familiei unei persoanecare își pierde viața lui sau a ei, ca urmare a, de exemplu, neglijenței unui medic.

Valoarea vieții omenești din punct de vedere economic a fost calculată pentru prima dată deWilliam Petty în 1699 în dezvoltare ideii lui de a inventa o ‘aritmetică politică’. În 1876, WilliamFarr folosit ‘tabele de viață’ pentru a calcula echivalenți economici ai vieții.

Mai recent, economiștii au introdus alte metode de cuantificare a valorii vieții umane, cum ar ficalcularea valorii capitalului uman, sau disponibilitatea de a plăti pentru servicii, anii de viațăsalvată, și evaluări mai precise cum ar fi indicatorii QALY si DALY (v. mai jos).

Valoarea vieții

Există dileme/conflicte etice și politice în jurul problematicii calcululuivalorii economice a vieții

Ex. O abordare materialistă ar putea evalua viața umană bazat exclusiv pevaloarea contribuțiilor pe care individul le-ar putea face pentru societate.

O abordare umanistă ar declara valoarea practic nelimitată pentru o viațăumană în conformitate cu principiul etic presupune că salvarea unei viețieste la fel de importantă ca și salvarea tuturor ființelor umane.

Valoarea vieții

Prin conferirea de valoare infinită vieții umane, societatea oferă implicit, teoretic mediciniiresurse nelimitate pentru a salva un om, fără a lua în calcul că acest lucru poate fi îndetrimentul altor vieți.

De exemplu, un transplant de inimă care poate adăuga calitate și ani de viață unei persoanepoate fi mai costisitor sau echivalent cu costul unui program de prevenire a bolilor de inimacare ar putea salva mai multe vieți.

Alt ex: pentru eradicarea poliomelitei – boală gravă dar neletală –se cheltuie anualmilioane de dolari în timp ce, pojarul --o boală comun recunoscută ca benignă--omoarăsute de mii de copii fără a induce măsuri de contracarare.

Evident, valorizarea vieții nu e suficientă ca argument etic, ci mai degrabă pentru a oferi uninstrument de măsurare pentru planificarea priorităților și a nevoilor sau pentru litigii șidecizii administrative. În acest sens, se caută a valoare obiectivă, atribuibilă (echivalentă)fiecărui individ.

In economia sănătății se utilizează câteva măsuri convenționale pentru a se putea decide înalocarea resurselor limitate.

Valoarea vieții

Valoarea socială împlicită (VSI) este o mărime/metodă de estimare a valorii prin prismacosturilor unor programe de sănătate destinate salvării unor vieți (se asumă apriori că,într-o societate democratică, toate viețile au aceeași valoare intrinsecă) (deși, de ex.valoarea unei vieți salvate în copilărie > valoarea unei vieți salvate la bătrânețe-de (ex.un program de mamografii la femeile de vârstă 40-49 vs. Femei 60-65))

VSI = (suma costurilor - suma de beneficiilor*) / nr. de ani de viață salvată

De exemplu, în Marea Britanie, un program de dializa acasă a avut drept costuri socialecu 5000 dolari mai mult decât beneficiile sociale calculate ca efect pozitiv al programului.Cu alte cuvinte, societatea a fost dispusă să plătească 5000 dolari pentru a păstra unmembru al societății în viață timp de 1 an. Din această decizie convențională, putemdeduce o VSI de cel puțin 5000 dolari.

*problema calculului beneficiului-mai jos

Valoarea vieții

Abordarea din perspectiva capitalului uman – specifică economiei clasice-valorizează viața în termeni de pierdere produs (output) net pentrusocietate sau pierderile viitoare de venituri minus pierderile viitoare deconsum rezultate din moartea prematură a unui individ.

