Etică și economie în sănătate 2

Determinare socio-economică în domeniul sănătății

Lect. Dr. Doru Botezat

De ce avem nevoie de economie în sănătate?

La nivel individual, pentru a ne gestiona starea de sănătate, pentru aminimiza boala și costurile legate de starea de sănătate.Disponibilitatea îngrijirii este un factor de calitate a vieții.

Există un sector ‘’sănătate’’ în economie (care comportă costuri,salarii, capital uman, profesii). Modul de finanțare și alocare aresurselor în acest sector este foarte important pentru corpulprofesional și pentru beneficiari, precum și pentru economie înansamblu

Starea de sănătate influențează economia și este determinată defactori socio-economici.

De ce?... Științe sociale & medicină

Există o serie de motive întemeiate pentru toți medicii de a poseda cunoștințe și abilități în

domeniul științelor comportamentale și sociale:

Determinanții sociali ai sănătății. Poate cel mai important este faptul că aproximativ jumătate

din cauzele principale de morbiditate, mortalitate sau alte probleme de sănătate sunt legate de

factori sociali și de comportament.

Schimbările demografice și culturale: (Populațiile îmbătrânesc și devin tot mai diverse cultural,

socio-economic, epidemiologic, etc.).

Activitatea și interacțiunile umane. Mediul de muncă, stresul, relațiile de putere, au rol atât în

viața pacienților cât și în propriile lor vieți și oferă strategii de adaptare.

Aceste tendințe subliniază necesitatea unor abilități și capacități sporite ale medicului în

științele comportamentale și sociale. Mai mult decât atât, competența în aceste domenii este

un element important în promovarea unei practici medicale mai umane (etica).

A r i i d e i n t e r a c ț i u n e ( n e v o i d e c u n o a ș t e r e )

Interacțiuni minte-corp în sănătate și boală, se concentrează pe patru căi principale ale acțiunii bolii asupraindividului (biologice, comportamentale, psihologice și sociale). Studenții/ medicii/ practicienii trebuie sărecunoască și să înțeleagă mai multe interacțiuni complexe între aceste căi pentru a ajuta sau a nucompromite sănătatea unui pacient.

Comportamentul de sănătate al pacientului – concept central în sănătate – orientarea practicianuluipentru promovarea la pacient a unui comportament pentru promovarea sănătății și prevenirea bolilor.Educarea studenților/ practicienilor despre comportamentele care prezintă un risc pentru sănătatea îi vapregăti mai bine pentru a oferi intervenții adecvate și de a influența comportamentele pacienților.

Rolul și comportamentul medicului (interacțiunea UMANĂ medic-pacient) aduce în sistem (și îndiscuție) credințele personale medicului, care pot afecta îngrijirea pacientului, precum și satisfacția saubunăstarea medicului.

Interacțiunea (profesională) Medic - pacient - se concentrează pe capacitatea de a comunica eficient,care, după cum s-a menționat mai sus, este o componenta critică în practica medicală .

Probleme sociale si culturale (interacțiunea cu mediul) în domeniul sănătății și de îngrijire se referă lace trebuie să cunoască și să facă medicii (practicienii) pentru a oferi îngrijire corespunzătoare la paciențiicare provin din diferite culturi, medii sociale, structurale și economice.

Politica de sănătate și noțiunile de economie, includ subiectele la care trebuie expuși studenții șipracticienii pentru a înțelege sistemul de sănătate în care își vor practica meseria în cele din urmă (deși unmaterial suplimentar în ceea ce privește sistemul de sănătate ar trebui asimilat în anii de rezidențiat)

Determinanții sociali ai sănătății

Sănătatea, dincolo de aspectele bio-medicale este un concept definit șiexplicitat social:

-societatea (percepția) a interpretat divers de la o epocă la alta șiinterpretează divers de la o cultură la alta noțiunile de boală/ sănătate/suferință/ îngrijire

-modelul ‘’bio-medical’’ dominant în Europa și America datează abia de la‘’revoluția bacteriologică’’ (=>

Definiții

Determinanții sociali ai sănătății (DSS) sunt împrejurările în careoamenii se nasc, cresc, trăiesc, muncesc, îmbătrânesc, precum șisistemele și acțiunile puse în aplicare pentru a face față problemelorde sănătate

Distribuirea inegală a factorilor sociali determinanți ai sănătății întregrupuri este cauza disparităților de sănătate în interiorul unei țări sauîntre țări.

