Eternul Sot

8/13/2019 Eternul Sot

http://slidepdf.com/reader/full/eternul-sot 1/96

Feodor Mihailovici Dostoievski

ETERNUL SOŢ

IVelceaninov

Sosi vara, iar Velceaninov — în ciuda aşteptărilor sale — se văzureţinut la Petersburg. Călătoria plănuită de dânsul în sudul Rusiei usesezădărnicită şi sârşitul procesului său nici nu se întrezărea. Procesulacesta — o pricină cu !oşia — căpătase o întorsătură cât se poate deproastă. Cu vreo trei luni !ai înainte, lucrurile păreau cât se poate desi!ple, aproape ără nici un risc, dar dintr"o dată totul se sc#i!bă. $%şa"iacu!a, toate au început să se sc#i!be în rău&$ repeta adeseaVelceaninov, cu răutate, raza asta. 'oc!ise un avocat priceput, bine

plătit, celebru şi nu se uita la bani. (ar, nerăbdător şi plin deneîncredere, se apucă să se ocupe singur de proces. %lcătuia şi scria )albe, pe care avocatul le arunca la coş. %lerga pe la autorităţi, culegeainor!aţii, şi, probabil, încurca lucrurile, pentru că în cele din ur!ă avo"catul începu să"i acă reproşuri şi să"l tri!ită în viligiatură. (ar el nu seputea #otărî să plece la vilă, în viligiatură. Praul, zăpuşeala, nopţile albecare zdruncină nervii— iată cu ce se desăta el la Petersburg. *ocuiaundeva în prea)!a 'eatrului +alşoi, într"un aparta!ent înc#iriat decurând, care nu"i era pe plac, $ni!ic nu"!i reuşeşte&$ spunea el.po#ondria îi sporea zi de zi- de altel, avea de !ult înclinare pentrustarea asta suletească.

ra un o! care trăise intens şi din plin, trecut de !ult de pri!atinereţe, avea vreo treizeci şi opt sau treizeci şi nouă de ani, iar această$bătrâneţe$, cu! îi spunea el, venise $aproape pe neaşteptate$. Singur

înţelegea că î!bătrânise nu atât datorită nu!ărului anilor, ci — ca săzice! aşa — prin calitatea acestora şi că, c#iar dacă începuseră să"l laseputerile, asta era !ai !ult pe plan spiritual decât izic. Ca înăţişarearăta şi acu! c#ipeş. ra înalt şi bine ăcut, cu părul blond, des, ără niciun ir alb în cap şi cu o barbă blondă, ca! până la !i)locul pieptului.Când îl vedeai pentru întâia oară, îţi părea stângaci şi delăsat. (ar,privindu"l !ai cu luare"a!inte, distingeai într"însul un do!n, perect

stăpân pe sine, şi care pri!ise cândva cea !ai aleasă educaţie. /es"turile lui Velceaninov erau şi acu! dega)ate, sigure, c#iar graţioase, cutot aerul său dobândit de o! posac şi neînde!ânatic. Păstra până înulti!ul ti!p o încredere în sine de nezdruncinat, de cea !ai arogantăspeţă !ondenă, pe care nici el însuşi poate n"o bănuia, deşi era unbărbat nu nu!ai inteligent, dar c#iar cu scaun la cap uneori, aproapecult şi înzestrat cu netăgăduite calităţi. 0aţa lui albă şi ru!enă sedistingea în trecut printr"o gingăşie e!inină care atrăgea atenţiae!eilor. +a şi acu! câte cineva, privindu"l, e1cla!a2 $Ce o! sănătos,ru!en şi înloritor la c#ip&$ 'otuşi o!ul acesta $sănătos$ usese biruit cutotul de ipo#ondrie. 3c#ii săi !ari şi albaştri useseră, cu vreo zece ani

!ai înainte, oarte cuceritori. rau atât de li!pezi, veseli şi lipsiţi de



orice îngri)orare, încât atrăgeau involuntar privirea oricărei persoanecare avea de"a ace cu dânsul. %cu!a însă, în prea)!a vârstei depatruzeci de ani, li!pezi!ea şi bunătatea se stinseseră aproape cu totul

în oc#ii aceştia, î!pre)urul cărora începuse să se urzească o reţea de!ici zbârcituri. 4n oc#ii lui se iviseră di!potrivă un cinis! de o! obosit şinu desăvârşit de !oral, o viclenie, adesea o ironie şi încă o nuanţă,ine1istentă înainte vre!e2 o u!bră de durere şi de tristeţe vagă, parcăără obiect, dar oarte adâncă. %ceastă tristeţe se accentua !ai ales

când ră!ânea singur. 5i, ciudat lucru, o!ul acesta guraliv, vesel şidistrat până acu! vreo doi ani, care povestea !inunat istorioare plinede #az — ni!ic nu dorea astăzi !ai !ult decât să ră!ână singur.Părăsise dinadins o sea!ă de cunoscuţi, pe care şi astăzi i"ar i pututpăstra, deşi situaţia lui bănească a)unsese cu totul precară. %ceastăatitudine i"a ost deter!inată, într"adevăr, şi de vanitate. (e altel,neîncrederea şi vanitatea lui n"ar !ai i putut suporta vec#ile cunoştinţe.(ar, încet"încet, în singurătatea în care se ala vanitatea sa nu nu!ai cănu se !icşora, ci, di!potrivă, degenera într"o vanitate cu totul aparte,de un soi cu totul nou2 începuse să"i suere uneori datorită unor cauze cutotul dierite celor dinainte, cauze neaşteptate şi care nici nu putea i

concepute !ai de!ult, nişte cauze $superioare$ celor actuale... $dacăe1istă într"adevăr, ca să zice! aşa, cauze superioare şi inerioare...$adăuga el însuşi.

(a, a)unsese şi aici. Se războia cu un el de cauze superioare, la carepe vre!uri nici nu s"ar i gândit. 4n conştiinţa sa, el nu!ea superioaretoate $cauzele$ pe care 6spre propria"i surprindere7 nu le putea lua în râs

în sinea lui — lucru care nu se !ai întâ!plase înainte — da, nu!ai însinea lui. 4n societate era altceva& 5tia prea bine că, dacă î!pre)urările ari prielnice, atunci c#iar a doua zi, cu toate #otărârile tainice şi pioase aleconştiinţei sale, ar renega în gura !are aceste $cauze superioare$ şi el

însuşi, cel dintâi, le"ar lua în bătaie de )oc, nerecunoscând desigur ni!ic.%sta era într"adevăr aşa, cu toate că avea într"o oarecare !ăsură, c#iaroarte i!portantă, o independenţă de cugetare, cucerită în ulti!a vre!ede la $cauzele inerioare$ care"l stăpâniseră până atunci. (eseori,Velceaninov, sculându"se di!ineaţa din pat, se ruşina de gândurile şi desenti!entele avute în ti!pul inso!niei de peste noapte. 6(e altel, înulti!a vre!e, suerea !ereu de inso!nie.7 (e !ult băgase de sea!ă căa)unsese e1traordinar de bănuitor în toate cele, şi"n lucruri i!portante,dar şi"n bagatele, de aceea se #otărî să aibă cât !ai puţină încredere

într"însul. 'otuşi se petrecură unele apte cărora nu li se putea contestarealitatea. 4n ulti!a vre!e, uneori noaptea, gândurile şi senzaţiile sale

se presc#i!bau aproape cu totul în co!paraţie cu cele obişnuite şi în"deobşte nu se!ănau de loc cu cele din pri!a parte a zilei. %cest lucru îlui!i şi îl ăcu să se adreseze unui doctor vestit, un bun cunoscut al său. se destăinui, bineînţeles, !ai !ult în glu!ă. 8edicul îi răspunse căsc#i!barea gândurilor şi a senzaţiilor, ba c#iar dedublarea lor în nopţilede inso!nie şi în genere noaptea este un act curent la oa!enii $caregândesc şi si!t puternic$- că o sea!ă de convingeri din întreaga viaţă se!odiică uneori brusc sub inluenţa !elancolică a nopţii şi a inso!niei-că dintr"o dată se iau uneori din senin cele !ai atale #otărâri. 'oateacestea !erg bineînţeles până la o anu!ită li!ită şi dacă persoana cupricina a)unge să perceapă prea puternic această dedublare,

provocându"i o suerinţă, acesta"i un si!pto! indiscutabil că !aladia s"a



declanşat- şi prin ur!are e necesar să se întreprindă neapărat ceva. Cel!ai bine ar i să se sc#i!be radical elul de viaţă, ali!entaţia, sau c#iarsă se întreprindă o călătorie. reco!andabil, ără îndoială, şi unpurgativ.

Velceaninov nici nu"l ascultă !ai departe. 8aladia îi usesede!onstrată cu vâr şi îndesat.

$Va să zică c#estiunea 9superioară: nu este decât o boală şi ni!ic!ai !ult&$ îşi zicea uneori cu un vădit sarcas!. (ar nu se rese!na să

cadă de acord.În curând, fenomenele care se petreceau nu!ai noaptea începură săse repete di!ineaţa, atât nu!ai că îl i!presionau şi !ai puternic,ăcându"l să si!tă o răutate sarcastică în locul regretului şi al înduioşăriide odinioară. (e apt, unele întâ!plări din viaţa lui trecută, petrecutec#iar tare de!ult, îi reveneau din ce în ce !ai des în !inte $aşa dinsenin şi (u!nezeu ştie de ce$, şi într"o reprezentare radical deosebită.(e pildă, Velceaninov se plângea încă !ai de !ult că"i slăbise !e!oria2nu"şi !ai rea!intea igura persoanelor cunoscute, care se supărau,

întâlnindu"l. ;ita uneori cu desăvârşire o carte cetită cu )u!ătate de an în ur!ă. (ar, cu toată pierderea evidentă a !e!oriei 6de care era oarte

îngri)orat7, ceea ce ăcea parte din viaţa de odinioară şi ceea ce îndecurs de zece"cincisprezece ani usese cu totul uitat, acestea în în"tregi!e îi răsăreau uneori brusc în !e!orie, şi încă cu o ui!itoare ineţea i!presiilor şi a detaliilor, încât parcă le retrăia din nou. ;nele dintreaptele ivite acu! în conştiinţă useseră co!plet uitate, încât i se păreao adevărată !inune aptul de a şi le i putut rea!inti. (ar asta încă nuera totul. Ce o! care şi"a trăit viaţa din plin n"are a!intiri< *a dânsul

însă tot ce"i apărea în !inte parcă usese dinainte pregătit de cineva într"o lu!ină absolut nouă, neaşteptată, cu neputinţă de conceput înainte vre!e. (e ce unele a!intiri îi apăreau acu! ca nişte adevăratecri!e< 5i doar nu era vorba nu!ai de sentinţele e!ise de !intea lui, dealtel nici n"avea încredere în !intea"i tenebroasă, singuratică şibolnavă. (ar reprobările luau uneori or!ă debleste!e şi a)ungeau la la"cri!i, dacă nu e1terioare, cel puţin lăuntrice. 4ntr"adevăr, dacă i s"ar ispus în ur!ă cu doi ani că va i în stare să plângă, n"ar i crezut pentruni!ic în lu!e. *a început nu"şi aducea a!inte de suvenirurilesenti!entale, ci !ai cu sea!ă de cele sarcastice. 4şi rea!intea uneleinsuccese sau în)osiri din viaţa !ondenă. 4i revenea, de pildă, în !inteaptul cu! $îl bârise un intrigant$, ăcând să nu !ai ie pri!it într"o anu"!ită casă... cu! nu de !ult usese de"a dreptul oensat în !od publicără să"şi i provocat adversarul la duel... cu! usese o dată luat în râs

printr"o epigra!ă oarte spirituală într"un cerc de e!ei oarte încântătoare, iar el n"avusese prezenţa de spirit să răspundă ceva. 4şi!ai aducea a!inte de două"trei datorii pe care nu le plătise, într"adevăr,o ni!ica toată, totuşi datorii de onoare, aţă de nişte persoane cu care

încetase să se !ai vadă şi pe care începuse să le vorbească de rău. 4l!ai c#inuia, dar nu!ai în !o!entele cele !ai proaste, a!intirea a douăaveri considerabile ăcute pra şi pulbere de dânsul în !odul cel !aistupid. (ar !ai pe ur!ă aducerile"a!inte se reereau şi la unele lucruri$superioare$. %stel Velceaninov îşi a!inti $neta!"nesa!$ igura uitată— ştearsă de !ult din !e!orie — a unui uncţionar blând şi bătrânel,carag#ios şi cu puţină cărunteţe, pe care"l )ignise odinioară în publicdintr"o anaronadă, nu!ai şi nu!ai ca să pună în valoare un cala!bur





l"aş provoca nu!aidecât din nou la duel şi i"aş #ărăzi al doilea picior dele!n. Va să zică, e adevărat că sunt gloanţe oarbe, cu totul inutile<%tunci de ce să !ă !ai î!presoare ase!enea a!intiri, când eu nu ştiucu! să !ă descotorosesc convenabil de !ine însu!i<$

(eşi întâ!plarea cu nevasta institutorului nu s"a repetat, cu toatecă eroul n"a !ai ericit pe altcineva cu un picior de le!n, dar nu!aigândul că aceste apte s"ar repeta neapărat dacă s"ar ivi î!pre)urăriprielnice, îl ăceau pe Velceaninov să se piardă cu irea... uneori. (oar

nu"i obligator să sueri !ereu din pricina a!intirilor. 'e !ai poţi şi odi#nisau petrece puţin — în pauze...%şa şi ăcea Velceaninov. ra dispus să petreacă un pic în pauze.

(ar pe !ăsură ce trecea vre!ea, şederea lui la Petersburg îi deveneadin ce în ce !ai insuportabilă. Se găsea în pragul verii. ;neori, pâlpâia în!intea lui #otărârea de a lăsa totul baltă, c#iar şi procesul, şi de a plecaaşa dintr"o dată, unde va vedea cu oc#ii, la întâ!plare — să zice! înCri!eea, de pildă... (e obicei, nu trecea !ai !ult de un ceas şiVelceaninov îşi detesta gândul acesta, de care începea să"şi bată )oc2$%ceste obsesii nu !ă vor părăsi nici la sud, de vre!e ce au început săpună stăpânire pe !ine şi dacă sunt un o! cât de cât onest — or asta

însea!nă că n"a! nici cu! şi nici de ce să ug de ele$.$Ce rost are să ug< ur!ă Velceaninov să ilozoeze cu !â#nire. %ici

e atâta prăăraie, atât zădu înăbuşitor& Casa"i aşa de !urdară. *aautorităţile unde î!i pierd vre!ea între aceşti oa!eni oarte ocupaţi — eatâta orotă !esc#ină, atâtea gri)i !ărunte. Pe aţa tuturor oa!enilorră!aşi în oraş, care se perindă din zori până"n seară, vezi întipărit aşade naiv şi de sincer întregul lor egois!, tupeul lor grosolan, laşitateasuletelor lor !ici şi ni!icnicia ini!ilor lor de două parale, încât, pe dreptcuvânt, se poate spune că aici e un adevărat rai pentru un ipo#ondru,vorbind oarte serios& 'otul e dat la iveală sincer, desc#is... =i!eni nucrede necesar să se ascundă, ni!eni nu se preace cu! ac cucoanelenoastre în viligiatură, în ţară sau în străinătate. 'otul !erită aici cel !aipround respect, !ăcar ca un o!agiu adus sincerităţii şi si!plităţii. =u!ai plec nicăieri. Să crăp aici, dar nu !ă clintesc din loc &$...

II(o!nul cu doliu la pălărie

ra în trei iulie. (o!nea o zăpuşeală şi o arşiţă insuportabilă.Velceaninov avusese o zi cu o !ie de alergături. 'oată di!ineaţa

u!blase pe )os şi cu trăsura, iar seara trebuia neapărat să treacă pe laun do!n de care avea absolută nevoie — un o! de aaceri, consilier destat, care locuia într"o vilă undeva pe Ceornaia Reci>a, şi pe care ur!asă"l surprindă pe neaşteptate acasă. Pe la şase, Velceaninov intră într"unrestaurant dubios, dar ranţuzesc, de pe bulevardul =evs>i, lângă podulPoliţeis>i. Se aşeză în colţul său obişnuit la !ăsuţa lui şi î şi ceru prânzulzilnic.

Mânca în fiecare zi un prânz de o rublă, pentru vin plătind aparte.Socotea această c#ivernisire ca o orandă adusă în !od înţeleptgreutăţilor băneşti prin care trecea. 8irându"se cu! se poate consu!a o!âncare atât de !izerabilă, Velceaninov devora prânzul până la ulti!aărâ!itură, totdeauna cu aceeaşi potă, de parcă n"ar i !âncat de trei



zile. $ ceva !aladiv cu !ine&$ !or!ăia în barbă, când îşi dădea sea!ade apetitul său. (e data aceasta Velceaninov se aşeză la !ăsuţa sa încea !ai proastă dispoziţie suletească. 4şi aruncă !ânios pălăria unde seni!eri, se reze!ă cu coatele pe !asă şi căzu pe gânduri. (acă vecinulde alături, erească (u!nezeu& nu şi"ar i căutat de treabă sau dacăc#elnerul care"l servea nu l"ar i înţeles de la pri!ul cuvânt, Velceaninovar i răbunit ca un elev"oiţer şi ar i ăcut cine ştie ce tărăboi, toc!ai elcare ştia să ie e1tre! de politicos şi la nevoie c#iar să privească de sus,

i!perturbabil, ceea ce se întâ!pla în )uru"i.I se aduse supa. l puse !âna pe lingură, dar nu!aidecât — înaintede a o i u!plut — o trânti pe !asă, gata să sară de pe scaun. ;n gândneaşteptat îl ulgeră deodată. 4n clipa aceea — (u!nezeu ştie datorităcărui proces de cugetare — el înţelese perect pricina tristeţii sale — otristeţe deosebită, aparte, care"l c#inuia de câteva zile în şir în ti!pul dinur!ă, legându"se de dânsul, ta!"nesa!, şi nelăsându"l în pace, (u!"nezeu ştie de ce. %cu! însă pricepu taina, văzând totul ca"n pal!ă.

$Pălăria — asta"i pricina& bo!băni el, ca un inspirat. =u!ai şi nu!aibleste!ata asta de pălărie rotundă, cu panglică !ârşavă de doliu,poartă toată vina&$

Căzu pe gânduri şi, cu cât se cuunda tot !ai adânc în ele, cu atâtse poso!ora !ai !ult şi cu atât $întreaga întâ!plare$ i se părea !aiciudată.

"Dar dar, de fapt, e vor!a aici într"adevăr de o întâ!plare<protestă el, ără prea !ultă încredere în sine. Se petrece oare aici cevacare să se!ene cu o întâ!plare<

Întreaga c#estiune consta în ur!ătoarele2 cu vreo două săptă!âni în ur!ă 6de apt, nu ţinea e1act !inte data7 întâlnise pentru întâia oarăpe stradă, undeva, la întretăierea dintre Podiaces>aia şi 8eşceans>aia,un do!n cu doliu la pălărie. 0usese un bărbat ca oricare altul, n"avusese

ni!ic deosebit, trecuse repede, dar parcă îl aţintise prea stăruitor peVelceaninov, atrăgându"i atenţia în !od deosebit. 4l întâlnise pese!necândva, undeva... $(ar !ii de iguri a! văzut în viaţă. i=u"i cu putinţă săle ţin !inte pe toate&$ (upă vreo douăzeci de paşi, Velceaninov uită

întâlnirea avută, cu toată i!presia iniţială ăcută asupra"i. !presia însă,destul de originală, ră!ase pentru toată ziua, sub or!a uneineobişnuite înverşunări, dar ără obiect. (upă două săptă!âni Velceani"nov îşi a!inti li!pede toate acestea. 4şi aduse a!inte că nu înţelesesede loc cauza acelei iritaţii şi că până atunci nu ăcuse nici o legătură şinici o conruntare între indispoziţia lui suletească din seara aceea şi

întâlnirea de di!ineaţă. (ar do!nul acela se grăbi să"i aducă a!inte

despre persoana sa şi a doua zi se încrucişa din nou cu Velceaninov pebulevardul =evs>i, privindu"l ţintă în c#ip straniu. Velceaninov scuipă cudispreţ şi nu!aidecât se !iră de ceea ce ăcuse. Sunt, ce"i drept,iziono!ii care îţi inspiră un dezgust ine1plicabil şi ără sens. $*"a! !ai

întâlnit, într"adevăr, pe undeva$, !or!ăi, îngândurat, Velceaninov, la )u!ătate de oră după întâlnire şi se si!ţi din nou, toată seara, în cea!ai proastă dispoziţie suletească. %vusese c#iar un vis cât se poate deurât, totuşi nu"şi dădu sea!a că pricina noii şi deosebitei ipo#ondrii nuera alta decât prezenţa do!nului îndoliat de di!ineaţă, deşi în aceeaşiseară îşi aduse deseori a!inte de dânsul. Velceaninov se şi enervă dinpricină că $ase!enea prostie$ îl preocupă într"atât şi ar i socotit c#iar cao în)osire de a"i atribui e!oţia ce"l stăpânea, dacă i"ar i trecut prin



!inte gândul acesta. Se întâlni însă din nou peste două zile cu do!nul îndoliat la debarcaderul unui vapor de pe =eva. *a această întâlnire, atreia, Velceaninov ar i putut )ura că do!nul cu pălăria în doliu se şi

îndreptase spre dânsul, dar că lu!ea, îng#esuindu"se, îl îndepărtase. sepăru c#iar că necunoscutul $cutezase$ a"i întinde !âna şi"l strigase penu!e. 4n zarvă nu"şi auzi cu claritate nu!ele, dar... $oare cine"i canaliaasta şi de ce nu se apropie de !ine, dacă !ă cunoaşte într"adevăr şidacă doreşte atâta să se apropie<$ se gândi, posac, urcându"se într"o

trăsură şi îndreptându"se spre !ănăstirea S!olnâi. Peste o )u!ătate deoră, Velceaninov se şi ala în cabinetul avocatului său cu care discutaaprins în contradictoriu. (ar în ti!pul serii şi al nopţii, o deznădă)duită şiantastică tristeţe îl cuprinse din nou. $3are nu cu!va ac un icter<$ se

întrebă bănuitor, privindu"se în oglindă.%ceasta usese cea de a treia întâlnire. Pe ur!ă, cinci zile de"a

rândul, absolut $ni!eni$ nu"i !ai ieşi în cale, cât despre $canalie$ — nicipo!eneală. 4ntre ti!p, din când în când, îi revenea însă în !inte do!nulcu doliu la pălărie. Velceaninov se surprindea cu !irare, gândind2 $Ce!i"o i venit să"!i bat capul cu dânsul. ?!& Pese!ne are !ulte treburi laPetersburg. 5i oare după cine o i purtând doliu< 8"a recunoscut, proba"

bil.... pe când eu #abar n"a! cine"i& =u"i prea stă bine doliul... 8i se parecă, dacă l"aş privi !ai de aproape !i"aş aduce a!inte de dânsul...$Ceva parcă începea să !i)ească în !intea lui, ca un cuvânt cunoscut,dar uitat deodată şi pe care te străduieşti din răsputeri ca să ţi"l readuci

în a!intire- îl ştii prea bine, îţi dai sea!a că"l ştii- îi ştii şi sensul şi te tot învârteşti în )urul lui- dar oricât te"ai trudi, cuvântul acela nu vrea să"ţirevină în !e!orie, şi pace&

$S"a întâ!plat parcă... (a, a ost de!ult... a ost undeva... %ici aost... e1act, aici... dar ducă"se dracului ce"a ost şi ce n"a ost aici&izbucni deodată Velceaninov... şi ace oare să !ă ră!ânt şi să !ă

în)osesc pentru canalia asta<$Velceaninov se supără teribil, dar seara, când îşi a!inti din senin că

se supărase di!ineaţa, şi încă $teribil$, se indispuse, parcă îl prinsesecineva cu ocaua !ică. Se tulbură şi se !iră2 $Pese!ne că e1istă !otiveca să !ă înveninez aşa... ără nici o noi!ă... nu!ai la o si!plă aducere"a!inte...$ (ar nu"şi sârşi gândul.

% doua zi, Velceaninov se !ânie şi !ai cu!plit. (e data asta însă îipăru că !ânia îi era pricinuită de"o $obrăznicie ără sea!ăn$, şi anu!e2avu loc cea de"a patra întâlnire. (o!nul cu doliu răsări iarăşi ca dinpă!ânt. Velceaninov toc!ai dăduse pe stradă de consilierul de stat decare avea neapărată nevoie şi pe care tot căuta să"l găsească prin

surprindere la vila lui din aara oraşului. %cest uncţionar, pe care abia îlcunoştea şi care îi era necesar la proces, nu se lăsa prins cu una cu douăşi pese!ne se ascundea, ăcând tot ce"i stătea în putinţă să nu se

întâlnească cu dânsul. +ucuros că, în sârşit, se ciocni nas în nas cu el,Velceaninov îl însoţi pe stradă, grăbindu"se, pândindu"i privirile şicăutând din răsputeri să"l antreneze pe acest vulpoi cu părul alb într"odiscuţie asupra unei te!e anu!e, în care să"l ia gura pe dinainte şi săscape cuvântul !ult aşteptat. (ar vulpoiul cărunt ştia el ce ştia, râdea şinu spunea ni!ic. 'oc!ai în aceste !o!ente de grea cu!pănă,Velceaninov îl văzu pe trotuarul din aţă c#iar pe do!nul cel cu doliu lapălărie. Stătea acolo şi"i privea ţintă pe a!ândoi. 4l ur!ărea cu siguranţă

şi parcă surâdea ironic.



$(racu să"l ia& izbucni în sine Velceaninov, după ce"l conduse pe înaltul de!nitar, dând vina nereuşitei sale pe apariţia inopinată a acestui9neobrăzat: — dracu să"l ia& =u cu!va !ă şi spionează. 8ă ur!ăreşte,ără doar şi poate. *"o i !o!it careva şi... şi... şi... zău că zâ!bea arâde. Pe legea !ea, a! să"l cio!ăgesc... Păcat că u!blu ără baston & 3să"!i cu!păr un baston. =u & ="a! să las asta să treacă aşa, cu una cudouă& Cine"i< Vreau neapărat să alu cine"i el "

În sârşit, e1act după trei zile de la această întâlnire, cea de"a patra,

îl întâlni! pe Velceaninov în restaurantul său, după cu! vi l"a! descris!ai înainte, de data asta tulburat de"a binelea şi întrucâtva c#iardescu!pănit. 4nsuşi Velceaninov, cu tot orgoliul său, nu putu să nurecunoască realitatea. Se văzu nevoit, în cele din ur!ă, să priceapă —conruntând toate î!pre)urările — că nu!ai acest do!n îndoliat, $un o!de ni!ic$, era pricina ipo#ondriei sale, a !elancoliei ciudate şi a tuturore!oţiilor care îl c#inuiau de două săptă!âni.

$Să zice! că sunt un ipo#ondru, se gândi Velceaninov, şi ac dinţânţar ar!ăsar, totuşi !"ar putea, oare, linişti aptul că toate acestea nusunt poate decât rodul i!aginaţiei< Căci dacă un şarlatan ca acesta este

în stare să răvăşească în #alul ăsta pe un o!, atunci asta"i... asta"i...$

Într"adevăr, în întâlnirea din ziua aceea 6a cincea7, ar!ăsarul searătă cât un ţânţar2 do!nul acesta, ca şi !ai înainte, o zbug#i pe delături, dar acu!a ără să"l !ai ţintească cu privirea pe Velceaninov şiără să arate ca în celelalte dăţi că l"ar recunoaşte, ci, di!potrivă,!ergea cu oc#ii în pă!ânt, dorind pare"se din tot suletul ca să nu iezărit. Velceaninov se îndreptă brusc spre dânsul şi urlă din răsputeri2

# $ei, domnule Cel cu doliu la pălărie & 'e ascunzi acu!, #ai<&Stai& Cine eşti<

Întrebarea şi strigătul lui@ n"aveau nici un rost. Velceaninov îşi dădusea!a de asta însă abia după ce strigase. *a interpelarea acestuia,

do!nul se întoarse, se opri o clipă în loc, se âstâci, surâse, vru parcă sărostească ceva, să acă un gest, ră!ânând un !o!ent în !arene#otărâre, apoi se răsuci scurt pe loc şi o luă la ugă, sârâindu"icălcâiele. Velceaninov îl ur!ări, !irat, cu privirea.

$=u cu!va, de apt, eu !ă leg de dânsul, îşi zise Velceaninov, şi nuel de !ine<$

(upă ce"şi luă prânzul, porni grăbit la vila acelui uncţionar superior.=u"l găsi acasă. I se spuse că boierul $plecase de di!ineaţă şi nu se va

întoarce decât pe la trei"patru după !iezul nopţii, iind dus la oaniversare...$ Răspunsul acesta era prea $)ignitor$. 0ierbând de !ânie,Velceaninov se #otărî să se ducă şi el la aniversarea aceea şi c#iar o şi

porni, dar, dându"şi sea!a că e1agerează, plăti bir)arul la !i)loculdru!ului şi !erse pe )os acasă, spre 'eatrul +alşoi. Si!ţi nevoia uneipli!bări. Pentru a"şi linişti nervii zdruncinaţi, avea nevoie să doar!ăbine peste noapte, în ciuda inso!niei sale, iar ca să poată ador!i,trebuia neapărat să obosească izic. %şa că a)unse acasă pe la zece şi

)u!ătate, dru!ul iind destul de lung, şi, într"adevăr, sosi rânt de os"teneală.

Velceaninov îşi înc#iriase locuinţa în luna !artie. 3 #ulea şi o ocăracu!plit, )ustiicându"se aţă de sine însuşi cu scuza că de apt nu"i decât$un sălaş de ca!panie$, căci $se î!pot!olise$ la Petersburg din pricina$acestui proces bleste!at$. %parta!entul nu era de loc atât de prost şide indecent cu! îl caracterizase el însuşi. ntrarea prin gang era



într"adevăr ca! întunecoasă şi $!urdară$. (ar aparta!entul propriu"zisde la eta) era alcătuit din două odăi lu!inoase şi înalte, separateprintr"un !ic culoar întunecos, dând una la stradă, iar alta spre curte.%lături de odaia cu erestrele spre curte se ala o că!ăruţă, prevăzută cador!itor. (ar Velceaninov aruncase acolo în neorânduială tot elul de#ârţoage şi de cărţi, dor!ind într"una din ca!erele !ari şi anu!e înaceea care dădea cu erestrele la stradă. Patul i se ăcea pe un divan.%vea !obilă bună, deşi ca! vec#e. rau acolo şi unele obiecte de preţ —

ră!ăşiţe dintr"o ostă bunăstare, bibelouri de porţelan şi de bronz,covoare de +u#ara — !ari, autentice. Scăpaseră c#iar şi două tablouridestul de bune. 'oate lucrurile însă zăceau într"o neorânduială vădită,nepuse la locul lor şi c#iar colbăite, de când ata în casă, Pelag#eea,plecase pentru câtva ti!p la nea!urile sale din =ovgorod şi"l lăsasesingur. 0aptul ciudat ca un #oltei şi o! de lu!e, care !ai ţinea la titlulde gentleman, să aibă în slu)bă o ată ne!ăritată îl ăcea pe Velceaninovaproape să roşească, deşi era oarte !ulţu!it de )upâneasă. Pelag#eease toc!ise la dânsul încă de astă"pri!ăvară, când el îşi înc#iriaseaparta!entul. Servise !ai înainte la o a!ilie cunoscută, care plecase înstrăinătate, şi puse nu!aidecât ordine în locuinţa lui. (upă plecarea

Pelag#eei, Velceaninov nu se !ai #otărî să anga)eze o altă servitoare. arde luat un valet pentru un ter!en scurt n"avea nici un rost. %ară deasta, lui nici nu"i plăceau valeţii. Rândui ca în iecare di!ineaţă să"i acăcurăţenie prin ca!ere 8avra, sora portăresei. Când pleca de acasă,Velceaninov îi lăsa c#eia de la aparta!ent. a nu ăcea !ai ni!ic, lualeaa de po!ană, ba parcă şi !ai şterpelea câte ceva. (ar locataruluinu"i păsa de ni!ic. l era !ulţu!it că ră!ânea acasă absolut singur.

'oate au însă o li!ită şi nervii săi, !ai cu sea!ă în !o!entele de iritare,reuzau să suporte $!izeria$ asta şi, întorcându"se acasă, intra îndeobştecu scârbă în aparta!entul său.

(e data asta Velceaninov se dezbrăcă în !are grabă. Se aruncă înaşternut şi, iritat, se #otărî să nu se !ai gândească la ni!ic, ci săadoar!ă $nu!aidecât$, cu orice c#ip. %tunci se petrecuse un lucrustraniu2 ador!i dintr"o dată, cu! îşi puse capul pe pernă. =u i se !ai

întâ!plase aşa ceva de !ai bine de o lună.(or!i vreo trei ore în şir, având însă un so!n zbuciu!at cu tot elul

de coş!aruri, ca un bolnav scuturat de riguri. Se ăcea că săvârşise ocri!ă, pe care o tăinuise, dar, în cele din ur!ă, o su!edenie de oa!enidădu buzna la dânsul şi"l învinuia. Se îngră!ădise o gloată întreagă, şioa!eni năvăleau într"una în casă — aşa că nici uşa nu se !ai înc#idea,ci ră!ânea cu canaturile date în lături. 4n sârşit, toată luarea"a!inte i se

aţinti asupra unui o! ciudat, care pe vre!uri ii usese oarte binecunoscut şi apropiat şi care !urise, iar acu!, nu ştiu cu!, intrase şi el încasă. 8ai cu sea!ă îl c#inuia pe Velceaninov aptul că el nu"şi dădeasea!a cine era o!ul acela, îi uitase nu!ele şi nu şi"l putea a!inti. 5tianu!ai că pe vre!uri îl iubise oarte !ult. Parcă toată !ulţi!ea adunată

în casă aştepta de la persoana asta un cuvânt decisiv2 învinuirea oriapărarea lui Velceaninov. 'oţi ierbeau de nerăbdare. (ar necunoscutulşedea ne!işcat la !asă şi tăcea !olco!, cu încăpăţânare. Ago!otul nu!ai înceta, iritarea tuturor se înteţea şi deodată Velceaninov, ca unturbat, îl lovi pe o!ul acesta iindcă nu voia să vorbească, si!ţindtotodată o uşurare stranie. ni!a i se opri de groază şi de a!ărăciune

pentru gestul său, dar toc!ai în această stare se ascundea plăcerea.



4nnebunit de urie, Velceaninov îi !ai dădu o lovitură şi încă una, î!bătatde !ânie şi de tea!a care"l scosese din !inţi, si!ţind în acelaşi ti!p osatisacţie ne!ărginită. =u !ai ştia nu!ărul loviturilor, îl bătu !aideparte ără răgaz. 4l !âna o potă de ni!icire desăvârşită. (eodată,iată ce se întâ!plă2 cu toţii dădură un strigăt îniorător şi, aşteptândparcă, se întoarseră cu aţa spre uşă. 4n aceeaşi clipă, răsunară treizbârnâituri stridente ale clopoţelului, aşa de puternice, ca şi cu! cinevaar i vrut să"l s!ulgă de la uşă. Velceaninov se trezi, se dez!etici pe loc,

sări ars din pat şi se repezi la ieşire. ra cât se poate de convins căsunetele clopoţelului nu erau un vis şi că cineva trăsese aievea găietanulclopoţelului. $%r i ost cu totul neiresc ca nişte zăngănituri de clopoţel,atât de reale, perect auzite, să se i produs în vis&$

Îşi dădu însă cu surprindere sea!a că şi sunetele clopoţelului erauvis. (esc#ise uşa şi ieşi în antreu. 4şi aruncă oc#ii şi pe scară. =u erani!eni, absolut ni!eni, clopoţelul stătea ne!işcat la locul lui.8inunându"se, dar şi bucurându"se în acelaşi ti!p, el se întoarse înodaie. %prinse o lu!ânare şi îşi aduse a!inte că uşa ră!ăsese nu!ai

înc#isă, nu încuiată cu cârligul şi cu c#eia. 5i înainte vre!e, când veneaacasă, uita adesea să încuie uşa peste noapte, nedând i!portanţă aces"

tui a!ănunt. Pelag#eea îl şi certase de câteva ori pentru greşeala asta.Se întoarse în antreu ca să încuie uşa, pe care o !ai desc#ise o dată. Se!ai uită aară, puse cârligul, dar de lene nu !ai încuie uşa cu c#eia.3rnicul bătu ceasurile două şi )u!ătate2 va să zică dor!ise trei ore.

Visul îl tulbură într"atât, încât nu"i veni să se culce nu!aidecât, ci#otărî să se pli!be prin odaie vreo )u!ătate de ceas — $cât u!ezi untrabuc$. Se î!brăcă în grabă, se apropie de ereastră, ridică un picdraperia de stoă grea şi storul alb dindărătul ei. %ară se lu!inase deziuă. %lbele nopţi de vară de la Petersburg îi zdruncinau totdeauna nerviişi în vre!ea din ur!ă îi sporeau inso!nia — aşa că de vreo douăsăptă!âni îşi pusese într"adins aceste draperii groase, care opreaulu!ina când erau lăsate în )os. (ând voie lu!inii să năvălească în odaieşi uitând să stingă lu!ânarea de pe !asă, Velceaninov începu să sepli!be în lung şi"n lat prin ca!eră, stăpânit de un senti!ent apăsător şi!aladiv, care nu"l părăsea, îl !ai c#inuia gândul că usese în stare săridice !âna î!potriva o!ului aceluia şi să"l lovească.

— i bine, o!ul acesta nici nu e1istă şi nici n"a e1istat vreodată. 'otul n"a ost decât un vis. %tunci de ce să !ă indispun<

'oate îngri)orările sale concentrându"se cu înverşunare într"unsingur punct, Velceaninov a)unse la concluzia că nu !ai era sănătos, cădevenise $un o! bolnav$.

=u"i venea să recunoască că î!bătrânea sau că"i slăbeau puterile.ar în !o!entele de rea dispoziţie se înverşuna să e1agereze a!ândouăaceste stări de apt, dinadins, cu scopul de a se lua în râs.

— +ătrâneţe& 4!bătrânesc de"a binelea, !or!ăia Velceaninovpli!bându"se prin odaie. 4!i pierd !e!oria, a! vedenii, visez năzbâtii,parcă aud clopoţei... (ucă"se dracului& 5tiu din proprie e1perienţă căase!enea vise n"avea! decât când era! scuturat de riguri... Suntconvins că şi $povestea$ cu doliul poate nu"i altceva decât tot un vis.?otărât& %vea! dreptate să"!i zic ieri2 eu !"a! legat de dânsul, nu elde !ine& %! ăcut o întreagă $istorie$ în )urul lui, pe când de apt eu

însu!i !"a! vârât de rică sub !asă. 5i în deinitiv de ce"l ac canalie<Poate"i un o! oarte cu!secade. ="are, ce"i drept, o igură plăcută, deşi



nu găseşti ni!ic urât în ea. %poi la păr sea!ănă cu toţi oa!enii. (oarprivirea îi este nu ştiu cu!... ar !"apucă& 4ncep să !ă gândesc din noula dânsul& Ce naiba oi i având cu privirea lui< 'e po!eneşti că n"a! să!ai pot trăi ără acest... ticălos&

Printre alte gânduri care i se î!bulziră în !inte, unul îl a!ărî îndeo"sebi. 4l ulgeră o bănuială că do!nul acesta îndoliat îi usese pe vre!uriprieten inti!, iar acu!a, reîntâlnindu"l, îl priveşte ironic deoarece cu"noaşte vreun secret i!portant din trecutul său şi"l găseşte într"o situaţie

în)ositoare. Velceaninov se apropie de ereastră, vrând s"o desc#idă casă respire o undă din aerul proaspăt al nopţii. (ar se cutre!ură brusc. Ise păru că vede un !iracol ne!aipo!enit.

="apucă să desc#idă bine ereastra, când se şi trase grabnic îndreptul peretelui şi se ascunse. Aări dintr"o dată toc!ai pe do!nul cudoliu la pălărie pe trotuarul pustiu din aţă, c#iar în dreptul locuinţei sale.Pese!ne nu"l observase şi, curios, cerceta parcă întreaga casă,c#ibzuind ceva. 0ăcea i!presia că născocea anu!ite planuri, gata"gatasă ia o #otărâre. Ridică !âna şi parcă duse un deget la runte. 4n sârşit,se decise. 4şi roti privirea de )ur î!pre)ur şi, tiptil, în vârul degetelor,porni să treacă de"a cur!ezişul strada. ată"l& %)unse la portiţa care,

vara, ră!ânea uneori nezăvorâtă până pe la ceasurile trei di!ineaţa.$Vine la !ine&$ îi ulgeră prin !inte lui Velceaninov şi se repezinu!aidecât, tot în vârul picioarelor, în antreu şi se tupilă la uşă, underă!ase ne!işcat, abia atingând cu !âna dreaptă, tre!urătoare, cârligulpe care"l pusese adineaori. 4şi ciuli atent urec#ile, căutând să prindăzgo!otul paşilor pe care"i aştepta pe scară.

ni!a"i bătea să"i spargă pieptul, nu alta. Se te!ea că, din, pricinaei nu"l va auzi pe străin urcând scara în vârul degetelor. 0aptele în sinenu le prindea, dar percepea totul cu un el de li!pezi!e înzecită, parcăvisul de adineaori se î!pletise cu realitatea. Velceaninov era din ire uno! cura)os. ;neori, se ălea c#iar, ăcând paradă cu cura)ul său în

întâ!pinarea unei pri!e)dii — c#iar dacă ni!eni nu"l vedea, ci nu!aipentru a se !inuna singur de sine însuşi. (ar de data aceasta lucrurilestăteau cu totul altel. po#ondrul şi plângăreţul bănuitor din a)un setransor!ase cu totul, nu !ai era acelaşi o!. ;n râs nervos îi clocotea

înundat în piept. /#icea orice !işcare a străinului de după uşă.$%#a& ată"l că urcă treptele, a a)uns sus, se uită în )urul lui, trage cu

urec#ea în )os pe scară. (e"abia respiră, se urişează... a#a& Pune !ânape clanţă, trage, o încearcă& Socotise că nu"i înc#isă uşa la !ine. 5tia vasă zică că uneori uit s"o încui. arăşi trage de clanţă. 4şi înc#ipuie că o săsară cârligul< îl doare ini!a să se despartă aşa. =u"i vine să plece cu

buza u!lată<$Într"adevăr, toate trebuiau să se petreacă aşa cu! şi le înc#ipuia el.Cineva stătea, ce"i drept, în aţa uşii şi încetişor, ără zgo!ot, încerca

încuietoarea şi trăgea uşurel de clanţă, $având, bineînţeles, scopul său$.(ar Velceaninov avea pregătit deznodă!ântul şi, parcă încântat de clipa#otărâtoare, c#ibzuia şi se pregătea să"l pri!ească. 4i veni năvalnic potade a ridica cârligul, de a trânti uşa în lături şi de a da oc#ii cu$sperietoarea$. $Care va să zică ce căutaţi aici, sti!abile<$

%şa se şi petrecură lucrurile. Socotind clipa potrivită, Velceaninovridică dintr"o dată cârligul, î!pinse uşa şi dădu nas în nas de do!nul cudoliu la pălărie.





# %um unei întâ!plări< (oar v"a! văzut pe ereastră, trecândstrada în vârul degetelor.

— %#a, va să zică !"aţi văzut& %tunci zău că ştiţi !ai !ulte decât!ine în istoria asta. (ar văd că vă inco!odez... (rept vorbind, iată cu!stau lucrurile2 a! sosit la Petersburg de vreo trei săptă!âni într"oc#estiune personală... 4ntr"adevăr, eu sunt Pavel Pavlovici 'rusoţ>i...!"aţi recunoscut. C#estiunea !ea e si!plă2 a! venit aici ca să acniscaiva de!ersuri pentru a i !utat în altă gubernie, într"o nouă slu)bă,

constituind de apt o avansare... (ar toate acestea sunt c#estii se"cundare... *ucrul de căpetenie este, dacă vreţi să ştiţi, că de treisăptă!âni bat străzile pe aici şi a! i!presia că tărăgănez într"adinstoată aacerea asta, adică !utarea... drept vorbind, c#iar dacă voi izbutis"o duc cu bine la capăt, o să !i se pară totuşi că n"a! ter!inat"o şinu"!i va veni să plec din Petersburgul vostru în starea de spirit în care!ă găsesc. ;!blu ără rost ca şi cu! n"aş avea nici o ţintă, ba parcă!"aş şi bucura că n"o !ai am # în starea mea de spirit

# În ce stare de spirit< se încruntă Velceaninov.3aspetele îşi ridică oc#ii spre dânsul, luă în !ână pălăria şi, cu

gravitate, îi arătă crepul de doliu.

— ată starea de spirit&Velceaninov se uită cu o privire tulbure când la doliu, când la c#ipul

!usairului. (eodată, i se î!bu)orară obra)ii şi el îl întrebă cu o e!oţieproundă2

# &u cumva &atalia Vasilievna'— C#iar ea& =atalia Vasilievna & 4n !artie trecut... 'uberculoză

galopantă... nu!ai în vreo două"trei luni& ar eu a! ră!as singur, dupăcu! !ă vedeţi.

Rostind aceste vorbe, oaspetele — oarte e!oţionat — îşi desăcularg braţele şi, ţinând în !âna stângă pălăria îndoliată, îşi plecă în

pă!ânt capul pleşuv, ti!p de cel puţin zece secunde. 'abloul şi gestul acesta parcă"l înviorară pe Velceaninov. ;n zâ!betironic şi c#iar cârcotaş îi apăru pe buze, dar nu!ai o clipă, nu !ai !ult...5tirea !orţii acestei doa!ne 6pe care Velceaninov o cunoscuse altădatăşi pe care apucase s"o uite tot atât de de!ult7 îi provocă o i!presieneaşteptat de zguduitoare.