Relativ simplu de calculat – utilizat pe scară largă, dar are niște limite: Nu ia în calcul durerea și stresul care pot afecta și produsul persoanelor apropiate

(familie), asumă implicit o valoare negativă pentru pensionari care nu mai sunt ‘producători’, ci

doar consumatori, nu ia în calcul (nu poate lua în calcul) munca (altminteri productivă) persoanelor

casnice (creștere, îngrijire copii, mâncare, spălat, etc) Nu dă valoare valorilor psihologice (intangibile) și beneficiile sociale ale familiei – de

exemplu relațiile intergeneraționale, moșteniri, succesiuni

Valoarea vieții

Abordarea prin prisma valorii despăgubirilor obținute în instanță –extrem de subiectivă, bazată pe interpretările și hotărârile instanțeiasupra unor aspecte precum gradul de contributivitate al despăgubituluila risc (‘’riscul concurent’’)-de exemplu, dacă o persoană accidentată dinculpa plătitorului ar fi purtat centură de siguranță, riscul putea fi diminuatsau exclus chiar dacă accidentul nu s-a produs din culpa despăgubitului;

Necesită existența unei jurisprudențe care poate oferi o bază de calculrelevantă.

Valoarea vieții

Abordarea prin prisma disponibilității de a plăti-mai exact, se estimează princalcule probabilistice (de previziune) cât sunt dispuși indivizii să plătească pentru areduce probabilitatea lor de a muri. De ex. cât suntem de dispuși să dăm ca să nepunem cauciucuri de iarnă (dacă nu ar fi obligatoriu). Sau, cât am fi dispuși săcheltuim pe asigurare/ ca plată serviciu direct, ca să beneficiem de serviciile celuimai bun chirurg (în caz că am avea nevoie)?

O astfel de măsură este dificil de obținut pentru că se bazează pe răspunsuri laîntrebări în situații ipotetice (de ex. s-ar putea să fim mai puțin dispuși să plătimasigurare și mult mai dispuși să plătim direct serviciul dacă s-ar întâmpla situația).

Răspunsurile sunt, de asemenea, influențate și de nivelul de venit alrespondentului, de atitudinea lor față de risc, precum și de probabilitateapercepută cu privire la un eventual deces.

Evaloarea economică

Evaluarea economică a îngrijirilor de sănătate reprezintă o modalitate prin care seîncearcă a se răspunde la trei întrebări fundamentale ale economiei în sănătate: ceservicii trebuie produse, în ce mod şi pentru cine.

În literatură evaluarea economică se mai întâlneşte şi sub denumirea de evaluare aeficienţei.

Primul pas în abordarea acestui subiect îl reprezintă clarificare termenilor deeficacitate şi eficienţă.

Eficacitatea reprezintă gradul în care o anumită activitate produce rezultatele carese aşteaptă de la ea (indiferent de resursele folosite).

Eficienţa implică nu numai abordarea rezultatelor unei activităţi, ci şi a resurseleorutilizate;

există o eficienţă tehnică prin care se doreşte (ca urmare a unei activităţi) producereaunor rezultate aşteptate folosind cât mai puţine resurse şi o eficienţă alocativă în careresursele şi rezultatele sunt folosite în modul cel mai bun cu putinţă astfel încât sărezulte un maxim de bunăstare.

Evaluarea economică

Oricare evaluare a eficienţei trebuie precedată de o evaluare a eficacităţii (trebuie săexiste un rezultat pentru a evalua dacă rezultatul este eficient sau nu). În lipsa eficacității,eficiența nu are sens.

Evaluarea economică are drept scop ierarhizarea priorităților în alocarea resurselor

(cum folosim resursele limitate în faţa unor nevoi şi dorinţe nelimitate?) Ea este omodalitate explicită care poate sta la baza alocării resurselor, proces care de cele maimulte ori se desfăşoară folosind metodele cunoscute gen: “aşa am făcut şi ultima dată”,“simt eu că este bine în acest mod” etc.