(Comisia privind factorii sociali determinanți ai sănătății,http://www.who.int/social_determinants//)

Definiții

(Conform WHO) Sunt consideraţi determinanţi ai stării de sănătatevenitul şi statutul social, educaţia, mediul fizic, reţeaua de suportsocial, genul, serviciile de îngrijire medicală, factorii genetici.

Referindu-se la determinaţii sociali ai sănătăţii, Ian McDonell(2002) enumeră 3 clase de factori: circumstanţele socioeconomice,structura socială şi factorii culturali.

Extrapolând la nivel macrosocial, NIVELUL DE DEZVOLTAREeconomică şi socială a unui spațiu (care cuprinde o populație) esteun factor important cu impact demonstrat asupra stării de sănătate.

Clasificări, Taxonomie

(1) factori legaţi de probleme de sistem şi de inegalităţi socio-economice pe de o parte şi

(2) factori legaţi de atitudini şi practici, valori şi cultură pe de altă parte.

Cele două grupuri de factori sunt conectate prin moduri multiple şiaceste legături trebuie analizate, dar distincția propusă este importantă

Clasificări, Taxonomie

Dacă la nivel individual, determinanţii sunt mai degrabă caracteristicicare au un rol important, dar de obicei sunt nemodificabili (genul,vârsta, factorii genetici), determinanţii sănătăţii populaţiei care țin decaracteristicile grupurilor și colectivităților sunt în afara controlului socialal indivizilor.

Mediul economic şi social, educaţia, mediul fizic, reţeaua de suportsocial, serviciile de sănătate, calitatea apei potabile, sunt consideraţideterminanţi importanţi ai stării de sănătate ai populaţiei .

Clasificări, Taxonomie

Determinanții sociali ai sănătății pot fi clasificați în următoarele categorii:

Determinanții distali (de exemplu, contextul istoric, contextul politic, social și economic),

Determinanții intermediari (de exemplu, infrastructura, resursele, rețele și capacități ale comunității) și

Determinanții proximali (de exemplu, comportamentul în ceea ce privește sănătatea, mediul fizic și social)

Abordare din perspectiva bolilor

Abordare din

perspectiva teritoriului

Abordare din perspectiva factorilor

de risc

Abordare din

perspectiva populației

Abordare din perspectiva bolilor

Epidemiologia (Disciplină separată)

Epidemiologia este știința, ce studiază și investighează cauzele și distribuția maladiilor.Studiile epidemiologice au ca scop identificarea și evaluarea factorilor de risc pentru oanumită boală din partea unor substanțe sau produse chimice.

Definiție: epidemiologia este știința medicală care, prin cooperări multidisciplinare, seocupă cu identificarea factorilor de agresiune pentru sănătate, cu stabilireamijloacelor și metodelor de neutralizare a acțiunii lor asupra grupurilor populaționalecu risc crescut, cu depistarea și lichidarea proceselor epidemiologice, a stărilor deboală și cu elaborarea programelor de protecție globală a sănătății umane.

Epidemiologia studiază și repartiția bolilor pe zone geografice, pe anotimpuri, incidențabolilor la diverse grupuri sociale, etc. Pentru producerea unor boli sunt necesari o seriede factori epidemiologici considerați principali (microorganismul, macroorganismul,mediul exterior) și o serie de factori secundari (climatici, sociali).