— Cu! se poate una ca asta<& !or!ăi el cele dintâi cuvinte ce"iveniră pe li!bă. 5i de ce n"aţi trecut de"a dreptul pe la !ine ca să !ăvestiţi<

— Vă !ulţu!esc pentru co!păti!irea pe care o văd şi o preţuiesc,deşi...

# Deşi<— (eşi au trecut atâţia ani de la despărţirea noastră, v"aţi purtataţă de nenorocirea !ea şi c#iar aţă de !ine cu o desăvârşităco!păti!ire, încât resi!t, bineînţeles, o adâncă !ulţu!ire. %sta a! vrutsă vă destăinuiesc. 5i nu că !"aş îndoi de prietenii !ei căci aş putea şiaici, c#iar acu!, să găsesc prieteni de"ai !ei oarte sinceri 6să"l luă! depildă nu!ai pe Stepan 8i#ailovici +agautov7, dar de la cunoştinţanoastră, c#iar prietenie, de care"!i aduc a!inte cu proundărecunoştinţă, au trecut nouă ani, şi de atunci n"aţi !ai venit pe la noi şiscrisori nu ne"a! !ai tri!is...

3aspetele îşi psal!odia vorbirea, ca pe note, privind în pă!ânttoată vre!ea cât dură e1plicaţia, cu toate că vedea destul de bine totul



din prea)!a lui. 4ntre ti!p, gazda îşi recapătă stăpânirea de sine.Cu o i!presie oarte stranie întipărită pe c#ipul său, şi care se

accentua din ce în ce !ai !ult, Velceaninov îşi ciuli urec#ile, privindu"lţintă pe Pavel Pavlovici. Când acesta se opri, în !intea gazdei năvăliră,#alandala, un roi de gânduri neaşteptate.

— 3are de ce nu v"a! recunoscut până acu!< izbucni Velceaninov, însuleţindu"se, căci ne"a! !ai întâlnit de vreo cinci ori pe stradă<

— (a, a! băgat de sea!ă. 8i"aţi ieşit în cale de vreo două ori, dacă

nu c#iar de trei... # +a di!potrivă, dumneavoastră !i"aţi ieşit în cale, şi nu eu,dumneavoastră...

Velceaninov sări în picioare şi izbucni într"un râs răsunător. PavelPavlovici se opri un !o!ent, îl privi cu luare"a!inte şi nu!aidecât îşiur!ă vorba2

— =u !"aţi recunoscut, poate iindcă !"aţi putut uita, apoi, întreti!p, a! suerit de vărsat, care !i"a lăsat ur!e pe aţă.

— Vărsat< (a, aţi avut într"adevăr vărsat. i, şi cu! de v"aţi...— Procopsit< (ar ce nu i se poate întâ!pla o!ului< Scapi cât scapi,

şi deodată te pocneşte câte ceva

— 'otul !i se pare straşnic de #azliu. (ar, continuaţi, continuaţi, vărog, scu!pe a!ice&

— (eşi v"a! întâlnit şi eu...— Staţi& (e ce !i"aţi spus adineaori2 !"a! $procopsit$. u voise!

să !ă e1pri! !ult !ai politicos. i, #ai, ur!aţi, vă rog, ur!aţi.Velceaninov se ăcea din senin tot !ai bucuros şi !ai vesel.

!presia lui zguduitoare de la început se risipi. Se pli!ba cu paşi repeziprin odaie, înainte şi înapoi.

— (eşi v"a! întâlnit şi eu, ba c#iar la plecarea !ea spre Petersburga! avut de gând să vă caut neapărat, dar, repet, acu! !ă alu într"oase!enea stare de spirit... 5i sunt atât de răvăşit !intal, începând dinluna !artie...

— %#, da& Răvăşit din luna !artie. (ar ia spuneţi"!i2 nu !aiu!aţi<

— 5tiţi doar că în ti!pul vieţii =ataliei Vasilievna # (i da, ei da, dar din luna martie'— 3 ţigăruşe poate c"ar !erge.— Poti! o ţigară. %prindeţi"o şi ur!aţi, căci straşnic !ă...%prinzându"şi o ţigară de oi, Velceaninov se aşeză repede din nou

pe !arginea patului. Pavel Pavlovici se întrerupse din povestit şi"l întrebă2

— (ar du!neavoastră înşivă nu sunteţi ca! nervos< Cu! staţi,drept vorbind, cu sănătatea<— ;, dracu s"o ia de sănătate& se î!bună Velceaninov. (aţi"i

dru!ul !ai departe&(in parte"i !usairul, dându"şi sea!a de e!oţia gazdei, era din ce

în ce !ai !ulţu!it şi !ai sigur de sine.— (ar ce pot să adaug< zise oaspetele. 8ai întâi înc#ipuiţi"vă,

%le1ei vanovici, un o! !ort, însă nu nu!ai aşa, ci !ort de"a binelea, uno! deci care, după o căsnicie de douăzeci de ani, îşi sc#i!bă dintr"odată viaţa şi porneşte #ai#ui pe străzi prăuite ără un ţel acătării, ca"n!i)locul unei stepe, aproape ne!aiştiind pe ce lu!e se ală şi găsind înaceastă uitare de sine c#iar un el de potolire a si!ţurilor sale. oarte



iresc după toate astea ca atunci când !i se întâ!plă să !ai întâlnescuneori un cunoscut sau, poate, un a!ic adevărat, să"l ocolesc dinadins,ca să nu ne întâlni! în ase!enea situaţie, adică într"un !o!ent deuitare de sine. ar alteori, te bate gândul şi te apucă un dor să vezi pevreun !artor, pe cineva care a participat la î!pre)urările recente trăite

î!preună, ce nu se vor !ai întoarce pe veci, iar ini!a începe să"ţizvâcnească cu atâta putere, încât nu nu!ai ziua, ci şi noaptea, te si!ţigata să te arunci în braţele unui prieten, trezindu"l la nevoie c#iar la

orele patru di!ineaţa. 8ă înşelase! însă nu!ai în privinţa ceasului, nuşi în privinţa prieteniei, căci în clipa de aţă sunt !ai !ult decâtreco!pensat. ar în legătură cu ora, din pricina a!eţelii, !i se părea,drept vorbind, că nu era decât !iezul nopţii. 4ţi sorbi propria tristeţe .şiiţipare că te î!beţi cu ea. (e altel, nu atât tristeţea, ci toc!ai noua starede lucruri !ă depri!ă...

— (ar ce !od ciudat de e1pri!are aveţi& observă !o#orâtVelceaninov, luând iarăşi o înăţişare oarte serioasă.

# Într"adevăr, !ă e1pri! ciudat...— a spuneţi"!i !ai degrabă desc#is... nu cu!va glu!iţi<— Să glu!esc< e1cla!ă Pavel Pavlovici, având întipărită pe igură o

ui!ire îndurerată. 'oc!ai în !o!entul când vă aduc la cunoştinţă că...— %#, vă rog să nu adăugaţi nici un cuvânt.Velceaninov se sculă şi începu să se pli!be din nou prin odaie.

'recură aşa vreo cinci !inute. 8usairul dădu să se ridice şi el înpicioare, dar Velceaninov răcni la dânsul2

— Staţi )os, staţi )os%cesta se aşeză docil iarăşi în otoliu.— 'otuşi, cât de !ult v"aţi sc#i!bat& adăugă Velceaninov,

oprindu"se brusc în aţa lui, uluit parcă singur de gândul acesta. Straşnicv"aţi sc#i!bat& 1traordinar & Sunteţi cu totul alt o! &

# &ici nu)i de mirare, doar au trecut nouă ani de"atunci.— =u, nu, nu & =u"i vorba de vârstă. *a înăţişare nu v"aţi sc#i!batcine ştie ce. %ltel v"aţi sc#i!bat&

— Poate tot din pricina celor nouă ani.— Sau datorită lunii !artie. # $i)hi, surâse viclean Pavel Pavlovici *veţi nişte gânduri ca!

glu!eţe... (ar, dacă"!i îngăduiţi, în ce constă propriu"zis sc#i!barea!ea<

— Ce !ai treacă"!eargă& 8ai înainte Pavel Pavlovici era o persoanăserioasă şi cu!secade — deşteaptă, pe când acu!a"i un vaurien!

Velceaninov se găsea într"o stare de !a1i!ă iritare, în care cei !ai

reţinuţi oa!eni trântesc vorbele cele !ai neaşteptate. # Vaurien! %şa credeţi< Va să zică nu !ai sunt $deştept$< =u suntdeştept< c#icoti ironic Pavel Pavlovici.

— Ce deştept& Pasă!ite sunteţi acu! un o! cu adevărat inteligent.$3i i eu i!pertinent, se gândea Velceaninov, dar canalia asta este

şi !ai i!pertinentă. 5i oare ce"o i ur!ărind<$— %#, scu!pule şi nepreţuitule %le1ei vanovici& se nelinişti brusc

oaspetele, oindu"se în otoliu. Ce ne pasă nouă< (oar nu sunte! acu! în societate, în cercurile înalte ale aristocraţiei. =u sunte! decât doi oştia!ici cât se poate de sinceri şi de vec#i, care ne"a! întâlnit şi nea!inti! unul altuia cu toată sinceritatea legătura aceea de neuitat încare deuncta era o verigă de preţ a prieteniei ce ne lega&



0urat parcă de entuzias!ul său, !usairul îşi lăsă capul în piept,cu! obişnuia altădată, dar aţa şi"o acoperi cu pălăria. Velceaninov îlcercetă din oc#i cu vădit dezgust şi nelinişte.

$5i dacă nu"i decât un !ăscărici< străulgera un gând prin !intealui Velceaninov. (ar nu, i!posibil& Parcă nu"i nici beat, deşi n"ar i e1clus,are aţa roşie. (e altel, beat ori nu — tot acolo a)unge!. 3are de ce s"oi agăţând de !ine< Ce"o i vrând canalia asta<$

— Vă aduceţi a!inte, vă !ai aduceţi a!inte, e1cla!ă Pavel

Pavlovici, dându"şi pălăria încet, încet la o parte din dreptul eţei sale şilăsându"se tot !ai !ult şi !ai !ult pradă a!intirilor... Sper că n"aţi uitate1cursiile noastre aară din oraş, serile şi petrecerile cu dansuri şi cu

)ocuri nevinovate la e1celenţa"sa, e1tre! de pri!itoare, Se!ionSe!ionovici< (ar lecturile noastre serale în trei< (ar î!pre)urările în carene"a! cunoscut, când aţi intrat la !ine în di!ineaţa aceea pentruinor!aţii cu privire la procesul du!neavoastră, aţi început c#iar săvocieraţi, cu! deodată a ieşit =atalia Vasilievna şi peste zece !inute aţişi devenit cel !ai sincer prieten al casei noastre pentru un an întreg,

întoc!ai ca în Provinciala , piesa scrisă de do!nul 'urg#eniev...Velceaninov se pli!ba cu paşi rari, cu privirile în pă!ânt, îşi

ur!ărea !usairul cu nerăbdare şi cu dezgust, ascultându"l însă cu!ultă luare"a!inte.

# &ici nu mi)a trecut prin minte Provinciala, îl întrerupse gazda,âstâcindu"se puţin, iar dvs. n"aţi vorbit niciodată cu o voce aşa depiţigăiată şi cu e1presii atât... de neobişnuite. (e ce<

# Într"adevăr, pe vre!uri tăcea! !ai !ult, adică era! !aitaciturn, adăugă zorit Pavel Pavlovici. Pe atunci î!i era !ult !ai drag s"oascult pe răposata. 8ai ţineţi !inte cu! vorbea, şi cu cât spirit< (ardespre Provinciala şi, !ai ales cât priveşte pe Stupendiev, aveţi dreptateşi aici, iindcă eu, î!preună cu nepreţuita !ea soţie răposată, după ce

aţi plecat, aducându"ne a!inte de du!neavoastră, în clipele de linişte,a! ase!uit pri!a noastră întâlnire cu această piesă de teatru...deoarece, într"adevăr, lucrurile se!ănau. Cât despre Stupendiev...

— Care Stupendiev, naiba să"l ia & răcni Velceaninov şi c#iar bătudin picior, pierzându"şi cu!pătul de"a binelea la auzul nu!elui de+tupendiev din pricina unei amintiri alarmante, care îi trecu prin cap înclipa aceea

— Stupendiev< un persona)... un persona) de piesă, e nu!elesoţului din Provinciala, c#iţcăi Pavel Pavlovici cu cel !ai dulce glăscior depe lu!e. (ar asta ace parte din cu totul alt capitol al a!intirilor noastre,cele !ai plăcute şi !ai ru!oase, de după plecarea dvs. când Stepan

8i#ailovici +agautov ne acordă a!iciţia lui, e1act ca dvs., dar de dataasta pe ti!p de cinci ani bătuţi... # a-autov' *nume cine< Care +agautov< replică Velceaninov

pironindu"se pe loc înaintea !usairului.— +agautov, Stepan 8i#ailovici, care ne"a #ărăzit prietenia lui

toc!ai un an după du!neavoastră, la el ca şi du!neavoastră.— %, (oa!ne sinte, îl cunosc& e1cla!ă Velceaninov, du!irindu"se

în cele din ur!ă. +agautov& l a avut o slu)bă acolo la voi.— % avut, a avut& Pe lângă guvernator. ra din Petersburg, un tânăr

oarte distins, se trage din cea !ai înaltă societate& rosti cu vădită încân"tare Pavel Pavlovici.

# Da, da, da& ;nde !i"i capul< %tunci şi el<



— 5i el, şi el& îi ţinu isonul Pavel Pavlovici cu acelaşi elan, prinzânddin zbor vorba nesocotită scăpată de stăpânul casei, şi el. %colo a! şi

)ucat Provinciala, pe scena teatrului de a!atori din casa e1celenţei"sale,e1tre! de pri!itoare, Se!ion Se!ionovici. Stepan 8i#ailovici )uca rolul$contelui$, eu era! $soţul$, iar răposata — provinciala$. =u!ai că !ie !is"a luat rolul de $soţ$ la insistenţele răposatei, aşa că n"a! !ai )ucatrolul de $soţ$, neiind, c#ipurile, capa!il

— *a naiba, ce !ai Stupendiev sunteţi şi du!neavoastră& (u!nea"

voastră sunteţi doar Pavel Pavlovici 'rusoţ>i, şi nu Stupendiev& rostiVelceaninov, cu grosolănie, ără nici un !ena)a!ent, aproape tre!urândde indignare. =u!ai că... daţi"!i voie... +agautov acesta se ală aici laPetersburg. *"a! văzut personal, c#iar în pri!ăvara asta. =ici la dânsulnu vă duceţi<

— 4n iecare zi lăsată de la (u!nezeu trec pe la el. Se î!plinescacu! trei săptă!âni. 5i nu sunt pri!it. Cică ar i bolnav şi nu !ă poatepri!i. 4nc#ipuiţi"vă, a! alat din sursa cea !ai sigură că într"adevăr ebolnav şi încă oarte grav. 5i ce bun prieten !i"a ost, şase ani& %#,%le1ei vanovici, vă spun şi vă repet, în starea suletească în care !ă alu

î!i vine câteodată să intru în pă!ânt, zău aşa. ar alteori aş î!brăţişa

toc!ai pe câte unul dintre aceia care au ost, cu! se spune, !artorioculari sau participanţi, nu!ai aşa, ca să vărs o lacri!ă, ără nici un altgând, ca să vărs o lacri!ă...

# (i, a.un-e, destul pentru ziua de azi &u"i aşa< îl întrerupse scurtVelceaninov.

— (estul şi prea destul& spuse Pavel Pavlovici, ridicându"se nu!ai"decât din otoliu. ora patru. 5i"!i pare rău că v"a! deran)at nu!ai şinu!ai din egois!.

— 5tiţi ce< %! să trec eu însu!i, neapărat, pe la du!neavoastră şiatunci sper că... (ar deoca!dată spuneţi"!i sincer şi de"a dreptul, nucu!va sunteţi beat<

# (u !eat' Vai, nicidecum— Cu!< ="aţi băut nici înainte de a veni la !ine, nici !ai devre!e<— %le1ei vanovici, ascultaţi"!ă pe !ine. Sunt sigur că aveţi ebră.— C#iar !âine o să trec pe la du!neavoastră, de di!ineaţă, înainte

de unu.— (e !ult î!i dau sea!a că parcă aţi aiura, adăugă Pavel

Pavlovici, întrerupându"l şi stăruind satisăcut asupra acestui lucru. 8ăsi!t oarecu! că, de apt, din pricina neînde!ânării !ele... ;ite plec,plec c#iar acu!. ar du!neavoastră culcaţi"vă şi dor!iţi un pic, rogu"vă.

— (ar de ce nu !i"aţi spus unde locuiţi< strigă în ur!a lui Velcea"

ninov, aducându"şi a!inte în ulti!ul !o!ent. # %um' &u v)am spus' /a hotelul Pokrovskaia # /a care hotel Pokrovskaia'— *a cel de lângă biserica Po>rov, acolo, în stradela aceea, a! uitat

cu! îi zice, şi nu"!i aduc a!inte nici de nu!ărul ca!erei... dar se alăc#iar alături de biserica Po>rov.

— %! să vă găsesc, neapărat& # Poftim, poti!& Vă aştept cu plăcere... un !usair aşa de scu!p&5i Pavel Pavlovici dădu să coboare scara.— Staţi& răcni după dânsul Velceaninov. ="aveţi cu!va de gând să

ştergeţi putina<— %dică, cu! vine asta, $să şterg putina$< rosti 'rusoţ>i, cu oc#ii



#olbaţi şi, zâ!bind, se răsuci spre el pe treapta a treia.4n loc de răspuns Velceaninov trânti cu zgo!ot uşa, o încuie cu gri)ă

şi puse cârligul. ntrând în odaie, scuipă ca şi cu! s"ar i spurcat cu ceva!urdar.

Ră!ase ne!işcat în picioare, la !i)locul odăii, ca! vreo cinci!inute, apoi se aruncă pe pat ără să se !ai dezbrace şi ador!i într"oclipă. *u!ânarea uitată pe !asă arse până la capăt.

IVSoţia, bărbatul şi a!antul

Velceaninov dor!i oarte adânc şi se trezi e1act la orele nouă şi )u!ătate. Se ridică într"o clipă în capul oaselor, se aşeză pe !argineapatului şi ră!ase cu gândul stăpânit de !oartea $acestei e!ei$.

Vestea neaşteptată din a)un despre !oartea ei ăcu asupră"i oi!presie zguduitoare, care"l tulbură şi c#iar îl u!plu de durere. 3 ideeciudată îi înăbuşi tulburarea şi suerinţa pentru câtva ti!p, în prezenţalui Pavel Pavlovici. (ar după ce se trezi, toate întâ!plările petrecute cu

nouă ani în ur!ă i se înăţişară dintr"o dată cu o li!pezi!ee1traordinară.

Pe e!eia asta, răposata =atalia Vasilievna, soţia $acestui 'rusoţ>i$,Velceaninov o iubise şi devenise a!antul ei, când usese reţinut un an

înc#eiat în oraşul '. pentru un proces al său 6tot cu privire la o!oştenire7, deşi procesul cu pricina nu cerea neapărat o prezenţă atâtde îndelungată, adevărata cauză usese legătura cu dânsa. %ceastălegătură şi acest a!or puseseră stăpânire cu atâta putere asupra lui Vel"ceaninov, care căzuse într"un el de robie aţă de =atalia Vasilievna,

încât acesta ar i ost gata să săvârşească orice aptă nebunească, lipsităde raţiune, pentru satisacerea celui !ai !ic capriciu al e!eii iubite.=ici !ai înainte, nici pe ur!ă nu i se !ai întâ!plase ceva ase!ănător.*a sârşitul anului, când despărţirea nu !ai putea i a!ânată,Velceaninov usese cuprins de"o deznăde)de atât de !are în prea)!azilei atale, deşi despărţirea ur!a să ie de scurtă durată, încât ăcuse=ataliei Vasilievna propunerea de a o răpi, să ugă de la soţ, să lase totulbaltă şi să plece în străinătate cu dânsul pentru totdeauna. =u!aizele!elile şi perseverenţa er!ă a acelei doa!ne 6care la începutaprobase întru totul proiectul, pese!ne nu!ai din plictiseală sau ca săse distreze7 îl putuseră opri, ăcându"l să plece singur. Ce se întâ!plă înur!ă< =u trecură nici două luni de la despărţire şi Velceaninov îşi puse la

Petersburg o întrebare care ră!ase ără răspuns pentru totdeauna, şianu!e2 dacă iubise cu adevărat pe acea e!eie sau dacă totul nu usesedecât o $nălucire$. 4ntrebarea asta nu se îniripase în !intea lui nu!aidin supericialitate sau sub i!periul vreunei alte pasiuni, care s"ar iaprins într"însul. 4n pri!ele două luni de şedere la PetersburgVelceaninov căzu într"un el de renezie şi nici nu dădea câtuşi de puţinăatenţie altei e!ei, deşi reintră nu!aidecât în vec#ea lui societate şivăzu vreo sută de e!ei. (e altel, el îşi dădea perect de bine sea!a că,dacă s"ar reîntoarce în oraşul '., ar cădea iarăşi sub ar!ecul copleşitoral acestei e!ei, în poida tuturor întrebărilor pe care şi le pusese. C#iarşi peste cinci ani păstra aceeaşi convingere. (ar după aceşti cinci ani, elrecunoştea lucrul acesta cu indignare, şi îşi aducea a!inte cu ură de



$e!eia aceea$. 5i îi era ruşine de anul petrecut la '. +a nici nu puteapricepe cu! usese do!inat el, Velceaninov, de"o pati!ă aşa de$stupidă$. %!intirile acestei pati!i se transor!aseră în oc#ii săi într"opată de ruşine. Roşea până la lacri!i şi suerea c#inul re!uşcărilor. ardupă alţi câţiva ani, Velceaninov izbuti să se !ai liniştească. Se străduisă uite totul şi avu succes aproape în întregi!e. (ar ulgerător, dupănouă ani, totul reînvie în c#ip ciudat în aţa lui, după vestea alată în a)undespre !oartea =ataliei Vasilievna.

%cu!, şezând pe pat cu gândurile răvăşite, care i se îngră!ădiserătal!eş"bal!eş în cap, Velceaninov îşi dădea sea!a cu claritate de unsingur lucru2 că se si!ţea oarte liniştit în ce priveşte dispariţia =atalieiVasilievna, cu toată $i!presia zguduitoare$ din a)un, pe care o avusesela alarea ştirii. $3are nici n"a!,s"o regret<$ se întreba el. =u !ai si!ţea,ce"i drept, nici un el de ură î!potriva ei şi acu! o putea )udeca cu !ai!ultă )usteţe şi obiectivitate. (upă părerea lui, or!ată, de altel, !aide!ult în răsti!pul acestor nouă ani de despărţire, =atalia Vasilievnaăcea parte dintre cele !ai obişnuite doa!ne din lu!ea $bună$provincială, şi $cine ştie< poate aşa şi usese în realitate, iar eu singur opreăcuse! într"un vis$. +ănuia întotdeauna însă că părerea aceasta

putea i eronată. +ănuiala i se întărea acu!, datorită aptelor care oconir!au. %cest +agautov avusese şi el o legătură cu dânsa ti!p decâţiva ani, iind, după cu! se vede de ase!enea $sub)ugat$& +agautovusese un tânăr din cea !ai aleasă societate a Petersburgului şi,deoarece era o $secătură$ 6după spusa lui Velceaninov7, el nu"şi puteaace carieră decât în capitală. 'otuşi +agautov părăsise Petersburgul,negli)ând adică proitul său principal, şi"şi pierduse cinci ani în oraşul '.nu!ai şi nu!ai pentru e!eia asta. Pese!np se întorsese în cele dinur!ă la Petersburg doar iindcă usese aruncat şi el $ca o cârpă$. Rezultăde aici că această e!eie avusese ceva e1traordinar — darul de aatrage, de a înrobi şi de a do!ina.

'otuşi ea parcă nici nu posedase !i)loacele de a captiva şi de astăpâni. $Ca înăţişare, nici n"ai i putut spune, că ar i ost ru!oasă, bac#iar !ai degrabă ai i zis că"i urâtă$. Velceaninov o cunoscuse pevre!ea când avea douăzeci şi opt de ani. 0igura nu"i era nici !ăcardrăguţă, dar se însuleţea uneori într"un c#ip plăcut. ="avea oc#i calzi,radiau di!potrivă o duritate e1tre!ă. ra oarte slabă. =u strălucea princultură. ra, indiscutabil, inteligentă, avea o !inte pătrunzătoare, daraproape totdeauna unilaterală. 4şi însuşise !anierele de !ondenăprovincială având totodată, ce"i drept, !ult tact. %vea gusturi rainate,dar !ai !ult în arta î!brăcă!intei. %utoritară şi #otărâtă. =u e1ista cu

dânsa înţelegere pe )u!ătate2 $tot ori ni!ic$. 8aniesta, în c#estiunidiicile, o er!itate şi o perseverenţă ui!itoare. %vea darul !ărini!iei, însă aproape totdeauna întregit cu o in)ustiţie ără !argini. =u se puteadiscuta cu dânsa, pentru ea doi ori doi nu înse!na ni!ic. =iciodată nuse socotea în nici un lucru nedreaptă sau vinovată. =enu!ăratele şiper!anentele sale inidelităţi aţă de soţ nu"i î!povărau câtuşi de puţinconştiinţa, însuşi Velceaninov o co!para cu $8aica (o!nului din secta#lâştilor$, er! încredinţată ea însăşi c"ar i într"adevăr născătoare de(u!nezeu, la el şi =atalia Vasilievna avea cea !ai adâncă credinţă îniecare din aptele sale. ra credincioasă a!antului, ce"i drept, darnu!ai atâta ti!p cât nu se sătura de dânsul. 4i plăcea să"şi c#inuie

ibovnicul, dar să"l şi răsplătească. ra o e!eie păti!aşă, crudă şi



senzuală. ;ra desrâul, pe care îl conda!na cu o înverşunare ărăperec#e — ea însăşi iind o desrânată. (ar nici un el de dovezi n"ar iputut"o convinge de propriul său desrâu. $Pese!ne ea cu bună"credinţănu"şi dă sea!a de asta$, gândea despre ea, încă pe când se ala înoraşul '. 4nsuşi Velceaninov care, în treacăt ie zis, participa la acestdesrâu. $=atalia Vasilievna este una dintre acele e!ei, îşi zicea el !aideparte, care parcă se şi nasc ca să ie soţii necredincioase. %se!eneae!ei nu cad în păcat niciodată înainte de !aria). *egea irii lor cere @ ca

ele să ie neapărat !ăritate, pentru a"şi îndeplini !isiunea. Soţul li"ipri!ul a!ant, dar nu!ai după nuntă. =ici o altă ată nu se căsătoreşte!ai uşor şi !ai reuşit decât ele. 'otdeauna soţul este vinovat pentruluarea pri!ului a!ant. %poi ele continuă pe dru!ul ăsta cu o perectăbună"credinţă — si!ţindu"se până la sârşit cu totul îndreptăţite şi,bineînţeles, absolut nevinovate.$

Velceaninov era er! convins că e1istă într"adevăr un ase!enea tipde e!ei. (ar avea de ase!enea convingerea că e1istă şi un tip de soţ,corespunzător acestor e!ei, unica lor !enire iind deci de a corespundetipului respectiv de e!ei. (upă părerea lui, esenţa unor astel debărbaţi consistă în aceea de a i, cu! s"ar zice, $eterni soţi$ sau, !ai

e1act, de a ră!ânea în viaţă numai soţi şi ni!ic !ai !ult. $%se!eneao! se naşte şi se dezvoltă nu!ai pentru a se însura, iar după !aria), săse transor!e neîntârziat într"un accesoriu al soţiei sale, c#iar şi în cazulcând el ar avea din întâ!plare o personalitate indiscutabilă. Se!nuldistinctiv al unui astel de soţ este podoaba cunoscută. Pentru el e o i!"posibilitate ca să nu ie încornorat, după cu! soarele nu poate să nulu!ineze. (ar despre asta #abar n"are niciodată şi nici nu poate alavreodată însăşi în virtutea legilor naturii$. Velceaninov avea o credinţănestră!utată că pe lu!e e1istă aceste două tipuri şi că Pavel Pavlovici

'rusoţ>i din oraşul '. era reprezentantul perect al unuia dintre ele. Câtpriveşte pe 'rusoţ>i, cel din a)un, se înţelege de la sine, nu !ai era acelPavel Pavlovici pe care Velceaninov îl cunoscuse în '. 4l găsi grozav desc#i!bat, dar acesta îşi dădea sea!a că oaspetele său nici n"ar i pututră!âne acelaşi, totul intrând în ordinea naturală a lucrurilor. (o!nul

'rusoţ>i ar i putut i cel dinainte nu!ai în cazul când soţia sa ar !ai iost în viaţă. %cu! însă el nu !ai era decât o parte din întreg, ră!asă deizbelişte la voia întâ!plării, cu alte cuvinte, ceva surprinzător, aparte...

4n ceea ce"l priveşte însă pe Pavel Pavlovici, cel din oraşul '., iatăce"şi aduse a!inte Velceaninov2

$(rept vorbind, Pavel Pavlovici nu era în localitatea '. decât un$soţ$, şi ni!ic !ai !ult. (acă avea şi o uncţiune, asta se e1plica nu!ai

prin aptul că slu)ba intra, cu! s"ar zice, printre atribuţiunile sale de soţ.*uase serviciu pentru soţie şi pentru poziţia ei !ondenă în oraşul '.,totuşi era un slu)baş oarte sârguincios. %vea pe atunci treizeci şi cinci deani şi se bucura de oarecare avere, c#iar !ăricică. *a slu)bă nu sedistingea prin cine ştie ce aptitudini, dar nici prin incapacitate. 4ntreţinealegături cu societatea cea !ai înaltă din gubernie şi trecea drept un o!cu dare de !ână. 4n localitatea '. =atalia Vasilievna era oarterespectată, ceea ce ea nu prea aprecia, socotind o!agiile ca pe deplincuvenite. Se pricepea să pri!ească în casa ei lu!ea în condiţiie1celente, iar pe Pavel Pavlovici îl dresase aşa de bine, că se puteadescurca cu !aniere aristocratice c#iar când pri!eau pe cei !ai înalţi

de!nitari ai guberniei. Poate era şi deştept, după părerea lui



Velceaninov. (ar, cu! =ataliei Vasilievna nu"i prea plăcea ca soţul său săvorbească prea !ult, nici nu i se putea descoperi cine ştie cedeşteptăciune. Poate avea, din naştere, !ulte însuşiri bune, ca şideecte.. 4nsă calităţile acestea se alau parcă sub obroc, iar deecteleerau înăbuşite cu! !i)eau. Velceaninov ţinea, de pildă, !inte, cădo!nul 'rusoţ>i se lăsa urat uneori de dorinţa de a lua, în derâdere peaproapele său — ceea ce îi era strict interzis.. 4i plăcea alteori săpovestească câte ceva, dar şi acest lucru se ala sub observaţie. I se

îngăduia să istorisească nu!ai ni!icuri, şi cât !ai pe scurt. %veaatracţie pentru un cerc de a!ici din aara casei şi îi plăcea c#iar săcinstească câte un pa#ar de vin cu vreun prieten, ulti!a înclinare însă îiusese stârpită c#iar de la rădăcină. (ar încă ceva caracteristic<privindu"l în societate, ni!eni n"ar i putut spune că e un soţ sub papuc.=atalia Vasilievna se arăta ca o soţie absolut ascultătoare şi poate c#iarea însăşi era încredinţată de acest lucru. Pavel Pavlovici poate o iubeanebuneşte pe =atalia Vasilievna, dar ni!eni nu putea observa aşa ceva,iind c#iar i!posibil, probabil de ase!enea din pricina unei dispoziţii deacasă a =ataliei Vasilievna. Pe când locuia în oraşul '., Vel ceaninov îşipunea uneori întrebarea2 oare îl bănuieşte cât de cât 'rusoţ>i de legătura

cu soţia sa< (e câteva ori a întrebat"o oarte serios pe =atalia Vasilievna,dar de iecare dată a pri!it acelaşi răspuns, rostit cu oarecare necaz, căbărbatul său nu ştie ni!ic şi nu va putea ala vreodată ceva, !ai ales că$asta nu"i treaba lui&$ 5i încă o trăsătură de caracter2 ea nu"şi bătea )ocniciodată de Pavel Pavlovici. =u"l găsea de loc nici carag#ios, nici preaurât şi i"ar i luat cu #otărâre partea dacă cineva ar i îndrăznit să ienecuviincios aţă de dânsul. =eavând copii, ea trebui să se consacre în!are parte vieţii !ondene. (ar îi plăcea şi interiorul său. Plăcerile !on"dene n"o absorbeau niciodată cu totul. %casă o atrăgeau gospodăria şilucrul de !ână. 4n a)un, Pavel Pavlovici îşi a!intise lecturile serale dinsânul a!iliei. *ucrurile se petreceau aşa2 citea Velceaninov, citea şiPavel Pavlovici care — curios& — citea oarte bine cu glas tare. 4ntre ti!p,=atalia Pavlovna proba şi asculta totdeauna în linişte. Se citeau

îndeobşte ro!ane de (ic>ens, vreo revistă rusească, iar uneori câteceva $serios$. =atalia Vasilievna preţuia oarte !ult cultura luiVelceaninov, dar în tăcere, ca şi cu! aceasta ar i ost o c#estiune

înc#isă şi lic#idată despre care nu !ai era nevoie de adăugat ni!ic. 4ngenere, cărţile şi ştiinţa o lăsau indierentă, socotindu"le eventual utile,dar străine de ea. Spre deosebire de ea, Pavel Pavlovici se lăsa uneori

înlăcărat. *egătura din oraşul '. se rupse subit, după ce atinsese pentruVelceaninov cea !ai deplină cul!e, vecină cu nebunia. 0u pur şi si!plu

alungat. 4!pre)urările despărţirii useseră însă atât de bine regizate, încât el plecă ără să bănuiască că eroina îl lepădase $ca pe o cârpă$. 4noraşul '., cu vreo lună şi )u!ătate înainte de plecarea lui Velceaninov, îşiăcuse apariţia un oiţeraş tinerel de artilerie, abia ieşit din şcoala!ilitară, care se înnădise la a!ilia 'rusoţ>i. 4n loc de trei, erau acu!patru. =atalia Vasilievna îl pri!ea pe )une cu bunăvoinţă, dar se purta cudânsul ca şi c"un băieţaş. Velceaninov nu căzu la bănuială. =ici nu"iardea de asta, deoarece — toc!ai în vre!ea aceea — i se anunţasenecesitatea despărţirii. ;nul din sutele de !otive, ticluite de =ataliaVasilievna pentru i!inenţa plecării sale cât se poate de grabnic, useseşi argu!entul că parcă ră!ăsese gravidă. (e aceea era natural caVelceaninov să dispară neapărat şi nu!aidecât, !ăcar pentru trei sau



patru luni, pentru ca după nouă luni soţului să nu i se poată trezi vreobănuială, c#iar dacă în ur!ă s"ar i ăcut vreo aluzie !aliţioasă pe sea!aacestui eveni!ent. %rgu!entul era tras de păr. (upă propunereaurtunoasă a lui Velceaninov de a ugi la Paris sau în %!erica, el plecă deunul singur la Petersburg, $ără îndoială, pentru scurt ti!p$, adică nu !ai!ult de trei luni. %ltel, n"ar i plecat cu nici un c#ip şi n"ar i ţinut sea!ăde nici un el de !otive sau de argu!ente. 1act peste două luni,Velceaninov pri!i la Petersburg o scrisoare din partea =ataliei Vasilievna

cu rugă!intea de a nu se !ai întoarce niciodată în oraşul '., deoareceea iubea acu! pe un altul. 4n privinţa sarcinii, îi aducea la cunoştinţă căusese o greşeală la !i)loc. Vestea despre eroarea asta era inutilă, căcitotul apăru li!pede lui Velceaninov, care îşi aduse a!inte de oiţeraş.%şa se isprăvi povestea asta pentru totdeauna. Peste câţiva ani,Velceaninov auzi din întâ!plare că +agautov se pripăşise prin oraşul '.unde ră!ase cinci ani bătuţi. l îşi tăl!ăci lunga durată a legăturii cu+agautov prin aptul că între ti!p =atalia Vasilievna î!bătrânise desigur!ult de tot şi de aceea se ăcuse !ai statornică decât odinioară.

Velceaninov ră!ase pe pat ca! un ceas. Se dez!etici în cele dinur!ă, sună pe 8avra ca să"i aducă caeaua, o bău în pripă, se î!brăcă şi

e1act la unsprezece porni spre biserica Po>rov ca să caute #otelul lui 'rusoţ>i. (e apt acu!, ziua, Velceaninov îşi ăcu o i!agine dieritădespre #otelul Po>rovs>i. %poi si!ţi un pic de ruşine pentru !odul cu!se purtase în a)un cu Pavel Pavlovici şi c#estiunea aceasta trebuiarezolvată ără întârziere.

Velceaninov îşi e1plică antas!agoria din a)un cu încuiatul uşii, cadatorită întâ!plării şi înăţişării de o! beat a lui Pavel Pavlovici. Poate şidin alte pricini. 4n realitate, #abar n"avea de ce se ducea acu! ca săreacă nişte relaţii noi cu ostul soţ, când totul se sârşise aşa de iresc,ca de la sine. 3 putere ascunsă îl atrăgea însă într"acolo. ra la !i)loc oi!presie deosebită care crea atracţia...

V/iza

*ui Pavel Pavlovici nici nu"i trecuse prin cap $să spele putina$ şi(u!nezeu ştie de ce"i pusese Velceaninov în a)un întrebarea astabrutală, parcă într"adevăr ar i avut !intea înceţoşată. *a pri!a

întrebare pusă într"o prăvălioară de !ărunţişuri de lângă biserica Po>rovi se arătă #otelul cu acelaşi nu!e, la doi paşi, într"o stradelă. Cineva de

la #otel îl lă!uri că do!nul 'rusoţ>i se instalase în curte în nişte case,unde se alau ca!erele !obilate ale 8ariei Sâsoevna. ;rcând o îngustăscară de piatră, udă şi oarte !urdară, în corpul de case din curte, careducea de la parter la eta), unde se găseau ca!erele de înc#iriat,Velceaninov auzi deodată un plâns. Părea un plâns de copil de şapte"optani, un plâns trudnic, cu #o#ote uneori înundate, şi o dată cu ele untropăit de paşi şi nişte strigăte !ânioase, într"un alset şuierător, dar

înăbuşit, care izbucneau dintr"un gâtle) de bărbat adult. %cest o!vârstnic parcă voia să"l potolească pe copil şi nu dorea de loc să se audăplânsul, dar el însuşi ăcea !ai !ultă gălăgie decât copilul. Strigăteleerau aspre, iar copilul parcă i!plora îndurare. Pătrunzând într"un !iccoridor, pe laturile căruia dădeau câte două uşi, Velceaninov întâlni o



e!eie înaltă şi oarte grasă, cu părul ciuulit, şi o întrebă de Pavel Pav"lovici. a arătă cu degetul spre uşa de după care venea plânsul. Pe aţagrasă şi staco)ie a acestei e!ei de patruzeci de ani se citea o răbunirede indignare.

— ;ite"l cu! se distrează& rosti ea cu voce groasă, dar scăzută, şise îndreptă spre scară.

Velceaninov dădu să bată în uşă, dar se răzgândi, o desc#ise şiintră. 4n !i)locul unei odăiţe, unde era îngră!ădită !obilă si!plă de

le!n vopsit, stătea în picioare Pavel Pavlovici, nu!ai în pantaloni, ără#aină şi vestă, roş la aţă, !ânios, care căuta să potolească prin strigăte,gesturi şi poate c#iar prin lovituri 6cu! i se păru lui Velceaninov7 pe oetiţă de vreo opt ani, î!brăcată sărăcăcios, deşi ca o do!nişoară, într"oroc#iţă de lână, scurtă, de culoare neagră. 0etiţa părea într"o criză denervi, plângea convulsiv cu sug#iţuri şi"şi întindea !ânuţele spre PavelPavlovici, ca şi cu! ar i vrut să"l cuprindă, să"l î!brăţişeze, să"l

înduplece şi să caute a"l convinge de ceva. 4ntr"o clipită totul se sc#i!băulgerător. Când îl văzu pe !usair intrând în casă, copila scoase un ţipătşi o zbug#i într"o că!ăruţă învecinată, iar Pavel Pavlovici, uluit pentru oclipă, zâ!bi larg, întoc!ai ca şi în a)un, când Velceaninov desc#ise brusc

uşa spre scară. # *le0ei Ivanovici iz!ucni el în cul!ea !irării. Pentru ni!ic în lu!e

nu !"aş i putut aştepta. (ar poti! aici, aici& ;ite colea pe divan saudincolo, luaţi loc în otoliu, iar eu... şi dădu să"şi pună în grabă surtucul,uitând vesta.

— =u vă deran)aţi. Ră!âneţi aşa cu! sunteţi, spuse Velceaninov,aşezându"se pe un scaun.

— (ar nu se poate. (aţi"!i voie să !ă pun la punct. %şa arăt !aicuviincios. (ar unde v"aţi aşezat< 4n colţ< 'receţi dincoace, în otoliu, la!asă... Aău că nu !ă aştepta! de loc& şi se aşeză pe !arginea unuiscaun de paie, nu alături de !usairul $neaşteptat$, ci — rotind scaunul— drept în aţa lui, ca să"l vadă !ai bine.

— 5i de ce nu v"aţi aşteptat< (oar ieri v"a! spus c"o să vin ladu!neavoastră pe vre!ea asta&

# Î!i înc#ipuia! că n"o să veniţi. Cu! !"a! trezit, dându"!isea!a de cele petrecute ieri, a! înţeles că n"o să vă !ai văd, niciodată.

Între ti!p, Velceaninov cerceta în )uru"i cu privirea. 4n odaie eradezordine, patul nestrâns, #ainele î!prăştiate, pe !asă ceşti nespălatedupă caea, ărâ!ituri de pâine şi o sticlă de şa!panie, băută pe

)u!ătate, ără dop şi cu un pa#ar alături. %runcă o privire piezişă în încăperea vecină, dar acolo era linişte deplină. 0etiţa se pitulase şi tăcea

din gură.— =u cu!va beţi acu!< arătă Velceaninov spre sticla de şampanie— Ră!ăşiţe..., se âstâci Pavel Pavlovici.— Vai, cât de !ult v"aţi sc#i!bat&— 3biceiuri urâte, venite subit. (upă nenorocirea aceea... =u !int.

=u !ă !ai pot stăpâni. =u iţi neliniştit, %le1ei vanovici. %cu! nu !aisunt beat, n"o să !ai îndrug verzi şi uscate, ca ieri la du!neavoastră.(rept să vă spun, toate"s de atunci& (e !i"ar i prezis cineva, acu!

)u!ătate de an, că a! s"o iau aşa, razna, dintr"o dată, ca acu!, să !ă iarătat atunci în oglindă, zău că nu l"aş i crezut, pe legea !ea&

# Însea!nă că aseară aţi ost beat<— 0ost& recunoscu cu )u!ătate de gură Pavel Pavlovici, plecându"şi



ruşinat oc#ii în pă!ânt. (ar staţi să vedeţi. =u era! c#iar beat de tot, cinu!ai !a#!ur — după beţie. Bin să vă lă!uresc că după beţie !ă acrău2 nu !ai si!t decât o ur!ă de a!eţeală, o cruzi!e însă şi o nesoco"tinţă pun stăpânire pe !ine, şi durerea !ea o si!t !ai tare. Poate deaceea şi beau. %tunci sunt în stare să ac tot elul de năzbâtii, c#iarprosteşti, şi"s gata să )ignesc pe oricine. Pese!ne ieri a! avut o co!por"tare oarte ciudată aţă de du!neavoastră.

— Cu!< =u vă !ai a!intiţi<

— Cu! să nu& Bin !inte totul.— Vedeţi, Pavel Pavlovici, întoc!ai aşa !"a! gândit şi eu. 4n c#ipulacesta !i"a! e1plicat lucrurile, rosti î!păciuitor Velceaninov, iar pedeasupra, eu însu!i !"a! purtat cu du!neavoastră ca! nervos, apoia! prea puţină răbdare, ceea ce recunosc ără încon)ur. %lteori, nu !ăsi!t prea bine, şi vizita du!neavoastră, noaptea...

— (a, noaptea, noaptea & clătină din cap Pavel Pavlovici, parcă s"ari !irat şi s"ar i conda!nat pe sine însuşi... cu! de a! ăcut aşa ceva<Pentru ni!ic în lu!e n"aş i intrat la du!neavoastră, dacă nu !i"aţi idesc#is, aş i plecat. %! !ai venit o dată, %le1ei vanovici, acu! vreosăptă!ână, dar nu v"a! găsit acasă. Pe ur!ă poate n"aş !ai i încercat

niciodată să vă văd. 'ot !i"a !ai ră!as un pic de !ândrie, %le1eivanovici, deşi î!i dau sea!a... de starea în care !ă alu. =e"a! întâlnitşi pe stradă. 4!i zicea!2 dacă cu!va n"o să !ă recunoască, dacă osă"!i întoarcă spatele, într"adevăr, nouă ani nu"s o glu!ă. (e aceean"a! îndrăznit să !ă apropii de du!neavoastră. eri noapte !ă

întorcea! din cartierul Petert!rgs>aia storona, şi uitase! cu totul câteceasuri erau. Vina o poartă asta 6şi arătă sticla7 pe lângă senti!entele!ele. %! ăcut o prostie, şi încă una !are de tot. (acă n"aţi i ost uno! de caracter, căci aţi venit la !ine c#iar după cele întâ!plateastă"noapte, nu!ai şi nu!ai în a!intirea trecutului, !i"aş i pierdut oricesperanţă de a reînnoi legătur

ile noastre de prietenieVelceaninov îl asculta cu luare"a!inte. 4i părea că o!ul acestavorbea sincer şi c#iar cu oarecare de!nitate. 'otuşi nu"i venea să"icreadă spusele, cu! îi trecu pragul.