Evaluarea economică reprezintă procesul prin care se compară două sau mai multealternative din punctul de vedere al resurselor consumate şi al rezultatelor obţinute. Eaimplică două laturi indispensabile:

trebuie să existe cel puțin o alternativă (2 variante) de analizat şi, pe de altă parte,

trebuie analizate simultan atât costurile cât şi rezultatele obţinute.

Evaluarea economică Compararea presupune găsirea unei unități de măsură echivalente.

Resursele necesare sunt exprimate prin costuri, iar rezultatele obţinute pot fi exprimate prin:

efecte asupra stării de sănătate,

utilităţi asociate fiecărei stări de sănătate sau

beneficii economice asociate fiecărei stări de sănătate.

În momentul realizării unei evaluări economice trebuie să încercăm să determinăm toate resurselenecesare, precum şi toate efectele rezultate. Nivelul resurselor utilizate se exprimă prin costurileimplicate, costuri care sunt de mai multe tipuri.

De altfel, chiar şi consecinţele intervenţiei pot fi grupate în mai multe tipuri.

În tabelul următor sunt arătate principalele tipuri de costuri şi consecinţe folosite în realizareaevaluărilor economice

(după Michael F. Drummond – "Methods for economic evaluation of health care programmes")

Tipuri de costuri şi consecinţe folosite în evaluarea economică

după Michael F. Drummond – "Methods for economic evaluation of health care programmes"

COSTURI: CONSECINŢE:

I. Costuri organizaţionale și operaţionale din sectorul sanitarII. Costuri aferente pacienţilor şi familiilor lor:• plăţile din buzunar • alte resurse folosite de pacient şi familie pentru tratament• timpul de absenţă de la muncă• costurile psihice (durerea, anxietatea etc.)III. Costuri aferente externalităţilor

I. Schimbări ale stării de sănătate (efecte fizice, psihice, sociale)II. Schimbări în folosirea resurselor (beneficii):• pentru funcţionarea serviciilor din sectorul sanitar: 1. aferente afecţiunii originale 2. aferente altor afecţiuni• pentru pacient şi familia sa: 3. economii sau mai mult timp liber 4. economisire a timpului de absenţă de la muncăIII. Schimbări în calitatea vieţii pacientului şi a familiei sale (utilitatea)

Determinarea costurilor

Costurile pot fi abordate din mai multe perspective; astfel, în contabilitate ele apar subaspectul unor bani ce reflectă ceea ce se plăteşte real, dar într-o evaluare economică vorbimdespre costul oportunităţii.

Costul oportunităţii unei resurse reprezintă beneficiile care ar fi putut fi generate prinfolosirea resursei în cea mai bună alternativă posibilă (adică ce oportunitate am ratatfolosind resursa respectivă în modul în care am decis să o folosim).

O primă clasificare a costurilor este aceea de costuri directe şi indirecte.

Costurile directe sunt acele costuri determinate efectiv de furnizarea unui serviciu desănătate. Costurile organizaţionale sunt o parte a costurilor directe. Ele reprezintătotalitatea costurilor implicate pentru realizarea activităţii care este supusă evaluăriieconomice. Tot din costurile directe mai fac parte şi plăţile directe făcute de pacienţi,precum şi alte resurse folosite de pacient şi familie pentru tratament.

Costurile indirecte sunt costurile care nu sunt date de furnizarea efectivă a serviciuluirespectiv, dar se asociază cu acest fapt. De ex., consumul de energie apă sau alte utilitati. Însănătate, de exemplu, în categoria costurilor indirecte intră și costurile datorate absenţei dela muncă şi/ sau costurile ‘’psihice’’.

Costuri. Clasificări

Altă clasificare:

Costul total – CT –reprezintă costul necesar realizării producţiei (la un nivel dat). Costul totaleste format din mai multe costuri: costuri fixe, costuri semi-variabile şi costuri variabile.