Ab

ord

are

din

per

spec

tiva

fac

tori

lor

de

risc

(s

oci

ali)

Clase riscuri

Situație economică-statuseconomic• Sărăcie• Șomaj• Acces la ocupare• Stabilitatea locuinței/ spațiul

vital

Educație• ratele de

absolvire/alfabetizare• Promovarea sănătății prin

educație• Mediul școlar ca nivel de

siguranță sau conductivitate spre educație

• Rata de ‘’înrolare’’ pentru studii superioare

Contextul social și comunitar• Structura familială• Coeziunea socială• Discriminare și echitate• participativitate• Încarcerare/instituționalizare

Sănătatea și nivelul de îngrijire• Accesul la servicii (clinice sau

preventive) • Accesul la serviciile primare

(inclusiv la programele de promovare

• Accesul la tehnologie (medicală)

Vecinătatea și mediul construit• Calitatea locuirii• Criminalitatea și violența• Condițiile de mediu• Accesul la alimente

sănătoase

Teorii și modele cu privire la DSS

Abordările psihosociale- pun accent pe ideea că experiențele și percepțiileindivizilor sau cele de grup sunt cele care conduc la stres și sănătate precară încadrul societăților inechitabile.

(Re)producția socială a bolii și sănătății se preocupă de determinanții politici șieconomici ai sănătății, de legătura dintre inegalitățile sociale și sănătate trebuiesă se axeze pe cauzele structurale.

Teoria eco-socială a lui Krieger și alte abordări multi-nivel care integreazăfactorii biologici în cadrul unei dinamici istorice și ecologice pentru a decela maibine factorii determinanți ai distribuției bolii în populație și a inegalităților însănătate. Niciun aspect al biologiei noastre nu poate fi înțeles în mod separat deo cunoaștere istorică cu privire la modul de viață individual și social

Teorii și modele cu privire la DSS

Perspectiva selecției sociale: sănătatea determină socio-economicul, mai degrabă decât situația inversă. Studiilelongitudinale indică faptul că această perspectivă nu poate fiutilizată ca unică explicație a DSS.

Perspectiva relațiilor sociale cauzale: poziția socială determinăstarea de sănătate prin factori intermediari. Studiile longitudinalesugerează că această explicație este cel mai important pentru aexplica ISS.

Parcursul vieții

Perspectiva cursului vieții recunoaște importanța timpului în relațiile de cauzalitate,în istoria vieții unui individ, între generații și tendințe și boli la nivel de populatie .

DSS operează DIFERIT la fiecare moment de dezvoltare (copilarie, adolescenta ,maturitate), ca să influențeze imediat starea de sănătate sau pentru a oferi maitârziu explicații cu privire la boală sau sănătate

Două modele :

Modelul perioadelor critice (model de programare biologică sau latență).

Modelul de acumulare a riscului (există impactul cumulativ asupra sistemelorbiologice) .

Perspectiva parcursului vieții ar trebui să fie luată în considerare nu numai pentrua explica inegalitățile cu care se confruntă persoanele fizice în timpul vieții lor, dar,de asemenea, să explice perpetuarea inegalităților sociale în sănătate întregenerații.

Parcursul vieții

Sănătatea este experimentată nu numai prin dimensiunile fizice, spirituale, emoționale șipsihologice, dar, de asemenea și din perspectiva evoluției acestora pe tot parcursul vieții.

Parcursul începe de la sarcină, în care profilul factorilor determinanți ai sănătății influențeazăresursele femeii gravide/ dezvoltarea timpurie, în care caracteristicile mediilor fizic și psihologicnu afectează doar sănătatea curentă a copiilor, ci poate să determine de asemenea, vulnerabilitatea/ rezistența în viitor.

Deși, în principiu, factorii sociali exercită efecte similare asupra copiilor, tinerilor și adulților, pot provoca probleme de sănătate diferite în fiecare etapă a vieții.

Nu numai că factorii sociali determină un impact diferit asupra sănătățiide-a lungul vieții, dar problemele de sănătate care rezultă pot fi responsabile ele însele -condițiiîn sine (adică determinanți)- care influențează ulterior sănătatea. De exemplu, sărăcia esteasociată cu o creștere a consumului de alcool sau alte droguri, ceea ce poate duce la mediifamiliale stresante care pot duce la depresie.