— (upă cu! văd, Pavel Pavlovici, nu sunteţi singur. Spuneţi"!i acui e etiţa pe care a! găsit"o adineauri la du!neavoastră< PavelPavlovici, ui!it, îşi înălţă sprâncenele şi totodată se uită cu o priviresenină şi binevoitoare la Velceaninov.

— % cui să ie< doar *iza, rosti el, zâ!bind cu a!abilitate. # %are *iza< !or!ăi Velceaninov şi si!ţi o îniorare. !presia se

produsese prea brusc. %dineaori, când intrase în casă şi o găsise pe *iza,

usese, ce"i drept, !irat, dar n"avusese nici o presi!ţire, nu"i trecuseprin !inte nici un gând deosebit. # Da, /iza noastră, iica noastră, *iza& surâse Pavel Pavlovici.— Cu! iica< (ar du!neavoastră cu =atalia... cu răposata =atalia

Vasilievna aţi avut copii< îl întrebă neîncrezător Velceaninov, cu o voce înăbuşită parcă de sială.

— Cu! de nu< %#, (oa!ne, bine ziceţi. (e unde aţi i putut ala<8"a! zăpăcit& (u!nezeu ne"a dăruit"o după plecarea du!neavoastră.

Pavel Pavlovici se săltă de pe scaun, îniorat de o tulburare parcăoarecu! plăcută.

— ="a! auzit ni!ic, spuse Velceaninov şi păli. # Într"adevăr, de la cine aţi i putut ala, !ai e vorbă< repetă Pavel



Pavlovici cu o voce înduioşată, stinsă. Răposata şi cu !ine pierduse!orice năde)de. Vă aduceţi a!inte şi du!neavoastră. 5i deodată, ne"ablagoslovit (o!nul cu un copil. ra! în al nouălea cer, nu!ai unulCel"de"Sus î!i ştie bucuria. %sta s"a întâ!plat parcă la un an dupăplecarea du!neavoastră. +a nu, nu peste un an, ci cu !ult !aidevre!e. a staţi, dacă nu !ă înşală !e!oria, aţi plecat de la noi înocto!brie sau c#iar în noie!brie...

— %! plecat din oraşul '. la începutul lui septe!brie, în douăspre"

zece ale lunii, ţin oarte bine !inte.— %devărat< în septe!brie< ?!... unde !i"e capul< se !iră, oartesurprins, Pavel Pavlovici. %tunci, dacă"i aşa, daţi"!i voie, rogu"vă.(u!neavoastră aţi plecat în douăsprezece septe!brie, iar *iza s"anăscut la opt !ai. Va să zică2 septe!brie, octo!brie, noie!brie,dece!brie, ianuarie, ebruarie, !artie, aprilie — adică la opt luni şi ceva.%sta"i& 5i de"aţi i ştiut cu! răposata...

— (ar arătaţi"!i etiţa... c#e!aţi"o aici..., bâigui cu o voce spartăVelceaninov.

— =eapărat& începu să se agite Pavel Pavlovici, oprindu"se la )u!ătatea vorbei, ca şi cu! n"ar i avut nici o i!portanţă ceea ce voise

să spună. 4ndată, v"o prezint îndată, şi 'rusoţ>i intră în grabă în odăiţaunde se afla /iza

'recură trei sau poate c#iar patru !inute. 4n !ica încăpere dealături răsunară câteva şoapte pripite. (e abia se auzea vocea *izei.$0etiţa nu vrea pese!ne să vină$, se gândi Velceaninov. 4n sârşit,a!ândoi se arătară în prag.

# Iat)o, se sieşte, spuse Pavel Pavlovici, îi straşnic de ruşinoasă,!ândră... leit răposata&

*iza se ivi ără lacri!i în oc#i, cu privirile lăsate în pă!ânt. 3 duceade !ână tatu"său. ra o etiţă înăltuţă, iravă, oarte ru!uşică. 4şi ridicărepede oc#ii săi !ari şi albaştri spre !usair cu o vădită curiozitate. 4lprivi poso!orât şi nu!aidecât îi lăsă în )os. %vea în privire o gravitatepuerilă, cu! au copiii ră!aşi singuri cu un necunoscut, când sereugiază într"un colţ şi de acolo îl supraveg#ează pe noul venit,ne!aivăzut până atunci, privindu"l grav şi cu neîncredere. (ar poate era

în oc#ii ei şi alt gând, nu de copil, cu! i se păru lui Velceaninov. 'atăl oaduse până în dreptul !usairului.

— ;ite, nenea a cunoscut"o pe !ă!ica odinioară. % ost prietenulnostru. =u i sălbatică, întinde"i !ânuţa.

0etiţa se înclină uşor şi îi dădu sios !âna.— =atalia Vasilievna n"a vrut s"o înveţe să acă reverenţe, ci —

după !oda englezească — nu!ai să se încline un pic şi să întindă!usairului !âna, adăugă 'rusoţ>i ca o lă!urire pentru Velceaninov,pironindu"l cu privirea.

Velceaninov si!ţi căutătura iscoditoare a gazdei, dar nu se !aistrădui să"şi ascundă tulburarea. 5edea pe scaun ără să acă vreo!işcare, ţinând strâns !ânuţa *izei, şi se uita cu luare"a!inte la copilă.(ar *iza era oarte preocupată de cu totul altceva şi, uitându"şi !âna înpal!a oaspetelui, nu"şi lua oc#ii de la tatăl său. Ciulea urec#ea cu tea!ăla tot ceea ce spunea părintele ei. Velceaninov recunoscu nu!aidecâtaceşti oc#i !ari albaştri, dar ră!ase !ai cu sea!ă uluit de albeaţaneobişnuită, ui!itoare, a eţei sale şi de culoarea părului ei, toateacestea erau deosebit de se!niicative pentru el. 3valul obrazului însă şi



or!a buzelor o a!inteau !ai !ult pe =atalia Vasilievna. 4ntre ti!p,Pavel Pavlovici începuse să povestească nu ştiu ce cu o deosebită

înlăcărare, dar Velceaninov nu"l auzea. Prinse doar o ulti!ă rază2— ...aşa că dvs., %le1ei vanovici, nici nu vă puteţi înc#ipui bucuria

noastră la ivirea acestui dar pe care ni l"a #ărăzit Cel"de"Sus. (in ziuacând s"a născut, ea a ost totul pentru !ine. 5i !ă gândea!2 dacă dinvoinţa lui (u!nezeu !i"aş pierde ericirea, !i"ar ră!âne *iza. Cel puţinde asta era! absolut sigur.

— (ar =atalia Vasilievna< îl întrebă Velceaninov. # &atalia Vasilievna< izbucni Pavel Pavlovici, ăcând o gri!asă.(oar aţi cunoscut"o. %ţi uitat că nu"i ca! plăcea să"şi dea gândurile peaţă. 4n sc#i!b, cu! şi"a luat adio de la etiţă, pe patul de !oarte iind...atunci a ieşit totul la iveală& V"a! spus adineauri $pe patul de !oarte$,dar cu o zi înainte de a"şi da sârşitul ea s"a agitat, s"a burzuluit —spunând că vor s"o prăpădească cu tot elul de leacuri, când de apt nuare decât nişte riguri obişnuite. Cât priveşte pe a!ândoi doctorii noştri,ei nu se pricep la ni!ic şi de îndată ce se va înapoia oc# al nostru 6vă!ai a!intiţi de !edicul acela !ilitar, un bătrânel<7, acesta în douăsăptă!âni are s"o pună pe picioare. Ce !ai treacă"!eargă, cu cinci ore

înainte de a !uri, şi"a adus a!inte că peste trei săptă!âni trebuie s"ovizită! neapărat la !oşie de ziua ei pe !ătuşă"sa, naşa *izei.

Velceaninov se sculă brusc de pe scaun, ţinând"o !ereu @ de!ânuţă pe *iza. I se păru că în privirile aprinse ale etiţei, aţintite asupratatălui său, era ca un el de do)ană.

# 3are n"o i bolnavă< îl întrebă cu un ton ciudat Velceaninov,alar!at.

— Parcă nu, dar... din pricina î!pre)urărilor în care ne ală! aici,rosti Pavel Pavlovici cu o a!ară îngri)orare, copilul are o ire ciudată, enervos, după !oartea !a!ei, a suerit de isterie ti!p de două

săptă!âni. C#iar adineaori, ce de"a plânsete o năpădiră, toc!ai când aţiintrat du!neavoastră — !"auzi, *iza, !"auzi< 5i când stai şi te gândeşti2pentru ce< =u!ai şi nu!ai pentru că plec de acasă şi o las singură. Cicăn"o !ai iubesc cu! a! iubit"o când trăia !ă!ica ei — iată de ce !ă

învinovăţeşte. Cu! de"i pot intra în cap ase!enea năzbâtii unei copiliţe,care ar trebui să se gândească acu! la )oacă. (e altel, nici n"are cu cinese )uca aici.

— Cu! adică... sunteţi nu!ai voi doi'— Singuri"singurei... doar o îngri)itoare ce !ai vine de trebăluieşte o

dată pe zi.— ar când plecaţi de acasă, o lăsaţi singură<

— Păi cu! altel< (e pildă ieri, când a! plecat în oraş, a! înc#is"o în odăiţa aceea. (in pricina asta au şi curs azi atâtea lacri!i. Dudecaţi şidu!neavoastră2 ce putea! să ac< %laltăieri, *iza a coborât în curte ără!ine, iar un băiat a lovit"o cu o piatră în cap. %lteori, o apucă plânsul dinsenin şi dă buzna pe la toţi vecinii, întrebându"i unde a! plecat< 5i nu"iru!os. adevărat că nici eu nu"s !ai breaz. Plec pentru o oră şi !ă

întorc a doua zi în zori, cu! s"a întâ!plat ieri. =oroc că gazda a c#e!atun lăcătuş ca să spargă broasca şi i"a desc#is în lipsa !ea. 8ai !areruşinea& Până şi eu !ă socot un căpcăun. 5i toate astea pentru că !i"e!intea înceţoşată...

— 'ăticule& rosti sios etiţa, cuprinsă de nelinişte.— i poti!& ar începi< Ce"i cu tine< Ce ţi"a! spus eu adineaori<



— ="a! să !ai ac, n"a! să !ai ac, repetă, înricoşată, *iza, încrucişându"şi grabnic !âinile în aţa lui.

— %şa nu !ai !erge, să locuiţi !ai departe în ase!enea condiţii,izbucni deodată Velceaninov cu glas autoritar. (u!neavoastră, dupăcu! se ştie, sunteţi doar un o! cu dare de !ână. %tunci cu! de v"aţiinstalat aici în aripa asta, în condiţiile astea<

— 4n aripa asta< 4n cel !ult o săptă!ână poate că sunte! plecaţi,apoi şi aşa a! c#eltuit destule parale, cu toată darea !ea de !ână...

— i, gata, #aide, destul& îl întrerupse Velceaninov cu o nerăbdarecrescândă, ca şi cu! i"ar i zis2 $8ai taci odată din gură, doar ştiudinainte tot ce ai să"!i spui şi îndeosebi cu ce intenţie&$ %scultaţi"!ă,vreau să vă ac o propunere2 !i"aţi spus adineauri că aveţi de gând să!ai ră!âneţi aici o săptă!ână, poate c#iar două. %! aici o casă, adică oa!ilie — unde, de douăzeci de ani, !ă si!t ca la !ine acasă. vorbade a!ilia Pogorelţev. %le1andr Pavlovici Pogorelţev este consilier inti!.V"ar putea i de olos c#iar du!neavoastră în c#estiunea pentru careaceţi de!ersuri. 0a!ilia lui se ală acu! în viligiatură. %u în aaraoraşului un conac o ru!useţe. lavdia Petrovna Pogorelţeva !i"e ca osoră, ca o !a!ă. %u opt copii. (aţi"!i"o pe *iza s"o duc nu!aidecât la

dânşii... nu de alta, dar să nu !ai pierde! vre!ea. Vor pri!i"o bucuroşipentru tot ti!pul cât veţi sta aici. 3 vor îngri)i ca pe propria lor iică, cape propria iică.

ra teribil de nerăbdător, ceea ce nici nu ascundea.— %sta nu se poate, rosti Pavel Pavlovici, privindu"l drept în oc#i cu

o !i!ă vicleană, cu! i se păru lui Velceaninov. # De ce' De ce nu se poate'— Cu! să las copila să plece aşa<... =u din pricina du!neavoastră,

un prieten atât de binevoitor. *a altceva !ă gândesc. vorba de"o casăstrăină şi de"o societate înaltă, unde nu ştiu cu! va i pri!ită copila.

# V)am spus doarcă e ca şi a!ilia !ea, izbucni aproape !ânios

Velceaninov. lavdia Petrovna va i ericită să"!i îndeplineascărugă!intea şi va pri!i"o cât se poate de bine... ca pe iica !ea... Cedracu& Singur vă daţi sea!a că o ţineţi una şi bună, nu!ai aşa, de lorile!ărului... Ce să !ai vorbi!&

Aise şi bătu c#iar din picior.— =u de alta, dar !ă te! să nu pară ciudat& 3ricu!, ar trebui să

!ă duc şi eu pe acolo, bare! o dată, de două ori... %ltel, cu! ar veni<(e loc ără tată< %poi... 4ntr"o casă atât de si!andicoasă<

— +a"i casa cea !ai si!plă de pe lu!e. =u"i de loc $si!andicoasă$,răcni Velceaninov. =u v"a! spus că acolo sînt o !ulţi!e de copii< 0etiţa

va reînvia acolo. Va avea de toate... ar pe du!neavoastră vă potprezenta c#iar !âine acolo, dacă doriţi. (e altel, va trebui să vă duceţineapărat ca să le !ulţu!iţi. 3 vo! vizita zilnic, dacă vreţi...

— 'otuşi, parcă nu"i prea...— Vorbe goale& (u!neavoastră singur vă daţi perect sea!a. 5tiţi

ce< Veniţi acasă la !ine diseară, o să dor!iţi acolo şi di!ineaţa, cât !aidevre!e, vo! porni la conac ca să a)unge! pe la a!iază.

— +ineăcătorule& 5i încă să dor! la du!neavoastră... pri!i cu înduioşare Pavel Pavlovici. 8ă copleşiţi cu bunătatea... (ar unde se alăconacul ista<

# /a /esnoi

— 3are cu roc#iţa cu! are să se descurce< într"o a!ilie aşa de



distinsă şi încă la conac. 8ă înţelegeţi. ni!a de tată nu !ă lasă...— Roc#ia n"are nici o i!portanţă. a"i în doliu. =ici nu poate purta

altceva. Roc#ia e oarte potrivită. =u!ai ruărie de corp să aibă !aicurată şi o băs!ăluţă 6+ăs!ăluţa şi len)eria care se vedea de sub roc#iţăerau oarte !urdare.7

— !ediat să te sc#i!bi, dispuse Pavel Pavlovici. ar celelalte ruenecesare le vo! aduce nu!aidecât. *e are 8aria Sâsoevna la spălat.

— %tunci să tri!ite! după trăsură, îl întrerupse Velceaninov, şi cât

!ai repede cu putinţă.(ar se ivi o piedică2 *iza se î!potrivi din răsputeri. 'ot ti!pul ea îşiciulea cu groază urec#ile şi dacă Velceaninov, când căuta să"l convingăpe Pavel Pavlovici, ar i avut vre!e s"o privească !ai cu luare"a!inte,atunci ar i putut citi pe aţa ei o desperare ără !argini...

— =u !erg& rosti ea cu voce scăzută, dar er!ă.— 3 vedeţi, uite, e leit !aică"sa&— =u"s leit !ă!ica, nu"s leit !ă!ica& izbucni *iza, rângându"şi cu

deznăde)de !ânuţele, ca şi cu! şi"ar i cerut iertare de la tatăl ei pentrucu!plita acuzaţie de a se!ăna cu !aică"sa2 tăticule, tăticule, dacă ai să!ă părăseşti...

Pe ur!ă *iza se aruncă spre Velceaninov care se şi sperie2— (acă ai să !ă iei, atunci...(ar etiţa nu apucă să sârşească vorba. Pavel Pavlovici o prinse de

!ână, gata s"o ia de ciu şi cu o urie ăţişă o trase în odăiţa de alături.Se auziră de acolo, ti!p de câteva !inute, şoapte şi plânsete înăbuşite.Velceaninov dădu să intre şi el în că!ăruţă, dar Pavel Pavlovici îl

întâ!pină şi"l încunoştinţă cu un zâ!bet strâ!b că etiţa va sosinu!aidecât. Velceaninov se strădui să nu"l privească în aţă şi se uită înaltă parte.

În sârşit, se arătă şi 8aria Sâsoevna, aceeaşi e!eie pe care lasosire o întâlnise pe coridor şi începu să aşeze într"o !ică sacoşădrăguţă sc#i!burile *izei, aduse de dânsa.

— =u cu!va, taică, doreşti să iei ata< se adresă ea lui Velceaninov.%i a!ilie, nu< +ine aci, taică& Copila îi cu!inte. %i s"o izbăveşti din iadulăsta.

— Cu! spui aşa ceva, 8aria Sâsoevna<& !or!ăi Pavel Pavlovici.— 8aria Sâsoevna& îl îngână e!eia. 5tiu eu că aşa !ă c#ea!ă. Ce

vrei să zici că nu"i iad la tine< 3are se cade un copilaş care a început a înţelege să vadă ase!enea )osnicie< % sosit trăsura, taică, pentru *esnoi,nu'

# Da, da

— Să ie într"un ceas bun, cu noroc.*iza ieşi, palidă, cu oc#ii în pă!ânt şi îşi luă săculeţul. *ui Velcea"ninov nu"i aruncă nici o privire. Se stăpâni şi nu se grăbi ca adineaori să"l

î!brăţişeze pe tatăl său, c#iar când îşi luă ră!as bun. Pese!ne nici nuvoia să se uite la dânsul. Părintele o sărută după cuviinţă pe căpuşor şi o!ângâie. +uza"i subţire se încruntă, bărbia i se cutre!ură. 'otuşi eanu"şi ridică oc#ii spre tatăl său, Pavel Pavlovici păli, îi tre!urau !âinile— ceea ce observă Velceaninov, deşi se străduia din răsputeri să nu"lprivească, dorind un singur lucru2 să plece cât !ai curând. $(e alteln"a! nici o vină aici, se gândi el, aşa trebuia să se întâ!ple.$ Coborârăcu toţii în stradă. %bia aici 8aria Sâsoevna o sărută pe *iza. =u!ai dupăce se aşezară în trăsură, *iza înălţă oc#ii spre tatăl său, plesni deodată



din pal!e şi scoase un strigăt. 4ncă o clipă şi ar i sărit din trăsură spredânsul, dar caii o şi luaseră din loc.

VI3 nouă antezie a unui trîndav

# &u cu!va ai a!eţit< se sperie Velceaninov. %! să poruncesc

bir)arului să oprească. 3 să"i spun să"ţi aducă apă...*iza îşi ridică privirea spre dânsul, privindu"l cu oc#ii aprinşi şido)enitori.

— ;nde !ă duci< întrebă ea sacadat şi tăios. # Într"o casă !inunată, *iza, la o a!ilie care locuieşte acu!

într"un conac ru!os. %colo sunt !ulţi copii, te vor iubi, sunt buni lasulet... =u i supărată pe !ine, *iza, eu nu"ţi vreau decât binele...

4n !o!entele acestea, ciudat ar !ai i părut Velceaninov vreunuicunoscut dacă l"ar i putut vedea.

— Cât eşti, cât eşti, cât eşti... u, cât eşti de rău& izbucni *iza, înăbuşindu"se de lacri!ile care o podidiseră şi scăpărând din oc#işorii

săi !inunaţi, dar !ânioşi. # /iza, eu— şti rău, rău, rău& bâigui din nou etiţa, rângându"şi !âinile,Velceaninov se pierdu cu firea— *iza, draga !ea, dacă ai şti cât !ă !â#neşti.— adevărat c"o să vină !âine< adevărat< îl întrebă ea autoritar.— %devărat, adevărat& %! să"l aduc c#iar eu. 3 să"l iau şi o să"l

aduc.— %re să te păcălească, şopti *iza, plecând oc#ii în )os.— Cu!< =u te iubeşte, *iza<

— =u !ă iubeşte.— S"a purtat rău cu tine< Rău<*iza îl privi su!bru şi tăcu. 4şi întoarse iarăşi aţa, aplecându"şi cu

încăpăţânare capul. Velceaninov căută să"i e1plice, îi vorbi cu aprindere,cuprins parcă de riguri. *iza îl asculta neîncrezătoare, cu duş!ănie, dar

îl asculta. %tenţia ei îl bucura cât se poate de !ult. l începu c#iar să"ispună ce însea!nă un o! care bea. 4i !ărturisi că o iubeşte şi că vaavea gri)ă de tatăl său. 4n cele din ur!ă, *iza îşi ridică oc#ii spre el şi"lprivi ţintă. 4i istorisi după aceea cu! o cunoscuse pe !aică"sa şi îşi dădusea!a că o captiva prin aceste povestiri, încetul cu încetul, ea începusă"i răspundă la întrebări, dar !onosilabic, cu prudenţă şi cu

încăpăţânare. 'otuşi la întrebările lui principale, *iza nu"i răspunse niciun cuvânt. 'ăcea stăruitor când venea vorba despre relaţiile ei an"terioare cu tatăl său. Vorbind cu ea, Velceaninov îi luă !ânuţa în pal!ă,ca adineaori acasă, şi n"o !ai lăsă, ea nu şi"o retrase. 0etiţa însă nutrecea c#iar totul sub tăcere. 8ai scăpa câte un cuvânt în răspunsurinedesluşite. Spunea, de pildă, că pe tata îl iubise !ai !ult decât pe!aică"sa, iindcă înainte vre!e şi el o iubise !ai !ult, iar !a!a întrecut o iubise !ai puţin. (ar pe patul de !oarte, !aică"sa o sărutase

îndelung şi plânsese, când toată lu!ea ieşise din odaie şi ră!ăseserăsingure nu!ai ele a!ândouă. *iza adăugă că pe !aică"sa o iubeşteacu! !ai !ult decât pe oricine de pe lu!e şi în iecare noapte la dânsase gândeşte !ai cu drag decât la oricine. (ar etiţa avea o ire !ândră.



+ăgând brusc de sea!ă că o luase gura pe dinainte, se înc#ise din nou în sine şi tăcu !âlc, privindu"l c#iar cu oarecare ură pe Velceaninoviindcă o ăcuse să vorbească prea !ulte. Către sârşitul dru!ului, stareaisterică îi trecu aproape cu totul, dar ră!ase oarte îngândurată şi seuita poso!orât în )uru"i, cu o încăpăţânare posacă, dinainte #otărâtă.4!pre)urarea că era dusă într"o casă necunoscută, unde nu !ai useseniciodată, parcă n"o tulbura cine ştie cât. %ltceva o c#inuia — ceea ce re"!arcă Velceaninov. l g#ici că *iza se ruşina de dânsul. 4i era ruşine

toc!ai iindcă tatăl său o lăsase atât de uşor cu el, ca şi cu! ar ilepădat"o pe !âinile lui.$ bolnavă, îşi zise, poate grav, a vlăguit"o... ;, ce beţivan ticălos&

înţeleg acu!a&$ îl zori pe bir)ar. 4şi punea toată năde)dea în conac, aer,copii, într"o viaţă nouă şi necunoscută ei, iar pe ur!ă... %supra viitoruluinu se îndoia câtuşi de puţin. Pentru ziua de !âine avea speranţe li!pezi,depline. ;n lucru îl ştia cu siguranţă2 că niciodată nu si!ţise ceea ce

încerca acu! şi că acest senti!ent îi va ră!âne pentru totdeauna. $atăun scop în viaţă, iată viaţa însăşi&$ îşi zise el cu încântare.

Multe gânduri i se învolburau în cap, dar nu se oprea asupra lor şiocolea cu încăpăţânare a!ănuntele, ără a!ănunte totul devenea

li!pede, totul era indistructibil. Planul său principal se alcătui de la sine2$îl vo! putea inluenţa cu!va, cu orţe unite, pe acest ne!ernic, care ova lăsa pe *iza în Petersburg la a!ilia Pogorelţev, la început pe ti!pli!itat, i1ând c#iar un ter!en oarecare, şi el va pleca singur, iar *iza aresă"!i ră!ână !ie. %sta"i totul. Ce"!i !ai trebuie< (e altel, cusiguranţă, el însuşi doreşte lucrul acesta. %ltel, de ce ar c#inui"o<$ 4nsârşit, a)unseră. Conacul a!iliei Pogorelţev era, într"adevăr, un locşor!inunat. 8ai întâi îi întâ!pină o ceată zgo!otoasă de copii, care serevărsară în ceardac. Velceaninov nu usese de !ult pe acolo şi bucuriacopiilor n"avea !argini. ra iubit. Cei !ai !ari îl întâ!pinară c#iar

înainte de a coborî din trăsură2— i, ce s"aude cu procesul< Cu! vă !erge procesul<Cei !ai !ici repetară întrebarea, #lizindu"se în ur!a celorlalţi raţi.

'oţi îl tac#inau aici cu procesul, dar — zărind"o pe *iza — se buluciră în )urul ei şi o cercetară cu o curiozitate copilărească, tăcută şi încordată.eşi la intrare lavdia Petrovna, ur!ată de soţul său. %!ândoi îl

întâ!pinară râzând pe Velceaninov, cu întrebarea despre proceslavdia Petrovna era o doa!nă de vreo treizeci şi şapte de ani,

doloană şi încă ru!oasă, brunetă, cu obra)i proaspeţi, ru!eni...+ărbatul său avea vreo cincizeci şi cinci de ani — o! deştept şi abil, dar

înainte de toate bun la sulet. Casa lor era cu adevărat un $cuib

părintesc$ pentru Velceaninov, după însăşi e1presia lui. (ar aici trebuiesă ţine! sea!a şi de"o altă î!pre)urare aparte. lavdia Petrovna, acu!vreo douăzeci de ani, usese cât pe ce să se !ărite cu Velceaninov, peatunci un băieţandru, încă student. 0usese pri!a lor dragoste, aprinsă,carag#ioasă şi !inunată în acelaşi ti!p. Se sârşi prin !ăritişul ei cuPogorelţev. Peste vreo cinci ani, a!ândoi se reîntâlniră, şi totul se

înc#eie printr"o prietenie li!pede, aşezată... Ră!ase pentru totdeaunaun el de căldură în relaţiile dintre dânşii, o lu!ină neobişnuită care le

însenina. %ici totul era pur şi ireproşabil în a!intirile lui Velceaninov, şicu atât !ai drag lui, cu cât era, poate, singurul loc în elul acesta. 4naceastă a!ilie el se înăţişa si!plu, naiv, bun, le dădăcea copiii, nu seandosea şi se spovedea în toate cu suletul desc#is, Se )uruise adesea în



aţa soţilor Pogorelţev că nu va !ai ră!âne !ult în !i)locul societăţii şise va !uta cu totul la dânşii. Va veni să trăiască alături de ei şi nu"i vapărăsi niciodată. 4n sinea lui se gândea cu toată seriozitatea la intenţiaasta.

Velceaninov le e1puse a!ănunţit planul privitor la *iza. (e altel, ari ost de a)uns nu!ai si!pla lui rugă!inte ără nici un el de e1plicaţiispeciale. lavdia Petrovna sărută cu euziune pe săr!ana $orană$ şiăgădui să acă tot ce depinde de dânsa. Copiii o î!presurară pe *iza şi o

duseră la )oc în livadă. (upă )u!ătate de oră, într"o convorbire ani!ată,Velceaninov se ridică şi dădu să plece. ra oarte nerăbdător — ceea cese observa uşor. =u !ai usese pe acolo de trei săptă!âni şi acu! seretrăgea după )u!ătate de ceas. ceea ce îi !iră pe toţi. Velceaninovizbucni în râs şi ăgădui că va veni a doua zi. Se ăcu re!arca, desc#is,că pare prea tulburat. %tunci el o luă de !ână pe lavdia Petrovna şi,sub prete1tul că uitase a"i spune ceva oarte i!portant, o duse în altăodaie.

# Îţi !ai aduci a!inte cele ce ţi"a! povestit, nu!ai du!itale, ărăsă le spun nici soţului, despre anul petrecut de !ine în oraşul '.<

— Bin !inte c#iar prea bine, !i"ai vorbit adesea...

— =u ţi"a! vorbit, ci !"a! spovedit — nu!ai du!itale... =u ţi"a!po!enit însă niciodată de nu!ele acestei e!ei2 e 'rusoţ>aia, soţiaacestui 'rusoţ>i. a a !urit, iar /iza e fiica ei # fiica mea

— şti sigur< =u te înşeli< îl întrebă cu o uşoară e!oţie lavdiaPetrovna.

— %bsolut sigur, absolut sigur, nu !ă înşel de loc& rosti ca într"oe1altare Velceaninov.

*tunci el îi povesti totul cât putu mai pe scurt, în pripă şi în cul!eae!oţiei. lavdia Petrovna cunoştea !ai dinainte aptele, nu ştia însănu!ele doa!nei. Velceaninov se îngrozea nu!ai la ideea că cineva

dintre cunoscuţii săi ar i putut întâlni cândva pe madame 'rusoţ>aia şis"ar i gândit2 cu! a ost posibil ca el să i iubit atât de tare aceastăe!eie< (e aceea nu îndrăznise să spună nu!ele $acestei e!ei$ nicic#iar lavdiei Petrovna, unica lui prietenă adevărată.

— (ar tatăl etiţei nu ştie ni!ic< îl întrebă gazda după ce ascultătoată istoria.

# a da.. ştie... *ucrul acesta !ă şi torturează că n"a! descoperit încă totul în ceea ce !ă priveşte, ur!ă cu înlăcărare Velceaninov. lştie, ştie... %! observat asta şi ieri, şi azi& (ar trebuie să alu ce anu!eştie din toate câte au ost. (e aceea !ă şi grăbesc. (iseară o să vină la!ine. 'otuşi nu prea înţeleg de unde ar i putut ala, adică de unde ar i

putut să ştie adică totul? (espre +agautov ştie şi prea ştie totul, ără nicio îndoială. (ar despre !ine< Cunoşti doar bine ase!enea cazuri, cândsoţiile îşi pot încredinţa bărbatul că nu"i ni!ic la !i)loc. (acă s"ar coborîdin ceruri înseşi îngerii, soţul nu i"ar crede — ci nu!ai pe nevastă arcrede"o. =u da din cap, nu !ă conda!na, !ă conda!n eu singur, şi!"a! conda!nat încă de !ult, de !ult & Să vezi ce ni s"a întâ!platdeunăzi2 alându"!ă la dânsul, era! atât de sigur că ştie totul, încât!"a! trădat eu însu!i în aţa lui. ="ai să !ă crezi2 !i"e aşa de ruşine,si!t o povară, că aseară l"a! pri!it atât de grosolan. 68ai târziu a!să"ţi povestesc totul în a!ănunţi!e.7 eri el a venit la !ine dintr"uni!puls duş!ănos şi de nestăpânit, vrând să"!i spună că"şi cunoaşte

)ignirea şi că"l ştie pe ăptaş. %sta"i pricina venirii sale prosteşti la !ine



în stare de ebrietate. (ar e atât de iresc din parte"i& Venise toc!ai ca să!ă do)enească. ar eu !"a! co!portat îndeobşte ca! cu prea !ultă

înlăcărare ieri la !ine, iar adineaori la dânsul acasă& %! procedatprosteşte, ără nici un pic de precauţiune. Singur !"a! dat de gol. 3arede ce o i venit toc!ai într"un !o!ent când era! aşa de surescitat<Să"ţi !ai spun ceva2 şi pe *iza a c#inuit"o, a torturat o etiţă nu!ai şinu!ai ca să se răzbune, bare! pe copil. (a, e îndâr)it... oricât de in"signiiant ar i, dar e îndâr)it... c#iar oarte îndâr)it. (e apt, nu"i acu!

decât un !ăscărici, pe când !ai înainte vre!e zău că avea, pe cât deposibil, înăţişarea unui o! cu!secade. (ar când stai şi te gândeşti, îţidai sea!a că"i lucru oarte iresc că a luat calea desrâului. %ici,prietenă, trebuie să privi! creştineşte î!pre)urările. %lă, buna şiscu!pa !ea prietenă, că vreau să !ă sc#i!b cu totul aţă de el. (orescsă"l consolez. %sta ar i c#iar o $aptă bună$ din partea !ea. Pentru căeu totuşi sunt vinovat aţă de el& %scultă"!ă, a! să"ţi povestesc încăceva. Pe când !ă ala! în oraşul '., a! avut o dată nevoie de patru !iide ruble şi el !i le"a dat pe loc, ără nici un act, cu o sinceră bucuriecă"!i ace un serviciu, iar eu le"a! luat, le"a! luat din !âinile lui, a!luat de la dânsul bani, !ă auzi, a! luat ca de la un prieten

— 'rebuie să ii însă !ai prudent, îl sătui, neliniştită, lavdiaPetrovna. =u vezi în ce #al de e1altare eşti< Aău că !i"e şi tea!ă pentrudu!neata& +ineînţeles, *iza este acu!a şi iica !ea. (ar !ai sunt atâtealucruri nelă!urite, şi încă oarte !ulte. 8ai ales acu!a trebuie să ii !aicircu!spect. neapărată nevoie să ii !ai circu!spect, acu! când tesi!ţi ericit sau atât de încântat. şti un o! prea !ărini!os când te veziericit, adăugă lavdia Petrovna cu un surâs pe buze.

'oţi ieşiră ca să"l petreacă pe Velceaninov. Copiii o aduseră pe *iza,cu care se )ucaseră în livadă. Parcă o priveau acu! cu încă şi !ai !ultănedu!erire decât adineaori. *iza părea sălbăticită cu totul, când Velcea"ninov o sărută pe obraz aţă de toţi, luându"şi ră!as bun de la dânsa şirepetându"i cu căldură pro!isiunea de a veni a doua zi î!preună cutatăl său. Până"n ulti!a clipă etiţa tăcu, ără să se uite la Velceaninov.(eodată, ea îl apucă brusc de !ânecă şi"l trase !ai deoparte, aţintindu"lcu o privire care parcă"l i!plora. Voia să"i spună ceva, Velceaninov oduse nu!aidecât în altă odaie.

— Ce"i cu tine, *iza< rosti el cu duioşie, ca o încura)are.0etiţa îşi roti încă o dată în )uru"i privirile sperioase şi"l trase în

colţul cel !ai îndepărtat. %r i vrut să se ascundă cu totul de ceilalţi. # +pune)mi, /iza %e s)a întâmplat'Copila tăcea, ne!işcată. =u se #otăra să vorbească. 4l privea drept

în aţă cu oc#ii săi albaştri. 'oate trăsăturile obră)orilor săi e1pri!au otea!ă ără !argini.— l... o să se spânzure, şopti ea, ca"ntr"o aiurare.— Cine are să se spânzure< întrebă, speriat, Velceaninov.— l, el& l a vrut să se spânzure azi"noapte cu un ştreang& vorbi în

grabă etiţa, înăbuşindu"se. *"a! văzut c#iar eu. l însuşi !i"a spus"o,!i"a spus"o& 5i !ai înainte a vrut. 'otdeauna a vrut. *"a! văzutnoaptea...

— Peste putinţă& şopti nedu!erit Velceaninov.(intr"o dată etiţa se aruncă şi începu să"i sărute !âinile. Plângea

în #o#ote. (e"abia îşi trăgea suletul. 4l ruga şi"l i!plora. (ar nu pricepeani!ic din bolboroselile ei isterice. (e atunci îi ră!ase pentru totdeauna



în !inte, ur!ărindu"l şi aievea şi în vis, această privire c#inuită de copiltorturat, cuprins de o groază ără !argini şi care cu o ulti!ă năde)de seuită i!plorator la dânsul.

"1are într"adevăr îl iubeşte< 5i încă atât de !ult< 4ntr"adevăr< segândi cu gelozie şi cu invidie Velceaninov, întorcându"se în oraş, cu o

înrigurată nerăbdare. %dineaori !i"a spus doar ea singură că pe!aică"sa o iubeşte !ai !ult... poate că nu"l iubeşte de loc şi"l urăşte&...5i ce însea!nă alar!a asta2 9%re să se spânzure:. Ce tot îndruga ea<

=ătăleţul ăsta să se spânzure< 'rebuie să alu adevărul. 'rebuie să"l aluneapărat. 'rebuie să rezolv c#estiunea cât !ai repede — şi s"o rezolvdeinitiv&$

VII+oţul şi a!antul se sărută

Velceaninov era straşnic de zorit ca să $ale adevărul$.$%zi"di!ineaţă era! uluit. =u !ă si!ţea! în stare să !ă reculeg, — segândea el, a!intindu"şi pri!a întâlnire cu *iza, acu! însă trebuie să alu

neapărat adevărul.$ Pentru a grăbi lucrurile, era cât pe ce să se ducă cutrăsura de"a dreptul la 'rusoţ>i, dar se răzgândi nu!aidecât2 $=u, !aibine să vină el singur la !ine, iar eu, între ti!p, să isprăvesc cât !airepede cu treburile !ele bleste!ate&"

Se apucă cu înrigurare de aacerile sale. (ar si!ţi de data asta căera oarte î!prăştiat şi că astăzi nu se putea ocupa serios de treburi. Pela orele cinci, când porni să"şi ia !asa de prânz, îi veni pentru întâia oarăun gând năstruşnic2 poate"i într"adevăr un încurcă"lu!e şi degeaba sea!estecă în toate cele, se agită şi se vâră la autorităţi în căutareaavocatului, care a şi început să"l ocolească. Puni apoi în râs,

gândindu"se la presupunerea asta. $Să"!i i venit ieri gândul acesta, tare!"aş i a!ărât$, adăugă el cu voie bună sporită. Cu toată veselia lui,Velceaninov devenea tot !ai distrat şi !ai nerăbdător. Căzu în sârşit pegânduri. (eşi în !intea lui neliniştită încolţeau el de el de idei, înansa!blu nu se înc#ega ni!ic ce"ar i putut să"l a)ute într"adevăr în clipaaceea

$%! nevoie de o!ul acesta& #otărî în cele din ur!ă Velceaninov. 'rebuie să"l descirez, iar după aceea să decid. Pare inevitabil duelul &"

Întorcându"se acasă pe la orele şapte, Velceaninov nu"l găsi ladânsul pe Pavel Pavlovici. 4l cuprinse o !are ui!ire. %poi se !ânie, dupăaceea se !â#ni — pentru ca, la sârşit, să"l apuce c#iar rica2 $=u!ai

unul (u!nezeu ştie cu! se vor isprăvi toate acestea&$ repeta el, bapli!bându"se prin ca!eră, ba întinzându"se pe divan cu oc#ii la ceas. 4nsârşit, către orele nouă, îşi ăcu apariţia Pavel Pavlovici. $(acă o!ulacesta ar avea de gând să !ă prindă în capcană, !o!entul de aţă ar icel !ai avorabil pentru dânsul — atât de risipit !ă si!t acu!$, îşizise, înviorându"se brusc şi înveselindu"se peste !ăsură.

4ntrebându"l, dezg#eţat şi într"o bună dispoziţie suletească, de cenu venise !ai devre!e, Pavel Pavlovici îşi sc#i!onosi igura într"unzâ!bet, se aşeză în voie, nu ca în a)un, şi"şi aruncă negli)ent pălăria cudoliu pe alt scaun. Velceaninov băgă nu!aidecât de sea!ă dezinvolturalui şi o reţinu în !e!orie.

Cal!, ără cuvinte de prisos, netulburat ca !ai deunăzi, el îi





— 'otuşi sunteţi un o! cura)os& reluă Velceaninov.— (e ce< 0iindcă v"a! arătat coarnele< (ar ştiţi ceva, %le1ei vano"

vici, !ai bine !"aţi cinsti cu ceva. Că eu v"a! cinstit un an întreg, zi dezi, în oraşul '. 'ri!iteţi după o sticluţă de băutură. 8i s"a uscat gâtle)ul.

— Cu plăcere& Puteaţi să"!i spuneţi !ai de!ult. Ce"aţi doridu!neavoastră<

— (e ce2 du!neavoastră şi nu2 ce"a! dori noi? căci a!ândoi vo!cinsti. =u"i aşa< îl înruntă Pavel Pavlovici, privindu"l între ti!p drept în

oc#i cu o stranie nelinişte.— 5a!panie<— (ar ce altceva< Pentru votcă încă n"a sosit rândul...Velceaninov se sculă ără grabă, sună pe 8avra şi dădu porunca.— Să be! pentru ericita şi vesela noastră revedere, după o

despărţire de nouă ani& c#icoti prosteşte, ără rost, Pavel Pavlovici, căci!i"aţi ră!as nu!ai du!neavoastră ca unic prieten adevărat. =u !aie1istă Stepan 8i#ailovici +agautov, aido!a ca"n poetul acela2

Patrocle-n viaţă n-a rămas, Ci Thersit cel semeţ şi laş ...

şi, rostind nu!ele lui '#ersit, 'rusoţ>i se î!punse cu degetul înpiept.

$8ai degrabă ai vorbi pe şleau, porcule, căci !ie nu"!i place să baţişeaua$, îşi zise în sine Velceaninov, ierbând de !ânie şi abiastăpânindu"se să n"o dea în vileag.

— 8ai bine spuneţi"!i de"a dreptul, începu Velceaninov, punind denădu, dacă îl învinuiţi ăţiş pe Stepan 8i#ailovici 6nu"i !ai spuse acu!,pur şi si!plu, +agautov7 ar trebui să vă bucuraţi că cel ce v"a )ignit seală în pă!ânt. %tunci de ce vă pare rău<

— Cu!< Să !ă bucur< (e ce să !ă bucur<— Dudec şi eu aşa, după senti!entele du!neavoastră.— ?i"#i& 4n privinţa asta vă înşelaţi asupra senti!entelor !ele. =u

ştiţi cugetarea unui înţelept2 $+ine e când ţi"i !ort duş!anul, dar !ai!ine când îi viu", hi)hi

— #ei, viu l"aţi văzut şi l"aţi prea văzut zilnic, ti!p de vreo cinci anişi aţi avut destulă vre!e să vă săturaţi conte!plându"l, re!arcărăutăcios şi agresiv Velceaninov.

— (ar parcă atunci ştia!... parcă ştia!< se avântă brusc PavelPavlovici, sărind de la locuşorul său, oarecu! parcă bucuros că, însârşit, i se puse o întrebare pe care o aştepta de un a!ar de vre!e.

(rept cine !ă socotiţi, %le1ei vanovici<4n privirea lui sclipi scurt o e1presie cu totul nouă şi neaşteptatătransigurându"i dintr"o dată aţa, sc#i!onosită până atunci de un rân)etrău şi respingător.

— Cu!< ="aţi ştiut într"adevăr ni!ic< rosti nedu!erit Velceaninov,sub i!presia unei ulgerătoare uluiri.

— %#, va să zică vă i!aginaţi că ştiuse!< 5tiuse!< Vai, ce suletede eroi& în oc#ii voştri o!ul parcă"i un câine şi îi )udecaţi pe toţi după!işelia propriei voastre iri. %sta"i& V"o spun desc#is& şi lovi urios cupu!nul în !asă, dar se sperie pe loc de zgo!otul ăcut de el însuşi şiaruncă în )uru"i priviri înricoşate.

Velceaninov îşi recăpătă cal!ul de dinainte.



— %scultaţi"!ă, Pavel Pavlovici, de apt !i"e totuna... nu"i aşa<...dacă aţi ştiut dinainte ori nu. (acă n"aţi ştiut, asta vă onorează în oricecaz, deşi... de altel, nu înţeleg de loc de ce !"aţi ales toc!ai pe !inedrept conidentul du!neavoastră<

— (ar nu"i vorba de du!neavoastră... nu vă supăraţi... nu"i vorbade du!neavoastră... !or!ăi Pavel Pavlovici, coborându"şi privirile înpă!ânt.

'oc!ai intră 8avra cu şa!pania.

— at"o& e1cla!ă Pavel Pavlovici, bucurându"se pese!ne de dezno"dă!ânt. Pa#arele, !aică, adă pa#arele& 8inunat& =i!ic nu ne !aitrebuie, drăguţă& Sticla e destupată< %d!irabil, bravo du!itale&5i"acu!a te poţi retrage&

'rusoţ>i se învioră şi se uită iarăşi se!eţ la Velceaninov— Recunoaşteţi, rogu"vă, izbucni el în c#icote de râs, că lucrurile

acestea vă interesează în cel !ai înalt grad şi nu vă e de loc $totuna$,după cu! aţi binevoit s"o spuneţi adineaori, aşa că aţi ră!âne oartedeza!ăgit dacă în clipa asta !"aş scula de pe scaun şi aş pleca, ără săvă i e1plicat totul în a!ănunt.

— +a, drept vorbind, n"aş i deza!ăgit de loc. $8inţi&$ spunea

surâsul lui Pavel Pavlovici.— i, #ai să ne apucă! acu! de treabă& zise şi începu să toarne

şa!panie în pa#are.— Să toastă!& glăsui 'rusoţ>i, ridicând pa#arul2 în sănătatea

răposatului întru (o!nul, prietenul !eu Stepan 8i#ailovici& şi îl dădu pegât.