Costurile fixe – CF – sunt acele costuri ce rămân independente faţă de nivelul producţiei. Elepot varia în timp, dar nu sunt dependente de producţie (de exemplu închirierea unui spaţiunecesar desfăşurării activităţii, electricitatea, utilități, telefon, internet).

Costurile variabile – CV – sunt acele costuri dependente în funcţie de nivelul producţiei, elevariind odată cu fiecare nou produs (de exemplu costul materiilor prime).

Costurile semi-variabile – CSV – sunt acele costuri ce variază numai la realizarea anumitornivele de producţie (de exemplu costul necesar angajării unor noi salariaţi). Se observă căde fapt costurile semi-variabile sunt un caz particular de costuri variabile.

Costuri. Clasificări

Costul mediu reprezintă costul producerii unei unităţi dintr-un bun (sau dintr-un serviciu) şi seobţine prin împărţirea costurilor totale la numărul de unităţi produse.

Costul marginal este costul suplimentar necesar producţiei unei noi unităţi dintr-un produs (cucât cresc costurile totale dacă nivelul producţiei creşte cu o unitate). Asemănător cu costulmarginal se defineşte şi costul incremental care este costul necesar variaţiei producţiei întredouă nivele date, raportat la variaţia numărului de bunuri produse.

În timp ce costul mediu include atât elemente ale costurilor fixe cât şi variabile, costul marginalinclude numai acele elemente de cost care apar în urma creşterii producţiei (costurile variabile).

Foarte importantă într-o evaluare economică este luarea în consideraţie a preferinţei de timp,adică a faptului că societatea preferă să aibă bani şi să-i cheltuiască acum mai degrabă decât înviitor. Din această cauză, chiar în absenţa inflaţiei un leu este mai valoros acum decât peste unan. Acesta este motivul pentru care în momentul realizării unei evaluări economice costurile şibeneficiile care apar în viitor trebuie reprezentate la valoarea lor prezentă. Acest proces poartădenumirea de proces de actualizare a costurilor iar mijlocul prin care se realizează este rata deactualizare.

Decizia = rezultat al estimării valorii

Medicina = arta de a lua decizii adecvate pe baza unor date neadecvate(insuficiente, nesigure). Cu alte cuvinte, decizia terapeutică are un gradde nesiguranță.

Deși are un fundament științific, nu operează cu concepte clar definite șigeneral aplicabile, datele disponibile fiind, în general, obținute la nivelpopulațional. (Cât costă sănătatea? Putem ști? Putem, dar aposteriori și numai la nivelpopulațional. Sau, se poate identifica modelul cauzal al bolii-încadrarea în categoria de vârstă, sex,factori de risc, etc.- dar nu se poate răspunde la întrebarea: de ce mi s-a întâmplat mie sau de ceacum?)

Incertitudinea survine in momentul în care se dorește realizarea uneiparticularizari a unui concept general într-un caz particular.

Decizia = rezultat al estimării valorii

Totuși, în ultimul secol au aparut o serie de abordări matematice șistatistice în procesului decizional, modele de optimizare, metodele detestare a ipotezelor și teorii decizionale (modele de decizie).

Analiza deciziei este o metoda cantitativă ce folosește probabilitățilepentru a lămuri procesul de decizie în situații de incertitudine.Interesul analizei de decizie in domeniul sănătății este deci de adetermina, cu minimum de imprecizie posibil, stategia cemaximizeaza utilitatea pacientului, masurată de exemplu, prinraportul speranța de viață/calitatea vieții.

Decizia = rezultat al estimării valorii

Analiza deciziei permite stabilirea, pentru o situatie clinică dată, a diferitelorstrategii diagnostice si terapeutice posibile, a unei atitudini diferite de cea afolosirii maximului posibil de mijloace. Ea permite conturarea decizieimedicale prin coroborarea datelor experimentale, a celor epidemiologice, aopiniilor experților si a stării de sănătate a pacientului.

Permite, în plus, integrarea opiniei pacientului și a calității vieții acestuia.