Mo

del

ul W

HO

(O

MS)

Mo

del

ul D

algh

ren

și W

hit

eh

ead

Mo

del

ul I

nfl

ue

nce

s o

n h

eal

th:

bro

aden

ing

the

fo

cus

de

la

Ro

be

rt W

oo

d J

oh

nso

n F

ou

nd

atio

n

Ab

ord

are

din

per

spec

tiva

p

op

ula

ție

(so

ciet

ate)

/fac

tori

de

risc

(Qu

ebec

ofi

cial

)

Ab

ord

are

din

per

spec

tiva

p

op

ula

ție

(so

ciet

ate)

/fac

tori

de

risc

(Q

ueb

ec o

fici

al)

Contextul global

Contextul global-aspectele macro ale mediului care condiționează ‘’global’’organizarea societății: contextele politice, economice, demografice, sociale șiculturale, tehnologice și științifice ca și cadrul natural și ecosistemele.

Măsurat mai mult calitativ decât cantitativ (existența unor ‘’charte’’ dedrepturi, programe mondiale…dar mai ales organizări care produc anumitestructuri sociale…

Fiecare dintre aceste cadre contextuale afectează toate celelalte domenii și(ierarhic) în cele din urmă starea de sănătate a populației. Înțelegerea lor esteutilă atât pentru analiza problemelor de sănătate, pentru a înțelege evoluțiadeterminanților cât și pentru luarea în considerare și înțelegerea nevoilor demonitorizare și urmărire.

Contextul politic și legislativ

Expresia normelor și valorilor dominante în cultura politică apopulațiilor din zona de referință.

Se traduce în SISTEME, REGIMURI, INSTITUȚII, MODELE DEGUVERNANȚĂ, grade de participare cetățenească, proceduri, regulide luare a deciziilor.

Contextul politic și legislativ se răsfrânge și asupra politicilor publiceadoptate la diferite nivele de guvernare, de asemenea trebuieavute în vedere tratatele internaționale

Contextul economic

Face referire la structuri și la fenomene cu caracter economic care influențeazăsocietatea De ex, Tipul de economie (capitalistă sau socialistă, sau mixtă după gradulde intervenție al statului în economie), sau starea pieței: creștere sau restrângereeconomică, globalizare, internaționalizare, situație de expansiune pe piața munciisau restrângere și șomaj, inflație sau stabilitate financiară.

Toate acestea influențează nivelul de viață (bunăstarea) și nivelul de echitate(distribuția veniturilor în societate între diversele categorii sociale)

De asemenea generează și alte reacții sociale care pot avea efect indirect asuprasănătății. De exemplu, sărăcia generează comportamente nesănătoase șicriminalitate.

Un sistem economic cuprinde toate instituțiile, legile, activități, valorile și motivațiilecare stau la baza deciziilor economice

Contextele demografic/ social cultural/ tehnologic și științific

/particularitățile populației precum fecunditatea, rata de îmbătrânire a populației, distribuția pe sexeși vârstă. De asemenea, dinamica populației, emigrația, imigrația, sporul natural, mortalitatea,morbiditatea, exodul rural, congestia orașelor.

/norme și valori predominante în societate: de ex aversiunea față de avort, aversiunea saupredispoziția comportamentelor nesănătoase (vicii), particularitățile religioase. Rasismul, sexismul vs.egalitarismul, competiționismul, individualismul, etc Toate sunt reflectate în media, în stigmatesociale, marginalizare.

/nivelul de dezvoltare al cunoașterii științifice mai ales cele corelate cu medicina (biologie, chimie,medicină, genetică, etc.) și nivelul de dezvoltare al tehnologiilor dar și nivelurile atinse în științelesocioumane (sociologie, psihologie, antropologie, etc.). De exemplu, sistemele de comunicarecontribuie la rapidizarea și difuzia in teritoriu a serviciilor, știința materialelor și nanotehnologiileconduc la elaborarea de materiale suport în medicină)

Mediul natural și ecosistemul

Asigură și menține viața (reglarea gazelor din atmosferă, clima, apele, polenizarea) șifurnizează baza alimentației umane, sursele de consum, solurile cultivabile,biodiversitatea, oceanele (etc) inclusiv. Degradarea mediului afectează sănătatea prinpoluare, distrugerea alimentelor, etc

Tot în mediu se găsesc și diverși pathogeni – agenții microbieni, contaminanți chimici sauvectori biologici - care promovează/favorizează transmiterea bolilor. Această categorieinclude, de asemenea, în contextul global caracteristicile zonei: domeniului său deaplicare, topografia, hidrografie, etc.