— *a un ase!enea toast eu n"a! să beau, spuse Velceaninov,punându"şi pa#arul pe !asă.

— (e ce< un !ic toast drăguţ, nu< # 2ite ce. Când aţi intrat aici, eraţi beat<— +ăuse! puţin. (ar ce"i<— =i!ic deosebit& (ar eu a! avut i!presia, şi ieri, şi !ai ales

azi"di!ineaţă, că o regretaţi sincer pe =atalia Vasilievna.— (ar cine v"a spus că n"o regret sincer şi acu!< zise Pavel

Pavlovici, sărind de la locul său, ca săltat de un resort.— (e altel, nu despre asta"i vorba. Vă rog însă să iţi de acord că

v"aţi i putut înşela în ceea ce"l priveşte pe Stepan 8i#ailovici, iar acestae lucrul de căpetenie.

Pavel Pavlovici zâ!bi şiret şi ăcu cu oc#iul.— #ei, văd că ardeţi de curiozitate să alaţi cu! !"a! inor!at eu

în privinţa lui Stepan 8i#ailovici.

Velceaninov se ăcu roşu la aţă2— Vă repet că !i"e totuna.$4!i vine să"l dau pe uşă aară, cu şa!panie cu tot$, îşi zise urios,

ăcându)se staco.iu— ="are i!portanţă, rosti Pavel Pavlovici ca o aprobare şi îşi !ai

turnă un pa#ar.— 0ie& Vă voi istorisi nu!aidecât cu! a! descoperit $totul$ şi aşa o

să vă satisac dorinţa arzătoare de a cunoaşte adevărul... căci sunteţi uno! înocat, %le1ei vanovici, straşnic de înocat. ?i"#i& (aţi"!i nu!ai oţigară, iindcă — după cu! ştiţi — începând din luna !artie...

# Poftim

— 5i aşa, %le1ei vanovici, din luna !artie !"a! stricat... şi iată





printr"o pălăvrăgeală ridicolă, prin sc#i!onoseli prosteşti, tânguiricarag#ioase şi prin aluzii ticăloase, cu care se dezonorează doar şi !ai!ult pe sine însuşi, ci procedează clar, direct, desc#is, ca un o!onorabil.

— ?i"#i& Poate că nici nu sunt un o! onorabil.— %sta, iarăşi vă priveşte... (ar, !ă întreb, nu înţeleg, la ur!a

ur!ei, de ce naiba ţineaţi ca +agautov să trăiască....— 8ăcar să"l i privit un pic, ca pe un bun prieten. Să i luat

î!preună o sticlă de vin şi s"o i băut î!preună.— =ici n"ar i consi!ţit să bea cu du!neavoastră. # De ce' Noblesse oblige! (e altel, şi du!neavoastră beţi cu !ine.

Cu ce era el !ai bun decât du!neavoastră<— u n"a! băut cot la cot cu du!neavoastră. # De unde, tam)nesam, atâta mândrie'Velceaninov puni dintr"o dată într"un râs nervos, iritat2 # Ptiu, drace Dar dumneavoastră sunteţi, de apt, un $tip eroce$.

Crezuse! că nu sunteţi decât un $etern soţ$ şi ni!ic !ai !ult.— Cu! adică $etern soţ$< Ce însea!nă asta< rosti Pavel Pavlovici,

ciulindu"şi brusc urec#ile.

— %şa, un tip de soţ... n"a! @ti!p să vă e1plic. 8ai bine aţi pleca, eşi ti!pul, !"aţi plictisit&

— (ar $eroce$< Parcă aţi pronunţat vorba asta<— %! spus că sunteţi un $tip eroce$, dar nu!ai aşa, în ironie.— Ce înţelegeţi prin asta< Vă rog, %le1ei vanovici, e1plicaţi"!i

pentru nu!ele lui (u!nezeu sau pentru numele lui $ristos— i, de a)uns, destul& îşi ieşi din nou din sărite Velceaninov şi răcni

la dânsul2 ti!pul să plecaţi. ?ai, luaţi"o din loc&— +a nu"i de a)uns de el& se zborşi şi Pavel Pavlovici. C#iar dacă

du!neavoastră v"aţi săturat de !ine, şi încă nu"i destul, căci !ai întâi

trebuie să be! î!preună un pă#ărel şi să ciocni!. Să be! şi după aceeapot să plec. %ltel — nu, nu"i de a)uns&— 5tiţi ce, Pavel Pavlovici, sunteţi atât de bun să vă duceţi la dracu

ori nu<— Sunt& Pot să !ă duc şi la dracu, dar în prealabil să be! un

pă#ăruţ. %ţi spus că nu doriţi să beţi în special cu mine... foarte frumos, înschim! eu vreau să beau neapărat un pa#ar de vin cu du!neavoastră&Pavel Pavlovici nu"şi !ai strâ!bă igura şi nici nu !ai c#icoti. 'otul parcăse transor!ase brusc într"însul, ăcându"l de nerecunoscut şi la c#ip şila ton, co!parativ cu o!ul pe care"l avusese în aţa sa cu câteva clipe!ai înainte, încât Velceaninov ră!ase în!ăr!urit.

— ?ai să be!, %le1ei vanovici, nu !ă reuzaţi& ur!ă PavelPavlovici, apucându"l strâns de !ână şi privind straniu în oc#ii săi.Pese!ne nu era vorba nu!ai de băutură.

— 0ie, dacă doriţi, !or!ăi Velceaninov, unde"i şa!pania< (ar,vedeţi, n"a !ai ră!as decât ceva la und, ca o dro)die.

— ste destul pentru două pa#are, curată dro)die, adevărat, dar os"o be! şi o să ciocni!. 0iţi bun şi luaţi pa#arul du!neavoastră.

%!ândoi ciocniră şi dădură pe gât băutura.— %#a, dacă"i aşa... acu!... a#& ăcu Pavel Pavlovici, îşi duse o

!ână la runte şi ră!ase câteva clipe în poziţia asta.Velceaninov aştepta, crezând că de data aceasta celălalt va rosti

ulti!ul cuvânt. (ar Pavel Pavlovici nu scoase nici o vorbă, şi nu!ai îl



privea tăcut pe Velceaninov, cu gura crispată într"un zâ!bet viclean şisarcastic.

# În deinitiv, ce vreţi de la !ine, beţiv ce sunteţi< 8ă prostiţi&răcni urios Velceaninov şi bătu cu piciorul în pă!ânt.

— =u răcniţi, nu răcniţi, de ce răcniţi< zise repede Pavel Pavlovici,căutând să"l potolească pe celălalt cu un gest al !âinii. =u vă prostesc,nu vă prostesc. %#& 5tiţi ce sunteţi... ştiţi ce sunteţi acu! pentru !ine<şi deodată îl apucă de !ână şi i"o sărută ără ca Velceaninov să i avut

ti!p a şi"o retrage.— ată cine sunteţi acu! pentru !ine, iar eu pot să !ă duc ladracu.

— %şteptaţi, staţi puţin& strigă Velceaninov, venindu"şi în ire. %!uitat să vă spun ceva...

Pavel Pavlovici se întoarse de la uşă.— Vedeţi, turui Velceaninov neobişnuit de repede, î!bu)orându"se

la aţă şi uitându"se în altă parte. 8âine ar trebui să vă duceţi neapăratla a!ilia Pogorelţev... să aceţi cunoştinţă cu ei şi să le !ulţu!iţi —neapărat...

— =eapărat, neapărat, cu! să nu pricep& arătă Pavel Pavlovici o

deplină înţelegere a acestei îndatoriri, dând repede din !ână, ca şi cândn"ar i ost nevoie să i se !ai a!intească.

— %ară de asta şi *iza vă aşteaptă cu !ultă nerăbdare. "a!ăgăduit...

— *iza, zise Pavel Pavlovici, răsucindu"se în loc. *iza< 5tiţi oare ce"aost pentru !ine *iza, ce"a ost şi ce este< Ce"a ost şi ce este< răcni el,

într"un acces de e1altare. (ar.. $m (espre asta !ai pe ur!ă... totul!ai pe ur!ă. (ar pentru !o!ent nu"i destul că a! băut un pa#ar de vincu du!neavoastră, !ai a! nevoie şi de altă satisacţie...

'rusoţ>i îşi puse pălăria pe un scaun şi"l privi pe Velceaninov, ca şiadineaori, cu răsularea întretăiată.

— Sărutaţi"!ă, %le1ei vanovici& îi propuse brusc oaspetele.— V"aţi î!bătat< izbucni acesta, ăcând un pas îndărăt.— (a, sunt beat, totuşi sărutaţi"!ă, %le1ei vanovici& Aău

sărutaţi"!ă. 3are eu nu v"a! sărutat adineaori !âna<*le0ei vanovici tăcu câteva clipe, parcă l"ar i lovit cineva cu

!ăciuca în cap. %poi se aplecă scurt spre Pavel Pavlovici care"i a)ungeaabia până la u!ăr şi"l sărută pe buzele"i care du#neau a vin. (e altel,nici nu !ai ştia bine dacă"l sărutase ori nu.

# #ei, şi acu!, acu!, se dezlănţui Pavel Pavlovici cu oc#ii învăpăiaţi, într"un acces de beţie, nu ştiu ce să spun. 8ă gândea! pe

atunci2 $=u cu!va şi ăsta< (acă şi ăsta, zic, dacă şi ăsta — atunci în cinepot să a! încredere pe lu!e<$Pavel Pavlovici iz!ucni deodată în #o#ote de plâns.— Vă daţi sea!a oare ce el de prieten !i"aţi ră!as<Aicând acestea, 'rusoţ>i o zbug#i pe uşă, ţinându"şi pălăria în

!ână. Velceaninov ră!ase iarăşi în!ăr!urit câteva clipe ca şi dupăpri!a vizită a lui Pavel Pavlovici.

"2f, un !ăscărici beţivan şi ni!ic !ai !ult&$ şi ăcu un gest dele#a!ite cu !âna.

$?otărât, ni!ic !ai !ult$, repetă energic când se dezbrăcă şi seculcă în pat.



VIIIoala /izei

% doua zi de di!ineaţă, în aşteptarea lui Pavel Pavlovici, care ăgă"duise că va veni la ti!p în vederea plecării la a!ilia Pogorelţev, Velcea"ninov !ăsura odaia încoace şi încolo, îşi sorbea caeaua şi u!a, c#inuitde un gând2 că se!ăna cu un o! care, trezindu"se din so!n, îşi aduce

a!inte că în a)un pri!ise o pal!ă... $?!... 4şi dă el perect de binesea!a despre ce"i vorba şi vrea să se răzbune pe !ine, servindu"se de*iza&$ îşi zise şi îl trecu un ior de groază.

C#ipul drăgălaş şi trist al bietei copile îi apăru în aţa oc#ilor. ni!a îi zvâcni !ai puternic. (a gândul că c#iar astăzi, în curând, peste douăore, o va vedea iarăşi pe *iza sa. $%#, ără nici o îndoială, conc#ise el cu

înlăcărare, de azi înainte asta"i toată viaţa !ea şi singurul !eu scop. Cei!portanţă au toate pal!ele şi a!intirile acestea< Ce ţel a! avut pânăacu! în viaţă< =u!ai neorânduială şi tristeţe< (ar acu! toate s"ausc#i!bat radical. %cu!a"i cu totul altceva&$

(ar, în poida încântării sale, îl năpădeau gânduri peste gânduri.

$%re să se răzbune pe !ine prin *iza, asta"i li!pede ca lu!ina zilei.Se va răzbuna şi pe *iza. Printr"însa !ă va da gata pentru toate cele.?!... pentru ni!ic în lu!e nu"i !ai pot îngădui ieşiri ca acelea deaseară, şi — aducându"şi a!inte — se î!bu)oră la aţă. 'otuşi, văd că nu!ai vine, deşi sunte! la a!iază&$

%şteptă !ult, până la douăsprezece şi )u!ătate, iar nerăbdarea îisporea din ce în ce !ai !ult. Pavel Pavlovici nu !ai venea. 4n cele dinur!ă, gândul care îi încolţise !ai de!ult în !inte, — şi anu!e că

'rusoţ>i într"adins nu va veni, nu!ai şi nu!ai ca să"l c#inuiască cue1travaganţele lui, ca cele din a)un, îl scoase cu totul din sărite2 $5tie că

depinde de dânsul. Ce se va întâ!pla cu *iza< Cu! !"aş putea înăţişaacu! la *iza ără el<$În sârşit, Velceaninov nu !ai putu răbda şi la ora unu i1 porni cu

trăsura în goană spre biserica Po>rov. %colo i se spuse că Pavel Pavlovicinici nu dor!ise acasă, ci se întorsese pe la orele nouă di!ineaţa, stătuseca! vreun sert de ceas şi plecase din nou. 4n dreptul uşii lui PavelPavlovici, Velceaninov ascultă relatările servitoarei, pe când învârtea!aşinal !ânerul uşii încuiate, trăgându"l la dreapta şi la stânga.Venindu"şi în ire, scuipă necă)it, lăsă în pace clanţa şi rugă să ie condusla 8aria Sâsoevna, care — auzind despre cine era vorba — veni singurăcu dragă ini!ă.

ra o persoană bună la ini!ă, $o e!eie cu si!ţă!inte nobile$, cu!se e1pri!ase Velceaninov istorisind !ai târziu Clavdiei Petrovnaconvorbirea avută cu dânsa. (upă ce îl întrebă pe scurt cu!transportase etiţa în a)un, 8aria Sâsoevna se puse nu!aidecât pepovestit despre Pavel Pavlovici. (upă spusele sale, $ea de !ult i"ar iăcut vânt, dacă nu era la !i)loc copilaşul. (e altel, usese !utat din#otel din pricina vieţii lui dezordonate. =u"i păcat să aduci în casă oe!eie de !oravuri uşoare, când ai un copilaş care începe să priceapă&+a îi şi strigase etiţei2 9%sta are să"ţi ie !a!ă, dacă o să vreau&: ="aisă !ă crezi, dar până şi e!eia aceea l"a scuipat între oc#i. ar alteoritatăl se răstea către etiţă2 9'u nu eşti iica !ea, ci un... bastard3"

— =u !ai spune& rosti, înspăi!ântat Velceaninov.



— %! auzit cu urec#ile !ele. un beţiv, într"adevăr, care nici nu"şidă sea!a ce vorbeşte. 'otuşi aţă de un copil nu se ac ase!enealucruri. (eşi"i !ică de ani, dar începe să"i lucreze !intea. 0etiţa plânge.Văd că se c#inuia rău de tot. 8ai deunăzi s"a petrecut în curtea noastrăo nenorocire. ;n co!isar cică, spuneau oa!enii, a înc#iriat de cu seară oca!eră la #otel, iar spre ziuă s"a spânzurat. Se zice că ar i intrat în baniistatului. S"a adunat !ulţi!e de norod. Pavel Pavlovici nu era acasă. arpe etiţa, nesupraveg#eată de ni!eni, a! văzut"o prin lu!ea

îngră!ădită în coridor — #olbându"şi oc#ii, după alţii, la cel ce sespânzurase. %! adus"o cât !ai repede în casă. 5i ce să vezi< % începutsă tre!ure şi să se zbată în convulsii. ra neagră la aţă şi, cu! a intrat

în odaie, s"a şi prăvălit pe podele. S"a zbătut cât s"a zbătut. Parcă oapucaseră cârceii. %bia şi"a revenit în si!ţiri. (e atunci *iza boleşte

într"una. Când veni acasă şi ală despre toate acestea, Pavel Pavlovici începu s"o ciupească pe *iza până o învineţi pe tot trupul. l n"o bate, cio ciupeşte. %poi s"a î!bătat şi a început s"o sperie2 $u, zice, a! să !ăspânzur, din pricina ta o să !ă spânzur — uite, cu găitanul ăsta de lastoruri !ă spânzur$. 5i, aţă de dânsa, ăcu un laţ. ar ea, sărăcuţa, îşipierdu de tot irea şi, ţipând, îl cuprinse pe taică"su cu !ânuţele şi urlă2

$="a! să !ai ac, niciodată n"o să !ai ac&$ Să"i plângi de !ilă, nu alta&(eşi Velceaninov se aştepta la întâ!plări e1traordinare, totuşi cele

auzite îl uluiră într"atâta, încât nici nu"i veni să le creadă. 8ariaSâsoevna îi !ai înşiră şi alte apte. %stel, într"un rând, dacă nu s"ar i

întâ!plat să ie ea de aţă, *iza s"ar i aruncat pe ereastră. Când plecăde"acolo, Velceaninov era năuc, de parcă băuse2 $%! să"l o!or ca pe uncâine, o să"i dau la cap cu o bâtă&$ îi ulgeră în !inte. 5i gândul acesta îistărui îndelung în cap.

Velceaninov toc!i o trăsură şi plecă la a!ilia Pogorelţev. 4ncă înainte de a ieşi din oraş, ec#ipa)ul u nevoit să se oprească la orăspântie, lângă un podeţ peste un şanţ, pe care trecea un !are convoiunebru. (e o parte şi de alta a podeţului se îngră!ădiseră câtevatrăsuri, aşteptând. Se opreau şi trecători. ra în!or!ântarea unui o!bogat. Convoiul de cupeuri, care"l conduceau pe răposat la lăcaşul deveci, se întindea pe o lungă distanţă, iar în ereastra unui cupeu din alai,străulgera înaintea lui Velceaninov c#ipul lui Pavel Pavlovici. %r i zis că ise pare, dacă acesta nu şi"ar i scos capul pe ereastră şi nu l"ar isalutat, zâ!bind. Pese!ne era oarte bucuros că"l recunoscuse peVelceaninov, îi ăcu c#iar se!ne cu !âna din cupeu. %tunci Velceaninovsări din trăsură şi alergă până la gea!ul cupeului lui Pavel Pavlovici,

înruntând îngră!ădeala de oa!eni, pe sergenţii de stradă şi

î!pre)urarea că cupeaua se urcase pe podeţ. 'rusoţ>i era singur înăuntru.— Ce"i cu du!neavoastră< răcni Velceaninov. (e ce n"aţi venit la

!ine< Cu! de vă alaţi aici< # îndeplinesc o datorie creştinească, dar nu răcniţi aşa, nu răcniţi,

aduc ulti!ele o!agii... c#icoti Pavel Pavlovici, !i)indu"şi vesel oc#ii,conduc la lăcaşul de veci ră!ăşiţele pă!ânteşti ale adevăratului !eua!ic, Stepan 8i#ailovici.

— %sta"i o nerozie, beţivan ără !inte ce sunteţi& strigă încă şi !aitare Velceaninov, ră!ânând o clipă descu!pănit. Coborâţi pe loc şi#aideţi cu !ine, nu!aidecât&

# Imposi!il datoria înainte de toate



— %! să vă scot cu orţa de"acolo& urlă Velceaninov.— ar eu o să ţip, o să ţip& c#icoti tot atât de vesel Pavel Pavlovici,

de parcă s"ar i )ucat cineva cu dânsul, şi se reugie în undul cupeului.— Păzea, păzea că te calcă& strigă un sergent de stradă.Într"adevăr, coborând de pe pod, un cupeu străin răsări în aţa

convoiului !ortuar şi produse vâlvă. Velceaninov se văzu nevoit să sară în lături. 8ulţi!ea şi alte trăsuri îl î!pinseră !ai departe. Velceaninovscuipă cu dezgust şi se strecură spre ec#ipa)ul său.

$'otuna"i, nici nu se cade să"l iau cu !ine în #alul ăsta &" se -ândi elneliniştit, în deplină conuzie.Când Velceaninov relată lavdiei Petrovna povestirile 8ariei

Sâsoevna şi strania ântâlnire de la în!or!ântare, aceasta căzu pegânduri şi"i spuse2

— 8i"e tea!ă pentru du!neata. 'rebuie să întrerupi cu dânsul oricerelaţii. Cu cât mai repede, cu atât mai !ine

— Pua#& un !ăscărici, beţivan, şi ni!ic !ai !ult& e1cla!ă uriosVelceaninov, să"!i ie rică de dânsul< 5i cu! aş putea întrerupe relaţiilecu dânsul când la !i)loc e *iza< /ândeşte"te la dânsa&

*iza se î!bolnăvise. (e cu seară o scuturau rigurile şi din oraş era

aşteptat un doctor vestit după care se tri!isese încă în zori de zi.%ceastă veste îl zdruncină co!plet pe Velceaninov. lavdia Petrovna îlduse la bolnavă.

— eri a! observat"o cu !ultă luare"a!inte, re!arcă ea, oprindu"sela uşa odăii unde se ala *iza. o etiţă !ândră şi tristă. Se ruşineazăcă"i găzduită de noi şi că tatăl său a părăsit"o aşa. %sta"i toată boala ei.

— Cu! a părăsit"o< (e ce îţi înc#ipui că a părăsit"o<— destul că i"a dat dru!ul să vină aici într"o casă cu totul

necunoscută şi cu un o! aproape tot atât de necunoscut, sau aproape...— (ar eu singur a! luat"o, şi a! luat"o cu de"a sila, aşa că nu

găsesc...— 3, (oa!ne sinte, aşa vede lucrurile *iza, care"i un copil. (upăpărerea !ea, tatăl ei n"are să vină niciodată.

Văzându"l singur pe Velceaninov, *iza nu se !iră de loc. Surâsedoar trist şi"şi întoarse la perete căpşorul care"i ardea de ierbinţeală. =urăspunse ni!ic la consolările ti!ide şi la pro!isiunile călduroase ale luiVelceaninov de a"l aduce a doua zi, neapărat, pe tatăl său. eşind dinodaia ei, el izbucni deodată în plâns.

(octorul sosi abia către seară. (upă ce e1a!ină pe bolnavă, el îisperie de la pri!ul cuvânt pe cei de aţă, reproşându"le de ce nu"lc#e!aseră !ai înainte. Când i se spuse că etiţa se î!bolnăvise abia în

a)un, nici nu"i veni să creadă. $'otul depinde de !odul cu! va petreceea noaptea asta, înc#eie el în cele din ur!ă şi, dând dispoziţiilenecesare, plecă cu ăgăduiala că a doua zi va veni cât se poate !aidevre!e. Velceaninov vru să ră!ână neapărat peste noapte acolo, darlavdia Petrovna îl convinse $să !ai încerce o dată a"l aduce aici pe!onstrul acela$.

— 4ncă o dată< repetă, turbat de !ânie, Velceaninov. (a, de dataasta a! să"l leg edeleş şi a! să"l aduc pe sus

/ândul de a"l lega şi de a"l aduce în braţe pe Pavel Pavlovici puse oabsolută stăpânire asupra"i.

— %bsolut de loc nu !ă si!t vinovat aţă de dânsul, se adresă laplecare Velceaninov lavdiei Petrovna. Reneg toate vorbele !ele )osnice



şi plângăreţe, debitate de !ine ieri, adăugă el cuprins de urie.*iza şedea culcată cu oc#ii înc#işi, pese!ne dor!ea. Se si!ţea

parcă !ai bine. Când Velceaninov se aplecă gri)uliu asupra căpşoruluisău ca să"i sărute !ăcar un colţişor de roc#iţă, luându"şi ră!as bun, *iza

îşi desc#ise dintr"o dată oc#ii, ca şi când l"ar i pândit, şi şopti2 $a"!ă deaici&$

ra o rugă!inte blândă şi tristă, ără nici o u!bră din surescitareadin a)un. Vibra în tonul său o rese!nare că rugă!intea ei nu se va

îndeplini niciodată. (eznădă)duit la cul!e, Velceaninov dădu s"o asigurecă nu era cu putinţă a o duce în altă parte. a înc#ise oc#ii în tăcere şinu !ai scoase nici o vorbă, parcă nici nu l"ar i auzit, nici nu l"ar i văzut.(upă ce a)unse în oraş, Velceaninov porunci bir)arului să"l ducă de"adreptul spre biserica Po>rov. Se ăcuse ora zece. Pavel Pavlovici nu era

însă acasă. Velceaninov îl aşteptă o bună )u!ătate de ceas,pli!bându"se încoace şi încolo pe coridor într"o nerăbdare !aladivă.8aria Sâsoevna îl încredinţă în cele din ur!ă că Pavel Pavlovici n"are săse întoarcă acasă decât abia în zori de ziuă. $%tunci şi eu a! să vindis"de"di!ineaţă$, #otărî Velceaninov şi, în cul!ea indignării, se îndreptăspre casă.

Dar mare)i fu uimirea când, înainte de a fi intrat în casă, auzi de la8avra că oaspetele său din a)un îl aştepta încă de la orele zece.

— 5i ceai a binevoit să bea la noi, şi după vin !"a tri!is, şi obu!aşcă albastră de cinci ruble !i"a dat.

I4Vedenia

Pavel Pavlovici se instalase oarte conortabil. 5edea pe acelaşi

scaun ca în a)un, u!a ţigară după ţigară şi toc!ai îşi turnase al patruleapa#ar, şi ulti!ul, din sticla de vin. Ceainicul şi ceaşca de ceai, pe )u!ătate goală, se alau alături pe !asă. 0aţa"i staco)ie strălucea debună dispoziţie. 4şi scoase şi #aina, ca vara, ră!ânând nu!ai în vestă.

— ertaţi"!ă, scu!pe a!ice& izbucni 'rusoţ>i, zărindu"l pe Velceani"nov, şi se săltă pe scaun ca să se î!brace. 8i"a! scos #aina, ca să !ă!ai răcoresc puţin...

/azda se apropie a!eninţător de dânsul. # Încă nu sunteţi beat de tot< Se !ai poate vorbi cu

du!neavoastră<Pavel Pavlovici se zăpăci un !o!ent2

— =u, nu c#iar de tot... 8i"a! ăcut datoria aţă de răposat. Suntnu!ai puţin au!at...— (ar sunteţi în stare să !ă înţelegeţi<— (e aceea !"a! şi înăţişat, ca să vă înţeleg.— %tunci a! să încep prin a vă spune de"a dreptul că sunteţi un

ticălos& izbucni Velceaninov, cu glasul sugru!at de urie.— (acă cu asta începeţi, oare cu ce o să sârşiţi< dădu să

protesteze Pavel Pavlovici, oarte speriat , dar Velceaninov continuă să"lapostroeze ără a"l asculta.

— 0iica du!neavoastră e bolnavă, îi pe !oarte. %ţi părăsit"o ori nu<— 8oare, într"adevăr<— bolnavă, oarte bolnavă, grav bolnavă &



# &u cumva)i vor!a numai de micile sale accese' # &u mai îndru-aţi nerozii. bolnavă rău de tot. %r i trebuit cel

puţin să vă i dus pe acolo...— Să !ulţu!esc gazdelor, să le !ulţu!esc pentru ospitalitate. %!

priceput, %le1ei vanovici, dragă, bunul !eu a!ic, bâigui el, prinzându"i!âna între pal!ele sale, cu o înduioşare de beţiv, cu lacri!i în oc#i, caşi cu! ar i i!plorat iertare... %le1ei vanovici, nu strigaţi, nu strigaţiaşa... (e"aş !uri, de"aş cădea beat în =eva, ce i!portanţă ar i avut în

situaţia de astăzi< ar cât priveşte pe do!nul Pogorelţev, ave! totti!pul să ne duce! la dânsul.Velceaninov se reculese, stăpânindu"se cu greu.— Sunteţi beat, nu ştiţi ce vorbiţi& îi tăie aspru vorba Velceaninov.

Sunt gata să a! o e1plicaţie cu du!neavoastră... c#iar sunt bucuros, şicât !ai degrabă... (e aceea a! şi venit. (ar !ai întâi de toate voi lua!ăsuri. %zi va trebui să dor!iţi la !ine. 8âine di!ineaţă vă iau şi!erge! acolo. ="o să scăpaţi din g#eara !ea& urlă el din nou. %! să văleg cobză şi o să vă duc pe sus. Vă convine divanul ăsta< şi Velceaninov,

înăbuşindu"se de urie, îi arătă divanul lat şi !oale din aţa patului delângă celălalt perete, pe care dor!ea el însuşi.

— 8ă rog, oriunde...— =u oriunde, ci aici, pe divanul ăsta& iată cearşa, plapu!ă, pernă

6Velceaninov scoase toate dintr"un dulap şi în pripă le aruncă lui PavelPavlovici, care îşi întinse s!erit !âinile după ele7. Să vă aceţi patul

îndată& %ş"ter"ne"ţi"l nu!aidecât&Cu braţele încărcate de lucruri, Pavel Pavlovici ră!ase ne#otărât în

!i)locul odăii, cu un zâ!bet prelung pe aţa"i de o! beat. (ar la a douaizbucnire a lui Velceaninov, care tuna şi ulgera, Pavel Pavlovici se puse

în grabă pe treabă. (ădu la o parte !asa şi, răsulând din greu, desăcuşi întinse cearşaul, cu a)utorul lui Velceaninov, încântat de docilitatea şide zăpăceala oaspetelui său.

— 'er!inaţi tot vinul din pa#ar şi culcaţi"vă, ordonă din nouVelceaninov, îşi dădu sea!a că trebuia să ordone2 du!neavoastră aţitri!is după vin<

— u, da... 4!i înc#ipuia!, %le1ei vanovici, că n"o să !ă lăsaţi sătri!it după vin.

# +ine că v"aţi înc#ipuit. (ar trebuie să !ai alaţi încă ceva. Văanunţ o dată pentru totdeauna că a! #otărât să nu vă !ai suportsc#i!onosirile şi nici sărutările beţivăneşti de ieri. %sta n"o să vă !ai

îngădui.— 4nţeleg şi eu, %le1ei vanovici, că aşa ceva nu"i cu putinţă decât o

singură dată, zâ!bi Pavel Pavlovici, !ulţu!it de sine însuşi.%uzind răspunsul acesta, Velceaninov, care !ăsura odaia cu paşinervoşi, se opri brusc cu un aer aproape grav în aţa lui 'rusoţ>i.

— Pavel Pavlovici, vorbiţi desc#is, ără ocolişuri. Sânteţi un o!inteligent, recunosc din nou, dar vă asigur că aţi apucat pe o calegreşită. Vorbiţi ăţiş, purtaţi"vă pe aţă şi, pe cuvântul !eu de onoare, văvoi răspunde la tot ce doriţi.

Pavel Pavlovici zâ!bi iarăşi cu un surâs prelung, destul ca să"lscoată din sărite pe Velceaninov, care izbucni2

— Staţi& =u vă preaceţi, vă citesc până"n undul suletului. Suntgata, repet, pe cuvântul !eu de onoare, să vă răspund la toate şi veţicăpăta orice satisacţie posibilă, sau c#iar i!posibilă. %#, cât aş dori să



!ă înţelegeţi...— (acă sunteţi aşa de bun, rosti Pavel Pavlovici, apropiindu"se de el

cu un aer circu!spect, straşnic !"ar interesa să ştiu ce"aţi înţeles ieriprin e1presia de tip eroce.

Velceaninov scuipă cu dezgust şi !ăsură !ai departe ca!era cu unpas şi !ai grăbit.

— =u, %le1ei vanovici, nu vă arătaţi astel scârba. 8"aţi ăcut oartecurios şi de aceea a! şi venit aici pentru veriicare... ertaţi"!ă, vă rog,

că nu !ă pot e1pri!a destul de li!pede. %! citit eu însu!i într"o revistăla rubrica de critică despre tipul $eroce$ şi despre cel $paşnic$.%zi"di!ineaţă !i"a! adus a!inte... iindcă îl uitase!... dar, dreptvorbind, nici !ai înainte nu"i prea prinsese! bine înţelesul. ată, depildă, în ce aş vrea să iu lă!urit2 Stepan 8i#ailovici +agautov,răposatul, a ost un tip $eroce$ sau $paşnic$< Cu! să"l clasiic<

Velceaninov tăcea !ereu, păşind !ăsurat prin odaie. Se opri dintr"odată şi rosti !ânios2

— %parţine tipului $eroce$ o!ul care !ai curând l"ar i otrăvit pe+agautov, când ar i băut a!ândoi şa!panie în nu!ele ericitei revederi,cu! aţi băut du!neavoastră de pildă, aseară, î!preună cu !ine, dar nu

l"ar i condus la ci!itir, cu! aţi ăcut"o singur deunăzi, dracu ştie din ce!otive ascunse, tainice, dezgustătoare —dedându"vă la nişte ab)ectescălă!băieli care vă dezonorează în pri!ul rând pe du!neavoastră

înşivă&— C#iar aşa, nu s"ar i dus, încuviinţă Pavel Pavlovici, totuşi prea !ă

orecaţi... # &u face parte din cate-oria tipului "feroce", perora înainte

Velceaninov, ără să audă ni!ic în înlăcărarea lui, o!ul acela care îşinăscoceşte el de el de înc#ipuiri năstruşnice, întoc!ind bilanţuri dedreptate şi de )ustiţie, învăţându"şi oensa pe de rost ca o lecţie,văicărindu"se, !ai!uţărindu"se, andosindu"se, agăţându"se de gâtuloa!enilor — şi când colo îl vezi că pentru aşa ceva îşi iroseşte totti!pul. (ar ia spuneţi"!i& adevărat că aţi vrut să vă spânzuraţi< adevărat<

— *a beţie poate să !ă i aiurit, dar nu !ai ţin !inte. =ouă,oa!enilor de oarecare condiţie, %le1ei vanovici, nu ne prea şade bine săturnă! otravă în pa#ar. %poi, pe lângă aptul că sunt un slu)baş binevăzut, ba c#iar cu ceva stare, poate !i"ar trece prin gând să !ă şi însora doua oară.

— 8ai cu sea!ă că ai putea ni!eri la ocnă.— +ineînţeles, e1istă şi riscul acesta, deşi în ziua de azi, pe la

)udecăţi, se dau destule circu!stanţe atenuante. 4!i vine să văpovestesc o istorioară tare #azlie, pe care !i"a! a!intit"o deunăzi încupeu la în!or!ântare şi pe care aş vrea să v"o î!părtăşesc. %ţipo!enit adineauri de $cei ce se atârnă de gâtul oa!enilor$. Poate vă!ai aduceţi a!inte de unul Se!ion Petrovici *ivţov, care ne"a vizitat decâteva ori, pe când vă alaţi la noi în oraşul '. 0ratele său !ezin, socotitşi el ca un tânăr din Petersburg, avea o slu)bă pe lângă guvernatorul dinoraşul V. şi se distingea, de ase!enea, prin el de el de calităţi. Se certă

într"un rând cu colonelul /oluben>o într"o societate, aţă de !ai !ultedoa!ne, printre care se găsea şi aleasa ini!ii sale. Se socoti )ignit, dar

îşi îng#iţi obida, ascunzându"şi"o. 4ntre ti!p, /oluben>o îi cuceri iubita şi

o ceru în căsătorie. (ar ce să vezi< *ivţov acesta se î!prieteni la



catara!ă cu /oluben>o, uitând trecutul, şi se oeri c#iar să"i ie cavalerde 3noare la nuntă, ţinându"i pirostriile. 4ntorcându"se de la cununie,*ivţov — î!brăcat în rac şi cu părul rizat — se apropie de !ire ca să"lelicite şi să"l sărute, aţă de întreaga societate nobilă, în runte cuguvernatorul şi, aşa cu! era, îi vârî în pântece un pu!nal lui /oluben>ocare se prăbuşi la pă!ânt. 4nc#ipuiţi"vă, propriul său cavaler de onoare...ce ruşine& (ar asta nu"i totul& Cu! îl străpunse cu pu!nalul pe !ire,*ivţov se repezi în dreapta şi"n stânga, e1cla!ând2 $Vai, ce"a! ăcut&

Vai, ce"a! ăcut&$ *acri!ile îi curgeau şiroaie. 're!ura tot. Se atârna degâtul oa!enilor, c#iar de"al doa!nelor2 $Vai, ce"a! ăcut& Vai, ce"a!ăcut&$ ?i"#i"#i& =e"a ăcut să leşină! de râs& Păcat nu!ai de /oluben>o,care, de apt, se ăcu bine, în cele din ur!ă...

# &u văd cu ce rost !i"aţi povestit toate acestea, se încruntă cuaspri!e Velceaninov.

— 'otu"i că a ost în stare să lovească cu pu!nalul, c#icoti PavelPavlovici. 5i, după cu! se vede, o!ul acesta nu era un tip, ci un !ucos,care de rică a uitat până şi buna"cuviinţă, atârnându"se de gâtulcucoanelor aţă de guvernator. (ar îl în)ung#iase, îşi atinsese ţinta...=u!ai pentru asta a! vrut să vă povestesc istorioara.

— (uceţi"vă la dracu& răcni, e1asperat, Velceaninov, ca şi cu! s"ari rânt ceva într"însul. *uaţi"vă tălpăşiţa cu toate ascunzişurile voastre!ârşave, ne!ernicule, ţineţi cu tot dinadinsul să !ă speriaţi, c#inuitorde copii, lepădătură, ticălosule, ticălosule, ticălosule& zbieră el ca scosdin !inţi, înăbuşindu"se la iecare cuvânt.

Pavel Pavlovici se cutre!ură şi c#iar !a#!ureala îi trecu puţin.+uzele îi tre!urau.

— %dică, %le1ei vanovici, pe !ine !ă nu!iţi ticălos —dumneavoastră, pe mine?

Velceaninov îşi recăpătă nu!aidecât stăpânirea de sine.

— Sunt gata să"!i cer scuze, răspunse gazda după o scurtă tăcere,cuprins de gânduri su!bre, dar nu!ai în cazul când du!neavoastră înşivă aţi i de acord să procedaţi de acu! înainte ără ocolişuri.

# În locul do!niei voastre, %le1ei vanovici, eu !i"aş i cerut scuzeără nici o condiţie.

— 0ie şi aşa, zise Velceaninov, după ce tăcu din nou un ti!p. 4!i cerscuze. 'rebuie însă să încuviinţaţi singur, Pavel Pavlovici, că după celepetrecute nu !ă !ai si!t vinovat cu ni!ic aţă de do!nia"voastră, câtpriveşte întreaga chestiune, nu numai cazul de acum

— (ar ce c#estiuni pot să aibă loc între noi< zâ!bi şiret PavelPavlovici şi îşi lăsă oc#ii în pă!ânt.

— (acă"i aşa, cu atât !ai bine, cu atât !ai bine& sprăviţi"vă debăut vinul şi culcaţi"vă, căci eu oricu! tot n"o să vă dau dru!ul... # Mda vinul ăsta... rosti cu sială Pavel Pavlovici, totuşi se apropie

de !asă şi sorbi ulti!ul pa#ar, turnat !ai de!ult. Pese!ne băuse dinbelşug !ai înainte, aşa că !âna"i tre!ura şi udă cu o parte din vinduşu!eaua, că!aşa şi vesta... +ău totuşi pa#arul până"n und, iindu"iparcă peste putinţă să"l lase plin, apoi aşeză pa#arul cu respect pe!asă, se îndreptă supus spre pat să se dezbrace.

— ="ar i oare !ai bine să nu înnoptez la du!neavoastră< spusedeodată Pavel Pavlovici, ră!ânând în !ână cu o g#eată pe care toc!aişi"o scosese din picior.

— =u. ="ar i de loc !ai bine& răspunse !ânios Velceaninov, păşind



neobosit prin odaie ără să se uite la dânsul.Pavel Pavlovici îşi scoase #ainele şi se puse în pat. (upă un sert de

ceas se culcă şi Velceaninov, care stinse lumânarea=u putea ador!i pradă neliniştii. ;n ele!ent nou, care parcă

încurca şi !ai !ult lucrurile, răsări, din senin de undeva, tulburându"l,ără să"şi dea sea!a de ce se si!ţii ruşinat de această nelinişte. Cândera cât pe ce să aţipească, un oşnet îl trezi de"a binelea. 4şi aruncă

îndată privirea la patul lui Pavel Pavlovici. 4n odaie era întuneric beznă.

(raperiile useseră trase de tot. se păru că 'rusoţ>i nu stătea culcat, cise sculase şi şedea în capul oaselor pe !arginea patului. # Ce"i cu du!neavoastră< e1cla!ă Velceaninov.— Văd o u!bră, rosti în şoaptă Pavel Pavlovici, după o scurtă

aşteptare.— Ce anu!e< Ce el de u!bră<— %colo, în odaia de alături, a! văzut parcă prin uşă o u!bră.— ;!bra cui< întrebă Velceaninov după o scurtă tăcere. # * &ataliei VasilievnaVelceaninov puse picioarele pe covor şi se uită el însuşi prin antreu

în ca!era vecină, care stătea tot ti!pul cu uşa desc#isă. %colo nu erau

draperii la erestre, ci nu!ai storuri, de aceea se vedea o zare de lu!ină. # În odaia cealaltă nu"i ni!ic, sunteţi beat, culcaţi"vă& zise

Velceaninov şi se înveli cu plapu!a.Pavel Pavlovici nu !ai rosti nici un cuvânt şi se culcă şi el.— (ar !ai înainte n"aţi văzut niciodată u!bra ei< îl întrebă dintr"o

dată Velceaninov după vreo zece minute— 3 singură dată parcă a! !ai văzut"o, rosti abia auzit Pavel Pavlo"

vici, tărăgănând răspunsul. %poi se aşternu iarăşi între dânşii tăcerea.Velceaninov nu şi"ar i putut da sea!a cu siguranţă dacă aţipise ori

nu. (ar nu trecu un ceas şi gazda tresări în aşternut, îl trezi ca un oşnet.

=u ştia ce era, i se părea însă că ceva alb stătea în beznă, la doi paşi dedânsul, în !i)locul odăii. Se sculă în capul oaselor şi privi lung ca! un!inut.

— (u!neavoastră sunteţi, Pavel Pavlovici< rosti Velceaninov cu ovoce stinsă, care răsună brusc în liniştea nopţii, părându"i"se straniec#iar lui însuşi.

=u căpătă nici un răspuns, dar nu era nici o îndoială că cinevastătea în picioare în aţa sa.

— (u!neavoastră sunteţi... Pavel Pavlovici< repetă el !ai tare şic#iar cu un glas atât de puternic, încât dacă 'rusoţ>i ar i dor!it liniştit înpat, s"ar i deşteptat pe loc şi i"ar i răspuns.

=ici un cuvânt însă. 4n sc#i!b, silueta albă, abia desluşită, se!işcă, apropiindu"se de dânsul. %poi se petrecu ceva straniu2 într"oclipită parcă se rânse ceva într"însul ca şi deunăzi, şi răcni din răsputeri,cu o voce aspră, sugru!ată, suocându"se aproape la iecare cuvânt2

— (acă du!neavoastră, un !ăscărici beţivan, vă trece prin cap că!"aţi putea speria, o să !ă întorc cu aţa la perete, î!i voi trageplapu!a peste cap şi n"o să !ă !ai întorc toată noaptea ca să"ţidovedesc că nu dau două parale pe tine... c#iar dacă"i sta aşa, până"nzori... !ăscărici ce eşti... !i"i şi scârbă de tine&

5icând acestea, Velceaninov scuipă !ânios spre locul unde se alapresupusul Pavel Pavlovici, se răsuci scurt în pat cu aţa la perete, seacoperi cu plapu!a, cu! spusese, şi ră!ase ne!işcat ca un !ort. Se



aşternu o tăcere !or!ântală. ra greu de spus dacă u!bra se apropiade dânsul sau încre!enise pe loc, iai ini!a îi bătea tare, tare de tot.

'recură cel puţin cinci !inute şi deodată, la vreo doi paşi de dânsul, seauzi vocea slabă, tânguitoare, a lui Pavel Pavlovici.

— u sunt, %le1ei vanovici, !"a! sculat să caut... 6şi nu!i unobiect casnic din cele !ai utile7 nu l"a! găsit pe aproape... şi a! vrutsă"l caut uşurel pe lângă patul du!neavoastră.

— (ar de ce aţi tăcut... când a! strigat adineauri< îl întrebă Velcea"

ninov cu un glas rânt, după vreo )u!ătate de !inut. # M)am speriat. Răcniţi aşa de tare... (e aceea !"a! şi speriat.— acolo în colţ, la stânga, spre uşă, într"un dulăpior... aprindeţi

lu!ânarea...— /ăsesc şi ără lu!ânare... rosti, s!erit, Pavel Pavlovici, îndrept"

ându"se spre ung#er... scuzaţi, %le1ei vanovici, că v"a! deran)at... era!ca beat.

Velceaninov nu"i răspunse. Stătea întors cu aţa la perete şi ră!aseaşa toată noaptea, ără să se !işte. Voia oare să"şi ţină astel cuvântul şisă"şi arate în !odul acesta dispreţul< =u ştia nici el singur ce se

întâ!plase cu dânsul. 'ulburarea lui nervoasă se preăcu în cele din

ur!ă într"un adevărat delir, şi el !ult ti!p nu !ai putu ador!i.(eşteptându"se a doua zi către orele zece, Velceaninov sări ars şi setrezi pe !arginea patului, ca aruncat de un arc. (ar Pavel Pavlovici nu se!ai ala în odaie. Ră!ăsese nu!ai patul său gol, desăcut. 'rusoţ>i oştersese în zori de ziuă.

— 5tia! că aşa are să se întâ!ple& e1cla!ă Velceaninov, plesnin"du"se cu pal!a peste runte.