Pornind de la aceste elemente, analiza deciziei se angajează să pună înevidență preferința pentru o strategie de acțiune într-o situație dată, clinică(micro=relația medic pacient) sau de sănătate publică (macro=decizia careprivește opțiunea pentru o politică sau alta-de ex finanțarea unui programde cancer vs. un program destina bolilor cardiovasculare).

Decizia terapeutică extinsă

Individ/populație:

caracteristici/ nevoi/ valori/

preferințe

Evidența științifică(protocoale,

proceduri)

(DECIZIA

MEDICALĂ)

Resurse disponibileExpertiză disponibilă

Balanța timp/resurse/

amplasare

Decizia

Decizia terapeutică extinsă

A nu se confunda ‘’decizia medicală’’ (bazată pe evidența științifică) cudecizia terapeutică care include și factorii adiacenți

Decizia medicală (pe baza evidențelor științifice) reprezintă calea de urmatconformă cu dovezile științifice obținute prin cercetarea medicală și cuoferta de medicație și tratament disponibilă la momentul prezent (esteconsemnată/prescrisă în protocoalele medicale sau în ghidurile depractică medicală)

INDICAȚIA…indiferentă de condițiile socio-economice

Decizia terapeutică extinsă (cazul micro)

Problema caracteristicilor individuale/populaționale: trebuie să răspundă laîntrebările:

Ce așteaptă/dorește pacientul? (de ex: să fie îngrijit, să dispară durerea(simptomele), să se liniștească (să știe că este într-o situație curabilă)

Ce nevoi are pacientul? (adică ce anume îi face bine – de ex, validitateapentru muncă sau confortul, vindecarea sau lipsa durerii, etc.)

Care sunt valorile care trebuie protejate la pacient ? (de ex, demnitatea încazul unui prognostic sumbru sau integritatea fizică în cazul uneipresupuse nevoi de extirpare, dorința de a avea copii, etc)

Aceste caracteristici se interferează cu valorile, preferințele și credințele(subiective) ale medicului sau curantului

Decizia terapeutică extinsă

Problema resurselor disponibile – trebuie să răspundă la întrebarea: dacă existătoate mijloacele, dotările și resursele necesare pentru o intervenție în perfectacord cu protocolul medical (decizia bazată pe evidența științifică). De exemplu,un medicament indicat de protocol nu este accesibil.

Resursele includ și problema disponibilităților la fața locului. Pot exista resurseteoretic disponibile, dar practic inaccesibile (situație care naște opțiuni dedecizonare). De ex din cauza distanțelor sau spațiului - o eventuală trimitere într-un centru regional comportă analize de oportunitate cum ar fi: situațiapacientului pe un interval de timp estimat pentru transport, resursele de sistemimplicate în raport cu caracteristicile pacientului, expertiza medicală existentă lafața locului, costuri de transport, etc.)

Etapele decizionării

structurarea problemei

identificarea alternativelor

constituirea arborelui de decizie

determinarea probabilitatilor consecintelor deciziilor luate

determinarea dimensiunilor consecintelor asupra starii de sanatate a pacientului

calculul utilitatii asteptate de la fiecare strategie

realizarea analizei de decizie

Arbore de decizie

Arbore de decizie care poate separa mai multe alternative înfuncție de caracteristicile susmenționate.

Arborele de decizie este simplificarea unei realități adeseafoarte complexe. El este schematizat printr-un ansamblu denoduri reunite prin ramuri. Arborle trebuie sa fie sucient dedetaliat pentru a reprezenta alementele esențiale ale cazului,dar totodata sucient de simplu pentru înțelegerea modelului șiușurarea calculelor.