Sistemele (umane)

Acest domeniu acoperă sistemele majore rezultate din cadrele contextuale (politica, valorileunei țări sau ale societății în ansamblu, etc). Aceste sisteme mari sunt grupate în cinci categorii:sistemul de educație și îngrijire pentru copii, sistemul de servicii sociale și de sănătate, asistențăpentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială, amenajarea teritoriului și alte sisteme șiservicii.

Aceste sisteme pot fi definite și descrise după diversele nivele la care acționează

Aceste sisteme sunt adaptate la mediu și contextele demografice și economice. Acestea includmetode de guvernare, resurse umane, materiale și financiare. Organizarea acestor sisteme estemijlocul de a implementa politicile și legile (cadrul politic și legislativ).

Sistemul de educație și protecție al copilului/ Serviciile sociale și de sănătate/ susținere pe piața muncii și solidaritate socială

/face referință la infrastructura de școli (unități școlare) și de instituții de îngrijire șiprotecția a copiilor, reguli și practici, mod de organizare, finanțare și alocare de resurse

/cuprinde ansamblul infrastructurilor naționale și ansamblul de reguli și practici modul deorganizare al serviciilor sociale și de sănătate (sector, public, privat sau comunitar)Cuprinde toate elementele care ating problema accesibilității, oferta de servicii, structuraproceselor administrative, instituiții de îngrijire, programele naționale de sănătate publică,prevenire, protecție, etc

/diferite programe și servicii de integrare pe piața muncii sau ajutor în caz de șomaj,încurajarea anumitor categorii, reducerea excluziunii, asigurări în situații de pierdere acapacității sau asigurări parentale (creștere, copil)

Amenajarea teritoriului

se referă la modificările aduse la mediul natural pentru a sprijini punerea în aplicare aproiectelor unei comunități sau generate de activitatea umană. De asemenea, stabileștenormele privind locuințele, construcția de drumuri, infrastructura de telecomunicații, locuride muncă și școli.

Terenul este o componentă majoră a mediului fizic. Există nevoia pentru diferite forme deintervenție în zonele urbane și rurale (de ex. practici ale agriculturii intensive, extindereaurbană, coexistența rezidențială).

Alte sisteme și programe

Regrupează sau includ toate sisteme care nu fac parte din cele patru categorii definite maisus și care presupun planificarea și organizarea prin intermediul autorităților. De exemplu,organizarea serviciilor de securitate, anumite servicii municipale (de exemplu, controlul șimanagementul apei potabile), programe pentru securitatea alimentară și sănătateaanimalelor, sunt factori care se bazează pe contexte prezentate mai în sus și acționeazăasupra dezvoltării comunității și bunăstării (sănătății).

Mediul de viață

«Un mediu este locul unde trăiesc oamenii, învață sau lucrează, care include un loc și uncontext social în care oamenii interacționează zilnic. Acasă, la școală, la locul de muncă,satul, orașul, regiunea sunt locuri unde oamenii trăiesc și activează»

Indivizii sunt concomitent integrați în mai multe medii de-a lungul vieții lor trăiesc înmediul familial se integrează într-un mediu școlar sau un mediu de lucru, participă laactivități de loisir și distracție în comunitate. Schimbă mai multe medii de locuire în timpulvieții.

Aceste medii de viață afectează în mod direct persoanele fizice: le ajută sau împiedicădezvoltarea acestora și capacitatea lor de a acționa și de a realiza rolurile pe careintenționează să și le asume .

Putem decupa mediul în cinci categorii: familia, școala, locul de muncă, locuința și în celedin urmă, comunitatea locală și vecinătatea.