4

/a cimitir 6emerile doctorului se adeveriră. *izei i se ăcu dintr"o dată !ai rău,

cu! nu"şi înc#ipuise în a)un nici Velceaninov, nici lavdia Petrovna.(i!ineaţa, Velceaninov o !ai găsi pe bolnavă conştientă, toropită însăde o !are ebră. ;lterior, el încredinţa pe toţi că etiţa îi zâ!bise, bac#iar îi întinsese !ânuţa ierbinte. (acă acesta era adevărul sau nu!airodul unei involuntare înc#ipuiri, ca o consolare — nu se !ai puteaveriica. 4n aptul nopţii, bolnava îşi pierdu cunoştinţa şi în starea astară!ase până la sârşit. % zecea zi de la sosire, /iza muri

În vre!ea asta, Velceaninov trecu prin !ari c#inuri. 0a!ilia Pogorel"

ţev era îngri)orată c#iar de starea sănătăţii sale. 4n ti!pul acestadureros, el petrecu la vilă cele !ai !ulte zile. Când boala *izei seapropie de deznodă!ânt, Velceaninov stătea singur ceasuri întregi încâte un ung#er, parcă ără să se gândească la ni!ic. lavdia Petrovnavenea uneori la dânsul ca să"l distreze, dar el îi răspundea !onosilabic,ăcând sorţări să stea de vorbă cu ea. lavdia Petrovna nu se aşteptasecă $toate acestea îl vor i!presiona atât de puternic$. 8ai degrabăVelceaninov se lua cu copiii, care îl ăceau c#iar să râdă, câteodată.

'otuşi se scula de pe scaun aproape din ceas în ceas şi se ducea în vâruldegetelor să vadă ce ace bolnava. ;neori, i se părea că etiţa îlrecunoaşte. =u !ai avea nici o speranţă în privinţa însănătoşirii ei, ca şitoţi ceilalţi, dar nu se depărta de odaia, unde trăgea să !oară *iza,



stând de obicei în ca!era de alături.În vre!ea asta totuşi, Velceaninov, de vreo două ori, desăşură o

activitate e1traordinară. Pleca bez!etic la Petersburg după doctori,aducea pe !edicii cei !ai vestiţi şi ăcea consulturi. %l doilea şi cel dinur!ă consult avu loc în a)unul !orţii copilului. Cu vreo trei zile !ai

înainte, lavdia Petrovna vorbi stăruitor cu Velceaninov, că trebuie ne"apărat să dea de ur!a do!nului 'rusoţ>i2 $ără dânsul, într"un caz denenorocire, nici nu vo! putea în!or!ânta pe *iza$. Velceaninov !or!ăi

că îi va scrie. ar Pogorelţev anunţa că"l va descoperi cu a)utorul poliţiei.4n sârşit, Velceaninov scrise un bileţel de două rânduri şi"l duse la #otel.Ca de obicei, Pavel Pavlovici nu era acasă. %tunci el în!ână, scrisoarea8ariei Sâsoevna, ca să i"o trans!ită.

4n cele din ur!ă, *iza !uri într"o !inunată seară de vară, o dată cuapusul soarelui. (e abia atunci se dez!etici Velceaninov. Pe când etiţarăposată era gătită şi î!brăcată într"o albă roc#iţă de sărbătoare a uneiadintre iicele lavdei Petrovna, iind aşezată în salon pe o !asă cu lori

între !ânuţe, Velceaninov se apropie de lavdia Petrovna şi îi declară cuoc#i scăpărători că"l va aduce, !ort"copt, pe $ucigaş$. 0ără a"i ascultasatul de a zăbovi până a doua zi, Velceaninov plecă nu!aidecât la oraş.

5tia unde să"l dibuiască pe Pavel Pavlovici. (oar nu nu!ai dupădoctori se !ai dusese el la Petersburg. ;neori, în ti!pul acela, aveai!presia că, aducând la *iza pe tatăl ei, aceasta — nu!ai la auzulglasului său — şi"ar i venit în ire. %tunci, ca un desperat, pornea să"lcaute.

Pavel Pavlovici îşi păstrase do!iciliul de la #otel, dar acolo degeaba întrebă de dânsul.

— Câte trei zile în şir nu nu!ai nu doar!e, dar nici nu dă pe acasă, îl inor!ase 8aria Sâsoevna, apoi vine aici uneori ca din întâ!plare,!ort"beat, nu stă nici un ceas pe ceasornic şi iar o ia din loc. 4şi ace de

cap. ;n c#elner de la #otelul Po>rovs>aia spuse printre altele lui Velcea"ninov că Pavel Pavlovici recventa de !ai de!ult nişte e!ei de!oravuri uşoare de pe bulevardul Voznesens>i. Velceaninov le descopericu uşurinţă. (upă ce le cinsti din belşug, ele îşi aduseră nu!aidecâta!inte de clientul lor, recunoscându"l îndeosebi după pălăria cu doliu,dar îl şi ăcură de două parale, iindcă nu !ai venea pe la dânsele. ;nadintre proesioniste, nu!ită atia, se prinse $să"l găsească neapărat pePavel Pavlovici, deoarece acesta se ţine acu! lipcă de 8aş>a Prosta>ovaşi are punga doldora de parale. Cât priveşte pe 8aş>a, asta"i oticăloasă... a zăcut prin spitale... nu!ai dacă ar vrea să desc#idă gura, şi

8aş>a ar înunda Siberia... un singur cuvinţel ar i de a)uns.$ (ar atianu"l descoperi atunci, în sc#i!b ăgădui ritos că"l va găsi altă dată. (edata asta Velceaninov îşi puse toată năde)dea toc!ai în concursul ei. lreveni a doua zi pe la orele zece. Căpătă ără întârziere învoire pentruatia de la stabili!entul respectiv, plătind su!a cuvenită pentru absenţaei, şi a!ândoi plecară pe ur!ele lui Pavel Pavlovici. (e apt, nu ştia niciel însuşi ce va ace cu 'rusoţ>i. 4l va ucide pentru isprăvile sale, saunu!ai îl căuta pentru a"i vesti !oartea iicei lui şi a"i cere concursulnecesar la în!or!ântare< Pri!ele de!ersuri nu dădură nici un rezultat.%lară nu!ai că 8aş>a Prosta>ova se bătuse cu Pavel Pavlovici cu treizile în ur!ă şi că un slu)baş oarecare, cu un scaun, $spărsese capul luiPavel Pavlovici$. 4ntr"un cuvânt, nu"l putură găsi !ultă vre!e. (ar în cele



din ur!ă, toc!ai pe la orele două de noapte, Velceaninov — ieşinddintr"o casă rău a!ată, după indicaţia inor!atorilor, se întâlni peneaşteptate, nas în nas, cu Pavel Pavlovici

(ouă e!ei îl aduceau pe 'rusoţ>i beat"!ort spre casa aceea, una îlsusţinea de braţ, iar din spate un pretendent zdravăn, de statură înaltă,zbiera cât îl ţinea gura, a!eninţându"l pe Pavel Pavlovici cu tot elul degrozăvii. ;rla printre altele că acesta $l"a e1ploatat şi i"a otrăvit viaţa$.ra vorba pese!ne de nişte bani. 0e!eile se arătau oarte grăbite şi

speriate. Aărindu"l pe Velceaninov, Pavel Pavlovici se aruncă spre dânsulcu !âinile întinse, ţipând de parcă l"ar i în)ung#iat cineva7— %)utor, răţioare &Văzând silueta atletică a lui Velceaninov, pretendentul şterse

nu!aidecât putina. Pavel Pavlovici îi arătă, triu!ător, pu!nul şi scoaseun strigăt de izbândă. %tunci Velceaninov îl prinse urios de u!eri şi seapucă să"l scuture atât de puternic cu a!ândouă !âinile, încât lui PavelPavlovici începură să"i clănţănească dinţii. 'rusoţ>i încetă ca prin ar!ecde"a răcni şi, cu o privire îndobitocită de beţivan, cată spre )ustiţiarulsău. =eştiind pese!ne ce să !ai acă cu dânsul, Velceaninov îi încovoieputernic spinarea şi îl aşeză alături pe o bornă de la !arginea

trotuarului. # * murit /iza îi spuse0ără să"şi ia oc#ii de la dânsul, Pavel Pavlovici şedea pe bornă,

susţinut de către una dintre e!ei. Pricepu, în sârşit, şi aţa i se scoâlcibrusc.

— % !urit... şopti el cu o şoaptă stranie. Velceaninov nu"şi putu dasea!a, dacă 'rusoţ>i zâ!bise, beat iind, cu surâsul său prelung şiinect, sau nu!ai i se sc#i!onosise igura. (ar, după o clipă, PavelPavlovici îşi ridică cu o vădită sorţare dreapta tre!urândă ca să acăse!nul crucii, dar nu izbuti, !âna în tre!ur îi căzu la loc. l !ai zăbovipuţin, apoi se sculă greoi de pe bornă, prinse braţul e!eii care"l însoţeaşi, spri)init de dânsa, porni !ai departe în dru!ul lui, căzut parcă înnesi!ţire, ca şi cu! Velceaninov nici nu ar i ost de aţă. (ar acesta îl

înşăcă iarăşi de u!ăr.— =u !ă înţelegi, !onstrule, că ără tine *iza nu poate i

în!or!ântată< răcni Velceaninov, înăbuşindu"se.Pavel Pavlovici îşi întoarse capul # Îl !ai ţii !inte... pe sublocotenentul acela... de artilerie<

bolborosi el, cu li!ba încleiată.— Ce"e"e< răcni Velceaninov, cutre!urându"se.— l e tatăl ei& Caută"l pe dânsul, pentru în!or!ântare...

— 8inţi& urlă Velceaninov, ca scos din ire. =u!ai din răutate ospui... 5tia! eu că toc!ai asta !i"o coci&eşit din !inţi, Velceaninov îşi ridică înspăi!ântătorul său pu!n

asupra lui Pavel Pavlovici. 4ncă o clipă... şi l"ar i ucis, poate, cu o singurălovitură în cap. 0e!eile ţipară ascuţit şi săriră în lături. 'rusoţ>i însă nicinu clipi din oc#i. 3 urie sălbatică îl desigura.

— 5tii tu cu! se c#ea!ă la noi... curat pe ruseşte<... rosti răspicatPavel Pavlovici 6ca şi cu! i s"ar i risipit cu totul !a#!ureala7 o

în)urătură, care nu poate i reprodusă în scris. %colo să te şi cari, ărăzăbavă.

%poi 'rusoţ>i se s!ulse cu putere din !âinile lui Velceaninov, se î!piedică şi cât pe ce era să cadă. 0e!eile îl prinseră şi de data asta şi o



luară la ugă î!preună cu dânsul, ţivlindu"se şi aproape târându"l dupăele. Velceaninov nu"l !ai ur!ări.

% doua zi, la ora unu în )urul prânzului, apăru la vila Pogorelţivilor ununcţionar oarte prezentabil, între două vârste, î!brăcat în unior!ă şi

în!ână cu deerenţă lavdiei Petrovna un plic adresat pe nu!ele ei, dinpartea lui Pavel Pavlovici 'rusoţ>i. Plicul conţinea o scrisoare, trei sute deruble şi #ârtiile necesare pentru în!or!ântarea etiţei. Scrisoarea erascurtă, e1tre! de respectuoasă şi plină de cuviinţă, îi !ulţu!ea pround

do!niei"sale lavdia Petrovna pentru co!portarea ei, izvorâtă din atâtabunătate aţă de o orană — aptă pentru care nu!ai unul (u!nezeu arputea"o răsplăti. %!intea destul de vag că din pricina unei grave !aladiinu va putea lua parte în persoană la în!or!ântarea preaiubitei şineericitei iice. 4şi punea însă toate speranţele în bunătatea îngereascăa do!niei"sale. Cele trei sute de ruble erau destinate — după lă!uririlesupli!entare din !isivă — pentru în!or!ântare şi îndeobşte pentruc#eltuielile pricinuite de boala copilei. ar dacă va ră!âne ceva din su!aaceasta, ruga respectuos să se olosească pentru a se po!eni veşnicsuletul răposatei *iza. 0uncţionarul, aducător al scrisorii, nu putuadăuga ni!ic altceva. (in unele vorbe ale sale rezulta că el pri!ise a

aduce personal do!niei"sale scrisoarea nu!ai la stăruitoarea rugă!intea lui Pavel Pavlovici. Pogorelţev se si!ţi c#iar )ignit de e1presia privitoarela $c#eltuielile pricinuite de boala copilei$ şi #otărî să oprească nu!aicincizeci de ruble pentru în!or!ântare, deoarece nu putea i î!piedicatun tată de a"şi îngropa copila, iar restul de două sute cincizeci să ie

înapoiat ără întârziere do!nului 'rusoţ>i. lavdia Petrovna însă decise încele din ur!ă să nu"i !ai tri!ită înapoi două sute cincizeci de ruble, ci oc#itanţă de la biserica ci!itirului despre pri!irea acestor bani pentruveşnica po!enire a suletului răposatei copile lisaveta. C#itanţa ur!asă ie în!ânată neîntârziat lui Pavel Pavlovici de Velceaninov, care i"o şitri!ise prin poştă la #otel.

(upă în!or!ântare, Velceaninov nu se !ai arătă la conac. (ouăsăptă!âni înc#eiate, u!blă singur #ai#ui prin oraş, ără nici un ţel, pegânduri, dând peste oa!eni. %lte dăţi zăcea însă acasă zile întregi, întinspe divan, uitând de îndeletnicirile cele !ai obişnuite. 0a!ilia Pogorelţevtri!ise de !ai !ulte ori după dânsul, potindu"l la conac. l ăgăduia,dar nu!aidecât dădea uitării pro!isiunile. 4ntr"un rând, însăşi lavdiaPetrovna se duse la oraş, dar nu"l găsi acasă. %celaşi lucru se petrecu decâteva ori şi cu avocatul, care avea să"i acă co!unicări. 4n sârşit,procesul, condus cu !ultă abilitate, se înc#eie. Se prezentă unaran)a!ent lesnicios. Partea adversă căzu de acord pentru o înţelegere.

Ră!ânea nu!ai ca Velceaninov să renunţe la o parte neînse!nată dinproprietate. ra nevoie doar de consi!ţă!ântul acestuia. /ăsindu"l încele din ur!ă acasă, avocatul se arătă surprins de indierenţa şi!oliciunea cu care îl ascultase acest client, atât de cârciogar şi agitatodinioară.

Sosiră, în sârşit, zilele cele !ai dogoritoare ale lui iulie, darVelceaninov nici nu lua sea!a la vre!e. (urerea sa îi !ăcina suletul şievolua ase!enea unui abces copt, lă!urindu"i"se clipă cu clipă şiconcretizându"se sub or!a unui gând c#inuitor. Suerinţa lui cea !ai!are era prile)uită de aptul că *iza nu apucase să cunoască cine edânsul, !urind ără să i alat cu câtă duioşie usese iubită de el. ;nicul

ţel al întregii sale vieţi, care licărise înainte"i într"o bucurie atât de



încântătoare, se stinsese brusc în bezna veşnică. %cest scop s"ar i întruc#ipat aievea în î!pre)urarea — cu! se gândea el în orice !o!ent— ca *iza să si!tă zi cu zi, ceas cu ceas, neîntrerupt de"a lungul vieţiisale, iubirea lui ără de !argini. $3a!enii n"au şi nici nu pot avea unscop !ai înalt, îşi spunea uneori Velceaninov, căzut într"o lugubrăe1altare. C#iar dacă e1istă şi alte ţeluri, nici unul nu poate i !ai sântdecât acesta$. $Prin iubirea aţă de *iza, se gândea el alteori, !i"aş ipuriicat şi !i"aş i răscu!părat toată viaţa !ea trecută, î!bibată de

du#oare şi trăită ără de nici un olos. %ş i gonit pe o!ul trândav, viciosşi sârşit din !ine, ăurind pentru viaţă o iinţă pură, !inunată... Pentruiinţa aceasta !i s"ar i iertat totul. C#iar eu singur !i"aş i iertat toatepăcatele"

%ceste gânduri conştiente îi răsăreau în !inte, însoţite totdeaunade viziunea li!pede, apropiată, e!oţionantă a copilei deuncte. Reânvia

în suletul lui igura sa palidă şi îşi rea!intea orice e1presie de pe aţa ei.3 revedea în sicriu printre lori. 3 revedea şi ără cunoştinţă, în delirulebrei, cu oc#ii icşi, larg desc#işi... 4şi aduse a!inte că, pe când zăcea

întinsă pe !asă, el zărise din întâ!plare un degeţel al copilei, înnegritdin cine ştie ce !otiv în ti!pul bolii. %ceastă i!agine îl i!presionase

atât de adânc în clipele acelea, încât i se ăcuse !ilă de bietul degeţel.Până atunci el $usese parcă lipsit de orice si!ţire$, dar după aceea îizvâcni în cap, pentru întâia oară, gândul de a"l găsi neîntârziat pe PavelPavlovici şi de a"l ucide pe loc. 3are nu cu!va toc!ai !ândria călcată înpicioare a etiţei o!orâse această ini!ioară de copil, în cele trei luni dec#inuri suerite din partea părintelui, care ulgerător îşi presc#i!baseiubirea în ură, o )ignise adânc cu acea vorbă ruşinoasă, îşi bătuse )oc despai!ele ei şi, în cele din ur!ă, o lepădase la nişte oa!eni străini<Velceaninov îşi vântura !ereu în !inte aceste lucruri, dându"le tot alte şialte sensuri. $3are vă puteţi înc#ipui ce însea!nă *iza pentru !ine<$ îşia!inti el dintr"o dată e1cla!aţia lui 'rusoţ>i când era beat — şi era

încredinţat că aceste cuvinte nu ca!ulau o arsă, ci e1pri!au puruladevăr — ascundeau o iubire autentică. $Cu! putuse i însă atât de crud!onstrul acesta cu un copil pe care îl iubise odinioară aşa de !ult< posibil aşa ceva<$

(e iecare dată Velceaninov ocolea această întrebare, ba c#iarparcă o gonea. 4ntrebarea ascundea ceva îngrozitor, intolerabil şiinsolubil...

Într"o zi, Velceaninov, ără să"şi dea sea!a, se trezi purtat de paşiisăi în ci!itirul unde usese în!or!ântată *iza şi"i găsi !icuţul !or!ânt.=u !ai trecuse pe acolo de la în!or!ântare. I se păruse ceva prea

c#inuitor. (e aceea nici nu îndrăznise să se ducă la ţintiri!. (ar — lucruciudat — Cu! se lipi cu pieptul de !or!ânt şi"l sărută si!ţi în sulet ca ouşurare. ra o seară senină. Soarele scăpăta la asinţit. (e )ur î!pre)ur,pe lângă !or!inte, creştea o iarbă verde, !ustoasă. Pe aproape, în!ăceşi, zu!zăia o albină. 0lorile şi coroanele, puse pe !icuţul !or!ântal *izei de către lavdia Petrovna şi de copiii săi, zăceau cu )u!ătate dinpetale risipite în ţărână.

(upă atâta vre!e o oarecare speranţă parcă îi î!prospăta ini!a.$8i"e suletul aşa de uşor&$ se gândi Velceaninov, i!presionat de linişteaci!itirului, privind cerul li!pede şi cal!. ;n val de credinţă curată şisenină în ceva necunoscut i se revărsă în sulet. $*iza !i"a tri!is paceaasta, ea vorbeşte acu!a cu !ine$, îşi zise el.



Se întunecase de"a binelea, când Velceaninov se #otărî să se întoarcă acasă. 4n dru!ul său, nu departe de poarta ţintiri!ului, se alaun el de birt sau o cârciu!ă, într"o căsuţă scundă din bârne de le!n.Prin erestrele desc#ise se zăreau oa!eni şezând la !ese. (eodată, i sepăru că unul dintre clienţi, aşezat c#iar lângă ereastră, era însuşi PavelPavlovici care îl văzu şi"l cerceta curios de la ereastră. Velceaninov trecu!ai departe, dar în curând auzi paşi în ur!a lui. Pavel Pavlovici, în carneşi oase, alerga după dânsul. Pese!ne e1presia de pace, întipărită pe

igura lui Velceaninov, îl atrăsese şi"l î!bărbătase, când îl privise de laereastră. %)ungând în dreptul lui, 'rusoţ>i zâ!bi cu ti!iditate — dar nucu surâsul de beţivan de odinioară. (e altel, el nu era beat de loc.

— Aiua bună& rosti el.— Aiua bună& îi răspunse Velceaninov

4IPavel Pavlovici se însoară

(ându"i $ziuă"bună$, Velceaninov ră!ase surprins de senti!entele

sale. se păru ciudat să se întâlnească cu o!ul acesta ără să si!tăvreun pic de răutate şi să încerce aţă de dânsul un si!ţă!ânt cu totulnou, ca un înde!n pentru o altă atitudine.

— Ce seară plăcută, rosti Pavel Pavlovici, privindu"l drept în oc#i. # Încă n"aţi plecat< !ur!ură Velceaninov, nu atât cu ton

interogativ, cât ca constatarea unei realităţi, şi îşi ur!ă !ai departedru!ul.

— %! !ai zăbovit puţin. %! căpătat, în sârşit, postul ur!ărit, careare c#iar caracterul unei avansări. Poi!âine plec cu siguranţă.

— %ţi obţinut un post< îl întrebă direct interlocutorul.

— 5i de ce nu< răspunse cu un rictus Pavel Pavlovici.— %! spus şi eu aşa, într"o doară..., se esc#ivă Velceaninov şi,poso!orându"se, se uită c#iorâş la Pavel Pavlovici.

Spre surprinderea lui, î!brăcă!intea, pălăria cu panglică de doliu şi întreaga înăţişare a do!nului 'rusoţ>i erau inco!parabil !ai decentedecât acu! două săptă!âni. $(ar oare ce căuta în cârciu!a aceea<$ segândi Velceaninov.

— 8ai vreau să vă î!părtăşesc, %le1ei vanovici, şi o altă !arebucurie a !ea, reluă vorba Pavel Pavlovici.

# %e !ucurie'— 8ă însor.

# %um'— (upă tristeţe — bucurie... %sta"i viaţa& (ar aş i ţinut, %le1ei

vanovici... 8ă te! însă... că vă grăbiţi... aşa se pare, cel puţin...— (a, da... sunt grăbit... şi nici nu !ă si!t toc!ai bine...(eodată, îl cuprinse o puternică dorinţă de a se debarasa de

dânsul. Predispoziţia pentru oarecare si!patie i se risipi într"o clipită. # Într"adevăr, aş i dorit...Pavel Pavlovici nu"şi isprăvi vorba despre ceea ce ar i dorit...

Velceaninov tăcea.— 4n cazul acesta s"o lăsă! pentru altă dată, când vo! avea

norocul să ne întâlni! din nou...— (a, da, altă dată, !or!ăi grăbit Velceaninov, ără să se uite la



dânsul şi ără să se oprească. 'ăcură un răsti!p. Pavel Pavlovici îl întovărăşi !ai departe.— %tunci la revedere& zise, în sârşit, Velceaninov. # /a revedere, sperVelceaninov se întoarse acasă cu nervii iarăşi zdruncinaţi, întâlnirea

cu $o!ul acesta$ îl scotea din sărite. 4l copleşea. (ucându"se la culcare,se întrebă din nou2 $3are ce"o i căutat în prea)!a ci!itirului<$

% doua zi di!ineaţa, Velceaninov se #otărî, în sârşit, să acă o

vizită a!iliei Pogorelţev. Se decise ără prea !ultă tragere de ini!ă.3rice !aniestare de si!patie pentru dânsul era o povară, c#iar ceavenită de la a!ilia Pogorelţev. (ar aceştia erau atât de îngri)oraţi destarea lui, încât trebuia neapărat să se ducă la dânşii. (eodată, i senăzări că se va si!ţi oarte încurcat, revăzându"i. $Să !ă duc ori să nu!ă duc<$ se gândea, căutând să"şi isprăvească cât !ai repedeprânzişorul, când — spre !area lui surprindere — îşi ăcu apariţia PavelPavlovici.

Cu toată întâlnirea din a)un, Velceaninov nu şi"ar i putut înc#ipui căo!ul acesta va !ai trece vreodată pe la dânsul, de aceea ră!ase aşa denedu!erit, că — privindu"l — nici nu ştia cu! să înceapă vorba. (ar

Pavel Pavlovici se descurcă cu !ultă înde!ânare. 4l salută şi se aşezăpe acelaşi scaun, pe care şezuse la ulti!a vizită, acu! trei săptă!âni.%!intirea acestei vizite răsări li!pede în !intea lui Velceaninov, care îşiprivi oaspetele cu nelinişte şi cu dezgust.

— Vă surprinde vizita !ea< începu Pavel Pavlovici, g#icind privirea-azdei

Îndeobşte, Pavel Pavlovici părea !ult !ai dezg#eţat decât în a)un,dar şi !ai inti!idat. Portul său era cât se poate de curios. (o!nul

'rusoţ>i avea o î!brăcă!inte nu nu!ai decentă, ci c#iar elegantă2 o#aină uşoară de vară, pantaloni de culoare desc#isă, înguşti şi o vestă

tot de culoare desc#isă. 8ănuşile, !onoclul cu ra!a de aur apărutta!"nesa! şi că!aşa — toate n"aveau nici un cusur. Persoana sa!irosea c#iar a paru!. %cest persona) avea în întregi!e ceva ridicul şi,

în acelaşi ti!p, bizar şi respingător.— +ineînţeles, %le1ei vanovici, ur!ă 'rusoţ>i, !ai!uţărindu"se,

prezenţa !ea vă surprinde, î!i dau sea!a. (ar între oa!eni cred căpersistă totdeauna... n"a! dreptate<... ceva superior tuturoreventualităţilor şi neplăcerilor ce pot surveni... nu"i aşa<

— 5tiţi ce, Pavel Pavlovici< Spuneţi"!i cât !ai repede şi ără ocoluritot ce doriţi, rosti Velceaninov, încruntându"şi sprâncenele.

# În două vorbe şi un cuvânt, îşi dădu dru!ul Pavel Pavlovici2 !ă

însor şi plec c#iar acu! la logodnică, care locuieşte la vilă, aară dinoraş. %ş vrea să"!i aceţi !area onoare de a"!i per!ite să vă prezintacestei a!ilii. (e aceea a! venit aici pentru a vă ruga, a vă i!plora —şi 'rusoţ>i îşi înclină cu s!erenie capul — ca să binevoiţi a !ă însoţi...

# ;nde să vă însoţesc< zise Velceaninov, #olbându"şi oc#ii.— *a dânşii, adică la vila lor. Scuzaţi"!ă, vorbesc #alandala,

stângaci, ca"ntr"o aiureală de ebră... tare !ă te! să nu !ă reuzaţi,rosti el, aruncând asupra lui Velceaninov o privire rugătoare.

— Vreţi să vă însoţesc i!ediat la logodnica du!neavoastră< rosti cabui!ac gazda, neputând da crezare nici urec#ilor, nici oc#ilor săi.

— (a, adeveri oarte ti!id Pavel Pavlovici. Vă rog, %le1ei vanovici,nu vă supăraţi. =u trebuie să"!i luaţi de!ersul ca un act de îndrăzneală,



ci nu!ai ca o rugă!inte, şi încă oarte u!ilă. Spera! că poate n"o să!ă reuzaţi.

# În pri!ul rând, asta"i cu neputinţă, răspunse, ierbând, Velceani"nov.

— o dorinţă a !ea arzătoare, şi ni!ic !ai !ult, ur!ă să"l i!plore 'rusoţ>i. +a n"a! să vă ascund încă un !otiv2 !ai e1istă aici o pricină,pe care aş i vrut să v"o dezvălui după aceea. ar acu!a vă rog e1tre!de !ult... şi el se ridică de pe scaun cu pround respect.

— 4n orice caz, nu"i posibil... trebuie să conveniţi şi du!neavoastră.Velceaninov se sculă şi el în picioare.— +a"i oarte posibil, %le1ei vanovici. 8i"a! propus să vă prezint ca

un a!ic al !eu. (e altel, sunteţi cunoscut acolo. vorba de vilaconsilierului de stat Aa#lebinin.

— Cu!< e1cla!ă Velceaninov.(ra consilierul pe care îl căutase !ereu, neputându"l descoperi

acu! o lună — deoarece acţiona, după cât se pare, în olosul părţiiadverse din procesul său.

— i da, ei da& surâse Pavel Pavlovici, ca şi cu! via surprindere a luiVelceaninov i"ar i dat cura). acelaşi cu care !ergeaţi pe stradă... nu vă

!ai aduceţi a!inte< Stăteaţi de vorbă, iar eu !ă ala! pe trotuarul celă"lalt şi vă privea!. %ştepta! atunci să !ă apropii de el dupădu!neavoastră. %cu! vreo douăzeci de ani a! ost c#iar colegi deslu)bă. Când ne"a! întâlnit pe stradă şi a! vrut, după du!neavoastră,să stau de vorbă cu dânsul, pe"atunci nici nu"!i trecea prin cap c#estia!aria)ului. /ândul acesta !i"a venit ulgerător în cap, de vreosăptă!ână.

— +ine"bine, dar !i se pare că asta"i o a!ilie oarte onorabilă. =u"iaşa< se !iră cu naivitate Velceaninov.

— (esigur, şi ce"i cu asta< zise Pavel Pavlovici, ăcând o sc#i!ă dene!ulţu!ire.

— =u"i ni!ic. (ar nu"i vorba de asta... o si!plă re!arcă, dupăvizita !ea.

# 1, familia aceasta prea !ine îşi aduce a!inte de du!neavoastră,când aţi ost pe la ea, îi tăie, bucuros, vorba Pavel Pavlovici. =u!ai căn"aţi putut vedea atunci pe toţi !e!brii a!iliei. Părintele vă ţine !inteşi vă sti!ează oarte !ult. "a! vorbit de du!neavoastră în ter!enii cei!ai elogioşi.

— (ar cu! se ace că, iind văduv nu!ai de trei luni...— %& Cununia nu va avea loc i!ediat, ci nu!ai după nouă sau zece

luni, când se va î!plini anul de doliu. ="aveţi nici o gri)ă. 'otul va !erge

ca pe apă. (e altel, 0edosei Petrovici !ă ştie încă din copilărie, acunoscut pe răposata nevastă"!ea, e inor!at ce trai a! dus şi cecarieră a!. 4n sârşit, posed şi ceva stare, iar acu! capăt o slu)bă cu oavansare în grad. 'otul !erge ca pe roate...

— Va să zică"i vorba de iica lui... # *! să vă povestesc toate de"a ir"a"păr, rosti Pavel Pavlovici,

strângându"şi u!erii, cuprins de plăcere. Per!iteţi"!i, vă rog, să aprindo ţigară. (e altel, c#iar astăzi veţi putea vedea singur toate cele. Se ştiecă aici, la Petersburg, de!nitari ca 0edosei Petrovici sunt uneori oarteapreciaţi în uncţia lor dacă ştiu să se i!pună. i bine, în aară de leaă şide accesorii — tot elul de supli!ente, gratiicaţii, inde!nizaţii delocuinţă şi de întreţinere, ca şi a)utoare speciale — el nu are ni!ic care



să poată constitui un capital. 'răiesc oarte larg, dar nu pot pune ni!icdeoparte, având o a!ilie aşa de nu!eroasă. /ândiţi"vă nu!ai2 opt eteşi un iu !inor. (acă ar !uri capul a!iliei, nu ar lăsa decât o pensieoarte !odestă. 5i opt ete& Vă daţi sea!a ce însea!nă asta< Socotindnu!ai câte o perec#e de pantoi pentru iecare — şi cât ace& Cinci dincele opt ete sunt bune de !ăritat. Cea !ai !are are douăzeci şi patrude ani 6o ată er!ecătoare, veţi vedea"o7, a şasea e nu!ai decincisprezece ani, ur!ează încă la liceu. Pentru cele cinci ete trebuie de

găsit !iri, şi cât !ai curând. 'atăl e nevoit să le scoată în lu!e — vă daţisea!a câte parale costă& 5i deodată apar eu ca pretendent, cunoscut cao! cu o bună stare !aterială... %sta"i&

Pavel Pavlovici dădea aceste a!ănunte în cul!ea încântării.— %ţi peţit"o pe cea !ai !are<— =u... nu pe cea !ai !are, a! cerut !âna celei de a şasea, care

învaţă încă la liceu.— Cu!< e1cla!ă Velceaninov cu un surâs involuntar. (ar !i"aţi

spus adineaori că n"are decât cincisprezece ani— %cu! are cincisprezece ani. Peste nouă luni va avea şaisprezece

ani, şaisprezece ani şi trei luni — aşa că... 'otuşi, cu! n"ar i acu!

convenabil, ata nu ştie ni!ic... lucrurile s"au pus la cale cu părinţii...Credeţi"!ă, totul e în perectă regulă.

— Va să zică încă nu"i ni!ic #otărât<— +a totu"i #otărât& în perectă regulă.— (ar ata nu ştie<— (oar de or!ă... nu!ai de oc#ii lu!ii, nu se vorbeşte ni!ic în

aţa ei... dar cu! să nu ştie< şi Pavel Pavlovici îşi strânse, încântat,pleoapele... %le1ei vanovici, î!i aceţi avoarea asta< înc#eie cu !ultăs!erenie !usairul.

— 5i adică ce rost ar avea ca să !ă duc eu acolo< Pe lângă asta,adăugă el, pripit, cu! n"a! de gând să !erg pentru ni!ic în lu!e, deprisos î!i daţi el de fel de motive

# *le0ei Ivanovici— =u cu!va vă înc#ipuiţi c"o să !ă aşez lângă du!neavoastră în

caleaşcă ca să ne prezentă! acolo< 0iţi serios&;n senti!ent de antipatie şi de dezgust îl cuprinse iarăşi pe

Velceaninov după cele câteva clipe cât îl a!uzase pălăvrăgeala lui PavelPavlovici despre logodnă. 4ncă un !o!ent şi l"ar i dat pe uşă aară. Se

î!bunase şi î!potriva lui însuşi.— +a aşezaţi"vă, %le1ei vanovici, aşezaţi"vă lângă !ine şi n"o să vă

căiţi& îl i!ploră Pavel Pavlovici cu o voce plângătoare. =u, nu, adăugă el,

răspunzând unui gest #otărât al lui Velceaninov, nu, %le1ei vanovici, nu!ă reuzaţi categoric. Văd că !"aţi înţeles greşit. 4!i dau sea!a preabine că noi nu pute! i prieteni. (oar nu sunt aşa de prost ca să nu

înţeleg atâta lucru. Serviciul pe care vi"l cer acu! nu vă obligă cu ni!icpentru viitor. (e altel, poi!âine plec de aici cu totul şi pentrutotdeauna. ca şi cu! nu s"ar i întâ!plat ni!ic. Aiua de azi ră!âne caun apt izolat, ără nici o consecinţă. %! venit la du!neavoastră,bazându"!ă pe nobleţea distinselor senti!ente din ini!adu!neavoastră, răscolite — poate — în ulti!a vre!e... 8ă e1pri!li!pede sau încă nu<

!oţia lui Pavel Pavlovici a)unse la cul!e. Velceaninov îl privea într"un c#ip ciudat.



— 8ă rugaţi să vă ac nu ştiu ce serviciu, rosti pe gânduri Velcea"ninov, dar insistaţi prea !ult. %sta"!i pare suspect. %ş vrea să"!i vorbiţi!ai lă!urit.

— 'ot serviciul cerut este de a !ă întovărăşi. Pe ur!ă, la reîntoar"cere, vă voi destăinui totul ca la spovedanie. (e ce n"aveţi încredere în!ine<

(ar Velceaninov reuza !ai departe cu şi !ai !ultă încăpăţânare, întrucât îi încolţea în !inte un gând răutăcios, ostil... /ândul acesta

su!bru îi dăduse târcoale !ai de!ult, încă de la început, când PavelPavlovici îi po!enise de logodnică. 3 si!plă curiozitate sau o pornirenedesluşită încă îl înde!na să pri!ească. 5i cu cât si!ţea !ai intensi!boldul acesta, cu atâta se opunea !ai tare. 5edea reze!at în cot şi!edita. Pavel Pavlovici se gudura pe lângă dânsul, căutând să"l

înduplece.— +ine, !erg& acceptă brusc Velceaninov, tulburat şi cu îngri)orare,

ridicându"se de pe scaun. Pavel Pavlovici era în al nouălea cer debucurie.

— %tunci repede, %le1ei vanovici, î!brăcaţi"vă, şi 'rusoţ>i, debucurie, începu să se învârtă ca un titirez în )urul lui Velceaninov. Vă rog

să vă sc#i!baţi costu!ul, să vă î!brăcaţi cât !ai elegant, cu! ştiţidu!neavoastră.

$3are de ce ţine atât la asta< Ciudat o!&$ îşi zise gazda.— Pe lângă asta, %le1ei vanovici, ar trebui să"!i !ai aceţi un

serviciu. (acă aţi apu@cat să acceptaţi invitaţia, vă rog să"!i daţi şi unsat.

# Despre ce e vor!a'— (espre o c#estiune serioasă2 ce ac cu doliul< Ce"i !ai

convenabil2 să"l scot ori să"l păstrez<— Cu! vreţi.— +a nu, du!neavoastră trebuie să decideţi. Ce"aţi ace în locul

!eu< u cred că, păstrându"l, aş da dovadă de constanţă în aecţiunile!ele şi aş apărea într"o lu!ină avorabilă.

— +ineînţeles, scoateţi"l&— (e ce bineînţeles< şi Pavel Pavlovici căzu pe gânduri. =u, parcă

tot ar i !ai bine să"l păstrez...— ="aveţi decât. $Va să zică n"are încredere în !ine, las@ că"i bine&$

îşi zise Velceaninov.eşiră a!ândoi. Pavel Pavlovici arunca priviri pline de !ulţu!ire

spre Velceaninov, astel dic#isit. Pe c#ipul lui se putea parcă citi !ultăconsideraţie şi i!portanţă. Velceaninov se !inuna şi de 'rusoţ>i, dar

încă şi !ai !ult de sine însuşi. *a poartă îi aştepta o caleaşcă elegantă.— Va să zică aţi anga)at !ai dinainte şi caleaşca. raţi deci încredinţat că voi !erge.

— Caleaşca o toc!ise! pentru !ine. (ar era! aproape sigur căveţi i de acord să !ă însoţiţi, răspunse Pavel Pavlovici, cu o înăţişare deericire deplină.

— #ei, Pavel Pavlovici, râse nervos Velceaninov, după ce a!ândoiluară loc în caleaşcă şi porniră, nu cu!va sunteţi prea sigur de mine'

— %tunci, %le1ei vanovici, nu toc!ai du!neavoastră aţi aveadreptul să trageţi concluzia că sunt un nerod< răspunse grav şi răspicatPavel Pavlovici.

$(ar *iza&$ îşi zise Velceaninov şi nu!aidecât îşi sc#i!bă gândul, ca





!ele< 6%ceastă presupunere era pentru el aproape o oensă.7 4n deinitiv,oare"i un arsor, un i!becil sau un 9etern soţ:< în orice caz, e ceva into"lerabil&$

4II/a familia 5ahle!inin

0a!ilia Aa#lebinin era într"adevăr $oarte onorabilă$ după părereae1pri!ată deunăzi de Velceaninov. Aa#lebinin era un uncţionar superior— o! cu vază. 5i povestirile lui Pavel Pavlovici despre veniturile lorcorespundeau realităţii2 oa!enii parcă o duc bine, dar dacă ar !uricapul a!iliei, ni!ic n"ar ră!âne pe ur!a lui.

+ătrânul Aa#lebinin îl pri!i e1tre! de cordial pe Velceaninov şi dinvec#iul $adversar$ se presc#i!bă nu!aidecât în prieten.

— 0elicitările !ele pentru soluţionarea avorabilă a procesului, rosticu un aer a!abil şi plin de prestanţă gazda, întâ!pinându"l. u înper!anenţă a! ost pentru î!păciuire. ar Piotr arlovici 6avocatul luiVelceaninov7 este un o! oarte preţios în privinţa asta. %şa, veţi căpăta

vreo şaizeci de !ii de ruble ără tevatură, ără a!ânări, ără sâcâieli...%ltel, daravera ar i putut tărăgăni vreo trei ani...

Velceaninov u prezentat de îndată şi doa!nei Aa#lebinina, o per"soană în vârstă, planturoasă, cu aţa vulgară şi obosită. %poi se ivirăetele, rând pe rând, sau perec#i"perec#i. ra o întreagă trupă.Velceaninov nu!ără vreo zece"douăsprezece, apoi se lăsă păgubaş.;nele intrau, altele ieşeau. (ar printre dânsele se alau şi vecine —prietene din vilele de alături. Vila a!iliei Aa#lebinin era o construcţie!are din bârne de le!n, durată într"un stil necunoscut, bizar, cu tot elulde acareturi ridicate la dierite epoci, în !i)locul unei livezi !ari. (ar şialte trei"patru vile din prea)!ă aveau ieşirea în această livadă, caredevenise astel co!ună — ceea ce contribuise desigur la apropiereaetelor cu !egieşele lor.

(e la pri!ele cuvinte, Velceaninov îşi dădu sea!a că era aşteptat şică sosirea lui, în calitate de prieten al lui Pavel Pavlovici, care dorea săie prezentat, usese anunţată dinainte aproape sole!n. 1pert în acestdo!eniu, el desluşi nu!aidecât în toate acestea o intenţie particulară.Pri!irea e1cesiv de cordială a părinţilor, un anu!it aer al etelor şi

îndeosebi î!brăcă!intea lor 6deşi, de altel, era zi de sărbătoare7 îitreziră o bănuială că Pavel Pavlovici îi întinsese o cursă. Cine ştie<0ăcuse, în privinţa lui, nişte insinuări, care puteau avea aerul unor

adevărate avansuri, anunţându"l ca un o! diin $înalta societate$, uncavaler to!natic, cu avere, plictisit de celibat, care pese!ne"i #otărât săpună capăt situaţiei sale şi să se aşeze la casa lui, $cu atât !ai !ult cucât pri!ise de curând o !oştenire$. Parcă era avută în vedere în privinţaasta însăşi do!nişoara Aa#lebinina, aterina 0edoseevna, cea !aivârstnică, o persoană de douăzeci şi patru de ani, pe care Pavel Pavlovicio descrisese ca pe o iinţă !inunată. a se distingea în !od deosebitprintre surorile sale prin toaleta"i îngri)ită şi prin originala coaură apărului său bogat. Surorile şi celelalte ete păreau er! convinse căVelceaninov venise $pentru atia$ şi că sosise la $vedere$. Privirile şic#iar unele cuvinte, strecurate pe uriş în cursul zilei, îl convinseră căbănuiala lui era înte!eiată. aterina 0edoseevna era o ată înaltă,



blondă, plină, cu o aţăe1tre! de drăgălaşă, cu o ire potolită,şovăielnică, c#iar so!nolentă... $8ă !ir că ase!enea persoană a ră!aspână acu! ne!ăritată, se gândea ără voie Velceaninov, privind"o cuplăcere. C#iar dacă n"are zestre şi o să se lăbărţeze în curând — darpână una alta se vor găsi destui a!atori pentru dânsa$...

'oate surorile celelalte erau destul de drăgălaşe, iar printre vecineVelceaninov re!arcă câteva iguri agreabile, sau c#iar ru!oase. 'otul4ncepu să"l distreze. (e altel, c#iar şi venise cu anu!ite gânduri.

=ade)da 0edoseevna, a şasea iică, liceana, presupusa logodnică alui Pavel Pavlovici, se lăsă aşteptată. Velceaninov era nerăbdător s"ovadă — ceea ce îl surprinse şi"l ăcu să râdă de el însuşi. 4n sârşit, ea searătă, şi apariţia ei ăcu i!presie. 3 însoţea o prietenă vioaie şi ageră,8aria =i>itişna, o brunetă de vreo douăzeci şi trei de ani, zele!istă şisprintenă la !inte, guvernanta unor copii !ici într"o a!ilie vecină,cunoscută. (upă cu! s"a observat îndată, Pavel Pavlovici se te!eaoarte !ult de ea. ra socotită ca ăcând parte din a!ilia Aa#lebinin, iaretele o preţuiau în cel !ai înalt grad. Pese!ne acu! =adia avea cea!ai !are nevoie de dânsa. (e la pri!a vedere, Velceaninov îşi dădusea!a că toate etele din a!ilie, ca şi prietenele lor, erau î!potriva lui

Pavel Pavlovici, iar când sosi şi =adia, înţelese că nici aceasta nu"l puteasueri. Pricepu totodată că Pavel Pavlovici #abar n"avea de situaţie saunu voia să aibă #abar. =adia, netăgăduit, era !ai ru!oasă decât toatesurorile sale — o brunetă !ărunţică, cu înăţişare de sălbăticiune şi cu

îndrăzneală de ni#ilistă... o #oţoaică de drăcuşor, cu oc#i ocoşi, cu unsurâs er!ecător, deşi uneori ca! !aliţios, cu buze şi dinţişoriad!irabili, zveltă, trasă prin inel. se citeau pe aţă gândurile care

începeau să i se ză!islească în !inte — într"o e1presie #otărâtă,!ândră şi copilărească în acelaşi ti!p. 0iecare pas, iecare cuvânt îitrădau pe cei cincisprezece ani ai săi.

8ai târziu se ală că Pavel Pavlovici într"adevăr o văzuse pe =adiapentru întâia oară cu o geantă de !uşa!a în !ână, pe care acu!a,bineînţeles, n"o !ai purta cu dânsa.

În!ânarea brăţării dăruite n"avu de loc succes şi produse c#iar oi!presie dezagreabilă. Cu! o văzu pe logodnică intrând, 'rusoţ>i se şiapropie de =adia, cu un zâ!bet care trăda încântarea de sine. 0ăcudarul sub prete1tul $plăcerii si!ţite rândul trecut cu prile)ul ru!oaseiro!anţe cântate de =ade)da 0edoseevna la pian$. Se încurcă, nu"şi

înc#eie peroraţia, ră!ase pierdut locului, întinzând şi vârând în !âna=ade)dei 0edoseevna cutiuţa cu brăţara, de care ea nu voia să se atingă,ci — roşind de ruşine şi de !ânie — îşi duse repede !âinile la spate.