Valori estimative ale deciziei

Pentru simplificare și pentru nevoia de măsurare(echivalare în aceeași unitate de măsură) sistemul serezumă la două elemente de valoare:

Speranța de viață

Calitatea vieții

QALY (DALY)

Quality Adjusted Life Years

Speranța de viață este ajustată cu calitatea vieții. (de ex. în cazul uneiintervenții din care se presupune că rezultă diverse dizabilități sau probleme dedisconfort (stare de boală) speranța de viață va fi scurtată corespunzătorpierderilor de calitate a vieții)

1 QALY = un an de viață trăit la calitate maximă

0 QALY = moarte

Între 0-1 este o pondere care se aplică la speranța de viață

DALY= Dizability adjusted Life Years (caz particular pentru evaluarea ponderăriisperanței de viață cu pierderile produse de dizabilități- mai ușor de evaluatdecât ‘calitatea vieții’)

Se folosește în analiza cost utilitate

Metode de evaluare

în practică se folosesc patru tipuri de evaluări economice:

minimizarea costurilor

analiza cost-eficacitate

analiza cost-utilitate

analiza cost-beneficiu

Analiza de minimizare a costurilor

Cel mai simplu tip de evaluare economică - presupune că rezultateleintervenţiilor sunt identice. Având aceleaşi consecinţe se identifică şi seanalizează doar costurile implicate de fiecare dintre alternative.

Deosebirea dintre o analiză a costurilor şi o evaluare de minimizare acosturilor este aceea că în cea de-a doua situaţie trebuie puse în evidenţătoate consecinţele şi arătat că diferenţele dintre rezultatele alternativelorsunt inexistente sau fără importanţă. Un exemplu de astfel de analiză oreprezintă evaluarea şi compararea costurilor pentru chirurgia de o zi încazul herniilor, faţă de metoda clasică ce implică internarea pacientului înspital.

Analiza cost-eficacitate

permite compararea mai multor alternative care ating aceleaşi obiective, dar într-o măsurădiferită.

Condiţia esenţială pentru realizarea unei astfel de evaluări este ca rezultatele să se exprime înaceeaşi unitate de măsură. În analiza cost-eficacitate consecinţele se exprimă în unităţi"naturale", cel mai frecvent în ani de viaţă câştigaţi sau decese evitate.

Este o analiză economică deplină deoarece evaluează atât costurile cât şi consecinţelealternativelor şi poate compara intervenţii care nu au aceleaşi rezultate, dar care au consecinţe cese pot exprima prin aceeași unitate de măsură.

De ex. într-o analiză cost-eficacitate putem compara consecinţele transplantului renal cu cele aledializei spitaliceşti, consecinţe exprimate prin numărul de ani de viaţă prelungită. Putem însă săcomparăm chiar şi un program de prevenire a deceselor prin accidente de bicicletă folosind cascade protecţie cu un program de chirurgie cardiacă, cu condiţia ca să evaluăm numărul de ani deviaţă câştigaţi în urma fiecăruia dintre aceste programe.

Analiza cost-eficacitate ia în considerare numai un aspect al îmbunătăţirii stării de sănătate(prelungirea vieţii sau evitarea decesului), dar nu ţine cont de celălalt aspect al îmbunătăţirii stăriide sănătate şi anume calitatea vieţii.

Analiza cost-utilitate

În această analiză consecinţele intervenţiilor sunt măsurate prin utilitatea generată defiecare dintre ele. Utilitatea se referă la valoarea care se acordă unei stări specifice desănătate şi poate fi măsurată prin preferinţele indivizilor sau societăţii pentru fiecare stareparticulară de sănătate.

Această tehnică de evaluare economică are marele avantaj că încearcă să evaluezeconsecinţele alternativelor şi din punctul de vedere al calităţii vieţii post-intervenţie.Consecinţele sunt valorizate prin unităţi naturale care încearcă să reflecte utilitateaasociată fiecărei stări de sănătate. Punctul comun al acestor unităţi de măsură este acelaal combinării prelungirii vieţii cu calitatea vieţii asociată acestor ani.