Familia/ Școala/Serviciul

/trebuie considerată sub aspectele ei sociale (nu intime) adică tot ce ține de componență,transformări pe care le induce asupra individului , practicile educaționale, raporturile între membri,aspecte materiale și economice, de exemplu disponibilitatea resurselor pentru acoperirea nevoilor,etc. Mediul familial joacă un rol-cheie în dezvoltarea fizică, cognitivă, socială și emoțională acopiilor, și continuă să influențeze comportamentul indivizilor și a sănătății lor la toate vârstelevieții.

/de regulă, al doilea mediu de viață pentru copii și tineri, care de asemenea va acționa de omanieră importantă în toate aspectele dezvoltării personale: se creează comportamentul social, sepot adopta practici și moduri de viață (sau comportamente) cu potențial nesănătos. Grija cadrelorspecializate dar și mediul colegial sunt submediile acestui mediu. Apoi resursele și serviciileeducative, , serviciile preventive, activitățile extra-școlare. De asemenea, condițiile materiale desalubritate și igienă, climatul .

Caracteristicile locului de muncă sunt menite a consolida abilitățile și cunoștințele deja dobânditesau de a confrunta cu o persoanele la mai mult sau mai puțin sănătoase cadrul fizic și diverse mediipericuloase (contaminanți, zgomot, echipamente de siguranță, etc.). Acest mediu poate fi deasemenea, mai mult sau mai puțin favorabil pentru sănătate, gradul de control.

Mediul de locuire/Comunitatea și vecinătatea

/Poate afecta diverse abilități/ dizabilități fizice, poate crea deficiențe fizice și psihice (de exemplu lipsa spațiului, lipsa temperaturii optime, igiena, salubritatea, iluminatul, constituienții materiali, dotările, etc)

/Comunitatea locală și cartierul pot include alte categoriile sociale descrise mai sus , dar acoperă un set mai larg de condiții materiale și sociale în care oamenii sunt expuși. Vecinătatea poate fi proximă (blocul, casa, strada, curtea) sau poate fi cartierul, magazinele, serviciile din zonă. La acest mediu se adaugă spațiile și locurile pe care individul le frecventează regulat (de recreere, servicii sau loisir)

Comunitatea poate fi văzută într-un sens mai larg ca un sistem structurat de oameni care locuiesc într-o anumită zonă geografică ( municipiu, oraș , cartier , târg ) și care presupune instituții (administrative sau de deservire, dar și valori comune culturale și sociale: de exemplu tradiții, sărbători)

Caracteristici ‘’individuale’’

Toți acești determinanți susmenționați sunt relativ mai îndepărtați de influențadirectă asupra individului, influențând doar alegeri, nu direct sănătatea. Gamade caracteristici individuale cuprinde patru mari categorii: caracteristici biologiceși genetice, abilități personale și sociale, obiceiuri și comportamente și, în final,caracteristicile socio-economice.

Ne referim la caracteristicile biologice și genetice, factori de vârstă, sex, etnie șigenetice specifice pentru o comunitate sau anumite persoane. Acesta poate fi,de exemplu, boli ereditare sau cu predispoziție genetică și biologice. Factoriigenetici sunt mai mult sau mai puțin modificabili, dar genetica este tot mai multrecunoscută ca ‘’eveniment’’ în termeni de sănătate și este supusă influențeiunor factori de mediu.

Abilități personale și sociale

Categoria de abilități personale și sociale acoperă o gamă largă de resurse personale(cunoștințe, abilități și atitudini) care permit unei persoane să facă față cerințelor șiprovocărilor din viața de zi cu zi. Acestea includ aptitudini fizice, cognitive, emoționale șisociale, și includ, de exemplu, abilități de comunicare, capacitatea de a gestiona emoțiile, de arezolva probleme, capacitatea de adaptare și capacitatea de a coopera și de a stabili relațiisociale

Stiluri de viață

Stiluri de viață și comportamentele afectează în mod direct sănătatea populației. Acesteainclud comportamente legate de dietă, activitate fizică, consumul de tutun, alcool șidroguri, sex , comportament de călătorie internațională care cresc expunerea la boli șicomportamentul de propagare.

Se adaugă comportamente care presupun siguranța la locul de muncă, transport sau derecreere, cum ar fi purtatul de cască pe biciclete sau centura de siguranță, prudență înconducerea vehiculelor sau folosirea de echipamente de siguranță.