0ata se întoarse se!eţ spre !aică"sa, ră!ase nedu!erită, şi îi spuse cuvoce tare2 # &u vreau s)o iau, maman! — a"o şi !ulţu!eşte"i, rosti tatăl cu o severitate cal!ă, ne!ulţu!it

şi el, de apt. Aău nu era nevoie, nu era nevoie& !or!ăi el do)enitorcătre Pavel Pavlovici.

=eavând ce ace, =adia luă cutiuţa şi, pogorându"şi oc#işorii înpă!ânt, ăcu o reverenţă ca etiţele, adică îşi rânse scurt genunc#ii şinu!aidecât îi dezdoi violent, ca zvârlită de un resort în sus. 3 soră seapropie să vadă cadoul. =adia îi întinse cutiuţa, ără să"i desc#idăcapacul, arătând prin asta că nici n"avea de gând să se uite înăuntru.+răţara, scoasă din cutie, trecu din !ână în !ână pe la toţi, care o



priviră în tăcere, unii c#iar cu un gând ironic. 8a!a nu!ai bolborosicâteva cuvinte cu! că brăţara e ru!oasă. *ui Pavel Pavlovici îi venea săintre în pă!ânt de ruşine.

Velceaninov scoase societatea din încurcătură, începând săvorbească însuleţit, cu voce tare, agăţându"se de pri!ul gând care"iulgeră în !inte, şi nu trecură nici cinci !inute, că Velceaninov atraseatenţia tuturor celor din salon. Stăpânea la perecţie arta de a purta oconversaţie într"o societate !ondenă, adică arta de a apărea absolut

sincer şi de a arăta, în acelaşi ti!p, că"i socoate pe ascultători la el desinceri. Când era necesar el se putea preace cu o e1cepţionalănaturaleţe drept o!ul cel !ai vesel şi !ai ericit de pe lu!e. 5tia dease!enea să strecoare cu !ultă abilitate un cuvânt de spirit, o aluzie#azlie, un cala!bur, ca din întâ!plare, ără nici o intenţie... când de aptvorba de du#, cala!burul, ba c#iar conversaţia în întregi!e useserăuneori pregătite cu !ult înainte, învăţate pe de rost şi olosite înnenu!ărate ocazii. (ar de data asta se !aniesta nu nu!ai arta lui, seasociase la ea şi însuşi te!pera!entul său. ra în vervă. Parcă"l atrăgeaceva. %vea o deplină şi victorioasă certitudine că peste câteva !inutetoţi oc#ii aceştia vor i îndreptaţi spre el. 'oţi oa!enii aceştia îl vor

asculta nu!ai pe dânsul, vor vorbi nu!ai cu el, vor râde nu!ai deglu!ele sale. 4ntr"adevăr izbucniră în curând râsete. 'reptat intrară învorbă şi alţii. Velceaninov stăpânea la perecţie ştiinţa de a antrenasocietatea în discuţii. 'rei şi patru glasuri răsunau uneori în acelaşi ti!p.0igura plictisită şi ostenită a doa!nei Aa#lebinina aproape se lu!ină debucurie. %celaşi lucru se petrecu şi cu aterina 0edoseevna care asculta,privind ca er!ecată. =adia îl ulgeră cu privirea pe sub sprâncene. Sevedea cât de colo că era pornită î!potrivă"i. 4!pre)urarea aceasta îl

întărâtă şi !ai !ult pe Velceaninov. $Răutăcioasa$ 8aria =i>itişna izbutisă strecoare o observaţie destul de usturătoare pe sea!a lui. =ăscoci căPavel Pavlovici l"ar i prezentat aici în a)un ca pe un prieten din copilărie,adăugând la vârsta lui prin aluzii directe nici !ai !ult, nici !ai puţindecât şapte ani, bătuţi pe !uc#ie. (ar Velceaninov îi plăcu c#iar şi răută"cioasei 8aria =i>itişna. %tunci Pavel Pavlovici se îngri)oră de"a binelea.Cunoştea desigur calităţile a!icului său şi la început c#iar se bucurasede izbânda lui, c#iar c#icoti el însuşi şi intră în vorbă cu dânsul. (ar căzu

încet, încet pe gânduri, cine ştie din ce pricină, şi până"n cele din ur!ăc#iar se poso!orî — ceea ce se citea li!pede pe igura lui alar!ată.

— i bine, văd că sunteţi un !usair de care gazda n"are nevoie săse ocupe pentru a"l distra, conc#ise, înveselit, bătrânul Aa#lebinin,ridicându"se de pe scaun ca să se urce în biroul său de la eta), unde se

pregătise să rezolve câteva #ârtii, deşi era zi de sărbătoare. 5i înc#ipuiţi"vă, vă socotea! cel !ai !o#orât ipo#ondru din tot tineretul.Vedeţi ce greşeală ăcea!<

În salon se ala un pian. Velceaninov întrebă cine e !uzical şi seadresă de"a dreptul =adiei.

— 8i se pare că du!neavoastră ştiţi să cântaţi<— Cine v"a spus< îl întrebă scurt =adia.— 8ai deunăzi v"a divulgat Pavel Pavlovici.— =u"i adevărat& =u cânt decât în glu!ă. (e altel nici n"a! voce.— =ici eu n"a! voce, totuşi cânt.— =u vreţi să ne cântaţi ceva< %tunci şi eu o să vă cânt, zise =adia,

rotindu"şi oc#işorii. (ar nu acu!, ci după"prânz. =u pot să suăr !uzica,



adăugă ea, !i"e le#a!ite de pian. *a noi toţi cântă din gură sau la pian,de di!ineaţă până seara, !ai ales atia.

Velceaninov se agăţă pe loc de re!arca asta şi ală că nu!aiaterina 0edoseevna se ocupa te!einic de pian. (e aceea o rugănu!aidecât să le cânte ceva. 'uturor le plăcu invitaţia ăcută atiei, iarmaman se î!bu)oră c#iar la aţă în cul!ea plăcerii. aterina 0edoseevnase sculă, zâ!bind, se apropie de pian şi dintr"o dată, pe negândite, roşipână"n vârul urec#ilor. 4i veni să intre în pă!ânt de ruşine, gândindu"se

că cogea!ite ată, oare î!plinise douăzeci şi patru de ani... şi încă atâtde planturoasă, totuşi se î!bu)orează ca o copilă2 iată ce se citeali!pede întipărit pe aţa ei, când se aşeză să cânte. 1ecută o bucată de?aEdn şi o cântă cu precizie, deşi ără e1presivitate, iind e!oţionată.(upă ce isprăvi, Velceaninov lăudă e1cesiv, dar nu pe interpretă, ci pe?aEdn şi îndeosebi acea !ică partitură cântată. ar aterinei 0edoseevna

îi ăcură atâta plăcere laudele adresate lui ?aEdn, nu interpretei, care leascultă cu o ininită recunoştinţă şi ericire, încât Velceaninov o priviinvoluntar cu şi !ai !ultă duioşie şi luare"a!inte2 $#ei, dar eşti tare detreabă&$ se aprinse parcă gândul acesta în privirile lui, pe care toţi lepricepură şi !ai ales aterina 0edoseevna.

— %veţi o livadă !inunată& se adresă dintr"o dată tuturoraVelceaninov, uitându"se la uşile cu gea!uri ale terasei. 5tiţi ceva< Să!erge! în livadă&

— ?aide!, #aide! & răsunară ţipete vesele, ca şi cu! Velceaninovar i g#icit cea !ai !are dorinţă a tuturora. 4n livadă, cu toţii, petrecurăpână la prânz. (oa!na Aa#lebinina, care de !ult nu dorea altceva decâtsă tragă un pui de so!n, de ase!enea se arătă bucuroasă să iasă cutoată lu!ea la pli!bare, dar ră!ase, prevăzătoare, într"un otoliu de peterasă ca să se odi#nească un pic şi ador!i pe loc. Raporturile dintreVelceaninov şi ete a)unseră din ce în ce !ai a!iliare şi !ai a!icale.(in vilele învecinate se apropiară de grup încă doi"trei tineri2 un student,altul abia licean. 0iecare se avântă către ata lui, pentru care şi venise deapt. %l treilea tânăr era un băiat oarte su!bru şi ciuulit, în vârstă devreo douăzeci de ani, cu oc#elari albaştri cât roata carului, care —

încruntat şi cu grabă — începu să vorbească cu 8aria =i>itişna şi cu=adia. 4l !ăsură aspru pe Velceaninov şi se purtă cu dânsul ca şi cu! ari ost de datoria lui să"l privească cu un dispreţ suveran. Câteva etepropuseră să treacă, cât !ai repede, la )ocuri. *a întrebarea luiVelceaninov despre ce distracţii era vorba, i se răspunse că ştiau el deel de )ocuri, iar seara obişnuiau să )oace $de"a proverbele$. 'oţi se aşază

în casă, iar cineva iese în curte. Cei ră!aşi aleg o zicală, de pildă2 $Cine

se scoală de di!ineaţă departe a)unge$. Când este c#e!at cel de"aară,iecare dintre asistenţi — rând pe rând — trebuie să se pregătească şisă"i spună câte o rază, în care să se găsească unul dintre cuvintelezicalei. ar g#icitorul trebuie să descopere proverbul întreg.

— 'rebuie să ie oarte a!uzant& ăcu Velceaninov.— +a"i cât se poate de plictisitor, răspunseră în cor două"trei voci.— =e !ai )ucă! şi $de"a teatrul$, rosti deodată =adia, adresându"se

lui Velceaninov. Vedeţi copacul acela gros cu bănci de )ur î!pre)ur. %colo,după trunc#iul lui, să zice! că"s culisele, iar în ele se adăpostesc actorii,de pildă2 regele, regina, prinţesa, pri!ul"a!orez — după cu! vreaiecare. Pe ur!ă iese câte unul la iveală ără nici o ordine şi spune totce"l taie capul... ei... uneori iese ceva distractiv.



— (a, trebuie să ie drăguţ& adăugă Velceaninov.— +a de loc& îţi vine să !ori de plictiseală, ur!ă =adia. (e iecare

dată începutul !ai are #az, dar sârşitul e ără nici o noi!ă iindcăni!eni nu se pricepe să înc#eie. Poate nu!ai datorită du!neavoastră săiasă de aici ceva !ai a!uzant. Crezuse! că sunteţi prietenul lui PavelPavlovici. Când colo, văd că 'rusoţ>i doar s"a lăudat. Sunt oartebucuroasă că aţi venit... pentru o $anu!ită$ î!pre)urare, rosti eaprivindu"l oarte serios şi insistent, apoi se îndreptă spre 8aria =i>itişna.

— (e"a proverbele ne vo! )uca deseară, îi şopti conidenţial luiVelceaninov o prietenă de"a etelor, aproape neobservată până atunci dedânsul şi cu care nu sc#i!base nici un cuvânt. (eseară cu toţii au săacă #az pe sea!a lui Pavel Pavlovici. =ici du!neavoastră n"o să vă daţi

în lături.— %#, ce bine aţi ăcut că aţi venit& %ltel, la noi e îndeobşte !are

plictiseală, i se adresă prietenos o altă prietenă, pe care n"o băgasec#iar de loc în sea!ă până atunci — o roşcovană pistruiată cu o!utrişoară straşnic de #azlie, î!bu)orată de arşiţă şi de alergătură, şicare răsări (u!nezeu ştie de unde...

=eliniştea lui Pavel Pavlovici sporea din ce în ce !ai !ult. Până la

ur!ă, Velceaninov izbuti să se î!prietenească pe deplin cu =adia înlivadă. =u se !ai uita la dânsul pe sub sprâncene ca adineaori şipese!ne părăsise gândul de a"l diseca !ai în a!ănunţi!e, ci râdea cu#o#ote, se zbenguia şi de vreo două ori îl apucă c#iar de !ână. ranespus de ericită, iar pe Pavel Pavlovici nici nu"l băga în sea!ă, parcănici n"ar i e1istat. Velceaninov se convinse că se alcătuise o adevăratăconspiraţie î!potriva lui Pavel Pavlovici. =adia, în !i)locul unei !ulţi!ide ete, îl trăgea pe Velceaninov într"o parte, iar alte prietene în ceată îl!o!eau pe Pavel Pavlovici, sub elurite prete1te, în cu totul altă direcţie.(ar acesta se s!ulgea nu!aidecât din gloata lor, alerga drept laVelceaninov şi la =adia, şi îşi vâra brusc capul pleşuv între dânşii,ciulindu"şi neliniştit urec#ea ca să prindă orice vorbă. *a ur!ă nici nu se!ai sinc#isea. =aivitatea gesturilor şi a !işcărilor sale erasurprinzătoare. Velceaninov nu putu să n"o re!arce în c#ip deosebit peaterina 0edoseevna, care se lă!urise că Velceaninov nu venise pentrudânsa, ci se interesa vădit de =adia. (ar igura ei ră!ânea tot atât decal!ă şi de blândă ca şi !ai înainte. Părea ericită că ăcea parte dinaceeaşi societate, putând asculta spusele noului !usair, dar ea,sărăcuţa, nu era în stare să întreţină cu abilitate o conversaţie.

— (ar ce surioară ad!irabilă e aterina 0edoseevna, spusedeodată Velceaninov =adiei, la urec#e.

# *h, 8atia &u)i pe lume un suflet mai !un decât al ei. îngerulnostru protector. Sunt îndrăgostită de dânsa& e1cla!ă ea cu încântare.Sosi şi vre!ea prânzului la orele cinci şi se văzu cât de colo că nu

era vorba de o !asă obişnuită, ci de una pregătită dinadins pentru!usair. Pe !asă îşi ăcură apariţia câteva eluri destul de co!plicate pelângă cele obişnuite. ar unul din ele era atât de ciudat, încât ni!eni nuştia cu! se nu!eşte. %ară de vinurile curente de !asă se ivi, de bunăsea!ă tot în vederea oaspetelui, o sticlă de 'o>aE. *a desert se servi,sub un prete1t oarecare, şa!panie. (upă ce bău un pa#ar !ai !ult,bătrânul Aa#lebinin căpătă cea !ai bună dispoziţie şi izbucnea în râs latoate glu!ele lui Velceaninov. *a sârşit, Pavel Pavlovici nu se !ai putustăpâni. Vru şi el să producă eect şi ăcu un cala!bur. zbucni o e1plozie



de râs în capul !esei unde se ala 'rusoţ>i, aşezat lângă doa!naAa#lebinina.

— Papa& Papa& Pavel Pavlovici a ăcut un cala!bur, e1cla!ară într"un glas două ete !i)locii din a!ilia Aa#lebinin.

— %#a, va să zică ace şi el )ocuri de cuvinte. Spuneţi"!i şi !ie cecala!bur a ăcut< răspunse cu o voce gravă bătrânul, zâ!bind

îngăduitor, în aşteptarea cala!burului.Cu greu înţelese gazda în ce consta )ocul de cuvinte.

— %& da, psal!odie, nedu!erit, bătrânul. ?!& 4n sârşit, altă datăare să spună ceva !ai reuşit, şi gazda râse, înveselindu"se.— Pavel Pavlovici, nu"i cu putinţă să izbuteşti în toate, îl zădări în

gura !are 8aria =i>itişna. (ar vai& (oa!ne& S"a înecat cu un os&e1cla!ă ea şi sări de pe scaun.

Se produse învăl!ăşeală. (ar 8aria =i>itişna asta şi ur!ărea. PavelPavlovici se înecase nu!ai cu vin, repezindu"se să bea ca să"şi ascundă

)ena. (ar 8aria =i>itişna îi asigura pe toţi, )urându"se că era $un os depeşte, că văzuse cu oc#ii săi, şi că din asta se !oare$.

— Să"i dă! un pu!n la ceaă& strigă cineva.— %re dreptate& adeveri cu glas tare Aa#lebinin, iar a!atoare se şi

înăţişară2 8aria =i>itişna, prietena cea roşcovană 6potită şi ea la !asă7şi, în sârşit, însăşi stăpâna casei — care se înspăi!ântă la cul!e — cutoţii voiau să"l lovească în ceaă pe Pavel Pavlovici.

'rusoţ>i sări de la !asă şi, s!ucindu"se din încleştarea tuturor,câtva ti!p se văzu nevoit să le e1plice îndelung că totul usese nu!ai o

înecare cu vin şi că tusea îi va trece neîntârziat — până ce lu!ea îşidădu sea!a că la !i)loc nu useseră decât g#iduşiile 8ariei =i>itişna.

— (ar zurbagie !ai eşti& vru să se adreseze sever doa!na Aa#lebi"nina către 8aria =i>itişna, dar nu se putu stăpâni şi puni într"un râsnebun, cu! rar i se întâ!pla, ceea ce !ări #azul tuturor.

(upă prânz, cu toţii ieşiră la caea pe terasă.— 5i de ce zile !inunate ave! parte& lăudă bătrânul natura cu

euziune, privind cu plăcere livada, nu!ai că n"ar strica un pic de ploaie.i, !ă retrag acu!a ca să !ă las puţin la odi#nă, iar voi distraţi"vă.(istrează"te şi tu, îi spuse lui Pavel Pavlovici, bătându"l uşurel cu pal!ape u!ăr, pe când se retrăgea.

(upă ce coborâră cu toţii în livadă, Pavel Pavlovici se repezi dupăVelceaninov şi"l apucă de !ână.

— =u!ai o clipă, vă rog, îi spuse încet, ierbând. %!ândoi o luarăpe o cărăruie laterală, !ai retrasă.

— =u, să ave! iertare... nu, nu... aici nu vă !ai las, îi şopti el, îne"

cându"se de urie şi apucându"l de !ânecă pe Velceaninov.— Cu!< Ce anu!e< îl întrebă Velceaninov, hol!ând ochiiPavel Pavlovici, însă, îl privi @ţintă în tăcere, !olăind în gol din buze,

cu un surâs !ânzesc. # Încotro aţi luat"o< ;nde sâ!teţi< 'otu"i gata pentru )oc& se auziră

vocile etelor, c#e!ându"i stăruitor.Velceaninov ridică din u!eri şi se îndreptă spre societatea tinerilor.

Pavel Pavlovici se luă în ugă după dânsul.— 8ă prind că v"a cerut o batistă, spuse lui Velceaninov 8aria

=i>itişna. (ata trecută de ase!enea şi"o uitase acasă.— Veşnic şi"o uită, adăugă una din etele !i)locii ale -azdei

— ar şi"a uitat batista& Pavel Pavlovici şi"a uitat batista. Maman,



Pavel Pavlovici are iarăşi guturai& răsunară !ai !ulte glasuri.— 5i de ce nu"!i cere singur< Vai ce o! ti!id sunteţi, Pavel Pavlo"

vici& îngână tărăgănat doa!na Aa#lebinina. Cu guturaiul nu"i de glu!it.Vă tri!it nu!aidecât o batistă. 5i oare de ce capătă veşnic guturai<adăugă stăpâna, retrăgându"se, bucuroasă de prile)ul de a se întoarce încasă.

— %! două batiste în buzunar şi nu"s de loc gutunărit& strigă înur!a"i 'rusoţ>i. (ar gazda pese!ne nu"l auzi şi peste puţin ti!p, pe

când Pavel Pavlovici se ţinea grăbit după ceilalţi, cât !ai aproape de=adia şi de Velceaninov, o )upâneasă îl a)unse cu suletul la gură şi"iaduse o batistă.

— ?ai să )ucă!, să )ucă! de"a zicalele& se auziră ţipete din toatepărţile, parcă (u!nezeu ştie ce s"ar i aşteptat tineretul de la proverbe.

%leseră un loc şi se aşezară pe bănci. 4i căzu 8ariei =i>itişna rândulla g#icit. se ceru să se îndepărteze cât !ai !ult şi să nu tragă cu ure"c#ea. 4n lipsa ei se î!părţiră cuvintele. 8aria =i>itişna se întoarse şi g#ici

într"o clipită.(upă 8aria =i>itişna ur!ă tânărul ciuulit, cu oc#elari albaştri. 0aţă

de dânsul se luară încă şi !ai !ulte !ăsuri de pază2 u îndatorat să stea

lângă c#ioşc, cu aţa întoarsă spre gard. 'ânărul cu înăţişarea su!bră îşi îndeplini îndatoririle cu dispreţ, si!ţindu"se parcă în)osit. Când u strigat, )ucătorul veni la adunare, dar nu izbuti să g#icească ni!ic, deşi trecu decâte două ori pe la iecare partener, ascultându"l. /ândi !ult şi se poso"!orî, dar nu ieşi ni!ic din cugetarea lui.

Cu toţii râseră de dânsul.— Ce zicală stupidă& !or!ăi, plin de indignare, tânărul şi, )ignit, se

retrase la locul său.— Vai ce plictiseală& se auziră !ai !ulte voci. Veni şi rândul lui

Velceaninov I se porunci să se ascundă şi !ai departe decât ceilalţi. =iciel nu g#ici zicala.

— Straşnică plictiseală& răsunară şi !ai !ulte glasuri.— %cu!a !ă duc eu, zise =adia.— =u, nu, acu!a"i rândul lui Pavel Pavlovici. Să !eargă Pavel Pav"

lovici& ţipară cu toţii în cor, înviorându"se cât de cât.Pe 'rusoţ>i îl conduseră până la gard, într"un colţ. 4l aşezară acolo

cu aţa întoarsă. Puseră pe roşcovană să"l păzească, nu cu!va să se uite înapoi. Pavel Pavlovici îşi !ai veni în ire şi se înveseli c#iar, căutândsă"şi îndeplinească cu sinţenie îndatorirea. Stătu ca un buştean cu oc#iila gard, ără să îndrăznească a"şi întoarce capul. Roşcovana îl păzea dela vreo douăzeci de paşi !ai în spate, după c#ioşc, cât !ai aproape de

ceilalţi, ăcându"şi cu e!oţie se!ne din oc#i către etele celelalte. 'oţi,cu oarecare nelinişte, parcă se aşteptau la ceva. Pregăteau ceva.(eodată, roşcovana ăcu de după c#ioşc nişte se!ne cu !âinile. 4ntr"oclipă, toţi săriră în picioare şi o luară la ugă.

— 0ugiţi, ugiţi şi du!neavoastră & îi şoptiră lui Velceaninov vreozece glasuri, alar!ate din pricină că el ră!ăsese pe loc.

— Ce însea!nă asta< Ce s"a întâ!plat< întrebă Velceaninov,luând"o la ugă după ceilalţi.

— 8ai încet, nu strigaţi& *ăsaţi"l să se #olbeze la gard, iar noi s"oluă! la sănătoasa. ;ite şi =astia a ugit.

Într"adevăr, roşcovana alerga de rupea pă!ântul, parcă cine ştie ces"ar i întâ!plat, şi ăcea se!ne cu !âinile. 4n sârşit, a)unseră cu toţi



dincolo de eleşteu, pe partea cealaltă a livezii. Sosind pe ur!ele lor,Velceaninov văzu cât de violent se certa aterina 0edoseevna cucelelalte ete, !ai ales cu =adia şi cu 8aria =i>itişna.

— atia, dragă, nu te supăra& o sărută =adia.— +ine"bine, n"a! să spun !a!ei ni!ic, dar eu nu !ai ră!ân aici,

iindcă nu"i ru!os ceea ce aceţi. Ce trebuie să gândească bietul o!acolo, în aţa gardului&

atia plecă de !ilă. Ceilalţi ră!aseră pe loc, neînduplecaţi şi

neîndurători. 0etele insistară stăruitor pe lângă Velceaninov să sepreacă, când îi va a)unge Pavel Pavlovici, ca şi când nu s"ar i petrecutni!ic.

— ar acu!a #aideţi să ne )ucă! de"a prinselea& strigă, încântată,roşcovana.

Pavel Pavlovici a)unse la grupul de tineri peste vreun sert de ceas.Aece !inute stătuse pese!ne lângă gard. Docul de"a prinselea se

încinsese de"a binelea şi avea succes. 'oţi ţipau oarte veseli...Pierzându"se cu irea de urie, 'rusoţ>i sări de"a dreptul la Velceaninovşi"l apucă iarăşi de !ânecă.

— Pentru câteva clipite, rogu"vă&

— 3, (oa!ne, ce"o !ai i vrând şi ăsta cu clipitele lui'— Vrea să"i ceară din nou o batistă, se auziră voci în ur!a lor.— (e data asta du!neavoastră sunteţi pricina... du!neavoastră

aveţi toată vina... rosti Pavel Pavlovici, clănţănindu"i dinţii.Velceaninov îl întrerupse şi"l sătui î!păciuitor să ie !ai vesel,

altel toţi or să"şi bată )oc şi !ai rău de dânsul2— (e aceea vă şi întărâtă, iindcă vă supăraţi, când toată lu!ea e

bine dispusă.Spre !irarea lui, satul său îl deter!ină pe Pavel Pavlovici să"şi

sc#i!be cu totul atitudinea. Se linişti nu!aidecât. Se a!estecă printre )ucători, ca şi cu! el ar i ost vinovatul. *uă parte la toate partidele şicâtva ti!p u lăsat în pace, pri!it la )oc ca şi ceilalţi. 4n )u!ătate de ceas

îşi redobândi veselia. *a toate partidele, când trebuia să"şi aleagă operec#e, el se oprea îndeobşte la trădătoarea cea roşcovană sau la unadintre surorile Aa#lebinin. Spre ui!irea lui, Velceaninov observă că

'rusoţ>i nu îndrăznea aproape niciodată să intre în vorbă cu =adia, deşise gudura neîntrerupt pe lângă dânsa sau în prea)!a ei. Situaţia depersoană neluată în sea!ă sau c#iar urâtă de ea, el o socotea dreptceva necesar parcă şi natural. (ar în cele din ur!ă i se întinse o nouăcursă.

Ducau de"a v"aţi ascunselea. Ducătorii aveau voie să"şi sc#i!be locul

la ugă şi să se pitească !ai bine în altă parte. Pavel Pavlovici izbutise săse acă nevăzut într"un tuiş, dar apoi, pe când alerga în căutare de altadăpost, i se năzări să intre în casă. 0u zărit. zbucniră ţipete. l urcăscara, sărind treptele, şi se strecură într"o că!ăruţă, unde era un locuşorcunoscut după un scrin — nu!ai bun de ascuns. Roşcovana însă zburăpe ur!a sa, se urişă în vârul degetelor până la uşă şi o înc#ise ru!uşelcu c#eia. Ca şi !ai înainte, toţi se opriră din )oc şi ugiră iarăşi dincolo deeleşteu, la celălalt capăt al livezii. Peste vreo zece !inute, PavelPavlovici — văzând că ni!eni nu"l caută — se uită printr"o erestruică.=i!eni nu se !ai zărea pe aproape. l nu cuteză să strige, te!ându"sesă nu"i deştepte pe părinţi. Dupânesei şi îngri)itoarei li se poruncise custrăşnicie să nu se ivească şi să nu răspundă la c#e!area lui Pavel



Pavlovici. "ar i putut desc#ide aterina 0edoseevna, dar ea — intrând înodăiţa sa şi aşezându"se pe pat ca să !ai relecteze un pic — ador!isebuştean, pe negândite. %şa că 'rusoţ>i stătu înc#is vre!e de un ceas

înc#eiat. 4n sârşit, începură să apară, ca din întâ!plare, câte două"treiete.

— Pavel Pavlovici, de ce nu veniţi la noi< %#, ce !ai veselie e acolo&=e )ucă! de"a teatrul. %le1ei vanovici a )ucat rolul de "prim)amorez"

— (e ce nu coborâţi, Pavel Pavlovici< Sunteţi ui!itor& i se adresau

din treacăt alte ete.— Cine"i ui!itor< răsună întrebarea doa!nei Aa#lebinina, caretoc!ai se trezise şi se #otărâse, în sârşit, să acă o pli!bare prin livadăşi să arunce o privire la )ocurile $de copii$ în aşteptarea ceaiului.

— Cine altul decât Pavel Pavlovici& îi răspunse cineva, arătându"iprin gesturi ereastra, în care se zărea !utra lui 'rusoţ>i, palidă de urie,cu o strâ!bătură în loc de zâ!bet.

# %e potă să stai înc#is, singur, când toţi se veselesc& spuse!a!a, clătinând din cap.

4ntre ti!p, Velceaninov căpătă, în sârşit, de la =adia lă!urireacuvintelor rostite de dânsa adineauri că $se bucură de venirea lui dintr"o

anu!ită pricină$. 1plicaţia avu loc pe o alee !ai dosnică. 8aria=i>itişna îl aduse dinadins pe Velceaninov, care toc!ai lua parte la nişte

)ocuri şi începuse să se plictisească, îl petrecu până pe aleea lăturalnică,unde îl lăsă singur cu =adia.

# M)am convins pe deplin, ciripi ea cu un glăsuşor iute şi îndrăzneţ,că nu sunteţi de loc un prieten atât de bun al lui Pavel Pavlovici, cu! selăudase acesta. %! socotit că nu!ai du!neavoastră î!i puteţi ace unserviciu aşa de i!portant. ată brăţara odioasă, zise =adia, scoţândcutiuţa dintr"un buzunărel, vă rog insistent să i"o înapoiaţi nu!aidecât,iindcă eu n"a! să"i adresez, personal, nici o vorbă în toată viaţa. (e

altel, puteţi să"i spuneţi acestea ca din partea !ea şi să adăugaţi ca nucu!va să !ai îndrăznească pe viitor a da buzna aici cu cadouri. Restula! să i"l aduc la cunoştinţă prin alţii. Vreţi să"!i aceţi plăcerea asta,

îndeplinindu"!i dorinţa<— Vai, pentru nu!ele lui (u!nezeu, vă rog să !ă dispensaţi de aşa

ceva& e1cla!ă în gura !are Velceaninov, apărându"se cu !âinile— Cu! adică< Să vă dispensez< ră!ase ui!ită =adia de reuzul său

şi"şi căscă oc#ii !ari la dânsul, pierzând dintr"o dată tonul pregătitdinainte. ra gata c#iar să izbucnească în plâns, când Velceaninov punide râs.

— =u că aş i... !i"ar ace c#iar !are !ucurie dar am eu socotelile

mele cu dânsul— 5tia! că !inţise2 nu sunteţi prietenul lui& îl întrerupse, nerăbdă"

toare, =adia, plină de înlăcărare. =iciodată n"a! să !ă !ărit cu dânsul,să ştiţi asta& =iciodată& =ici nu"!i intră în cap cu! a îndrăznit & 'rebuiesă"i înapoiaţi nu!aidecât brăţara asta respingătoare. %ltel, ce"aş puteasă ac< Vreau cu tot dinadinsul s"o capete neapărat c#iar azi, în aceeaşizi când a dat"o — şi să suere arontul. ar dacă va încerca el să !ăpârască tatei, atunci va vedea ce"o să păţească.

(e după un tuiş ţâşni, cu totul pe neaşteptate, tânărul ciuulit, cuoc#elari albaştri.

— 'rebuie să"i înapoiaţi brăţara, tăbărî acesta asupra lui Velceani"nov, !ăcar în nu!ele dreptului e!eii, dacă sunteţi într"adevăr la înăl"



ţi!ea proble!ei...(ar nu"şi isprăvi vorba. =adia îl trase din răsputeri de !ânecă şi îl

îndepărtă de Velceaninov.— Vai (oa!ne, prost !ai eşti, Predposâlov& răcni ea. Pleacă de aici&

Piei din aţa !ea& 5i să nu !ai îndrăzneşti a trage cu urec#ea. Bi"a!poruncit doar să nu te apropii& bătu ea !ânios din picioruşe.

5i c#iar după ce tânărul o zbug#i din nou în tuişuri, =adia, cascoasă din ire, !ăsura aleea la dreapta şi la stânga, cu a!ândouă

pal!ele î!preunate, scăpărând din oc#işori.— =ici nu vă vine să credeţi ce proşti sunt& izbucni ea, oprindu"se înaţa lui Velceaninov. (u!neavoastră vedeţi nu!ai latura ridicolă. (ar

întrebaţi"!ă pe !ine cu! !ă si!t& # Dar acesta pesemne nu)i el? =u"i aşa< =u"i el? întrebă cu un

zâ!bet pe buze Velceaninov. # ineînţeles că nu"i el. (ar cu! v"aţi putut înc#ipui că ar i el?

surâse =adia, roşind. =u"i decât un prieten de"al lui. (ar cu! a ost înstare să"şi aleagă ase!enea prieten< =u pricep, pentru ni!ic în lu!e.(e altel, ăsta are reputaţie de $viitor o! de acţiune$. u însă nu înţelegni!ic... %le1ei vanovici, altuia n"a! cui să !ă adresez. Pentru ulti!a

oară2 îi daţi înapoi brăţara ori nu< # (i !ine, o dau 2nde)i'— %#, ce drăguţ sunteţi, şi ce bun& se bucură pe loc =adia întinzân"

du"i cutiuţa. 4n sc#i!b, a! să vă cânt toată seara, căci eu cânt oarteru!os... ca să ştiţi... a! !inţit că nu"!i place !uzica. %#, dacă aţi !aiveni pe la noi, !ăcar o singură dată... ce bucuroasă aş i& V"aş povestitotul, totul, totul — şi încă !ulte altele... căci sunteţi aşa de bun, aşa debun ca... ca surioara !ea, atia&

5i, într"adevăr, când intră în casă pentru ceai, =adia cântă douăro!anţe cu o voce încă neor!ată şi nepusă la punct, dar destul de

plăcută şi de puternică. Când se întoarseră cu toţii din livadă, PavelPavlovici şedea co!od instalat î!preună cu părinţii la !asa de ceai, pecare ierbea un !are sa!ovar lângă serviciul de ceai din porţelan deSevres. Pese!ne c#ibzuia, î!preună cu bătrânii, despre nişte treburioarte serioase — deoarece ur!a să plece peste două zile pentru nouăluni. =u aruncă nici o căutătură celor veniţi din livadă şi îndeosebi luiVelceaninov. Se vedea cât de colo că 'rusoţ>i nu $pârâse$, totulră!ânând deoca!dată în linişte şi pace.

Când însă începu să cânte =adia, veni nu!aidecât şi PavelPavlovici. 0ata nu răspunse într"adins la o întrebare directă a lui, daracest lucru nu"l inti!idă pe 'rusoţ>i şi nici nu"l ăcu să şovăie. Se postă

după speteaza scaunului ei şi întreaga lui înăţişare arăta că acesta eralocul lui pe care nu"l va ceda ni!ănui.— rândul lui %le1ei vanovici ca să ne cânte, maman! %le1ei vano"

vici vrea să cânte ceva& strigară în cor aproape toate etele, îng#esuindu"se în )urul pianului, la care se aşeză Velceaninov, plin de încredere în sine, gata să se aco!panieze sin-ur

Se apropiară şi bătrânii, şi aterina 0edoseevna, care ră!ăsese cudânşii şi servise ceaiul în ceşti. Velceaninov alese o ro!anţă a lui /lin>a,aproape necunoscută tuturor2

Când îţi deschizi cu graţie guriţa,Întreci în gângurit chiar hulubiţa...



Velceaninov cântă ro!anţa nu!ai pentru =adia, cea !ai apropiatăde dânsul din întreaga asistenţă şi care stătea c#iar lângă cotul său. 4şipierduse de !ult vocea, dar din ră!ăşiţele acesteia se putea deducecalitatea ei de odinioară. Velceaninov auzise ro!anţa asta pentru întâiaoară acu! vreo douăzeci de ani, pe când era student, cântată de însuşi/lin>a la o serată artistică şi literară nu!ai cu bărbaţi, în casa unuiprieten al deunctului co!pozitor. 0iind în vervă, /lin>a cântă din gură şi

la pian bucăţile preerate din co!poziţiile sale, printre care şi ro!anţade !ai sus. =ici vocea lui /lin>a nu !ai era ai!oasă, dar Velceaninovpăstra în a!intire i!presia e1traordinară produsă toc!ai de ro!anţaaceasta. ;n virtuos cântăreţ de salon n"ar i repurtat nicicând unase!enea succes. 4n această ro!anţă intensitatea pasiunii sporeşte şise înalţă cu iecare vers, cu iecare cuvânt. 'oc!ai gradaţia atât deperectă ar i ăcut ca orice notă alsă, o cât de !ică şar)are saudenaturare — care îndeobşte trec neobservate la opere — să distrugă şisă deor!eze tot sensul bucăţii. Pentru a cânta bine o bucată aşa de!ică, dar e1traordinară, era absolută nevoie de perecţiune, de oadevărată şi deplină inspiraţie, de o pasiune autentică sau o deplină

înţelegere a poeziei sale. %ltel, ro!anţa ar i părut nu nu!ai neizbutită,ci ine1presivă şi poate c#iar şocantă. =u s"ar i putut e1pri!a unsenti!ent de dragoste atât de intens, ără a provoca o i!presiedezgustătoare, dar irescul şi si!plitatea au salvat totul.

Velceaninov îşi aducea a!inte că pe vre!uri reuşea să interpretezeoarte bine această ro!anţă. %proape îşi însuşise !aniera de a cânta alui /lin>a. ar acu!, de la pri!ele note, de la cele dintâi versuri, oadevărată înlăcărare îi cuprinse ini!a, îniorându"i vocea. Cu iecarecuvânt al ro!anţei, pasiunea izbucnea şi se dezvăluia. 4n ulti!ele versurise dezlănţuia pati!a. Velceaninov cântă ulti!a stroă a ro!anţei cuprivirile scânteietoare îndreptate spre =adia2

Să te rivesc în ochi am cutezanţa!i-ţi sorb e buze, nu-ţi ascult romanţa.Pe gură vreau să te sărut mult, mult!i cântul inimii să ţi-l ascult.

%tunci =adia si!ţi o îniorare în tot trupul, ba se clătină c#iar,dându"se un pic înapoi. se î!bu)orară obra)ii ca para ocului şi, înaceeaşi clipă, Velceaninov citi pe aţa"i ruşinată şi ca! speriată ca osclipire de înţelegere. 3 încântare şi în acelaşi ti!p o nedu!erire licăriră

pe igurile tuturor ascultătoarelor. 0iecare parcă găsea nepotrivit !odulacesta de a cânta şi totuşi toate c#ipurile tinereşti ca şi toţi oc#işorii lorstrăluceau şi scânteiau şi parcă !ai aşteptau ceva. 0aţa aterinei0edoseevna era aşa de radioasă, că Velceaninov o găsi aproaperu!oasă.

— Splendidă ro!anţă& !or!ăi, puţin încurcat, bătrânul Aa#lebinin,dar n"o găsiţi... prea tare< plăcută, dar prea tare...

# Într"adevăr, prea tare... dădu să încuviinţeze doa!naAa#lebinina, dar Pavel Pavlovici nici n"o lăsă să"şi isprăvească vorba. Sări

înainte şi, pierzându"şi irea, o apucă de !ână ca un nebun pe =adia şi o îndepărtă de Velceaninov, la care se repezi şi, ţintuindu"l cu o căutăturăpierdută, îşi !işcă în gol buzele tre!urânde.



— Vă rog, o clipită nu!ai& rosti cu greu 'rusoţ>i, în cele din ur!ă.Velceaninov îşi dădu sea!a că un răgaz c#iar de o clipă l"ar putea

ace pe acest do!n să co!ită un act de zece ori !ai nerod. (e aceea îlapucă în grabă de !ână şi, ără să ia în sea!ă nedu!erirea generală, îlscoase pe terasă şi a!ândoi coborâră scara, a)ungând în livada unde

între ti!p se întunericise. # Înţelegeţi că trebuie să plecaţi nu!aidecât, î!preună cu !ine<

spuse Pavel Pavlovici.

— +a nu înţeleg de el...— Vă aduceţi a!inte< rosti Pavel Pavlovici cu o şoaptădeznădă)duită. 8ai ţineţi !inte că !i"aţi cerut să vă spun totul, totul, în!od desc#is, adică $ulti!ul cuvânt$... Vă !ai a!intiţi< i bine, alaţi că asosit vre!ea să rostesc cuvântul acesta.... şi acu! #aide! să plecă! &

Velceaninov se gândi o clipă, îl !ai privi o dată pe Pavel Pavlovici şiconsi!ţi să plece. Retragerea lor anunţată pe neaşteptate îi ne!ulţu!ipe bătrâni şi revoltă la cul!e pe toate etele.

— *uaţi !ăcar încă o ceaşcă de ceai..., îi poti doa!na Aa#lebinina.— (ar pe tine ce te"a apucat< se adresă, sever şi ne!ulţu!it,

bătrânul către Pavel Pavlovici, care zâ!bea încântat de sine şi nu rostea

nici un cuvânt— Pavel Pavlovici, de ce ni"l luaţi pe %le1ei vanovici< gângureau

tânguitor etele, ulgerându"l din când în când cu priviri îndâr)ite. ar=adia îi aruncă o privire aşa de !ânioasă, că el nu"şi putu stăpâni ogri!asă, dar nu se dădu bătut.

— Pavel Pavlovici a avut a!abilitatea să"!i aducă a!inte, şi"i suntrecunoscător pentru asta, de"o aacere e1tre! de i!portantă, de careera cât pe ce să uit, rosti Velceaninov, surâzând.

%poi el strânse !âna stăpânului, se înclină înaintea stăpânei şi aetelor, în special aţă de atia, ceea ce se re!arcă de către cei prezenţi.

— Vă !ulţu!esc pentru vizita ce ne"aţi ăcut şi oricând vo! ibucuroşi, cu toţii, de a vă vedea, înc#eie insistent bătrânul Aa#lebinin.— Sunte! încântaţi, adăugă cu căldură stăpâna.— Să !ai veniţi, %le1ei vanovici& 8ai poti! pe la noi& se auziră

nenu!ărate voci de pe terasă, când Velceaninov luă loc în caleaşcă î!preună cu Pavel Pavlovici.

ar un glăscior şopti !ai încetinel2— Să !ai veniţi, dragul nostru %le1ei vanovici$%sta"i roşcovana&$ îşi zise Velceaninov.

4III(e partea cui se înclină balanţa<

Velceaninov se putea gândi la ata cea roşcovană. (ar între ti!p unsenti!ent de ciudă şi de regret îi î!povăra suletul. (e altel, în totcursul acestei zile, petrecute parcă aşa de vesel, tristeţea nu"l părăsiseaproape deloc pe Velceaninov. 4nainte de a i cântat ro!anţa, el nu ştiacu! să"şi gonească urâtul. Poate de aceea o şi cântase cu atâta ardoare.

$5i !"a! putut în)osi eu până într"atâta, încât să uit totul &$ începuel să"şi acă reproşuri, dar îşi goni în grabă gândurile su!bre. (e altel, ise şi păru u!ilitor aptul de a se tângui. 8ai !are plăcere i"ar ace să sesupere pe careva.



— (o"bi"to"cul& şopti urios Velceaninov, cătând cu coada oc#iuluispre Pavel Pavlovici, care şedea tăcut alături de dânsul în caleaşcă.

Pavel Pavlovici tăcea cu încăpăţânare, poate concentrându"se şipregătindu"se. Cu un gest nerăbdător, 'rusoţ>i îşi scotea din când încând pălăria din cap şi îşi ştergea runtea cu o batistă.

— 'ranspiră & se î!buna Velceaninov.3 singură dată îl întrebă Pavel Pavlovici pe bir)ar2 dacă vine urtună

ori nu<

— 5i încă ce urtună& Vine negreşit& 'oată ziulica a ost zădu.Cerul într"adevăr se întunecase. 0ulgere scăpărau în zare. Se întoar"seră în oraş pe la zece şi )u!ătate.

— Vă însoţesc până acasă, se adresă prevenitor 'rusoţ>i luiVelceaninov, când a)unseră aproape de casa acestuia.

# Î!i înc#ipui. (ar vă anunţ că !ă si!t ca! bolnav...— ="a! să vă reţin prea !ult. ="o să stau !ult.%ând a)unseră acasă, Pavel Pavlovici intră pentru o clipă la

portăreasa 8avra.— (e ce"aţi dat pe la poartă< îl întrebă aspru Velceaninov, când 'ru"

soţ>i îl a)unse din ur!ă. %!ândoi intrară în ca!eră.

— %şa, !ai ni!ic... pentru bir)ar...— Să ştiţi că n"o să vă dau ni!ic de băut.8usairul nu răspunse, Velceaninov aprinse lu!ânările, iar Pavel

Pavlovici se lăsă nu!aidecât într"un otoliu. Velceaninov se opri încruntatdrept în aţa lui.

— Vă ăgăduise! să vă spun şi eu $ulti!ul$ !eu cuvânt, rosti gazdacu înverşunare lăuntrică pe care şi"o putea încă stăpâni. ată"l2 socot câtse poate de sincer că toate c#estiunile dintre noi sunt tranşate... aşa cănici nu !ai ave! ce să vorbi!. 8ă auziţi< ="ave! despre ce vorbi. (eaceea oare n"ar i !ai bine s"o luaţi nu!aidecât din loc, ca să pot în"c#ide uşa după du!neavoastră<

— +ine, atunci să înc#eie! socotelile, %le1ei vanovici& rosti cât sepoate de bla)in Pavel Pavlovici, cătându"i drept în oc#i.