Cele mai frecvent folosite unităţi de măsură sunt: QALY, DALY (și o variațiune-ani de viaţăsănătoşi (Years of Healthy Life -YHL))

În cazul analizei cost-utilitate, pentru fiecare dintre stările de sănătate consecutiveintervenţiilor se atribuie un anumit număr de QALY. Marele neajuns al acestei metode esteacela al identificării pentru fiecare stare specifică de sănătate a numărului de QALY.

Analiza cost-utilitate De exemplu, consecutiv unui transplant renal, să presupunem că pacientul mai

poate trăi 10 ani, ceea ce reprezintă anii de viaţă câştigaţi. Apoi trebuie să evaluămcalitatea vieţii pentru aceşti ani de viaţă câştigaţi (deoarece calitatea vieţii nu esteaceeaşi dacă eşti sănătos sau dacă iei toată viaţa medicaţie imunosupresoare).Presupunem că într-o astfel de situaţie calitatea vieţii este 50% din calitatea vieţiiunui om sănătos de aceeaşi vârstă. Rezultă un beneficiu post-transplant renal de 5QALY (10*0,5=5).

Dificultatea atribuirii unui număr de QALY fiecărei stări specifice de sănătatederivă din dificultatea evaluării calităţii vieţii pentru fiecare stare specifică desănătate (...raportată la fiecare individ).

Pentru a atribui fiecărei stări de sănătate o anumită calitate a vieţii se folosesc maimulte tehnici de determinare. În finalul analizei cost-utilitate se compară pentrufiecare dintre alternative costul per QALY sau invers câţi QALY se obţin pentru fiecareunitate de cost folosită.

Analiza cost-beneficiu

În acest tip de analiză atât costurile cât şi beneficiile sunt exprimate întermeni monetari. Este o analiză destul de rar întâlnită datorită dificultăţiide apreciere a consecinţelor în termeni monetari.

Avantajul metodei constă în faptul că pot fi comparate orice intervenţii,indiferent de tipul rezultatelor. Marele dezavantaj al metodei este acela alaprecierii în termeni monetari a consecinţelor.

După identificarea costurilor şi a beneficiilor rezultatele evaluării se potexprima printr-un raport cost/beneficii sau o diferenţă beneficii minuscosturi. Această metodă de evaluare economică poate fi folosită şi pentrucomparaţii cu alternativa "nu facem nimic", care uneori poate fi mai bunădecât o intervenţie pentru care costurile sunt mai mari decât beneficiile.

modalităţile de măsurare a costurilor şi aconsecinţelor în momentul realizării unei evaluări economice

Tipul evaluării Măsurarea costurilor

Tipul consecinţelor Măsurarea consecinţelor

Minimizarea costurilor

Bani Tipul consecinţelorIdentice în toate aspectele relevante

Nu

Cost- eficacitate Bani Implică un singur efect comun ambelor alternative, dar realizat în grade diferite

Unităţi naturale (ani de viaţă câştigaţi etc)

Cost- beneficiu Bani Implică unul sau mai multe aspecte, nu neapărat comune ambelor alternative; efectele comune se pot realiza în grade diferite

Bani

Cost-utilitate Bani Implică unul sau mai multe aspecte, nu neapărat comune ambelor alternative; efectele se pot realiza în grade diferite

"Zile sănătoase" sau "ani de viaţă câştigaţiajustaţi în funcţie de calitatea vieţii – QALY"

Indicatorii de sistem

Distribuția pe vârste a populației afectează morbiditatea și, prin urmare,numărul de spitalizări, țările cu un procent ridicat de vârstă (cu populațiaîmbătrânită) ar putea avea nevoie de mai multe facilități de spital, precum șiservicii de îngrijire alternativă, cum ar fi îngrijirea la domiciliu și servicii deîngrijire instituțională pe termen lung.