De asemenea, acestea se referă la măsurile de igienă, cum ar fi spălarea mâinilor, măsuride protecție, cum ar fi utilizarea de protecție solară sau instalarea de detectoare demonoxid de carbon, precum și acțiuni care să promoveze un mediu mai sănătos careciclarea sau utilizarea transportului public.

Comportamentele și stilurile de viață sunt considerate ca determinanți individuali,deoarece acestea se încadrează în alegere personală, dar suntem conștienți că acestealegeri sunt puternic influențate de condițiile economice și mediile de viață, precum șide factori ce țin de sisteme și de contextul global.

Stiluri de viață

Stilul de viață tradițional (patriarhal),

Stilul de viață urban,

Stilul de viață naturist,

Stilul de viață sedentar,

Stilul de viață sportiv,

Stilul de viață ascetic, etc.

Stiluri de viață alternative:

-comunitatea hippie,

- practicanții yoga,

- adepții unor practici religioase particulare etc.

Componentele stilului de viață

Nutriția,

Grija față de sănătate,

Controlul stării de sănătate și aderența terapeutică

Munca,

Odihna,

Relațiile interpersonale,

Stresul (determinarea și gestiunea),

Capacitatea de agent, (încredere în sine, voință. Curaj etc.)

Locuirea,

Stilul comunicațional,

Agreementul și turismul,

Aderența la o serie de valori particulare (etice, religioase),

Sportul, Etc.

Caracteristicile socio-economice

Această categorie include caracteristicile socio-economice determinate individual sauprin sistemele enumerate: educația, veniturile și ocupațiile (adică, faptul de a lucra saunu), precum și tipul de locuri de muncă.

Acești trei factori sunt baza așa-numitul statut socio-economic al persoanelor fizice. Eiau o mare influență asupra stării de sănătate a populației, fie prin efectele lor directe,fie prin efectele lor asupra multor altor determinanți precum comportamenteleindividuale și factorii de risc la care o persoană este expusă la în timpul vieții sale.

Apartenența la un grup social, limbă sau etno-cultural poate fi, de asemenea, asociatecu diferențe semnificative in domeniul sănătății (de exemplu, apartenența la ocomunitate indigenă sau defavorizată).

Starea de sănătatea populației

Conceptul de determinare socială a sănătății nu este limitat numai la cantitatea de date referitoarela starea de sănătate a fiecărui individ, el implică, de asemenea, o analiză a distribuirii de sănătateîn cadrul populației. Putem grupa drept componente ale stării de sănătate ale populației în treicategorii : starea generală de sănătate, sănătatea fizică și sănătatea mentală și psihosocială.

Starea generală de sănătate este indicată de măsurători care să ofere o imagine de ansambluasupra sănătății, nu este legată numai de probleme specifice, cum ar fi cancerul , diabetul sisinucidere, ci de măsuri mai cuprinzătoare, cum ar fi mortalitatea generală , speranța de viață saupercepția de sănătate fizică și mentală, etc .

Sănătate fizică cuprinde toate bolile legate de toate sistemele organismului, cum ar fi respiratornervos, sistemul digestiv, de reproducere, etc. Și toate tipurile de trauma pe care le pot suferiindivizii. Aceasta poate include evenimente care au loc pe parcursul unei comunități sau populație(epidemii).

A treia categorie este cea a sănătății mentale și psiho-sociale. Acesta include atât sănătateamentală, ca atare, în componentele sale pozitive ( de exemplu , satisfacția de viață) și negative (deexemplu, tulburări mentale, gândurile de sinucidere), problemele de adaptare socială (sau alefuncționării sociale) - inclusiv diferite forme de violență , neglijare și abuz - precum și problemele deintegrare socială și dezvoltare a copilului. Fiecare din aceste categorii pot fi observate în analiza demorbiditate și mortalitate, invaliditate și bunăstare, care sunt principalele măsuri folosite de obiceipentru a descrie această stare

Inegalități sociale în sănătate/Gradientul social al sănătății

Existența unui ecart de stare de sănătate stratificat social.Inegalitățile sociale în domeniul sănătății afectează o gamă largă deindicatori de sănătate de la factorii de risc până la rezultatele deîngrijire sau aderența la tratamente si se reproduc în domeniulsănătății,

Corespondența ‘’robustă’’ între poziția socială a persoanelor șiobservarea stării lor de sănătate. Un gradient social de sănătate seobservă atunci când frecvența problemelor de sănătate sauexpunerea la un factor de risc crește în mod regulat de la categoriilecele mai avantajate la grupurile cele mai dezavantajate.