— Cu!< So"co"te"li"le< răspunse Velceaninov, e1tre! de surprins.Ce e1presie ciudată& (espre ce socoteli poate i vorba< %#a& ="o iacesta $ulti!ul cuvânt$ al du!neavoastră, pe care aţi ăgăduit adineaorisă !i"l destăinuiţi<

# 6ocmai acesta)i— ="ave! ce socoteli să !ai înc#eie!. le au ost de !ult

înc#eiate& îl înruntă cu !ândrie Velceaninov.— %şa vă înc#ipuiţi< rosti Pavel Pavlovici pe un ton #otărât şi, î!ple"

tindu"şi degetele a!ânduror !âinilor, le întinse bizar înainte, în dreptulpieptului.Velceaninov nu"i răspunse şi începu să !ăsoare odaia în lung şi în

lat cu paşi apăsaţi. $3are n"o i vorba de *iza< (e *iza<$ ge!u în sine.— %tunci spuneţi"!i ce socoteli vreţi să înc#eie!< i se adresă

Velceaninov după o tăcere destul de lungă.4ntre ti!p, 'rusoţ>i, ţinând !ai departe !âinile în aţă, îl ur!ărea

cu oc#ii cu! se pli!ba prin ca!eră.— Să nu vă !ai duceţi de loc pe acolo, rosti aproape în şoaptă Pavel

Pavlovici, cu un ton de i!plorare, şi se săltă scurt de pe scaun.— Cu!< Va să zică nu!ai despre asta voiaţi să"!i vorbiţi< spuse cu

un râs înveninat Velceaninov. (rept să vă spun, pe ziua de astăzi !"aţi



uluit, izbucni el sarcastic, dar îşi sc#i!bă pe loc e1presia igurii. %scul"taţi"!ă, reluă cu tristeţe vorba, într"un elan de sinceritate, cred căniciodată şi prin ni!ic nu !"a! în)osit în viaţă ca astăzi. 8ai întâi, a!pri!it să vă însoţesc, în al doilea rând — prin co!portarea !ea de acolo.

'otul a ost atât de !esc#in, de )alnic... 8"a! degradat, !"a! ticăloşit,pri!ind invitaţia... uitând pe ce lu!e !ă găsesc... %poi !ai este ceva&(ar îşi luă sea!a nu!aidecât. %scultaţi"!ă2 !"aţi luat azi prinsurprindere, era! surescitat, bolnav... (e altel, n"a! de ce să !ă

)ustiic& ="a! să !ai calc niciodată pragul casei aceleia. Vă asigur că nu!ă atrage ni!ic acolo, conc#ise el cu er!itate.— %devărat< C#iar aşa e< e1cla!ă Pavel Pavlovici în cul!ea

bucuriei.Velceaninov îl privi cu dispreţ şi începu să !ăsoare din nou odaia.— Pese!ne v"aţi #otărât să iţi ericit cu orice preţ< nu"l răbdă

ini!a pe Velceaninov să nu re!arce.— (a, da& adeveri în surdină Pavel Pavlovici, într)o e0plozie de nai)

vitate$ un tip grotesc, îşi zise Velceaninov. !ai curând prost decât rău.

%sta însă nu !ă priveşte. =u pot decât să"l urăsc... şi nici !ăcar asta nu

!erită&$— 4ntr"adevăr, eu sunt $eternul soţ$& recunoscu Pavel Pavlovici,

zâ!bind supus şi rese!nat. (e !ult vă cunoştea! e1presia asta, %le1eivanovici... 4ncă din vre!ea când locuia! î!preună în oraşul '... 8ultee1presii de"ale du!neavoastră !i"au ră!as întipărite în !inte dintr"unan întreg. Rândul trecut, când aţi vorbit aici despre $eternul soţ$, !i"a!dat nu!aidecât sea!a despre cine putea i vorba.

8avra intră cu o sticlă de şa!panie şi cu două pa#are.— Să nu vă ie cu supărare, %le1ei vanovici, ştiţi doar că nu !ă pot

lipsi de asta. (ar să nu !i"o luaţi în nu!e de rău. Socotiţi"!ă drept uno! străin şi !ai pre)os de du!neavoastră...

— +ine, încuviinţă cu scârbă Velceaninov... (ar vă asigur că nu !ăsi!t de loc bine.

— Vai de !ine... n"a! s"o lungesc prea !ult... doar două !inute& îndrugă Pavel Pavlovici. =u!ai un singur pă#ărel, altel gâtle)ul...

(ădu peste cap pa#arul cu lăco!ie şi se aşeză, aruncând o privireaproape duioasă asupra lui Velceaninov. 8avra ieşi.

— Ce !ârşăvie& !ur!ură gazda. # *sta s)a petrecut numai din pricina prietenelor sale, rosti, înviorat,

Pavel Pavlovici, revenindu"şi de"a binelea în ire.— Cu!< Ce< %, sunteţi cu gândul tot la întâ!plarea aceea...

— =u!ai prietenele ei sunt de vină. 5i"i încă aşa de tânără& 0acepe grozava de prea !ultă coc#etărie, zău aşa& c#iar adorabil& 8aitârziu, va i cu totul altel. Voi i robul ei, gata să"i ac toate voile. +a va i

î!presurată de respect... va avea societate... 4n sârşit, se va puteatransor!a cu ti!pul.

$%r trebui, totuşi, să"i înapoiez brăţara&$ se gândi, preocupat,Velceaninov, pipăind cutiuţa din buzunarul #ainei.

— C#iar du!neavoastră aţi re!arcat că sunt #otărât să"!i reacericirea. u trebuie neapărat să !ă însor, %le1ei vanovici, ur!ăconidenţial şi puţin !işcat Pavel Pavlovici. %ltel ce"o să iasă din !ine<Vedeţi doar singur& şi arătă cu degetul spre sticlă. ar asta nu"i decât oparte din... calităţile !ele. =u pot trăi ără însurătoare şi ără o adoraţie.



3 voi adora şi voi reînvia.$5i de ce !i"o i spunând toate acestea<$, îşi zise Velceaninov, gata

să punească în râs. (e altel, toate acestea îi păreau ără sens.— Spuneţi"!i, vă rog, de"a dreptul de ce !"aţi cărat acolo< îl

apostroă Velceaninov. Ce nevoie aţi avut de !ine<— Ca să ac un e1peri!ent..., se âstâci Pavel Pavlovici. # %e e0periment'— Să ur!ăresc eectul... 4nţelegeţi"!ă, %le1ei vanovici, eu abia

de"o săptă!ână !ă duc pe acolo în calitate de... rosti el, din ce în ce !aie!oţionat. Când v"a! întâlnit ieri, !i"a! zis2 $u încă n"a! văzut"o într"o societate de oa!eni străini, adică aţă şi de alţi bărbaţi...$ ra ungând stupid... 4!i dau perect de bine sea!a abia acu!... şi absolu@ deprisos. Binea! însă la asta cu tot dinadinsul.$ din pricina caracterului!eu neericit... 'rusoţ>i îşi înălţă capul şi roşi.

$3are e adevărat ce spune<$ se gândi Velceaninov în cul!ea!irării.

— 5i care"i rezultatul< întrebă el cu glas tare. Pavel Pavlovici zâ!bidulceag şi parcă viclean.

— =u s"au petrecut decât copilării, pline de drăgălăşenie& Prietenele

ei poartă toată vina. Vă rog să !ă iertaţi, %le1ei vanovici, pentruco!portarea !ea prostească aţă de du!neavoastră. ="a! să !ai ac,şi niciodată n"are să se !ai întâ!ple aşa ceva.

— (ar nici eu n"o să !ă !ai arăt pe acolo, zâ!bi Velceaninov.— %sta"i şi dorinţa !ea.Velceaninov se si!ţi scârbit şi rosti enervat2 # (oar nu"s eu singurul bărbat de pe lu!e... !ai sunt şi alţii...Pavel Pavlovici roşi din nou. # Î!i pare rău să aud din gura du!neavoastră ase!enea vorbe,

%le1ei vanovici, şi vă rog să !ă credeţi că prea !ult o respect pe=ade)da 0edoseevna...

— Scuzaţi"!ă, scuzaţi"!ă, n"a! avut intenţia să ac vreoinsinuare... totuşi !i se pare ca! surprinzător aptul că !i"aţisupraapreciat posibilităţile de a plăcea... şi... că v"aţi pus năde)dea în!ine cu atâta încredere...

# *m avut încredere, !azat tocmai pe cele ce se petrecuseră odini"oară.

— (acă"i aşa, însea!nă că du!neavoastră !ă socotiţi şi acu!drept un o! de onoare< zise Velceaninov, oprindu"se scurt în aţa lui

'rusoţ>i.În altă î!pre)urare, s"ar i îngrozit el însuşi de o întrebare aşa de

naivă şi de neaşteptată.— 'otdeauna v"a! socotit aşa, rosti Pavel Pavlovici, coborându"şioc#ii în pă!ânt.

— +ineînţeles, ără îndoială... (ar nu despre asta"i vorba. Voia!nu!ai să spun că în ciuda oricăror... idei preconcepute<

# Da, în ciuda ideilor preconcepute # &ici când aţi sosit la Petersburg<Velceaninov nu se putu stăpâni de a pune această întrebare si!ţind

el însuşi cât de nelalocul ei îi era curiozitatea.— C#iar când a! sosit la Petersburg, vă socotea! o!ul cel !ai

onorabil de pe lu!e. 'otdeauna v"a! sti!at, *le0ei IvanoviciPavel Pavlovici îşi ridică oc#ii şi îl privi ăţiş, ără nici o sială, pe





!or!ânt în ini!a !ea& răcni 'rusoţ>i, păşind spre Velceaninov şi lovin)du)se cu pumnul în piept cu un gest ridicol, dar cu!plit. Cunosc şi euacest !or!ând !icuţ, a!ândoi stă! aţă în aţă la stânga şi la dreaptalui, dar spre !ine se ală !ai !are parte de !or!ânt decât spredu!neavoastră... Cu !ult !ai !are... bâlbâia 'rusoţ>i în delir,continuând să se lovească cu pu!nul în piept. (a, !ai !are... !ai!are...

(eodată, un sunet neobişnuit al clopoţelului de la uşă îi dez!etici

pe cei doi parteneri. Cineva sunase aşa de tare, vrând parcă să sărâ!eclopoţelul din pri!a s!ucitură.— =i!eni nu sună aşa la !ine, rosti încurcat Velceaninov.— (ar nici la !ine n"o i sunând, şopti înricoşat Pavel Pavlovici,

care îşi veni şi el în ire, presc#i!bându"se pe loc în vec#iul PavelPavlovici. Velceaninov se încruntă şi se duse să desc#idă uşa.

— (acă nu !ă înşel, sunteţi do!nul Velceaninov< se auzi din antreuo voce tinerească, sonoră, plină de o neobişnuită încredere în sine.

— Ce doriţi<— %! o inor!aţie precisă, ur!ă vocea răsunătoare, că în

!o!entul acesta se ală la du!neavoastră un oarecare 'rusoţ>i. 'rebuie

să"l văd neapărat c#iar acu!.*ui Velceaninov i"ar i ăcut plăcere să"l dea aară pe scară, cu o

lovitură de picior, pe acest do!n u!lat în pene. (ar, după o clipă degândire, se dădu în lături şi îl lăsă să intre înăuntru.

— ată"l pe do!nul 'rusoţ>i, intraţi &

4IVSaşen>a şi =aden>a

4n odaie intră un bărbat oarte tânăr, ca! de vreo nouăsprezeceani, poate şi !ai puţin — atât de tinerească îi era igura ru!oasă,!ândră şi încrezută. ra î!brăcat convenabil, cel puţin tot ce purta, îişedea bine. 4ntrecea pe o!ul de statură !i)locie. ;n păr negru, bogat, şinişte oc#i negri !ari şi se!eţi dădeau iziono!iei sale o e1presie aparte.=u!ai nasul îi era ca! plinuţ şi un pic avântat în sus. 0ără aceste !icicusururi, ar i ost o ru!useţe de băiat. l intră în casă cu un aeri!portant.

— 8i se pare că a! ocazia de a vorbi cu do!nul 'rusoţ>i, spuserăspicat, subliniind cu deosebită plăcere cuvântul $ocazia$ — lăsândastel a se înţelege că n"avea nici o onoare şi nici o plăcere de a sta de

vorbă cu do!nul 'rusoţ>i.Velceaninov începu să priceapă cu! stăteau lucrurile. Prin !intealui Pavel Pavlovici ulgeră o bănuială. Pe aţă i se întipări neliniştea.

'otuşi, nu se dădu bătut.— =eavând onoarea de a vă cunoaşte personal, răspunse cu

prestanţă 'rusoţ>i, bănuiesc că nici nu e1istă vreo posibilitate de a sta devorbă cu du!neavoastră.

— %scultaţi"!ă !ai întâi şi nu!ai după aceea daţi"vă cu părerea,rosti tânărul cu o desăvârşită încredere în sine.

%poi străinul îşi puse !onoclul cu ra!a de baga, care"i atârna de unşnur şi privi lung sticla de şa!panie de pe !asă. (upă ce cercetă

îndestul butelia, !usairul îşi scoase !onoclul, se întoarse iarăşi spre



Pavel Pavlovici şi spuse2 # *le0andr /o!ov— 5i ce"i aceea %le1andr *obov<— u sunt. ="aţi !ai auzit de mine' # &u # Într"adevăr, cu! !"aţi i putut cunoaşte< (rept vorbind, vin cu o

c#estiune i!portantă care vă priveşte îndeaproape. (ar !ai întâi,daţi"!i voie să !ă aşez. Sunt obosit...

— *uaţi loc, zise Velceaninov.(ar tânărul se şi aşezase înainte de a i pri!it invitaţia, Cu toatădurerea de piept care i se înteţea, pe Velceaninov îl interesa această!ică obrăznicătură. Pe igura lui drăgălaşă şi ru!enă de adolescentVelceaninov întrezări un aer de îndepărtată ase!ănare cu =adia.

— Staţi )os şi du!neavoastră, se adresă tânărul lui Pavel Pavlovici,ăcându"i un gest negli)ent cu capul spre scaunul din aţă.

— =u"i ni!ic, pot sta oarte bine şi"n picioare.— 3 să obosiţi... (o!nule Velceaninov, puteţi ră!ânea şi

du!neavoastră aici. # De altfel, nici n"a! de ce să !ă duc. u !ă alu doar acasă la

!ine.— ="aveţi decât& (e altel, aş dori să iţi de aţă la e1plicaţia pe care

voi avea"o cu do!nul acesta. =ade)da 0edoseevna !i"a vorbit în ter!enidestul de !ăgulitori despre du!neavoastră.

# Ian te uită& Când a apucat să vorbească< # Îndată după plecarea du!neavoastră. C#iar acu! vin de acolo.

ată cu! stau lucrurile, do!nule 'rusoţ>i, începu el cu )u!ătate de gură,răsturnat în otoliu, întorcându"se spre Pavel Pavlovici care ră!ăsese înpicioare. =oi, adică eu şi =ade)da 0edoseevna, ne iubi! de !ult şi ne"a!dat unul altuia cuvântul, iar du!neavoastră vă puneţi de"a cur!ezişul

nostru. %! venit pentru a vă ace propunerea ca să vă daţi la o parte.Sunteţi dispus s"o acceptaţi<Pavel Pavlovici şovăi o clipă. Păli, dar un surâs !aliţios îi întinse

buzele.— =u"s dispus câtuşi de puţin, îi reteză el vorba în c#ip laconic.— Va să zică aşa... ăcu tânărul şi se răsuci în otoliu, punându"şi

picior peste picior.— (e altel, nici nu ştiu cu cine vorbesc, adăugă Pavel Pavlovici, şi

î!i zic că n"are nici un rost să continuă! discuţia.Cu aceste cuvinte 'rusoţ>i găsi şi el de cuviinţă să se aşeze.— V"a! spus doar că o să obosiţi, observă în treacăt tânărul. %di)

neaori a! avut prile)ul să vă aduc la cunoştinţă că nu!ele !eu este*obov şi că eu şi cu =ade)da 0edoseevna ne"a! dat unul altuia cuvântul.Prin ur!are, nu puteţi spune, ca adineaori, că nu ştiţi cu cine aveţi de"aace. (e ase!enea aţi greşi dacă v"aţi înc#ipui că n"a! avea despre cevorbi. C#estiunea nu !ă priveşte nu!ai pe !ine, ci şi pe =ade)da0edoseevna, pe care o sâcâiţi ără ruşine. Vedeţi deci că e1istă !otivpentru e1plicaţie.

Rosti printre dinţi vorbele acestea, ca un ilizon, abia catadicsind săpronunţe cuvintele. 4şi puse din nou !onoclul şi, cât vorbi, dădu i!presiacă priveşte ceva.

— (aţi"!i voie, tinere..., e1cla!ă, ierbând, Pavel Pavlovici.(ar $tânărul$ i"o reteză nu!aidecât2



— 4n orice altă î!pre)urare v"aş i interzis să"!i spuneţi $tinere$,acu! însă trebuie să recunoaşteţi că tinereţea este avanta)ul !euprincipal aţă de du!neavoastră şi astăzi, de pildă, aţi i dorit din totsuletul — când aţi dăruit brăţara — să i ost !ăcar un pic !ai tânăr.

— %#, ţâncule& !ur!ură Velceaninov. # În orice caz, sti!ate do!n, se corectă cu de!nitate Pavel

Pavlovici, !otivele invocate de du!neavoastră, pe care le socot îndoielnice şi lipsite de cuviinţă, nu"!i par de natură să )ustiice

continuarea convorbirii noastre. %cestea sunt nişte c#estiuni copilăreştişi ără noi!ă. 8âine îl voi vizita şi voi sta de vorbă cu prea sti!atul0edosi Se!ionovici. ar pentru !o!ent vă rog să !ă lăsaţi în pace.

— %d!iraţi de!nitatea acestui o!, e1cla!ă tânărul, scos din ire,adresându"se cu înlăcărare lui Velceaninov. =u"i destul că"i gonit deacolo. Că scoate lu!ea li!ba la el& l !ai vrea să se ducă !âine acolopentru a ne denunţa bătrânului. =u"i asta o dovadă, o! încăpăţânat cesunteţi, că vreţi să luaţi ata cu de"a sila, cu!părând"o de la nişteoa!eni care au căzut în !intea copiilor şi care, datorită unei barbariisociale, îşi păstrează puterea asupra ei< a v"a arătat doar, cu vâr şi

îndesat, dispreţul. =u v"a înapoiat c#iar astăzi necuviinciosul cadou —

brăţara du!neavoastră< Ce vreţi !ai !ult<— =i!eni nu !i"a înapoiat nici un el de brăţară... şi nici nu"i posibil

aşa ceva, zise Pavel Pavlovici, cutre!urându"se de indignare. # %um se poate' 1are domnul Velceaninov nu v)a înmânat)o'$;, dracu să te ia&$ se gândi Velceaninov. # Într"adevăr, rosti el, încruntându"se, =ade)da 0edoseevna !i"a

încredinţat astăzi această cutioară, ca să v"o trans!it du!neavoastră,Pavel Pavlovici. ="a! vrut s"o iau, dar ea a stăruit... iat"o... !i"e necazcă...

Scoase din buzunar cutiuţa şi, âstâcit, o întinse lui Pavel Pavlovicicare ră!ase în!ăr!urit.

— (e ce nu i"aţi predat"o până acu!< se adresă cu severitatetânărul lui Velceaninov.

— ="a! avut prile)ul, se încruntă acesta. # %urios # %uum'— cel puţin curios, n"a! dreptate< Să zice! însă că"i o si!plă

neînţelegere.Velceaninov si!ţi că"i vine să sară şi să"i tragă o urec#eală băie)

ţandrului. =u se putu însă abţine de a nu izbucni în râs la adresa aces)tuia, băieţandrul izbucni şi el îndată în râs. Pavel Pavlovici nu râdea.

(acă Velceaninov ar i prins privirea năprasnică a acestuia aţintităasupra sa în ti!p ce râdea de *obov — ar i înţeles că o!ul acestatrecea în clipa aceea o anu!ită li!ită pri!e)dioasă. Velceaninov nu"ivăzu privirea, dar îşi dădu sea!a că trebuie să"l susţină pe 'rusoţ>i.

— (o!nule *obov, ascultaţi"!ă şi pe !ine, începu Velceaninov peun ton prietenesc, ără a !ă pronunţa asupra unor alte aspecte alec#estiunii, în care nu ţin să !ă a!estec, !i"aş îngădui să vă atragatenţia că Pavel Pavlovici, cerând !âna =ade)dei 0edoseevna, se bucură

în pri!ul rând de consi!ţă!ântul acestei a!ilii respectabile, iar în aldoilea rând are o situaţie ru!oasă şi onorabilă şi, în sârşit, avere... prinur!are, e iresc să se !ire văzând un ase!enea rival — un o! poatead!irabil înzestrat, dar atât de tânăr, încât nu poate i



luat drept un rival serios... şi de aceea are dreptate invitându"vă săpuneţi capăt discuţiei.

— Ce însea!nă un o! $atât de tânăr$< (ar eu a! î!plinit de"o lunănouăsprezece ani. (upă lege de !ult a! dreptul să !ă însor. %sta"i&

— (ar care tată s"ar putea #otărî să vă dea în prezent iica, c#iardacă aţi i !ulti!ilionar în perspectivă sau cine ştie ce bineăcător alo!enirii< ;n tânăr de nouăsprezece ani nu poate răspunde nici pentru el

însuşi, iar du!neavoastră vreţi să vă luaţi pe conştiinţă şi viitorul unei

alte persoane, adică al unei copile ca şi du!neavoastră. (e altel, gestulacesta nici nu"i toc!ai nobil, ce ziceţi< 8i"a! per!is să vă vorbescastel, iindcă singur !"aţi ales ca arbitru între du!neavoastră şi PavelPavlovici.

— Va să zică îl c#ea!ă Pavel Pavlovici& re!arcă tânărul. =u ştiu dece !i se năzărise că"l c#ea!ă Vasili Petrovici< (rept vorbind, ăcutânărul către Velceaninov, spusele du!neavoastră nu !ă surprind deloc. 5tia! că toţi sunteţi o apă. (e !irare e doar aptul că despredu!neavoastră auzise! vorbindu"se ca despre un o! oarecu! !odern.(e altel, toate astea sunt leacuri. ată care"i adevărul2 nu nu!ai că nu!"a! co!portat rău în această c#estiune, după cu! v"aţi per!is să

air!aţi, ci cu totul di!potrivă — şi voi încerca să vă lă!uresc. 8ai întâinoi ne"a! anga)at unul aţă de celălalt prin cuvântul nostru de onoare. 4nplus eu i"a! ăgăduit or!al, în prezenţa a doi !artori, că dacă ea se va

îndrăgosti vreodată de altcineva sau pur şi si!plu se va căi că s"a!ăritat cu !ine şi va vrea să se despartă, atunci eu îi voi în!âna odeclaraţie cu! că aş i ost inidel, care va spri)ini la locul în dreptcererea ei de despărţire. (ar încă şi !ai !ult2 în caz când eu nu !"aşţine de cuvânt şi aş reuza să"i dau declaraţia cuvenită, atunci — ca un!i)loc de asigurare — voi e!ite c#iar în ziua nunţii noastre, în avoareasoţiei, o poliţă în valoare de o sută de !ii de ruble... %şa că dacă !ă voi

încăpăţâna şi nu voi da declaraţia a!intită, ea va putea protesta poliţa,iar eu voi i tras la răspundere 4n c#ipul acesta totul va i asigurat. Prinur!are, nu periclitez cu ni!ic viitorul ni!ănui. %sta în privinţa pri!uluipunct.

— Pun ră!ăşag că toate acestea le"a născocit acela, cu! îi zice,Predposâlov< e1cla!ă Velceaninov.

— ?i"#i"#i& c#icoti !aliţios Pavel Pavlovici. # De ce"o i c#icotind do!nul acesta< %ţi g#icit & deea a ost a lui

Predposâlov. =u"i aşa că soluţia"i ingenioasă< %stel, se paralizeazăco!plet absurditatea legii. u a! intenţia, bineînţeles, s"o iubesc veşnic.a însă se tăvăleşte de râs. =ăscocirea însă e abilă. =u"i aşa< +a e şi

nobilă. 8ulţi s"ar #otărî oare să acă aşa ceva<— (upă !ine, gestul nu"i nu!ai lipsit de nobleţe, ci e pur şi si!plu!ârşav.

'ânărul ridică din u!eri.— Spusele du!neavoastră nu !ă surprind câtuşi de puţin, zise el

după un răsti!p de tăcere. 'oate acestea nu !ă !ai !inunează.Predposâlov v"ar i retezat"o pe loc, spunându"vă că !oduldu!neavoastră de a )udeca cele !ai ele!entare lucruri provine dinpervertirea celor !ai obişnuite senti!ente şi noţiuni, în pri!ul rânddatorită unei vieţi trăite prosteşte, iar în al doilea rând datoritătrândăviei. 4ntre altele, poate că n"a! a)uns încă să ne înţelege! unul pealtul. u, totuşi, a! auzit nu!ai vorbe bune despre du!neavoastră.





cu =ade)da 0edoseevna de vre!e ce, pe lângă toate acestea, nu !aisunteţi pri!it acolo<

— Peste gard, bineînţeles& Ce, nu se poate< ="aţi observat"odeunăzi pe roşcovană< râse el. i, bine, ea"i aceea care are gri)ă de noi...apoi o !ai ave! şi pe 8aria =i>itişna. =u!ai că e o bestie această 8aria=i>itişna& (e ce vă strâ!baţi< Vi"e tea!ă de trăsnet<

— =u, !i"e rău, !i"e oarte rău, rosti Velceaninov, c#inuit de subitalui durere de piept. Se sculă din otoliu şi încercă să se pli!be prin odaie.

# Însea!nă, desigur, că vă deran)ez& =u vă deran)aţi. =u!aidecât&5i tânărul sări de la locul său.— +a nu !ă deran)aţi de loc, nu"i ni!ic, rosti din politeţe Velceani)

nov— Cu! nu"i ni!ic, când $pe obâlni>ov îl doare burta$< V"aduceţi

a!inte de persona)ul din 5cedrin< Vă place 5cedrin< # Da— 5i !ie. ?aide, Vasili... a#, pardon, Pavel Pavlovici, să pune!

capăt odată şi odată& se adresă el, râzând a!ical, lui Pavel Pavlovici. Casă vă intre !ai bine în cap, !ai or!ulez o dată întrebarea2 sunteţidispus să renunţaţi c#iar !âine în !od oicial, aţă de bătrâni şi în

prezenţa !ea, la orice pretenţie în privinţa =ade)dei 0edoseevna<— =ici prin gând nu"!i trece, spuse Pavel Pavlovici, sculându"se de

pe scaun cu un aer de nerăbdare şi de îndâr)ire, şi vă rog încă o dată să!ă lăsaţi în pace... toate nu"s decât copilării şi prostii.

— +ăgaţi de sea!ă, îl a!eninţă el cu degetul pe 'rusoţ>i, zâ!bindplin de înu!urare, vedeţi să nu vă înşelaţi în socoteli& 5tiţi la ce poateduce ase!enea greşeală< (in partea !ea, vă previn că peste nouă luni,după ce veţi i ăcut el de el de c#eltuieli şi după !ultă tevatură, cândvă veţi reîntoarce aici, veţi i nevoit să renunţaţi singur la =ade)da 0edo"seevna, iar dacă nu veţi renunţa va i încă şi !ai rău pentrudu!neavoastră. ată ce vă aşteaptă dacă vă încăpăţânaţi. 'rebuie să văac atent că )ucaţi rolul câinelui care păzeşte claia de ân... iertaţi"!ico!paraţia, nici el nu !ănâncă, dar nici pe altul nu"l lasă. Vă repet dinspirit u!anitar2 gândiţi"vă, încercaţi să vă gândiţi te!einic, cel puţin odată în viaţă.

— Vă rog să !ă slăbiţi cu !orala du!neavoastră& răcni, !ânios,Pavel Pavlovici. ar cât priveşte aluziile du!neavoastră ina!e, voi luac#iar !âine !ăsurile !ele, nişte !ăsuri severe&

— %luzii ina!e< Ce vreţi să spuneţi< (u!neavoastră înşivă sunteţiun ina!, dacă vă vin în !inte ase!enea lucruri. Pentru rest voi aşteptapână !âine, dar dacă... Vai, alt trăsnet& *a revedere& 4ncântat de cunoş)

tinţă, se adresă tânărul lui Velceaninov.5i o zbug#i aară, zorit pese!ne să scape de urtună şi de ploaie.

4VÎncheierea socotelilor

— %ţi văzut< %ţi văzut< izbucni Pavel Pavlovici către Velceaninov de îndată ce plecă tânărul.

# Într"adevăr nu prea aveţi noroc& rosti într"o doară Velceaninov.="ar i scăpat vorba asta, dacă nu l"ar i e1asperat durerea care îi

sporea în piept. Pavel Pavlovici sări ca ars.



— 5i, în deinitiv, care"i rolul du!neavoastră în c#estia asta< =u!i"aţi înapoiat brăţara din co!păti!ire, #ai<

# &)am prins momentul— Vi se rupea ini!a de !izericordie, ca un adevărat a!ic aţă de

alt adevărat amic'— 0ie şi aşa, vă co!păti!ea!, răspunse Velceaninov, si!ţind un

început de întărâtare. 'otuşi îi povesti pe scurt cu! pri!ise brăţara şicu! =ade)da 0edoseevna aproape îl orţase cu de"a sila să pri!ească

propunerea ei.— Credeţi"!ă, n"aş i luat"o pentru ni!ic în lu!e. %! şi aşa destuleneplăceri.

— Vi s"au aprins călcâiele şi aţi acceptat, c#icoti Pavel Pavlovici.— %sta"i o nerozie din partea du!neavoastră. (e trebuie să vă

găsesc scuze. %ţi văzut doar adineaori altel, că nu eu sunt eroulprincipal, ci alţii.

— 'otuşi vi s"au aprins călcâiele...Pavel Pavlovici se aşeză şi îşi u!plu un pa#ar.— Vă înc#ipuiţi că a! să cedez în aţa băieţandrului< %! să"l pun

cu botul pe labe, uite aşa & C#iar !âine a! să !ă duc acolo şi o să pun

lucrurile la punct. Vo! scoate toate u!urile din căpuşorul ăsta decopil...

(ădu peste cap pa#arul şi îşi turnă încă unul, căpătând un aerdezg#eţat, pe care nu"l avea !ai înainte.

— an te uită, =aden>a şi Saşen>a, drăgălaşii de puişori& ?i"#i"#i& 'rusoţ>i îşi pierdu irea de !ânie. ;n ulger scăpără orbitor. +ubui

un trăsnet cu!plit şi ploaia începu să toarne cu găleata. Pavel Pavlovicise ridică şi înc#ise ereastra.

— 5i cu! v"a întrebat adineaori băieţandrul2 $=u vă te!eţi detrăsnet<$ Velceaninov să se tea!ă de trăsnet& %poi cu obâlni>ov al lui,parcă aşa"i zice, da, obâlni>ov... (ar despre cei cincizeci de ani, ce aveţide spus< Vă !ai a!intiţi< rosti !aliţios Pavel Pavlovici.

— ar du!neavoastră, cu! s"ar zice, v"aţi instalat aici, observă Vel)ceaninov, de"abia îngăi!ând cuvintele de durere. u !ă culc... (u!nea)voastră aceţi ce ştiţi.

— =ici un câine nu se dă aară pe o vre!e ca asta& adăugă, )ignit,Pavel Pavlovici, aproape bucuros de a i avut prile)ul să riposteze.

— +ine, n"aveţi decât să ră!âneţi aici... beţi... puteţi să şi dor!iţiaici& bolborosi Velceaninov, apoi se culcă pe divan şi ge!u uşurel.

— Să dor! aici< (ar n"o să vă te!eţi<— (e ce< întrebă Velceaninov, ridicându"şi deodată capul.

— (e unde să ştiu eu< (ata trecută parcă v"aţi speriat sau poatenu!ai !i s"a năzărit aşa...— Sunteţi un prost& nu se !ai putu stăpâni Velceaninov şi se

întoarse urios cu aţa la perete.— 0ie şi aşa& ăcu Pavel Pavlovici.+olnavul, cu! se întinse în pat, şi ador!i. (upă starea de tensiune

nervoasă din ziua aceea, pe lângă puternica zdruncinare a sănătăţii saledin ulti!a vre!e, parcă se rânse ceva într"însul. 4i slăbiră puterile, sesi!ţea neputincios ca un copil. (ar durerea birui. 4i învinse şi oboseala,şi so!nul. l se trezi peste o oră, şi se ridică în capul oaselor, ge!ând dedurere. 0urtuna se potolise. 4n odaie stăruia u! gros de ţigară, sticla eragoală, iar Pavel Pavlovici dor!ea pe celălalt divan # întins pe spate, cu



capul culcat pe perna divanului, î!brăcat cu! usese, şi cu g#etele înpicioare. 8onoclul îi lunecase din buzunar şi spânzura, prins de capătulunui şnur, până aproape de duşu!ea. Pălăria zăcea alături tot pe podea.Velceaninov se uită posac la el, dar nu"l trezi. 0ăcu, cocâr)at, câţiva paşiprin odaie, iindcă nu !ai avea putere să stea culcat, şi ge!ea, gândin)du)se îndelun- la !oala lui

Velceaninov avea unele temeri asupra durerilor din piept şi, !ineîn)ţeles, nu ără !otiv. Crizele acestea îl încercaseră încă !ai de!ult, dar îl

apucau oarte rar — o dată la un an sau la doi ani. 5tia că provin de laicat. *a început si!ţea, într"un punct al pieptului la lingurică sau !aisus, — ca o apăsare surdă, slabă, dar sâcâitoare. (urerea creştea !ereu,uneori ţinea câte zece ore în şir, şi a)ungea în cele din ur!ă atât de vio)lentă, apăsarea devenind de nesuerit, încât bolnavul întrezărea spectrul!orţii.

*a ulti!a criză de anul trecut, după o durere progresivă de zececeasuri, bolnavul se liniştise în cele din ur!ă, dar puterile i se sleiseră

într"atâta, încât de abia îşi putea !işca !âna. ar !edicul îi dăduse voie, în toată ziua aceea, ca unui copil de ţâţă, să bea nu!ai câteva linguriţede ceai slab şi să !ănânce doar o ărâ!ă de pâine, !uiată în supă.

(urerea îl apuca din dierite cauze, dar totdeauna după o zdrunci)nare a nervilor Îi trecea de asemenea în c#ip ciudat. ;neori, nişte si!pleco!prese calde cur!au i!ediat durerile de la bun început, în pri!a

)u!ătate de ceas. %lteori, ca"n ti!pul crizei din ur!ă, nici un !i)loc nua)utase la ni!ic. (urerea îi trecuse nu!ai luând doze repetate şiprogresive de vo!itive. (octorul i"a !ărturisit !ai târziu că bănuise căpacientul usese otrăvit. 8ai era !ult până la ziuă. Velceaninov însă nuprea voia să tri!ită după !edic în toiul nopţii. (e altel, nici nu"i preaavea la ini!ă pe doctori. 4n cele din ur!ă, se văzu biruit de durere şi

începu să gea!ă. /e!etele îl treziră pe Pavel Pavlovici, care se ridică depe divan şi se aşeză în capul oaselor. Câtăva vre!e el trase înricoşat cuurec#ea, privindu"l nedu!erit pe Velceaninov, care aproape alerga prina!ândouă odăile. Sticla de băutură, pe care o băuse pese!ne prearepede, îl a!eţise cu totul şi îl lăsă îndelung bui!ac. 4n sârşit, el sedez!etici şi se repezi la Velceaninov, care bâigui ceva drept răspuns.

— %sta"i din pricina icatului, ştiu eu& se însuleţi deodată la cul!ePavel Pavlovici, aşa i se întâ!pla e1act la el şi lui Piotr uz!iciPolosu#in, din pricina icatului. Pentru asta trebuie oblo)eli. Piotr uz!icitotdeauna îşi punea oblo)eli. (in asta poţi !uri. Să dau o ugă până la8avra, ce spuneţi<

# &u)i nevoie, nu)i nevoie rosti enervat, Velceaninov &u)mi tre!uie

nimic(ar Pavel Pavlovici, (u!nezeu ştie de ce, aproape se pierdu cuirea, parcă ar i ost vorba de salvat propriul său iu. =u vru să ştie deni!ic şi stărui din răsputeri, reco!andând prişniţe şi pe deasupradouă"trei căni de ceai slab, băute una după alta — $nu nu!ai ierbinţi, ciclocotite$. 4n sârşit, dădu o ugă până la 8avra — ne!aiaşteptând

învoirea gazdei. %!ândoi aţâţară ocul la bucătăria neolosită per!anentşi puseră samovarul. 4ntre ti!p, oaspetele izbuti să"l culce pe bolnav, îldezbrăcă, îl înveli cu plapu!a şi, în !ai puţin de douăzeci de !inute,pregăti ceaiul şi pri!a prişniţă.

— %stea"s arurii încălzite, încinse& rosti, aproape încântat, !usai)rul, aşezând pe pieptul bolnav al lui Velceaninov, o arurie înierbântată,





vis urât< se gândi el. 5tiu că n"a! !ai putut ador!i şi sta culcat şi !"a!ridicat în picioare, aşa de !ult suerea! &$ 'otuşi oa!enii, strigătele şigesturile lor — într"un cuvânt — totul era aşa de real şi de iresc, că aveauneori îndoieli2 $Să ie într"adevăr nu!ai o #alucinaţie< (oa!ne, ce"or ivrând oa!enii aceştia de la !ine< (ar... dacă nu aiurez, cu! ar i ost cuputinţă ca strigătele acestea să nu"l i trezit din so!n pe Pavel Pavlovici<Căci iată"l că doar!e aici pe divan&$ 4n sârşit, lucrurile se petrecurăaido!a ca şi în visul celălalt. 'oţi se î!bulziră spre scară şi se buluciră în

uşă, deoarece de pe scară dădea buzna înăuntru o altă gloată deoa!eni. %ceştia duceau ceva cu dânşii, ceva !are şi greu. Se auzeaurăsunând pe trepte paşii apăsaţi ai #a!alilor. Se strigau de zor unii pealţii, cu răsularea tăiată. Cei din odaie răcniră într"un glas2 $4l aduc, îladuc&$ 3c#ii tuturora scăpărară, privindu"l ţintă pe Velceaninov. 'oţi îiarătau prin gesturi scara, a!eninţători şi triu!ători. 0ără a se !ai îndoide realitatea visului, totul părând aievea, Velceaninov se ridică în vâruldegetelor ca să vadă, peste capetele !ulţi!ii, ce anu!e aduceauoa!enii în odaie< ni!a îi zvâcni ca nebună şi deodată — întoc!ai ca învisul de odinioară — se auziră trei se!nale oarte puternice de clopoţel.Sunetele erau aşa de li!pezi, precise şi distincte, că ase!enea zăngănit

nu putea i auzit nu!ai în vis. 4n aceeaşi clipă, Velceaninov scoase unrăcnet şi se trezi.

l nu se repezi însă ca odinioară la uşă. Ce gând îi co!andă pri!a!işcare< (ar avusese el oare, în clipa aceea, vreun gând< Însă cinevaparcă i"ar i sulat la urec#e ce trebuie să acă. Velceaninov sări din pat şidădu buzna cu !âinile întinse înainte, ca şi cu! s"ar i apărat sau ar irespins un atac, în direcţia divanului unde dor!ea Pavel Pavlovici. %!ân)două !âinile se loviră de o altă perec#e de !âini îndreptate asupra lui,şi le înşacă cu putere. 4nse!na că cineva se ala aplecat peste dânsul.(raperiile erau lăsate, dar nu stăruia în odaie un întuneric beznă, iindcă

în ca!era de alături, care n"avea ase!enea draperii, se strecura olu!ină slabă ca de a!urg. (eodată, ceva îngrozitor de dureros îi tăiepal!a şi degetele !âinii stângi, iar el îşi dădu pe loc sea!a că apucaseun tăiş de cuţit sau de brici, pe care îl strânsese puternic cu !âna. 4nacelaşi ti!p, auzi zgo!otul surd al unui obiect prăvălit pe podea.

Velceaninov era de trei ori !ai voinic decât Pavel Pavlovici, darlupta dintre dânşii dură !ult — vreo trei !inute înc#eiate. 4l doborî încurând la pă!ânt şi îi răsuci !âinile la spate. (ar ii veni din senin potade a i le lega îndărăt. Binând strâns pe ucigaş cu !âna stângă rănită, seapucă să caute cu dreapta şnurul de la draperii. =u"l găsi vre!e în"delungată, dar, în cele din ur!ă, îl prinse şi"l rupse de la ereastră. 8ai

târziu se arătă surprins de vigoarea aproape supranaturală pusă îneortul ăcut. 4n aceste trei !inute nici unul, nici celălalt nu scoase vreuncuvânt. Se auzeau nu!ai răsulările lor adânci şi zgo!otele surde aleluptei. 4n sârşit, legându"i !âinile întoarse la spate, Velceaninov îşiaruncă adversarul pe duşu!ea, se sculă în picioare, trase draperia şiridică puţin storul. (esc#izând ereastra spre strada singuratică, gazdavăzu că se lu!inase de ziuă. Stătu câteva clipe, trăgând adânc aerproaspăt în piept. ra ora patru şi ceva. 4nc#ise ereastra, se duse alenela dulap, scoase un prosop curat şi îşi legă strâns !âna stângă ca săoprească sângele care curgea !ereu. *a picioare zări pe covor briciuldesc#is, îl ridică, îl înc#ise, îl puse în cutia de bărbierit, uitată de di!i"neaţă pe !ăsuţa de lângă divanul pe care dor!ise Pavel Pavlovici şi,



vârând cutia în birou, încuie sertarul cu c#eia. (upă aceea Velceaninovse apropie de Pavel Pavlovici şi începu să"l cerceteze cu privirea

Între ti!p, 'rusoţ>i izbuti, cu !ultă greutate, să se ridice de pecovor şi să se aşeze în otoliu. ra dezbrăcat, ără g#ete, nu!ai încă!aşă. *a spate şi pe !âneci că!aşa sa avea pete de sânge — dar nusângele lui, ci cel curs din !âna rănită a lui Velceaninov. ra, bineînţeles,Pavel Pavlovici, dar nu l)ai fi recunoscut la pri!a vedere, dacă l"ai i

întâlnit din întâ!plare — atât de !ult i se sc#i!base înăţişarea. 5edea,

îndreptându"şi anevoie şalele, datorită !âinilor legate îndărăt. %vea aţadesigurată, c#inuită, verzuie, îniorată din când în când de un tre!ur. 4lprivea pe Velceaninov cu o căutătură i1ă, ca! tulbure, ca şi cu! n"ar iputut desluşi lucrurile încon)urătoare. Aâ!bi tâ!p şi arătând cu capulcătre caraa de pe !asă, rosti scurt, aproape şoptind2

— 3lecuţă de apă&Velceaninov îi turnă apă într"un pa#ar şi"i dădu de băut din !âna

lui. Pavel Pavlovici se repezi, însetat. (upă vreo trei îng#iţituri, 'rusoţ>iridică uşor capul, privi ţintă igura lui Velceaninov, care şedea în aţa luicu pa#arul în !ână, nu rosti nici un cuvânt, apoi ur!ă să bea. Potolin)du"şi setea, răsulă uşurat. /azda îşi luă perna şi #ainele, după aceea

intră în odaia de alături, încuindu"l pe Pavel Pavlovici.(urerea din a)un îi trecu cu totul. (ar Velceaninov si!ţi din nou o

sârşeală istovitoare după eortul e1traordinar la care îşi supuseseorţele, răsărite în !od !iraculos. 4ncercă o vre!e să reconstituie

întâ!plarea, dar gândurile îi ră!ăseseră încâlcite. 5ocul usese preaputernic. +a îşi înc#idea oc#ii, uneori, ră!ânând aşa c#iar câte zece!inute, ba se cutre!ura din tot trupul şi se trezea, atunci îşi aduceaa!inte de toate cele, îşi ridica puţin !âna care"l durea, înăşurată înprosopul ud de sânge, ,şi se cuunda în gânduri, cu înrigurare... ;nsingur lucru izbuti Velceaninov să şi"l desluşească oarte li!pede, şi

anu!e că Pavel Pavlovici încercase într"adevăr să"l în)ung#ie. Poate căcu un sert de ceas !ai înainte nici el însuşi încă nu usese #otărât să"l în)ung#ie. Cutia cu brice, care îi căzuse sub oc#i abia în a)un, poate nu"itrezise nici un gând şi doar o înregistrase cu !intea 6de obicei bricelestăteau totdeauna în birou, înc#ise sub c#eie, şi nu!ai în di!ineaţaaceea le scosese Velceaninov ca să"şi potrivească !ustaţa şi avoriţii —ceea ce ăcea câteodată7. $(acă ar i avut de gând să !ă ucidă, încă !aide!ult, — atunci şi"ar i pregătit desigur din ti!p un pu!nal sau unpistol, nu s"ar i bazat pe bricele !ele pe care nu le văzuse niciodatăpână ieri$, îi trecu prin !inte.

4n sârşit, bătură ceasurile şase. Velceaninov se deşteptă, se

î!brăcă şi se duse la Pavel Pavlovici. (escuind uşa, el nu"şi putu dasea!a de ce"l ăcuse prizonier pe 'rusoţ>i şi nu"i dăduse dru!ul să plecenu!aidecât. Spre ui!irea lui prizonierul era co!plet î!brăcat. /ăsisepese!ne un !i)loc de a se dezlega. 5edea într"un otoliu, dar se sculă înpicioare, când intră în odaie Velceaninov. Pălăria şi"o ţinea în !ână.Privirea lui alar!ată parcă încerca să spună, cu toată graba2

$=u !ai spune ni!ic... nici nu ace să începi... n"ai despre ce săvorbeşti...$

— Plecaţi& rosti Velceaninov. *uaţi"vă cutiuţa cu brăţara& adăugă.Pavel Pavlovici se întoarse de la uşă, luă repede cutioara de pe

!asă, o vârî în buzunar şi ieşi pe uşă. Velceaninov ră!ase în prag ca să încuie după dânsul. Privirile li se încrucişară pentru cea din ur!ă oară.



'rusoţ>i se opri brusc. 4şi încrucişară privirile, ti!p de vreo cincisecunde... ca şi cu! ar i şovăit. 4n sârşit, gazda ridică ără vlagă !âna2

— ?ai, duceţi"vă& rosti Velceaninov cu )u!ătate de gură şi încuieuşa cu c#eia.