Nr de medici raportat la populație (/10.000 de locuitori), de asemenea,variază foarte mult. De asemenea, contează numărul de medici primari (defamilie) și numărul de medici specialiști (de specialitate).Un raport ridicatpoate indica o suprapopulare cu specialiști și o lipsă de servicii de îngrijireprimară, în timp ce un raport redus poate indica o nevoie de formare demedici.

Indicatori. Rezultate

Chiar dacă este dovedit că starea de sănătate este afectată de mai mulți factori sociali șieconomici, starea generală de sănătate a unei populații este cel mai adesea descrisă deindicatorii epidemiologici, cum ar fi mortalitatea și ratele de morbiditate ca indicatori aiacestei stări. Informațiile epidemiologice privind bolile transmisibile și netransmisibileajută mai mult la determinarea unui potențial de intervenție sau la consemnareamodificărilor istoriei naturale a bolii.

Intervențiile se realizează prin programe sau (auto)evaluarea stării de sănătate la diferitemomente. În evaluarea eficienței intervențiilor se folosesc indicatorii populaționali(inclusiv QALY și DALY- care pot sta la baza calculelor și estimărilor de cost pentru alegereaîntre diversele interveții de politică sau de alocare a resurselor. (de ex. alegerea întredecizia la nivel de sistem pentru dializă vs. Transplant de rinichi se ia în baza calculelorQALY la cifrele populației afectate

Rezultate

Rezultatul în sănătate (health outcomes) este o variabila cu ovaloare care variază în funcție de efectul sau eficiența uneiintervenții, luând în considerare variabile independente, cum ar fimai multe schimbări generale care au loc în același interval detimp.

Rezultatele intervențiilor pot viza deci modificări ai indicatorilorde morbiditate, mortalitate, sau fiziologici și, respectiv, evaluareaunor măsuri funcționale.

Indicatorii de mortalitate

Rata mortalității infantile; Rata mortalității maternale; Rata mortalității brute; Rata mortalității specifică pe vârste; Rata mortalității specifică pe cauze — ex. infecțios, non-infecțios; Ratele de fatalitate pe caz, ca o măsură a succesului de îngrijire medicală; Speranța de viață pe categorii de vârstă 0, 1, 65, și alte vârste; Rate de mortalitate specifice — și total specific;

Years of potential life lost (YPLL) — o măsură a impactului asupra mortalității pe diferitegrupe de vârstă, pentru a reflecta impactul relativ al bolilor sau afecțiunilor asupra populației;

(QALYs) —(DALYs) —

Indicatorii de Morbiditate

Incidența bolii prevenite prin vaccinare;

Incidența bolilor cu sursă în apa potabilă;

Incidența toxiinfecțiilor alimentare;

Incidența / prevalența tuberculozei; Incidența / prevalența bolilor cu transmitere sexuală / SIDA;

Incidența malariei sau alte boli tropicale;

Prevalența bolilor ne infecțioase - boli cardiovasculare, diabet, cancer, traume;

Prevalența factorilor de risc

Indicatori Behaviorali/ Fiziologici/ Funcționali

/ a. Cunoștințe, atitudini, credințe, practici în ceea ce privește abordarea factorilor de risc -fumatul; consumul de alcool și consumul de droguri; practici sexuale nesigure; comportamentcu risc ridicat în ceea ce privește autovehiculele, violență, folosirea de droguri, sinuciderea;b. Conformitatea cu practicile autorității privind imunizarea, prevenirea, tratamentul medicalconsilierea, sala de fitness fizice, greutate potrivit.

/a. Modele de creștere la sugari și copii - starea de nutriție; indicele de masa corporală a adulților; obiceiuri alimentare;/ b. Indicatori hematologici și biochimici (glicemia; colesterolul; lipidele; vitaminele A, B, C, D); anemia, cantitatea de iod, etc.)

/a. Statutul de muncă sau școală; b. Funcția psihomotorie; c. Capacitatea de muncă; d.Performanțele școlare; e. Performanță fizică; f. Activitățile cotidiene (ADL); g. Capacitateacognitivă.


Recommended