Abordare din perspectiva teritoriului

În practică, proximitatea şi spaţiul în general crează ierarhii (implicit inegalităţi) întrecetăţeni care nu depind de nivelul prestaţiei sociale.

Prin urmare, statul are obligaţia de a nu-şi limita intervenţia doar la reglementări carevizează echitatea la nivel individual, ci şi la nivelul comunităţilor sau la nivelul întregiipopulaţii. În acelaşi timp, statul ar trebui să monitorizeze ariile în care dezechilibrelesocioeconomice generatoare de inegalităţi sunt corelate cu problemele de proximitate şisă dubleze intervenţia acolo unde aceste aspecte influenţează semnificativ accesul laserviciile de sănătate.

Implicit apar categorii unele defavorizate în raport cu altele.

Ierarhii de acces spațiale

Ierarhii de acces (în sens fizic)

Ierarhii jurisdicţionale si de apartenenta

Ierarhii ale serviciilor în funcţie de complexitate și calitate

Pe alte coordonate aceste inegalități de sistem pot fi clasificate ca fizice(cele de proximitate, locuire și relief-condițiile geografice și climatice)-administrative sau de apartenență (jurisdicționale) și sociale (cele decomplexitate) care țin de capacitatea indivizilor (determinată social) de aaccesa diversele bunuri sau facilități oferite de societate sau capacitateade a crea bunăstare.

Vulnerabilitatea

Vulnerabilitatea reprezintă gradul de fragilitate al unei persoanesau grup sau comunitate față de câteva pericole pe un spațiu dat. Înfapt, vulnerabilitatea este un set de condiții și procese rezultând dinfactori fizici, sociali, economici și de mediu care influențeazăsusceptibilitatea unei comunități de a se confrunta cu anumitepericole. DE asemenea, vulnerabilitatea comportă și ideea deadaptare a comunității

Vulnerabilitatea

Din multitudinea de definiții (Cuter et al., 2008) : Vulnerabilitatea este reprezentată de unpre-eveniment, de caracteristici sau calități inerente ale sistemelor care creeazăpotențialul de a dăuna sau abilitatea diferențiată de a se recupera în urma unuieveniment.

Vulnerabilitatea este o funcție a expunerii (cine sau ce este în pericol) pe de o parte, dar șiuna a sensibilității sistemului (gradul în care oamenii și locurile pot fi afectate) (Cutter etal.2008). Drept urmare, există o vulnerabilitate endogenă a indivizilor de care potdispune pe care o pot controla și una exogenă, de sistem care este dată și care sesubsumează întregii comunități sau grupurilor (în grade diferite-de exemplu,vulnerabilitatea legată de distanță este sistemică, exogenă dar se diferențiază pe indiviziaparținând aceluiași grup). De asemenea, din definiție vulnerabilitatea se înțelege ca unconstruct dinamic care se schimbă în timp și în spațiu.

Vulnerabilitatea

Dar contează și vulnerabilitatea ca situare / nesituare (eventualexcluziune) într-o poziție de risc în raport cu un standard. Deșivizează inegalitatea, dacă aplicăm această definiție unor grupuriomogene și nu indivizilor atunci avem vulnerabilitate și nuinegalitate de acces pentru că indivizii se pot manifesta inegal darsunt vulnerabili din perspectiva apartenenței la ungrup/comunitate.

Abordare din perspectivă populațională

Grupuri vulnerabile din punct de vedere al accesului sau al determinanților sociali

Rromii

Homosexualii

Copiii instituționalizați

Emigranții

Bătrânii

Tinerii

Femeile