4VI*naliza

;n senti!ent puternic şi neobişnuit de bucurie îl cuprinse peVelceaninov. Se sârşise ceva. %vusese loc un deznodă!ânt. 'risteţeaapăsătoare de odinioară îl părăsi, se spulberă. Cel puţin aşa i se părea.Starea aceasta suletească durase cinci săptă!âni. 4şi ridica uneori!âna în sus, privea prosopul )ilav de sânge şi !or!ăia în sine2 $=u, nu,de data asta totul s"a sârşit&$ 5i, în cursul acestei di!ineţi, pentru întâiaoară în ulti!ele trei săptă!âni, aproape nici nu se !ai gândi la *iza —ca şi cu! sângele curs din degetele sale rănite l"ar i eliberat de obsesie.

Îşi dădu perect de bine sea!a că trecuse printr"o pri!e)die năpras)nică. $%ceşti oa!eni, se gândi el, care nu ştiu, cu o clipă !ai înainte,

dacă au să în)ung#ie ori nu pe cineva, toc!ai oa!enii aceştia, când încape un pu!nal în !âinile lor tre!urătoare şi cu! si!t cea dintâiţâşnitură de sânge ierbinte pe degetele lor, nu nu!ai că te în)ung#ie, ci9#ârşti&: îţi retează şi capul, zău aşa&$

Velceaninov nu putu ră!âne acasă, ci ieşi în stradă, convins cătrebuie să acă neapărat ceva sau că se va petrece ără îndoială ceva cuel. ;!blă pe străzi, aşteptând. 4l stăpânea o puternică dorinţă de a se

întâlni cu cineva, cu care să intre în vorbă, ie c#iar şi cu un necunoscut./ândul acesta, îl duse la un !edic pentru a"i pansa cu!secade !âna.(octorul, o vec#e cunoştinţă, îi cercetă rana şi îl întrebă de curiozitate

cu! de i s"a putut întâ!pla un astel de accident. Velceaninov încercă săscape de răspuns printr"o glu!ă, apoi izbucni în râs şi era cât pe ce să"ipovestească adevărul, dar se stăpâni. 8edicul îi luă pulsul şi, alânddespre criza lui din a)un, îl convinse să ia un cal!ant, pe care îl avea la

înde!ână. ar în privinţa rănii, doctorul îl linişti spunându"i că nu eracazul să se aştepte la cine ştie ce ur!ări grave. Pacientul puni în râs şi"l

încredinţă că rana avusese c#iar ur!ări e1celente. (e două ori înaceeaşi zi, Velceaninov se si!ţi î!pins să povestească î ntreaga păţanieşi altora — o dată c#iar unui o! cu totul necunoscut, cu care intră învorbă la o coetărie. Până atunci nu putea sueri să lege convorbiri custrăini, în locuri publice.

Colindă prin !agazine, cu!pără un ziar şi trecu pe la croitorul săuca să"şi co!ande un costu! de #aine. deea de a vizita a!iliaPogorelţev continua să"l indispună. (e aceea nu se !ai gândi la ea. (ealtel, nici nu se putea duce la dânşii la vilă, întrucât el se aştepta la nuştiu ce eveni!ent aici, în oraş. 8âncă de prânz cu potă, intră în vorbăcu c#elnerul şi cu un vecin de !asă. +ău o )u!ătate de sticlă de vin. =icinu"i trecea prin !inte posibilitatea de a"i reveni criza din a)un. raconvins că boala"i trecuse cu totul c#iar în !o!entul când, ador!indseara într"o stare de istovire, se deşteptase peste o oră şi )u!ătate,sărise din pat şi"l aruncase pe ucigaş la pă!ânt cu o orţă #erculeană.Spre seară, Velceaninov si!ţi a!eţeli. Ceva ase!ănător delirului deaseară din ti!pul so!nului îl apuca, din când în când. Se întoarse acasă



în a!urg şi, intrând înăuntru, se sperie de odaia lui. *ocuinţa i se părusinistră, îniorătoare. 3 !ăsură cu paşii de câteva ori în lung şi"n lat.

'recu c#iar pe la bucătărie, unde nu intra !ai niciodată. $%ici înierbântaseră ei azi"noapte aruriile$ — îi ulgeră prin !inte. Aăvorîuşa, bine de tot, şi aprinse lu!ânările !ai devre!e decât de obicei. 4şia!inti în curând că, cu )u!ătate de ceas !ai înainte, trecând pe lapoartă, o c#e!ase pe 8avra şi o întrebase $dacă în lipsa lui de"acasă nudăduse pe la dânsul Pavel Pavlovici$, ca şi cu! ar i putut într"adevăr să

treacă.(upă ce se zăvorî cu gri)ă, Velceaninov descuie biroul, scoase trusade bărbierit şi luă briciul $din a)un$ ca să"l privească. Pe !ânerul alb deos ră!ăseseră !ici pete de sânge. Puse briciul înapoi în trusă şi o încuie

în sertar. se ăcu so!n. Si!ţi că trebuie să se culce nu!aidecât, altel$a doua zi nu va !ai i bun de ni!ic$. Aiua de !âine îi apărea, nu ştiucu!, ca o zi predestinată şi $inală$. (ar aceleaşi gânduri, nedo!olite şiirezistibile, care în cursul întregii zile nu"l părăsiseră nici o clipă pestradă, se învăl!ăşeau acu! insistent în capul său bolnav. 5i el gândi,gândi, gândi într"una şi !ultă vre!e îi u cu neputinţă să adoar!ă...

$(acă"i în aară de orice îndoială că lui 'rusoţ>i îi venise din întâm-

plare gândul de a !ă în)ung#ia, !edita el !ai departe, oare nu"i trecusecu!va prin !inte ideea aceasta şi !ai înainte, !ăcar aşa, ca un si!plugând într"o clipă de !ânie<$ /ăsi un răspuns straniu la această

întrebare2 $Pavel Pavlovici voia să"l ucidă, dar gândul o!orului nutrecuse niciodată prin creierul viitorului asasin$. 4ntr"un cuvânt2 $PavelPavlovici voia să"l ucidă, dar nu ştia că voia să"l ucidă. 'oate acestean"au nici o noi!ă, totuşi asta"i realitatea& îşi zise Velceaninov. =u venise

'rusoţ>i aici să"şi caute slu)bă şi nici pentru +agautov — deşi u!blasedupă post şi trecuse pe la +agautov, ba turbase c#iar de necaz, cândacesta încetase din viaţă. Pe +agautov îl ura ca pe o zdreanţă. Pentru!ine, venise, de apt, şi o luase pe *iza...$

$ar eu, !ă aştepta! eu oare c"o să !ă... 4n)ung#ie<$ %deveri2 seaşteptase, şi anu!e — toc!ai din !o!entul când îl văzuse în cupeuur!ând sicriul lui +agautov. $(e atunci parcă a! început să aşteptceva... dar, bineînţeles, nu asta2 că are să !ă în)ung#ie...

3are usese sincer, sincer cu adevărat, e1cla!ă din nouVelceaninov, ridicându"şi deodată capul de pe pernă şi ăcându"şi oc#ii!ari, adică sincer în tot ce"!i destăinuise în a)un... nebunul acestadespre iubirea lui aţă de !ine, când îi tre!ura bărbia, iar el se lovea cupu!nul în piept<

* fost foarte sincer& încuviinţă el, aproundând şi analizând neîntre)

rupt situaţia. %cest Fuasi!odo din oraşul '. era suicient de prost şi degeneros ca să"l îndrăgească pe a!antul soţiei sale, la care douăzeci deani nu observase nimic. 8ă sti!ase ti!p de nouă ani, î!i venerase!e!oria şi reţinuse $cugetările$ !ele. 3, (oa!ne, iar eu #abar n"avea!de toate acestea& =u"i cu putinţă să i !inţit aseară& (ar oare !ă iubeaieri, când î!i spunea, declarându"!i iubire2 9?ai să înc#eie! socotelile:.(a, !ă iubea, urâ ndu-mă. *sta"i, de altel, iubirea cea !ai puternică...

posibil, ba c#iar e sigur, că îi ăcuse! o i!presie prodigioasă înoraşul '., prodigioasă şi 9plăcută:. 'oc!ai se putuse întâ!pla una caasta cu un ase!enea Sc#iller cu !asca lui Fuasi!odo. 4!i e1agerase deo sută de ori calităţile iindcă îl uluise! în însingurarea lui ilozoică... %ri interesant să ştiu prin ce anu!e îl uluise!< Poate prin !ânuşile !ele



şi prin înde!ânarea de a le trage pe degete. %ceşti Fuasi!odo seprăpădesc după estetică. ;, se prăpădesc& 3 perec#e de !ănuşi e dea)uns pentru câte un sulet !ult prea nobil, !ai ales când ace partedintre 9eternii soţi:. Restul îl co!pletează ei singuri şi c#iar se iau labătaie pentru du!neata, dacă ţii la asta. %poi cât de tare supraapreciazăel !i)loacele !ele de cucerire& Poate toc!ai aceste !i)loace de cucerire

îl ui!iseră pe 'rusoţ>i !ai !ult decât orice. /ândiţi"vă nu!ai lae1cla!aţiile lui de atunci2 9(acă şi o!ul acesta, atunci în cine de pe

lu!e ai !ai putea să te încrezi<: (upă ase!enea strigăt te preaci îniară...?!& Venise aici 9ca să !ă î!brăţişeze şi să plângă: — după cu!

se e1pri!ase el însuşi în c#ipul cel !ai viclean cu putinţă... adică venisela !ine ca să !ă în)ung#ie, dar cu !otivarea că vine 9să !ă î!brăţişeze,şi să plângă:... 3 adusese şi pe *iza. 'e po!eneşti că dacă !"ar ipodidit şi pe !ine lacri!ile poate !"ar i iertat într"adevăr, căci straşnicţinea să !ă ierte& (ar c#iar de la pri!a întâlnire, totul s"a transor!at înandoseli de beţiv, în nerozii groteşti şi în ţivlituri dezgustătoare de!uiere oensată. 6âşi pusese singur coarne... coarnele acelea... deasuprarunţii.7 (e aceea el şi venea beat ca, andosindu"se, să se poată

e1pri!a. 'reaz, n"ar i ost în stare. 4i plăcea să se andosească... u&grozav îi !ai plăcea. ;, ce bucuros usese când !ă silise să !ă sărut cudânsul& %tunci nu ştia precis cu! se vor isprăvi relaţiile dintre noi2 !ă va

î!brăţişa sau !ă va în)ung#ia< S"a întâ!plat, bineînţeles, cu! e !aibine, i"au izbutit a!ândouă. Cea !ai irească soluţie& (a, da, naturii nu"iplac !onştrii. (e aceea ea"i supri!ă prin 9soluţii ireşti:. Cel !airespingător !onstru este cel cu senti!ente nobile. 5tiu asta dinpropria"!i e1perienţă, Pavel Pavlovici& Pentru un !onstru natura nu"i!a!ă bună, ci !aşteră. (acă naşte un !onstru, natura nu"l cruţă, ci"lprăpădeşte — şi pe bună dreptate. 4!brăţişările şi lacri!ileatotiertătoare nu li se iartă în zilele noastre nici unor oa!eni cinstiţi,dar!ite unor inşi cu! sunte! noi a!ândoi, Pavel Pavlovici&

(a, 'rusoţ>i usese destul de prost ca să !ă ducă la logodnica lui.3, (oa!ne& *a logodnică& =u!ai un ase!enea Fuasi!odo putea ză!isliideea de 9a renaşte într"o viaţă nouă: prin inter!ediul nevinovăţieido!nişoarei Aa#lebinina& (ar du!neavoastră nu sunteţi vinovat, PavelPavlovici. =u sunteţi vinovat. (u!neavoastră sunteţi un !onstru şi nuputeţi săvârşi decât apte !onstruoase. C#iar gândurile şi speranţele văsunt tot aşa. (eşi !onstru, v"aţi îndoit de ideea du!neavoastră. (eaceea aţi avut nevoie de înalta sancţiune a lui Velceaninov, sti!at cuatâta evlavie. Vă trebuia aprobarea lui Velceaninov, conir!area din

partea"i că visul nu"i vis, ci realitate. 8ă dusese la logodnică dintr"osti!ă evlavioasă, crezând în nobleţea senti!entelor !ele, în speranţa căacolo, lângă o tuă, ne vo! î!brăţişa, poate, şi vo! vărsa o lacri!ă, cât!ai aproape de nevinovăţia întruc#ipată de logodnică& în sârşit acest9etern soţ: usese dator, obligat c#iar, să se pedepsească !ăcar o datăpentru toate cele şi, ca să se pedepsească deinitiv, a şi pus !âna pebrici... ce"i drept, din întâ!plare... dar a pus !âna. 9'otuşi l"a!

în)ung#iat cu pu!nalul... totuşi a sârşit prin a în)ung#ia, de aţă cuguvernatorul&: 0iindcă veni vorba, oare avusese 'rusoţ>i un gând, cât dcât, în această privinţă — când îmi relatase povestea cu cavalerul deonoare' *vusese oare, într)adevăr, în capul lui ceva, atunci noaptea, cândse sculase din pat şi stătuse în !i)locul odăii< ?!& =u, atunci stătuse



doar în glumă. Se sculase pentru nevoile sale şi, văzând că !ăsperiase! de dânsul, nici nu"!i răspunsese ti!p de zece !inute, iindcă

îi plăcuse neînc#ipuit de !ult că usese în stare să !ă înricoşeze...4ntr"adevăr, atunci i se năzărise poate ceva, pentru întâia oară, cândstătuse în întuneric...

'otuşi să nu i uitat ieri pe !asă briciul, poate nu s"ar i întâ!platni!ic. =u"i aşa< =u"i aşa< =u !ă ocolea înainte vre!e< =u !ai dădeacâte două săptă!âni pe la !ine< =u se ascundea de !ine, iindu"i milă

de !ine< =u l"a ales întâi pe +agautov, şi nu pe !ine< =u sărise noapteaca să înierbânte aruriile, gândindu"se la o diversiune — să treacă de lapu!nal la duioşie& Voia să !ă scape şi pe !ine, şi pe dânsul — prinaruriile acelea încinse&$

Capul bolnav al ostului $o! de lu!e$ !ai lucră !ult în elul acesta,gândind verzi şi uscate, până se linişti. Se trezi a doua zi cu acelaşi capbolnav, dar cu o teroare absolut nouă şi cu totul neaşteptată.

'eroarea asta îl cuprinse pe Velceaninov 6şi o! de lu!e7 în ur!aer!ei sale convingeri, care se întări pe neaşteptate în !intea lui, înaptul că el în persoană şi din proprie iniţiativă o să"şi înc#eieră!ântările suleteşti, ducându"se c#iar astăzi la Pavel Pavlovici. (e ce<

Pentru ce< =u ştia ni!ic, şi, dezgustat, nici nu voia să ştie. ;n singurlucru era li!pede în capul lui,2 că se va duce cu un rost.

%ceastă stare de de!enţă — altel n"o putea nu!i nici el — se îniripă într"atât, încât căpătă, pe cât e cu putinţă, un aspect rezonabil şiun prete1t destul de iresc. %stel îşi înc#ipuise încă de ieri că PavelPavlovici se va întoarce la #otel, se va încuia bine de tot şi... se vaspânzura, ca acel casier despre care îi povestise 8aria Sâsoevna. /ândulacesta din a)un se preăcu în !intea lui, încetul cu încetul, într"oconvingere ără sens, dar oarte er!ă. $%dică de ce să se spânzurenerodul<$ se întreba el !ereu. 4şi rea!inti şi cuvintele *izei... $(e altel,şi eu, în locul său, !"aş i spânzurat$ — îi trecuse şi lui prin !inte, într"unrând.

# În sârşit, în loc să se ducă la !asă, se îndreptă spre Pavel Pavlo)vici. $%! s"o întreb doar pe 8aria Sâsoevna$, îşi zise el. (ar până săapuce a ieşi în stradă, se opri deodată în poartă.

$=u cu!va, nu cu!va, e1cla!ă Velceaninov, ăcându"se la aţăstaco)iu de ruşine, oare nu cu!va a! să !ă târăsc până acolo nu!ai şinu!ai 9ca să"l î!brăţişez şi să izbucnesc în plâns:< =u cu!va lipseadoar !ârşăvia asta ără noi!ă pentru a co!pleta toată în)osirea !ea<$

(ar Providenţa oa!enilor cinstiţi şi cu!secade îl salvă pe Velceani)nov de $!ârşăvia asta ără noi!ă$. (e"abia ieşi în stradă când se ciocni

nas în nas cu %le1andr *obov. 'ânărul era zorit şi e!oţionat.— 'oc!ai venea! la du!neavoastră. %!icul vostru PavelPavlovici...

# %e' +)a spânzurat' !âi-ui !uimac, Velceaninov— Cine să se spânzure< 5i de ce< îşi #olbă oc#ii *obov. # &imic"ni!ic... zic şi eu, nu!ai aşa, într"o doară... continuaţi, vă

rog...— ;, la dracu, dar ce idee carag#ioasă& =u s"a spânzurat de loc 6de

ce să se i spânzurat<7. (i!potrivă, a plecat de aici. Cu puţin !ai înaintel"a! urcat în tren şi l"a! e1pediat. ;, ce !ai bea o!ul ăsta& 'rei sticlea! dat gata... şi Predposâlov, cot la cot cu noi. (ar straşnic !ai bea

'rusoţ>i, straşnic& % cântat în vagon, şi"a a!intit de du!neavoastră, şi"a



luturat !ânuţa la plecare, !i"a dat în gri)ă să vă trans!it salutări. 8arecanalie& Spuneţi şi du!neavoastră. =u"i aşa< 'ânărul era într"adevărc#erc#elit. (rept dovadă îi sticleau oc#ii, avea aţa î!bu)orată şi i se

î!pleticea li!ba în gură. Velceaninov buni în #o#ote de râs.— Va să zică aţi înc#eiat"o cu Bruderscat! $a)ha& V"aţi î!brăţişat

şi aţi izbucnit în plâns. %#, ce Sc#illeri î!i !ai sunteţi& Poeţi&— Vă rog să nu ne vorbiţi de rău. 5tiţi că acolo a renunţat cu totul. %

ost la vilă şi ieri, a ost şi azi. Straşnic ne"a !ai încondeiat pe noi. Pe

=adia au încuiat"o într"o ca!eră la !ezanin. Bipete şi lacri!i... (ar n"osă cedă!... Vai, ce !ai bea, ce !ai bea& 5tiţi doar ce "mauvais ton" este,adică nu c#iar "mauvais ton", ci cu! să spun... 5i despre du!neavoastră

îşi aducea mereu aminte Dar se poate compara el cu dumneavoastră<Sunteţi oricu! o persoană respectabilă, care cândva a ăcut parte

într"adevăr din înalta societate şi de"abia acu! aţi ost nevoit să oevitaţi, parcă din pricina sărăciei... (racu să ştie... că n"a! preadescurcat bine toate spusele lui.

# *ha, va să zică el v"a vorbit despre !ine cu ase!enea e1presii<— l, el, dar nu vă or!alizaţi. % i un adevărat cetăţean valorează

!ai !ult decât a aparţine înaltei societăţi. (upă !ine, în vre!urile

noastre, nici nu ştii pe cine trebuie să sti!ezi în Rusia. Cred că sunteţi deacord cu !ine că asta"i o boală gravă a secolului, când nu ştii pe cine săsti!ezi — nu"i aşa<

— %şa"i, aşa"i& (ar ce !ai e cu el<— Cu el< %dică cu cine< %, da& 3are de ce ne tot spunea2

Velceaninov este în vârstă de cincizeci de ani, dar şi"a tocat averea. (ece spunea dar şi nu şi" Râdea din toată ini!a şi repeta acelaşi lucru de o!ie de ori. S"a urcat în vagon şi s"a pus pe cântat, apoi pe plâns. raceva dezgustător, la!entabil să"l vezi aşa beat. ;, cu! nu"i pot sueripe oa!enii proşti. S"a apucat să zvârle bani cerşetorilor pentru veşnica

po!enire a suletului *izavetei — pese!ne, nevastă"sa< # &u, fiica— (ar ce aveţi la !ână<— 8"a! tăiat.— =u"i ni!ic, are să treacă... (ar Pavel Pavlovici, ducă"se dracului,

bine c"a plecat& Pun ră!ăşag că unde s"o i ducând el, nu!aidecât aresă se însoare din nou — nu"i aşa<

— (ar şi du!neavoastră vreţi să vă căsătoriţi<— u< Cu !ine"i altceva& Sunteţi ca! poznaş. (acă du!neavoastră

aveţi cincizeci de ani, 'rusoţ>i a î!plinit desigur şaizeci. Vedeţi, e nevoiede puţină logică, dragul !eu& (e altel, trebuie să ştiţi că altădată, tare

de!ult, avea! convingeri pur slavoile. %stăzi însă aştept zorii dinspre3ccident... 5i acu! la revedere& Ce bine"!i pare că v"a! întâlnit ără a!ai i nevoie să intru la du!neavoastră. =u !ai stăruiţi, nu intru, n"a!când...

5i cât pe ce era s"o ia la sănătoasa.— ;, unde !i"i capul< zise tânărul, întorcându"se. (oar a! ost

tri!is la du!neavoastră cu o scrisoare. at"o& (e ce n"aţi venit să"lconduceţi la gară<

Velceaninov se întoarse acasă şi desc#ise plicul adresat lui.În plic nu era nici un rând de la Pavel Pavlovici. 4n sc#i!b, se ala

acolo o altă scrisoare. Velceaninov recunoscu nu!aidecât scrisul. 8isivaera vec#e, #ârtia îngălbenită, cerneala decolorată... usese scrisă acu!



vreo zece ani lui, la Petersburg, la două luni după plecarea sa din oraşul '. (ar scrisoarea aceasta nu"i usese e1pediată. 4n locul ei, Velceaninovpri!ise un alt te1t. %cest lucru reieşea li!pede din scrisoarea

îngălbenită, în care =atalia Vasilievna îşi lua ră!as bun de la dânsulpentru totdeauna — întoc!ai ca şi în scrisoarea pri!ită — !ărturisindu"idragostea pentru al@tul, totuşi nu"i ascundea sarcina. (i!potrivă, îiăgăduia ca o consolare că"i va tri!ite printr"o ocazie copilul care ur!asă vină. 4l încredinţa că obligaţiunile lor deveniseră altele, prietenia

dintre dânşii iind astel pecetluită pentru veşnicie... (rept vorbind, erapuţină logică în toate acestea, în sc#i!b, unicul ţel părea lă!urit2 s"oscutească de dragostea lui. 4i îngăduia c#iar să treacă pe la dânşii pesteun an, ca să vadă copilul. (u!nezeu ştie de ce se răzgândise şie1pediase o altă scrisoare în locul acesteia.

Când o citi, Velceaninov se îngălbeni la aţă, dar îşi înc#ipui şi iguralui Pavel Pavlovici, găsind scrisoarea şi citind"o pentru pri!a oară

înaintea besactelei a!iliale din le!n negru cu incrustaţii de side.$Pese!ne pălise şi 'rusoţ>i ca un !ort, îşi zise Velceaninov, zărin)

du"şi din întâ!plare c#ipul în oglindă... Pese!ne o citea, îşi înc#ideaoc#ii, apoi îi desc#idea brusc din nou cu năde)dea că scrisoarea se va

preace dintr"o dată într"o si!plă #ârtie albă... 0ăcuse aceasta desigurde vreo trei ori în şir.$

4VII(ternul amant

'recuseră aproape doi ani de la întâ!plarea povestită de noi. 4l întâlni! pe do!nul Velceaninov într"o ru!oasă zi de vară, într"un vagonpe una din noile noastre linii de cale erată. Călătorea spre 3desa ca săse întâlnească de plăcere cu un a!ic şi, în acelaşi ti!p, având şi un altscop, la el de atrăgător. %cest prieten ur!a să"i pună la cale o

întrevedere cu o doa!nă e1tre! de ru!oasă, pe care Velceaninovdorise încă !ai de!ult s"o cunoască !ai îndeaproape. 0ără a intra îna!ănunte, ne vo! li!ita la observaţia că, în ulti!ii doi ani, Velceaninovse sc#i!base oarte !ult sau, !ai bine zis, se îndreptase. (in vec#ea"iipo#ondrie nu !ai ră!ăsese aproape nici o ur!ă. (in eluritele$a!intiri$ şi nelinişti — consecinţe ale bolii sale — care îl î!presuraserăla Petersburg în ur!ă cu doi ani, în ti!pul procesului inter!inabil, îi !airă!ăsese în sulet o ruşine ascunsă când se gândea la perioada aceeade slăbiciune, unită cu lipsa de cura). Se consola în parte, spunându"şi că

starea aceasta nu"i va !ai reveni şi că niciodată ni!eni nu va ala ni!icdespre ea. 4n epoca aceea, e adevărat, Velceaninov rupsese relaţiile cusocietatea, îşi negli)a c#iar î!brăcă!intea şi trăia retras, şi toată lumea,bineînţeles, observase lucrurile acestea. Reapăru, însă, cu o înăţişarespăşită, totodată însă, atât de reăcută şi de încrezătoare, încât #toţi# îiiertară nu!aidecât rătăcirea vre!elnică. C#iar aceia, pe care într"ovre!e Velceaninov încetase să"i salute, au ost cei dintâi care l"aurecunoscut în noua ipostază şi i"au întins !âna, ără să"i pună întrebărisâcâitoare, parcă între ti!p ar i ost plecat undeva departe pentruaacerile sale personale, care nu priveau pe ni!eni, şi s"ar i întors decurând.

Cauza principală a acestei ericite transor!ări a ost, se înţelege,



rezultatul procesului. Velceaninov căpătă nu!ai vreo şaizeci de !ii deruble — lucru desigur !ărunt, dar oarte înse!nat pentru dânsul. l sesi!ţi dintr"o dată cu picioarele pe teren solid. 4şi regăsi va să zicăec#ilibrul !oral. 5tia acu! cu siguranţă că nu"şi va !ai toca $precu! unprost$ şi aceşti ulti!i bani, cu! îşi tocase pri!ele sale două averi —a)ungându"i cu c#ibzuială pentru toată viaţa. $3ricât s"ar clătina ediiciullor social şi orice ar trâ!biţa unul şi altul, gândea el uneori, observândtoate aceste lucruri !iraculoase şi ini!aginabile care se petreceau în

)uru"i şi în întreaga Rusie, oa!enii pot să se sc#i!be, de ase!eneaideile, dar eu sunt sigur că voi avea totdeauna la dispoziţie bare!prânzul acesta in şi gustos, pe care îl savurez acu! — ceea ce

însea!nă că sunt pregătit pentru orice.$ %cest gând !ângâietor, careriza voluptatea puse deplină stăpânire pe el încetul cu încetul şi produseo radicală transor!are a lui, c#iar izică, ca să nu !ai vorbi! de cea!orală. Părea un alt o!, în co!paraţie cu $#ârciogul$, de acu! doi ani,pe care l"a! zugrăvit, erou al unor întâ!plări cu totul neplăcute.Căpătase o privire veselă, senină, de o! aşezat. Până şi zbârciturileurâte, care începuseră !ai de!ult să i se adune în )urul oc#ilor şi perunte, aproape dispăruseră. se sc#i!bă c#iar culoarea eţei — !ai

albă, !ai ru!enă în ulti!ul ti!p. 4n !o!entul de aţă, Velceaninovşedea pe o canapea conortabilă într"un vagon de clasa întâi, pradă unuigând plăcut. 4n staţia ur!ătoare era un nod de căi erate, de acolopornea la dreapta o altă linie. $(acă aş lua"o la dreapta, aş putea ace,după două staţii, o vizită unei doa!ne cunoscute, de curând întoarsă dinstrăinătate, care se ală acu! într"o însingurare provincială, negrăit deagreabilă pentru !ine şi oarte plictisitoare pentru dânsa. %r i deci cuputinţă să"!i olosesc ti!pul într"un !od nu !ai puţin interesant decâtla 3desa, cu atât !ai !ult cu cât nu"i târziu să !ă duc după aceea şi la3desa...$ (ar el stătea în cu!pănă, neputându"se #otărî. %ştepta parcă$un i!bold$. 4ntre ti!p, trenul se apropie de gară şi aici i!boldul nu selăsă aşteptat.

4n gara aceasta trenul stătea patruzeci de !inute şi călătorii puteaulua prânzul. C#iar la intrarea în sala de aşteptare de clasa întâi şi a douase îngră!ădiseră, ca de obicei, o !ulţi!e de oa!eni grăbiţi şinerăbdători, şi, poate tot după obicei, izbucni un scandal. 3 doa!nă,ru!uşică oc, dar parcă prea î!popoţonată pentru voia), coborî dintr"unvagon de clasa a doua, aproape târând cu a!ândouă !âinile dupădânsa pe un oiţeraş de ulani, un tinerel c#ipeş, care se zbătea ca săscape din g#earele ei. 3iţeraşul cel tinerel era beat turtă, iar doa!na,!ai în vârstă, o rudă de"a lui, după toate probabilităţile, nu"l lăsa nici un

pic din !ână, te!ându"se pese!ne să n"o zbug#ească de"a dreptul labuetul cu băuturi spirtoase. 4ntre ti!p, în îng#esuială, ulanul se ciocninas în nas cu un negustoraş, aburit şi el, a)uns în ulti!ul #al denecuviinţă. %cest negustoraş se î!pot!olise în gară de două zile, bândşi aruncând bani în dreapta şi în stânga, încon)urat de tot soiul de c#elii,şi nu putea prinde nici un tren ca să"l ducă !ai departe. Se iscă o sadă.3iţerul zbiera, negustoraşul în)ura, iar doa!na — în cul!ea deznăde)dii— căuta să"l tragă pe ulan de lângă celălalt certăreţ, e1cla!ând pe unton plin de i!plorare2 ,rMitenka Miten>a&$ Scena aceasta îi părunegustoraşului din cale"aară de scandaloasă. Ce"i drept, toată lu!earâdea. (ar negustoraşul se indignă !ai !ult pentru !oralitateaoensată, cu! i se părea lui.



# Ian te uită2 $8iten>a&$ rosti el în c#ip de do)ană, !ai!uţărindglăsciorul subţirel al cucoanei. ="aveţi ruşine nici !ăcar aţă de lu!e&

Se apropie, clătinându"se, de doa!na care se prăvăli pe cel dintâiscaun ce"i ieşi în cale, trăgând după sine şi pe ulan. 3 !ăsură cu dispreţdin cap până"n picioare şi psal!odie, tărăgănând cuvintele2

— 'âră ce eşti, târă ordinară&(oa!na dădu un ţipăt ascuţit şi se uită, rugătoare, în )uru"i, aştep"

tând salvare de undeva. ra ruşinată şi îngrozită. 5i, cul!ea g#inionului,

oiţerul sări de pe scaun şi, vocierând, se aruncă asupra negustoraşului,dar lunecă şi căzu gră!adă înapoi pe scaun. ?o#otele de râs sporiră în )ur. (ar ni!eni nu se gândea să"i vină în a)utor. 4i luă apărarea nu!aiVelceaninov, care îl înşăcă de guler pe negustor, îl răsuci în loc şi îlproiectă la vreo cinci paşi !ai departe de doa!na înspăi!ântată. %şa seşi înc#eie scandalul. =egustoraşul se cal!ă subit, atât datorită izbiturii,cât şi staturii i!punătoare a lui Velceaninov. Prietenii săi c#elii îl luarăşi"l duseră nu!aidecât cu dânşii. C#ipul i!punător al acestui do!nelegant avu o inluenţă considerabilă şi asupra celor ce o luaseră înderâdere pe doa!na. Râsetele încetară ca prin ar!ec. Roşind şi culacri!i în oc#i, doa!na revărsă asupra bineăcătorului un potop de

!ulţu!iri. ;lanul bâigui şi el2 $!uţ!es, !uţ!es&$ şi vru să întindă !ânalui Velceaninov, dar, în loc să acă gestul acesta, se răzgândi brusc şi seculcă pe scaun, întinzându"şi picioarele pe ele.

# Mitenka -emu do.enitor doamna, plesnind din palmeVelceaninov era satisăcut şi de aventură şi de deznodă!ântul ei.

(oa!na îl interesa. ra, evident, o provincială cu niscaiva părăluţe, î!brăcată lu1os, dar ără gust, cu !aniere ca! ridicule — adică întruneatoate calităţile pentru a asigura succesul unui ante din Capitală cuanu!ite scopuri în privinţa e!eilor. Se încinse între dânşii o discuţie.(oa!na începu cu înlăcărare să povestească şi se plânse de soţul săucare, ta!"nesa!, dispăruse din vagon... din cauza asta se întâ!plaserătoate cele... căci el, când trebuie să ie de aţă, dispare veşnic, cine ştieunde...$

— %vusese şi el vreo nevoie..., bolborosi ulanul.— Vai, 8iten>a& plesni ea iarăşi din pal!e.$Vai de capul lui bărbat"su& Ce"o să !ai păţească el&" se -ândi

Velceaninov şi propuse2— Cu! îl c#ea!ă< 8ă duc să"l caut.— Pal Palici, răspunse ulanul.— Pe soţul du!neavoastră îl c#ea!ă Pavel Pavlovici< o întrebă cu

vădită curiozitate Velceaninov şi deodată un cap pleşuv, binecunoscut,

se ivi între el şi doa!nă. 4ntr"o clipă, îi răsări înaintea oc#ilor livadaa!iliei Aa#lebinin, )ocurile nevinovate şi creştetul c#el care se băgasâcâitor între dânsul şi =ade)da 0edoseevna.

— 4n sârşit, ai apărut& ţipă isteric soţia.ra într"adevăr Pavel Pavlovici, care — ui!it şi înricoşat — îl privea

pe Velceaninov, ca şi cu! ar i încre!enit înaintea unei vedenii. Ră!aseatât de uluit, încât un ti!p nu pricepu nici o iotă din !ustrările violentepe care i le adresa soţia cu o e1tre!ă volubilitate. 4n sârşit, secutre!ură şi îşi dădu sea!a dintr"o dată de situaţia lui penibilă. 4nţelesetot, şi vina lui, şi ce"i cu 8iten>a şi că acest $!usiu$ 6nu se ştie de cesoţia sa astel îl nu!ea pe Velceaninov7, $a ost îngerul nostru păzitor şisalvator, pe când du!neata veşnic o iei din loc, când trebuie să ii de



aţă$.Velceaninov izbucni dintr"o dată în #o#ote de râs.— (ar bine, noi sunte! prieteni, prieteni din copilărie, e1cla!ă

acesta, adresându"se doa!nei !irate şi cuprinzând cu !âna dreaptă,a!iliar şi protector, u!erii lui Pavel Pavlovici, care zâ!bea acru. =u v"avorbit niciodată despre Velceaninov<

— =u, nu !i"a vorbit niciodată, se zăpăci puţin soţia.— %tunci prezentaţi"!ă soţiei du!neavoastră, a!ice trădător&

— %cesta"i, *ipaci>a, într"adevăr do!nul Velceaninov, iată"l..., începu Pavel Pavlovici, dar se încurcă în c#ip ruşinos.Soţia se î!bu)oră la aţă şi îl ulgeră cu oc#i urioşi, pese!ne pentru

că o nu!ise $*ipoci>a$.— 4nc#ipuiţi"vă, nici nu !"a înştiinţat că s"a căsătorit, nici la nuntă

nu !"a invitat, dar du!neavoastră, 3li!piada— Se!ionovna, îi sulă Pavel Pavlovici.— Se!ionovna& îngână brusc ulanul care ador!ise adineaori.— i, bine, 3li!piada Se!ionovna, iertaţi"l pentru !ine, de dragul

întâlnirii a doi a!ici... un soţ bun la sulet& rosti Velceaninov şi,prieteneşte, îl lovi pe u!ăr, cu pal!a, pe 'rusoţ>i.

— u, ini!ioara !ea, !ă îndepărtase! nu!ai pentru o@ clipă, dădusă se scuze Pavel Pavlovici.

— Bi"ai părăsit nevasta, lăsând"o de râsul lu!ii& reluă nu!aidecât*ipoci>a. Când ai !ai !ultă nevoie de dânsul, ia"l de unde nu"i... iarcând nu"ţi trebuie — #op şi el&

— (a, da, când n"ai nevoie de el, e prezent... !ai ales când n"ainevoie..., îi ţinu isonul oiţerul.

*ipoci>a aproape se suoca de e!oţie. 4şi dădea sea!a că n"aveanici un rost discuţia asta aţă de Velceaninov. Roşi, dar nu se !ai puteastăpâni şi izbucni2

— Când nu"i cazul, eşti e1tre! de precaut, ştii să iei atâteaprecauţiuni

— Până şi pe sub pat... caută a!anţi... până şi pe sub pat, când nu"inevoie..., deodată se înlăcără teribil până şi 8itenka

(ar cu 8iten>a nu !ai era ni!ic de ăcut. (e altel, totul se sârşi încele !ai bune condiţiuni. Se legă o a!iciţie la toartă. Pavel Pavlovici utri!is după caea şi supă. 3li!piada Se!ionovna îi e1plică luiVelceaninov că ei veneau acu! din oraşul 3. unde îşi avea postulbărbatul său. %veau să petreacă două luni la ţară, undeva nu departe, lapatruzeci de verste de staţie. %u acolo o casă !inunată şi o livadă, vorpri!i oaspeţi, au şi vecini. ar dacă %le1ei vanovici ar i atât de bun şi ar

vre asă le acă o vizită în $însingurarea lor$, ea l"ar întâ!pina ca pe un înger păzitor, căci nu"şi poate a!inti ără să se îngrozească de ceea ces"ar i putut întâ!pla, dacă... etc. etc. — într"un cuvânt, $ca pe un îngerpăzitor$...

— 5i salvator, şi salvator, stărui cu înlăcărare ulanul.Velceaninov !ulţu!i, declară că ar i încântat, că dispune de ti!p

şi nu are nici o ocupaţie şi că invitaţia 3li!piadei Se!ionovna îl încântăcu deosebire. *egară o conversaţie veselă, în cursul căreia Velceaninovplasă două"trei co!pli!ente. *ipoci>a roşi de încântare şi, când se

întoarse Pavel Pavlovici, ea îi declară cu entuzias! că %le1ei vanovici aavut a!abilitatea de a accepta invitaţia ei, pri!ind să petreacă cu dânşiio lună întreagă la ţară. % ăgăduit c#iar că va veni peste o săptă!ână.



Pavel Pavlovici surâse, încurcat, şi tăcu. 3li!piada Se!ionovna ridică dinu!eri spre soţul său şi îşi înălţă oc#ii la cer. 4n sârşit, cu toţii sedespărţiră. 4ncă o dată !ulţu!iri, iarăşi $înger păzitor$, din nou8iten>a$. ar 'rusoţ>i îşi conduse soţia şi pe ulan, ca să ia loc în vagon.Velceaninov îşi aprinse un trabuc şi începu să se pli!be pe peronulacoperit din aţa gării. 5tia că Pavel Pavlovici va veni într"un sulet săstea de vorbă cu dânsul până la se!nalul de plecare. 4ntoc!ai aşa sepetrecură lucrurile. 'rusoţ>i se înăţişă ără zăbavă cu o întrebare

alar!ată, întipărită în oc#ii săi şi în întreaga e1presie a eţei. Velceaninovizbucni în râs, îl luă $prieteneşte$ de cot pe Pavel Pavlovici, trăgându"lpână la banca cea !ai apropiată, şi îl aşeză lângă dânsul. 'ăcu însă,dorind ca 'rusoţ>i să înceapă vorba.

— Va să zică o să veniţi la noi< bâigui acesta, trecând ără ocol lac#estiunea principală.

— ra! sigur& %#, cu! nu v"aţi sc#i!bat de loc& puni în râs Velcea)ninov. =u cu!va v"aţi putut înc#ipui, bare! o clipă în !od serios, ziseel, lovindu"l uşor cu pal!a pe u!ăr, că aş i în stare să vin ladu!neavoastră în vizită, şi încă pentru o lună întreagă, #a, #a&

Pavel Pavlovici nu !ai putu de bucurie. — %tunci însea!nă că n"o

să veniţi< e1cla!ă el, ără să"şi ascundă câtuşi de puţin încântarea.— ="a! să vin, n"a! să vin & râse Velceaninov, plin de sine.

'otuşi, nici el singur nu"şi putea da sea!a de ce i se părea aşa deco!ică scena aceasta. (ar pe !ăsură ce îşi ur!a cursul discuţia, cuatâta el însuşi se delecta !ai !ult.

— 3are"i adevărat< Vorbiţi serios<5i Pavel Pavlovici tresări de nerăbdare şi de nelinişte.— V"a! spus o dată că n"a! să vin. ;, ce o! sucit !ai sunteţi&— %tunci ce"o să"i spun< Ce e1plicaţii îi voi da 3li!piadei

Se!ionovna, peste o săptă!ână, când va vedea că n"aţi venit<— 8are încurcătură& spuneţi"i că !i"a! rupt un picior sau altceva,

indierent ce&— ="are să !ă creadă, îngână tărăgănat Pavel Pavlovici, cu un

glăscior )alnic.— 5i o să vă certe< râse !ai departe Velceaninov. (ar bag de

sea!ă, bietul !eu a!ic, că tre!uraţi înaintea prearu!oaseidu!neavoastre consoarte. =u<

Pavel Pavlovici încercă să zâ!bească, dar nu putu. ra desiguroarte bine că Velceaninov renunţase la vizită. (ar a"şi per!ite unelea!iliarităţi în privinţa soţiei sale — asta nu"i convenea de loc. 'rusoţ>ise întunecă la aţă. Velceaninov îşi dădu sea!a. Se auzi al doilea se!nal

de clopoţel. (intr"un vagon, de la distanţă, un glăscior subţirel îl c#e!ăneliniştit pe Pavel Pavlovici. %cesta se ră!ânta în loc, dar nu răspunsela c#e!are. 8ai aştepta pese!ne ceva de la Velceaninov, desigur încă opro!isiune că nu va veni.

— (in ce a!ilie se trage soţia du!neavoastră< îl întrebă Velceani)nov, ca şi cu! n"ar i observat neliniştea lui Pavel Pavlovici.

— iica protopopului nostru, răspunse celălalt, trăgând cu coadaoc#iului la vagon şi ciulind urec#ile.

— %#a, înţeleg, pentru ru!useţea ei. Pavel Pavlovici ăcu din nou ogri!asă.

— (ar 8iten>a ăsta cine"i<— Gsta"i aşa, cu! să zic... o rudă îndepărtată din partea !ea... iul



unei verişoare deuncte... îl c#ea!ă /olubci>ov... a ost scos din ar!atăpentru un bucluc... dar a ost repri!it de curând... noi l"a! ec#ipat... eun biet tânăr ără noroc...

"6otu)i în ordine +ituaţia e nor!ală...$, îşi zise Velceaninov.— Pavel Pavlovici& răsună din nou o c#e!are îndepărtată dintr"un

vagon, cu o intonaţie încă şi !ai nervoasă.— Pal Palici& se auzi o altă voce răguşită.

'rusoţ>i se ră!ânta din nou, ne!aigăsindu"şi astâ!păr. (ar

Velceaninov îl prinse cu putere de braţ şi"l opri pe loc.— Vreţi să !ă duc nu!aidecât la soţia du!neavoastră şi să poves)tesc cu! aţi vrut să !ă în)ung#iaţi, ai<

— Ce< Cu!< se înspăi!ântă cu!plit Pavel Pavlovici. Să vă erească(u!nezeu&

# Pavel Pavlovici Pavel Pavlovici& se auziră iarăşi voci.— ?ai, duceţi"vă& îl lăsă, în sârşit, Velceaninov, râzând din toată

ini!a.— %şadar n"o să veniţi< şopti, aproape deznădă)duit, pentru ulti!a

oară, Pavel Pavlovici şi"şi duse !âinile înainte, pal!ă spre pal!ă, cude-etele împreunate

— Vă )ur că n"o să vin. /oană& %veţi s"o păţiţi, aveţi s"o păţiţi&(upă aceste vorbe Velceaninov îi întinse cordial !âna şi tresări.

Pavel Pavlovici nu"i dădu, şi el, !âna. +a c#iar şi"o retrase pe"a lui.Răsună cel de"al treilea se!nal de clopot4ntr"o clipă, se petrecu în suletele a!ândurora o transor!are

ciudată. 4n ini!a lui Velceaninov tresări şi se rânse ceva parcă. l nu!ai râdea ca acu! câteva clipe, ci, urios, îl apucă de u!ăr, cu putere,pe Pavel Pavlovici.

— (acă eu vă întind !âna asta, şi Velceaninov îi arătă pal!astângă cu cicatricea vizibilă a tăieturii, du!neavoastră aţi putea să n"o

reuzaţi, rosti în şoaptă cu buze palide, tre!urânde...Pavel Pavlovici păli de ase!enea. 4i tre!urau şi buzele sale.Convulsii îi sc#i!onosiră aţa.

— (ar *iza< şopti el repede printre dinţi.+uzele îi tresăriră brusc. 3bra)ii şi bărbia i se cutre!urară. 4l podidi"

ră lacri!ile. Velceaninov ră!ase încre!enit în aţa lui, ca o statuie.— Pavel Pavlovici& Pavel Pavlovici& răsunară ţipete din vagon, ca şi

cu! ar i ost în)ung#iat cineva. %poi se auzi un luierat. 'rusoţ>i se dez!etici, lovi din pal!e şi o rupse la ugă ca un

bez!etic. 'renul porni. 'otuşi, el apucă să se agaţe şi să sară, din !ersultrenului, toc!ai în vagonul său. Velceaninov ră!ase în gară şi nu!ai pe

Date post:	04-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	varticd
View:	232 times
Download:	0 times

Eternul Sot

Documents